You are on page 1of 516

ALEXANDRU

H~JD{U

CLIPE DE INSPIRA|IE
În colaborare cu Biblioteca Municipal㠄B. P. Hasdeu“ din Chºinãu

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev Edi\ie alc[tuit[ =i ]ngrijit[ de Pavel Balmu=, Centrul Na\ional de Hasdeulogie (Biblioteca Municipal[ „B.P Hasdeu“ din Chi=in[u) . Traduceri din ruse=te de C. Stamaty, B.P Hasdeu, . Z.C. Rally-Arbore, N. Dabija, P Balmu= etc. . Fotografii din arhivele editurii, autorului =i a lui Nicolae R[ileanu Ilustra\ii de Alex Ussow REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: Mihai Dr[gan, Constantin Stamaty, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Zamfir C. Rally-Arbore, Gabriela Dr[goi, Nicolae Iorga, Ion Orpi=an, Vasile Veti=anu

Editura „Litera Interna\ional“ O. P 61; C.P 21, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia . . tel./fax (021) 3303502; e-mail: info@litera.ro str. B. P Hasdeu nr. 2, mun. Chi=in[u, . MD-2005, Republica Moldova tel./fax (37322) 292 932, 294 110; e-mail: litera@litera.ro Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2004 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“. Toate drepturile rezervate.

Editori: Vidra=cu =i fiii Redactor: Iulian Ciocan Tehnoredactare: Olga Ciuntu Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u. Comanda nr. 41656 CZU 821.135.1-1 H 16 Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Alexandru, H`jd[u Clipe de inspira\ie / H`jd[u Alexandru; (Bibl. =colarului; serie nou[/ col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i cop./ Vladimir Zmeev; nr. 424) – B., Ch.: Litera Int., 2004 (Comb. Poligr.). – 248 £p.¤ ISBN 973-675-229-1 – ISBN 9975-74-835-X 821.135.1-1
ISBN 973-675-229-1 ISBN 9975-74-835-X

© LITERA INTERNA|IONAL, BUCURE+TI, 2004 © LITERA INTERNA|IONAL, CHI+IN{U, 2004

1942
3 septembrie Se na=te la Larga, jude\ul Hotin (actualmente raionul Briceni), din p[rin\i agricultori Ilie =i Ana (nepoat[ de preot). Tat[l este originar din Horodi=tea-Boto=ani.

Elev ]n clasa a IV-a (1953)

Petrea Darienco ]l trimite pe corespondentul lipcanean P Smolnov . s[-l viziteze acas[, b[nuind c[ este un ]nv[\[tor pensionar care scrie ]ntr-o „limb[ româneasc[ de salon“ („Salonnâi rumânskii iazâk“).

1949
Urmeaz[ =coala primar[ din mahalaua Susu, apoi =coala medie din Larga, pe care o termin[ ]n 1959. Dragostea pentru literatura român[ i-o cultiv[ profesorii Parfenie Gu\u =i Tatiana Calalb (Ciornâi). }mpreun[ cu Ion Gheorghi\[ =i Ion Melniciuc scoate o gazet[ literar[ de perete, fiind aspru criticat de D. Jurbinski ]n „Cultura Moldovei“ pentru excesul de neologisme. Scrie articole din 1953, publicate ]n gazeta raional[ „Leninistul“ din Lipcani =i cronici literare din 1956. Redactorul =ef al gazetei „Moldova Socialist[“

1959
Este angajat ca lucr[tor literar la gazeta raional[ din Lipcani „Leninistul“, unde-i obligat s[ scrie ]n ruse=te, articolele fiindu-i traduse pentru varianta româneasc[. Cutreier[ pe jos =i cu c[ru\a toate satele raionului. Public[ ]n presa periodic[ de la Chi=in[u primele articole de critic[ literar[. C[l[tore=te la Chi=in[u =i la Cern[u\i

Cu p[rin\ii, sora =i cumnatul (1957)

Cu colegii de Universitate

pentru a-=i procura c[r\i române=ti. Primul critic român pe care ]l lectureaz[ este Garabet Ibr[ileanu (dou[ volume ]n BPT, cump[rate de la Chi=in[u de Ion Gheorghi\[).

Anatol Ciobanu, Gheorghe Dodi\[, Mihail Ignat, Ana Harghel, Vitalie Marin.

1966-1967
}=i satisface serviciul militar ]n Ba=kortostan.

1965
Oferta de angajare la serviciu din partea gazetei „Cultura“ este t[inuit[ =i este repartizat ]nv[\[tor la =coala de =apte ani din Lingura-Cahul. Hot[rârea este comutat[ la insisten\a lui Pavel Bo\u =i Arhip Cibotaru de c[tre ministrul ]nv[\[mântului, fiind angajat ]n calitate de =ef al sec\iei poezie =i

1968
Apare, la editura „Lumina“, studiul monografic Mirajul copil[riei (via\a =i opera lui Grigore Vieru).

Ziarist la Lipcani (1959)

1969
Apare, la editura „Cartea Moldoveneasc[“, volumul de articole =i cronici literare Disocieri.
Cu Gr.Vieru =i G.Gheorghiu la Cern[u\i (1957) Redactor la revista „Nistru“ (1970)

1960
}=i ]ncepe studiile la Universitatea de Stat din Chi=in[u, facultatea de litere, pe care le ]ncheie ]n 1965. Este, din 1963, pre=edinte al cenaclului universitar „Mihai Eminescu“ =i al clubului literar „Miori\a“ de pe lâng[ Biblioteca Na\ional[. critic[ literar[ Particip[ la lucr[rile a revistei „Nistru“. cenaclului =tiin\ific Public[ pe studen\esc =i la toate parcursul anului manifest[rile culturale 10 articole de critic[ importante. Ia parte literar[, pentru care ]mpreun[ cu colegii este primit ]n rândul Ion Vieru, Aurel Uniunii Scriitorilor Ciocanu, Gheorghe din Moldova. Ciocoi, Iulian Nicu\[, Este cu intermiten\e, Anatol Gavrilov, pân[ ]n 1972, Lidia Hlib, la cenaclul redactor la revista „Luceaf[rul“, condus „Nistru“, consultant, de Liviu Deleanu, la Uniunea Scriitorilor, are ca profesori pe redactor la Enciclopedia Ion Osadcenco, Moldoveneasc[. Nicolae Corl[teanu,

Autografe, autografe...

redac\ia de literatur[ original[ din cauza edit[rii volumului Temerea de obi=nuin\[ de Mihail Ion Cibotaru, considerat ideologic periculos, este transferat ]n cadrul aceleia=i edituri la o redac\ie de traduceri pentru copii.

1979
Iese de sub tipar, la editura „Literatura artistic[“, volumul Narcis =i Hyperion, eseu despre poetica lui Eminescu, care prezint[ debutul s[u ]n eminescologie, remarcat de marii c[rturari Constantin Noica =i Edgar Papu.

1970
La dezvelirea bustului Eminescu. Str[=eni

Vede tiparul ]n ruse=te, la editura „Lumina“, studiul monografic despre Grigore Vieru.

1971
Apare, la editura „Cartea Moldoveneasc[“, volumul de eseuri =i cronici literare Alte disocieri.

1982
Secretar literar la Teatrul Na\ional din Chi=in[u (pe atunci Teatrul Moldovenesc Academic de Stat

1973-1974
}i este interzis[ semn[tura =i activitatea public[ dup[ ce este acuzat de na\ionalism ]ntr-un raport al lui Ivan Bodiul, primul secretar al partidului Comunist al Moldovei (obiectul de acuzare: un articol despre D. Cantemir din „Calendarul“ pe 1973, ]ntocmit de Gheorghe Cincilei ]n care nu a relevat prietenia moldo-rus[).

1974
septembrie Este, pân[ ]n ianuarie 1977, redactor superior la editura „Cartea Moldoveneasc[“, iar ]ntre 1977-1982 redactor la editura „Literatura artistic[“.
Citind „Literatura =i arta“

1975
}i apare, cu deosebite dificult[\i, volumul Focul sacru.

1977
Destituit din postul de redactor literar la

„A. S. Pu=kin“). Apare, la editura „Literatura artistic[“, volumul Cicatricea lui Ulysse, care con\ine „eseuri duminicale“ despre literatura român[ clasic[ =i universal[.

Din cauza atmosferei tensionate, pleac[ de la Teatrul Na\ional =i se angajeaz[ redactor la Enciclopedia „Literatura =i arta Moldovei“.

1985
Public[, la editura „Literatura artistic[“, eseul monografic despre Grigore Vieru }ntoarcerea la izvoare.

Autografe ]n prezen\a fiului Doru (1974)

1984

1986
Este angajat secretar literar la Teatrul poetic „Alexie Mateevici“. Vede tiparul cea de-a doua edi\ie a eseului Narcis =i Hyperion. Public[, la editura „Lumina“, micromonografia Crea\ia lui Ion Dru\[ ]n =coal[ neacceptat[ de Ion Dru\[ ca prefa\[ la Scrierile sale (]n 4 volume).

mai. Este ales secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova ]n cadrul =edin\ei „furtunoase“ din noaptea de la 17-18 mai.

1989
Tip[re=te, la editura „Literatura artistic[“, volumul Cicatricea lui Ulysse II sub denumirea Duminica valorilor. Semneaz[, ]mpreun[ cu Mihail Dolgan, culegerea Crea\ia scriitorilor moldoveni

]n =coal[: L. Damian, P Zadnipru, G. Meniuc, . S. Vangheli. Este ales deputat al poporului din fosta URSS (circumscrip\ia Criuleni-Chi=in[u) =i activeaz[ ]n aceast[ calitate pân[ la dizolvarea parlamentului ]n septembrie 1990.

La Larga cu Arcadie Suceveanu

1987

Cu Gr.Vieru, I.Grosu, Ion Dru\[, I.C.Ciobanu, I.Had`rc[

1991
19 septembrie. Este ales membru de onoare al Academiei Române. Septembrie. Este ales pre=edinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. I se decerneaz[ premiul „G. Bacovia“ al revistei „Ateneu“.

1992
3 septembrie. Cu ocazia anivers[rii 50 i se confer[ titlul „Maestru al literaturii“. 20 decembrie. Este ales membru titular al Academiei de +tiin\e din Moldova.

steaua exilului. I se decerneaz[ Premiul de Stat al Republicii Moldova pentru volumul Narcis =i Hyperion =i eseurile despre Eminescu. Este coordonator al Direc\iei Literatur[ român[ Modern[ din cadrul Institutului de Literatur[ =i Folclor al A+M. Este ales membru al Consiliului director al Uniunii Scriitorilor din România.

1993
Apare, la editura „Hyperion“, volumul de dialoguri cu eminescologi =i traduc[tori din ]ntreaga lume Spre un nou Eminescu. La editura Porto-Franco din Gala\i vede lumina tiparului volumul de eseuri despre Eminescu C[derea ]n sus a Luceaf[rului.

La Lipcani

1994
Scoate de sub tipar, ]n colec\ia „Eminesciana“ a Editurii „Junimea“ din Ia=i volumul Narcis =i Hyperion (Eminescu-poet al fiin\ei: poem critic). La editura „Viitorul Românesc“ din Bucure=ti vede lumina tiparului volumul Basarabia sub

Cu E.Boteazatu la seara omagial[ „Mihai Eminescu“

1995
Volumul Spre un nou Eminescu apare, ]ntr-o variant[ prescurtat[, la Bucure=ti, la editura Eminescu. Apare, la o editur[ particular[, culegerea de medalioane

1996
Apare, ]n traducere rus[, culegerea de medalioane Sfinte firi vizionare sub denumirea Provid\y duha (traducere Iurii Grecov). Apare, la editura „Arc“, O istorie deschis[ a literaturii române din Basarabia, a c[rei publicare a fost sus\inut[ de Funda\ia „Soros“.

„+tefane, M[ria Ta...“

1997
O edi\ie a Istoriei deschise a literaturii române din Basarabia iese de sub tipar la „Porto-Franco“ din

Gala\i, la propunerea poetului-editor Ion Chiric. La editura „Dacia“ din Cluj-Napoca vede lumina tiparului „poemul critic” Lucian Blaga: paradisiacul, lucifericul, mioriticul. I se acord[ Istoriei deschise a literaturii române din Basarabia premiul pentru critic[ al Uniunii Scriitorilor din România.

Cu actorul Vitalie Rusu

despre clasicii români Sfinte firi vizionare. I se acord[ Premiul „Nichita St[nescu“. Premiul „Lucian Blaga” pentru exegeze.

La Centrul Academic „Mihai Eminescu“ (2000)

1998
Ob\ine titlul de doctor ]n filologie =i doctor habilitat ]n filologie ]n temeiul unui referat-sintez[ Eminescu, poet al fiin\ei (conduc[tor =tiin\ific: acad. Eugen Simion; referen\i: acad. Constantin Ciopraga, prof. Dan M[nuc[, acad. Constantin Popovici).

cultur[, =tiin\[, ]nv[\[mânt =i mass-media.

2000
Vede tiparul, la editura „Litera-David“, cea de-a doua edi\ie a dialogurilor cu eminescologii Eminescu – m[ topesc ]n fl[c[ri (vol. 8 al Corpusului „Eminescu“). Lanseaz[, la Timi=oara, volumul Cump[na

cu dou[ ciuturi, carte despre fiin\a româneasc[, ap[rut[ la Editura Augusta. Este decorat cu medalia jubiliar[ „M. Eminescu“ a României =i medalia jubiliar[ „M. Eminescu” a Republicii Moldova.

Cu I.Dru\[, V.Vasilache, Gr.Vieru, D.Matcovschi =i I.C.Ciobanu

2001
Apare, la editura „Prut Interna\ional“, volumul de eseuri ]n francez[ La Pomme d’or, care include integral M[rul de aur =i câteva capitole din Cump[na cu dou[ ciuturi. Se tip[re=te, la Funda\ia „Scrisul românesc“ de la Craiova, la propunerea cunoscutului istoric literar Tudor Nedelcea, primul volum al seriei Critice, intitulat Fier[ria lui Iocan.

Public[, la Editura Didactic[ =i Pedagogic[ din Bucure=ti, volumul M[rul de aur (valori române=ti ]n perspectiv[ european[).

1999
Public[, la Editura Junimea (col. „Eminesciana“), volumul Plânsul Demiurgului cu subtitlul „noi eseuri despre Eminescu“. Este ales deputat ]n Parlamentul Republicii Moldova, unde activeaz[ ]n cadrul Alian\ei Democratice =i ca membru al Comisiei pentru

Cu N.Costenco =i I.Gheorghi\[ (1974)

Vede lumina tiparului, ]n acela=i an, eseul Brâncu=i, poet al ne-sfâr=irii.

2002
Vede lumina tiparului, la Editura Funda\iei Culturale Române, cea de a treia edi\ie rev[zut[ =i ad[ugit[ a Istoriei deschise a literaturii române din Basarabia. Se tip[re=te, la Craiova, cel de-al doilea volum al Criticelor, intitulat Centrul =i marginea

(schi\[ fenomenologic[ despre exilul literar românesc), iar la

Foc=ani volumul Duiliu Zamfirescu ]ntre Natur[ =i Idee. Cu ocazia jubileului de 60 ani la ini\iativa prim[riei municipiului Chi=in[u se editeaz[ Zeul ascuns, eseuri despre labirint (ed. „Prut Interna\ional“). I se decerneaz[, la propunerea Academiei Române (pre=edinte: Eugen Simion), Ordinul Na\ional „Serviciul Credincios“ ]n grad de cavaler. Ob\ine =i dou[ premii importante: Premiul „Opera omnia“ al revistei „Convorbiri literare“ din Ia=i =i Premiul pentru excelen\[ redac\ional[ al Târgului Interna\ional de carte Bookarest – 2002 (pentru coordonarea Corpus-ului Eminescu ]n 8 vol.).

La aniversarea 60 (2002)

La Larga cu I.Vatamanu, L.Sainciuc, M.Botnaru

DRUMUL SPRE CENTRU
( C U R R I C U LU M V I TA E )

Începem prin a ne întreba ce înseamnã un curriculum vitae, ceea ce e totuna cu a desluºi – în spirit kantian-noicist – cum este cu putinþã un drum în viaþã. Un drum nu în sensul sãu rectiliniu, ci mereu de-viat, adicã (dacã e sã ne jucãm cu cuvintele în sens postmodernist) anume de-viaþã (sau de-vianþã). E un drum socratic cu re-veniri, e un drum hegelian cu de-veniri, e un drum heideggerian întrerupt (de pãdure)? Vedele spun cã omul devine ceea ce gândeºte; cred totuºi cã, dat fiind orizontul ilimitat ºi abstract al gândirii, omul devine ceea ce fãptuieºte, ceea ce îi traduce gândirea, ceea ce face cu putinþã din ceea ce gândeºte. În decursus vitae omul nu este decât ºirul faptelor sale, spune Hegel în Logica sa. Un curriculum vitae va trebui sã þinã cont de aceastã primã încurcãturã, cãreia anticii îi ziceau aporie, ºi sã punã în cumpãnã (iarãºi dreapta cumpãnã româneascã) realul ºi posibilul. De aceea, în viziunea noastrã el reprezintã nu o descriere notarialã, parafatã juridic, ci o meditaþie pe (în) marginea vieþii, pe (în) marginea drumului par-curs, o profesiune de credinþã, o spovedanie în faþa altarului adevãrului din care sã se vadã nu faptul cã ai trãit, ci faptul cum ai trãit ºi cum apari între dorinþã ºi realizare. Constantin Ciopraga, unul dintre marii cãrturari de azi, delimita categoric curriculum vitae de jurnalul intim, precizând cã primul este uzual, plat, sec, superficial ºi înscris în cercul datelor temporale ºi spaþiale („nãscut în anul, luna, ziua“), cel de-al doilea exprimând stãrile labile, fiinþa idealã, neliniºtile ºi discontinuitãþile. Curriculum-ul, indiferent al cui este, se lasã dominat de stilul informativ-notarial, de pozitivitate ºi de realul cotidian; jurnalul, însã, e legat de sinele fluctuant, de pluralitatea Eurilor autorului. Biografiei reci ºi tipice a curriculumului i se opune textul atipic sub formã de unicat al jurnalului.

16
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

„Un curriculum nu depãºeºte limbajul de cod administrativ general; diverse mostre de jurnal (profunde) invitã la transcendenþã, la nostalgii abisale ori la zboruri planetare“ (Constantin Ciopraga, Perspective, Convorbiri literare, nr. 2(74), 2002, p. 29). Vom renunþa – pe cât e cu putinþ㠖 la limbajul notarial-administrativ, înclinând mai mult spre un jurnal intim de idei trãite, decât spre un curriculum ca atare, necesar mai cu seamã bibliografiei. Ca român nãscut în spaþiul basarabean, cel mai marcat de teroarea istoriei dintre teritoriile româneºti, sunt înclinat sã cred în existenþa destinului ºi a cãii (cãliþei) rãtãcite din filosofia noastrã popularã. Sunt încredinþat cã ºirurile ontologice se produc dureros, determinând fiinþa sã poarte, ca pe un blestem existenþial (sau ca pe un blazon de nobleþe tragicã), anume pecetea destinului. Întâmplarea a fãcut sã apar la lumina zilei la 3 septembrie 1942, orele 6.00 dimineaþa, în zodia Fecioarei ºi anul Calului ºi þin sã mãrturisesc cã prescripþiile zodiacale le recunosc ca date esenþiale ale felului meu de a fi. Pãrinþii, oameni de frunte în sat, reprezintã cele douã maluri ale Prutului, tatãl, Ilie Cimpoi fiind originar din Horodiºtea – Botoºani (stabilit mai apoi în Cuzlãu – Pãltiniº), iar mama, Ana, pe numele de fatã Habureac, nepoatã de preot, fiind nãscutã în Larga, judeþul Hotin. Tatãl, supranumit cu bunãvoinþã în sat Ilie Românul, era un bun povestitor ºi recitator de balade ºi drame populare. Înzestrat cu o bunãtate naturalã, o risipea cu generozitate, ajutând fãrã nici un gând de profit toatã lumea din sat. Purta un ciocan la brâu ºi un buzunar de þinte ºi repara din mers un gard ºubred, un acoperiº de casã deteriorat, un perete dãrâmat – la el acasã sau la vecini. Era parcã eroul liric al poemului lui Karl Sandburg „Reparaþia zidului“. Era cel dintâi care se trezea în casã pentru a pregãti uneltele de muncã ce trebuiau sã fie toate perfecte. (A fost un om fericit, cãci a vãzut toate rãsãriturile de soare câte i-a fost dat sã le vadã.) Mama, deºi þesãtoare ºi artistã în felul de a alege ºi a realiza motivele (ºi le alegea de una singurã, refuzând asistenþa altora!) era mai raþionalã, mai interesatã de latura profitabilã a lucrurilor ºi, bineînþeles, îi plãcea sã umble pe la pieþe ºi târguri. Astfel am cunoscut Cernãuþul, oraºul copilãriei mele, ciudat prin pitorescul lui de burg austriac ºi prin pestriþimea oamenilor de diferite seminþii care-l populau (Cernãuþul lui Eminescu ºi

MIHAI CIMPOI

17
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Aron Pumnul, al Hurmuzãkeºtilor ºi Puºcariu, al lui Mircea Streinul ºi Paul Celan, al Olgãi Kobâleanska ºi Olgãi Caba!). Tata trata cu bunãvoinþã ºi chiar cu mândrie pãrinteascã deosebitã calitatea mea de etern student, în timp ce mama se întreba cam cu ce o sã se aleagã din toatã învãþãtura mea. Buna gospodãrire a celor douã hectare ºi jumãtate ºi nu în ultimul rând faptul cã era nãscut dincolo de Prut ºi originea preoþeascã (ulterior genealogiºtii au constatat cã e ºi domneascã) a mamei mele puteau sã fie tragice pentru destinul familiei noastre. Începând, în 1949, campania de colectivizare forþatã, urma sã fim deportaþi în Siberia. Întâmplarea fastã a fãcut însã ca lista deportaþilor trimisã de Securitate (NKVD) la primãrie (selsovet) sã fie copiatã de cumnatul meu, soþul surorii Vera, învãþãtor, ºi acesta, bineînþeles, a omis la transcriere numele Cimpoi. (Cartea Memoriei, editatã acum, atestã 500 de deportaþi din comuna Larga.) Acuzãrile de naþionalism (de orientare proromânã, dupã cum se mai formula) aveau drept temei ascuns ºi aceastã origine „moldoromânã dubioas㓠a mea. M-a ajutat oricând ºi în orice împrejurãri dragostea faþã de valori ºi culturã, faptul cã m-am modelat cu o consecvenþã care mã uimeºte ºi astãzi ca om de culturã cu un statut de independenþ㠖 îmi place sã cred – moromeþianã. În ciuda cumplitului proces de înstrãinare ºi de ideologizare, pe care l-a cunoscut spaþiul basarabean, am ascultat numai de acest daimon lãuntric: sã fii un om de culturã, sã fii un om al culturii. Cu aceastã încredere în culturã, în mântuirea prin culturã de tot ce este înstrãinãtor, fals, relativ, mi-am fãcut studiile la ºcoala medie din Larga ºi la Universitatea de Stat din Moldova (1960-1965), plinã de profesori ideologizaþi ºi ignoranþi, dar ºi de profesori docþi ºi buni români, precum Anatol Ciobanu, Nicolae Corlãteanu, Ion Osadcenco. (În ºcoalã am avut profesori buni de limba ºi literatura românã: Parfenie Guþu ºi Tatiana Calalb). De fapt, Universitatea mea a fost Biblioteca Naþionalã din Chiºinãu (fosta „Krupskaia“, poreclitã de studenþi „Femeia lui Lenin“), unde în secþia de literaturã strãinã era un fond bogat de cãrþi româneºti, supravegheat de securitate, în sala de lecturã fiind atârnat ºi portretul lui Sadoveanu. Aici am înfiinþat clubul literar „Mioriþa“, cu ºezãtori lungi, înflãcãrate ºi arhifrecventate, considerat mai apoi de guvernanþii comuniºti un „cuibar de naþionalism“.

18
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

Un alt „cuibar de naþionalism“ era cenaclul literar „Mihai Eminescu“ de la Universitate, al cãrui preºedinte am fost din 1963. În aceºti ani, petrecuþi în spaþiul bibliotecii, pe care am înþeles-o ca pe o lume sub formã de cãrþi, un ontos concentrat în libros – o lume vãzutã borgesian (ºi eminescian) ca bibliotec㠖 a avut loc întâlnirea mea modelatoare cu George Cãlinescu. Cãrþile sale reeditate apãreau în bibliotecile chiºinãuiene ºi se vindeau ºi într-o librãrie „Prietenia“ (interzisã mai apoi de I. I. Bodiul, primul secretar al CC al Partidului Comunist al Moldovei, dupã rãcirea relaþiilor dintre România ºi fosta URSS), cu excepþia – bineînþeles – a Istoriei literaturii române de la origini pânã în prezent, care circula conspirativ printre scriitori, cãci, fiind un singur exemplar, se dãdea spre lectur㠖 ironia sorþii! – pentru o singurã zi. Pentru mine Cãlinescu a fost constant CRITICUL, el servindu-mi, cel puþin în anii formãrii, drept pattern. Statura ºi statuia lui creºtea în ochii mei în raport cu criticii ruºi ideologizaþi ºi incluºi obligatoriu în programa ºcolarã, dintre care îl preferam pentru calitãþile sale de literat pe Bielinski, ºi în raport cu criticii sovietici total aserviþi dogmelor ideologice. Am visat toatã viaþa sã am un exemplar al Istoriei... Visul mi s-a împlinit în 1985, când consultantul moldovean de la Uniunea Scriitorilor din Moscova, Nicolae Romanenco, mi-a adus de la Bucureºti un exemplar din ediþia a doua, pentru preþul de 80 de ruble. (Mai târziu m-am fãcut ºi cu ediþia princeps datoritã gestului fiicei mele Raluca, pianistã ºi profesoarã la Universitatea de Muzicã din Bucureºti, ºi al ginerelui meu Dragoº, preot.) Lectura operei critice cãlinesciene trezea în mine fascinaþia ºi tentaþia de a scrie frumos, generând complexul Cãlinescu, pe care l-am avut o perioadã bunã de timp. „Viaþa lui Eminescu“ am citit-o de cel puþin zece ori, astfel încât, dacã printro fatalã întâmplare ar dispãrea toate exemplarele tipãrite, aº putea s-o refac din memorie. Astfel am descoperit paradoxalul adevãr psihologic cã printr-o îndelungatã ºi profundã relecturare poþi înlãtura complexul de dominare patternã a autorului admirat. În cazul frecventãrii repetate a unui text, ca ºi în cazul hermeneutizãrii metodologice stãruitoare, apare efectul reducþionismului fenomenologic neantizator, al „punerii în paranteze“ relativiste husserliene: farmecul iniþial al lecturii, al

MIHAI CIMPOI

19
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

„declicului“ hermeneutic dispare în mod progresiv, devine o „urm㓠derridianã. (De altfel, Derrida va fi promotorul, în anii ’70 ai secolului al XX-lea, al caracterului indeterminat al semnificaþiei, al „sensului niciodatã atins“ de descifrarea hermeneuticã ºi al relaþiei de interpretanþã mereu reîncepute. Postulat ce a dat naºtere deconstructivismului ºi pansemiotismului. Avem de-a face mereu cu o prezenþã amânatã, manifestã doar în „urme“. Esenþiale mi se par, la Cãlinescu, oscilarea între „absolutism“ ºi „relativism“, între „factorul surprizã fenomenal㓠ºi „banalitatea conceptualã“, neîncrederea în interpretarea istoricã obiectivã („Orice interpretare istoricã este în chip necesar s u b i e c t i v ã“), conceperea istoriei literare ca o comedie umanã cu opere ºi scriitori, ca o înlãnþuire „de puncte de vedere din care sã iasã structuri acceptabile“, ca „ºtiinþã inefabilã ºi sintezã epic㓠ºi ca o revelaþie a „ochiului formator“ care surprinde „transcendenþele“ dindãrãtul realitãþii lui „cum este“ ºi „clasificarea mai mult decât descripþia“. „ Datoritã lui Cãlinescu am înþeles cã eudemonismului impresionismului trebuie sã i se substituie demonismul totalitãþii, cãci critica modernã este „o criticã a ansamblurilor, nu a detaliilor“ (J.-P Richard), a pãrþilor . legate de întreg. Cu timpul la patternul cãlinescian s-a mai adãugat modelul fiinþial noicist ºi în special cel ontologic generalizat care aplicã grila existenþialã. Drumul meu formator (etern-formator!) a ajuns în sfârºit în aceastã zonã care stimuleazã cuprinderea cea mai largã, „declicul“ cel mai luminãtor. Am ajuns astfel, cu o anumitã liniºte metodologicã (sã-i zic aºa!), sub zodiile lui Heidegger, Kierkegaard, ale lui Eliade ºi Jung, ale lui Noica ºi Blaga. Am cãutat sã-mi pun cercetãrile eminescologice sub semnul cãlãuzitor al ontologicului. Am scris, dintr-o nevoie lãuntricã, ºi o carte despre fiinþa româneascã: Cumpãna cu douã ciuturi (Timiºoara, Ed. Augusta, 2000), tradusã ºi în francezã de un grup de profesori de la Universitatea Aix-enProvence, condus de profesorul Valeriu Rusu, care, alãturi de cunoscutul eminescolog Aurelia Rusu, animeazã acolo cercetãrile de romanisticã ºi românisticã. „O criticã existenþialã nu poate fi întemeiatã decât pe existenþa criticului, spune Serge Doubrovsky, precizând cã cogito-ul criticului îºi însuºeºte modul de existenþã manifestat ºi comunicat de scriitor

20
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

ºi reflectat de cãtre conºtiinþa criticului. Între scriitor (cogito-ul scriitorului) ºi critic (cogito-ul criticului) se stabilesc, dupã pãrerea mea, niºte relaþii de ordin ontologic; sunt relaþii omologice (deci nu atât analogice) dintre fiinþa unuia ºi fiinþa celuilalt, între „tremurul – existenþial“ al celui dintâi ºi „tremurul – existenþial“ al celui de-al doilea. E un mod de re-cunoaºtere fiinþialã. Opera se relevã ºi ea ca „fiinþã“, ca ontos rostit, exprimat. Actul critic este, prin el însuºi, un act ontologic. Cu Noica, pe care-l cred FILOSOFUL, am avut o corespondenþã scurtã surprinzãtoare, în temeiul cãreia am realizat un dialog epistolar pe care l-am inclus în volumele Spre un nou Eminescu ºi Mã topesc în flãcãri. Nu mi-a fost dat sã-l vãd în 1986, când am fãcut prima cãlãtorie în România cu viza Ministerului de Interne al Federaþiei Ruse. La Chiºinãu treceam drept „naþionalist“ ºi autoritãþile moldovene nu puteau sã-mi aprobe aceastã plecare „subversivã“; au început sã batã însã înnoitoarele vânturi gorbacioviene, care au fãcut posibilã mult râvnita cãlãtorie de studii: scriam despre mitopoetica eminescianã în contextul poeticilor moderne ºi vroiam neapãrat sã studiez Caietele, despre care Noica vorbea ca despre un miracol al culturii româneºti. Constantin Noica a fost Heideggerul nostru; el nu a fãcut doar figurã de filosof, ci a rostit filosofia româneºte. În anii 1986-1987 a început procesul de renaºtere naþionalã care a avut ca revendicãri prioritare schimbarea de mentalitate, impunerea valorilor democraþiei, oficializarea limbii române ºi revenirea la grafia latinã, lichidarea „petelor albe“ din istorie, adicã dezvãluirea adevãrului despre cele câteva valuri de deportãri, despre foametea din 1947 ºi colectivizare, despre masacrarea intelectualilor ºi celor care au lucrat în administraþie, a aºa-ziºilor duºmani de clasã º. a. Angajarea mea ºi a colegilor mei în aceastã luptã sfântã pentru adevãrul despre întâmplãrile tragice care au avut loc în perioada postbelicã a fost un act istoric justiþiar împotriva procesului de înstrãinare, de deznaþionalizare (sau mancurtizare, dupã un termen lansat de kirghizul Cinghiz Aitmatov), rusificare ºi „internaþionalizare“ comunistã, împotriva execuþiilor „fãrã judeþ“ ale intelectualilor (despre calvarul a doi intelectuali basarabeni a scris Aleksandr Soljeniþân în Arhipelagul Gulag), acþiunilor de exterminare a fruntaºilor satelor prin deportãri ºi de organizare a genocidului întregii populaþii în timpul secetei ºi foametei din 1947.

MIHAI CIMPOI

21
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Justiþiar ºi recuperator totodatã, cãci – printr-o schimbare logicã ºi legicã a cursului istoriei care pânã atunci ne trata doar cu „teroarea“ ei – trebuia sã recãpãtãm ºi sã punem în drepturile lor valorile, simbolurile, limba ca „loc de adãpost al fiinþei“ (Heidegger). Reacþia a fost irezistibilã, vulcanicã, temeiul ei revoluþionar fiind indiscutabil. Basarabia, rãmasã dupã rãzboi în fond fãrã intelectualitate, îºi arunca acum lava revindicativã ºi ieºea pe baricade pentru a reimpune autoritatea Adevãrului. Demersurile patetice ale oamenilor de creaþie, mitingurile frenetice de protest, adunãrile furtunoase, Marea Adunare Naþionalã cu freamãtul ei oceanic al setei de libertate (700.000 de persoane, dupã estimãrile presei), dezbaterile agitate de le Uniunea Scriitorilor, de la Academie, de la cenaclul „Alexei Mateevici“, ieºit în stradã, din Parlament ºi din pieþele publice se revãrsau ca o Bunã-Vestire, ca o nouã profeþie luminoasã c㠄Îngerul a strigat!“ Fremãta cu toatã puterea aerul unei mãreþe reconstituiri pompeiene a adevãrului istoriei. Lupta mai continuã ºi astãzi, astfel încât, spre deosebire de ieºirea din infernul dantesc, ieºirea din infernul basarabean nu ne-a permis încã sã vedem stelele. Izbucnirea conºtiinþei identitare cu forþa erupþiei vulcanice a fãcut lumea sã vorbeascã despre miracolul basarabean ºi agenþiile de presã din strãinãtate, care ne daserã cu totul uitãrii, îºi trimiteau de zor corespondenþii la Chiºinãu. Uniunea Scriitorilor din Moldova, prima care a început aceste acþiuni, s-a transformat într-un fel de Cartier General al revoluþiei basarabene („Smolnâi“ i se mai zicea, în glumã). Se trimiteau soli la Gorbaciov, se întocmeau zilnic apeluri ºi scrisori, se angaja în fine o luptã pe viaþã ºi pe moarte cu autoritãþile locale care elaborau decrete, hotãrâri, dispoziþii (am descris odiseea acestei confrunãri în vol. Basarabia sub steaua exilului, apãrutã la Bucureºti în 1994). “Noaptea furtunoas㓠din 18-19 mai 1987 de la Uniunea Scriitorilor (o zi ºi o noapte întreagã) a formulat imperativele luptei, a schimbat Comitetul de Conducere, scoþându-mã ºi pe mine din zodia anonimatului public prin alegerea ca secretar. (Din septembrie 1991 am devenit preºedinte al acesteia). Procesul redobândirii românismului cultural s-a desfãºurat sub semnul cãlãuzitor al lui Eminescu. Întâlnirea cu Eminescu, evenimentcheie al vieþii mele, avusese loc în anii studenþiei, semnificând atât

22
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

o revelaþie de ordin cvasimistic – cãci e modelatoare, luminãtoare în sens axiologic ºi ontologic – , cât ºi un impact stimulator, productiv. Opera ºi personalitatea sa sunt pline de ontos – românesc ºi general – uman, demersul sãu artistic ºi intelectual fiind unul prin excelenþã fiinþial. Calificativele superlative de „omul deplin al culturii româneºti“ (Noica), de „patronul canonizat al scrisului românesc“ (Perpessicius), de „sfântul ghiersului românesc“ (Arghezi), de „expresia integralã a sufletului românesc“ (Iorga) nu sunt expresii encomiastice, bune de persiflat în stil postmodernist sau „dilemator“. Ele denumesc o realitate valoricã ce se impune prin reprezentativitate, productivitate ºi interpretativitate. Eminescu rãmâne statornic Biblia noastrã lucrãtoare, fiind o statuie a meditaþiei în miºcare (precum zicea Baudelaire despre Hugo). În cazul lui miticul drum spre Centru capãtã un sens lãmuritor, cãci ne alimenteazã apriori conºtiinþa centrãrii. Mergem, în câmpul fiinþei noastre, în ºi, totodatã, spre Eminescu (ca spre noi înºine), direcþionarea conþinându-se în chiar raþiunea miºcãrii. De-a lungul timpurilor s-au profilat în chip desluºit trei atitudini faþã de el: epigonic – iconodulã, retardarã (în sensul lui Lovinescu care aºtepta sã devinã anacronic) ºi contestatar – iconoclastã cu o diagramã ciudatã a reacþiilor negativiste de la canonicul Grama la autorii Dilemei (1998, Nr. 265), printre care, alãturi de mediocritãþi crase, îi întâlnim regretabil pe Nicolae Manolescu ºi Mircea Cãrtãrescu, aceºtia etalând chiar o bucurie ºi o mândrie în a demitiza. Dupã 1990 Eminescu a revenit cu forþa lui modelatoare în societatea româneascã democratizatã, nemaivorbind de rolul sãu patternal în procesul de renaºtere naþionalã a românilor basarabeni de care vorbeam mai sus. Ca om de culturã român trebuia sã ajung neapãrat la Eminescu, el fiind cel care mi-a asigurat certitudinea cã avem valori ºi în temeiul lor putem susþine un dialog cu lumea, cã putem intra cu aceste valori în dialogul multicultural despre care se vorbeºte insistent acum. De acest lucru m-am convins convorbind ºi cu 74 de eminescologi, traducãtori ºi oameni de culturã din întreaga lume. Orele mele matinale au fost, dupã 1976, când, dupã moartea pãrinþilor, mi-am zis sã scriu ceva esenþial, orele Eminescu, la care pe parcurs s-au adãugat orele Blaga. În legãturã cu acþiunile de detractare, de demitizare înverºunatã ºi de autodispreþuire „cioranian㓠care s-au declanºat în societatea

MIHAI CIMPOI

23
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

româneascã extrem de caragializatã, þinta fiind marele valori ºi – printre ele – Eminescu, sunt de spus câteva lucruri. Ne stã oare bine în faþa lumii sã ne autodefãimãm, sã ne „urinãm pe biserici“ (vorba lui Arghezi) ºi sã ne alegem ca zeu protector pe Momos care era la greci zeul sau mai bine zis zeuleþul ironiei, zeflemelei ºi bârfelei, sã ne reactualizãm vechile complexe de inferioritate, sã ne (re)complacem în autodispreþuire, sã ne aservim total jocului politic al circumstanþelor (vezi articolul nostru „Zeul Momos ºi noi, românii“ în buletinul Mihai Eminescu, nr. 1(4), 2001 p. 4-18). „Defãimarea zeilor este o rea deºteptãciune“, spune Pindar. Cu Eminescu am obþinut o demnitate esteticã ºi eticã, pe care nimeni ºi nimic n-o mai clinteºte din loc. Este firesc ca raportarea permanentã la el sã ne impunã ºi înnoirea paradigmelor ºi a instrumentarelor (în cazul nostru, a paradigmelor culturale ºi instrumentarelor critice), fãrã a renunþa la ceea ce este viabil ºi eficient în vechile modele. În domeniul criticii ºi istoriei literare Sainte-Beuve mai rãmâne o personalitate de referinþã cu portretizarea axatã pe psihologism (el, dupã propria mãrturie, din Mes Poisons, nu este un istoric, dar are unele laturi de istoric). Dintr-un fiziolog care opereazã cu trãsãturile generale ºi cu documentul, el se transformã într-un fenomenolog al spiritului creatorului de valori, într-un analist al viului din el. Biografia evenimenþialã exterioarã este înlocuitã de biografia interioarã a faptelor sufleteºti. Fireºte, istoria literarã ºi eseistica filozoficã au valorificat ºi grila psihanaliticã sau existenþialã. Baudelaire al lui Sartre e un exemplu în acest sens. Fãrã sã eludez documentul, am mers în lucrãrile mele despre Eminescu (ºi nu numai) pe aceastã hermeneuticã existenþialã constituitã din depistarea complexului de arãtãri/ascunderi ale însãºi fiinþei scriitorului, a codurilor psihologic-comportamentale ºi personalistetice care definesc portretul fenomenologic. Fenomenologicul ºi ontologicul s-au întâlnit temeinic cu paradigma modernã ºi postmodernã. (Blaga vorbea despre lucifericul în cunoaºtere, despre „ascuns“ ºi „mai ascuns“). Privirea criticului de azi se îndreaptã spre obiectul cunoaºterii, ca ºi privirea lui Orfeu spre Euridice: atunci când vrea s-o vadã cu adevãrat, sã-i constate existenþa realã, se îndepãrteazã, se ascunde în neantul necunoaºterii. Ca ºi în fizica

24
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

modernã, rezultatele studiului depind de obiectivul pe care ºi-l propune cercetãtorul (operatorul), de „declicul“ hermeneutic, de grila aplicatã, cãci se resimte marca ontologicã a relativismului, a aproximãrii (= a stabilirii valorice prin apropiere de mãrimea cãutatã), a relaþiei critice de care vorbea Jean Starobinski, care constata nevoia de coduri preexistente, de o interpretare comprehensivã ce înlãturã judecata de valoare. Este o relaþie complexã de identificare ºi distanþare care pune într-o ecuaþie capricioasã empatia, intropatia ºi antipatia. Structuralismul ne-a propus cãutarea unui logos comun, a unor genera dicenda, a unui context general, în timp ce criticul se cade sã caute însuºi textul cu toate codificãrile sale, recurgând la instrumentul fenomenologiei ºi ontologiei. Esenþialmente, criticul nu se va limita la contextualizare, ci va recurge la o textualizare nuanþatã, descifrând ce spune fundamental scriitorul despre fiinþã ºi fiinþare. Orice metodã ºi mod de investigaþie ne-am propune, ne întoarcem volens-nolens, la Erlebnis, la trãirea codificatã în legile imanente ale artei. Monismul structuralist, opus dualismului obiºnuit gândire / expresie, ne ajutã prea puþin în actul critic. Sensul existenþial al operei e codificat în pluralismul semiotic, în marele imperiu al semnelor ºi structurilor pe care-l ascunde. Criticul de la începutul mileniului al III-lea este hãrãzit luptei cu umbrele, cu ascunderile fiinþei operei. Deruta este datul existenþial al actului critic care e supus presiunii unor criterii antinomice universaliste/antiuniversaliste, determinate de naþionalism, europenism, multiculturalism ºi de „moartea cãrþii“ sau de „moartea literaturii“. Cãci cartea ºi literatura suportã de la sfârºitul secolului al XX-lea concurenþa internetului, TV, CD-urilor, bibliotecilor electronice. Literatura nu are valoarea esteticã de altãdatã, fiind stingheritã ºi de paraliteraturã, antiliteraturã, near literature (literatura de frontierã sau marginalã), de textul postmodern sans rivages, de sub-literaturã, non-literaturã etc. În atare condiþii, demersul critic s-a vãzut extrem de ideologizat, formalizat în sens structuralist – semiotic – textualist, psihanalizat. Judecata de valoare, esteticã ºi generalizantã prin existenþã, a cedat studiului textualitãþii (“mutaþia literaturii în text“ a Juliei Kristeva) sau al interrelaþionaritãþii semnificaþiilor, codurilor de lecturã (textul busculat, „infinit deschis“ al lui R. Barthes), studiului cinefic (care refuzã conotaþiile estetice, cãutarea valorii literare).

MIHAI CIMPOI

25
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Indiferent de aceste excese formalizante, metodologizante, critica (ºi istoria literarã) nu poate exista fãrã o comunicare sympateticã cu opera, scriitorul, literatura, fãrã acel le plaisir du texte, dar nu neapãrat în sensul psihanalizat al lui R. Barthes, fãrã dragostea faþã de literaturã pe care o cerea criticului Gogol, fãrã întâlnirea emoþionalã, intimã deschizãtoare de semiozã. Ca ºi lingvistul, criticul ºi istoricul literar pare sã poarte veºmintele caraghioase croite din peticele multicolore ºi zdrenþoase ale lui Arlechino. În ciuda înlocuirii modelului mecanic cu modelul electronic, „obstacolele epistemologice“ nu pot fi depãºite, dupã cum afirmã ºi Bachelard. Cibernetica, informatica ºi teoria comunicãrii au sporit aporiile, în loc sã le spulbere. De la Saussure, Propp ºi Cercul de la Praga pânã la Chomsky care anunþa amurgul structuralismului (în 1950) lucrurile nu s-au lãmurit, ci s-au complicat, cãci, formele lingvistice nefiind capabile de a transmite prin ele însele un semnificat ºi de a realiza un raport perfect între locutor ºi destinatar, între dictum ºi dicere, revenim la un nivel zero, la o închidere sistematicã ce duce la „omogenizarea superficial㓠(Chomsky), la relativizarea pãrþii ºi la reimpunerea binarismului logic aristotelic. Ajungem, aºadar, la tabula rasa a empiriºtilor ºi la vidul inconºtientului de care vorbeºte Lévi-Strauss (vidul fiinþei aristotelice, vidul cogito-ului cartezian, vidul statuii lui Condillac, precizeazã Gilbert Durand). Ne închidem permanent în cercul semantic conturat de semnificat ºi semnificant, confundãm limbajele (cel natural cu cel artificial) ºi absolutizãm contextul, reþeaua formalã. Desprinzându-se de fundamentul lor lingvistic iniþial, sensurile se proiecteazã în metalimbaje (descriptiv, translativ, metodologic, epistemologic). Filosofii comunicãrii sfârºesc prin a gãsi semnificaþia metalingvisticã supremã în limbajul artistic sau metapoetic (– mitopoetic), care este, dupã Eugeniu Coºeriu, un limbaj absolut. Totul constã în a aproxima ceea ce semnificã etimologic meta: dupã, pe lângã, cu. Limbajul este, esenþialmente, un metalimbaj. Critica ºi istoria literaturii este, de asemenea, o metaliteraturã axatã pe metalimbajul artistic. Fãrã o atare legãturã asimptoticã actul hermeneutic este de neconceput. La aceste complexe de ordin ontologic (fenomenologic) se adaugã complexele de ordin deontologic pe care le are în mod obiºnuit

26
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

omul de culturã român. El este copleºit de complexe originare ºi venite din afarã. Lucru curios, cãci marii noºtri oameni de culturã nu le-au avut ºi ne gândim îndatã la Cantemir, Eminescu, Hasdeu, Iorga, Noica. Complexul fragmentarismului, al marilor proiecte nerealizate (manolism mitic manifestat în culturã; reînceperea zidirii de la nivelul zero). Un alt complex, viabil de-a lungul secolelor, este cel al inferioritãþii, care-i face ºi azi pe mulþi sã afirme cã avem „o culturã mic㓠ºi cã ceea ce-i românesc (nu doar în culturã) este sub orice nivel. Toate duc la un complex generalizat al fatalitãþii mioritice, complexul cioranian al „neantului valah“ fiind încoronarea grupului de complexe ce ne este hãrãzit. Sunt, însã, complexe ºi complexe; sunt complexe bune ºi rele. Cu puncte de reper în psihanalizã, Charles Boudouin ºi Gaston Bachelard aduc demonstraþia unor clare linii de demarcaþie. În mare, complexul este un reactor ºi un transformator de energie psihicã. Suprapunându-se peste complexul originar, complexul de culturã realizeazã transformarea în chip efectiv, împãcând sublimarea culturalã cu cea naturalã. „Sub forma lui cea bunã, complexul de culturã retrãieºte ºi reîntinereºte o tradiþie. Sub forma lui cea rea, compelxul de culturã este obiceiul ºcolãresc al unui scriitor lipsit de imaginaþie“ (Gaston Bachelard, Apa ºi visele, Bucureºti, 1995, p. 24). Într-un om al complexelor este o parte vãditã de comic ºi de tragic. Comicul îl dã ridicolul calitãþii lui fundamentale de complexat ca atare, de aservit complexelor, în timp ce tragicul este determinat de faptul cã el nu-ºi mai poate schimba acest dat fatal. Este inutil sã demonstrezi cu instrumentar analitic inutilitatea urmãririi broaºtei þestoase sau aºteptãrii zborului sãgeþii lui Zenon din Elea. Sfatul pe care i-l dã Cosini lui Zeno, în romanul lui Italo Svevo, este: singurul remediu pentru a se elibera de „complexe“ este rememorarea trecutului. E un sfat absurd, cãci ºi rememorarea realitãþilor revolute e tot un „complex“; unde mai pui cã trecutul însuºi poate depozita ºi el „complexe“. Complexarea apare ca ceva de neînlãturat, ca o determinare ºi o finalitate. Este indiscutabil ca românul (ºi românul basarabean în speþã) are foarte accentuat complexul Marginii ºi al Drumului spre Centru. Iatã de ce m-a preocupat întotdeauna – ºi în legãturã cu destinul

MIHAI CIMPOI

27
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

meu – fenomenul exilului. Am scris ºi o schiþã fenomenologicã a exilului literar românesc (vezi Critice 2. Centrul ºi marginea, apãrutã la Fundaþia „Scrisul românesc“, Craiova, 2002, prin strãdaniile amicale ale lui Tudor Nedelcea). Exilul face parte din destinul românesc, spune atât de exact ºi tulburãtor Mircea Eliade. Exilul basarabean este cu precãdere un exil interior, precum l-am caracterizat în O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia (1996 ºi ediþiile ulterioare din 1997, 2002), carte pe care eram ca ºi cum obligat s-o scriu, ca încercare de primã sintezã criticã, deoarece istoriile mai vechi ale lui ªtefan Ciobanu ºi P V. Haneº erau prea sumare ºi se încheiau la 1940, . istoriile lui Cãlinescu, Lovinescu ºi Iorga nu conþineau decât referinþe la unele nume ºi reviste din perioada interbelicã, iar Istoria literaturii moldoveneºti apãrutã în anii 1986-1990 la Chiºinãu era marcatã de schemele ideologice realist – socialiste, deºi insera ºi studii despre scriitorii ºi revistele anterior tabuizate (Stere, „Viaþa Basarabiei“). Treptat, literatura basarabeanã a fost scoasã din conul de umbrã al interdicþiei prin studiile lui Vasile Badiu, Alexandru Burlacu, Alina Ciobanu, prin valorificarea mai amplã a operei lui Mateevici (F. Levit, S. Pânzaru, I. Nuþã). Ce a fost exilul basarabean (interior) pentru mine? Bineînþeles, o perioadã de teroare intelectualã ºi o perioadã de rezistenþ㠄rizomicã“, de ascundere a Tulpinei ºi de cultivare strategicã a rãdãcinilor. O perioadã de frustrãri ºi recuperãri, de replici mute la ideologismul terorizant, impus prin directive, hotãrâri periodice ale partidului, critici în presa de partid ºi cea literarã, ºedinþe, audieri în diferite instanþe, somãri din partea Securitãþii (KGB). Scriitorul se mai putea ascunde în metaforã, în parabolã, în limbajul esopic, în timp ce criticul era impus sã fie un ideolog în sens partinic (marxist-leninist). Refuzul interior (spuneam cã daimonul meu lãuntric îmi ºoptea sã evit ideologizarea extremã) m-a costat mult, fiind nevoit sã prestez munci grele de redactor inferior la reviste ºi edituri, la teatre ºi enciclopedii, sã stau mai multã vreme fãrã serviciu. (Scriitorul armean Ghevorg Emin, vãzându-ne angajaþi la posturi de rutinã, observa cã în Moldova se face o adevãratã risipã de talente.) Strategia mea „estetic㓠a fost susþinutã de scriitori, de criticul cel mai doct ºi mai

28
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

de temut Vasile Coroban, de preºedintele Uniunii Scriitorilor de atunci Pavel Boþu, de anumite reviste din Moscova, care erau mai liberale în materie de ideologie literarã. Faptul cã mi s-au acordat premii ale sãptãmânalului Literaturnaia gazeta ºi revistei Drujba narodov – publicaþii care stimulau în linii mari valorile ºi promovau ºi un spirit înnoitor – era de-a dreptul încurajator. În contrapondere cu Simion Cibotaru, ideolog dogmatic pânã în mãduva oaselor, eram membru al Comisiei pentru criticã a Uniunii Scriitorilor din fosta URSS. Viaþa literarã îºi avea sinusoida ei de realizãri/eºecuri, de speranþe / înfrângeri, spiritul adevãrului se manifesta latent – „rizomic“ astfel, încât atunci când a apãrut momentul fast, vânturile înnoirii s-au dezlãnþuit irezistibil. Oricum, pânã la 1985-1987, am fost copleºit de un presant sentiment al exilului ºi de un îngustãtor spirit al locului de felul celuia – sã zic – pe care îl avea Albert Camus, francezul din „Africa de Nord“. „M-am nãscut acolo, rãspundea el unui intervievator care îl întreba despre ataºamentul profund pentru locurile natale, este o mare þarã cu puteri neatinse. Departe de cercul ei, mã simt întotdeauna în exil. De vreme ce o cunoaºteþi, mã veþi înþelege“ (Albert Camus, Eseuri, Bucureºti, 1976, p. 374). Sentimentul exilului este determinat de intrarea într-o zonã a rigidului, ºtiutului, monotonului, a mortificãrii simþirii care poate fi depãºitã doar de actul retrãirii: „Vine o zi când, din prea multã rigiditate, nimic nu mã mai minuneazã, totul este dinainte ºtiut, ºi a trãi înseamnã a reîncepe. Este timpul exilului, al vieþii uscate, al sufletelor moarte. Pentru a retrãi, este nevoie de un anumit har, de uitare de sine sau de o patrie“ (Ibidem, p. 153). În viziunea lui Camus, patria rãmâne generatoarea existenþei reînnoite a artistului. De aceea, momentul cel mai fericit pentru mine a fost redobândirea Patriei culturale, a românismului. În Anul 1989, aºa cum a spus atât de inspirat Eugen Ionescu, Dumnezeu a fost român. Cultura basarabeanã, datoritã acestei întoarceri a Ziditorului cu faþa spre noi, s-a reintegrat spaþiului cultural generalromânesc ºi mi-am scris de acum înainte cãrþile cu sentimentul mântuitor al acestei unitãþi. Momentul ’89, precedat de momentul ’87, a fost cu adevãrat un mare eveniment „sentimental“, cãci aºa cum

MIHAI CIMPOI

29
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

spunea marele exilat Ovidiu, când îþi pierzi Patria atuncea îþi este pieirea. Refacerii acestei unitãþi mi-am consacrat întreaga activitate de preºedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din septembrie 1991), de academician (membru de onoare al Academiei Române din 1991 ºi membru titular al Academiei de ªtiinþe a Moldovei din 1992, unde coordonez sectorul de literaturã românã modernã), de vicepreºedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, condusã de profesorul Victor Crãciun, care a fãcut atât de mult pentru refacerea spiritualã a Basarabiei, iniþiind podurile de flori ºi de conºtiinþã româneascã, de membru al Comitetului ºi Consiliului Director al Uniunii Scriitorilor din România. Împreunã cu societatea „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca (sunt ºi cetãþean de onoare al acestui municipiu prin grija redutabilului primar Gheorghe Funar), ai cãrei animatori au fost, printre alþii, regretaþii Liviu Petrescu, Traian Brad, Tudor Dumitru Savu, Alexei Mare ºi în care activeazã neobosiþii Mircea Borcilã, Mircea Muthu, Doina Cetea, Constantin Cubleºan, Virgil Bulat, Mircea Popa, Petru Poantã, Irina Petraº, Aurel Rãu ºi Adrian Popescu, am organizat câteva ediþii ale „Zilelor Lucian Blaga“ la Chiºinãu. Poemul critic Lucian Blaga – paradisiacul, lucifericul, mioriticul s-a nãscut pe unda prielnicã a acestei colaborãri. Între 1998-2000 am fost coordonatorul programului academic „Relaþii cultural-spirituale dintre Ardeal ºi Moldova (Basarabia)“, lucrãrile fiind adunate în volumul Lumini modelatoare (Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 2002). Eugen Simion m-a angajat, cu fermitatea ºi soliditatea sa valahã, în treburile Academiei Române, desemnându-mã autor ºi coordonator al Dicþionarului General al Literaturii Române. Aº pune la activul meu ºi alte acþiuni, dacã nu s-ar datora preamultului suflet pe care l-au pus în ele colegi ºi confraþi din diverse centre de culturã ale þãrii: Dan Mãnucã, Cezar Ivãnescu, Lucian Vasiliu, Nicolaie Busuioc, Andi Andrieº, Cassian Maria Spiridon, Mircea Radu Iacoban ºi Ioana Irimia din Iaºi, Sterian Vicol, Viorel Dinescu ºi regretaþii Ion Chiric ºi Radu Dorin Mihãiescu din Galaþi, Gheorghe Calotã din Brãila, Mircea Cosma, Alexandru Bãdulescu ºi Constantin Manolache din Ploieºti, George Vulturescu din Satu Mare, Ioan Þepelea, Dumitru Chirilã ºi marele bibliofil Lazãr Dârjan din Oradea, Ion Beldeanu din Suceava, Lucia Olaru Nenati din Botoºani, Elena Poamã din Vaslui, Cornel

30
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

Moraru ºi Dimitrie Poptãmaº din Târgu-Mureº, Ionel Mãrgineanu din Alba Iulia, Gruia Novac de la Bârlad, Toma Istrati, Petre Popescu-Gogan, Vasile Cãpãþânã ºi regretatul Octavian Ghibu din Bucureºti, Theodor Codreanu de la Huºi, Gheorghe Neagu ºi regretaþii Florin Muscalu ºi Traian Olteanu de la Foºcani, Anca Augusta, Adrian Dinu Rachieru, Cornel Ungureanu, Iosif Cheie-Pantea ºi Dorina Mãrgineanþu de la Timiºoara, Tudor Nedelcea ºi Jean Bãileºteanu de la Craiova, Gheorghe Pârja de la Baia Mare, Nicolae Lupan, Valeriu Rusu ºi Aurelia Rusu din Franþa, Ioan Baba ºi colegii lui din Banatul Sârbesc ºi atâþia alþii. Cultura realã se þine pe „sufletism“, pe entuziasmul nerãsplãtit al unor asemenea oameni, cu care poþi face întotdeauna un întreg. În fond, mã întreb, ce înseamn㠖 azi – cultura ºi omul de culturã? Oswald Spengler vorbea despre o culturã posibilã ºi una realã. Dacã o culturã, ca necesitate umanã, devine destin, pot spune cã sunt un om de culturã devenit un destin. Cultura (inclusiv limba) îþi dã certitudinea împlinirii, certitudinea de a fi ca personalitate, ca popor fãuritor de istorie (la nivel de comunitate). A fi om de culturã înseamnã deja a fi un om cu identitate, cu personalitate. Cultura instaureazã suveran spiritul democratic ºi dã individualitãþii devenite personalitate o liniºte a acþiunilor care îndepãrteazã vanitatea ºi alte pasiuni josnice, distructive. În aceste condiþii e bine sã fii Aristarc, ºi nu Zoil. Mi-am propus ca deviz (de)ontologic anume sã construiesc ºi nu sã demolez, sã gãsesc temeiul înfiinþãtor ºi nu principiul neantizator. Am conceput, prin urmare, cultura româneascã în ansamblu ca o culturã a dreptei cumpene, singura capabilã sã ordoneze lucrurile, sã le dea sens ºi sã le punã, astfel, sub semnul sacrului.
Iulie 2002 Chiºinãu – Olãneºti

Mihai CIMPOI

ARGUMENT Istoria stã adesea în faþa noastrã ca un sfinx cu tainele pecetluite, ca o carte cu ºapte peceþi. O tãcere desãvârºitã, coborâtã parcã din Neant, zãdãrniceºte încercãrile noastre de a-i pãtrunde sensurile intime, ordinea interioarã, legile implacabile. Pornim, totuºi, dinspre noi spre ea, cãci structurile pe care le identificãm ne implicã în mod firesc. Evitând, cu delicateþe ºi probitate profesionalã, viziunea subiectivã care, aºa cum spune Cassirer, nu ne oferã decât fragmente risipite ale oglinzii sparte a umanitãþii, istoricul apeleazã la metode mai obiective: se dedã experimentelor psihologice, adunã date statistice ºi documente, lasã faptele sã vorbeascã cu glasul lor propriu. Zadarnic însã, cãci tot pe omul viu, real, individual îl gãsim acolo, în fapte. „Istoria, ca ºi poezia, este un organon al propriei noastre autocunoaºteri, un instrument indispensabil pentru edificarea universului nostru uman“ (Ernst Cassirer, Eseu despre om, Bucureºti, 1994, p. 285). Literatura românã din Basarabia s-a închis în tãcerea propriului sãu cerc, emblemã prin excelenþã a mioriticului. Spiritul românului basarabean cunoaºte o miºcare circularã, care este aceea a unui fatum asumat. În acest cerc identificarea cu Iisus îi asigurã liniºtea existenþei, chiar dacã aceasta e pusã sub semnul tragicului. În linii mari, literatura ce se creeazã aci este expresia unui asemenea cerc care îºi este suficient sieºi. Ea este, binenþeles, o literaturã românã, etalând totuºi un anumit regionalism cultural în care a întrezãrit o notã proprie ºi – în legãturã cu aceasta – un provincialism pãgubitor: „Este greu sã scrii istoria unei literaturi naþionale, ca artã, când întreg cadrul te ispiteºte sã faci referiri esenþialmente neliterare, sã te dedai la speculaþii despre etica ºi despre caracteristicile naþionale care n-au aproape nimic de-a face cu arta literaturii“, afirmã René Wellek, nu fãrã a preciza, îngãduitor ºi obiectiv, c㠄desigur, orice dezvoltare naþionalã a artei literare prezintã o pro-

32
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

blemã pe care istoricul nu-ºi poate permite s-o ignore“ (René Wellek, Austin Warren, Teoria literaturii, Bucureºti, 1967, p. 353). Criteriul valoric, literatura fiind esenþialmente un sistem de valori, trebuie sã preocupe o istorie a literaturii ce se vrea criticã prin excelenþã. Totuºi, e de competenþa istoricului literar german sã-i trateze cu o consideraþie deosebitã pe filosofii-popularizatori din a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea, aºa-ziºii nicolaiþi (de la marele editor Nicolai, care a realizat „Biblioteca generalã german㓠în 250 de volume), dupã cum intrã în atribuþiile istoricului literar american sã vadã începuturile literaturii naþionale în dãrile de seamã despre cãlãtoriile în lumea nouã a unor spanioli, francezi sau englezi apãrute în 1529–1531, ale celui portughez sã se preocupe de textele de logicã, medicinã, teologie, educaþie ale „xenofililor“ din secolul al XVIII-lea (vezi Antonio José Saraiva, Istoria literaturii portugheze, Bucureºti, 1979, p. 100–154) sau ale celui japonez sã considere un capitol al literaturii naþionale teatrul no, teatrul de pãpuºi ºi kabuki (Donald Keene, Literatura japonezã, Bucureºti, 1991, cap. III). Tot astfel e treaba istoricului literaturii române din Basarabia sã þinã cont de condiþia tragicã a ei de adevãratã Bibliotecã din Alexandria arsã de mai multe ori (vom mai putea recupera unele din cãrþile nimicite? vom fi în mãsurã sã separãm gândurile sincere ale autorilor de crusta ideologicã ce li s-a suprapus sau sã le descifrãm în dedesubturile limbajului esopic? vom ºti sã-i evaluãm pe unii scriitori rãmaºi fatalmente la pragul promisiunilor cu maximum de obiectivitate în contextul general al literaturii române?), de ponderea publiciºtilor, a animatorilor ºi „popularizatorilor“ culturii (ecuaþia istorie literarã-istorie culturalã fiind aci o condiþie sine qua non). Ea abia se deschide din tãcerile ei, astfel încât poate fi reflectatã doar în oglinzile dinamice ale unei istorii deschise, capabile – adic㠖 de reconstituire „pompeian㓠ce sã considere atât pietrele pãstrate, cât ºi cele dispãrute din construcþia iniþialã sau cele ce vor mai fi gãsite. Am preferat dintre metodele pe care le cunoaºte istoriografia modernã în valorificarea trecutului nu labirintul, ci catedrala, cu toate cã materialul de construcþie poate fi uneori doar intuit.
MIHAI CIMPOI 28 iunie 1994

Literatura basarabeanã: caracterele esenþiale

Acest pãmânt parcã etern sortit pierzaniei genereaz㠖 statornic – o senzaþie de închidere progresivã: dealurile, adevãraþi grumaji de bouri tãbãciþi de vânturi ºi de sarea trudei, codrii merei, gãzduind sufletul blând în zona umbrei ºi a tainei, închid, limiteazã, întorc în sine însuºi orizontul. Deasa accidentare a suprafeþei plane a câmpiei este expresia geograficã a lanþului vitreg al destinului ce determinã o miºcare de retragere instinctivã. Retractibilitatea, închiderea în sine, strângerea de arici strategicã sunt datele fundamentale ale spiritului basarabean, situat geografic pe una din extremitãþile spaþiului mioritic mereu hãrþuitã de nãvãlitori. E semnificativã în acest sens asocierea fireascã, în poezia basarabeanã, a sentimentului acut al trecerii timpului cu groaza produsã de conºtiinþa pustiitoarelor nãvãliri ale cuceritorilor. În Basarabia, bate puternic, ca un torent stihinic al istoriei ce terorizeazã continuu, însuºi vântul pierzaniei. Gurile negre ale Neantului se cascã la orice pas, în oricare dintre momentele timpului neîndurãtor. „Þara aceasta rar s-a bucurat deplin de bunurile ei. Pe pãmântul ei au curs atâta sânge ºi lacrimi, a fost atâta încãlcare ºi silã, încât privirile ºi cântecele urmaºilor au rãmas triste…“, noteazã Sadoveanu în Drumuri basarabene. Aceeaºi imagine, de picturã flamandã, o schiþa Geo Bogza în Basarabia, þarã de pãmânt (1939): pãmânt negru, drumuri negre, oameni negri la faþã pe chipul cãrora se aºterne parcã fumul infernului… „Viaþa începe aici sã se apropie, sã se amestece tot mai mult cu pãmântul, sã fie una cu el, de-a valma, nedespãrþitã, ca în alte pãrþi, de nãscocirile civilizaþiei. Oameni de pãmânt în case de pãmânt, pe drumuri de pãmânt. Pãmânt

34
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

pur, humã arabilã, materie unicã. Pãmânt ºi numai pãmânt“. Nu vom avea, aºadar, de-a face, în literatura basarabeanã, cu o atitudine oarecare, contemplativã, de bucurie extaticã de ordin ontologic. Pãmântul este, pentru românul basarabean, matricea vieþii ºi morþii, cosmosul sub formã de „materie unicã“, de realitate palpabilã, de ultimã raþiune. Nici un alt adevãr nu e mai puternic decât acela cã el vine din pãmânt ºi cã el pleacã în pãmânt ºi cã face parte dintr-o ordine supremã, dintr-un tot. Mioritismul se confundã, fãrã nici o iotã de îndoialã, cu moldovenismul ºi în particular cu basarabenismul care pune un accent puternic pe a fi. Or, ce înseamnã, dupã Noica, a fi decât miºcare închisã: „Oriunde te uiþi, de la sistem solar pânã la atom, totul intrã în fiinþã, pe planul materiei, prin închiderea miºcãrii“ (Jurnal de idei, Bucureºti, 1990, p. 125). A fi, în cazul basarabeanului, înseamn㠖 în virtutea destinului mai vitreg de român mãrginaº – o miºcare închisã absolutizatã. E o închidere care închide, vorbind în termenii aceluiaºi filosof. „Orizontul basarabean m-a chemat întotdeauna spre depãrtãri necunoscute“, mãrturiseºte în unul din eseurile sale George Meniuc, precizând anume cã urcarea dealului ºi coborârea în vale nu este o purã acþiune metafizicã în sens blagian; e mai mult decât atât: o încercare sisificã, tipic basarabeanã, de a evada din orizontul îngust. „Urci dealul ºi de pe culmea lui vezi altã vale ºi alt deal, ºi iarãºi cobori ºi iarãºi te ridici, ca sã vezi ce o fi mai departe“ (Cheile artei). Totul se limiteazã la spectacolul intrinsec al alternanþei zadarnice a lui „alt“ („altã“) ºi „iarãºi“, preferabilã fiind resemnarea de naturã mioriticã în faþa închiderii. Întreaga literaturã basarabean㠖 de la Hasdeu pânã la autorii sfârºitului secolului al XX-lea – poartã pecetea acestei puternice marcãri ontologice: înscrierea pe traiectele umbroase ale miºcãrii închise. Ieºirea din cercul vetrei, în plan geopsihic, este identicã ieºirii din cercul originar, în planul cunoaºterii, ºi cu ieºirea din cercul tradiþiei, în plan etic ºi estetic. Fixarea strategicã în cerc

MIHAI CIMPOI

35
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

este forma mentis a basarabeanului, dupã care se modeleazã ºi omul de culturã român din Basarabia, sentimentul înstrãinãrii neantizând fiinþa. Tema rãdãcinilor ºi acea contrastivã a dezrãdãcinãrii sunt temele literare fundamentale, la care se adaugã topoi izomorfi (izvorul, casa, drumul, codrul etc.). Tipul de poet impus de literatura basarabeanã în mod programatic este acela de rapsod modelat de mentalitatea folcloricã ºi de poet naiv (poet al naturii ºi naturalului în sens schillerian), tipul de prozator preferat fiind acela de povestitor. Costache Stamati se declarã programatic „autoriu popular, rustic“ deprins mai mult cu stilul vechi al românilor, cu limba veche popularã; în cheie folcloricã îºi scriu versurile Tudose Roman, Ion Bour-Cazân ºi Alexie Mateevici la începutul secolului al XX-lea; Gheorghe V. Madan trece drept un „Creangã al Basarabiei“; profund marcaþi de folclor sunt în anii 1960–1980 Ion Druþã, Ion Bolduma, Grigore Vieru, Pavel Boþu, Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu, Ion Vieru. De fapt, regimul sufletesc al literatorului basarabean este unul paradoxal, îmbinând tipul naiv, corespunzãtor unui homo naturalis (sau homo folcloricus în plan artistic), cu tipul paroxistic al exilatului care se aflã mereu într-o situaþie-limitã, la ultimul hotar al stãrii poetice, cum spunea Emil Cioran. Complementar acestor douã tipuri în fuziunea lor aparent ciudatã este cel de-al treilea tip frecvent: acela al unui homo naturaliter christianus, care se impune o datã cu poezia mesianicã a lui Alexie Mateevici, se configureazã pregnant în poezia de inspiraþie religioasã a lui Ion Buzdugan, Pan Halippa, Magda Isanos în anii 30–40 ai secolului al XX-lea ºi revine ca simbol al suferinþei umane în genere ºi al martiriului Basarabiei în poezia lui Grigore Vieru, Grigore Chiper, a Leonidei Lari ºi a optzeciºtilor Arcadie Suceveanu, Teo Chiriac, Emilian Galaicu-Pãun. S-ar putea crede cã tentaþia inspiraþiei religioase este stimulatã de miºcarea misticã ce are loc în România anilor 20–30 ai secolului al XX-lea, doi dintre reprezentanþii acestui curent, care era conceput fie ca o simplã modã, fie ca o continuare organicã a semãnãtorismului, poporanismului, tradiþionalis-

36
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

mului în genere, fie ca o expresie a ortodoxismului opus europenismului, fiind o prezenþã activã în viaþa culturalã a Chiºinãului: Nichifor Crainic ºi Gala Galaction. Eroare! Cultivarea misticismului face parte din programul estetic al unei reviste ca Viaþa Basarabiei, fiind considerat o trãsãturã esenþialã a sufletului românesc basarabean. Nicolai Costenco crede cã imperativul poeziei basarabeane este îmbinarea dintre spiritul faustic, eroic ºi cel mistic, ortodox pe care-l crede atât de specific basarabeanului. Nic. Pândaru, într-un articol publicat într-un numãr al sus-numitei reviste din 1941, constatã cã particularismul lui Costenco însuºi stã în împãcarea misticismului ortodox cu mentalitatea contemporanã. Chiar dacã se revendicã de la dumnezeieºtile epifanii ale Iisus-ului lui Nichifor Crainic trecând prin grâul þãrii, de la mesagerii angelici, Îngerii Nãdejdii, Arhanghelii Durerii anilor 1926–1927, de la „existenþa în orizontul misterului“ a lui Blaga, misticismul basarabean are o notã socialã aparte: „Puþine zile þi-au rãmas / Pentru cãinþa ta. / Deci scoalã ºi fii treaz, / Mai mult nu dormita. // Îndreaptã-þi mintea spre Hristos, / Dreptate ºi adevãr: / Cãinþa unui pãcãtos / Îi sãrbãtoarea-n ceri“ (Alexie Mateevici). Christul basarabean e un Mântuitor social prin excelenþã; ca ºi iudeii de altãdatã, poeþii Basarabiei se gândeau nu la un mântuitor religios, ci la un erou naþional, la un eliberator politic ºi la un crainic de noi vremuri. Readucerea la viaþã prin cuvântul creator al lui Iisus stimuleazã credinþa autorilor Vieþii Basarabiei în forþa mântuitoare ºi creativã a verbului. Christ aduce, în concepþia poeþilor basarabeni, ºi mântuirea actului poetic, ºi dezlegarea Logosului. Observând, cu fineþe, cã mitul christic devine un mit crescut ca din vlaga pãmântului românesc, cã imaginaþia popularã îl scoate din sanctuar, îl rãspândeºte în lanuri ºi podgorii, preschimbând pãmântul þãrii într-o nemãrginitã ºi veºnicã Cinã de tainã, fapt care întoarce înþelesul mistic într-unul naturalist, Nichifor Crainic vorbea de o excludere, în firea poporului nostru, a groaznicului spectacol al suferinþei: „Ea nu stãruie asupra momentului de vaiet ºi de sânge de pe Golgota, care,

MIHAI CIMPOI

37
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

în doctrina mântuirii creºtine, joacã un rol capital“ (Dreptul la memorie, vol. IV, Cluj, 1993, p. 274). Ei bine, poezia basarabeanã reactualizeazã tocmai episodul crucificãrii pe Golgota, valorizând pe Christ ca pe un simbol al suferinþei. Situându-se în lumina mântuitoare (ºi revendicativã!) a lui Christ, care-l modeleazã pe poet sau pe prozator ca un homo christianus (cazul lui Mateevici sau acela al lui Druþã), evoluþia literaturii române în Basarabia este o palingenezie, o succesiune de reînvieri ce survin în urma unor crucificãri pe Golgota suferinþei continue, a unor rãvãºitoare vânturi ale istoriei ce-l aruncã mereu pe omul de culturã basarabean la ultimul hotar al existenþei. Literatura basarabeanã s-a scris, astfel, cu vaietul înfundat al suferinþei, cu lacrima tremurândã a înstrãinãrii, cu sângele picurat de pe cuiele rãstignirii, cu geamãtul surd al „jalei nestinsului dor“, cu duhul strãmoºilor reînviat din mormintele trecutului dacic sau voievodal, cu respiraþia fierbinte a însãºi istoriei. Christul basarabean este o revelaþie fireascã, din ordinea obiºnuitului cotidian, cãreia îi adaugã vrajã apusul blând de soare, îngânarea discretã a umbrelor întunericului cu lumina. El apare adesea nu ca o fãpturã divinã, misterioasã, de domeniul Tainei, ci ca un om necãjit prigonit de soartã, mergând pe un drum spinos cu o cununã de spini care-i înþeapã fruntea ºi-i lasã rãni sângerânde. Poezia lui Mateevici pune un semn de identitate între Christos, „prorocul gonit ºi sfânt“, ºi þãranul basarabean încovoiat de „amaruri, plângeri, suferinþe grele“. Poetul ºtie cã epifania, deºi eliberatoare, e de scurtã duratã, cãci în spaþiul basarabean pe fiul lui Dumnezeu îl aºteaptã din nou Iuda. De aceea Mântuitorul apare mai cu seamã ca om cãruia îi este hãrãzitã suferinþa eternã, cununa de spini. Apariþiile lui Christos fac ca orizontul îngust basarabean sã fie invadat de lume cu întreaga ei plinãtate, iar pe cântãreþi îi determinã sã rosteasc㠄întregul nevãtãmat al existenþei de ordinul lumii care se rânduieºte în spaþiul interior al lumii intime“ (Heidegger). Cu alte cuvinte, lumea sãracã a zãrilor închise strãluceºte deodatã de bogãþia de culori ºi sunete.

38
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

Particularã literaturii române din Basarabia este oscilarea aceasta între plin ºi vid, între bucuriile vieþii ºi hotarul ultim al existenþei, între sentimentul calm al ordinii divine ºi suferinþa neantizatoare. Dreapta cumpãnã caracteristicã fiinþei româneºti în genere cunoaºte, în cazul basarabeanului, uºoare periclitãri de echilibru. Printre caracterele fundamentale ale literaturii basarabene este ºi regionalismul cu cunoscutul accent pus pe etnic, cultural, pe inconºtientul colectiv ce hrãneºte subtextual tradiþia. Tradiþionalismul basarabean, care se impune autoritar dincolo de orientãri ºi mode (semãnãtorism, poporanism, baladismul anilor ’70, resurecþia poeziei lirice în anii 60, folclorismul organic al generaþiei Vieru sau cel intelectualizat al lui Vatamanu, Anatol Codru, Teo Chiriac), trebuie vãzut în toate manifestãrile lui ca o vis regenerativa, ca un spaþiu securizant, ca un fundamental modus vivendi. Cã literatura basarabeanã este în linii mari, ca ºi cea ardeleanã, regionalã (în accepþia lui Eugen Lovinescu, v. Opere, IV, 1986, p. 310) prin restrângerea în orizontul îngust al patriei mici (aºa au procedat literaþii grupaþi în jurul Vieþii Basarabiei, aºa s-au refugiat în baladism poeþii ºi prozatorii afirmaþi în anii 60) este indiscutabil. Deschiderea spre marele context românesc sau spre orizonturile largi ale literaturii universale care au fost bântuite de atâtea vânturi înnoitoare (cazul aceloraºi poeþi ai anilor 20–30: Costenco, Meniuc, Buzdugan, Isanos sau al poeþilor ºi prozatorilor anilor 60, 70 sau 80) n-a lipsit însã. N-au fost absente în literatura basarabean㠖 care a moºtenit contemplativitatea, paseismul, înclinarea spre poetizare ºi umor bonom, caracterul domol, static al narãrii ºi alte note specifice ale spiritului moldovenesc – sensibilitatea aprigã, ardentã în plan moral, accentele mesianice ºi chiar eroice, varietatea formulelor lirice sau narative. (Astfel, alãturi de tradiþionaliºti aflãm, în perioada postbelicã, intelectualiºti, expresioniºti, postmoderniºti.) Regionalismul cultural nu poate fi combãtut din necesitatea de a nu ne împietri în forme strâmte, el impunându-se, dupã Lucian Blaga, ca un imperativ categoric (Vederi ºi istorie, Galaþi, 1992, p. 67). La fel, tradiþionalismul care poate fi pur

MIHAI CIMPOI

39
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

doar programatic apare adesea în fond ºi ca o formã de modernism, dupã cum constatã G. Cãlinescu. Date fiind condiþiile specifice de izolare ºi exilare interioarã, Basarabia are o istorie culturalã superioarã într-un fel istoriei ei literare. Delimitarea culturalului de estetic este un prim obiectiv al criticului. Apariþia unui poet, a unui prozator sau a unei reviste poate fi un eveniment cultural, nu ºi unul literar, nu ºi o contribuþie importantã în cadrul literaturii române. ªtefan Ciobanu credea cã, spre deosebire de Ardeal, care a lãsat o urmã adâncã în istoria literaturii româneºti, ºi de Bucovina, care deºi nu are o contribuþie în aceeaºi mãsurã cel puþin a satisfãcut cerinþele sufleteºti ale românilor de acolo, „Basarabia în lunga noapte de înstrãinare a rãmas stearpã pe ogorul literar“. Istoricul literar basarabean gãsea nu o literaturã, ci câþiva scriitori izolaþi ºi depista singura notã specific basarabeanã în influenþa literaturii ruseºti (Cultura româneascã în Basarabia sub stãpânirea rusã, Chiºinãu, 1992, p.153). Petre V. Haneº împãrþea literatura basarabeanã în etape marcate de marile evenimente din istoria Rusiei. Sunt niºte interpretãri evident simplificatoare. Literatura basarabeanã este întru totul asemenea Bibliotecii din Alexandria: cum ai putea sã investighezi ºi sã valorifici întregul ei fond de cãrþi, manuscrise, publicaþii, mãrturisiri epistolare când o parte bunã din ele au fost arse, nimicite, cenzurate, arestate, bombardate, ascunse în tainiþe, dosite dupã alte cãrþi sau predate securitãþii spre a fi „lichidate“, puse sub sechestru sau mutate la „Cãrþi rare“ (În România comunistã goana dupã basarabenii fugiþi din Basarabia era însoþitã de goana dupã cãrþile autorilor basarabeni). Câte cãrþi au pierit astfel neputându-se nici mãcar expune judecãþii: ele au fost cufundate în anonimat, fãrã sã li se dea dreptul elementar la viaþã bibliograficã ºi bibliologicã, la prezenþa cel puþin în istoria culturalã. Vom mai putea gãsi în vreun subsol, în vreo bibliotecã publicã sau particularã romanul lui Mihail Curicheru În deal la cruce? Vom putea ºti oare ce conþinea manuscrisul de poezii al lui Pan Halippa ce se afla într-o tipografie supusã bombardamentului? Vom mai putea gãsi ceva mãrturisiri,

40
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

manuscrise, note, cãrþi prin dosarele securitãþii? Mai stau pe undeva conservate de eternul frig siberian, prin zãpezile tundrei ºi blocurile de gheaþã ale Oceanului de Nord pagini ale scriitorilor basarabeni?… Le-am putea, eventual, dezgheþa cu atenþie, simþindu-le prospeþimea cernelurilor sau poate a sângelui cu care au fost scrise… Câte un poem inedit, ca Balada puºcãriei „Aleksandrovski þentral“ (v. revista Basarabia, 6 / 1993) a lui Nicolai Costenco, câte un grupaj de poezii de prin caiete tãinuite ca acela al lui Sergiu Matei Nica, publicat de Literatura ºi arta în numãrul sãu din 9 decembrie 1993, se mai gãsesc ºi se vor gãsi încã. Intrã, aºadar, în sarcina cercetãtorului aplecat asupra procesului literar basarabean sã facã sãpãturi arheologice ºi sã se consacre unor reconstituiri pompeiene, sã ghiceascã dupã cãrþile existente personalitatea unui sau altui scriitor, sã þinã cont de proiectele anunþate, sã intuiascã dupã pulsul unui moment pulsaþia unei întregi perioade. Factorul recuperare – documentar arhivisticã, intuitivã, contextualã, dupã principiul holografic al fizicii moderne ce permite reconstituirea întregului prin parte – este factorul decisiv în actul critic. Dacã am concepe literatura românã ca o grãdinã, pe lotul ce revine basarabenilor am gãsi flori de pârloagã (dupã un titlu al lui Pan Halippa) cu chip vegetal mai puþin suav, dar rezistente la intemperii ºi cu arome tari, unice. Literatura basarabeanã este, astfel, o literaturã a proiectelor nerealizate ºi a sacrificiului esteticului în numele culturalului, etnicului, socialului. Ea a impus, în ideea de a pãstra fiinþa româneascã, imaginile iconografice ale lui Decebal ºi ªtefan cel Mare, ale lui Christos ºi pãstorului de timpuri, ale þãranului ca model de homo ethicus ºi Poetului-preot sau Poeta Vates. Limitarea la „orizontul îngust“ basarabean a adus de-a valma splendoarea ºi mizeria, tradiþionalismul ºi modernitatea ei. Marea ºansã a scriitorilor basarabeni au fost deschiderile periodice ale cercului strâmt al orizontului local, iar marea neºans㠖 strãmutarea zilnicã ºi din acest spaþiu matern. Oricum, limba românã le-a înlocuit întreaga patrie.

MIHAI CIMPOI

41
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Problema-cheie a fost mereu, pentru literaþii basarabeni, problema limbajului, care prin actul misterios al transfigurãrii dã adevãrata artã. Ei au fost constrânºi adesea sã se limiteze la sãracele, dar melodioasele mijloace expresive folclorice, la limba uzualã, la oralitate. Ion Pillat, prefaþatorul ºi alcãtuitorul antologiei Scriitori basarabeni, apãrutã în 1936 la Bucureºti, consemna anume aceastã calitate de a putea obþine valenþe poetice prin recursul la „realitatea lingvisticã a satului“: cei patru poeþi, mai cu seamã A. Mateevici, „cel mai autentic ºi mai original dintre toþi ºi care a jucat acolo, atunci, rolul asumat…, pe vremuri, de O. Goga în Ardeal“, au reuºit sã creeze dintr-un grai þãrãnesc care era realitatea lingvisticã a satului, o limbã literarã capabilã de a exprima „taina, harul ºi frumuseþea sufletului moldovenesc“. Încã greoi ºi încâlcit la C. Stamati, lãmurit, deºi tot stângaci, în fabulele lui Donici sau Sârbu; scãpãrãtor, cerebral ºi de o frumuseþe miraculoasã la Hasdeu, versul este marcat de înalt lirism la Mateevici în capodopera lui Limba noastrã. Printre caracterele specifice sufletului moldoveanului ºi firii lui profunde sunt dragostea de neam, grai ºi moºie (în sensul de pãmânt ºi de þarã) care dã, în poezie, sentimentul naturii ºi iubirea de þãran; de unde „caracterul þãrãnesc ºi patriarhal, acel aspect rustic al poeziei basarabene atât de pronunþat la T. Roman ca ºi la Al. Mateevici, la Pan Halippa (al cãrui volum e intitulat Flori de pârloagã) ca ºi la I. Buzdugan“. Ion Pillat depisteazã pe bunã dreptate, în poezia basarabeanã, influenþa misticismului slav ºi a marilor prefaceri ale revoluþiei ruse. „Religiozitatea misticã ºi caracterul þãrãnesc social dau, mai ales la unii poeþi ca Al. Mateevici (care era de altminteri preot ºi la care nota misticã dominã) sau ca T. Roman (unde precumpãneºte tendinþa socialã), un aspect propriu care diferenþiazã poezia dintre Prut ºi Nistru“. Dincolo de închideri, deschideri, exilãrile exterioare ºi interioare, dincolo de rãzleþirile ºi izolãrile forþate, dincolo de trecerile peste Prut ºi încadrãrile organice în contextul literar general românesc se configureazã pregnant, cu notele particulare de care am pomenit, o literaturã basarabeanã cu o genezã inte-

42
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

rioarã ce respinge sau asimileazã influenþele, schemele ideologice sau metodologice impuse, modelele convenþionale. Din ea fac parte integrantã marile figuri basarabene, intrate în palmaresul clasic al literaturii române: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Costache Stamati, Alexandru Donici, Alexie Mateevici, Constantin Stere; scriitorii anilor 20–30 Ion Buzdugan, Pan Halippa, Nicolai Costenco, George Meniuc, Liviu Deleanu, Alexandru Robot, Magda Isanos, Bogdan Istru (unii cu o sinuoasã evoluþie ulterioarã); scriitorii transnistreni supuºi ideologizãrii mai mult decât alþii (Nistor Cabac, Toader Malai, Dumitru Milev, Mihail Andriescu, Filimon Sãteanu); generaþia de la 1960, generaþia „ochiului al treilea“ ºi cea optzecistã. Are vreo importanþã oare faptul cã unii dintre ei au activat pe amândouã malurile Prutului? Basarabenismul înþeles ca românism ardent, la limitã, este învederat atât la Hasdeu, Stamati, Negruzzi, Stere, care se formeazã în mediul intelectual basarabean sau chiar cel rusesc, cât ºi la Alecu Russo, care a avut o formaþie intelectualã francezã ºi s-a aflat în anii maturitãþii în România. Paul Goma este ºi el un moldavo-basarabean tipic în Din Calidor, ca ºi în felul de a nara ºi a observa faptele (a auzi glasul faptei, cum observã Eugen Ionescu la Stere) din celelalte romane ale sale. E mai greu de spus prin ce rãmân basarabeni Leonid Dimov, Anatol Baconsky sau Cezar Baltag. Or, problema basarabenismului lor nici nu se pune din moment ce s-au format în mediul literar bucureºtean sau clujean, deºi un ochi critic ager ar putea-o face. Pe de altã parte, cu toate notele particulare amintite, basarabenism pur nu existã. Sincronizarea cu evoluþia literelor româneºti s-a fãcut totuºi de-a lungul deceniilor, mesianismul poeziei române a prins, în schimb patosul de estradã al poeziei ruse nu a avut decât un impact neînsemnat în perioada postbelicã, aflatã total sub zodia înstrãinãrii. Arghezi, Blaga, Barbu, Stãnescu dinamizeazã ºi înnoiesc poetica basarabenilor. Este adevãrat cã mesianismul basarabean vine de la poeþii ruºi, dar nu-i mai puþin adevãrat cã el vine ºi de la Goga, ale cãrui poezii le transcrie în caietele sale Al. Mateevici. Nu se poate tãgãdui, apoi, cã el (mesianismul) este determinat de o necesitate interioarã de a sparge „orizontul îngust“ ºi a susþine

MIHAI CIMPOI

43
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

elanurile vitale slãbite, de a ieºi din registrul minor al „jalei dorurilor noastre“. Poezia basarabeanã, mesianicã ºi misticã în continuare, cunoaºte o fazã simbolistã ce-i dã o deosebitã strãlucire valoricã fiind în paralel electrizatã de blagianism, coboarã, cu nostalgia începuturilor, în adâncurile inconºtientului, în dacismul protoistoric, ºi se pãtrunde de sentimentul acut al marii treceri (George Meniuc va glosa în acest sens, într-un eseu, asupra marii teme blagiene a nefiinþei), „somnului lumii“ ºi al „poveºtilor sângelui uitate demult“, al retragerii înapoi, în pãrinþi, în spectacolul cosmic al luminii ºi fantomelor angelice iniþiat între cer ºi pãmânt, al transfigurãrii spiritualizate ale realului în genere. În sfârºit, printre caracterele fundamentale ale literaturii basarabene este impactul specific cu politicul, a cãrui sondare, asociatã cu „rãul existenþei“ dãdea, aºa cum observã ºi Cãlinescu, marea prozã a lui Stere sau care genereazã un spectru întreg de reacþii: de la cea de minimã rezistenþã a conformãrii ºi de fixare documentarã frustã („gustul faptei“ îl depista Eugen Ionescu la acelaºi Stere), pânã la formula artisticã evazivã ºi la parabola satiricã (proza lui Vasile Vasilache). Leviathanul a modelat scriitorii basarabeni într-un anumit fel: ei au profitat de existenþa lui pentru a-i cunoaºte mai bine fascinaþia „negativã“, legile funcþionãrii mecanismului lui acaparator ºi mãcinãtor. Ei ºi-au asumat trãirea participativã pateticã a istoriei, opunându-i rezistenþã ºi adjudecându-ºi în mod individual impactul dramatic sau tragic cu ea, ceea ce a impus ca genuri preponderente jurnalul ºi memoriile. Oricum, adesea literatura Basarabiei a fost la nivelul istoriei ei tragice, înnobilate de înãlþãrile sufletului românesc.
E X I LU L B A S A R A B E A N C A E X I L I N T E R I O R

Fireºte, nu putem vorbi, în cazul culturii basarabene, de un exil total sau de un mediu diasporic propriu-zis. Exilul vestic se distinge de exilul estic prin însãºi condiþia de statut ontologic sau geopsihic al exilului: el rãmâne în propria þarã, deºi aceasta este în fond colonizatã ºi supusã unor factori coercitivi sau

44
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

chiar unui proces de ºtergere a identitãþii. (Dublul exil, adicã înstrãinarea de mediul românesc ºi chiar de cel basarabean în cazul unor scriitori ºi regizori de teatru sau cinema de felul lui Ion Druþã, Ion Ungureanu sau Emil Loteanu, stabiliþi la Moscova, nu schimbã esenþial situaþia, el doar favorizând o anumitã afirmare a identitãþii în ciuda constrângerilor locale fãcute cu mai multã ignoranþã ºi sub forme directe vulgar-sociologiste, vigilente, Chiºinãul oficial fiind sub aspect ideologic mai catolic decât papa de la… Moscova). Chiar dacã românismul se limiteazã numai la moldovenism, admis ca orientare îngust-naþionalã (prin formã numai, conform formulei metodologice realist-socialiste „socialistã prin conþinut ºi naþionalã prin formã“, printr-un anumit specific naþional redus la vestimentaþie, limbã etc.) oamenii de culturã se aflã la ei acasã. Ei nu vor avea deci problema repatrierii (dupã ex-patriere), ci doar problema în-patrierii, a revenirii la matca stilisticã fireascã. Exilul basarabean constã în înstrãinarea de patria culturalã adevãratã, în privarea (pânã prin 1956) de acces la valorile clasice, apoi prin limitarea acestuia (Eminescu, Creangã, Alecsandri fiind consideraþi clasici moldoveni, iar Caragiale ºi Coºbuc nemoldoveni). Deosebirea fundamentalã dintre cele douã exiluri este cã exilul vestic nu impune o alegere între douã spiritualitãþi ºi între douã limbi, ci numai gãsirea unei soluþii mai bune (esopice) pentru a pãstra spiritualitatea ºi de a o feri de vânturile nãprasnice ale înstrãinãrii. Exilul obligã ochii unui scriitor, dupã expresia lui Iosif Brodski, sã rãmânã fixaþi pe trecutul sãu; impactul cu o þarã ºi culturã strãinã stimuleazã funcþionarea unui mecanism retrospectiv care se declanºeazã cu de la sine putere înlãuntrul conºtiinþei ori de câte ori aceasta înregistreazã în realitatea înconjurãtoare un semn minim de înstrãinare: „Trecutul, plãcut sau apãsãtor cum este, este invariabil un teritoriu sigur, dacã nu pentru altceva, mãcar pentru cã ai trecut aceastã experienþã; ºi capacitatea speciei de a merge înapoi, de a alerga de-a-ndãratelea mai ales cu gîndurile ºi în vise, pentru cã aici ne simþim în general în siguranþ㠖 este foarte puternicã în noi toþi,

MIHAI CIMPOI

45
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

oricare ar fi realitatea pe care o avem în faþ㓠(vezi cuvântarea lui Brodski la Conferinþa despre condiþia exilaþilor þinutã la Viena în decembrie 1987, cf. Contemporanul, nr.15, 1993). Exilatul se agaþã de clipa frumoasã, nu pentru a o contempla în chip faustic, ci pentru a o îndepãrta pe cea care vine. El are, prin urmare, o teamã organicã faþã de ziua de mâine, care poate veni cu anumite corecþiuni esenþiale, de unde blocarea lui într-o încãpãþânare incorigibilã, potenþatã de „repetivitatea“ nostalgiei dupã trecut. Omul de culturã din exilul vestic îºi fixeazã ochii nu pe trecutul sãu individual, ci pe trecutul neamului sãu, legãtura cu acesta nefiind o formã de nostalgie, ci de ataºament spiritual ºi chiar sacral, etic. Scriitorul basarabean nu este constrâns sã renunþe definitiv la limba sa, vãzându-se obligat doar s-o conserve. Singurul lui complex în aceastã privinþã e cã are o limbã mai puþin evoluatã, mai neaoºã. Exilul marcheazã puternic conºtiinþa scriitorului basarabean care, ca oricare exilat, trebuie sã se întoarcã spre Ithaka. Orice existenþ㠄real㓠reproduce Odiseea, noteazã Mircea Eliade în Jurnalul sãu, presupunând un drum spre Ithaka, spre Centru. Oricãrui exilat i se oferã ºansa de a deveni din nou Ulysse, pentru simplul motiv cã a fost condamnat de „zei“, de Puterile care influenþeazã ºi decid destinele de jos, de pe pãmânt. „Dar pentru a înþelege asta, exilatul trebuie sã fie capabil sã pãtrundã sensul ascuns al rãtãcirilor sale ºi sã le conceapã ca pe o lungã serie de încercãri iniþiatice (voite de „zei“) ºi ca pe tot atâtea obstacole pe drumul care-l readuce acasã, spre Centru (Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Bucureºti, 1993, p. 350). Exilul basarabean este un exil interior ºi drumul spre Centru trebuie parcurs adesea în chiar propria casã în care este înstrãinat de „zei“ ºi de Puterile dinafarã. Întoarcerea la Ithaka e plinã de acþiuni recuperatoare, cãci exilaþii se vãd obligaþi sã ardã punþi, sã acopere goluri imense, sã amalgameze miºcãri, etape, curente. Datoria de sincronizare întârziatã (de postsincronizare, în fond) este o suprasarcinã a specificului de care vorbea la 1937, în Viaþa Basarabiei, Nicolai Costenco: „ªi basarabenii au multe de realizat. Noi trebuie

46
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

dintr-o datã sã creãm ºi pentru clasici ºi pentru romantici ºi pentru parnasieni, semãnãtoriºti, poporaniºti, moderniºti ºi pentru cei cu tendinþe sociale etc.“ (an. VI, nr. 5–6). În sfârºit, o deosebire de naturã existenþialã: exilatul din Vest ºtie cã el, rãmas cu limba lui sau acceptând limba þãrii care l-a adãpostit, se aflã pe margine de abis ºi cã anume din acest loc are o perspectivã absolutã asupra lucrurilor. Exilatul din Est are conºtiinþa cã legãtura sacrã cu trecutul neamului sãu oferã perspectiva absolutã ºi cã numai prin el poate evita cãderea în neant. Devenind apatrid ºi uneori acronic, primul se rãzvrãteºte ºi se resemneazã, fiind supus mereu îndoielii în ce priveºte alegerea sa ºi nemaiavând bucurii sincere, naturale; cel de-al doilea rãmâne cu patria în continuare (deºi înstrãinatã) ºi cu siguranþa cã o dimensiune temporalã îi aparþine pe deplin, stimulându-i identitatea, trecutul. Cele douã nostalgii, pe care le are în mod inevitabil exilatul din Vest („Am pierdut totul ºi încã n-am gãsit nimic“, vorba lui Vintilã Horia din Dumnezeu s-a nãscut în exil) ºi care genereazã suferinþa pierderii ºi conºtiinþa seninã a câºtigãrii libertãþii, apar atenuate, la exilatul din Est: este în fond nostalgia dupã patria culturalã pierdutã ºi nostalgia împlinirii prin cultul trecutului. „Nu am pierdut chiar totul ºi putem regãsi ceea ce s-a pierdut“, cam astfel ar reformula exilatul basarabean formula lui Vintilã Horia, exilatul din Vest. Peste aceastã conºtiinþã a posibilitãþii de a rezista, de a se reintegra în întreg ºi de a evita izolarea ca perspectivã absolutã s-au aºternut totuºi mari goluri de culturã, cãci tocmai pe acest cult al trecutului ºi-a fixat ochii Cerberul oficial, neîngãduitor faþã de tot ce era naþional în simþire ºi în gândire. Problema adaptãrii la o spiritualitate (ºi chiar la o limbã) strãinã, caracteristicã exilatului din Vest, a fost, pe meridianele exilului vestic, problema adaptãrii aparente, disimulate la o schemã de internaþionalism, cu rãdãcini suspendate în aer, opus naþionalismului viu, cu rãdãcini în solul patriei, aceste rãdãcini întinzându-se „subversiv“ ºi peste Prut. Dacã exilatul din Vest a fost ºi rãmâne un cavaler al resemnãrii, exilatul din Est a fost un cavaler al rezistenþei. Al rezistenþei ºi prin limbã,

MIHAI CIMPOI

47
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

bineînþeles, cãci limba pentru acesta din urmã este Casã a fiinþei, rostire esenþialã (nu joc secund al poetului, spectacol filologic, textualist sau intertextualist, hazard dadaist). Este semnificativ cã tocmai un exilat român, Eugen Ionescu, care a oscilat între douã limbi (ºi douã spiritualitãþi) a neantizat limbajul ºi a dezvãluit absurdul lumii prin absurdul limbajului, sfidând în acest domeniu, dupã cum aratã Marie-Claude Hubert, logica aristotelicã a non-contradicþiei: „Limbajul se contrazice în fiece clipã. Scenografia aruncã, ºi ea, îndoialã asupra discursului personajelor. Gesturile sunt în contradicþie cu cuvintele“, precizeazã autoarea, sugerând cã Ionescu lasã sã se înþeleagã cã oamenii nu se pot acorda cu timpul, pentru cã timp obiectiv ºi duratã interioarã nu coincid niciodatã (Ionescu ºi bilingvismul, în Caiete critice, nr. 1–2, 1993). Bilingvismul exercitã asupra scriitorului basarabean teroare, înstrãinând ºi neantizând limba românã, ºi chiar dacã Ion Druþã a acceptat rusa ca a doua limbã a scrisului sãu (aceasta fiind ºi o stratagemã pentru a-ºi putea publica ºi edita cãrþile la Moscova în ciuda neacceptãrilor la Chiºinãu), faptul nu a trecut fãrã consecinþe negative grave asupra românei lui. Druþã o fi cunoscut, în faþa limbii ruse, acelaºi complex ca ºi Cioran în faþa francezei („Prin rigiditatea ei, prin suma de constrângeri elegante, pe care le reprezintã, limba francezã îmi apare ca un exerciþiu de ascezã sau mai degrabã ca un amestec de cãmaºã de forþã ºi de salon“) ºi o fi fost întãrit în convingerea c㠄nu locuim într-o þarã, locuim într-o limbã. Asta ºi nimic altceva înseamnã patria“ (Em. Cioran, Eseuri, Bucureºti, 1988, p. 288 ºi 300). Timpul exilatului, producând ºi un impact distructiv sau numai inhibitiv asupra limbajului sãu, este un timp subiectiv, al dezacordului cu timpul obiectiv (ca în piesele lui Ionescu), al izolãrii, refulãrii ºi regresiunii, ca sã vorbim în termeni freudieni. Refugiul în nevroza exilatului oferã avantaje interne (pentru pãstrarea identitãþii eului) ºi externe (în sens cã face publicul atent la condiþia exilului) ºi instinctul de conservare se constituie ca un modus vivendi al lui. Este ceea ce uneºte ambele tipuri de exilaþi.

48
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

„Condiþia unui scriitor în exil seamãnã cu acea a unui câine sau a unui om catapultat în spaþiu dintr-o capsulã (seamãnã mai mult cu a unui câine, bineînþeles, pentru cã nimeni nu se mai preocupã vreodatã sã te recupereze)“. ªi capsula este limbajul lui, spune Brodski. Aºadar, scriitorul exilat este catapultat sau închis în interiorul limbii sale materne, ceea ce era o liaison privatã, intimã cu ea, devine – departe de cas㠖 destin, obsesie, datorie resimþitã ca povarã. Exilatul din Est ºi cel din Vest au ceva în comun ºi sub acest aspect. Starea de exil naºte aceleaºi complexe psihologice, aceleaºi manifestãri ale conºtiinþei, acelaºi comportament psihic ºi acelaºi statut al limbajului numai cã în grad diferit ºi în mod nuanþat. Sub golurile sensibile ale culturii româneºti din Basarabia postbelicã se întrevãd, subiacent, eforturi reconstructive ºi recuperative uriaºe în cãutarea ºi regãsirea identitãþii pierdute. Fenomenul basarabean, care îºi aºteaptã integrarea fireascã în contextul global românesc, a cunoscut ºi spectaculoase reveniri la matca românismului prin personalitãþi marcante de felul lui Hasdeu ºi Stere, reîntorºi din diaspora ºi depãºind uimitor de rapid ruptura produsã de înstrãinare. Lucru firesc, cãci dezrãdãcinarea nu i-a fãcut captivi pe oamenii de culturã basarabeni, care au supravieþuit procesului de înstrãinare tocmai printr-o îndãrãtnicã ºi progresivã în-rãdãcinare. Chiar ºi atunci când au activat în mediul cultural românesc (cazul lui Alecu Russo) sau în anturaj românesc basarabean (cazul lui Gheorghe V. Madan ºi Nicolai Costenco), ei au impus ca temei spiritual ºi etic revenirea la rãdãcini, întoarcerea la izvoare. Vatra, „calidorul“, „casa cea mare“, „condiþiunile ºi accidentele solului“ (expresia lui Stere) devin permanenþe cu valoare de axis mundi din creaþia dublilor sau chiar triplilor exilaþi Ion Druþã ºi Paul Goma, primul stabilit la Moscova, deci înstrãinat nu doar de patria culturalã, ci ºi de mediul matern basarabean, iar cel de-al doilea cunoscând (ºi ca basarabean) un exil interior în România, apoi unul exterior la Paris. Ulyssele basarabean se întoarce la Ithaka fãrã a-ºi fi pierdut ceva din identitatea sa pe drumurile înstrãinãrii; el nu se aflã, de fapt, în cãutarea identitãþii pierdute, ci cautã sã-ºi pãstreze identitatea pe cale de a fi pierdutã din cauza sirenelor dulci-viclene

MIHAI CIMPOI

49
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ale înstrãinãrii în propria Ithaka. Asemeni eroului homeric, omul de culturã basarabean este un polytropos, un personaj cu multe înfãþiºãri pe arena istoriei, adaptabil la situaþiile imprevizibile ale acesteia, dar neschimbat în esenþa sa intimã. Fiind întrebat de niºte studenþi andaluzi dacã se poate trãi fãr㠄fundamentacion“, Emil Cioran le-a rãspuns cã dacã conºtiinþa lipsei de fundament ar stãrui neîncetat ºi totodatã intens, ar trebui sã ne punem capãt vieþii sau sã lunecãm iremediabil în idioþie. În procesul de înfruntare a adevãrului, în disperarea ºi dispreþul de sine însuºi marele nihilist spune c㠄important e sã reuºeºti sã te menþii în fiinþã sau într-un simulacru de fiinþ㓠(Eseuri, Bucureºti, 1988, p. 286). Efortul existenþial al omului de culturã basarabean este depus spre a pãstra fundamentul ºi a se menþine continuu în fiinþã în faþa riscului de a le pierde. Simulacrul de fiinþã nu poate fi, prin urmare, acceptat de el. O altã deosebire de nuanþã între exilatul din Vest ºi exilatul din Est o aduce modul de adaptare: în primul caz e vorba de o familiarizare cu o altã culturã, pe câtã vreme în cel de-al doilea avem de-a face doar cu o adaptare în situaþia intervenitã. Emigrantul român cunoaºte, în diaspora, ceea ce Sorin Alexandrescu denumea „dubla identitate“ care, sub aspect psihologic ºi moral, „este scuza cu care îþi faci posibilã supravieþuirea, este preþul carierei, este drogul cu care uiþi pierderea identitãþii“ (Farmecul îndoielnic al dublei identitãþi în Secolul 20, nr. 349–350–351, 1991, p. 140–146). Linia de rupturã strãbate amândouã spaþiile, cel matern ºi cel de adopþiune: „«Acasã» eram numai când nu-mi puneam întrebarea dacã, sau unde, eram acasã. Identitate aveam, numai când nu cunoºteam alternative“. Emigrantul trãieºte þara de adopþiune, precizeazã Sorin Alexandrescu, ca o lume cronic sub-codatã ori ne-codatã, identitatea adevãratã este identitatea naþional-culturalã ºi din perspectiva acestui tip de conºtiinþã ce cunoaºte un singur cod, dubla identitate este o anomalie: în fond, eºti ori român, ori olandez. Acceptând aceºti termeni ai discuþiei, am putea spune cã basarabenii, spre deosebire de românii din diaspora, au avantajul cunoaºterii, deºi cenzurate, a codurilor culturii naþionale.

50
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

Dorin Tudoran distingea trei tipuri de exil: exilul autoimpus (cu o contribuþie directã ºi fireascã la dezvoltarea literaturii þãrilor de origine), exilul forþat în cazul cãruia constatãm un impact întârziat cu literatura maternã ºi cu o contribuþie indirectã (de felul celei a lui Vintilã Horia) ºi exilul interior (uneori întrerupt ca în cazul lui Noica sau al basarabeanului Andrei Ciurunga). Exilul cultural basarabean este, în lumina acestei categorisiri tipologice, un exil interior impus oficial ºi cu un impact întârziat cu contextul general românesc (Nicolai Costenco, întors din gulagul sovietic, nu mai este românul din anii 30; singurul dintre poeþii de atunci care s-a întors la uneltele sale este George Meniuc). El, exilul, a generat acea închidere mocnitã în sine ºi acea fortificare a conºtiinþei „fundamentului“, despre care Grigore Vieru a vorbit sugestiv în celebrul Formular: („Profesiunea: – Îmi iubesc plaiul. / – Ai fost supus / judecãþii vreodatã: / – Am stat niºte ani închis: / în sine“. (Este o aluzie transparentã la formularele pe care le întocmeau ºefii secþiilor cadre subordonaþi securitãþii statului, în care se fixa originea socialã, rubedeniile de peste hotare, bineînþeles ºi cele din România, cunoaºterea limbilor strãine etc.) O literaturã a exilului, care este eminamente a rezistenþei ºi de rezistenþã (în ciuda faptului cã a îmbrãþiºat ºi anumite scheme sociologizante) a generat ºi anumite formule de discurs direct, publicistic, univoc, imperativ (excluzând, adicã, gratuitatea verbalã, ludicul convenþional, „cu adres㓠ºi cu o mizã pe complicitatea cititorului ºi pe complicitate codificatã cu cititorul), „esopic“, exhortativ, imprecativ-mesianic. Caracterul „de contrabandã“, „de replic㓠al unei astfel de literaturi, relevat de Menning Krauss ºi în poezia de rezistenþã francezã, este criteriul valoric pe care îl impune ºi de care trebuie þinut cont ca atare.
R E G A L I TAT E A D O C U M E N T U LU I U M A N

Teroarea istoriei, care se exercitã cu o forþã deosebitã asupra scriitorului moldavo-basarabean, impune autoritatea indiscutabil㠖 în plan literar – a documentului. Existã chiar o regalitate a documentarului, cãreia pana i se supune cu trufaºã obedienþã. Aceastã supuºenie irezistibilã se vrea ea însãºi

MIHAI CIMPOI

51
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

„regalã“, aureolatã de o mãreþie moralã. Se exprimã în acest sens chiar o sfântã naivitate sau primitivitate care lasã faptele sã curgã cu de la sine putere ºi cu încãpãþânarea lor logicã (sau alogicã) în albia fireascã a ºirului lor cronologic. Documentul este, în aceastã perspectivã, un primum movens, care trebuie rostit cu candoare, fãrã vreo notã de contrafacere adicã, ºi o ultima ratio, de care nu mai e cazul sã te îndoieºti. Adevãrul documentar este asemenea adevãrului biblic: este sacrosanct ºi are o strãlucire ºi o valoare iconograficã. Interpretarea lui într-un fel þine de domeniul profanului. În planul evocãrii narative, el îºi este suficient sieºi; e o existenþã în sine, o realitate monadicã, autonomã. De aceea este pus pe tapet cu ardoare sau cu indiferenþã epicã, dar cu conºtiinþa autoritãþii sale. Documentul copleºeºte prin maxima sau chiar totala obiectivitate pe care o conþine în sine. În lumina augustã a adevãrului documentar nu mai poate creºte, la voia întâmplãrii, vreo umbrã de îndoialã, vreun proiect, vreo perspectivã liberã. Scriitorul moldavo-basarabean nu concepe modele existenþiale, ci un singur model existenþial care presupune trãirea sincerã ºi fãrã istov la limita evenimentului social. Proza documentarã e, prin urmare, genul preferat cu toate structurile, strategiile ºi convenþiile acesteia: memorii, jurnal, autobiografie, roman social ºi istoric, scrisori, fiziologii, schiþa publicisticã, însemnãrile de cãlãtorie. Documentarul este mãduva întregii literaturi basarabene care formeazã sângele ei epic ce pulseazã viguros cu diastole ºi sistole periodice ºi ritmice bine supravegheate din partea naratorului. De la Jurnalul intim al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu pânã la Jurnalul lui Pan Halippa, Din Calidor al lui Paul Goma ºi Eu ºi lumea, jurnal de închisoare (GULAG) al lui Alexei Marinat, documentarul îºi face o carierã solidã, care vãdeºte indiscutabila sa supremaþie în raport cu ficþiunea. Or, nu e vorba de o opoziþie tranºantã între aceste orientãri ºi strategii narative; e la mijloc o forma mentis epicã, bazatã pe suveranitatea faptului de viaþã, redus la semnificaþia sa documentarã. Am putea oare delimita acest fel de literaturã autenticã de vreme ce se considerã mai autenticã decât aceasta? Am putea

52
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

trage o linie de demarcaþie netã între modelul de biografie goetheanã care prevede descrierea omului în împrejurãrile vremii ºi ale relaþiilor lui cu totalitatea lumii ce i se opune sau îl favorizeazã ºi modelul rousseauist care pretinde prezentarea omului „în tot adevãrul firii sale“? Am putea separa Scrisorile lui Constantin Negruzzi, saturate de documente, de Alexandru Lãpuºneanul, în care invenþia epicã pare sã domine verosimilitatea documentarã? Am putea, în sfârºit, considera ciclul epopeic al lui Constantin Stere În preajma revoluþiei drept memorialisticã purã sau sofisticatã, fals romanizatã, precum crede Cãlinescu? Existã mai multe raþiuni care ne fac sã credem în valoarea literaturii documentului. În chiar cea mai pretins obiectivã notaþie realist-documentarã se ascunde omul care noteazã, care scrie sau de-scrie, deci ºi proiecteazã subiectiv; fie ºi involuntar. Esteticul însuºi stã pitit printre rânduri, în prezenþa emotivã a autorului, ca fenomen in nuce, care, aºa cum observa ºi Negoiþescu în cazul lui Nicolae Filimon, se conjugã cu un ansamblu de valori ce þin deopotrivã de sfera culturii ºi artei. Mai apoi se impune adevãrul indiscutabil cã documentele sunt tocmai literatura fãr㠄transfigurare“ specialã care sã le facã artistice. Dostoievski transcrie documente chiar atunci când coboarã în abisul sufletesc al eroilor sãi. Eugen Ionescu vorbea despre aceast㠄inutilitate“ a transfigurãrii atunci când se referea la romanul Uraganul din pomenitul ciclu al lui Constantin Stere. „În realitate, faptele vii se „transfigureaz㓠prin ele însele: când sunt semnificative, ºi nu e literaturã tocmai ceea ce nu e document, ceea ce este „literaturã pe marginea documentelor“, ceea ce este „comentar“, ºi nu „fapt㓠(Eugen Ionescu, Rãzboi cu toatã lumea, vol. I, Bucureºti, 1992, p. 270). Realismul brutal american, verismul italian, ciné-vérité-ul au reactualizat valoarea literaturii basarabene a documentarului. Fireºte, absolutizarea faptului brut duce adesea la fotografism, la factologism, iar în perioada postbelicã la scheme sociologizante care înfãþiºeazã evenimentul în chip extrem de ideologizat, dintr-o perspectivã unilateralã, „maniheistã“.

MIHAI CIMPOI

53
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Paradoxal este c㠄orizontul îngust“, care apasã asupra eului interior al scriitorilor din Moldova de Est, se sparge frecvent, transformându-l cu ajutorul terorii istoriei puternic resimþite într-un om al zãrilor sociale, într-o persoanã publicã ºi într-un homo historicus. Literatura se scrie, în Basarabia, fie ca jurnal intim, fie ca scrisoare adresat㠖 negruzzian – „la un prieten“, fie ca mãrturie sincerã ardentã pe scena de lumini ºi umbre a istoriei în modul lui Stere, cu un strigãt existenþial menit sã asigure supravieþuirea, rezistenþa, depãºirea spaimei de singurãtate, de înstrãinare.
M Ã R E Þ I A N AT U R A L I S M U LU I

Sã ne amintim o noapte – or, anume noaptea este marea temã, toposul esenþial al naturalismului –, care nu este decât o noapte frãmântatã ºi marcatã de spaimã a lui Franz Kafka, transcrisã de el ca atare în Jurnalul sãu. Se fãcea cã prozatorul degusta cu rafinamentul întreg al visului un moment culminant de fericire, care se transforma fireºte – prin intensitatea ºi lipsa de certitudine generatã de acest prag de sus – într-o nefericire. Atunci când îi veni cârdul de zeitãþi ale rãzbunãrii ºi se nãpusti asupra celui care visase, pline de mânie, ameninþãtoare, cu degete asemenea ghearelor, scoþând pocnete din cimbale îngrozitoare în cele douã ceasuri cât i-au mai rãmas de vegheat pânã la ziuã, Kafka nu numai cã nu putu sã beneficieze de dulceaþa visului; el fu prins în mrejele frigurilor angoasei. Autorul Castelului ºi Procesului are revelaþia paradoxalã a unei înstrãinãri de strãmoºi, ca ºi de urmaºi, a unei mâini întinse cu disperare cãreia nu i se rãspunde decât tot cu o mânã întinsã de la distanþã: „Fãrã strãmoºi, fãrã cãsnicie, fãrã urmaºi, cu o sãlbaticã dorinþã de strãmoºi, de cãsnicie, de urmaºi. Cu toþii îmi întind mâna – strãbunii, cãsãtoria, urmaºii; însã eu sunt prea departe. Pentru orice existã un înlocuitor, artificial, jalnic, ºi pentru strãmoºi, cãsnicie ºi urmaºi. Îi creezi tu însuþi în chinurile astea, ºi dacã nu cumva ai pierit tu însuþi în aceste chinuri tot are sã te omoare“ (Pagini de Jurnal ºi corespondenþã, Bucureºti, 1984, p. 221–222).

54
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

Noaptea kafkianã cu spaima, cu ameninþarea fioroasã a zeitãþilor pornite sã rãzbune, cu sentimentul inconºtienþei legãturilor cu strãmoºii ºi cu cei care te urmeazã ºi al neputinþei de a crea ceva (artificial), care sã le înlocuiasc㠖 neputinþã tragicã, omorâtoare de orice speranþã. Reale sunt în aceastã angoasã doar chinul ºi spaima, spaima fundamental existenþialã, venitã din profunzimile somnului, din tremurul originar al fiinþei, din noaptea densã a inconºtientului, de unde îºi proiecteazã eterna reîntoarcere în noi strãmoºii. Din conurile întoarse de întuneric, cu „pâlniile“ extrem de lãrgite ºi cãscate spre zona mutã a originilor, ies doar sunetele înspãimântãtoare ale cimbalelor zeilor, ce se adunã într-o melancolie stranie de împotrivire. Aceastã potrivnicie a spiritelor protectoare ale nopþii (a zeilor? strãmoºilor? geniilor rele? demonilor?) nu este alta decât potrivnicia destinului în genere, magia neagrã a fatum-ului universal stãpânitor de lumi, pe care þine sã-l releve estetic (printr-o esteticã a negativului, urâtului, animalicului, bineînþeles) naturalismul. În raport cu superbia princiarã a romantismului ºi clasicismului sau chiar cu regalitatea – în anumite epoci – a realismului comiliton naturalismul pare a fi o Cenuºãreasã modestã ºi obscurã a curentelor literare. ªi totuºi, dispensându-ne de prejudecãþi ºi urmãrind recrudescenþele lui evolutive, dupã suveranitatea sa din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, el, fiind regãsit în ecloziunea realismului brutal american al secolului al XX–lea, în verismul italian, în neorealismul spaniol reprezentat de Sebastian Juan Arbó, cel englez amestecat cu impresionismul în cazul lui Galsworthy, în proza ruralã rusã, nãpãditã de factologism, am putea vorbi, împreunã cu R.-M. Albérês, de o mãreþie a naturalismului. Serile de la Médan anunþã programatic, astfel, nu doar nopþile zoliste ºi maupassantiene prin care societatea francezã, aºa cum spunea memorabil Albert Thibaudet, era vãzut㠄cu candoare, popular sau prin gaura cheii“, ci ºi drumurile nopþii lui Arbó ºi cãlãtoria de la capãtul nopþii a lui Céline, ºi amurgurile lui Hemingway, nopþile de sânzâiene ale lui

MIHAI CIMPOI

55
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Sadoveanu ºi apusurile de soare neliniºtite ale lui Rebreanu, nopþile infernale ale lui Stere, ca ºi cele ale penitenciarului totalitar românesc ale lui Paul Goma. Faþã de realismul obiºnuit, inclusiv faþã de cel psihologic, naturalismul impune accente programatice noi: povestitorul este – acum – nu atât un Demiurg distanþat ºi creând în tãcere suveranã, ci un creator coborât pe pãmânt ºi aproape de suferinþa celor mulþi, el asumându-ºi rolul de romancier popular; idealismului clasic ºi mai cu seamã celui românesc îi este preferat idealismul social, cu excluderea visului, proiecþiilor fantastice ale gândului, „poeziei“; naratorul nu este un observator obiºnuit al realului, ci un observator „ºtiinþific“ al acestuia privit ca material de laborator. „Înapoi la Kant“, îndeamnã naturalistul, preamãrind experienþa, „raþiunea practicã“, transcendentalul (nu transcendentul), cãci este ceva ce premerge experienþei umane: e vorba de temeiurile ancestrale, strãmoºeºti ale existenþei, de impulsurile care vin din zona obscurã a inconºtientului. Naturalismul se revendicã în totul de la acest atavism tutelar, care marcheazã genetic (filogenetic, am zice) fiinþa, mai cu seamã dacã e aruncatã în medii prielnice degradãrii ºi înstrãinãrii. De aceea, naturalismul preferã centrului provincia, cercurile strâmte, ungherele, „gropile“, familiile, „pântecele“ oraºelor, speluncile (pandant al grotelor romantice), cuibarele, clanurile, grupurile umane, clasele. Naraþiunea se desfãºoarã ciclic, pe felii ºi episoade de viaþã, pe fiºe clinice, înfãþiºând nu doar o istorie, ci anume o istorie naturalã ºi socialã în spirit zolist ºi acumulând progresiv însumarea de detalii ºi amãnunte, un inventar biografic material, medical (de plãgi, cazuri patologice, slãbiciuni) general-sociografic. Se pune preþ îndeosebi pe desfãºurarea descriptivã, pe amploare, pe „cantitatea de viaþã“, despre care vorbeºte ºi Liviu Rebreanu, naturalistul din convingere. Realul, în aceastã viziune, e prag, limitã, obstacol insurmontabil, el fiind invocat mai cu seamã ca „obiect“ de urã, repulsie ºi interesând nu substanþa ºi esenþa lui, ci reacþia preponderent fiziologicã la el. Naturalistul este un fiziologist prin vocaþie. Elementaritatea ºi instinctualitatea miºcãrilor psihologice montate într-un agregat mecanic, nu-i cere decât fidelitatea descrierii,

56
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

obiºnuinþei, documentãrii. Interesul cade în exclusivitate pe destin, pe dramatic ºi tragic, pe o închidere în cercul fatalitãþii. Descrierea, deºi simplistã, rudimentarã, ca de proces-verbal, asimilatã cu fotografierea sau filmarea (uneori cu camera ascunsã, ca în filmele neorealiste italiene sau polone), e fãcutã cu însufleþire pateticã, în stil flamboaiant. Cãci în interiorul ei arde flacãra milei, demnitãþii umane. Este ceea ce îl determinã pe R.-M. Albérês sã vorbeascã despre mãreþia naturalismului: „Cãci mãreþia inspiraþiei e ceea ce caracterizeazã acest roman ºi îl deosebeºte de simpla frescã platã ºi pitoreascã, documentarã ºi abilã, cãreia îi putem rezerva numele mai simplu de „realism“. S-ar cuveni poate sã numim „naturalism“ acea imensã ºi crudã viziune romaneascã universal caracteristicã pentru a doua jumãtate a secolului al XIX-lea: amploarea tabloului, suflul aproape epic al unei istorii ce rãmâne pur umanã ºi sociologicã ºi mai ales simþul ascuþit, biologic, al individului strivit de societate sau zdrobit de istorie, care radiazã un stoicism ºi o milã talentatã… Destinul uman e în întregime reintegrat în destinul social ºi istoric, drama colectivã ºi drama individualã se echilibreazã perfect ºi autorul prezintã aceastã dramã ca pe o tragedie epicㅓ (R.-M. Albérês, Istoria romanului modern, Bucureºti, 1968, p. 75). Ce se întâmpl㠖 în plan ontologic – în naturalismul simplificator, superficial, dar ºi doritor de amploare ºi profunzimi biologice? E un refuz categoric al transcendentului, al metafizicului, miticului ºi poeziei, ºi, prin contrast, o absolutizare a contingentului, a observaþiei ºtiinþifice, a materialitãþii vulgare. Naturalismul, dupã cum observa Lucian Blaga, reduce întreaga viaþã (negând, astfel, metafizica „putere vitalã“) la „sensul mecanic al atomilor“. Respingând, în viaþã, principiul creator, puterea plãsmuitoare de organisme ce depãºeºte însãºi materia, el respinge uºor ºi principiul creator în artã. Creaþia (în cazul lui Flaubert) se limiteazã la observaþie, creierul se reduce la retinã, diformarea idealistã (în cazul lui Courbet) este consideratã un sacrilegiu. „Imperativul categoric al vremii era: artistul n-are dreptul sã schimbe nici o linie în imaginea plinã

MIHAI CIMPOI

57
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

de întâmplãtoare umbre ºi sinuozitãþi ale firii. Artistul e chemat sã vadã, dar n-are dreptul sã creeze. În redarea realitãþii, artistul trebuie sã fie complet pasiv, receptiv, un aparat de înregistrare“ (Zãri ºi etape, Bucureºti, 1990, p. 80). Concepþia mecanicistã despre viaþã ºi lume nu-i permite, prin urmare, artistului decât „o menire în pasivitate“, în spiritul „mioritismului“ cosmic românesc. Recomandabilã e coborârea în concret, în singular ºi accidental, adicã acolo unde evenimentele – mãrunte, brutale, statice – nu se constituie în legi ºi generalitãþi. Fenomenalitatea tiranizeazã mentalitatea naturalistã. Cioplitorii în piatrã ai lui Courbet sunt pur ºi simplu fiziologii concrete, însuºi Iisus Christos, este, la Strauss ºi Renan, demitizat, umanizat, „naturalizat“. Fiinþa umanã se cufundã cu plãcere nedisimilatã în Noapte care, la greci, este fiicã a Haosului, mamã a Cerului ºi Pãmântului. Naturalistul vede cu precãdere Cerul cu patru cai negri, însoþit de fiicele acestuia, Furiile ºi Parcele. Adâncurile htoniene nu sunt decât prãpastii ontologice. Pentru Nick, eroul ciclului nuvelistic de tinereþe al lui Hemingway, toate lucrurile, toate situaþiile de viaþã au un sfârºit ºi dacã dimineþile cu soare îmbelºugat îl întãresc în siguranþa cã nu va muri niciodatã (Sat indian), plimbãrile lui pe fundalul amurgurilor îi spulberã bucuria simþurilor ºi îl face sã mediteze asupra condiþiei umane ºi a morþii. Vârtejul neîndurãtor al fatalitãþii tragice îi scufundã ºi pe eroii nuvelisticii lui Rebreanu în noaptea care e timpul obscur, htonian, al destinului, sau în amurg care e ante-timpul sorþii, clipa ei suspendatã. Nopþile îl macinã pe David Pop, închis în cercul „datoriei“, care îl determinã sã tragã pe front în fraþii sãi români ºi care este pânã la urmã ucis de aceºtia. Conºtiinþa lui e terorizatã ºi modelatã de douã melodii tragice – una a datoriei ºi cealaltã a sorþii implacabile, cu neputinþã de depãºit: „I se ivi în minte întrebarea: «Care datorie?», dar avea puterea s-o înlãture. «Orice datorie-i sfântã», mormãi dânsul. În suflet i se zbãtea o încleºtare dureroasã, era miºcat, ºi în ochi avea lacrimi. κi înãbuºi inima scrâºnind: «Soarta e afurisitã. Soarta e crâncenã. Dar ce poþi face împotriva soartei?»“ (Catastrofa).

58
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

O noapte „cu paºi de lup“ coboarã peste culcuºul jucãtorilor de cãrþi ºi peste cei doi soþi împãcaþi dupã bãtaia ce o primi femeia care nu vroia sã cedeze banii (Culcuºul). Cu „o hainã de jale“ învãluie noaptea pãmântul în finalul Cântecului iubirii, care încheie o relatare despre o încãierare dramaticã a ofiþerilor în casa unei fete frumoase, Minodora. Ofilire, în care se relateazã un pãcat al unei fete, Saveta, cu feciorul popii, ºi înecul acesteia, începe cu notarea zâmbetului soarelui ºi se încheie cu nãvãlirea beznei nopþii în care „Luna zâmbeºte ca un om nepãsãtor ºi se ascunde la spatele unui nour negru ca jalea.“ Soarele asfinþeºte mânios, însângerând cerul ºi pãmântul ºi în Hora morþii, în care mor pe front doi foºti rivali în dragoste. Soarele întârzie sã rãsarã în cadrul narativ al nuvelei Iþic ªtrul dezertor, când are loc executarea evreului de fostul sãu prieten român. Nopþile naturaliste, mãreþe prin taina lor neagrã, aþâþãtoare de instincte ancestrale ºi deschizãtoare de hãuri existenþiale, poartã pecetea neagrã a morþii tragice. *** Naturalismul românesc, care stârnea rezerve fireºti din cauza deficienþei de artã ºi de metafizicã, îl are drept cel mai fervent apãrãtor pe Garabet Ibrãileanu. Într-un ciclu de luãri de atitudini polemice faþã de interpretãrile lui Mihail Dragomirescu, el apãr㠄senzualismul simþirii“, „naturalismul impresiei“ ºi vulgaritatea materialului în proza lui Sadoveanu (G. Ibrãileanu, Opere, vol. 10, Bucureºti, 1981, p. 312, 317–318). Tot astfel respinge atacurile împotriva lui Liviu Rebreanu, considerat de cãtre critici adeptul clasic al ideilor naturaliste („expresia exactã“, autenticitatea, motivarea minuþioasã a acþiunii, creditul acordat iluziei vieþii, creditul acordat ºi ereditãþii, vezi Marin Beºteliu, Liviu Rebreanu et le naturalisme, în rev. Dialogue, Université Paul Valéry, Montpellier III, 1978, nr. I, p. 89). Atacurile sunt îndreptãþite, dar, considerã Ibrãileanu, Rebreanu este totuºi un romancier remarcabil ºi din moment ce concepe lumea mai cu seamã în raporturile ei, e mai mult un sociolog decât un psiholog: „Cele douã romane veritabile ale sale (Ion

MIHAI CIMPOI

59
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi Pãdurea spânzuraþilor – n.n.) zugrãvesc societatea ardeleanã, curentele sociale ºi de idei de acolo, conflictele de rasã, de clasã ºi cele morale etc. Deci, trebuia sã aibã un deficit de art㓠(G. Ibrãileanu, Spre roman, Bucureºti, 1972, p. 269). Naturalismul, în virtutea specificitãþii sale, este un dat ontologic al literaturii ardelene ºi, vom adãuga noi, basarabene (ilustrat fiind aici de Leon Donici, Stere, Goma, Timonu, Sabin Velican): „Concepþia realitãþii în raporturile ei, ºi concepþia moralã (nu moralistã) au adus cu ele stilul lor, ºi au determinat un stil ce nu putea fi ca al lui Anghel ori Arghezi, care vãd individualul, ºi-l vãd subt categoria pur esteticã. D. Agârbiceanu este ºi el un scriitor în felul d-lui Rebreanu. Ca ºi Slavici. ªi toþi sunt ardeleni. Oare viaþa de luptã de acolo, unde trebuia sã primeze problemele, ºi influenþa literaturii germane, mai puþin esteticã decât a popoarelor de sud, adicã mai moral㠖 oare aceastã situaþie specialã din Ardeal n-a selectat ea, pentru literaturã, firi speciale, – morale ºi sociologice. Selecþie – cãci nu însãºi rasa ardeleanã e aºa. Poezia popularã din Ardeal e ca ºi cea de la noi, iar Coºbuc este un exemplu tipic de artist pur“ (Ibidem, p. 269–270). Un David Pop sau un Vania Rãutu sunt, ca sã zicem aºa, firi predestinate, mai mult: le este prielnic un nietzschean amor fati, o îndrãgostire de propria soartã. („Am avut totdeauna o încredere oarbã în fatalitate, în minunile necunoscutului“, spune în Calvarul Remus Lunceanu, alias Liviu Rebreanu.)

Pionieri ºi clasici

COSTACHE STAMATI, „ R O M  N U L Î N S T R à I N AT “

O figurã tipicã de autori(u) popular rustic, care scrie ºi gândeºte în stilul vechi al românilor, afiºeazã programatic-organic ºi realizeazã estetic boierul ruginit, desþãratul din Moldova copilãriei sale (probabil Huºul) ºi stabilitul prin destin în Basarabia, „varvarul“ de credinþã veche, clasicizatul parcã pentru totdeauna ºi clasatul definitiv Costache Stamati, cel ce-ºi semneazã compunerile originale ºi compilate cu pomposul „cavalerul de“. Specificarea orgolioasã a titlului de nobleþe pe foaia de titlu a ediþiei princeps din 1868 a Muzei româneºti nu e de domeniul aleatoriului: ea ne indicã, dacã suntem atenþi, o mentalitate socialã ºi moral㠄veche“ tradusã, de asemenea, în stil vechi. Stamati aparþine, ontogenetic, lumii vechi dacoromâne, precum Ariosto, pe care îl imitã, face parte dintr-o lume cavalereascã medievalã opusã lumii moderne. El este nu un învechit, ci un vechi, vechimea fiind blazonul de nobleþe al universului organic în care trãieºte cu sentimentul acut al risipirii lui sau pe care îl modeleazã imaginar. Din punctul de vedere al secolului al XX-lea „varvarul“ cavaler de Stamati ne apare ca un poet al originilor, perfect identificat cu omul arhaic. Decebal, Bogdan, Dragoº ºi ªtefan nu sunt doar himere romantice reînviate pentru a elogia trecutul glorios, ei sunt intimii poetului epic, sunt oameni arhaici trãind în acelaºi univers în care trãieºte ºi omul arhaic Stamati. Este, astfel, modelatã o lume daco-românã, realã ºi totodatã misterioasã, în ideea mai îndrãzneaþã sau chiar monumentalã de a da – dupã tiparul epopeic homeric sau ariostesc – o fabulã a fabulelor vechi populare („sau Rolando furios moldovenesc“) bazatã pe simbioza întâmplãrilor (istorice) ºi tradiþiilor: „Pe mine m-au îndemnat sã alcãtuiesc aceastã fabulã eroicã ºi printre ideile

MIHAI CIMPOI

61
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

fantastice sã descriu spre neuitare ºi vechile tradiþii ºi întâmplãri ale României, mai întãi: suferinþele românilor despre cumpliþii tatari, ce foarte ades prãda ºi cotropea România, rãpindu-le averile, muierile ºi fetele, cãci pe bãrbaþi ce le cãdea în mânã îi omorea; al doilea, sã amintesc de eroicele lupte ale domnilor cu aceºti fel de crânceni ºi neîmpãcaþi duºmani a moldovenilor; al triilea, sã descopãr uzurile vechi ºi eresurile Costache Stamati populului, precum ºi ceremoniile ce erau îndatinate la nunþile domneºti, care mai pãr’ în seculul trecut s-au pãstrat, ºi, în fine, am vrut sã descopãr câtã înrâurire avea lãieºii, þiganii în demoralizaþia poporului român cu maghiile ºi descântecele lor…“ Modestul boier de viþã veche cu lauri de cavaler al unui ordin rusesc pe cap ºi cu ochi blânzi ºi tânguitori privind spre un „altãdat㓠arhetipal, care, spre a mai alunga plictiseala patriarhalã, îºi dãdea mereu socrul „în judecat㓠ca sã-i întoarcã moºiile giuruite drept zestre soþiei sale Tincuþa Ciurea, mergea la teatru, dansa mazurca, valsul ºi cadrilul pe la balurile chiºinãuiene sau juca cãrþi cu Costache Conachi la Iaºi, avea aspiraþii literare temerare. Fireºte, nu reuºeºte pe deplin sã le realizeze, el ne dã, însã, splendide fragmente ale epopeii moldoveneºti proiectate ºi contureazã sugestiv modelul. Ideea unui mare nerealizat o acrediteazã figura de prim poet pe care o face cu toate atribuþiile de pionierat patentate. Costache Stamati nu e un pionier pur, totuºi, ci unul de rãscruce, de tranziþie; cu tot „varvarismul“ versificãrii, cu toate iregularitãþile de limbã improvizat metrificatã ce permite asperitãþi, hiaturi, diereze de doggerel românesc (cum ar estima Vladimir Streinu), firele poeziei stamatiene duc atât spre parnasianismul

62
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

macedonskian (observaþia aparþine lui I. Negoiþescu), cât ºi spre viziunile arhetipale eminesciene ºi blagiene. Primul recurs prin care s-a cerut ferm „casarea“ judecãþii critice a operei lui Stamati în posteritate îl face George Cãlinescu, care, dupã ce constatã contribuþia Basarabiei în literaturã prin el, reface energic imaginea împietritã: „Lipsa unei tradiþii critice face pe mulþi sã socoteascã pe Stamati „scriitor mediocru“. În realitate el este eminamente mare în privinþa limbii ca Bolintineanu, în câteva puncte comparabil doar cu Eminescu. El aduce multe accente byroniene, prin poeþii ruºi, note romantice în general, de la Hugo, Lamartine, nu mai puþin totuºi, ca ºi ceilalþi scriitori ai vremii, aspecte de clasicism francez ºi de mai vechea Renaºtere italianã, având deci puncte comune cu Asachi, Eliad, Negruzzi, Bolintineanu. O limbã moldoveneascã fastuoasã, în care se amestecã cuvântul dialectal ºi finul neologism îi dã o personalitate neted㓠(Istoria…, ed. II, p. 242). La vocaþia fabulosului terifiant ºi „aulic“, umorului satanic sau „de colori“, burlescului ºi descripþiei epice concrete sau fanteziste, teratologice am mai adãuga dinamismul ºi intensitatea viziunii, ce trãdeazã o notã expresionistã. Eroul Ciubãr-Vodã e, în fond, o parabolã a pustiului. Viforul varsã nisip din sân asupra eroului ca sã-l doboare ºi strârneºte un uriaº vârtej de nisip, iar ºiragul de cãlãreþi este o adevãratã fantomã de nisip: „Iar din a lor cãpãþâni, / Curgea pârãu de nisip / Pe unde fusãse ochi, / Gurã, nasuri ºi urechi“. Costache Stamati nu-ºi propune – programatic – decât sã fie un „autori popular, rustic“ cu o lucrare poeticã îndrumatã numai ºi numai de instinct asemenea lucrãrii inocente a albinei. Este un artist dezinteresat, ºcolit doar de naturã ºi fiind adeptul declarat al firescului: „Lãsaþi versurile ºi proza mea sã se rãtãceascã, sã curgã neregulat ca vântul, norii ºi pãraiele… ªi de-ar fi rãsplãtirea mea ca ºi a albinei cãreia îi rãpim rodul, fãrã a-i mulþumi, eu însã ca servul credincios întorc talentul vechei mele patrii ºi zic:
Sum mulþumit, ca albina, de am putut cu a mea gurã Sã pun în fagurii noºtri de miere o picãturã…

MIHAI CIMPOI

63
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi în fine:
Quod potui feci faciant meliora potentes…“

Un autor popular de felul lui Stamati ascultã exclusiv de „sãlbãticita lui muzã româneasc㓠ºi cânt㠄fãrã note“ ca ºi lãutarul, dar trist, pãtimaº, aºa precum fantezia lui îl „însufleþeazã“. Nefiind învãþat scolastic ex professo, desþãratul din Moldova preferã sã scrie firesc ºi liber, precum vorbeºte, imitând compunerile altora, dar scriind câteodat㠄ºi de la sine-mi aceea ce mi-a insuflat instinctul ºi sãlbãticita muzã româneascã, ce odinioarã era domesnica înamoratului Ovidie, agronomului Virgilie, blândului Oraþie, mult simþitorului Tibul, elegiacului Properþiu ºi altor asemenea autori romani“. Bineînþeles cã, dorindu-ºi astfel de genealogie po(i)eticã, Stamati þine sã scrie prozã ºi poezie fãrã rime, rustice, „precum vorbeau ºi scriau vechii romani“. Autoriul popular Stamati va prefera, fireºte, stilului modern „stilul vechi al românilor“, „stilul plebei“, „Limba veche popular㓠de dupã secolul al XIV-lea, la care se referã Edgar Quinet. Costumat în cântãreþul orb Homer, în pãstor, ca Pietro Metastasio, sau în cavallero, ca Lodovico Ariosto, Stamati ne propune un homo antiquus confundat cu un homo rusticus ºi cu eroul legendar de felul lui Decebal, Dragoº, Bogdan, Ciubãr, ªtefan Vodã. Lumea anticã ºi cea cavalereascã a evului mediu de asemenea sunt identificate unei lumi rustice, acoperite cu „voalul vechimei bãtrâne“. Mai bine zis: toate aceste trei lumi se topesc într-o singurã lume, rezultat al unei simbioze fantastice naive. Deºi aparent ancorat istoric, timpul stamatian este unul atemporal. Lucrând instinctiv, ca albina, Stamati nu mai face deosebire între florile sãlbatice ºi cele cultivate, între aromele tari ºi obiºnuite, între câmpiile reale ºi cele imaginare, fabuloase. El îºi inventeazã de fapt florile, le transplanteazã pe tãrâmuri exotice sau le readuce pe cele rare de acolo, rusticizându-le. Lumea rusticã, daco-românã prin excelenþã, arhetipalã deci în miezul ei fiinþial, se creeazã pe sine însãºi, ca ºi cea cavalereascã a lui Ariosto: e lumea trecutului în stare purã,

64
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

reactualizatã, veºnic retoarsã din propriul fuior, este „o lume numitã barbarã, trecutul refãcut de imaginaþie ºi nimicit de spirit“, cum spunea Francesco de Sanctis („Lumea cavalereascã este pentru el (pentru Ariosto – M. C.) în afara istoriei, este creaþia liberã a imaginaþiei sale. Ceea ce are de înfãptuit în ea este forma, forma purã, arta purã, visul acelui secol, ºi al acelei societãþi, muza Reînvierii“, v. Istoria literaturii italiene, Bucureºti, 1965, p. 497). Lumea daco-românã este visul de aur al lui Stamati, heimatul, moºia, vatra lui populatã de acest vis, de sãlbãtãcita lui muzã româneascã, este valoarea de schimb (vorba lui Rolland Barthes) pe care o propune orizontului nostru de aºteptare. Este un univers arcadic ce-ºi trãieºte vârsta de aur, în care îºi duc traiul pãstori de prãsilã româneascã, „necorciþi cu alte naþii ºi cu legi bune deprinºi / La fire simpli, buni la fapte, cu deprinderi þãrãneºti“. Este o lume a binelui ºi frumosului, asemenea lumii homerice care, în viziunea lui Stamati, trãia în eternã pace. Populul acesta blând, cucernic, de „prostatici pãstori“, buni, darnici, cu suflet duios ºi simþit, cu ochi ce rostesc dulce, cu gusturi de asemenea prostatici, cu strai simplu ºi curat, doinind cu mult meºteºug ºi spunând „cimilituri isteþe“ constituie prin excelenþã o eminescian㠄lume ce gîndea în basme ºi vorbea în poezii“. Stamati, boierul de viþã veche prudent în politicã ºi poetul-clasicist de tip secolul al XVIII-lea ce încruciºeazã fabula (parabola) cu elegia, epicul ºi liricul, poeticul cu prozaicul, armonia cu doggerel-ul, se retrãgea mereu într-un astfel de oþiu câmpenesc horaþian strãjuit de un blând cer patriarhal, se stinse din viaþã la 12 septembrie 1869 (n. 1786 la Huºi sau la Iaºi, ca fiu al vel-paharnicului Toma ºi strãnepot al mitropolitului Iacov Stamate), dupã ce practicase mai multe slujbe administrative ºi judecãtoreºti (expeditor ºi referent pe lângã Departamentul Basarabiei, ispravnic al Hotinului ºi Ismailului, consilier titular º. a.). Caracterul dezinteresat al scrisului sãu îl ilustreazã ºi obiceiul de a traduce dupã bunul plac (în ideea totuºi de a îndrepta moravurile ºi de a lumina lumea) sau de a-ºi alege subiectele din autori francezi ºi ruºi (Hugo, Alfred de Vigny, Lamartine, Jukovski, Puºkin, Lermontov, Krâlov). E ºi în acest

MIHAI CIMPOI

65
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

procedeu o mentalitate „de albin㓠care strânge miere de pe orice floare ºi o depune în fagurele colectiv. Alegea totuºi arome vechi, modelând o lume a începuturilor protoistorice, în care era atât de familiar cu eroii sãi („eroul meu Bogdan“, îi zice el personajului central al Fabulei fabulelor), în care se miºca atât de natural. În intimitatea sa se simþea însã un dezrãdãcinat absolut, dând glas sentimentului înstrãinãrii basarabene într-un lamento sentimentalist, prin care se invocã mântuirea prin moarte: „Aliargã, moarte, grãbeºti, / Dã sfârºit unii vieþi / Ce cumplit sã chinuieºti. / Mângâierea mi-i mormântul, / Nesimþirea mi-i scãpare, / Sã m-ascunzã dar pãmântul“ (Însuºi în singurãtate); „Mâhnit ºi pe gânduri ºãd posomorât, / Cu un dor nespus / ª-întristat, ºi dornic trãind amãrât, / Mã uit spre apus… // Acolo îi viaþa! / Acolo-i speranþa! / Sã fim fericiþi / De-am fi toþi uniþi. // Eu tânãr fiind, / Acolo lãsând / Strãmoºeºti mormânturi, fraþi ce mã iubea, / ªi plinã de graþii pe Moldova mea / Dornic pãrãsind“ (Un român înstrãinat).
I O A N C A N TA C UZ I N O

Printre puþinele cãrþi tipãrite în româneºte în Moldova de Est se aflã Poezii nouã (Dubãsari sau Movilãu, 1794) a marelui spãtar ºi cneaz rosienesc Ioan CANTACUZINO (20.I.1757, Istanbul – 3.VII.1828, Kantakuzinka, Rusia), care insereazã piese lirice „pentru petrecere dã vreme“ de inspiraþie neoanacreonticã, în care clasicismul se îmbinã cu preromantismul. Hedonist ce îndeamnã la beþivire ºi amor, el alterneazã cântecul de lume petulant cu cel de tânguire sentimentalã ºi senzualitate eroticã, cu satira, epitalamul de sorginte biblicã ºi pastorala marcatã de o tulburare sentimentalã („Faþa, – ai zice, foc curat, / Ochii, suflet tulburat. / Ea cu lacrimile sale / Mulþeºte apa spre vale…“ – Cântec pãstoresc). A tradus, în versuri neîndemânatice sau mai degajate, fluente, din La Fontaine, Metastasio, cardinalul Fr.-S. de Bernis ºi Cântarea cântãrilor, precum ºi Cercare asupra omului dupã Alexander Pope ºi Narchis dupã Jean-Jacques Rousseau.

66
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

T E O D O R V Â R N AV

Modesta cãrþulie Istoria vieþii mele, scrisã în 1845 ºi editatã în format de buzunar de Artur Gorovei în 1908, impune un memorialist important, autor de primã biografie, „cap de serie“ în literatura românã. Vor veni mai târziu inegalabilele autobiografii ale lui Ion Creangã, Nicolae Iorga, Garabet Ibrãileanu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga; totuºi acest minuscul volum ne vrãjeºte ca o mãrturie fãcutã în deplinã intimitate la gura sobei, focul cu vâlvoirea lui miraculoasã fiind amintirea-ecran a unui destin asumat ºi consumat. Este adevãrat cã mãrturisirile boierului-artist (I.III.1801, Floreºti-Vaslui – 25.II.1868, Pociumbeni din preajma Râºcanilor Basarabiei, fostul „þinut al Eºilor“) sunt, precum zice Artur Gorovei în prefaþ㠄unul din puþinele documente care lumineazã întunericul vieþii noastre de la începutul veacului trecut“, umplând un gol în literatura românã. Stilul lui Vârnav fiind „o icoanã vie a gândirii ºi a graiului unui moldovean, cuvinte de pe vremuri“, care se înduioºeazã ºi se înveseleºte, dupã situaþie. Astãzi Istoria vieþii mele ne apare, indubitabil, ºi ca un document al începuturilor triste de neantizare a limbii române în Basarabia („În vara anului 1819 toate cilenurile judecãtoriei din poronca nacelsvii…“). Menþinutã în cheia notaþiei reci documentare (cu izbucniri de verbe ºi culoare, însã), Istoria vieþii mele e o lucrare realistã care îmbinã convenþia picarescã ºi cea senzaþional-romanticã, însuºi autorul vorbind de oarecare „anecdoturi romaniceºti“ ºi urmãrind însãilarea unui subiect din aventuri pitoreºti care par azi inocente. Cãci nu e vorba atât de un picaro adevãrat în felul lui Lasarillo sau Alfarache, ci de un dezrãdãcinat ce-ºi recapãtã conºtiinþa rãdãcinilor prin reaºezarea ca atare în albia boieriei, intrarea în slujbã (ca „scriitor de limbã moldoveneasc㓠ºi ºef de birou la judecãtoria din Hotin) ºi intrarea în posesia unor moºii (la Zãhãicani, Burlãneºti sau Pociumbeni). Pe ecranul moravurilor, mediilor sociale, tipurilor de boieri, negocianþi, funcþionari români, greci, turci etc., eul-narator apare ºi el ca un tip colorat „lung la mânã“, cu slãbiciuni fireºti pentru

MIHAI CIMPOI

67
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

neamul Evei ºi lunatic. Lunaticia ºi spiritul de fin observator realist fac casã bunã, dând portretizãrii o densã pastã epicã. Constantin Ladã, fratele mãtuºii sale, în grija cãreia nimereºte, era „în vremea aceea în vârstã de peste 30 de ani, holtei, frumos la faþã, cu ochi albaºtri, cu pãrul negru, la stat de mijloc, cu cãutãturã veselã ºi priincioasã, iubea sã aibã masã curatã de 7 sau 8 feluri bucate, vin bun de desert, ºi avea mare plãcere asupra gastronomiei“. Dupã ce ni se precizeazã cã în posturi mânca peºte „adus în fiinþa lui viu din apa Dâmboviþei“ ºi cã ºtia greceºte, româneºte, nemþeºte, franþuzeºte ºi italieneºte, urmeazã o spectaculoasã descriere vestimentarã: „Purta straie turceºti, antireu de suvaia ºi de cutnie, se încingea cu ºal turcesc, giubea de samur, biniº de postav englezesc floare strãinã, ºi în cap adeseori purta un iºlic ca fanarioþii de la Þarigrad, din pelicele de Krâm ºi foarte subþiri la pãr, ºi fãcut în chipul ºi mãrimea coºurilor cu care se prinde pe la noi peºte caras de prin iazuri“.
ALEXANDRU (ALECU) DONICI, I LU S T R U L FA B U L A R

Un autor(iu) popular nu poate sã nu exceleze într-un gen sau o specie popularã în care se simte în elementul sãu cu toate disponibilitãþile artistice naturale: Creangã îºi alege basmul ºi „amintirile din copilãrie“, Coºbuc balada ºi idila, Stamati „povestea poveºtilor“ ºi fabula. Lui Alexandru Donici îi este hãrãzit sã fie un fabulist prin predispoziþia nativã spre ludic: atât mustaþa sa þepoasã rãsfiratã neglijent peste pomeþii obrajilor ovali, cât ºi stilul ca atare cu þâºniri de vervã, alert, simplu ºi plin de culoare „poporan㓠trãdeazã un mucalit, un spirit nastratinesc pus pe glumã ºi pãcãlealã, un homo ludens. ªtiinþa râsului e un dat înnãscut, transmis deci prin tradiþie ºi ereditate: pãcãlind, el totodatã se pãcãleºte, cãci pe scena lumii, conceputã ca teatru, el este jucãtorul ce dirijeazã ºi este dirijat; e regizorul ºi deopotrivã actorul spectacolului. Fabularul intrã, ca ºi strãbunii sãi din vremuri imemorabile, în învãlmãºeala carnavalului cu o naturaleþe evidentã a gesturilor râzând ºi simþind râsul celorlalþi asupra lui, cãci jocul carnavalesc are o semnificaþie universalã ºi

68
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

democraticã, afirmând ºi negând în mod ambivalent. În el eºti subiect ºi în acelaºi timp obiect al râsului; râd toþi de toþi ºi de toate. Râsul creeazã, aºa cum a demonstrat M. Bahtin, o altã lume, o lume pe dos, fãrã trepte ierarhice, ºi liberã, însuºi regele carnavalului fiind ceremonios întronat ca sã fie cu aceeaºi pompã detronat. Aerul sacral, doctoral al liniºtii ºi aºezãrii sociale absolute dispare prin scandal, gesturi familiare sau chiar obscene. Totul se Alexandru Donici supune jocului. Alexandru Donici vine din chiar copilãria lumii, din vârsta înþelepciunii ei naive, adicã nesofisticate. Este ceea ce cerea fabulistului (ca o condiþie sine qua non) Ion Heliade Rãdulescu: „…Ca sã exceleze însã cineva în fabulã se cuvine a nu uita prima ei origine, a nu uita adicã cã ea reprezintã copilãria ºi a omului individual ºi a omului colectiv; se cere dar cu mare talent ºi cu o artã din cele mai fericite stilul copilãresc la dânsa. Catã sã ºtii a te face copil ca sã placi copiilor ºi sã fii înþeles de dânºii. Stilul fabulei se cuvine a fi natural, familiar, rident, graþios, naiv…“ (I. H. Rãdulescu, Critica literarã, Bucureºti, 1979, p. 161). Alexandru Donici este înzestrat cu darul de a se copilãri cu gravitate, de a-ºi însuºi „stilul copilãresc“ cu tot arsenalul lui de naturaleþe, familiaritate, voie bunã, fineþe, naivitate. Antrenat în jocul carnavalesc, el stabileºte imediat, în versuri sãltãreþe, rimate împerecheat, disonanþa dintre masã, aparenþã ºi esenþã, dintre lumea de aici ºi lumea de acolo, surprinzând cu aer familiar miºcãrile eroilor, pe care îi considerã ai sãi: „Multe maºte sunt frumoase, / Dar ca lumea-s minciunoase. / Aici vezi pe un nãlban / Având portul ºi organ / Unul doftor la consult, / Latineºte vorbind mult, / Vezi din ºcoalã un bãiet / Cu cununã de poet. / Dama care-o lume

MIHAI CIMPOI

69
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

înºalã / Vezi cu hobot de vestalã, / Jidovul din Podul Vechi / Îmbrãcat ca irou grec. / ªi-avocatul cel limbut / Gioac-aice rol de mut! / Prin acesta iarmaroc / Ai mei oaspeþi îºi fac loc!“ (Momiþa la bal masche, fabulã pe care o gãsim ºi la Asachi). Un antologator al fabulei româneºti observa pe bunã dreptate nota care-l deosebeºte pe Donici de fabuliºtii contemporani lui: spiritul sãu mucalit ºi tonul familiar, folosirea unei limbi populare, mai puþin intelectualizate (v. Const. Ciuchindeal, prefaþã la Antologia fabulei româneºti, Bucureºti, 1966, p. 16). Datoritã copilãririi sale sincere, comunicatã ca atare miºcãrii ritmului (de obicei polimetrice sau simple ca în jocurile celor mici), limbajul (degajat-popular), desenului imagistic economicos (dar ferm conturat) artistul Donici împinge în planul doi pe moralistul Donici. Animalele, insectele (greierul, furnica, racul, broasca, ºtiuca, vulpea, lupul), plantele, râurile, heleºteiele sunt personaje familiare, „domestice“, încadrate cu dezinvolturã în acelaºi joc carnavalesc. Ele se bucurã, suferã ºi au necazuri zilnice, ca ºi þãranii ºi copiii acestora, participând la drama existenþialã unicã, la universalul theatrum mundi. Fabulele sale, dispunând de întreaga înþelepciune (Donici, „cuib de înþelepciune“, îl defineºte Eminescu în Epigonii), de toate subiectele ºi alegoriile animaliere de la Esop încoace (plagiatul sincer ºi total fiind admis de clasicism), sunt în fond graþioase înscenãri comice în care oameni ºi animale joacã, împreunã, teatrul vieþii. Firii sale de copil nu i-a priit, evident, cariera de militar (n. 19.I.1806, Bezeni-Orhei, el ºi-a fãcut studiile la Corpul de cadeþi din Sankt-Petersburg, dar calitatea de podporucic al Armatei ruse de sud îi repugnã, se vede, cãci demisioneazã pe „motive familiale“) ºi se angajeazã de preferinþã în teatrul social, ca sã zicem aºa, fiind asesor la Judecãtoria Regionalã a Conºtiinþei din Chiºinãu ºi asesor al Curþii de Apel din Iaºi, preºedinte al Divanului Întãriturilor, sau chiar în Comitetul de Conducere al Teatrului

70
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

Naþional din Iaºi. (Stabilindu-se în 1841 la Piatra-Neamþ, moare acolo la 20.X.1865.) Donici, copilãrindu-se amuzant, scrie în genere ceea ce se cheamã poésie légêre, trecând de la fabulã la comedia în versuri (Undina, între 1835–1840), poezie pur satiricã (Zi întâi, april), meditativã (Gândul) sau patrioticã (Dorinþa românului din 1862). În naivitatea sa, în viziunile sale infantile, Donici se crede totuºi un superior, având prin excelenþã conºtiinþa manifestã a superioritãþii poetului faþã de lumea pe care o surprinde ca teatru. Comicul, în genere, presupune o perspectivã hiperionicã asupra obiectului vizat, ºi Jean Paul spune memorabil în acest sens cã se poate râde de un înger, cu condiþia sã fii un arhanghel. Îngerul-copil Donici se transformã adesea în arhanghelul-adult Donici, identificat uneori cu Poetul. Conflictul irezolvabil de esenþã eminescianã între etern ºi relativ, între nemurire ºi viaþa trecãtoare a lumii apare în fabula Poetul ºi bogatul: „Doar cum nu giudeci tu, cã singur, þi-ai ales / Din bunurile lumei / Al slavei falnic nume, / ªi scrierile tale în veacuri viitoare / Vor fi nemuritoare; / Iar desfãtarea lui e numai pe viaþã“. Poetul se simte apoi actor (neputincios, jucat,) în Teatrul Creaþiei: „Spre pildã, eu ades scriu, ºterg ºi iar gândesc, / Ca când o epicã primã nãscocesc; / Iar dupã trudã multã / În faptã mã trezesc cu o fabuliþã scurtã“. Principiile jocului carnavalesc sunt respectate pânã la capãt: poetul-regizor devine actorul regizat ºi covârºit de truda multã a Creaþiei.
C O S TA C H E N E G R UZ Z I , „BASARABEANUL“ UNIVERSAL

Moldovenismul ºi basarabenismul ca manifestare la limitã (existenþialã) a acestuia genereazã fenomenul Negruzzi, care îndrumã cultura ºi literatura românã din albia tradiþiei în albia modernitãþii fãrã ecluze ºi stãvilare speciale sau prin impunerea unor întorsãturi bruºte. Sinuozitãþile sunt evitate, râul negruzzian curgând firesc în aval, fãrã a fi întors cu eforturi în

MIHAI CIMPOI

71
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

amonte, îndreptate în cascade spectaculoase ºi în vâltori precipitate sau chiar în abis, ca în proza modernã a secolului al XX-lea. Este, la Negruzzi, o învârtejire lãuntricã ce schimbã cursul apelor în chip invizibil. Autorul lui Alexandru Lãpuºneanul ne propune, astfel, suprafeþe liniºtite, învolburarea fiind ascunsã: prozatorul absorbit în cursul narativ ne propune o operã închisã, dupã cum observã I. Negoiþescu, dar totuºi deschisã Costache Negruzzi prin structura ei dramaticã. Miracolul artei negruzziene constã, prin urmare, într-o închidere-deschidere realizatã cu subtilitate de ordinul tainei. Cursul narativ este aci colorat de prezenþa sentimentalã a autorului, aci absolut impersonal ºi conturând o formulã clasicistã desãvârºitã, aci total liberalizat în linia eseismului. Boierul ruginit de viþã veche cu aer seniorial, frunte înalt bombatã, pãr rar, ochi blânzi ºi faþã blajinã ce impune o efigie clasicã de om bãtrân – bãtrânul Costache Negruzzi – mereu retrãgându-se în liniºtea patriarhalã a moºiilor sale de la ªirãuþii Hotinului ºi Trifeºtii Iaºului, cumpãnit ºi temãtor de a nu tulbura ordinea lucrurilor, înþelenit în vechile datini ºi privilegiuiri fãrã nici o dorinþã de a ieºi vreodatã din cercul lui (ca sã folosim o expresie a lui Alecsandri), fixat aulic în poze aristocratice, este deschizãtorul cãilor prozei moderne româneºti. Din matca negruzzianã, zgârcitã în debit, curg bogate ºi repezi fluvii solemne, pâraie modeste, dar ducându-ºi vlaga vitalã cu demnitate. Rezumând ºi completând aici aserþiunile mai multor critici, putem afirma cã din izvorul primordial negruzzian se desprinde un fir de apã ce duce la Rebreanu cu formula sa obiectivã sobrã, un altul – paremiologic – la Creangã ºi Urmuz, iar cel de-al treilea leagã scrisorile din Negru pe alb de momentele caragialiene, tabletele

72
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

argheziene ºi cronicile cãlinesciene, firul dacismului negruzzian prevestindu-l pe cel eminescian ºi sadovenian, iar firul memorialistic al Scrisorilor fiind dus la adâncimi surprinzãtoare de Constantin Stere (pe linia memorialismului basarabean), fireºte dupã ce a fost valorificat de Sion sau D. Moruzi. (I. Negoiþescu stabilea ºi alte filiaþii între vivacitatea observaþiilor lui Negruzzi ºi Codru Drãguºanu, între umilele personaje ale autorului lui Lumânãricã ºi Agârbiceanu.) Oricâtã aproximaþie s-ar pune în asemenea afirmaþii, Negruzzi se impune oricum ca un mare creator epic (Cãlinescu: „C. Negruzzi este întâi de toate un mare prozator…“; Lovinescu: „Însemnãtatea lui Negruzzi e covârºitoare ca prozator. Pentru noi, ca ºi pentru viitorime, el va rãmânea creatorul nuvelei româneºti“; Vianu: „…primul scriitor epic de seamã al literaturii noastre“). Se pare cã steaua cãlãuzitoare a lui Negruzzi este, în toate, buna cumpãnã, echilibrul. Simþul mãsurii, trãsãturã doctrinarã de cãpetenie a clasicismului, are ca echivalent sub aspect moral bunul-simþ, sub aspect psihologic reþinerea, iar sub cel practic moderaþia în acþiuni. Le gãsim pe toate acestea la autorul lui Alexandru Lãpuºneanul? Psihologia lui Negruzzi e de cãutat, dupã Lovinescu, în originea sa boiereascã, el fiind „un om de juste-milieu, devotat ierarhiei, funcþionar prin vocaþie; conservator prin temperament ºi concepþie, pe vremea lui trecea drept liberal“. Datul organic, temperamental al lui ar fi aurea mediocritas, calea de mijloc. „Din toate manifestãrile sale publice, Negruzzi ne apare, aºadar, ca un boier cumpãtat, patriot, iubitor de culturã naþionalã, admirator al trecutului, doritor de progres, dar de progres încet, organic, nemulþumit de prejudecãþile, de nedreptãþile timpului, împãcându-se însã ºi cu ele, nefãcând nimic pentru a le nimici prin violenþã ºi agitaþie, dar adaptându-se ºi la situaþii noi. Iubitor de ºcoalã, el îi gãsea ºi primejdii; iubitor al þãranilor, nu-i mãgulea totuºi, ºi mai presus de orice, era exponentul boierimii mijlocii – iatã portretul moral al lui Negruzzi“ (E. Lovinescu, Opere, III, Bucureºti, 1984, p. 221). Este adevãrat, Negruzzi apare în acþiunile sale ca un om cumpãtat, ca un funcþionar impecabil ce a avut o carierã

MIHAI CIMPOI

73
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ordonatã, „clasic㓠ºi, aºa cum a arãtat în investigaþiile sale documentare Dan Mãnucã, un dar al administrãrii, fiind numit adesea în slujbe pentru supravegherea bunului mers al treburilor ºi pentru mai buna organizare a unor instituþii de stat. Nãscut, dupã toate probabilitãþile, în 1808, la moºia Trifeºtii Vechi învecinatã cu Hermeziu a tatãlui sãu Dinu Negruþ (unde se retrage bolnav ºi în deplinã singurãtate, murind la 24 august 1868 de apoplexie), el este rând pe rând cãminar, diac, copist de vistierie, spãtar, secretar al Obºteºtei Adunãri, primar al Iaºului (prezident al Eforiei orãºeneºti), deputat de judeþul Iaºi în 1837 ºi 1841, director al Teatrului Naþional, agã, vornic al Vistieriei, director al Departamentului Lucrãrilor Publice, comisar al Guvernului pentru delimitarea frontierelor Moldovei conform Tratatului de la Paris. Principiul cãii de mijloc pare a fi aplicat consecvent, manifestând reþinere faþã de revoluþia de la 1848, ca ºi faþã de actul Unirii din 1859. Dacã linia vieþii este atât de regulatã (cu excepþia unei exilãri la moºie pentru articolul Vandalism din Albina româneascã), cea a creaþiei este mai sinuoasã, mai accidentatã, cu mutaþii ascunse dintre cele mai surprinzãtoare, metamorfozele producându-se, dupã cum am spus, în adânc, pe ascuns. Nici nu prinzi de veste cum descendentul din clasicismul secolului al XVII-lea, pãtrunzându-se de spiritul epocii Luminilor, trece prin formula balzacianã ºi cea romantic-hugolianã pentru a se pomeni în albia discursului atât de specific secolului al XX-lea. Negruzzi „covârºeºte mãsurile obiceiului“, nu se fixeazã odatã pentru totdeauna în formule doctrinare, ceea ce-l face pe Cãlinescu sã spunã cã impresia ultimã a celui ce citeºte Alexandru Lãpuºneanul „e mai puþin a unui portret romantic cât a unei puternice creaþii pe deasupra oricãrui stil de ºcoalã“. (Istoria…, ed. II, p. 218). Tot astfel, diletantul Negruzzi demonstreazã, lucru observat de Lovinescu, seriozitate ºi pregãtire intelectualã temeinicã, diletantismul lui fiind un diletantism al „simplicitãþii ºi buneicuviinþe“, al ascunderii cunoºtinþelor ºi convingerilor în scris, în surâs, observaþie, glumã, aforism, parabolã. Moldovenismul (ºi basarabenismul) sãu realizeazã o deschidere spre universalitate, nu o închidere în local: trecutul surpat ºi

74
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

înstrãinat în spaþiul patriarhal al ªirãuþilor ºi Trifeºtilor Vechi sau în cel semiurbanizat al Iaºilor ce amestecau Occidentul cu Orientul, într-un amalgam pitoresc al Chiºinãului, plin de dezrãdãcinaþi, de „o lume de oameni care trãiau de azi pe mâine, care nu ºtiau de se vor înturna la vetrele lor“, nu stârneºte doar sentimentul romantic al melancoliei, al nostalgiei dupã temeiurile vechi ale vieþii, ci al urieºizãrii mitice a trecutului dacic, iar culoarea localã, concretul caracterologic se topeºte deodatã în semnificaþii general universale, Lãpuºneanul, bunãoarã, nerãmânând un domnitor moldovean, ci fiind Domnitorul, Generalul Universului în sens actualizat, iar naratorul însuºi nu se limiteazã la ipostaza sa de povestitor moldovean sfãtos, ci încalecã pe diavolul lui Lesage pentru a vedea cu un ochi perspicace ºi neiertãtor ce se face sub acoperiºul caselor. Spaþiul narativ negruzzian, populat de atâþia tipi locali, se lasã pe neprins de veste pãtruns de suflul universalului, miticului, fantasticului, parabolicului. Cercurile mari ale istoriei se înscriu în cercurile mici ale observaþiei. Naratorul, cel atât de nevãzut ºi impersonal în Alexandru Lãpuºneanul, în fiziologiile de provinþiali, întrezãreºte o realitate fantasmagoricã plãsmuitã sub semnul lui Briareos, gigantului monstruos cu 100 de braþe ºi 50 de capete, zboarã cu dracul ºchiop spre a vedea contrastele, culorile, relele sociale, ambiþiile, îºi sfâºie disperat haina ca biblicul Iona ºi plânge în hohote pe ruinele trecutului ca filosoful de odinioarã pe ruinele Palmyrei: „Luat-ai seama atunci la o ceaþã ce vine ºi se întinde ca un giurgiu mortuar peste vârful turnurilor ºi al clopotniþelor, ceaþã grea ca somnul trãdãtorului ºi rece ca mâna soartei; care uneori ca un zmeu încolãtãceºte împrejurul oraºului, sau ca un Briareu îºi întinde braþele în toate pãrþile, însemnând feluri de figuri fantastice, precum un mare caleidoscop? Nu þi-ai închipuit oare atunci cã acest nor gros este un menitor prevestitor soartei oraºului ºi a þãrii, ºi, pãtruns de ideea aceasta, n-ai fi dorit sã vezi pe Asmodeu, dracul ºchiop ºi, de se poate, sã-l întovãrãºeºti de la palatul bogatului ce se vârcoleºte în patul sãu, pânã la coliba sãracului ce doarme pe aºternutul sãu de paie? O! negreºit, ai fi descoperit multe crime, multe fãrãdelegi ºi poate,

MIHAI CIMPOI

75
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ca ºi Iona, þi-ai fi sfâºiat haina strigând vai! Pe urmã ai fi alergat sã te ascunzi în vreun unghi, unde sã nu te ajungã intriga ºi calomnia, ºi ai fi plâns, precum un filozof, pe ruinele Palmirei, gândind la trecuta mãrime a strãmoºilor, la ale lor fapte mari de care nu suntem vrednici, noi, pigmei, degeneraþi, ce n-am fost creaþi dupã mãsura lor…“ Deºi Negruzzi scrie cu condeiul, nu cu pumnalul, dupã cum observã Lovinescu, el urmeazã nu o aurea mediocritas, în creaþie, ci cãi diferite: de la cãrãrile moºiilor pãrinteºti unde ºi-a scris Zãbãvile mele din Basarabia…, strãzile Chiºinãului ºi Iaºilor pânã la cele inverse, spre arhetipal la zborul cu diavolul ºchiop de la o altitudine sã-i zicem hyperionicã, la flaneriile romantice ºi plimbãrile intelectuale prin diferite realitãþi care-l fac sã încurce Vâlcica cu Aheronul, gurile Ocnilor cu intrãrile Imperiului lui Pluton, iar vuietul din fundul minelor ºi zgomotul Ciclopilor fãurind fulgerele lui Joe… Cititã azi, din perspectiva începutului de secol al XXI-lea, cunoscãtor de aventuri narative dintre cele mai insolite, proza lui Constantin Negruzzi – prin capodopera ei Alexandru Lãpuºneanul ºi nu numai – se dovedeºte a avea mai mult decât o valoare de tranziþie (de la romantismul de speþã lacrimogenã, melodramaticã la realism) sau una de anticipare. Brazda trasã de marele prozator e cu mult mai adâncã: în el se întâlnesc, încruciºate, cãile magistrale ale prozei moderne. Negruzzi se scuturã de excese la puterea a doua: atât de efectele romantice uºoare, cât ºi de notele descriptiviste, pe care le-ar putea îngãdui formula realistã. Rigoarea e piatra unghiularã a prozei negruzziene; nu putem atesta vreo deviere, vreo complacere de ordin bizantin, vreo piruetã formalã. Linia narativã evenimenþialã e pusã sub semnul logicii. Este în toate respectul Necesitãþii, care imprimã un suflu aspru povestirii. Faptele sunt îndrumate pe drumul neîndurãtor al logicii, impunând chiar un apodictism narativ. E un mers neabãtut spre Steaua Polarã a Necesitãþii: ochiul negruzzian, cãruia îi sunt strãine fastul alexandrin, complacerea în descrierea a ceva neesenþial priveºte la acest punct fix cu o consecvenþã supravegheatã. Miºcãrile narative sunt supuse

76
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

vegherii, revelând o stãpânire din strâns a acþiunii ºi a aºezãrii pãrþilor în întreg. Proza negruzzianã e o arhitecturã perfectã, bazatã atât pe clãdirea temeinicã a pietrelor ºi blocurilor, cât ºi pe reliefarea asprimii naturale a materialului de construcþie, pe excluderea, fireºte, a arabescurilor ºi arcadelor. Paradoxul e cã Negruzzi, cultivând un vers greoi, prozaic, se debaraseazã în prozã de balastul descriptiv, urmând îndeaproape frazarea baladescã. E o gândire ce se miºcã dupã legile versului modern, dens, eliptic, intempestiv: „Cerul era tulburat, / nori groºi se plimbau ca niºte munþi pe el, / lãsând în urma lor / o ceaþã cenuºie; / luna se ascunsese; / câteva stele pribage / se iveau unde ºi unde / printre nori. / Vedeam oraºul adormit / desfãºurându-se sub mine / ca o mare umbrã. / Liniºtea domnea pretutindeni, / numai inima mea / era tulburatㅓ (nuvela O alergare de cai). Constantin Negruzzi cizeleazã totul (spune Vasile Alecsandri) în spiritul lui Benvenuto Cellini, soliditatea fiindu-i crezul (clasicist) suprem. La „cupola“ finalã ajungem ca la o încheiere logicã a construcþiei. E o prozã lucratã, dar nu foarte lucratã, e o minuþiozitate, dar fãrã pedanterie, e o tãifãsuialã intimã, complice, dar fãrã alecsandrinism ce sã se complacã în relatarea a orice. Apriga voinþã realistã a secolului de sorginte balzacianã pune stãpânire pe Negruzzi, care este, înainte de toate, cavaler al esenþialului. ªcoala naturalistã, cea care îºi face un crez din însãºi fidelitatea faþã de naturã, pactizeazã la un moment dat cu gustul flaubertian pentru excesele artizanale ale stilului, pentru cizelare voitã. Autorul nuvelei Alexandru Lãpuºneanul e, însã, statornic un adept al realismului esenþial, ale cãrui însemne sunt: forþa, precizia, obiectivitatea. Linia continuã sã se închidã în cerc, dupã ce parcurge drumul Necesitãþii, acesta mereu verificat în mod aproape ascetic. Devierea în întâmplãtor ºi în secundar este exclusã. Focalizarea ºi concentrarea narativã extremã þin, de asemenea, de poetica prozei moderne, programatic ºi practic realizate magistral de Dostoievski. Aleatoriul nu poate sã se strecoare din cauza compoziþiei strânse, asigurate de alãturarea rapidã, de întretãierea (sincopa) subtextualã

MIHAI CIMPOI

77
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

sau juxtapunerea fulgerãtoare a planurilor. Ordinea, logica, necesitatea sunt o triadã prin excelenþã negruzzianã. Farmecul narativ constã în precizia tãieturii, în felul prompt de a decupa secvenþa, fragmentul sau felia de viaþã ºi de a le regiza în spiritul unei logici severe care apropie brusc, îndepãrteazã tranºant sau întrerupe subit. „Scena“ narativã e umplutã cu un anumit numãr de personaje, fiind eliberatã, apoi, în dependenþã de necesitatea micºorãrii sau mãririi planului. Constantin Negruzzi þine mereu cumpãna dreaptã între tãieturile realiste, ascunde comentariul (semnificaþia) în jocul supravegheat al simetriei ºi asimetriei, al suprapunerii contrapunctice. În O alergare de cai se întâlnesc nu numai douã iubiri – una romanþioasã a eroinei ºi alta concretã a eroului-narator, ci ºi douã timpuri narative: unul al evenimentelor consumate ºi altul (ironic) al prezentului; în Alexandru Lãpuºneanul, peste scena masacrului boierilor se suprapune discuþia dintre domnitor ºi Moþoc. De fapt, capodopera negruzzianã demonstreazã o artã perfectã a succesiunii planurilor, sincronizatã cu schimbarea strategicã a procedeelor (descriere – portret – acþiune pur㠖 dialog). Începutul enunþiativ, de cronicã, este urmat de o aducere operativã în prim-plan a eroului ºi a vornicului Bogdan, angajaþi în dialog; pe scena narativã apar, apoi, cei patru boieri (Moþoc, Veveriþã, Spancioc ºi Stroici), care lãrgesc, prin înfruntarea cu domnitorul, planul general expozitiv ºi prim-planul acþiunii, în capitolul al doilea planul general expozitiv este reluat, ca sã se treacã la prim-planul acþiunii º.a.m.d. E în realitate o acþiune (intenþiile ºi faptele lui Lãpuºneanul), întretãiatã logic de o contraacþiune (întâmpinãrile celor patru boieri, ale Ruxandei-doamne, ale poporului, apoi cele de la distanþã, ale lui Stroici ºi Spancioc, care întreþin spaima de rivalitate a domnitorului ºi care realizeazã actul justiþiar final: otrãvirea lui). Spaþiul lui Lãpuºneanul este un spaþiu zãmislitor de moarte, de „daune“, de autocondamnare la inexistenþã. Din acest loc tragic existã o singurã ieºire: spre „uºa mormântului“. Cetatea

78
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

Hotinului, în clipa reapariþiei lui Stroici ºi Spacioc (victimele care se salveazã ºi care înfãptuiesc vendeta), „era mutã ºi pustie ca un mormânt de urieº“. În spiritul prozei moderne, Constantin Negruzzi realizeazã o mare metaforã a puterii, un „general al Universului“, plãsmuit de realitãþile moldoveneºti ale secolului al XVI-lea. Cãci dictatorul lui Gabriel García Márquez nu-i decât un Alexandru Lãpuºneanul latino-american. Ambiþiilor de biruitori absoluþi li se prezintã în cele din urmã argumentul suprem al limitei. Genialoizii, ajunºi în punctul de vârf al individualismului lor aprig, cunosc cãderea, întoarcerea la sfera animalicului. (Lãpuºneanul mugea ca un taur la vãzul securei pornite sã loveascã). Generalul Universului redevine Nicanor, iar Alexandru Lãpuºneanul, cãlugãrit, se transformã în Paisie, „dupre numele Petru ce avea pân’-a nu se face domn“. ªi într-un caz, ºi în altul pe tirani îi înspãimânt㠄burzuluirea poporului“. „Proºti, dar mulþi!“, recunoaºte clarvãzãtor domnitorul moldovean; cum sã te înfãþiºezi în plinã staturã în faþa hãului pre nume poporul, iatã ºi întrebarea dictatorului latino-american. În ce sens Alexandru Lãpuºneanul este un personaj shakespearian: Fireºte, la autorul lui Macbeth ne trimite nu numai piramida de cranii boiereºti. Dupã opinia lui Brutus din Iuliu Cezar, mãrirea devine samavolnicã în caz când dispare mustrarea conºtiinþei de putere; Brutus nu este singurul care decreteazã nevoia de glasuri interioare. Conºtiinþa cu mii de voci care aduc mãrturii ºi osândesc este mãsurarul etic al eroilor shakespearieni. Lãpuºneanul negruzzian cunoaºte doar o singurã datã mustrãri de conºtiinþã, care este, însã, un efect tragic final; el nu se mai poate elibera de obsesia vinii: „În delirul frigurilor, i se pãrea cã vede toate jertfele cruziei sale fioroase ºi ameninþãrile, îngrozindu-l ºi chemându-l la judecata dumnezeului dreptãþii. În deºert se învârtea în patul durerii, cãci nu putea afla rãgaz“. Nimic nu i se iartã lui Alexandru Lãpuºneanul în nuvela negruzzianã: spre final, el este un neliniºtit, iar chiar în final i

MIHAI CIMPOI

79
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

se dã lecþia de moarte pentru morþile sãvârºite („învaþã a muri, tu care ºtiai numai sã omori“). Ultimul acord caracterologic, prin care e fixatã moartea, de o puternicã rezonanþã sugestivã („Nenorocitul domn se zvârcolea în spasmele agoniei; spume fãcea la gurã, dinþii îi scrâºneau ºi ochii sãi sângeraþi se holbaserã; o sudoare îngheþatã, tristã a morþii prevestitoare, ieºea ca niºte nasturi pe obrazul lui. Dupã un chin de jumãtate de ceas, în sfârºit, îºi dete duhul în mâinile cãlãilor sãi“) este urmat ºi de o povaþã moralã, uºor insinuatã într-o constatare: „Acest fel fu sfârºitul lui Alexandru Lãpuºneanul, care lãsã o patã de sânge în istoria Moldovei“ (cu o amplã apreciere moralã, expusã într-o adresare confesivã cãtre generalul universului, se va încheia ºi Toamna patriarhului). La ora afirmãrii lui Negruzzi ca prozator, proza francezã, prin Mérimée ºi Balzac, ºi proza rusã, prin Puºkin, se punea sub semnul aspiraþiei spre un maximum de istorie; realism însemna atunci observaþie, document, mãrturisire sincerã, studiu social ºi psihologic. Din raþiuni polemice, formula realistã implica, în primul rând, precizie ºi concizie, coborâre în sfera cotidianului, libertatea ºi degajarea naraþiunii. „Gânduri ºi iar gânduri“ cere prozei Puºkin, care o elibereazã de efectele romantice melodramatice ºi care parodiazã stilul romanticizant cu scopul clar de a reabilita firescul, modalitatea oralã a povestirii, linia de subiect bazatã pe construcþia clarã a evenimentelor. Cavaler al conciziei ºi preciziei era ºi Mérimée, cu care îl compara Alecsandri, atât în privinþa economiei de volum (a câtimii), cât ºi a „naturii talentului ºi chiar a spiritului lor“; „Amândoi aveau condeie de oþel mlãdios, cu care ºtiau a cizela foarte fin limba de care se serveau. Ei aveau deopotrivã simþul estetic în producerile lor ºi posedau acelaºi farmec de naraþie. Orice întâmplare zilnicã, orice istorioarã, cât de neînsemnatã, Negruzzi ºtie sã o prezinte sub forme interesante, ºi atât convorbirea lui variatã, cât ºi tactul purtãrii, modestia ºi blândeþea caracterului sãu, l-a fãcut a fi mult simpatic contemporanilor sãi“.

80
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

Compararea lui Negruzzi cu Mérimée, devenitã loc comun al exegezei, binecuvântat încã de Alecsandri, este justificatã de faptele stilistice de suprafaþã (surprinse – deci – la nivel denotativ), de spiritul de ordine imprimat cursului narativ vizibil. Reþinere, sobrietate, rãcealã neutrã, rigoare, neoclasicism: Jean Freustier, într-o biografie romanþatã, apãrutã în 1982, ne înfãþiºeazã o imagine paradoxalã a lui Mérimée, al cãrui stil auster e de o netãgãduitã actualitate: superbul povestitor, cavaler al „simplitãþii chirurgicale“, interpret virtuos: „numai pe opt note la pianul sãu“, dupã cum zicea Stendhal, este, în realitate, un om cu simþul ascuþit al vieþii, un obsedat de spaime ºi îndoieli, gata a-ºi ieºi din fire… Sub masca naturii senine, imparþiale a lui Negruzzi se descoperã, de asemenea, un om sensibil, neliniºtit, ros de probleme ºi speriat de dispariþia lentã ºi iremediabilã a vechii Moldavii, cufundat – adic㠖 în marile pasiuni umane; el nu doar le prezint㠄fiziologia“, ci ºi le degusteazã narcisic, ca pãrtaº interesat de ele. Rolul mãºtii e, fireºte, sã trãdeze, sã trimitã la esenþã prin crusta înºelãtoarelor aparenþe. Constantin Negruzzi este un om al vieþii ºi un om de viaþã, exaltând clipele petrecerii ºi întristându-se când îºi dã seama cã sunt ºi ale trecerii. Plãcerea de a ne arãta viaþa cu toate plãcerile ºi neplãcerile este obiectivul prim al artei narative negruzziene. Chiar ºi în Alexandru Lãpuºneanul, nuvela care atinge cel mai înalt grad de impersonalitate ºi discreþie a tonalitãþii, existã o notã de complacere în dialog ºi în a ne arãta fie mãcelul, fie – prin contrast vindicativ – înseºi omorârea ºi moartea domnitorului-despot. Nu lipseºte, apoi, nici „plãcerea“ de a repeta cuvântul „sânge“ (ºi a seriei sinonimice ce i se asociazã: „cumplit“, „asprime“, „groazã“, „cruzie“, „fioroasã“, „ameninþãtoare“, „crud“) care constituie o linie continuã a expresivitãþii, dând pregnanþã parabolei puterii. În descrierea scenei masacrãrii boierilor cititorul este implicat ºi el printr-o formulã de adresare directã: „Închipuiascã-ºi cineva…“ Proza negruzzianã este convorbire prin excelenþã, desfãºuratã într-o formã absolut liberã, cãci, pornind de la orice (amintire, impresie, întâmplare anecdoticã, fapt istoric concret,

MIHAI CIMPOI

81
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

notã polemicã într-o problemã, însemnare „fiziologicã“), el se îndepãrteazã cu uºurinþã de obiectul ales pentru a ajunge la altceva, la o generalizare moralã, socialã, psihologicã. Scuzele pentru obiceiul de a se îndepãrta de obiectul descrierii sunt, de fapt, un mod de a sublinia disponibilitatea necenzuratã pentru convorbire: „Dar vãd cã m-am depãrtat de þelul meu ºi vorbesc cu moralã ºi politicã, când voiam sã-þi vorbesc numai de patriotismul femeilor“ (Scrisoarea XXIII). Aceste îndepãrtãri nu sunt decât însemnele celui mai pur eseism modern. Prin galeria de figuri interesante de boieri ruginiþi, „de viþã veche“ cu o opticã mãruntã, cuminte, depãºitã de vreme, Scrisorile negruzziene îl trimiteau pe Eugen Lovinescu, autorul cunoscutei monografii (de la 1913, 1924 ºi 1940), la Sufletele moarte gogoliene. Cu mult mai îndreptãþitã ni se pare – azi, când poetica „îndepãrtãrilor“ s-a instaurat autoritar în literatur㠖 asocierea cu Arabescurile, în care Gogol ne propune un amestec original de nuvelisticã ºi eseisticã, ce-i dã mânã liberã sã dizerteze pe orice temã (sculpturã, picturã, muzicã, evul mediu, predarea istoriei, creaþia puºkinianã, domnia lui Al-Mamun, Schletzer, Miller ºi Herder, cântecele maloruse, gânduri despre geografie, tabloul lui Briullov Ultima zi a oraºului Pompei, miºcarea popoarelor în secolul V): „Nu am scris la comandã aceste piese, afirmã scriitorul rus în prefaþã. Le-am spus din suflet, ºi drept obiect mi-am ales numai ceea ce m-a impresionat puternic“ (subl. noastr㠖 M. C.). Largul repertoriu tematic negruzzian, plãcerea de a porni de la „orice“, de fapt de la impresia cea mai puternicã, ºi de a se îndepãrta prin disertaþie eseisticã e rolul unei aspiraþii spre universalism, întreþinutã, printre alþii, în epocã de Herder. Este herderian nu numai punctul de vedere al lui Negruzzi asupra Cîntecelor populare ale Moldaviei, dupã cum s-a vorbit pânã acum („fiºtecare þarã are cântecele sale, a cãror muzicã ºi poezie sunt potrivite cu firea pãmântului sãu ºi caracterul lãcuitorilor ei“), ci însuºi felul lui de a vedea istoria, omul în istorie ºi omul ca istorie (ca parte a ei).

82
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

Spre deosebire de Rousseau, care concepea istoria ca ceva aflat în opoziþie cu natura, Herder vedea în ea expresia evoluþiei naturale a omenirii de la formele inferioare la cele superioare. Orice întâmplare nu poate avea un motiv în domeniul tainei, ci se produce pentru ea însãºi. Societatea urmeazã întocmai legile naturii; tot ce s-a petrecut în ea a fost cauzat de climat (ca totalitate a tuturor condiþiilor), loc ºi timp. Nu mai puþin importante se dovedesc a fi forþele interioare ce acþioneazã în societate, care prezintã un întreg organic: dacã am ignora reþeaua de relaþii dintre toþi oamenii ºi dintre oameni ºi întreg, nu am înþelege natura omului ºi istoria sa. Oriunde omul este un exponent al întregii omeniri (gând evidenþiat ºi de Gogol). Ideile asupra filosofiei istoriei omenirii sunt o convorbire cu niºte cititori, a cãror inimã bate în acelaºi tact cu inima autorului. Cartea herderianã se vrea o spovedanie de sintezã, la care a conlucrat întâmplarea; prefaþa ei cautã sã angajeze ºi conlucrarea sufleteascã a cititorului, invitat sã-l trateze pe autor „ca pe un prieten cãruia sã-i încredinþeze întregul suflet ºi cãreia sã-i expunã pe un ton de încredere gândurile negândite pânã la capãt…“ Este un universalism deschis, predispus sã se îmbogãþeascã pe parcurs ºi sã implice confidenþial în acest scop ºi cititorul. Istoria este, pentru Herder, o sintezã a tuturor disciplinelor; în ea intrã ca într-un summum viu ºi metafizica, ºi morala, ºi fizica, ºi ºtiinþele naturii, ºi religia. Scrisorile negruzziene sunt de asemenea adresate „la un prieten“ ºi prezint㠖 în spirit herderian – o cãlãtorie însufleþitã prin istorie: „Dã-mi voie, prieten, a-mi dezvãlui ideea, sau, mai bine zicând, a spune ceea ce cugetam într-o searã, când mã aflam la apusul soarelui pe dealul Cetãþuii; ºi dacã dupã trecut putem judeca viitorul, sã ne întoarcem cu câteva veacuri în urmã, ca sã aruncãm o privire asupra stãrii noastre, mãrginindu-ne însã numai într-un mic cerc“. Ca ºi pentru Herder, pentru Negruzzi preocuparea de istorie înseamnã universalitate a cunoºtinþei, care presupune însumarea descrierii geografice, studiului de moravuri ºi politicã (ceea ce recunoaºte însuºi autorul cã face în Scrisoarea XXIII), note

MIHAI CIMPOI

83
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

despre arhitecturã (prezentarea detaliatã a amestecului de stil gotic ºi bizantin a Trisfetitelor în Scrisoarea XXI), observaþii filologice (Scrisoarea XIV); asemenea lui Herder, Negruzzi concepe omul ca parte ce reflectã întregul: „Tot ce este în lume, în istorie, în om se prevede“ (Prefaþã la traducerea melodramei Treizeci de ani sau viaþa unui jucãtor de cãrþi de V. Ducange ºi M. Dinaux). Deosebirea de vederi, e totuºi, tranºantã. Autorul Ideilor… are o privire seninã, evoluþia omenirii i se pare armonioasã, în timp ce autorul Scrisorilor ºi al Fragmentelor istorice este un neliniºtit ce vede în istorie (surprinsã în „micile cercuri“ ale istoriei naþionale) un ºir al rãului ºi altul, absolut paralel, al binelui, iar la vãzul tidvelor din catacombele mãnãstirii Neamþu este cuprins de „cugetãri triste“. Orice craniu este mãrturia virtuþilor ºi viciilor celui care l-a purtat, ascunzând ºi triste drame, ca în cazul grecoaicei Calipso, logodnica lui Byron ºi cunoºtinþã a lui Puºkin la Chiºinãu. În faþa istoriei Negruzzi are un sentiment de groazã ºi uimire, de tristeþe de esenþã existenþialã. Între galeria de „fragmente“, „scene“, concepute ºi dispuse, bineînþeles, în chip balzacian, de portrete ºi foi de observaþie arde, însã, flacãra dogoritoare, aprigã a vieþii. O voinþã de confesiune, de „mãrturisenie a pãcatelor noastre“ animã din interior proza negruzzianã care întrezãreºte în „cercuri mici“ multicolorul ºi dialecticul cerc mare al istoriei. (Pânã la roata eminescianã a istoriei ce adunã punctele de solstiþiu ºi cele de echinocþiu ale omenirii nu e decât un pas). Ca la toþi marii realiºti (ºi naturaliºti), aspiraþia spre adevãrul total, spre „mãrturisenia pãcatelor“, depãºeºte bizantismul descripþiei, stãruirea în „cercurile mici“ ale existenþei, rãvãºite de jocul demonic al destinului.
A L E C U R U S S O, „RUGINITUL“ MODERN

Însuºi chipul blajin-eroic, dominat de ochii ce emanã o privire voluntarã, de pomeþi bine reliefaþi ºi de o toaletã preoþeascã a pãrului vãlurat cu grijã, aºezat peste urechi ºi susþinut de o mustaþã alungitã pânã peste bãrbie ºi de o barbã

84
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

ce cade ca un fuior pe albul cãmãºii scrobite trãdeazã o înfâþiºare de dac speriat în forul sãu intim de civilizaþie, de o integrare neantizatoare în istorie. Spaima de golurile care se cascã între trecut ºi prezent îi determinã miºcãrile tipice de retragere, de „întoarcere în urmã“, la origini, in illo tempore. Copilul al cãrui elogiu îl face frecvent nu este doar copilul de român basarabean din „satul frumos rãºchiAlecu Russo rat între grãdini ºi copaci pe o vale a codrilor Bâcului“, ci copilul universal, omul ca un copil al firii, identificat cu dacul dintr-o Dacie protoistoricã, adicã necontaminatã înc㠖 precum în viziunile eminesciene – de civilizaþie. Desprinderea de câmpul cu flori, de poveºtile nesfârºite, de cuibul pãrintesc ºi ºezãtorile satului a copilului cel vesel ºi slobod ca o cãprioarã (Amintiri) e de domeniul tragicului, pierderea copilãriei aduce inconsistenþa moralã ºi spiritualã a individului, iar în plan doctrinar, a dacismului originar: „Oamenii aceºtia fãrã copilãrie – n-au nici amintire, nici viitor“ (Iaºii ºi locuitorii lui în 1840). Russo este, ca evocator al copilãriei universale ºi mitologice, al paradisului pierdut ºi al Daciei un precrengian, un preeminescian ºi, bineînþeles, un presadovenian ºi un preblagian. Concepând, în mod herderian-romantic, poezia popularã ca pe o expresie a copilãriei popoarelor, Alecu Russo se vrea un rapsod, un poet mitologic: „Dacã aº fi poet ºi mai ales poet mitologic, aº edita întâi mitologia românã, care-i frumoasã ca ºi aceea latinã sau greacã, ºi care nu-i bãtrânã ºi purtatã ca o rufã lepãdatã, ºi ar fi înþãleasã de tot omul ce ºtie româneºte“ (Studie moldovanã). Formaþiunea intelectualã francezã abia ascunde sensibilitatea sa rapsodicã pornitã sã fabrice „oda, drama, vodevilul sau elegia trecutului“.

MIHAI CIMPOI

85
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

„Noul roman“ ºi „ºcoala vocii“ din romanul modern ne oferã o prismã adecvatã a receptãrii lui Alecu Russo din perspectiva zilei de azi, o grilã prin care îi înþelegem mai bine natura scrisului singular în contextul literar românesc. E vorba de o transcriere a unei vieþi de om în registrul propriei sale voci, care instaureazã, dupã cum observã cu justeþe R.-M. Albérês, un discurs interior bine elaborat ºi exprimat printr-un „canto“ intim ºi totodatã patetic, oratoric: cursul logic ºi discursiv al evenimentelor cedeazã, în atari condiþii, unui ºir obsesiv (vezi R.-M. Albérês, Istoria romanului modern, Bucureºti, 1968, p. 334). Deosebirea, esenþialã, e cã accentul cade, la Russo, nu pe prezentul patetic, acesta fiind unica dimensiune temporalã consistentã, plan de existenþã realã (deci ºi de semnificaþie). Monomania retoricã este expresia unei „voci de fond“, care supune autoritar evocarea ºi care e a unei conºtiinþe organizatoare a materialului. În aceastã conºtiinþã prezentul neantizeazã trecutul, îl macinã progresiv ºi-i surpã consistenþa; de aceea ea se dedã, înfierbântatã, nerãbdãtoare, unor acþiuni de recuperare a tot ce a mai rãmas nealterat din trecut. Scriitura îºi trãdeazã pe loc drama: alunecã din cadrul întâmplãrilor de acum în acela al faptelor de odinioarã, din planul perspectiv în acela retrospectiv, din zona certitudinii în aceea a întunericului. Este panta alunecãtoare a discontinuului „epic“. Sub semnul dictatorial al obsesiei „rãsipei iute a trecutului“ chiar ºi puþinele întâmplãri epice se dilueazã, se subþiazã, se îneacã în vag. Sfâºierea dramaticã a scriiturii e vizibilã chiar sub aspect tehnic: punctele de suspensie întrerup mereu discursul extrem de intimizat ºi sincronizat cu „vocea de fond“. Sincopele se vãd cu ochiul liber, mersul ritmic înainte este, în fond, o întoarcere înapoi. Mania romanticã a trecutului genereazã o specificã retromanie de ordin stilistic: „Patria e aducerea-aminte de zilele copilãriei… coliba pãrinteascã cu copacul cel mare din pragul uºii, dragostea mamei… plãsmuirile (nevinovate) ale inimei noastre… locul unde am iubit ºi am fost iubiþi… câinele care se giucã cu noi, sunetul clopotului bisericii satului ce ne vesteºte zilele frumoase de sãrbãtoare… zbieratul turmelor când se întorceau în amurgul sãrii de la pãºune… Fumul vetrii

86
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

ce ne-a încãlzit în leagãn, înãlþându-se în aer… barza de pe streºinã, ce cautã duios pe câmpie… ºi aerul care nicãierea nu este mai dulce!…“ (Cântarea României, 28). Alecu Russo fluturã disperat o pânzã epicã destrãmatã, în care nu se mai vede firul de bãtãturã; tocmai reconstituirea lui într-o urzealã rãsfiratã e urmãritã obsesiv. Obsesia îºi este sieºi suficientã cu fixãrile persuasive, cu încetiniri ºi pauze sistematice, cu proiectãrile în vag ºi abstract, cu monomonia oratoricã din care se autotoarce ºi în care se închide ca într-un cerc autarhic. Totul se cufundã (fapt observat ºi de Tudor Vianu) într-un flux nediferenþiat al muzicalitãþii interioare, în care articulaþiile logice sunt eliminate, importante fiind continuitatea melodicã cu realitatea epicã în sine, sentimentul ºi nu viziunea, însufleþirea generalã ºi nu imaginile concrete. Raportându-l la experienþele ºi strategiile narative moderne, am putea spune cã Alecu Russo nu atât scrie, cât doar intenþioneazã sã scrie, identificând naratorul cu eul sau cu dacul, personajul narator cu care, bineînþeles, iarãºi se contopeºte. Acest eu sau acest dac se plimbã prin toate zonele conºtiinþei ºi mai cu seamã prin aceea a substratului originar dacic al ei bântuitã de „suvenirile antichitãþii“. Alecu Russo este, esenþialmente, un scriitor al hiaturilor, al golurilor, al spãrturilor ontologice ce apar între prezent ºi trecut, cuvântul care traduce starea de spaimã ºi de derutã permanentã este „nedesluºit“. Însãºi amintirea trecutului genereazã o zare a Nedesluºitului, care se coloreazã existenþial, cãci, deºi pare sã se umple cu un conþinut negativ al pãrerilor de rãu, al resemnãrii, durerii, cu „prãpãstii de îndoialã“, ea este totuºi o zare a plinului sau mãcar a împlinirii posibile. Existã, în lucrãrile lui Russo, un uriaº con de umbre sonore ºi înmiresmate, cu vârful ascuþit spre origini. Sunt sunetele ºi miresmele vechimii celei mai vechi, care formeaz㠄patriarhala moºtenire“. Eul naratorului se scufundã mereu în aceste umbre, proiectate pânã în „vremurile cele vechi ºi bune“, în „suvenirile antichitãþii“, într-o simþire general㠄de nedesluºit ºi atrãgãtoare tristeþe“, susþinutã de o miºcare regulatã a procesului rememorãrii în care „amintirile îmi vin una câte una“. Între aceste

MIHAI CIMPOI

87
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

„suveniri din antichitate“, „amintiri mari ºi simple“ ce se întroneazã în conºtiinþã, ºi natura înconjurãtoare este, bineînþeles, o consonanþã perfectã. Vederile „vesele, întunecoase, câmpeneºti“ ale Moldovei au, de asemenea, „un caracter nelãmurit de suavã melancolie, ca parfumul unei flori delicate“. Din colinele ce au un „nu ºtiu ce primitiv“, din costiºele singuratice ºi fânaþurile-i deºerte, din pãdurile ce cântã pentru ele înseºi izvorãºte „parcã o cântare sublimã de pãreri de rãu ºi de resemnare, de amarã milã, apoi de zâmbet ºi mai amar încã“. Într-o atare perindare de icoane tivite cu o melancolie universalã se desluºeºte o stingere înceatã a tinereþii, „melancolia unei luciri slabe pe un loc liniºtit“, „o simþire adâncã de descurajare, o veºnicã vorbire cu sine însãºi a unei pãreri de rãu, a unei dureri, apoi o privire sfioasã, în ceaþa zãrii, cãtre viitor“. Scriitorul e surghiunit în „vocea sa interioar㓠precum Basarabia, mica lui patrie pomenitã adesea în scrierile sale, e surghiunitã în propriul destin. El este, în faþa „prãpãstiilor de îndoial㓠ºi a viscolului pustiirii ce bântuie peste pãmântul român, un nou Ieremia – tânãr proroc al poporului sau cu o forþã deosebitã de a avea vedenii, a prevesti ºi a plânge, a mustra ºi a vorbi în pilde. Cugetãrile, Amintirile, Cântarea României, Piatra Teiului, Studii naþionale, Holera, Stânca corbului, Soveja, Decebal ºi ªtefan cel Mare constituie, în fond, un singur cântec de lacrimi, ale cãrui „linii plângãtoare“ (moºtenite de la cronicari, precum zice în Amintiri) se pãtrund de melancolia Bibliei ºi care pot fi numai ale unui neam necãjit. Russo a visat, se vede, la un „tablou omeric“ concentrat ºi saturat de durere, luminat de o zare de foc, cu semnele deºteptãrii ºi primenirii pãmântului român. Puþinãtatea epicului se explicã prin aceastã stãruire obsesivã în rapsodic, ºi, pe de altã parte, în teoretizare doctrinarã. De aceea preferã sã fie un antiquus, un om copleºit de „suvenirile antichitãþii“ ºi dispus sã aducã totul în starea dinainte conform principiului facere in antiquum. Sentimentul, atât de basarabean (ºi atât de general românesc), c㠄suntem pribegi în coliba pãrinteascã ºi strãini în pãmântul rãscumpãrat cu sângele nostru!“ determinã axarea temeinicã pe tradiþie.

88
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

Biografia sa interioarã impune calitatea fundamentalã de romantic, de copil al firii, de rousseauist (transcrierea numelui sub forma aceluia al scriitorului francez trãdeazã ºi aceastã trãsãturã), de veºnic pelerin ºi exilat care observã din trãsurã sau din celula penitenciarului natura ºi moravurile ºi care, prin lacrima copilãriei (a copilãriei lumii!), vede pulberea cetãþilor ruinate, sfãrâmãturile ºi bucãþile împrãºtiate ale vechimii. E firesc, aºadar, sã gãsim la Russo o viziune a fragmentelor, el fiind un fragmentarist programatic, un observator filosof al înfruntãrii dintre geniul unui secol sprijinit pe „amintirea trecutului“ ºi geniul unui secol „al vremii nouã, puternic ºi nervos“ (Iaºii ºi locuitorii lui în 1840), al punctului unde „viaþa tradiþiilor se preface în viaþa istoric㓠(Cugetãri). Privirea cu toate reflexele cenuºii ale tristeþii lui Russo se îndreaptã constant spre întregul care se risipeºte în pãrþi. Tinereþea, atinsã de geniu, spirit revoluþionar, lipsuri ºi boalã (ftizie), este, de asemenea, a unui romantic: nãscut la 17 martie 1819, în Basarabia (Chiºinãu sau Prodãneºtii Vechi), el este, la 10 ani, elev la Institutul „François Naville“ din Vernier; din Viena, unde vine sã urmeze studiile comerciale, este expulzat pentru o odã dedicatã lui Alibaud, atentatorul la viaþa lui Ludovic-Filip. Asesor la judecãtoria din Piatra (1841–1844) ºi avocat, se dedicã scrisului, dar dupã ce sunt reprezentate piesele Bãcãlia ambiþioasã ºi Jignicerul Vadrã sau Provincialul la Teatrul Naþional (11 ianuarie ºi 25 februarie 1846) este exilat la mãnãstirea Soveja, unde culege Mioriþa. Este un „ostaº al propãºirii“, un animator al Revoluþiei de la 1848 la Iaºi ºi Blaj, dupã care ia drumul pribegiei, în Bucovina ºi în Transilvania. Este arestat la Dej ºi trimis în prevenþiune la Cluj, de unde, eliberat, cãlãtoreºte la Viena ºi Paris. Iertat de domnitorul Grigore Al. Ghica, devine director în Departamentul Lucrãrilor Publice ºi membru al Sfatului Administrativ (1846), procurist al Bãncii Naþionale. Sãrac, bolnav incurabil, obosit de exil ºi pribegii, moare la 5 februarie 1859 la Iaºi. Prin excelenþã romantic este ºi doctrinarismul sãu naþional-poporan; criticismul (opus „strãinãrismului“) îl anunþã ca pe un precursor al junimismului, iar în calitatea sa de tradiþi-

MIHAI CIMPOI

89
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

onalist ortodox, de profet ºi de adept al dacismului prefigureazã o tendinþã fundamentalã a literaturii române din secolele XIX–XX. Programaticul „moldovan ruginit“ Russo cultivã literatura de frontierã, fiind primul nostru eseist modern. Polemica sa cu D. Gusti ºi cronica Poetul Dãscãlescu îl consacrã ºi ca pãrinte al criticii româneºti care defineºte tranºant statutul de susþinãtoare a literaturii originale (în spiritul programului Daciei literare ºi al Convorbirilor literare va spune c㠄aplecarea naþional㓠genereazã literatura naþionalã ºi nu „tãlmãcirile, imitaþiile, cercãrile“, „momiþãria strãinilor“, „întreitul pedantism al formelor“). Critica presupune „giudecata nepãrtinitoare“, erudiþie, talent, cunoaºterea vieþii, soliditate logicã („critica bunã, rã, trebuie sã fie logicã“), combaterea frazeologiei, sãrãciei ideilor, pedanteriei, obiceiurilor literaturilor strãine ºi rãspândirea „bunului“. I. Negoiþescu vedea în Alecu Russo un homo aestheticus, a cãrui preocupare de trecut vine din gustul faþã de exotic trezit de contrastul dintre lumea ºcolii ce l-a format ºi lumea societãþii contemporane lui (Istoria literaturii române, Bucureºti, 1991, p. 52). Oscilarea lui între creaþie ºi ideologie, secãtuirea lucrãrilor (a Cântãrii României – îndeosebi) prin teoretizare ºi doctrinarism (în special în Amintiri) s-ar explica prin prezenþa acestui contrast. Nu e vorba, însã, de o contradicþie, ci de o armonizare: modernul homo aesthteticus se contopeºte cu omul „primitiv“, „antic“, cu homo primigenius. Antinomia lui Jean-Jacques Rousseau homme naturel – homme civil este spulberatã de Alecu Russo, „moldovanul ruginit“ atât de modern.
C O N S TA N T I N D E S TA M AT I - C I U R E A : LU M E A C A P R A D Ã

Român regãsit, mântuit de înstrãinare prin revenire la sânul mamei-patrii de care „rãmase ca orfan din leagãn“ ºi având instinctiv conºtiinþa cã este „o pãrticicã de corpul viguros al unui popor brav, pe care nu l-am cunoscut, un atom din o patrie pe care nu am vãzut-o“, Constantin de Stamati-Ciurea se întoarce, ca ºi tatãl sãu, la „muza româneasc㓠ce-i inspirã

90
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

opere de un violent colorit existenþial-romantic. Nãscut la 4 mai 1828 în Chiºinãu ca fiu al lui Costache Stamati ºi al Ecaterinei Ciurea, el se formeazã în mediul intelectual parizian (studii liceale ºi universitare de drept, filosofie ºi ºtiinþe naturale) ºi activeazã în cadrul ambasadelor ruseºti din Paris, Berlin, Londra, dupã care se retrage la moºia sa din Caracuºenii Vechi, judeþul Hotin, unde moare la 22 februarie 1898. Constantin Stamati-Ciurea Scriind mai întâi în ruseºte (de asemenea, în germanã ºi francezã), îºi elaboreazã versiunile româneºti ale operelor de tinereþe ºi trece definitiv la limba „mamei române“ („Eu cercai cu lira mea poeticã sã vorbesc limba patriei, sã desmierd acel odor scump, cum mama românã mã desmierda, când mã legãna în pruncie. Ea, murind, mã strânse-n braþe, þinându-mi obrazul lipit de buzele sale: eram atunci în vârsta numai de patru ani“). Spre deosebire de tatãl sãu, „autoriu popular, rustic“, este un scriitor de facturã modernã, cu o scriiturã nãscutã spontan din jocul scânteietor al inteligenþei, ce se desprinde (cum zice un personaj al sãu) din noroiul realismului ºi se scufundã în irizãrile opulente ale mãrgãritarelor idealismului. Alura lui voluntarã, osianicã, împresuratã parcã de ceþurile nordului ºi sculptatã pe suprafeþe dure de camee cu proeminenþele osoase ale feþei ºi buclele scorþoase ale pãrului trãdeazã, dupã cum ni-l prezintã opera, un solar meridional, un homo ludens cu „tendinþa veselã a gândului“ (cum afirmã undeva). Fireºte cã ºi fraza sa dinamicã, economicoasã, coloratã, rezultatã din acrobaþiile spectaculoase ale inteligenþei, este angajatã într-un joc intertextual, atrãgând numeroase referinþe livreºti, comentarii culturale într-un plan unic ce conjugã proza, drama, poezia, eseul, documentarul ºi ficþiunea, „crivãþul

MIHAI CIMPOI

91
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

realismului“ ºi efluviile estivale ale visului. Este – adic㠖 un intertextualist avant la lettre. Maestru al copiilor de pe naturã, al scenelor balzaciene de provincie, al contrastului, paradoxului romantic, farsei ºi qui pro quo-ului comic, precum sunt atâþia în secolul al XIX-lea, Constantin de Stamati-Ciurea proiecteazã o originalã viziune a lumii ca pradã ºi a omului care vâneazã þinte ºi care el însuºi este o þintã de vânat. Vânãtorul suprem este, bineînþeles, destinul care þinteºte ºi sãgeteazã vieþi, anihileazã voinþe, rãstoarnã sau întunecã perspective, aruncã în neant. Aventurile cinegetice nu au menirea, prin urmare, de a distra cititorul, ci de a-i vorbi lucruri grave, de a-l iniþia în marele theatrum mundi care reproduce analogic la nivel ontologic superior ritualul cinegetic. O excursiune vânãtoreascã nu este decât o incursiune revelatoare în experienþa umanã fundamentalã. O vânãtoare în Basarabia conþine ca prim acord narativ anume constatarea senin-melancolicã a acestui adevãr filosofic: „Dar cum se vede, aºa a fost lumea ºi aºa va fi în toate apucãturile ei omeneºti, dupã cum zice proverbul francez: Le monde est une pipée, / O¸ l’on est tour-³-tour chasseur et gibier. Fiind instinctul vânãtoresc sau, mai bine zis, lãcomia de cucerire, înnãscutã omului, ea iese la ivealã în diferite chipuri. Unii aleargã dupã vânat, þintind în pãsãrele, alþii vâneazã frumuseþea, împuºcând cu fraze sentimentale, fãgãduieli înfocate sau cu louis d’or ºi gãlbinaºi. Bancherii împuºcã în creditori cu poliþe neplãtite, cãrturarii de la masa verde cu condici, diplomaþii cu hâtre combinaþii. Damele împuºcã cu cãutãturi nerezistibile, izvorâte din gingaºi ochiºori, ce strãbat cuirasele inimilor celor cãlite. ªi toþi aceºti vânãtori de ambe sexe sunt când þintaºi, când þintã“. Într-un asemenea cadru ludic au loc trecerile de la un registru ironic, susþinut de accente sau largi proiecþii burleºti, la unul tragic, conturat de sublinierea ultimei raþiuni. Aºadar: lumea este o goanã, în care eºti rând pe rând vânãtor ºi vânat. Þintind cu pasiune prada, devii pradã a pasiunii, care atinge limitele nebuniei, absurdului. Absurdul îºi exercitã fascinaþia sa pozitivã ºi deopotrivã negativã, atracþia þintei supreme, camuflând cursele

92
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

întinse de aspectele ridicole ce se opun sublimului pasiunii. Spre a-ºi demonstra observaþia, Constantin Stamati-Ciurea ne trimite la cazul autorului Tristelor ºi Metamorfozelor: „Ovid, în opurile lui Ars amandi ºi Remedia amoris zice cã dibaciului vânãtor ºi curtezanului îi trebuiesc trei însuºiri: hâtrie, rãbdare ºi prevedere. Eu sunt de perfect acord cu marele poet, care a pãþit-o din cauza vânãtoarei de amor, cã fãrã aceste calitãþi vânãtoarea are numai puþine ºanse de reuºite. Câteodatã pasiunea aceasta, dacã nu-i înfrânatã de rãbdare ºi prevedere, poate aduce pe vânãtor pânã la nebunie ºi la urmãri periculoase, mai ales din cauzã cã lãcomia de cucerire e cea mai durabilã din toate pasiunile“. Registrul narativ grav iarãºi alterneazã cu unul jucãuº-ironic: „Aceasta o dovedesc mulþi octogenari, care mai cã pe brânci se târâie la vânat, sperând a dobândi ceva, de nu pasãrea întreagã, atunci cel puþin o peniþã de pe dânsa, iar de la frumuºicã, de nu o sãrutare, mãcar un zâmbet de speranþ㠖 ce-i pasã lui, dacã acesta e chiar dispreþuitor: El ºi-l tâlcuieºte în folosul sãu ºi pace“. În spiritul Pseudokinegheticos-ului odobescian ni se vorbeºte despre vânãtoarea cea mare în care omul, fãcând dovada zeiescului dar al bãrbãþiei, pomenitã în Republica lui Platon, trebuie sã dea însuºi piept în faþa primejdiei. Adevãrata bucurie a vânãtorii nu este nimicirea pãsãrii în zbor sau a fiarei în goanã, ci simþul bravurii de a le fi nimerit fãrã greº. Anume acest simþ asigurã certitudinea depãºirii pericolului, a înclinãrii cumpenei luptei de partea vânãtorului. Se impune o delimitare netã între vânãtorul adevãrat ca personificare a darului zeiesc al bãrbãþiei ºi „vânãtorul elegant“ de prin oraºe ce umblã la vânat în ghete lustruite ºi mãnuºi palide sau de voinicii fanfaroni ce încremenesc de spaimã la vederea lupului sau mistreþului: „Aºa darã dorinþa mea este ca episoadele vânãtoarei noastre sã ne lase nu numai amintirea dibãciei de a fi nimerit pasãrea în zbor, ci ºi simþul bravurei de a fi nimerit fãrã greº sãlbatica fiarã, ce nu o datã îl pune pe vânãtor în pericol de viaþã. Tocmai acele momente formeazã actele plãcerii pentru voinic, acte ce rãmân pentru totdeauna întipãrite memoriei adevãratului vânãtor“.

MIHAI CIMPOI

93
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Momentul capital, cu adevãrat existenþial, nu este cãlãtoria de agrement ºi nici obþinerea trofeului ca atare, ci intrarea ºi ieºirea din cercul vânãtorii, care este prin definiþie un cerc tragic. Conºtiinþa impactului cu un asemenea cerc tragic se manifestã nu numai în timpul goanei fiarelor sau al ochirii pãsãrii în zbor: ea se manifestã în pânda destinului în genere, în câmpul vast al relaþiilor cu oamenii, în trãirea mãcinãtoare a pasiunii, în ambiþiile nemãsurate de acaparare, dominare, cucerire. Dacã viaþa individualã este o vânãtoare de þintã, cea a societãþii umane devine un spectacol cinegetic grandios în care þintele se încruciºeazã, se concretizeazã în fapte morale oneste, în fapte ridicole sau chiar criminale. O lege fatalã a raptului este „ordinul predominant pe pãmânt, în aer, în apã“. Dupã cum afirmã un personaj al lui Stamati-Ciurea, din familia peºtilor se deosebeºte rechinul, din a fiarelor tigrul, din a pãsãrilor vulturul, din a oamenilor hoþul. „Plugarul îºi leapãdã plugul sãu pe brazdã ºi luând sabia în mânã rãpeºte de la megieºul sãu terenul semãnat gata. Hoþul pândeºte la poticã pe cãlãtor rãpindu-i viaþa cu punga de odatã. ªi unul ºi altul sunt confraþi în sensul rãpirii. Aºa a fost omenirea, aºa este ºi aºa va fi. ªi mãcar cã legea pedepseºte foarte aspru prãdãciunea, chiar prãdãciunea singurã este o lege, fiindcã orice proprietate este în principiu o prãdãciune. Cel ce gãseºte întâi inspirã invidie celui ce-l urmãreºte, ºi cel de pe urmã cautã prilej dorind sã-l prade pe cel dintâi“ (Omul enigmatic). Fireºte, nu acest plan social-istoric concret al naraþiunii intereseazã, ci viziunea carnavalescã, cu implicaþii tragice ºi comice semnificative ale lumii, ca spectacol cinegetic, materializatã în trãirea, la limita alienãrii, a pasiunilor, ideilor ciudate, fixe, obsesiilor, vedeniilor „adânci ºi negre“ ºi stafiilor, a întâlnirilor cu oameni enigmatici, hipnotizatori, cu „aþâþãtorii calamitãþilor universale“ de felul lui Napoleon. Miºcarea fundamentalã e iarãºi una de experienþã-limitã: prin „vãlmãºagul cumplit al viscolului“ ºi în „pustiul codrului“. Situaþia din spectacolul vânãtorii apare rãsturnatã acum, omul fiind asemenea fiarei prigonite. În secvenþe baladeºti, legende sau memorii ale înseºi personajelor evocate sunt surprinse „cópii luate dintr-o viaþã

94
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

zdrobitã, dintr-o inimã sângerândã, dintr-un suflet sfâºiat de durere“. Sunt, dupã cum precizeazã însuºi naratorul în Contrabandistul, mãrturisiri ale unui om ale cãrui legãturi cu omenirea s-au rupt, care acum e prigonit ca o fiarã prin codru ºi pustiuri. E regretabil faptul cã viziunea lumii ca teatru cinegetic rãmâne uneori doar anunþatã, fãrã a fi materializatã epic. În proiecþiile burleºti ale vodevilurilor, farselor ºi studiilor dramatice personajele din provincie devin „prad㓠a spaimei de holerã (Fricosul), pasiunii pentru câini (Câinofilul), amorului (Bacilul amorului), înavuþirii (Un unchi ºi trei nepoate). C. Stamati-Ciurea nu scrie piese ca atare, ci anume studii dramatice în cheie familiarã ºi comicã, fãrã intensitate interioarã ºi acþiune, ele fiind nereprezentabile scenic. Nuanþe aparte apar în romanul Insula Sagalin (Cernãuþi, 1894), unde revoluþionarii sunt trataþi ca nihiliºti, incendiari, hoþi care vor sã fie „slobozi ca fiarele, spre a putea fãrã piedicã sã sarã ºi sã nimereascã victima ce o ochesc“ ºi care sunt mai apoi surghiuniþi la Sahalin de unde evadeazã, ºi în drama Moartea lui Lermontov (Odessa, 1885), în care poetul rus nu e numai victima duelistului Martov, ci ºi „prada“ iubirii pentru Olga. În cheie ironicã ºi fantezistã, care se înscrie în acelaºi cadru cinegetic-carnavalesc, este prezentat memoriul unui þânþar, care ne convinge cã ºi în viaþa lui sunt lacrimi ºi dureri, cã ºi în zborul lui îl urmãreºte fantoma morþii fãrã timp ºi prigoana duºmanilor aprigi ºi neînduraþi (Istoria unui þânþar). Pretutindeni ne întâmpinã o viziune gravã a vieþii ca pradã ce ne duce la Marin Preda, viziune proiectatã pe ecranul combinat al realului ºi posibilului, cãci, aºa cum spune Odobescu în Pseudokinegheticos, e greu sã ºtim la ce punct al orizontului vânãtoresc asfinþeºte soarele putinþei ºi începe sã licureascã fofangherul (luceafãrul) îndoielnic al fantasticelor plãsmuiri.
IOAN SÂRBU

Cunoscut ca fabulist, Ioan Sârbu (15.II.1830, Ignãþei-Orhei – 10.IV.1868, Mãºcãuþi-Orhei) îºi propune, dupã cum mãrturiseºte în Înainte cuvântarea la volumul sãu intitulat Fabule, alcãtuite în limba moldovineascã de d. Ioan Sârbu, 1851,

MIHAI CIMPOI

95
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

oraºul Chiºinãu, sã aducã la situaþia patriotismului acel „mic grãunte“, precizând cã urmãreºte nu sã obþinã gloria proprie, ci sã lumineze compatrioþii faþã de care e însufleþit de „scânteia dragostei“, sã le „fie de folos“ ºi s㠄înzestreze“ limba românã. Într-o limbã arhaizantã, mai puþin fluentã decât cea a lui Donici, ostentativ-discursivã, plãsmuieºte ºi versuri originale, patriotice sau gnomice în Ioan Sârbu care încearcã sã surprind㠄greul ºi urâtul“ (Visul), scârba de relele sociale ºi de amãgelile lumii ºi de viaþa înºelãtoare (Scârba), sentimentul trecerii timpului ºi al deºertãciunii („Cu o plinã amãgire, / C-o deºartã rãtãcire, / Cu o chioarã norocire, / Cu a nãdejdei momele. / Sã trec, sã trec zâlele mele!“) G. Cãlinescu îl cita în Istorie… pentru „vechimea inspiraþiei sale“ ºi pentru descripþia carnavalului („Pe la multe fãgãdãi. / Vezi veselii ºi bãtãi. / În care dã rusu strigare / Sã-i de blini unse tare, / ªi o ocã bãuturã / Sã-i de noua gânditurã; // Deci între ei ºi moldovanul, / Cãutând în pungã banul, / Dar gãsind el mãrunþele, / Strigã sã-i de plãcinþele“). Didacticismul sec este salvat, într-o poezie, de o romanticã vedere a Minervei, invocatã sã-i dea sfaturi pentru a-i potoli înstrãinarea (Visul).
ALEXIS NACCO

Traducerile (din Krâlov ºi Lermontov) ºi poeziile originale ale lui Alexis Nacco (10.III.1832, Bãlãneºti-Lãpuºna – ianuarie 1915, Odesa), fluent folclorice, cu note ironico-sentimentale aduc dovada unui poet cu posibilitãþi reale de expresie liricã: „Atunci mama-n ajutor / Îi descântã de amor / ªi vrãjeºte-o biatã fatã / Ca sã-l îndrãgosteascã-ndatã. // Iar pe dânsul l-o schimbat, / În ficior de împãrat / ªi i-o dat un talisman / Sã nu parã gogoman“ (Poemã dedicatã la acei cari au de gând sã

96
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

facã voiajuri prin þãri strãine în anul 1867). Fiu de nobil, a studiat arta militarã la Petersburg, trecând cu regimentul nobililor în Moldova în timpul rãzboiului din Crimeea. Dupã ce a demisionat din armatã, a fost slujitor în cancelaria guvernatorului Basarabiei, prefect de poliþie al judeþului Tighina, redactor al revistei Bessarabskie gubernskie vedomosti. A scris mai multe studii despre Basarabia care conþin interpretãri în spiritul istoriografiei þariste oficiale ºi o dramã cu tematicã moralã Boala secolului (1885, împreunã cu C. Mironici).
BOGDAN PETRICEICU HASDEU, D E M I U R G ª I S ATA N

Cãlãtor prin înaltele ceruri ale cugetãrii cuprins de o irezistibilã sete de Absolut, Bogdan Petriceicu Hasdeu sparge orizontul îngust basarabean, care-i marcheazã, totuºi cel puþin programatic, opera, ºi zboarã ca un vultur (ce sfideazã mereu musca mediocrã conform adagiului antic „aquila non captat muscas“), peste întreg orizontul românesc ºi peste cel al lumii întregi. Patria micã, Basarabia, îl apasã prin monotonele deºerturi aºternute cu nisip lucitor, presãrate cu arbuºti „debili“ ºi cu sãlbatice ierburi ºi buruiene, de producerile meschine ale naturii peste care omul încearcã sã înalþe grãmãjoare de pãmânt, printr-o întindere fãrã margini a unui pustiu neantizator (aºa o descrie în Ioan Vodã cel Cumplit); ea este neîncãpãtoare pentru spiritul sãu mãreþ ºi debordant care exaltã mai degrabã în preajma Carpaþilor ºi Apusenilor, munþi de granit ale cãror culmi se pierd în nori, „adevãrate fortãreþe clãdite cu mâna lui Dumnezeu“, acoperiþi cu brazi gigantici ale cãror rãdãcini se înfig în vale, în vreme ce vârfurile întrec piscurile stâncilor. Bogdan Petriceicu Hasdeu este românul de dincolo de orizontul basarabean ºi de cel românesc mai larg; el se simte, în elementul sãu doar în zãrile lumii ºi în infinitul cosmic cãtre care trimite mereu gândurile sale nemãrginite: „Cãtre ceruri zboarã al omului gând“ (Muza); „Eu nasc o cugetare ºi gându-ºi ia avântul / Nimic n-o mai opreºte în spaþiu sau în timp; / A mea-i

MIHAI CIMPOI

97
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi parcã-i altã, cãci este fãrã margini, / A mea-i, ºi-i infinitã, plutind în univers“ (Dumnezeu). „Hasdeu a fost un geniu universal ºi se poate afirma cã a izbutit aproape peste tot“, afirmã tranºant Cãlinescu în monumentala sa Istorie… (Ed. a II-a, p. 372). Hasdeu, este, dupã Eliade, printre oamenii de Renaºtere care trebuia sã facã, în secolul al XIX-lea românesc tot ºi sã facã repede sub semnul monumentalului, al marilor modele ºi planurilor giganB. P. Hasdeu tice. „Dumnezeu era cu noi. Cu Hasdeu, înainte de Eminescu, nu mai copiam Europa, nici nu o respingeam, ci ne mãsuram cu ea“; „Hasdeu, marele naþionalist, nu are nici un sentiment de inferioritate faþã de Europa“ (Mircea Eliade, Despre Eminescu ºi Hasdeu, Iaºi, 1987, p. 61). Viaþa lui Hasdeu, romanticã, zbuciumatã, trãitã la înalte pasiuni umane – viaþã de Ulysse intelectual –, configureazã odiseea depãºirii înstrãinãrii prin redobândirea identitãþii româneºti ºi a întoarcerii la Ithaka. Nãscut la 26 februarie 1838 în Cristineºti-Hotin, pe numele adevãrat Tadeu, tatãl sãu fiind scriitorul român de limba rusã Alexandru Hâjdeu, ºi format în mediul intelectual rusesc (dupã ce-ºi terminã studiile gimnaziale la Cameniþa ºi Rovno ºi este înrolat în regimentul de husari „Contele Radeþky“, se înscrie ca student extern la Facultatea de Drept a Universitãþii din Harkov), el se stabileºte la Iaºi, apoi la Bucureºti ºi Câmpina, fãcând cãlãtorii de documentare în întreaga Europã. Este un adevãrat benedictin ºi ciclop al studiului arhivistic, un animator al investigãrii cercetãrilor „fântânelor“ privind istoria naþionalã, limba, mitologia, geografia, etnografia, jurisprudenþa, într-un cuvânt un geniu al studiului interdisciplinar, al enciclopedismului. Figura lui de om de culturã de proporþii titaniene, renascentiste o întregeºte activi-

98
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MIHAI CIMPOI

tatea de profesor universitar la Bucureºti, decan al Facultãþii de Filologie, director general al Arhivelor Statului, redactor-fondator al revistelor Columna lui Traian, Revista nouã, Amicul copiilor, Aghiuþã, Satyrul ºi opera sa proiectatã grandios în numeroase volume, pentru care îºi rezerva câte cel puþin 10 ani: Istoria criticã a românilor (au apãrut doar douã volume în 1873 ºi 1874), Cuvente den bãtrâni (trei volume: în 1878, 1880 ºi Bogdan Petriceicu Hasdeu 1881), Dicþionarul limbii istorice ºi poporane sau Magnum etimologicum Romaniae (trei volume în 1886, 1887 ºi 1893). Basarabean român, preºedinte al societãþii „Românismul“ din Bucureºti (1870), cu atitudini patetice pentru românism (care este „umanitate, libertate ºi adevãr“) ºi împotriva cosmopolitismului (care este „egoism, sclavie ºi minciunã“), Hasdeu este pãtruns de fapt de un irezistibil suflu al universalismului. Am putea spune multe, prezentându-i portretul fizic ºi intelectual (aºa cum o face Nicu Gane), dominat de o frunte ca o cupolã puternic desfãºuratã îndãrãtul cãreia furnicau gândurile, de ochii vii, plini de luminã ºi autoritate, ºi de o frumuseþe bãrbãteascã, sculpturalã, invocând asemuirea cu Peciorinul lermontovian de care vorbea el însuºi, de duhul byronian de care era aprins sau vãzându-l – cãlinescian – ca un Don Quijote de pustã (Istoria., ed. a II-a, p. 381) sau ca un incurabil pelegrin romantic? Ar putea fi o completã comparare – în chiar stilul hasdeian – cu Dumnezeu sau cu Demiurgul creator de universuri, sprijinitã de autoafirmaþii de felul „mi-am înþeles misiunea pe o scarã colosal㓠din prefaþa la Istoria criticã a românilor? Aºa este, peste tot dãm, la Hasdeu, de o adevãratã manie a monumentalului ºi universalului în aspiraþia de a cunoaºte ºi a cuprinde Absolutul, de planuri gigantice ºi de realizãri pe

MIHAI CIMPOI

99
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

mãsura lor, de prisme generale ºi de Istorii proiectate condensat în câte un specimen, de legi universale, de un enciclopedism monstruos care seacã toate „fântânele“ (sursele adicã), întregul volum de informaþii din trecut ºi pânã în „prezinte“ ºi care aruncã o luminã vie „asupra tuturor originilor“. Acþiunea de „spargere a întunericului“ este deosebit de efectivã, Hasdeu fiind marele Luminãtor, aruncând fie raze de lumini agere, fie fulgere de Jupiter tonans, al esenþelor, universalurilor, chestiunilor esenþiale, întregurilor percepute holografic în fragment. Deci, nici temerara comparaþiune cu Demiurgul nu ar spune totul: Hasdeu prezintã o simbiozã pe cât de ciudatã, pe atât de fireascã, dat fiind gigantismul ºi nebunia, „scelerateþea cea mai neagr㓠a spiritului sãu dintre Demiurg ºi Satan. De aceea îºi propune, în stilul sãu caracteristic, sã-l corijeze pe Pascal: „«Anima este care simte pe Dumnezeu!» zice marele Pascal. Am putea adãogi: «Anima este care simte pe Satana»“ (Ioan-Vodã cel Cumplit). Farmecul operei lui stã în acest amestec original de spirit constructiv ºi distructiv (de nihil nitzschean), de Demiurg ºi Satan, înºiºi eroii lui fiind – în chip romantic – firi superioare ieºite din Obiºnuitul cotidian: niºte genii care, binecuvântaþi de ziditorul suprem, dar ºi atinºi de aripa lui Lucifer, sunt de fapt niºte genialoizi, niºte îngeri care, sfidându-ºi creatorul, se transformã în îngeri cãzuþi. Asemenea creatorului lor Hasdeu, Ioan-Vodã cel Cumplit, Rãzvan, sunt niºte creaturi dumnezeieºti-satanice, spre deosebire de purii demonici Ghiþã Tãciune sau ªarpe. Împãrþirea, contradictorie prin excelenþã, între Demiurg ºi Satan îi înalþã ºi-i sfâºie tragic pe eroi – „oameni aleºi“, dominaþi ºi conduºi de ursitã, categorie hasdeianã ce uneºte scopul înalt, „marea misiune“ ºi fatumul. „Când cerul voieºte a încredinþa unui om ales o mare misiune, el începe totdeauna prin a ispiti sufletul ºi cugetul sãu în amãrãciunea zilelor grele“, spune Hasdeu, referindu-se la un filosof antic. Dup㠄vagabunde colindãri din þarã în þarã“, dupã numeroase speranþe amãgite, dureri ºi înfrângeri morale, ºi muncã fizicã nerãsplãtite, Cerul îi încredinþeazã lui Ioan-Vodã cel Cumplit o mare misiune: sã introducã reforme, sã discearnã între „þar㓠ºi boieri ºi

100 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

cãlugãri, sã promoveze o politicã exterioarã dibace, sã încheie o puternicã oaste moldoveneascã ºi sã fie un strateg excepþional, un geniu militar. Fireºte, este ºi un geniu al contradicþiei care recurge ºi la trãdare. Este o mãreþie tragicã explicatã prin aceeaºi ursitã ºi prin mãreþia cãderii însãºi: „Apoi apare figura cea curat româneascã a eroului; ºovãieºte din depãrtare, creºte ºi se caracterizeazã din ce în ce mai bine, apropiindu-se de þintã, aici ia proporþii gigantice ºi… pierde cumpãtul! Dar priviþi-o chiar în pulberea cãderii: ea tot încã este mult mai mare, decât tremurânzii pigmei, care calcã sub picioare cadavrul!“ (din Prefaþa primei ediþiuni). Moartea lui Rãzvan este pusã, de asemenea, într-o astfel de luminã tragicã a cãderii în mãreþie, accidentul fatal obþinând strãlucire în raport cu înalta ursitã datã de însuºi Dumnezeu. Vidra nu este decât o confidentã a eroului, un alter ego demonizat al lui, ca o porta voce, ca un sine ce mediteaz㠖 distanþat – asupra faptelor:
VIDRA Moarte!… Moarte!… Dar se poate? Moarã oamenii cei mici, Precum cãlcâiul turteºte muºuroiul de furnici; Omul, însã, care lumea pe palmã-i ar vrea s-o poarte, Zodia-i, scrisã pe frunte, respinge pizmaºa moarte!… (Se gândeºte.) Dumnezeule puternic! De ce mai faci uriaºi, Dacã-n rând cu toþi piticii pradã morþii vrei sã-i laºi? Cum? Cereasca ta dreptate se pogoarã pân’ la fiarã; Vulturul trãieºte veacuri, iar musca de-abia o varã, ªi numai omul cel mare, stãpâne, tu-l osândeºti, Ca sã moarã d’opotrivã cu muºtele omeneºti!… (Se cutremurã.) O, nu, nu!… Rãzvan nu moare!… Orice pai în astã lume Trebui s-aibã vreo ursitã, o þintã, vrun scop anume, La care-i dator sã meargã de vântul sorþii împins, ªi cade numai atunce când este semnul atins!… Calea lui Rãzvan e lungã ºi de-abia se desfãºoarã! Pân’la capãt e departe… Rãzvan nu poate sã moarã! Nici chiar Dumnezeu el însuºi nu schimbã ceea ce-i scris!…

MIHAI CIMPOI

101
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Ghiþã Tãciune din nuvela Duduca Mamuca (Micuþa) este omul romantic de excepþie, care îºi vãdeºte prin spiritul de observaþie acut, prin ironie ºi intensitate a trãirii, superioritatea faþã de „cercul strâmt“ al realitãþii. Ghiþã Tãciune este din stirpea lermontovianului Peciorin: e un adolescent genialoid oscilând între conºtiinþa esenþei sale superioare ºi neputinþa de a se realiza în acþiuni concrete. El urmeazã un drum implacabil al fatalitãþii. Stranietãþile, oboseala de a trãi, care duce la un deznodãmânt tragic, aerul de filosof ºi psiholog atotºtiutor fac din Ghiþã Tãciune un „erou al timpurilor“ lui. Forma de manuscris ºi autoaprecierea din final a faptei sale sunt indiscutabil lermontoviene: „Aºa dar, oamenii vor fi siliþi a crede, fãrã alte comentarii cã m-am împuºcat simplu, pentru cã am obosit de a trãi. Cauza þi se pare, poate, a fi cam curioasã? Crede-mã, amice, cine trãieºte prea repede, osteneºte întocmai aºa ca acela care aleargã prea iute; ºi unul, ºi altul ajung la scopul lor mai curând decât broaºtele þestoase ale umanitãþii! Dar odatã ce au ajuns la scop, ei nu mai au ce face…“ Trãirea „repede“, intensã, la mari altitudini creeazã hiatusul între erou ºi lume. Zborul hyperionic nu se împacã nicidecum cu mersul mãrunt ºi monoton al „broaºtelor þestoase ale umanitãþii“. Forþa demonicã, ce lucreazã în fiinþa eroilor de tipul lui Peciorin, duce, astfel, la hipertrofia ºi amara conºtiinþã a „oboselii de a trãi“, trãsãturã definitorie a „omului de prisos“. Ghiþã Tãciune este, ca ºi Hasdeu la vîrsta studenþiei, un neînþeles: „Încã nimeni nu m-a înþeles, citim în jurnalul sãu, eu singur abia mã înþeleg“, iar o altã observaþie, fixatã acolo, ne trimite direct la Lermontov: „Nu mi s-a întâmplat sã întâlnesc o femeie, despãrþindu-se de mine, sã nu-mi fi mãrturisit, ºi mie ºi sieºi, cã îi plac, ºi cu toate acestea, eu nu pot sã mã laud cu frumuseþe: în înfãþiºarea mea e ceva ³ la Peciorin“. Lermontovian ni se pare, în Duduca Mamuca, ºi motivul mascaradei, al jocului, prin care eroul îºi realizeazã scopul de a o cuceri pe Micuþa.

102 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

În ciuda antieminescianismului sãu declarat-polemic ºi conjunctural, Hasdeu este un eminescian prin spiritul general (romantic în speþã) al operei sale. Eminescianismul de substanþã hasdeianã îl vãdeºte disonanþa mereu invocatã dintre firile superioare ºi cercul îngust al realitãþilor cotidiene, dacismul ºi nostalgia generalã a originilor, cultul trecutului (de unde predilecþia pentru baladã ºi drama istoricã elogiatã programatic pentru capacitatea de a surprinde „spontaneea varietate a faptelor“, persoanelor ºi limbajului, ºi de a reproduce „viaþa umanã cum este“), „sceleraþia neagr㓠a avânturilor ºi conºtiinþei eroilor. Poetul care oscileazã între sfera hyperionicã a „luminilor nestinse“ ºi „glodul patimei lumeºti“ este poetul de esenþã eminescianã, al contrariilor sfâºietoare ºi al demenþei geniale: „Idei contrare, cerul ºi pãmântul, / Din inima sãrmanului detun. / S-adunã gloate spre-a-asculta cuvântul… / ªi apoi rostesc osânda: îi nebun!“ Vidra este ipostaza pãmânteanã, Cãtãlina lui Rãzvan. ªtefan cel Mare este, ca ºi la Eminescu, personajul iconografic axial al istoriei naþionale, fiind evocat în „cântecul bãrbãtesc“ ªtefan ºi Radul, în romanul neterminat Ursita ºi invocat mereu în meditaþiile istorico-publicistice. Eminescu însuºi laudã inteligenþa genialã (memoria ºi judecata), patima descoperirii izvoarelor ºi a documentelor arhivistice, folclorice, datoritã cãrora se „reconstruieºte piatrã cu piatrã, ca manifestare uniformã a unui singur geniu naþional, a geniului poporului românesc“ (Eminescu, Opere, ed. naþionalã, XIII, p. 88). Fiind peregrini intelectuali romantici în cãutare de „fântâne“ documentare, drumurile lui Hasdeu ºi Eminescu se întâlnesc, se încruciºeazã sau se despart. Eminescu parcurge, ca ºi Hasdeu, drumul spre arhivele Cracoviei ºi-i scrie lui Ioan Al. Samurcaº cã intenþioneazã sã-l consulte pe distinsul savant în ce priveºte numele dicþionarelor auxiliare ºi a caracterului autentic sau apocrif al documentelor (Ibidem, XVI, p. 53). Poetul utilizeazã frecvent citate din Hasdeu, deºi îi incrimineaz㠄nemãrginita închipuire despre sine însuºi“ (Ibidem, X, p. 115), unele greºeli ºi pune la îndoialã ipoteza cã dacii sunt slavi ºi lituanienii daci. Eminescu se întâlneºte temeinic cu

MIHAI CIMPOI

103
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Hasdeu ºi în atitudinea vehementã faþã de „strãinism“, cosmopolitism, considerând preþioasã Columna lui Traian, fiindcã întãreºte prin promovarea ºtiinþei naþionale (ºtiinþa istoriei, limbii, a manifestãrilor artistice ale unui popor) vertebrele naþionalitãþii ºi pãstreazã originalitatea, tinereþea ei, mântuind-o de platitudinea unei culturi cosmopolite (Ibidem, XIII, p. 88). Romantismul hasdeian e o derivaþie a romantismului social, eminescian, impregnat de „sarcasm infernal“. Anume pe aceastã linie, eminescianã, se impune magistral basarabenismul sãu programatic constând în „suspinul cristalizat“, în lacrima fierbinte cãzutã în undele mãrii ºi transformatã în lacrimã rece (a durerii ºi înstrãinãrii) ºi expresia crudã ºi chiar durã. „Geniul imperios a inspiraþiunii mele poetice oferã aspra idee sub o formã dur㓠(prefaþã la Poezie, 1873). Figura titanianã a lui Hasdeu se înscrie în orizontul de aºteptare al contemporaneitãþii noastre printr-o contradictorie reacþie de acceptare-respingere, cãci el poart㠖 programatic – nu numai un palton ponosit de om al tradiþiei, ca ºi Iorga ºi majoritatea scriitorilor basarabeni, ci ºi o pelerinã romanticã ºi o hainã din mai multe stofe, prefigurând, aºa cum observa Nicolae Manolescu (în Istoria criticã…), intertextualitatea generalizatã a sfârºitului de secol al XX-lea. Retoric, veleitar, programatic ºi pragmatic în liricã (ce este dintre toate ramurile încercate cea mai slabã, dupã aprecierea lui Cãlinescu, Istoria…, ed. a II-a, p. 372), crezând greºit în primordialitatea gândului (pragmatismul lui este cauzat de punerea poeziei în serviciul naþionalitãþii ºi al educaþiei morale, dupã cum considerã ªerban Cioculescu, Istoria…, p. 126), el este totuºi un pionier al poeziei de idei ºi un cultivator al unei estetici energetice, vitaliste, agresive la porunca demoniei din strãfunduri care, dupã Negoiþescu, genereazã poetica „neagrã“, „durã“, privatã de „un deosebit caracter evocator“ (T. Vianu, Arta prozatorilor români, 1988, p. 144). Proza hasdeianã se citeºte, azi, pentru caracterul ei de frontierã, eseistic, dinamic, economicos, ce sfideazã ritmul domol moldovenesc al narãrii:

104 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Vãzând pe Luca bolnav ºi zãcând fãrã miºcare, Mihu îºi zise: „Încai acesta de ar muri deocamdatã!“ Invidia este unul din acele simþãminte cari se nasc ºi se dezvoltã în om mai înainte de toate. Biblia, totdeauna sublimã în alegoriile sale, reprezintã invidia iscându-se între cei dintãi doi copii de pe faþa pãmântului: Cain ºi Abel. Nemic mai adevãrat! Mihu a fost de faþã când doftorul se rosti asupra netrebniciei descântecelor babei, ºi el resimþi bucurie. Mihu a fost de faþã când doftorul promise a aduce leacuri cumsecade, ºi el se întristã. – Bãdiþã Iorgule, zise deodatã copilul cãtre gramaticul postelnicului, aruncând mingea în sus, oare piperul stricã la o ranã sau nu? – Cum sã nu strice, nebunule, de vreme ce arde? Nu degeaba muntenii îi zic ardei! – Cine sunt muntenii? – Niºte români ce ascultã de o altã domnie. – Vrea sã zicã, piperul arde ranele! – Fireºte. Peste câtva timp, doftorul aduse un borcãnaº cu o unsoare de culoare trandafirie, zicând lui Iorgu sã ungã rana la noapte ºi sã lase aºa pânã la a doua zi, când se va vedea ce va mai fi de fãcut. (Ursita)

Genial în ansamblul operei, unde este uvrier ºi artist deopotrivã, depãºind radical basarabenismul ºi chiar românismul programatic printr-un har al titanismului creativ, Hasdeu ne dã, în domeniul literaturii, atât fragmente sclipitoare, cât ºi întreguri rãu clãdite.
ZAMFIR RALI-ARBORE (ARBURE-RALLI)

„Ober-contrabandistul“ Zamfir Rali-Arbore, fanaticul fourierist, saint-simonist ºi owenist, român proscris, ca ºi un alt basarabean, Nicolae Zubcu-Codreanu, a cãrui fiºã caracterologicã ne-o prezintã în însemnãrile sale, îºi pune evocarea memorialisticã, aci sec-documentarã, aci pigmentatã cu lirismul rememorãrii copilãriei chiºinãuiene, al „amintirilor de familie“ ale mãtuºii sale Ecaterina Zaharievna Ralli despre poetul rus A. S. Puºkin, cu analitica patetic-subiectivã a situaþiei Rusiei ºi Europei din anii 60–70 ai secolului al XIX-lea, întreprinsã

MIHAI CIMPOI

105
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

din punctul de vedere al „fanaticilor“ Bakunin ºi Neceaev, sub semnul sacrificiului lui Iisus Christos ºi al iubirii lui pentru oameni. Spusa acestuia „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sã-ºi punã cineva viaþa sa pentru semenii sãi“ este întãritã cu o afirmaþie a lui Adam Smith: „Oamenii care compãtimesc suferinþele altora sunt cei mai virtuoºi“. Acest înstrãinat nãscut la 14.XII.1845, la Cernãuþi, îºi face studiile la Liceul Zamfir Rali-Arbore de Bãieþi din Chiºinãu, la universitãþile din Moscova ºi Petersburg, este arestat ºi deþinut în fortãreaþa Petropavlovsk, dupã care e trimis în exil la Krasnoiarsk. Dupã ce fuge din „exilul rusesc“ într-un „exil voluntar“ în Europa, se stabileºte apoi în România, unde editeazã Temniþã ºi exil (1894) ºi În exil (1896), în care preocuparea fundamentalã a memorialistului este pentru „tablourile exacte“ despre viaþa fanaticilor arestaþi politici sau a „oamenilor pãcãtoºi, demoralizaþi ºi fãrã Dumnezeu în suflet“ ºi pentru a arãta în trãsãturi generale, dupã cum afirma el însuºi, „caracterul ºi simþãmintele“ tipurilor. La 1908, în cadrul conferinþelor sale despre trecutul armatei române, Nicolae Iorga îl întâlnea „pe interesantul bãtrân basarabean Arbore, icoanã de stareþ, istovit de posturi, supt coama de vechi revoluþionar pe care-l preþuiam ºi ca prezentator pentru Academia Românã al patriei sale mici“ (O viaþã de om aºa cum a fost, Bucureºti, 1984, p. 249). Vechiul revoluþionar, devenit în 1881 cetãþean român, a lucrat la diferite reviste (Amicul copiilor, Românul, Telegraful român º. a.), a fost funcþionar la Arhivele Statului sub direcþia lui B. P Hasdeu, . director al serviciului statistic al primãriei Bucureºtiului, profesor de limba rusã la ªcoala Superioarã de Rãzboi. S-a stins din viaþã la 2.IV.1933.

106 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

DUMITRU C. MORUZI

Proza, publicistica ºi poezia lui Dumitru C. Moruzi are toate caracteristicile basarabenismului literar: mesianism, românism patetic exprimat în volute retorice ºi ofuri sentimentale, cultul culorii locale, preeminenþa motivelor înstrãinãrii, paseismul, preferinþa pentru notaþia realistã ºi liricã. Dumitru C. Moruzi se naºte în Iaºi la 2 iulie 1850, tatãl fiind prinþul Constantin Moruzi, grec de origine, iar mama Ecaterina Sturdza. Copilãria ºi-o petrece la moºiile pãrinteºti Ceripcãu ºi Cosãuþi din Basarabia sau la Chiºinãu în timp de iarnã. κi face studiile la Liceul St. Louis din Paris. Este, în funcþie de împrejurãri, funcþionar în cancelaria nobilimii din Soroca, translator pentru limba românã în cancelaria diplomaticã a armatei ruse, administrator de plasã la Constanþa, subprefect la Sulina, ultimii ani trãindu-ºi-i în uitata cãsuþã din fundul Tãtãrãºului ieºean. Moare la 9 octombrie 1914. Romane sub formã de studiu social: Înstrãinaþii (scris în 1909; apãrut: ed. I, Vãlenii de Munte, 1910, ed. a II-a, Iaºi, 1912), Pribegi în þara rãpitã, 1912, Moartea lui Cain, 1914, nepublicat, studiul Ruºii ºi românii, 1906, culegerea de versuri Cântece basarabene, 1912, nuvele apãrute sub genericul Din amintirile unui bãtrân în revista Neamul românesc literar (Vãlenii de Munte), 1909–1910, ºi în Arhiva ieºeanã, 1911, proza memorialisticã Curtea domneascã din Iaºi, Uliþa mare ºi Podul verde, 1913, opera muzicalã Cetatea Neamþului, opera comicã Pescarii din Sulina º. a. Marea temã a înstrãinãrii capãtã o expresie originalã prin proiectarea ei naturalistã pe ecranul mai larg al apusului unei lumi specifice: cea a boierilor de viþã veche ºi – în genere – a unei lumi româneºti bine rânduite ºi temeinic axate pe o eticã milenarã. Conºtiinþa nãruirii iminente, a intrãrii într-un timp crepuscular, coloreazã naraþiunea în tonuri de lamento universal, elegiace prin excelenþã. În fiecare secvenþã se prefirã, subversiv, câte-o razã de amurg care, pânã la urmã, incendiazã atmosfera generalã, mutând totul într-un registru minor al nostalgiei dupã un timp iremediabil pierdut. Un vãl de sfumato se aºazã peste realitãþi, transformând prezentul într-un prezent de mult consumat ºi

MIHAI CIMPOI

107
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

apus, revolut, de fapt revolutizat cu precipitaþie ostentativã. Este un timp narativ pe cât de real pe atât de ireal, suspendat printr-o substituire surprinzãtoare a lui acum prin altãdatã sau prin „e cam de mult de atuncea“, a lui este prin era. Lumea aceasta a coconaºilor, vechililor, starostilor, preoþilor, þãranilor-proroci în majoritatea lor basarabeni (la care se mai adaugã þiganii ºi fanarioþii) se retrage într-o oazã socialã patriarhalã, într-un otium specific, Dumitru C. Moruzi ** având ºi un comportament ºi o vestimentaþie pe mãsurã, ciudatã, cumulând mai multe mode ºi stiluri: „Nalt, spãtos ºi roºcovan la faþã, era vânjos de rupea potcoava în douã, cu toatã barba lui cea lungã ºi toate pletele sale lungi ºi totdeauna bine îngrijite, mai albe decât cea dintâi zãpadã de iarnã înainte de a se fi deschis pârtia pe dânsa. Portul lui nu era nici de preot, nici de cãlugãr, dar nici de mirean: niºte iþari de aba albã, un ilic ºi un mintean de ºiac cafeniu, cum poartã rãzeºii din Basarabia, ºi pe deasupra un fel de lãiber tot de ºiac care însã nu semãna întocmai nici a rasã cãlugãreascã, nici a caftan rusesc ºi nici a suman moldovenesc, amintindu-le totuºi pe tustrele“. Sunt evident proroci din stirpea mai veche a lui Zamolxe. În nuvelisticã personajele nu au contururi fizice precise: sunt înfãþiºãri spectrale, siluete din „lumea amintirilor“. Înstrãinarea este potenþatã prin douã topoi-uri caracteristice: drumul ºi întoarcerea acasã, prozatorul înfãþiºând, dupã cum observa Cãlinescu, cãlãtoriile cu mult pitoresc, iar vehiculele fiind portretizate ca niºte personaje. Basarabia, sub „nãpãdirea ruseasc㓠este prezentatã ca un univers închis în sine, ca un adãpost intim, adevãrata casã româneascã unde te poþi hrãni „din ceaunul mãmãligii strãbune“ unde nu poþi rosti nici o „vorbã de altã limbã decât graiul cel dulce românesc“. E adevãrat

108 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

oare cã în bunã parte „romancier nu este în nici un fel“, dupã cum spune acelaºi Cãlinescu în Istoria literaturii române, este adevãrat oare c㠄toatã valoarea romanului (Pribegi în þarã rãpitã) stã în documentaþia asupra boierilor ºi þãranilor din Basarabia“? E drept cã Moruzi îºi romanþeazã amintirile în stilul lui Filimon ºi cã substituie – adãugãm noi – ficþiunea cu biografismul memorialistic în spiritul lui Constantin Stere, fiind ºi prin aceasta un literat basarabean. Secvenþa evenimenþialã sau portretisticã, pe care ne-o oferã Moruzi, este ceva intermediar între fiºa caracterologicã naturalistã ºi sociogramã sau studiu social. Secolul nostru reclaseazã, totuºi, cazul Dumitru C. Moruzi, recunoscându-i noi valenþe din perspectiva realismului aºa-zis brutal al americanilor, al romanului verist italian, „noului roman spaniol“, ciné-vérité-ului sau a literaturii evenimentului de tipul celei cultivate de Norman Mailer, Malaparte, Remarque sau de prozatorii universului concentraþionar. Neorealismul, prin cultul formulei documentare, nude, dure, ultrarealiste reportericeºti deschide un nou orizont de receptare prozei socio-caracterologice a lui Dumitru C. Moruzi. Lumea reînviatã de Moruzi ºi arãtat㠄aºa precum a trãit, a simþit ºi a cugetat“, cu metehnele ºi cusururile ei, cu pornirile sale frumoase ºi mãreþe, dar hulitã pe nedreptul, „mult zbuciumatã de împrejurãri ºi care nici n-a avut parte de liniºtea mormântului“ este radiografiatã cu minuþiozitate ºi o rãcealã veristã. Într-o frazã aci fluentã, mustoasã ºi plinã de vervã crengianã, aci rigidã, incolorã ºi înecatã în verbalism excesiv, Moruzi surprinde, printr-un inventar sociografic ºi (auto)biografic romanþat, o lume întreagã de chipuri ºi fantome peste care coboarã vãlul idealitãþii ºi al rânduielii sacre: moºi pitoreºti „cu inima de aur ºi mintea sãnãtoasã“, pãstrãtori de datini ºi înþelepciune, coconaºi ºi cocoane mãrunte, boieri de rang mare având os domnesc sau numai fumuri aristocratice, domnitori, demnitari ºi intelectuali de felul lui Mihalache Sturdza, Grigore Ghica ºi Mihail Kogãlniceanu, bonjuriºti ºi „surtucari“ cu idei socialiste, „ruginiþi“ ºi „cosmopoliþi“, agi, cinovnici ruºi ºi amploaiaþi nemþeºti, cafegii armeni, beizadele turceºti ºi dascãli

MIHAI CIMPOI

109
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

greci, franþuji fluºturatici, negustori, calfe, slugi boiereºti, þigani afirmând credinþa cã se trag ºi ei din viþã veche, primadone italiene, oameni vrednici ºi luminaþi, cu dragoste de þarã, pãstrând câte un buzdugan în pod de pe vremea lui ªtefan cel Mare. Moruzi radiografiazã adânc, pigmentând sociograma cu lirism ºi umor spre a reliefa mai bine mentalitatea, aºezarea piramidalã a societãþii, moravurile, tabieturile, partizanatele politice, predispoziþia spre „înstrãinare“, avânturile ºi lâncezirile conºtiinþei naþionale, lupta dintre ideile „noi“ ºi „vechi“ în epoca domniei lui Mihalache Sturdza ºi în perioada postpaºoptistã: „Cercetând stãrile sufleteºti, ar fi gãsit desigur, cã, în Moldova cel puþin, afarã de Mitropolit ºi de Episcopi, cari nu puteau râvni la un scaun lumesc, erau mai mulþi candidaþi la domnie decât alegãtori. Toþi aceia cari avuseserã vreun strãmoº sau scaunul pãpucã sau rãspãpucã: mai erau ºi alþii, fãrã strãmoºi miruiþi, ca, de pildã, Lascãr Catargiu, Anastase Panu ºi pânã ºi Vasile Alecsandri, marele poet, acesta însã fãrã voia lui. Aveau fiecare partizanii lor printre bonjuriºti. Toate crâmpeiele acestea ale partidului bonjurist susþineau, cu multã dreptate, cã neîngãduindu-li-se un principe strãin, trebuie sã se ridice un bãºtinaº; dar numai dintre aceia fãrã nici o legãturã cu trecutul. Un om nou pentru o lume nouã, aceasta era lozinca lor. Dar nici în gãsirea acelui om nou nu se puteau înþelege, fiecare propunând pe un altul, cu gândul ascuns sã împiedice pe vecin sã se aleagã, doar vor cãdea toþi unul dupã altul, ºi-l vor alege pe dânsul“ (Înstrãinaþii, partea I, cap.XIII). Dãm astfel nu doar de o frazã arãtoasã, domoalã sau durã, obiectivã, rece, atât de caracteristicã prozei basarabene, ci ºi de una acidã, violentã, caragialianã, semn cã registrul negativ al lui Moruzi e complex de variat. În ciuda tranºantei separãri a „memorialistului vieþii româneºti din Basarabia“ de „romancierul“ fãrã ficþiune, fãrã intrigã ºi compoziþie, dupã cum opina Eugen Lovinescu în Istoria literaturii române contemporane (Bucureºti, 1989, p. 174), credem cã Moruzi trebuie considerat, azi, ca un autor de prozã româneascã în stilul realist „brutal“, sociografic sau verist cu propensiune spre eseisticã. Mai aproape de orizontul de azi de receptare

110 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

este N. Iorga care-l considerã pe boierul basarabean bogat în amintiri, pe „prinþul“ fanariot ºi „cneazul“ rus izolat în cãsuþa sa din Tãtãraºii Iaºului ca un hidalgo, ce a dat o serie întreagã de note asupra vieþii trecute „în care sinceritatea adâncã se ridicã de la sine la înãlþimea unei adevãrate literaturi, o remarcabilã putere de construcþie se adaugã la sensul adânc ºi dulce al vieþii, dând pagini care vor rãmânea“ (Istoria literaturii româneºti contemporane, Bucureºti, 1985, p. 199).
VICTOR CRÃSESCU ( ª T E FA N B A S A R A B E A N U ) , SCHIÞISTUL

Faptul cã am cunoscut, în secolul al XX-lea, mai multe naturalisme alãturi de cel clasic zolist – verismul italian, neorealismul „planetar“, naturalismul patetic cu tentã miraculoasã al lui Céline sau naturalismul tragic al fatalitãþilor biologice la Eugen O’Neill – ne determinã sã fim mai înþelegãtori faþã de Victor Crãsescu, autor de forme narative mici, adevãrate fragmente de real crud, brut ºi brutal, din care ficþiunea este eliminatã ºi în care regalitatea o are concretul monoton ºi cenuºiu: schiþe dintr-o trãsãturã de condei care reproduc fidel o întâmplare, „scene“ ºi „tablouri“, studii ºi moravuri sau mici studii psihologice (mai rar întâlnite), note ºi impresiuni, fiziologii din viaþa seminarelor ºi a clerului. Schiþismul lui este, înainte de toate doctrinar, þinând pe de o parte de misionarismul narodnicist, de naturalism (opus idealismului) ºi de tendenþionismul gherist. Naturalismul sub toate aspectele programatice ºi aplicãrile lui practice – de la Zola pânã la Crane, Dreiser, Céline sau Rebreanu – se revendicã de la pozitivism, darwinism ºi evoluþionismul spenserian, promovând un determinism social mecanicist. Recurge, prin urmare, la descrierea directã a împrejurãrilor care dau în vileag esenþa exterioarã a întâmplãrilor sau a reacþiilor psihologice. De aici preocuparea exclusivã pentru mecanismul acþiunii mediului ºi instinctelor asupra omului, pentru interdeterminarea biologicului ºi socialului.

MIHAI CIMPOI

111
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Schiþismul lui Victor Crãsescu este, în linii mari, ilustraþia acestui program, limitându-se la descrierile sumare, pe orizontalã, a mediilor sociale ºi profesionale umile (lumea þãranilor, lumea seminariºtilor ºi clerului, lumea pescarilor dunãreni, lumea „oamenilor noi“) ºi la inciziunile anatomice fãcute operativ pe tipurile culese din aceste medii. Încredinþat c㠄o micã întâmplare îþi aratã vocaþiunea vieþii întregi“, Crãsescu ne prezintã bagatele fabricate în grabã în Victor Crãsescu forme aspre, neglijente ºi în culori ºterse (cenuºiul e cea care dominã). Monotonia ºi mediocritatea deconcertantã a stilului e salvatã, însã, de un suflu tragic ce se infiltreazã uneori în text cu o putere devastatoare. Moartea lui Spirca, pescarul romantic-idealist ce aspirã la o tovãrãºie salvatoare, survenitã din cauza vendetei „marelui ticãlos“ Iani Milano, ºi moartea socialã a lui Nepomuc, funcþionar umilit de cãsãtoria cu o cucoanã a cãrei ruºine (a conceput un copil cu „ºtrengarul“ Scipione) trebuia salvatã, se þine pe o himer㠖 crearea unei drame istorice excepþionale cu un personaj care înnebuneºte în final crezând cã este chiar Shakespeare, sunt expresia acestui tragism nediminuat de naturalism. „Fiecare colþ de pãmânt îºi are tragediile lui“, menþiona Mihail Sadoveanu, referindu-se în Priveliºti dobrogene, la locurile unde se petrece acþiunea ºi drama lui Spirca, exploatat ºi exterminat de Milano. Medic ºi fugar politic cu „lungi zbuciumãri pe drumuri ºi în voiajuri“, cu aderenþe clare la programul Contemporanului (n. 16.X.1850 la Chiºinãu, urmeazã seminarul teologic din localitate, apoi, dupã numeroase peregrinãri, Facultatea de Medicinã a Universitãþii din Bucureºti; m. 1917), Victor Crãsescu

112 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

întocmeºte un adevãrat fiºier de experienþe ºi observaþii clinice, sumare, generale, cu rãceala ºi exactitatea cu care se fixeazã ºi se claseazã insectele într-un insectar: Vasile Moþoiu din Doi prieteni era, bunãoarã, „bolnav, prãpãdit de reumatismuri, ca vai de dânsul, o ducea de azi pe mâine, fãrã sã crâcneascã, fãrã sã se jeluiascã“. Pe alocuri survine câte o ºarjare grotescã, precum în cazul profesorului de latinã, poreclit „Clasicul“, din schiþele despre seminariºti ºi preoþi:„Nalt ca o prãjinã ºi slab ca un ogrinj, cu un nas cârn care parcã tot mirosea aerul, Isaia se credea frumos ºi fermecãtor: se îndrãgise singur“, sau câte-o observaþie psihologicã mai penetrantã: „Cine a fost în luptã pentru a-ºi scãpa viaþa ºtie bine acea obosealã ºi nepãsare care te apucã dupã ce ai înlãturat teama ºi te simþi scãpat“ (Furtuna). În afarã de Schiþe ºi nuvele, adunate în 4 volume (1893), a mai editat romanul Ovreiul (1899), în care în cheie naturalistã, dar cu analize psihologice mai detaliate, este prezentat un triunghi melodramatic francez (Casandra-Isac-Mocanu) ºi conflictul acut dintre sentimente ºi normele sociale, la care se adaogã cele naþionale ºi religioase.
M ATEI DONICI

Versuri de inspiraþie naþionalã, de revoltã socialã împotriva deznaþionalizãrii Basarabiei de cãtre þarism, dure, fruste, stângace, în dialect þãrãnesc, fãrã culoare satiricã a scris unul din vlãstarii familiei Donici, generalul Matei Donici (1847, Brãneºti-Bãlþi – 26.IX.1921, Tighina): „Cãci soarta me a propus / Sã mã fac pe aicea rus, / Sã mã fac eu porcotinã / ªi de-a rusului scatin㓠(SoarMatei Donici ** ta). „Mai mult general decât poet, totuºi Matei Donici devine pentru noi un simbol al aspiraþiilor de libertate, un fel de semn de egalitate între

MIHAI CIMPOI

113
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

eliberare prin mijloace militare ºi tendinþa de a ne izbãvi prin mijlocirea fanteziei, prin plasma spiritului“, noteazã patetic Nicolae Iorga în Oameni cari au fost.
GHEORGHE PÃUN

De o fire artisticã înnãscutã a dat dovadã un autor populariu, cantor bisericesc (în corul catedralei din Chiºinãu) ºi cântãreþ pe la nunþi ºi cumetrii, actor de teatru ºi peregrin romantic pe nume Gheorghe Pãun (1848, Fãleºti-Bãlþi – 19.VIII.1875, tot acolo), care a scris pro domo sua în cheie alecsandriano-folcloricã (cu preluãri din autorul Doinelor, Legendelor ºi LãcrãGheorghe Pãun ** mioarelor), sentimental-elegiacã, spre alinarea dorului arzãtor ºi al sentimentului de înstrãinare („Dar durerea de oftare / Nici un leac în lume n-are. / Nu-i durere mai amarã, / Nici mai arzãtoare parã, / Decât focul de amor / Când s-aprinde vrai sã mori“. A lãsat un caiet cu 166 de poezii, intitulat pompos Cartea aceasta este a smeritului scriitor ºi singur socinitor Gheorghe Teodor Pãun, 1868.
DIMITRIE PETRINO, L E VA N T I N U L B A S A R A B E A N

Basarabeano-bucovineanul Dimitrie PETRINO (1838 sau 1836, Rujniþa-Soroca – 30.IV.1878, Bucureºti; în 1867 a editat la Cernãuþi volumul Flori de mormânt, întâmpinat cu entuziasm de Alecsandri), boem ºi risipitor de averi, adevãrat picaro de epocã, intrat într-un litigiu cu Eminescu care îl iartã totuºi în necrolog, îºi axeazã lirica ce aduce aminte de începuturile eminesciene în care sunã chemãrile dragostei ºi întrebãrile

114 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

asupra sensului cântecului („Suspin e oare? sau melodie? / Plâns de durere? sau glas de-amor? […] Ce este oare cântecul meu?“) pe motivul-cheie fortuna labillis în versuri elegiace, pãtrunse de vântul nãprasnic al morþii ºi de o transã a simþirii, extrem de cliºeizate, dar armonioase („Zile vin, zile vor trece, / Eu pe toate le privesc, / Dar de-i cald sau de e rece, / Eu de-acum nu mai simþesc“ – Tot una). Poetul e cavalerul senzual de tip medieval în cãutarea himerei iubirii pure ideale, al Nurului conachian obsedant, trãirile erotice fiind trecute printr-un katharsis dupã ce cunosc supliciul. Nostalgia romanticã a trecutului, ca ºi a unui colþ securizant, al gurii sobei, tensioneazã sentimentul dominant de orfan ºi de pãrãsire din partea lui Dumnezeu („Orfani suntem în lume, / Ah, pruncuºorul meu! / Orfani de-acum nainte, / Orfani – ºi tu ºi eu“ – Copilului). Mãºtile pe care le-a îmbrãcat el însuºi – aceea de levantin, cea byroniano-mussetianã de dandy ºi, în plan literar, cea de elegiac incurabil – s-au contopit într-o singurã mascã mulatã de posteritate, aceasta datoritã ºi portretului emblematic fixat de „adversarul“ sãu Eminescu: Dimitrie Petrino nu este atât un poet, cât un personaj insolit de istorie literarã. Adicã un scriitor cu valoare extraliterarã, extraesteticã, actor de figuraþie, compars în teatrul literelor. (Faptul nu scãpa peniþei agere a lui George Cãlinescu.) Caraghioslâcul petrinist este pus în relief de tradiþionala prãpastie ce se cascã între aparenþã ºi esenþã, între vocaþie ºi rolul asumat în plan social ºi – bineînþeles – literar. De dupã ochelarii mici ai chipului sãu filigranat ºi dichisit cu toate atributele aristocrãþeºti ale secolului (lavalierã, guler scrobit înalt, surtuc boieresc, jilet) ne privesc doi ochi sfredelitori ºi plini de demonie. E demonia plãcerilor salonarde ºi picareºti de hoinãrealã basarabeano-bucovineano-europeanã, a vicleºugurilor mãrunte ºi a politichiei, rãsfrântã ºi în mimarea abilã a fondului elegiac prin convenþiile disimulante. Adevãratul Petrino e de gãsit nu în sinceritate ºi nici în contrafacerea mascatã, ci în fisurile mãºtii, în discrepanþele dintre fond ºi formã, dintre francheþe ºi trucaj. Baronul din

MIHAI CIMPOI

115
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

naºtere ce-ºi afiºeazã nobleþea princiarã de sânge degradeazã într-un dandy de speþã provincialã, într-un fustangiu de mahala ce aspirã la carier㠄prin protecþie de fuste“, într-un zurbagiu ºi moftangiu public; în planul creaþiei poetice el se transformã dintr-un bard într-un scriitor de dedicaþii „la boieri ºi la cucoane“, într-unul din acel „soi ciudaþi de barzi / Ce încearcã prin poeme sã devinã cumularzi“. Statutul de poet se discrediteazã, în cazul scandalos al lui Petrino, poartã pecetea ridicolã a „ciudãþeniei“, a anormalului, a „paradei“ cu versuri traduse ºi mimate. Soliditatea intelectualã a personalitãþii se anihileazã prin înclinaþia frivolã pentru scandal, insultã, proteism public cameleonic. Or, se ºtie cã Petrino îi aduce ofense chiar ºi pãrintelui sãu literar Vasile Alecsandri, de la a cãrui poeticã îºi revendicã începuturile ºi care îi ºi întâmpinã pãrinteºte creaþia, aºa cum pe linie filialã el insultã pãrinþii ca fiu risipitor de avere. Sunt acþiuni care, surpând personalitatea, o pervertesc în persoanã social-scandaloasã. Dimitrie Petrino este lovit greu de soartã, trãind adânc ºi fatal moartea soþiei, apoi ºi a copilului, ºi aceastã condamnare pare a justifica comportamentul sãu sfidãtor faþã de societate ºi faþã de însuºi Dumnezeu, considerat drept „cioclu al fericirii“. Din punct de vedere etic, totul ar apãrea aºezat la locul lui, dacã, fireºte, nu ar interveni contaminarea de politicianism pe plan social ºi de convenþionalism clovnesc pe plan artistic. Cel mai generos dintre critici este Nicolae Iorga care vedea în aceastã disperare o simþire sincerã, iar în mijloacele de exprimare a ei „afluxul unui suflet în adevãr creator de poezie trainicã“. În poemul Raul depista îndrãzneli de ritm, prevestind poezia americanã de mai târziu ºi denotând accente ale romantismului englez reprezentat de Shelley ºi Keats: „ªi de-am putea sã scoatem din fundamentul sãu / Pe-acest pãmânt pe care pãcatul îl roteºte / Spre-a-l azvârli în faþa acelui Dumnezeu / Ce l-a vãzut ºi care durerii îl jertfeºte, / De-am face-o hecatombã din lumi desfiinþate, / De-am stânge pe-acel soare ce-i ochi dumnezeiesc, / Din univers frânte ºi liber de pãcate / Ar fi supremul gemãt al lumii dãrâmate, / Acordul sfânt: iubesc“.

116 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

„Aici, conchide Iorga, nu e materialul poetic, mult timp adunat, ºi din stupi strãini, nu e cernerea îndelungatã, îndoitã ºi revenirea, îmbinarea poruncitã, în care se simt totuºi frânturile, ca, uneori, în mult mai realul, mai concretul Eminescu, în care totul se face imagine, ci o spontaneitate înaripatã se aruncã furtunos cãtre þinte neclare, pe care numai inima le simte, iar ochiul nu le va vedea niciodatã. În nenorocitul nobil bucovinean, mutat de soartã la Iaºi, într-un sãrãcãcios post de bibliotecar, înlocuind pe Eminescu ºi legat printr-o nouã iubire de o femeie care era legiuit a altuia, scãpãra scânteia unui mare poet, pe care fatalitãþile vieþii l-au zdrobit“ (Istoria literaturii româneºti contemporane, I, Bucureºti, 1986, p. 185). Cel mai mare ºi, în ciuda adversitãþii, singurul critic obiectiv al lui Dimitrie Petrino rãmâne Eminescu, cel care îl stigmatizeazã în Scrisoarea II ºi în variantele acesteia ºi care, într-un necrolog, recunoscându-i talentul, separã net – printr-o intuiþie superioar㠖 sincerele ºi „cele mai bune poezii“ din Florile de mormânt de poemul mimetic Raul, poemul bun La gura sobei de Legenda nurului, care e slab. Strãlucitul adversar delimiteazã apoi, în cheia nobleþei morale, ce are talent de ceea ce, în virtutea atragerii bardului Bucovinei în vârtejul vieþii politice ºi instigaþiilor coteriei politice care îl captivase, era mai prejos de demnitatea unui adevãrat talent. „Talent a avut, poet era! Cât despre celelalte calitãþi ale caracterului, nu a inteligenþei, ele astãzi nu mai sunt. E bine chiar cã de la cei mai mulþi oameni care se deosebesc întrucâtva de turma cea mare ºi neagrã, de turma celor rãi ºi mãrginiþi totodatã, nu rãmân în urmã decât faptele inteligenþei“ (Opere, ed. naþionalã, X, 1989, p. 84). Omul ³ la mode, liderul tinerilor de high-life, cum îl fixa ºi G. Sion, dandy-ul de investiturã româneascã, bummlerul degustãtor infernal de pahare, conachianul admirator de nururi ºi débauche-atul, corupãtor de Marii (ca în poemul Raul), ftizicul incurabil (deci purtând amprenta genialitãþii romantice), surdul beethovenian este un proscris care îºi pune ºi poezia sub semnul fatalismului tragic: „Am plâns, vãzând ce-i lumea, ºi ea a plâns cu mine; / Cãci Nurul pân atunce noi nu

MIHAI CIMPOI

117
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

l-am întâlnit“ – Legenda Nurului; „Destin al omeniei, o oarbã fatalitate? / Lege fãrã putere, izvor de nedreptate, / Extrem de rãu ºi bine ce-n crieri omeneºti / Pe tronul neºtiinþei ca un despot domneºti…“ – Desperarea. Din perspectiva zilei de azi Petrino trebuie citit ºi înþeles ca un poet al golului existenþial, al unei lumi cu temeiul surpat, visul fiind, la el, „un ce ne-ntemeiat“. Un vãl de nesciinþã se depune peste toate; misterul este unul din topoii începuturilor lui Dimitrie Petrino: „Viaþa noastrã are taine, omul lor li se supune, / Da de ce, ºi cum sunt ele: nimeni, nime nu-l va spune / Cer, naturã, providenþã, ºi tu vierme muºcãtor, / Voi cu toþii sunteþi o tainã, un mister îngrozitor.“ Thanaticul ºi eroticul formeazã o simbiozã atât de modernã. S-a vorbit frecvent de influenþa mussetianã, declaratã de însuºi poetul ºi ironizatã de Eminescu („Pe Musset, pe alþii pradã / ªi cu versuri rãu traduse tu îi vezi fãcând paradã“), mai cu seamã în ce priveºte subiectul poemului Raul. Aspiraþia petrinistã la axarea poeziei pe drama sa sufleteascã e mussetianã prin excelenþã ºi se generalizeazã progresiv: bardul Bucovinei þine sã facã o confesiune de fiu al secolului în felul sãu, conform crezului poetului francez: „Les plus désespérés sont les chants les plus beaux“. Durerea e izvorul cântului celui mai frumos. Numai cã, în plan poetic, durerea se exprimã în convenþii ºi atunci ea devine simulatã, în spiritul teatralitãþii omului de salon. De altfel, încã Maiorescu observa cã tristeþea lui Petrino „este o coardã prea întrebuinþatã“, aºa încât se apropie de monotonie (Titu Maiorescu, Critice, vol. I, Bucureºti, 1973, p. 199). Mutatis mutandis, i-am putea imputa lui Petrino ceea ce îi reproºa lui Musset Baudelaire: tonul uºuratic, caracterul feminin ºi lipsit de doctrina structurantã, ºcoala melancolico-farsoare, calitatea de ºef de filfizoni, „cu o neobrãzare de copil rãsfãþat care cheamã cerul ºi infernul în sprijinul aventurilor lui de meniu fix“ ºi „cu neputinþa totodatã de a înþelege munca prin care o reverie poate sã ajungã un obiect de artã“. La Petrino, suflul epopeic se îmbinã cu cel erotic sentimental-petrarchist, poetul Laurei fiind invocat în Cântul II al

118 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

poemului La gura sobei, iar meditaþia sfârºeºte în jelanie, ofuri ºi „cugetare nocturnã“, ceea ce îngusteazã evident diapazonul „confesiunii“ sale de fiu al epocii.
UN ROMAN ANONIM (1859?)

În arhivele Ministerului Afacerilor Externe al Imperiului Rus a zãcut în umbra misterioasã a anonimatului timp de 135 de ani primul roman basarabean ºi unul dintre primele romane româneºti, neavînd specificat autorul ºi anul în care a fost scris. A fost editat la Chiºinãu de Editura Arc, în 1996, sub titlul convenþional Aglaia, cu un cuvânt înainte de cunoscutul cercetãtor ieºean Dan Mãnucã, cu o prefaþã de istoricul Ion Varta de la Chiºinãu, cãruia i-a surâs norocul sã fie descoperitorul manuscrisului. Îngrijirea textului, nota asupra ediþiei, postfaþa ºi glosarul le datorãm lui Pavel Balmuº care a ºi enunþat câteva ipoteze cu privire la paternitatea scrierii. Deºi tehnica romanescã este rudimentarã, iar personajele sunt concepute în mod maniheic-balzacian, având „fizionomii“ total pozitive sau total negative, intriga e bine închegatã dupã toate prescripþiile genului, ritmul narativ e trepidant, fraza, deºi marcatã de calchieri din limba rusã, e laconicã, sprinþarã, neavînd nimic comun cu naraþiunea domoalã de tip moldav. Sub acest aspect este o prozã scrisã în spirit modern cu dinamism narativ, cu dramatism în creºtere, bine gradat ºi cu personaje sigur plãsmuite din însãºi substanþa vieþii reale. Este, fãrã îndoialã, un roman satisfãcând cerinþele fundamentale ale genului ºi având toate datele sfioasei, dar totodatã ºi îndrãzneþei copilãrii, sã-i zicem franceze, a artei romaneºti. Aºadar: creaþie pe baza „liniei unice a vieþii sale“ (Albert Thibaudet), naraþiune organizatã în jurul unui suflet, de naturã romanticã bineînþeles, mreje de momente emotive fugare, eroi care, aruncaþi de-a dreptul în hãþiºul vieþii, trãiesc o dragoste candidã ºi sunt marcaþi de o psihologie sumarã a vârstei (adolescenþei), acþiune consumatã în spaþiul dintre real ºi vis (iluzie), destine de zei tineri, împãmânteniþi tragic în contingent ºi în cotidianul mediocru, cu care simpatizeazã vãdit autorul anonim.

MIHAI CIMPOI

119
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

E un roman românesc, cu tehnicã francezã, un roman basarabean ce anticipeazã cu o orã Ciocoii vechi ºi noi al lui Nicolae Filimon, Dinu Pãturicã având numele basarabene groteºti de Iorgu Mârºãvesco ºi Neguþãtoresco, aceºtia reprezentând retrograzii, spiritele satanizate ºi încremenite în arivism ºi materialism pragmatic. Înaintaþii sunt tinerii cu nume senine de Aglaia ºi Ioan Viitoresco, suflete plãsmuite din gingãºie, candoare ºi rafinament, firi ingenue flaubertiene, petale fragile de mac apãrute în grâul bunãtãþii necontrafãcute, care ºtie doar de ea însãºi. Primul roman basarabean ºi unul dintre primele romane româneºti în genere reprezintã povestea sentimentalã a doi tineri – Ioan ºi Aglaia –, care cunosc o dragoste inocentã ºi nãvalnicã spulberatã de moartea celui dintâi. (În final o gãsim ºi pe protagonistã în pragul morþii, bolnavã de ftizie.) E o istorie tipic romanticã, închisã într-un cerc al predestinãrii (=preursirii), în care eroii mor tragic nu doar ca individualitãþi fizice ºi psihologice (sunt tineri, puternici, plini de viaþã, deºi marcaþi de conºtiinþa dominãrii), dar ºi ca prototipuri sociale (ale cititorului posibil). Moare lumea de vis ºi idealitate a lui Ioan Viitoresco ºi Aglaia; se naºte ºi se învigoreazã lumea pragmaticã, materializatã a lui Mârºãvesco ºi Neguþãtoresco (onomastica e prin ea însãºi semnificativã), afinii basarabeni – întru arivism stendhalian – ai lui Dinu Pãturicã ºi Tãnase Scatiu. Aceste flori gingaºe aruncate în noroi se veºtejesc asemenea balzacienei „flori“ care este Eugénie Grandet, cotropitoarele buruieni sãlbatice ºi dãunãtoare nimicind visul romantic. Semnificaþia romanului o dezvãluie acest contrapunct ºi aceastã mutagenezã, care-i imprimã un sfârºit de basm trist: Mârºãvesco, care a acaparat nelegitim averea Aglaiei, a ascuns ºi vestea morþii mãtuºei ei, îngropând încã vreo tain㠄cunoscutã desigur numai sufletului lui (acelui) întunecat“. În mod surprinzãtor, primul roman basarabean nu vãdeºte caracteristicile specifice ale scrisului moldovenesc; având o miºcare narativã dinamicã, fiind bine articulat arhitectonic, fiºând rapid fizionomiile (dacã Aglaia are „o fizionomie plinã de simetrie ºi viaþã“, Mârºãvesco are „o fizionomie neagrã ºi

120 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

posomorâtã“). „Cópiilor“ naturaliste balzaciene le sunt preferate meditaþiile eseistico-metafizice, ceea ce asigurã modernitatea temeinicã a acestui fulminant discurs romanesc. Portretizãrile sunt fãcute cu trãsãturi ferme, bine reliefate, în spirit vãdit realist: „Madama ce se scuborâsã numai era la stat micã ºi cam gheboasã. Pe faþa ei erau brãzdate niºte urmãri de patimi încã nepotolite; iar ochii erau într-o moþie necontenitã, ºi fiind þintiþi la ceva, pãrea cã vor sã iasã din orbitele lor. Având o frunte înclinatã ºi micã, ochii exprimau o hâtrie ºi rãutate. Într-un cuvânt, o cãutãturã puþin mai pãtrunzãtoare, îndatã putea însemna, cã ea era nu mai puþin decât o guvernantã. Liniile fizionomiei ei erau foarte aspre, care asprime se înmulþea încã prin repejiunea bãrbãþascã ºi hotãrârile în miºcãri cu care ea poseda din naturã. Pe lângã aceasta, faþa ei, devreme îmbãtrânitã ºi topitã sub înrâurirea patimilor ce clocoteau încã înãuntru, dã dovadã despre creºterea ei culeasã prin strãini. Mãcar de ºi ea pe deasupra n-avea încã nici 40 ani, dar pãrul ei deºi vãpsuit, totuºi se vedea mai mult alb decât negru, ºi pentru aceasta ea totdeauna purta bonetã albã, cu pretenzie de eleganþie. Prin urmare: nici pãrul ei acel alb, vãpsuit în negru; nici boneta pe cap nu stã în dizgarmonie cu fizionomia ei, ce exprima, desigur, jele dupã trecut. Încrederea în sinea ei acei poruncitoare, destul dovedea ce rolã deþinea ea în casa lui Mârºãvesco. Ea, desigur, cã nu ataºa cãtre clasa guvernantelor urmãrite la tot pasul. Aceasta era o femeie ce o trãit în cele mai nobile relaþii cu stãpânii sãi, ea era capabilã pe oriºicine, mai ales pe noi, a deprinde sã-i preþuiascã meritele personale“. Parcurgem astfel o þesãturã narativã cu adevãrat balzacianã, o descriere en détail de stare civilã, de lume polarizatã de stãpâni nobili ºi guvernante, de ciocoi vechi (Mârºãvesco) ºi noi (Neguþãtoresco), de madame de modã veche, cu nostalgia trecutului brãzdatã pe faþa înãspritã de vreme, „cu pretenzie de eleganþie“ ºi de tinere fragede colcãind de viaþã, dar deja încercate de destin cu semnele prevestitoare ale destinului ºi bolii (ofticii).

MIHAI CIMPOI

121
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Sunt patimi ascunse în ridurile bãtrâneºti ºi altele izbucnind vulcanic, hrãpãreþe ce înãspresc sufletul ºi-l aruncã în noroiul hleios al materialismului în expansiune, al ciocoismului de speþã basarabeanã ºi general româneascã. Aglaia premerge cu un an-doi pionieratului romanesc al lui Nicolae Filimon (Ciocoii… apar în 1864), fiind devansat cu vreo cinci ani de primul roman social românesc, editat în 1855 de V. A. Urechia. Aglaia are meritul, dacã nu ne înºelãm, de a fi cel de-al doilea roman social românesc în deceniul marilor pionierate romaneºti 1853–1863, care începe cu fragmentele lui Mihail Kogãlniceanu ºi Ion Ghica ºi continuã cu pânzele mai ample sau mai retrase ca þesãturã ºi întindere ale pomenitului V. A. Urechia, Al. Pelimon, al cãrui Catastrofã întâmplatã boierilor în muntele Gãvanul, 1821, apare mai târziu decât Aglaia, în 1864, ºi cu Bucur, Istoria fundãrii Bucureºtilor, Pantazi Ghica cu Un boem român (1860), Bolintineanu cu romanul original de datine politic-filosofic Elena ºi cu renumitul Manoil… (1864), C. D. Aricescu cu Misterele cãsãtoriei (1862), George Baronzi cu „romanul original“ Misterele Bucureºtilor ºi cu Muncitorii statului, I. M. Bujoreanu cu Misterele din Bucureºti, ce se revendicã de la Misterele Parisului al lui Egêne Sue. Romanul mai are o puternicã laturã eseisticã, dupã cum o numim noi astãzi, romancierul referindu-se la Descartes, Lavater, fãcând extinse speculaþii filosofice pe marginea legilor universale, a „ideilor sociale ºi comunistice“ care înºealã lumea, a fizionomiei, sufletului ºi „existenþei noastre spirituale“. Se pune, fireºte, ºi întrebarea prin ce se diferenþiazã ºi prin ce se apropie primul roman basarabean de modelul epic cu „bonus pastor“ în centru, caracteristic romanului românesc de pionierat. Dan Mãnucã, cercetãtorul avizat al deceniului 1850–1860, preciza pe bunã dreptate c㠄bunul pãstor“ reprezintã, în contextul literar romantic al timpului, descoperirea a „însãºi naturii omeneºti“. „Pentru scriitor, societatea contemporanã eluda formele originare. În replicã, „bunul pãstor“ este imaginea tiparelor primare neîntinate“ (Dan Mãnucã, Lecturã ºi interpretare, Bucureºti, 1988, p. 165).

122 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Deºi Aglaia investigheazã realitãþile oraºului (Chiºinãul anilor ’50 ai secolului al XIX-lea), pledoaria pentru naturã, natural ºi „formele originare“ sunt invederate, autorul simpatizând cu tinerii care au un suflet curat. Retorica, în primul roman basarabean, nu constituie un pretext al literaturitãþii, situaþiile de viaþã descrise nefiind atât avantextuale, cât propriu-zis textuale. Oricum, aºa cum remarcã ºi Dan Mãnucã în prefaþã, textul este în mod explicit „roman“; este un important document de istorie literarã care se asociazã întru totul la modelul epic care a funcþionat în literatura românã între 1850–1880 ºi chiar pânã la începutul secolului al XX-lea. „Este, totodatã, un document de sociologie literarã, care atestã prezenþa acestui model epic ºi în spaþiul de limba românã din stânga Prutului. Probabil cã este cel dintâi roman scris în limba românã pe teritoriul Basarabiei. Consider cã cercetãrile de arhivã ale colegilor de la Chiºinãu vor sfârºi prin identificarea autorului, care poate fi Constantin Stamati-Ciurea. Consider, de asemenea, cã ne aflãm în faþa unui precursor, modest desigur, al lui Constantin Stamati-Ciurea“ (p. VI).

Mesianicii începutului secolului al XX-lea
S E C O LU L A L X X-L E A : E TAPE (ARSE) ªI DRUMURI (ÎNTRERUPTE)

Drumul spre Centru al literaturii române din Basarabia secolului la XX-lea este un drum întrerupt adesea, dar reluat de forþe estetice refãcute ºi cu multã înverºunare energeticã în ciuda obstacolelor de orice naturã; e un peisagiu, un landºaft foarte caracteristic ºi deconcertant prin ciudãþenia lui „geograficã“. Conturându-se sub legea – palingenetic㠖 a stingerilor aparente ºi regenerãrilor miraculoase, a întreruperilor ºi reînnodãrilor firului întrerupt, acest Drum se adunã din mai multe ºi diverse drumuri cu aspect de cãi anunþate doar programatic, de începuturi firave de drum, de cãrãri lãturalnice îndepãrtate pe un timp de magistralã ºi de drumuri încheiate fericit cu toatã splendoarea împlinirii. Se configureazã clar o sinusoidã a devenirii prin revenire, a unui drum ca ºi cum inversat spre Centru ce trece, nu fãrã repercursiuni anume, printr-o conºtiinþã tensionatã a înstrãinãrii ºi depãºirii psihologice a limitelor acesteia. Pe fundalul auroral al zãrilor „lumii noi“, aprinse ºi cu ajutorul lui Octavian Goga sau al lui Nichifor Crainic ºi Gala Galaction, tustrei prezenþi activ în orizontul spiritual basarabean (ultimii doi ºi ca profesori la Facultatea de Teologie din Chiºinãu), apare-dispare-reapare imaginea simbolicã a lui Christos – topitã, la începutul secolului, în acel homo christianus organic al lui Alexie Mateevici, contopitã cu misticismul mai general ºi mai declarativ al poeziei anilor 20 ºi 30 (Ion Buzdugan, Nicolai Costenco, Pan Halippa, Sergiu Matei Nica, Vladimir Cavarnali), retopitã în sensurile mai specifice ce actualizeazã spiritul de jertfã al poeziei închisorii (Andrei Ciurunga), ºi, dupã o lipsã de mai multe decenii, în poezia de inspiraþie socialã ºi naþionalã a lui Grigore Vieru ºi Leonida Lari (fãrã nuanþã misticã) ºi în cea a lui Arcadie Suceveanu, Emilian Galaicu-Pãun, Teo

124 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Chiriac, care pun lumea modernã în genere ºi Basarabia sub semnul unei Golgote a suferinþei ºi a levitaþiei deasupra hãului. Mântuitorul este, într-o succesiune bizarã, dar organicã în ansamblu, Mesia, Christosul blând mergând prin grâul basarabean, îmbunând ºi înfrãgezind lumea, Crucificatul, fantoma care bântuie în lumea de azi ce reia dupã douã milenii drumul spre Golgota. Oricum ºi-ar începe drumul – fie zgomotos-programatic, fie sub semnul senin al tradiþiei, fie sub imperiul cutezãtoarelor înnoiri formale – scriitorul basarabean pãstreazã mai totdeauna dreapta cumpãnã a sufletului românesc, având o viziune a plinului ºi rotundului. El întârzie cu bunã ºtiinþã, începând temerar dar cu o prudenþã specificã ºi sfârºind cu seninãtate ºi calm clasicist; e o îmbinare organicã, prin urmare, fie cã este romantic, simbolist sau expresionist în avânturile sale iniþiale, el sfârºeºte neapãrat prin a se clasiciza. Astfel, Al. Robot, trecut prin efervescenta ºcoalã a simbolismului, îºi limpezeºte contururile lirismului sãu cu fire ca acelea ale unui mosor cãzut în clei (G. Cãlinescu) în chiar cea de-a doua carte a sa, dupã cum tot în cel de-al doilea volum este mai echilibrat în sens clasicist Vladimir Cavarnali, vulcanicul incendiator de zori noi. Clasicismul poeziei basarabene, ca dimensiune fundamentalã ºi permanentã a ei, se poate alimenta cu acelaºi succes din filonul folcloric, din acela eminescian ºi alecsandrian, din acela – mai îndepãrtat – al antichitãþii latine, ca în cazul lui Petru Stati. Sincronizarea cu procesul literar general-românesc sau european are de asemenea aspecte stranii, fiind aci de o concomitenþã momentanã, aci întârziatã, aci de o intermitenþã pe parcursul a câtorva decenii: dacã poezia lui Alexie Mateevici se pune pe unda celei a lui Octavian Goga chiar în momentul apariþiei volumului acestuia Poezii (1907), Petru Stati îºi scrie Strofele pentru veac nou în cheia profeticã a poemelor „pãtimirii noastre“ în 1937, iar poezia lui Ion Bolduma se revendicã în mod expres de la ele abia în anii 60. La fel cu intermitenþe îºi exercitã influenþa poezia lui Lucian Blaga, în special prin panteismul bucolic, beatitudinea vegetalã, prin

MIHAI CIMPOI

125
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

panism ºi spiritualizarea lumii, asupra poeþilor anilor 30 (George Meniuc ºi Vladimir Cavarnali se referã la ea ºi în eseuri) ºi asupra poeþilor anilor 60 (în special asupra lui Grigore Vieru) ºi a poeþilor anilor 70. Ceea ce am putea denumi postsincronism este un fenomen specific basarabean. Nicolai Costenco, Ion Buzdugan, Teodor Nencev, Al. Robot, Bogdan Istru, Andrei Ciurunga, George Meniuc, Magda Isanos, Petru Stati preferã în anii 40 esenþele deja bine distilate trecute prin retortele romantismului, simbolismului ºi expresionismului, ca ºi prin acelea ale clasicismului românesc ºi universal. Ca ºi în secolul al XIX-lea, moldo-basarabenilor le aparþin, în secolul al XX-lea, mari iniþiative de direcþionare a spiritului, de manifestare a „maximului de românism“, de înnoire ideologicã ºi esteticã de rând cu întreþinerea cultului neclintit al tradiþiei: dacã atunci ei impuneau, dupã pãrerea lui Garabet Ibrãileanu, spiritul critic, dând primul junimist (Costache Negruzzi), acum ei sunt, prin Constantin Stere, iniþiatorii ºi promotorii poporanismului nu atât ca doctrinã politicã ºi esteticã ºi „ideal bine hotãrât“, cât ca sentiment general, ca atmosferã intelectualã ºi emoþionalã, presupunând cultul poporului ca veºnic martor ce a muncit veacuri întregi ºi ºi-a vãrsat sângele pentru a ridica întreaga clãdire socialã ºi cultul regionalismului cultural cu toate plusurile ºi minusurile acestuia prin Nicolai Costenco îndeosebi ºi al creºtinismului spiritual, sub mai multe forme de manifestare. Unor autori basarabeni le aparþin ºi câteva formule narative absolut novatoare: Constantin Stere realizeazã primul în literatura românã roman-fluviu, iar Eugeniu Coºeriu promoveazã, înaintea lui Eugen Ionescu, absurdul. Legãturile lui Constantin Stere cu Octavian Goga, dupã cum observa ºi George Cãlinescu, sunt expresia unei înverºunãri programatice „de a cultiva o literaturã vie scrisã de români despre problemele românimii“ (Istoria…, p. 661). Dacã vom cãdea de acord cu Eugen Lovinescu, care spunea categoric cã poporanismul e „ultima manifestare din seria destul de lungã a manifestãrilor reacþionare moldoveneºti“ ºi cã doctrina nu

126 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

are consistenþã (Istoria literaturii române contemporane, Bucureºti, 1989, p. 22) ºi cã tradiþionalismul este o formã avansatã superioarã a poporanismului, am îndrãzni sã afirmãm cã literatura basarabeanã aduce corective importante acestor spuse categorice, vãzând în tradiþie o modalitate de rezistenþã ºi supravieþuire. Fireºte, scriitorii basarabeni nu au mers doar pe un singur drum, fie acesta singurul dãtãtor de siguranþã. Pânã în 1941 în Basarabia a apãrut, dupã cum constata un cronicar literar al timpului, „o literaturã dinamicã, cu distinctã nuanþã de luptã, de ofensivã, regenerare a unor lacune învechite, o literaturã de sfârtecare a tuturor draperiilor ce acopereau dreptul la o existenþã onorabilã în universul literar al provinciei nistrene“ (Sergiu Matei Nica, Marile perspective ale literaturii basarabene, în rev. Viaþa Basarabiei, 1941). Nicolai Costenco începuse, vulcanic-sentimental, dar pãstrând blazonul clasicismului, „sub pavãza reîncarnãrilor lui Goethe ºi sub influenþa sinceritãþii baudelairiene, obsedat de frumosul libertinaj al lui Serghei Esenin“. George Meniuc ºi Vladimir Cavarnali reprezentau, la acea orã, poezia de reflecþie filosoficã. Vasile Luþcan descoperea „frumuseþea tãcutã a cimitirelor basarabene“. Pe alte douã fãgaºuri – pe unul elegant, prins în forme pline ºi simbolice, pornea Bogdan Istru, adeptul lui Mallarmé ºi Paul Valéry, iar pe altul, „dionisiac, mai sincer, mai întregitor ºi care se ridicã de la pãmânt direct la cer“, se îndemna Teodor Nencev, care privea pronia basarabeanã prin ocheanul tulbure al unei rezerve personale. Peisajul literar era întregit cu diferite reliefuri ºi nuanþe de Dominte Timonu, modelator de alt destin decât cel basarabean, Olga Cruºevan-Florescu, subtilã baladistã, Dimitrie Iov cu neologismul sãu ºi cu aspiraþia de a exprima adâncurile vulcanice ale fiinþei, pe care o aveau poeþii preoþi Anton Luþcan ºi Trofim Suruceanu ºi Pan Halippa, Lotis Dolënga, Nicolae Spãtaru, Iorgu Tudor, Silvia Murafa, Gheorghe V Madan, . precum ºi ataºaþii de orizonturile basarabene Augustin Z. N. Pop, George-Dorul Dumitrescu, Octav Sargeþiu, Codin Negulescu, Laurenþiu Fulga, Radu Popescu, Constantin Virgil Gheorghiu.

MIHAI CIMPOI

127
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

În ciuda eclipselor ºi golurilor ce s-au instaurat dupã 1941, literatura basarabeanã ºi-a pãstrat identitatea prin cultul eticului ºi sacrului, ca ºi prin spiritul baladesc, reluat pe linia folclorului, a lui Coºbuc, Iosif, cerchiºtilor de la Sibiu ºi Marin Sorescu, prin sincronizare tacitã cu generaþia Labiº ºi punerea deplinã în concordanþã a poeþilor din anii 80 cu optzeciºtii postmoderni din România. Din literatura rezistenþei basarabene face parte ºi poezia sau proza exilaþilor Paul Goma, Andrei Ciurunga, Sergiu Matei Nica. Poezia închisorii, pe care au scris-o Radu Gyr sau poeþii basarabeni ai generaþiei 1935 (Andrei Ciurunga, Nicolae Coban, Sergiu Matei Nica), este poezia unui univers al suferinþei care, fireºte, se închide în sine într-un fel autarhic: lumea spectralã de dincolo, reducându-se la negativul ei, genereazã un soliloc amar dominat de ideea fixã a osândei asumate sau respinse (este de fapt o stare complexã, paradoxalã de acceptare resemnat㠖 respingerea fermã a condiþiei de judecatã). Este o poezie prin definiþie existenþialã. Închiderea aceasta psihicã într-o rostire monomanã, persuasivã duce tocmai la o deschidere francã absolutã a trãirilor sub semnul unei confesionalitãþi totale ºi ardente. Din aceastã îmbinare dialecticã a închisului ºi deschisului într-un cerc emblematic al existenþei, în care se suferã la limita ce contureazã supliciul – la temperatura moralã cea mai mare a caznei, adic㠖 ies acorduri puternice ce ne tulburã prin ele însele, fãrã vestminte imagistice alese. Imaginarul pãºeºte în faþa realului infernalizat, suferinþa vorbeºte din ea ºi prin ea însãºi. Esteticul cedeazã locul, fãrã nici o rezervã, eticului (durerii). Condamnatul la închisoare, ca ºi exilatul în general, se aflã, vorba lui Emil Cioran din Ispita de a exista, într-o situaþie-limitã care genereaz㠖 în cazul scriitorului – un fel de ultim hotar al stãrii poetice. El exploateazã, prin urmare, acest hybris al trãirii în acelaºi registru al tensiunii ºi paroxismului, stimulând un epigonism al propriei suferinþe. În poezia închisorii trãirea monomanã în aceeaºi cheie a disperãrii ºi dorului de þarã se transform㠖 la acest prag de sus – într-o trãire sentimentalã. Închisoarea i-a determinat,

128 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

astfel, pe poeþii basarabeni ai generaþiei 1935 sã reactualizeze – anume în regimul rememorãrii afective – imaginea locurilor natale. În modul acesta, dramatic ºi tragic, se aºtern drumurile literaturii române din Basarabia, care îºi iau începuturile ºi se deapãnã din tãcerea ºi strigãtul suferinþei, din continuitate organicã ºi intermitenþe, din rouã ºi lacrimã, din traiecte netede, drepte sau priporoase ºi întortocheate, toate adunate, însã, într-un Drum spre Centru – drumul predestinat fiinþei româneºti.
ALEXIE MATEEVICI, HOMO CHRISTIANUS

Miºcarea de renaºtere naþionalã din Moldova de Est l-a reactualizat pe Alexie Mateevici, l-a valorificat în ansamblu (cãci poeziile sale religioase erau interzise) ºi i-a înãlþat o statuie de apostol al neamului; el a devenit, în fond, cel de-al doilea poet naþional, dupã Eminescu, iar Limba noastrã s-a impus ca un al doilea imn de stat, alãturi de Deºteaptã-te, române al lui Andrei Mureºanu. Împreunã cu definiþiile apoftegmatice, sacramentale, tãiate ca inscripþiile în piatrã, erau rostite cu aceeaºi însufleþire generalã pateticile sale rânduri publicistice din Ce ne trebuie nouã?, scrise în 1906: cârmuirea (autonomia) neamului („Cãci fiecare neam numai atunci se ocârmuieºte bine, când se cârmuieºte potrivit cu obiceiurile lui, potrivit cu drepturile lui naþionale“) ºi dreptul de a-ºi vorbi limba („Toate neamurile neruse, precum suntem ºi noi, moldovenii, când au drepturile lor naþionale, adesea când au voie sã vorbeascã, sã scrie, sã citeascã, sã se înveþe, sã se judece ºi sã se roage în limba lor, atunci ele pot desfãºura în pace ºi liniºte toate puterile minþii ºi ale inimei lor“). Aceleaºi drepturi le revendicau moldovenii ºi la 1987, reluând pledoariile lui Alexie Mateevici de la începutul frãmântat al secolului trecut. Figura de Christ blajin, parcã coborât de pe crucea Golgotei, cu barbã apostolicã redusã la un cioc blând ºi cu o rostire moldoveneascã în care are o blândeþe comunicativã ce te împrietenea fãrã zãbavã (aºa ni-l descriu contemporanii), se cobora imaginar în mijlocul mulþimilor agitate care cereau

MIHAI CIMPOI

129
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

imperativ un reiterat Ce ne trebuie nouã? Firea lui de adevãrat creºtin se speria de întuneric, apã ºi de fulger, dar le invoca frenetic atunci când trebuia sã ne prezinte o zare neagrã, coloratã apocaliptic, înfricoºãtoare care urma sã aducã lumina purã a unei noi zãri: cea a mântuirii. În aceastã figurã apostolicã Poetul ºi Preotul s-au întîlnit într-o simbiozã organicã, de identificare absolutã, astfel încât putea fi vãzut în mânã cu cãrþi româAlexie Mateevici ** neºti pe care le cerea insistent de la prietenii sãi de peste Prut (pentru a se documenta ºi a se sincroniza cu scrisul poetic de acolo) sau printr-o pãdure sedus de mirosul florilor ºi de cântecul privighetorilor în timp ce în jur rãsuna canonada rãzboiului. Alexie Mateevici impune prin opera ºi pledoariile sale publicistice nu un om creºtin doctrinar, ci un homo christianus genuin, organic. Acordul dintre Christos ºi popor, asemenea acelui dintre sãmânþã ºi arãturã, dupã cum zicea Nichifor Crainic, este intuit magistral de Alexie Mateevici ºi exprimat ca marea temã, ca toposul fundamental al poeziei sale tunãtoare, oraculare, mesianice. Poetul, ca Preot, le înalþã în tonuri psalmodiate, de rugãciune pãmânteascã spre cerurile pline de tainã ale lui Dumnezeu. El se închide în cercul Credinþei, ca un nou Ioan Damaschin, spre a se lepãda de lumeascã deºertãciune ºi a se pãtrunde de duhul Mântuirii: „Chemarea mea-i Fiinþa sfântã, / Viaþa mea-i cerescul cântec…“ (am citat din poemul Ioan Damaschin al lui Al. K. Tolstoi, tradus de Mateevici). Ca homo christianus, poetul basarabean nu poate concepe lumea decât prin Iisus, ca singurul Domn care o întruchipeazã, precum se spune în Întâia epistolã cãtre Corinteni a Sfântului apostol Pavel: „… un singur Domn, Iisus Hristos,

130 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

prin Care sunt toate ºi noi prin El“ (I. Cor., 8, 6). Statutul de om creºtin Mateevici îl precizeazã în teza sa de licenþã Concepþia religioasã ºi filosoficã a lui Fechner, susþinutã în 1914 în cadrul Academiei Teologice din Kiev. Christos este mãsura universalã vie cu care sunt mãsuraþi oamenii ºi nu o mãsurã moartã, mijlocind o plinãtate cu El ºi în El; Iisus trãieºte în ucenicii sãi, iar prin ucenicii sãi duhul sãu trece în alþii. Taina, Scriptura ºi Cuvântul sunt purtãtorii materiali principali ai acþiunilor spirituale ale existenþei lui, datoritã cãrora trupul sãu dobândeºte noi ºi noi mãdulare existând veºnic. „Cãci precum trupul unul este, ºi are mãdulare multe, iar toate mãdularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aºa ºi Hristos“ (I. Cor., 12, 2). Aceastã afirmaþie a apostolului Pavel este valorificatã de Mateevici prin „concepþia luminoas㓠fechnerianã. Nu poate fi Împãrãþie a Cerului decât în mijlocul celor care se unesc întru pilda, învãþãtura ºi fapta lui Christos; el fiind acela, dupã Fechner, care le pune tuturor în mânã cheia pentru aºa ceva. Or, Alexie Mateevici îl despoaie de aura divinã ºi îl împãmânteneºte, îl face sã semene cu Pãstorul cel Bun (bonus pastor), cu Semãnãtorul ºi Plugarul, adicã face ca mitul christic sã creascã, vorba lui Nichifor Crainic, „ca din vlaga pãmântului românesc“. Iisus este mereu cu cei mulþi ºi necãjiþi. „Când crucea vieþii te doboarã / Pe tine la pãmânt, creºtine, / Grozava soartã te-nfioarã / Fã-þi pace: Domnu-i cu tine“ (Mângâiere). Survine, în reprezentarea lui Christos, dupã cum preciza Hegel în Prelegerile de esteticã, o dilemã: el trebuie sã fie înfãþiºat fie mai cu seamã în comparaþie cu mediul în care a vieþuit, cu pãcatele ºi relele ce sãlãºluiesc în om, fie prin îmbinarea naturii lui divine cu cea umanã astfel încît „îl vedem înãlþat în cerul spiritului ºi în acelaºi timp avem ºi posibilitatea sã vedem cã el n-a apãrut numai ca Dumnezeu, ci ºi ca figurã obiºnuitã, naturalã, nu idealã, ºi cã în chip esenþial, ca spirit, îºi are existenþa concretã în omenire, în comunitate ºi îºi exprimã natura divinã, oglindindu-se în aceastã comunitate“ (Hegel, Prelegeri de esteticã, Bucureºti, 1966, vol. II, p. 217). Fireºte, pictura (ºi în genere arta) nu are mijloace adecvate

MIHAI CIMPOI

131
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

pentru a exprima natura lui divinã, cãci subiectivitatea omeneascã îl împãmânteneºte, îl umanizeazã, depunând eforturi spre a-i transfigura chipul într-o luminã mai purã. Alexie Mateevici face uz în acest sens de arsenalul sugestiv tradiþional al luminii. ªtim cã imaginaþia popularã a excelat în colinde în ce priveºte gãsirea unor mijloace picturale, acustice sau sinestezice cu ajutorul cãruia sã ne sugereze revelaþia învierii (sã ne aducem aminte de acea rarisimã ºi eufonic㠄linu-i lin ºi iarã lin“). Poetul basarabean valorificã toposul luminii cereºti ºi acela al rãsãririi stelei ce vesteºte marea minune anume în cheia folclorului de inspiraþie religioasã: „Lumini lucesc la gura mormântului deschis, / Întunecimea piere o clipã-n toatã firea… / Hristos învie!… Paznici, sã fie vouã vis, / Lumina vã vorbeºte, v-au înlemnit uimirea! // Luminã din lumina cerescului cuprins / Luceºte-acum pe chipuri, îl-înalþã biruinþa. / ªi lepãdând pãmântul, îl lasã foc nestins / Pe calea mântuirii: nãdejdea ºi credinþa“ (Hristos au înviat); „ªi-o stea-n rãsãrit s-au aprins minunat, / Ceriu-ntreg bucurând ºi pãmântul, / ªi pornind, au lucit ca un ochi înfocat / Drumul drept spre Hristos arãtându-l“ (Noaptea naºterii); „Varsã line strãluciri / Pruncul sfânt ºi luminos, / ªi cereºtile luciri / Ard pe faþa lui Hristos“ (În Betleem). Faþa Fecioarei-Mame este de asemenea luminatã la vãzul Fiului lui Dumnezeu (Hristos pruncul). Simbolismul luminii subliniazã în mitul cristic veºnicia, puritatea, miºcarea perpetuã, iubirea confundatã cu absolutul. Referindu-se la Dante, Petre Þuþea spune în acest sens: „Dumnezeu este luminã veºnicã, iubire veºnicã, întâlnit cu omul, creat de el, în Hristos ºi cu universul creat de el, în legile care stãpânesc, în armonia cosmic㓠(Petre Þuþea, Proiectul de tratat. Eros, Braºov-Chiºinãu, 1992, p. 188). Important este, în contextul evocãrii lui Christos, actul comuniunii spirituale cu el, mântuitor prin sine însuºi: „Povestirea cei sfântã în inima ta / Viu rãsunet îndatã gãsi-va, / ªi durerea în sufletul tãu va-nceta, / ªi plânsoarea cei gre conteni-va“ (Noaptea naºterii). O asemenea predicã este fireascã, deoarece pentru homo christianus Iisus vine pe pãmânt spre a salva împãrãþia cãzutã

132 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

a lui Dumnezeu, a pune capãt rupturii cu Creatorul ºi a întemeia un „început nou“, istoric, compromis prin drama cãderii omului în pãcat ºi intrarea ei într-un imperiu al morþii (Ion Bria, Iisus Hristos, Bucureºti, 1992, p. 40). Aºa cum terapia persoanei (vindecarea, terapia socialã ºi ispãºirea pãcatelor) este completatã de terapia socialã (înfrângerea rãului), restabilirea raporturilor armonioase între oameni (scoaterea demonilor), Mateevici se gîndeºte, ca ºi iudeii altãdatã, nu numai la un mântuitor religios, ci ºi la un erou naþional. Poetul însuºi se crede apostol al lui Christos, profetizând în „versuri cu foc arzãtoare“ pe linia lui Goga aprinderea unor zãri noi: „Vezi:! În zarea depãrtãrii / Zorile s-aprind, / Sfânta zi a învierii / Vine strãlucind“. Dintr-un homo christianus, dintr-un misionar creºtin tipic poetul se transformã într-un vizionar social, într-un Mesia al „începutului nou“ de erã care aduce nu doar mântuirea de pãcatul originar, ci cheamã la lupt㠄pentru-nfrângerea robiei / Bietului plugar“. Un cântec nou al zorilor ce vor mistui veºnica durere înlocuieºte „doinele de amar, de dor“: „Eu cânt, cãci vãd necazul frânt / ª-aud plugari în zori cântând. / Nu doine de amar, de dor, – / Înviorarea þãrii lor … // ªi glasul vieþii ascultând, / Venirea zorilor eu cânt!…“ Devenind retoric, clamoros, oracular, într-un suflu mesianic total, versul cunoaºte ºi o frângere elegiacã din cauza umbrelor apocaliptice pe care le lasã asfinþiturile înflãcãrate ºi „albastrele amurguri“ ale zãrilor anilor trecuþi“ (În zarea anilor) ºi a prãbuºirii câte-unei stele, ce face sã se zbat㠄sufletul cântãrii mele“ (Vâd prãbuºirea). Alexie Mateevici a trãit dialectic certitudinile ºi incertitudinile „începutului nou“ de veac ºi „prãbuºirile“ de mândri luceferi în timpul primului rãzboi mondial, în care a fost încadrat ca preot militar în Brigada 71 ruseascã de artilerie de pe Frontul român. Nãscut la 16 martie 1888 în Cãinari-Tighina în familia preotului Mihail Mateevici, mort la 13 august 1917 din cauza unei febre tifoide contractate pe front la Mãrãºeºti, Alexie Mateevici este o apariþie meteoricã, romanticã prin excelenþã, lãsând nerealizatã promisiunea de mare poet, anunþatã în Limba noastrã, cel mai frumos imn dedicat limbii române.

MIHAI CIMPOI

133
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Prezentatã la Cursurile de Limbã româneascã pentru învãþãtorii moldoveni, þinute la Chiºinãu în zilele de 18–19 iunie 1917, ea conþine „imagini superioare de mare poezie“ (Cãlinescu). Fiinþa sa de homo christianus, aureolatã de lumina comuniunii cu Dumnezeu, experienþa sacerdotalã, ºtiinþa de a pune sentimentele nimbate de sacralitate într-un desen imagistic simplu („Numai Eminescu a mai ºtiut sã scoatã atâta mireasmã din ritmurile poporane“, susþine Cãlinescu, citând poezia Pietre vechi) explicã farmecul acestui imn identificat cu un psalm. Definiþiile metaforice, dispuse conform unei reacþii nucleare în lanþ, sunt foarte sugestive. Limba este fundamentul etern al neamului, aurul sufletului sãu, deci ceea ce dã valoarea lui supremã (în debutul poeziei este, deci, fireascã comparaþia cu „o comoarã“, cu „un ºirag de piatrã rar㓠ce împodobeºte moºia intelectualã ca pãmânt strãmoºesc, ca patrie sufleteascã). Ca foc latent al istoriei naþionale, ea trezeºte neamul din somnul de moarte, trezire semnificatã de imaginea mesianicã a deºteptãrii „viteazului din poveste“. De acum încolo suflul profetic se intensificã, limba însemnând cântecul fundamental al neamului, „doina“ dorurilor noastre“ care prin puterea sa creativã, asemenea cuvântului lui Christos, fulgerã ºi despicã nourii negri îngânaþi cu zãrile albastre, imagine iarãºi din arsenalul mitului cristic a alungãrii întunericului ºi „începutului nou“. „Graiul pâinii“ ne aduce aminte de „sfinþirea cu sudori“ a þãrii, de bãtrânii noºtri, ca mai apoi poetul sã ne vorbeascã în imagini memorabile, despre comuniunea cu codrii ºi apele, despre izvoarele vechi care au pecetluit povestirile din alte vremuri, „vechimea“ limbii. Limba este, heideggerian vorbind, rostire esenþialã, rostire a zeului prin intermediul muritorului, poetul exprimând-o deci „printr-un discurs care este zeiesc, este ceea ce dã identitatea unui neam, certitudinea înaltã a acestei identitãþi. Ea este Logos, principiu ultim al existenþei neamului, în acest sens mijlocind comuniunea cu Dumnezeu, care dã strofele axiale ale poeziei: „Limba noastrã îi aleasã / Sã ridice slavã-n ceruri, / Sã ne spuie-n hram º-acasã / Veºnicele adevãruri. // Limba

134 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

noastrã-i limbã sfântã, / Limba vechilor cazanii, / Care-o plâng ºi care-o cântã / Pe la vatra lor þãranii“. Prorocul pe care-l visa Alexie Mateevici sã-l ridice basarabenii a fost chiar el însuºi. Dominanta misticã a obþinut, în poezia ºi publicistica lui Alexie Mateevici, aspect atât de doctrinã creºtinã ºi socialã, cât ºi de manifest estetic.
TUDOSE ROMAN

Un poet „uitat de Dumnezeu“, cu destin greu, orb, susþinut doar de cultura sa folcloricã, este Tudose Roman (5.I.1887, Chipercenii de Sus-Orhei – 1921, Step-Soci-Orhei). Fiu de mazili, s-a impus în atmosfera culturalã basarabeanã a începutului de veac (a colaborat la revistele Basarabia ºi Cuvânt moldovenesc) ca un poet-þãran mesianic în linia lui Octavian Goga, titlul singurului volum Cântecul plugarului (Chiºinãu, 1919) fiind sugestiv în acest sens. Nota socialã foarte pronunþatã este generatã de motivul-cheie al înstrãinãrii „uitãrii de Dumnezeu“, al durerii înfundate atât de caracteristicã þãranului („Fost-am noi daþi la pieire / ªi uitaþi de Dumnezeu, / Nu ºtim carte, n-avem parte / ªi trãim amar ºi greu…“) de frecventele chemãri vaticinare Tudose Roman ** („ªi pãmânt, ºi libertate, / Voi, Români, veþi cãpãta / Dacã toþi pentru dreptate / În unire veþi lupta!“). „Acest Kolþov al Basarabiei“ (ªtefan Ciobanu), fiu al câmpurilor ºi stâncilor orheiene cu pecetea ingenuitãþii ºi supliciului pe faþa-i ovalã, se scufundã în miresmele naturii conceputã ca oþiu („Aer dulce cu miresme / De pe câmpul înflorit / Mi-a fost drag sã mã dezmierde / Când mã aflu obosit“) sau în umbrele trecutului care readuc într-o

MIHAI CIMPOI

135
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

formulã baladescã bine stãpânitã fantoma unui crai dac („Craiul de rãsare, ºi încet zâmbeºte, / Iar când doina tace, împrejur, priveºte… / ª-astfel stã viteazul ºi se uitã-ntruna / Pân-ce cânt cucorii, pân-apune luna. / Calul lui atuncea, speriat tresare / ªi viteazul întrã în movila mare…“). Este invocat ºi Mântuitorul (Venirea lui Iisus Hristos în noaptea învierii), Tudose Roman fiind, ca ºi Alexie Mateevici, un homo christianus. O excepþie curioasã este poezia În zadar, încercare de reflecþie filosoficã asupra tainelor de necucerit ale universului („Haosul din lumea largã / E prea greu de înþeles, / Însã mintea se încearcã / Sã-nþeleagã prin progres“).
L E O N D O N I C I -D O B R O N R AV O V

De cumplita înstrãinare la care a fost predestinat, Leon Donici-Dobronravov este mântuit prin revenirea la limba românã în care îºi scrie Revoluþia rusã ºi prin înhumarea în pãmântul basarabean, singurul care, zicea el, pãstreazã trãsãturi patriarhale de negãsit în Apus sau în Rusia: conform testamentului sãu, corpul sãu neînsufleþit a fost adus la Chiºinãu de la Paris, unde se stinse din viaþã din cauza ofticii, boala fatalã a revoluþionarilor, la 26 mai 1926. La funeraliile naþionale, ce i s-au Leon Donici-Dobronravov ** organizat, au luat parte Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Elena Alistar, Nichifor Crainic. Astfel, îºi încheia, împãcat, cariera sa de scriitor, revoluþionar nepotul cunoscutului preot-naþionalist Petru Donici (s-a nãscut la 5 iunie 1887 în familia fiicei acestuia Domnica ºi Mihail Dobronravov, secretarul Consistoriei din Chiºinãu). Leon Donici-Dobronravov este un adevãrat corifeu al genului memorialistic, dându-ne mai întâi în

136 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ruseºte studiul radiografic sclipitor al lumii viitorilor preoþi în romanul Noul seminar (1913; trad. româneascã a lui G. Ivanov, colegul lui Alexie Mateevici de la Academia Teologicã din Kiev, a apãrut în 1929), apoi romanele Apele mici (1914), Cneazul veacului (1917), cu personajul axial Pobedonosþev, ober-procurorul Sfântului Sinod, ambele confiscate în Rusia, volumul de nuvele Floarea amarã (1915), O cãlãtorie din Petrograd la Basarabia (1920), apoi vasta panoramã memorialisticã Revoluþia rusã (1923). Mediile radiografiate sunt strãluminate din interior de prezenþa auctorialã, autorul rãmãnând un martor interesat al întâmplãrilor. Sentimentul parþialitãþii, complexul psihologic al parti pris-ului ordoneazã într-un anumit sens faptele, le dã culoare ºi ritm (precipitat, sincopat). „Simfonia miºcãtoare ºi stranie a revoluþiei“ cu ieºirile pe arenã ale împãratului ºi împãrãtesei, miniºtrilor, marilor sforari de tipul lui Rasputin, „atotputernicul“, ºi Kerenski, uºuratecul erijat în postura unui „Napoleon fãrã un sfert de ceas“, al unor tipuri de intelectuali de felul lui Leonid Andreev „semãnând puþin cu Christos“ sau al lui Gorki, „tâmpit“ în politicã (dupã pãrerea lui Plehanov) ca ºi Lenin ºi Lunacearski, cu sunetele Marseliezei, cu deplasãri de trupe, cu chemãri la lupte, cuvântãri, strigãte ºi ºuierãturi, contureazã tabloul sintetic al unei vieþi „înecate într-o negurã deasã ºi eternã a unei crime monstruoase în faþa spiritului, civilizaþiei, culturii, omenirii (din aceste elemente generale se compunea sâmburele vieþii republicii sovietului)“:
Teroarea roºie, munþi de cadavre, iatã ºi simbolul vremurilor care fãgãduiau un cer nou ºi un pãmânt nou. Când îmi amintesc de trecut, mi se pare cã am dormit ºi am visat un vis înspãimântãtor ºi urât. Nu pot sã descriu azi domnia bolºevicilor cu rãceala necesarã unei descrieri adevãrate. Numai când vor trece anii ºi vremurile se vor liniºti, atunci poate ne va fi cu putinþã sã privim la tabloul trecutului cu ochi mai senini.

Leon Donici îºi valorificã în mod excepþional toate calitãþile de memorialist, fapt pentru care operele sale au fost traduse

MIHAI CIMPOI

137
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

în mai multe limbi sau au suportat mai multe ediþii în ruseºte: miºcare caleidoscopicã energicã a faptelor, radiografie sumarã, dar sugestivã, a tipurilor sociale ºi moravurilor, portretizare prin date fiziologice exacte, psihologice, sau prin exagerare grotescã ºi diminuare litoticã, surprinderea în câteva linii a stãrii de spirit dominante. „Cartea dlui Donici, scrie într-o cronicã de întâmpinare în Viaþa româneascã (1923, nr. 2) Garabet Ibrãileanu, e scrisã cu talentul d-sale obiºnuit, e clarã, plinã de miºcare, conþine tipuri de portrete, e presãratã de anecdote interesante, care contribuie la crearea atmosferei“.
UN AROMÂN BASARABEAN: NUªI TULLIU

Mediul basarabean a sensibilizat aromânismul lui Nuºi Tulliu care, ca ºi basarabenismul, este un românism la limitã. Asemenea Basarabiei, Pindul e scufundat într-o Vale a Plângerii ºi a Vaierului cosmic; el este simbolul pustiului în care viaþa e sortitã pierzaniei: „Dar multe sate astãzi sunt ruinã vai de noi / ºi va rãmâne Pindul mut, bãtut de vânt ºi ploi“. Nãscut la 23 aprilie 1872 în Avdela (Macedonia), ºi-a luat licenþa în litere la Bucureºti, 1899, dupã care a urmat cursurile Facultãþii de Drept. A fost revizor ºcolar în Epir ºi Tesalia, redactor-ºef al unor periodice româneºti (Ecoul Macedoniei º. a.), profesor de liceu la Silistra, Chiºinãu ºi Bucureºti. Volume: Poezii lirice-eroice, Bucureºti, 1907; File rupte din viaþa aromânilor, vol. I, Chiºinãu, 1919; Poezii (în aromânã ºi transpunere româneascã), Bucureºti, 1926; Tragedia unei idile. Roman din meleagurile Pindului, Chiºinãu, 1928. A murit, la Bucureºti, în ziua de 8 aprilie 1941. Mihail Dragomirescu constatã în primul volum al lui Nuºi Tulliu simple pastiºe dupã Eminescu, Coºbuc, Bolintineanu, Alecsandri, Vlahuþã, Duiliu Zamfirescu, Iosif, poezia popularã, dar ºi anumite bucãþi elegiace pline de un adevãrat simþãmânt poetic. Nu atât mimetismul e cel care se aruncã în ochi, ci abilitatea tehnicã deosebitã cu care preia forme ºi tonalitãþi eminesciene

138 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

sau coºbuciene. Ca poet vaticinant, epic ºi eroic, se înscrie organic în procesul literar basarabean din perioada interbelicã. O jelanie universalã pãtrunde versurile aromânului basarabean. Pe plaiurile Pindului nu mai cade roua ºi nu mai cad picãturi de ploaie: curg doar lacrimi ca de sânge (Cântece). κi doreºte programatic un vers osianic, jelitor ºi trezitor de neam, cultivând un retorism râuritor excesiv, ce se naºte din propria miºcare, ca spuma din spumã. Pe cât de despletitã ºi discursivã e poezia, pe atât de disciplinatã apare proza, care împleteºte – iarãºi în spiritul prozatorilor basarabeni – documentul cu ficþiunea, fiind înmuiatã în culorile sumbre ale Pindului ce împãrtãºeºte soarta oraºului Pompei: un fior de groazã de „ultimã noapte“ îi dã suflu tragic. Este remarcabil surprins exodul de Ahasverus în pluralitate a aromânilor ce se refugiazã, aceºtia obârºind de la legiunile republicii consulare ºi fiind, dupã spusele scriitorului, nu ai lui Alexandru Macedon, ci ai lui Decebal ºi Traian. Nuºi Tulliu trebuie judecat ca literat aromân, adicã pentru contribuþia ce o aduce la miºcarea cultural-naþionalã a aromânimii. În acest sens îl evalueazã Tache Papahagi în prefaþa la Poezii, 1926; „…din încheiata, dar plina de avânt eflorescenþã literarã aromâneascã, opera lui Nuºi Tulliu constituie cea mai puternicã ºi mai plasticã expresiune liricã-elegiacã în deosebi a patriarhalismului pastoral al Aromânilor: ca inspiraþie, constatãm fericite ºi miºcãtoare sesizãri ale momentelor, iar ca formã o mãiestrie desãvârºitã“. Poetica baladescã, însuºitã de Tulliu, este excepþionalã, amintind de Lorca: „Oi-lele ºi oi-bobo, / Plângu ocl’il’i di dor, / Ca bibiilu tru nior; / Cã-anlu-aestu multu-arãu / Nã lovetea Dumiadzãu / Nã lo turmile di oi – / O, ca vai, ca vai di noi!“ Dacã precizãm cã bibiilu înseamnã privighetoare, totul este clar în acest tulburãtor Plâng al Aromânului.
O DRAMÃ ROMANTICÃ: V A S I L E L U P U D E S E V E R Z O T TA

Sever ZOTTA (14.IV.1874, Chiºinãu, jud. Cernãuþi – toamna lui 1943, Dãvideni, jud. Storojineþ), genealogist, este autorul volumelor La Centenarul lui Vasile Alescandri, Iaºi, 1921; Paul

MIHAI CIMPOI

139
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Gore, Chiºinãu, 1928, ºi al unor articole despre originea Cantemireºtilor, Hasdeilor, Hurmuzãcheºtilor, Andronache Donici tipãrite în Arhiva genealogicã. În neantul nerãvãºit al anonimatului zace piesa lui Sever Zotta Vasile Lupu, apãrutã în 1909 la Institutul de Arte Grafice ºi Editura Minerva din Bucureºti. Cunoscutul genealogist rãmâne fidel, în ea, domeniului sãu preferat de investigaþie: trecutul cu Sever Zotta ** marile revelaþii documentare în care stau pitite, ca în niºte cifruri ezoterice, pasiuni dintre cele mai mistuitoare. Piesa scriitorului basarabean apare într-o epocã de eflorescenþã a dramei istorice româneºti naþionale ºi naþionaliste, reliefatã, dupã cum menþiona E. Lovinescu, printr-un caracter permanent „de specific naþional solemn ºi inaugural, romantic ºi supraromantic“ (Istoria literaturii române contemporane, 1937, p. 321); în chiar anul 1909 apare Apus de soare de Barbu Delavrancea, dupã ce Al. Davila dãdu Vlaicu-Vodã (1902), devenitã clasicã în linia – romanticizant㠖 hugoliano-hasdeeanã; Victor Eftimiu ºi A. de Herº se inspirã din realitãþile istorice moldoveneºti în Ringala (1915), ºi, respectiv, în Domniþa Ruxanda (1907), iar Mihail Sorbul din cele munteneºti în Letopiseþii (1914). Romanticã prin pathosul ei fundamental ºi prin simbolurile centrale (umbrele lui ªtefan cel Mare ºi Traian se infiltreazã în gândurile ºi faptele personajelor), naþionalã prin situaþia dramaticã pe care o cunoaºtem de la Miron Costin ºi Mihail Sadoveanu ºi prin meditaþia mioriticã asupra destinului, Vasile Lupu e ºi o dramã sentimentalã ºi moralã, cãci în prim-plan apare ceea ce Hegel denumeºte „subiectivitatea mentalitãþii ºi a inimii bune sau rele“ (Prelegeri de esteticã, vol. II, Bucureºti,

140 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

1966, p. 631). Dacã în cazul Domniþei Ruxanda inima bunã de româncã ºi de fecioarã castã, torturatã de împrejurãrile nefaste ale istoriei, este una integrã, în ce-l priveºte pe Domnitor inima bunã se confruntã dramatic sau chiar tragic cu inima rea pe care o impune voinþa de putere ce duce la prãbuºire moralã („Eu sunt stãpânul þãrii ºi fac ceea ce vreau / ªi dupã ce-am fãcut-o mã-mpac cu Dumnezeu“, „Eu sunt stãpân-în þarã, ce fac e treaba mea“), Timuº care cere rachiu („pentru putere“), carne ºi, bineînþeles, pe Domniþã („Ce-mi pasã Voievodul ºi bietul popor, / Ea mie se cuvine, eu sunt învingãtor“) are întreg spectrul negativ al inimii rele în spiritul cronicarului („Ginerele numai singur chip de om, toatã firea de hearã“). Nota originalã, accentul pus iarãºi pe conflictul tatã-fiicã, nu domnitor-boieri, constituie un topos al dramei istorice româneºti. Stilul e fluent ºi dinamic, cu triade retorice ce surpã relieful dramatic, cu o solemnitate asiguratã de cuviinciosul alexandrin francez („alexandrinul francez se potriveºte cu buna-cuviinþa formalã ºi cu retorica declamatoare“, constatã Hegel). „Drama istoricã în 3 acte ºi în versuri“, semnatã Sever cavaler de Zotta, se remarca în special prin actul 3, gradual tensionat sub ameninþarea nãpastei fatale ce se leagã de scaunul domnesc pe care îl va ocupa în final Gheorghe ªtefan ºi prin alura romanticã ºi inima mãcinatã de contrarii a personajului central: „Eu sunt nãscut în munte, sunt fiu de Albanez / Deprins sã vãd eu viaþa din înãlþime mare, / Am sufletul de vultur, nu sufãr eu hotare / ªi ce nu prin putere o pot sã mi-o supun, / O ieu cu viclenie ºi nu întreb de-i bun / Sau rãu chipul cu care eu scopul îl ating, / N-am altã râvnã-n viaþã decât ca sã înving“. Ca în cazul multor scriitori basarabeni nerealizaþi, Sever Zotta demonstreazã în Vasile Lupu virtuþi potenþiale de dramaturg, sacrificate însã ulterior studiului istorico-genealogic, dându-ne date despre V. Alecsandri, Paul Gore, Andronache Donici, mãnãstiri ºi neamul Cantemireºtilor.

MIHAI CIMPOI

141
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

UN FENOMENOLOG AL MULÞIMILOR: PAUL GORE

Paul GORE (27.VII.1875, Chiºinãu – 8.XII.1927, tot acolo; studii la Facultatea de Drept a Universitãþii din Sankt-Petersburg; a fost membru al Comitetului Zemstvei Guberniale, preºedinte al Societãþii Culturale a Românilor din Basarabia ºi al Comisiei Arhivelor Statului, director general al Crucii Roºii din Basarabia; din 1919 – membru de onoare al Academiei Române; studii de sociografie: Plebiscitul în Basarabia, 1919, Populaþia Basarabiei pe naþionaPaul Gore ** litãþi dupã izvoarele ruseºti, în colaborare cu P Cazacu, Autoadministraþia ºi Zemstvoul, . 1920, Basarabia, 1926). A fost incidental ºi prozator care a conjugat notaþia naturalistã, sentimental-memorialistã cu cea de reportaj de rãzboi (Flãmânzii, Rãtãciri sub impresia ºocului, Abisul, Moº Vrânceanu, datate 1917–1918, anii aflãrii autorului pe front). A scris ºi un ciclu de naraþiuni cu personajul central Ionel Nãzuinþã: Dibuiri sentimentale, Amintiri din sat, Amintiri din oraº, publicate post-mortem în Însemnãri ieºene, 1936–1938. Prozele de rãzboi (ºi nu numai) ale lui Paul Gore atârnã ca niºte negative expuse la luminã pe o tramã de mãtase: tonurile ºi laturile subiectului filmat prezintã imagini inverse, siluete. Naraþiunea, nãscutã la frontiera dintre notaþia reportericeascã ºi convenþia nuvelisticã, se disipeazã lesne în fâºii de colaj. E o prozã filmograficã prin excelenþã, în care febra naturalistã, caracteristicã oricãrei scrieri de rãzboi, e cenzuratã de cursul domol, sadovenian, al evenimentelor. Ceea ce aduce nou Paul Gore e foto-sensibilizarea halucinaþiei, apropiatã într-un fel de cea a prozei interbelice.

142 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Scriitorul basarabean este – programatic – un fenomenolog al mulþimilor: „Nici nu caut prea mult facerea cronologicã, dar þin cu orice preþ sã nu pierd amãnunte care pot desluºi ceva din firea mulþimilor de oameni“. Peste teatrul de rãzboi descris de autor, dupã cum precizeazã el însuºi în timpul luptelor într-un blocnotes de medic de batalion, se aºterne un vãl al stranietãþii, al unui vis de zi identificat cu o tresãrire a memoriei. „Norii“ amintirii proiecteazã pe momentele surprinse umbre, „ca un joc de salamandre în penumbra unui fund de lac“. Totul se prezintã, printr-o reducþie fenomenologicã, asemenea unor fragmente dintr-un fragment mai mare: „ªi astfel mulþimi eterogene, în forme trecãtoare, fixeazã tainic viaþa lor în gândurile mele. Atâtea câte au tot trecut prin faþa mea. S-au transformat în umbre ºi s-adunã noaptea în visuri isprãvite în tresãrituri ºi s-adunã ziua-n nouri grei cu pãsãri de plumb. Oamenii din cetele rãtãcite nu mai poartã câte un nume. Sunt confirmaþi în obârºie ºi fiecare e o fãrâmã dintr-un fragment mai mare“. Mozaicul mulþimilor se completeazã organic cu „mozaicul psihic“, într-o încercare, rareori rãsplãtitã, de a surprinde „marea complexitate“ a fiinþei umane, abisurile sufleteºti: „Eram frãmântat de neliniºte ºi cu toatã oboseala zilei, fugise somnul, înghiþit de spaima abisurilor din suflet“. Fragmentele din Ionel Nãzuinþã (Dibuiri sentimentale, Ionel Nãzuinþã etc.) fac parte dintr-un proiectat Bildungsroman, în care observaþia psihologicã e mai accentuatã decât în episoadele propriu-zise de rãzboi, intitulate Fragment, La Bucureºti, Cei plecaþi, O vizitã medicalã, În drum spre Oituz, Laurii izbânzii, Moº Vrânceanu, Abisul, Ironia vieþii, Flãmânzii, iar scenele de provincie ºi de oraº obþin un caracter epic mai pregnant.

Ora stelarã
(Anii treizeci: românism ºi culoare localã)

R E G I O N A L I S M U L C U LT U R A L . „ V I A Þ A B A S A R A B I E I “ ª I A LT E R E V I S T E

Revistele literare basarabene au avut, în afarã de obiectivul fundamental de a întreþine climatul cultural ºi manifestarea activã a spiritului critic, ºi sarcina de a acoperi golurile culturii româneºti ºi a promova românismul. Profilul lor literar propriu-zis s-a conjugat, în virtutea unui asemenea fapt, cu un profil cultural universal care sã includã studii sociologice, de istorie, etnofolclorice, teologice, filosofice menite sã modeleze conºtiinþa identitãþii româneºti a basarabenilor intratã în zodia înstrãinãrii.
Redacþia gazetei „Basarabia“ (a. 1906) În picioare: Pan Halippa, N. Roºca, Gh. Stârcea. Pe scaun: T. Inculeþ, Alexei M. Mateevici, S. V. Cujbã, M. Vântu, I. Pelivan **

144 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Regionalismul e un dat organic al fenomenului basarabean, ºi el este formulat zgomotos în programul estetic al Vieþii Basarabiei (1932–1944) sau în programul nedeclarat al altor reviste care-l discutã, totuºi, la rubrica de note. În anii 20 apare un întreg buchet de reviste literare cu o eflorescenþã vie ºi multicolorã, care îl determina pe George Cãlinescu sã conchidã în Istoria sa: „Basarabia a dat dovezi de un mare interes literar“ (ed. a II-a, p. 968). De la chiºinãuiana Viaþa Basarabiei pânã la bãlþeana Flori de stepã din care a apãrut, pare-se, un singur numãr, semnalabile sunt un ºir de reviste care atestã o viaþã literarã dinamicã, intensã, democraticã, de o efervescenþã intelectualã aparte: Cuget moldovenesc (1932–1943); Bugeacul (1935–1940); Familia noastrã (1935–1938); Pagini basarabene (1936); Poetul (1937–1938); Din trecutul nostru (1933–1939); Moldavia (1939); Itinerar (1938); Ardealul (Transilvania) (1917–1918); Arhiva C.F.R. (1922–1925); Crai nou (1934); Gândul neamului (1924–1928); România nouã (1918). Capul de serie al revistelor din anii 30 ºi steaua cãlãuzitoare a culturii româneºti din aceastã perioadã fecundã a fost Viaþa Basarabiei, al cãrei profil croit dupã cel al Vieþii româneºti cu adãugarea unui orgolios aer provincial. Ea a fost, dupã cum s-a anunþat programatic, „plãmânii spirituali“ ai Basarabiei. Meritul ei fundamental e cã a publicat ºi a lansat un ºir strãlucit de scriitori de real talent care au devenit figuri notorii ale literaturii basarabene, încadraþi organic literaturii române în genere (Constantin Stere, Magda Isanos, Alexandru Robot, Teodor Nencev, Gheorghe V. Madan, Nicolai Costenco, Vladimir Cavarnali, Ion Buzdugan, George Meniuc, Nicolae Spãtaru, Lotis Dolënga, Dominte Timonu, Bogdan Istru), realizându-ºi, astfel, obiectivele esenþiale pe care le enumera în articolul-program semnat în nr. 1, 1932 de Pan Halippa: „1) desþelenirea paraginei trecutului de robie, care mai persistã în unele privinþi în Basarabia; 2) dezvãluirea ºi înfãþiºarea sufletului românesc basarabean în ceaþa vremurilor apuse ºi în splendoarea luminii de azi; 3) cercetarea pãmântului Basarabiei din punct de vedere geografic ºi etnografic; 4) îndrumarea fiilor Basarabiei pe cãile românismului ºi ale statului naþional român; 5) crearea de

MIHAI CIMPOI

145
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

legãturi sufleteºti între locuitorii Basarabiei, fãrã deosebire de naþionalitate ºi religie; 6) cimentarea legãturilor între românii din tot cuprinsul României Mari ºi cei în afarã de hotarele ei politice; 7) urmãrirea mersului instituþiilor de culturã spiritualã ºi materialã în Basarabia ºi chiar în Þara întreagã, în mãsura în care înregistrarea faptelor poate ajuta aducerea la luminã în problemele basarabene; 8) dezbaterea nevoilor economice ale Basarabiei; 9) revista presei, care trateazã chestiuni obºteºti, ce privesc ºi regiunea noastrã; 10) împãrtãºirea cititorului uitat ºi izolat pe meleagurile basarabene la problemele de culturã generalã ºi de civilizaþie umanã, care frãmântã capete, popoare, universul întreg; 11) orice alte probleme ºi chestiuni, care în cursul muncii, vor fi gãsite cã rãspund scopurilor Asociaþiei „Cuvânt Moldovenesc“ ºi revistei „Viaþa Basarabiei“. Conturându-ºi o astfel de vastã sferã de activitate culturalã (ºi culturalizatoare) ºi deschizându-se larg spre orizonturile culturii universale, revista îºi restrânge – în plan estetic – cercul afirmãrii sale, limitându-se la promovarea înverºunatã a regionalismului, ai cãrui adepþi erau scriitorii din echipa redacþionalã: Pan Halippa, Nicolai Costenco, A. Terziman. Îndoctrinarea regionalismului a fost, prin urmare, punctul forte ºi totodatã slab al revistei basarabene. Regionalismul e unul din aspectele dialecticii afirmãrii unei literaturi, reprezentând un bãþ cu douã capete: el poate fi expresia culorii locale ºi fondului arhetipal care zace în subliminarul conºtiinþei fiecãrui scriitor, dar ºi expresia provincialismului ca o conºtiinþã esteticã primitivã, închisã în propriul orgoliu. Lucian Blaga, în pledoaria sa pentru un anumit regionalism, acceptabil numai în mãsura în care contribuie efectiv la cultivarea unor particularitãþi ce prezintã o valoare din punct de vedere etnic ºi cultural (Vederi ºi istorie, Galaþi, 1992, p. 66), apeleazã la cunoscuta lege a progresului formulatã de Spencer: „Progresul e o continuã diferenþiere în vederea unei unitãþi superioare. Diferenþierea ºi integrarea sunt condiþiile necesare ale înaintãrii noastre“ (Ibidem, p. 66–67). Românii, formând un popor tânãr ºi unitar prin felul lui de a fi, nu sunt primejduiþi, dupã pãrerea lui Blaga, de tendinþele regionaliste de afirmare individualã a diferitelor þinuturi, ci mai degrabã de

146 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

tendinþa contrarã de a nivela temperamentul artiºtilor în starea lor embrionarã, de a reteza mugurii ce pot da roade bune. Regionalismul basarabean se revendic㠖 în plan pur estetic – de la linia tradiþionalã impusã de Sãmãnãtorul, Gândirea ºi Viaþa româneascã, opunând curentelor literare moderniste ºi chiar clasicismului, romantismului filosofia þãranului: „Toate filosofiile ºtiute ºi toate viitoarele, toate curentele literare culte, dar absolut toate, de la clasicism la romantism, simbolism, pânã la absurda literaturã modernã au pe reprezentanþii lor populari“ (Nicolai F. Costenco, Necesitatea regionalismului cultural, în Viaþa Basarabiei, 1937, nr. 3–4, p. 113). Legãmântul cu huma natalã este singurul principiu valabil admis de regionalism, care este în mod clar un poporanism redivivus: „Numai tu cel ce simþi harul firesc ºi putere de sus; numai tu cel plãmãdit; numai tu cel care judeci din dragoste ºi loveºti cu mâna pãrintelui, numai tu care ai primit altoiul cu sângerarea minþii ºi inimii tale, numai tu eºti acel chemat sã altoieºti la rândul tãu ºi nu alþii. Iatã ce cer în Basarabia basarabenii: sufletul, obiceiurile, legile nescrise, gândul, bãtaia inimii, graiul trebuie sã îmbine într-o desãvârºitã armonie cu aceleaºi elemente ale norodului. Numai de aici va ieºi folosul“ (Ibidem, p. 114). Alimentat de teoretizãrile lui Nicolae Iorga, Garabet Ibrãileanu, Eugen Lovinescu, Nichifor Crainic, Camil Petrescu, Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, Mircea Streinul ºi de miºcãrile regionaliste din Franþa ºi Bulgaria (la ele fac referinþe articolele programatice publicate în Poetul, 1936, nr. 4–5, 1938, nr. 11–12), regionalismul basarabean devine în linii mari o teorie a specificului naþional, a tiparului sufletesc caracteristic al basarabeanului care include, dupã Nicolai Costenco, credinþa aproape misticã într-un ideal social ireductibil (Stere), aptitudinea pentru abstracþie ºi doctrinarism, înclinaþia de a duce tezele pânã la ultimele lor consecinþe logice ºi de a susþine ºi propaga cu pasiune nezãgãzuitã propriile convingeri; încrederea în conºtiinþa sa: onestitatea, sentimentul dezvoltat de pudoare, naivitate ºi idealism. Basarabeanul este, într-un cuvânt, „fiu al paradisului ideilor ireductibile, platonician într-o mãsur㓠(Nicolai Costenco, Era nouã, în Viaþa Basarabiei, 1938, nr. 8–9).

MIHAI CIMPOI

147
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Dupã cum reiese ºi din articolul lui Petru V. ªtefãnucã, Mustrãrile unei conferinþe (1934, nr. 7–8, p. 118–119), regionalismul cultural este identificat cu acþiunea de cercetare ºi cultivare „a tot ce prezintã o valoare culturalã caracteristicã regiunii“. Nu lipsesc nici teoretizãrile naive: Vasile Cotigã în articolul Reflecþii despre regionalismul cultural (Viaþa Basarabiei, 1938, nr. 1–2, p. 111–113) delimiteazã trei feluri de regionalism cultural: „regionalismul ambiþioºilor ºi nemulþumiþilor“, promovat de oamenii politici care confundã regiunea cu persoana lor, „regionalismul ca mentalitate“ sau regionalismul locului natal care poate duce la excluderea non-natalilor ºi „regionalismul de realitãþi“ („Regionalismul de realitãþi înseamnã cunoaºterea nevoilor locale, satisfacerea lor ºi o prodigioasã activitate regionalistã, încadratã în românism“). Între regionalism ºi localism este pus un semn de identitate absolut. Nicolai Costenco apare ºi ca ideologul unui regionalism independent, suveran, opus – ca reacþie psihologic㠖 centralismului. Se manifestã în acest plan un subiectivism evident, o recalcitranþã provincialã agresivã, provenitã dintr-un complex de inferioritate faþã de Centru: „Dacã astãzi încã nu, mâine, în concertul culturii româneºti, se vor observa instrumentiºti spirituali basarabeni. Dupã cum o politicã egoistã înãbuºea orice avânt local, tot aºa ºi politica literarã, mai bine zis culturalã, n-a dat posibilitate provinciilor alipite sã consume produse spirituale de la Centru. Dreptul de colaborator sincer este nerecunoscãtor: ba, mai mult, prigonit“ (Era nouã, Ibidem). Orgoliul provincial ºi spiritual aprig de independenþã spiritualã determinã absolutizarea regionalismului ºi exagerarea influenþei culturii ruse ºi opunerea moldovenismului românismului care va constitui punctul-cheie al politicii oficiale din perioada postbelicã: „Ca gen suntem fraþi. Însã o altã specie, în Basarabia cultura trebuie sã se dezvolte pe douã fronturi […] E o binefacere pentru noi faptul cã am luat parte la dezbateri, când s-a creat înalta literaturã ruseascã! […] Din îmbinarea acestor culturi, cea slavã ºi… cea latinã, Basarabia de mâine va fi, spiritualiceºte, un lanþ de munþi, vârfurile cãruia vor licãri

148 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

scãldate în splendoare peste vremuri, peste hotare“ (Nicolai Costenco, Ce este regionalismul?). Deºi revistã de provincie, Bugeacul promoveazã un regionalism mai temperat, punând accentul pe o simbiozã a tradiþiei cu modernitatea ºi stimulând în primul rând elanurile creatoare ale tinerilor autori. În dedesubtul denumirii poartã specificarea „revistã literarã ºi de luptã culturalã a tinerei generaþii“ ºi are ca model revista bucureºteanã X-Y– revista noii generaþii a lui Neagu Rãdulescu. Cuvântul înainte al primului numãr, apãrut în septembrie 1935 la Bolgrad, precizeazã limpede misiunea revistei: a forma gustul tineretului pentru literaturã ºi a-l îndruma pe calea adevãrului ºi a lumii („Facem uz de puterile noastre neînsemnate ca sã rãscolim energii nebãnuite ºi sã dãm la ivealã talente… Astãzi mai mult ca oricând tineretul bolgrãdean ºi cel de pe întinsul Bugeacului trebuie sã-ºi ridice capul din balta de toropealã în care s-au zbãtut generaþiile trecute ºi sã se afirme puternic pe calea adevãrului“). În spiritul altor reviste ale „noii generaþii“ care grupeazã tinerii, dupã cum observã Cãlinescu, pe principiul generaþiei sau al provinciei ºi care sunt intolerante faþã de „bãtrâni“, Bugeacul se anunþã ca revistã exponenþialã a rupturii cu trecutul, ca promotoare energicã a „spiritului nou“ (T. Nencev, Misiunea tineretului, Ibidem). „Intoleranþii“ sunt Teodor Nencev, redactorul prim, Dragomir Petrescu, directorul de mai târziu (de la numãrul 11, 1935) ºi membrii echipei de colaboratori, printre care cei mai importanþi sunt Vladimir Cavarnali, Iacob Slavov, Al. Basarab Tibereanu, George Meniuc, Robert Cahuleanu, Gh. Bujoreanu, Al. Piru (cu versuri), Ion Buzdugan, Octav Sargeþiu, Gheorghe Voievidca, C. Aldea-Cuþarov. O anumitã orientare regionalistã o are Poetul, revistã literarã lunarã a Societãþii Scriitorilor ºi Publiciºtilor Români din Basarabia, sub îngrijirea lui Iorgu Tudor, nouã numere, 1938; printre colaboratori: Vladimir Cavarnali, Teodor Nencev, Gh. Bezviconi, Iacob Slavov, George Meniuc, Iorgu Tudor, Irina Stavschi, Elena Dobroºinschi, Sergiu Grosu, Leonid ªeptiþchi, Constantin Aldea-Cuþarov, Dragomir Petrescu.

MIHAI CIMPOI

149
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Antiregionalã este Pagini basarabene (director L. T. Boga, redactor George Dorul Dumitrescu) cu o apariþie de un singur an (1–12, 1936), dar cu o aspiraþie susþinutã de a cuprinde „întreaga noastrã miºcare literarã“, cãci, dupã pãrerea revistei, „datoritã împrejurãrilor, este vãditã inferioritatea cuvântului românesc din oraºele Basarabiei, faþã de alte graiuri“ (Cuvânt de drum din nr. 1, 1936). Alãturi de autorii basarabeni îi întâlnim aici pe Tudor Arghezi, Grigore Th. Creþu-Creþescu, Gala Galaction, Zaharia Stancu, Ion Minulescu, N. Crevedia, Ion Pillat, Demostene Botez, Eugen Lovinescu, Gib Mihãescu, Lucia Demetrius, Anton Holban, Sandu Teleajen. Antiregionalã, cu nuanþarea cã se strãduieºte sã fie „o rãsfrângere a conºtiinþei neamului românesc, obijduit altãdat㓠ºi „a propãºirii mai frumoase ºi mai desãvârºite“, apare revista Cuget moldovenesc, foaie lunarã a Societãþii Culturale Naþionale „George Enescu“ (24.I.1932 – decembrie, 1937, Bãlþi; între ianuarie 1938 ºi decembrie 1943, Iaºi, prim-redactor, de la 15 octombrie 1933, Petru Stati). Numele autorilor publicaþi reprezintã diferite meridiane ale literaturii române: Mircea Streinul, Eusebiu Camilar, Ion Buzdugan, Magda IIsanos, Petru Stati, Al. T. Stamatiad, Edgar Papu, Petre V. Haneº, George Lesnea, Emanuil Bucuþa, Gr. Scorpan. Basarabia urmeazã sã fie recunoscutã ºi ca provincie româneascã ce a înregistrat o eflorescenþã de reviste ºcolare fãrã egal: fiºierele Bibliotecii Academiei Române atestã circa 130 de titluri. Anume aceste reviste, peste care s-au aºternut, de asemenea, umbrele fatidice ale anonimatului, au gãzduit debutul unor scriitori din întreaga Românie: George Meniuc, dupã ce debuteazã în revista literar-ºtiinþificã a Societãþii „M. Eminescu“, îºi publicã primele versuri în revistele ºcolare Licurici, Armonia, Revista noastrã, afirmarea lui Bogdan Istru ca scriitor e legatã de ªcoala basarabeanã, Laurenþiu Fulga, rãspunzãtorul pentru partea literarã a revistei Liceului Militar din Chiºinãu – Crai nou, a binecuvântat primii paºi ai Magdei Isanos, care debutase ceva mai înainte cu poezia Toporaºi în Licurici a Liceului „B. P Hasdeu“ din Chiºinãu, ai lui Haralambie Þugui, Vasile . Cârlan (Vornic Basarabeanu), Constantin Virgil Gheorghiu,

150 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Tudor Enache; în revista Mugurel (1943), nr. 1 a Liceului „Alecu Russo“ din Chiºinãu a susþinut debuturile lui Anatol Baconsky („Liniºte-n noapte. / Totu-i de lemn: / luna, luceafãrul, stelele. / Stau nemiºcate, / toate solemn, / chiar ºi ielele / destrãbãlate, / ce cu strigoii îºi schimbã inelele…“ – Liniºte); Licurici asigurã ºi botezul literar al lui Mihail K. Djentemirov ºi Mihai Jemãneanu; în revista Crenguþa, editatã de Liceul „Ion Creang㓠din Bãlþi gãsim primele afirmãri ale lui Eugeniu Coºeriu, Boris Cazacu ºi Arcadie Donos, în Almanahul tinerimii al Liceului „Ioan Voievod“ din Cahul debutul lui Andrei Ciurunga, intitulat sugestiv 24 ianuarie, iar în Flamuri primele poezii ale lui Constantin Ciopraga. Istoria vieþii literare basarabene, oglinditã în direcþiile programatice ale revistelor anilor 30 este, în linii mari, o istorie a luptei dintre regionalism ºi antiregionalism, dintre „spiritul vechi“, reprezentat de „bãtrâna generaþie“, ºi „spiritul nou“al tinerei generaþii afirmatã prin intermediul „blocurilor“ ºi „frânturilor“ sub zodia vânturilor înnoitoare ale modernismului. Polemica reapare, în alte împrejurãri ºi cu o altã culoare ideologicã, dar sub acelaºi steag agitat al „rupturii“, în anii 60 când se rediscutã problema specificului naþional ºi se impune intelectualismul (nichitastãnescianismul) ºi în anii 80 când iarãºi se reactualizeazã disputa – atât de basarabean㠖 între adepþii tradiþionalismului ºi cei ai modernismului ºi postmodernismului. E, în literatura basarabeanã, un drum spre Centru, reluat, care presupune o fatalã întoarcere instinctivã la tradiþie. GLASUL MOLDOVENESC (GLAS ROMÂNESC). A apãrut la Bãlþi între 22.III.1918 ºi 3.II.1920 bisãptãmânal ºi sãptãmânal. „Organ de propagandã popularã“, preschimbat în „organ de propagandã naþional㠖 Bãlþi“ o datã cu schimbarea denumirii în Unirea (9.IX.1918), de la 5.XI.1919 numindu-se Unirea din Bãlþi. Director: I. Petrescu-Podari; redactori: Traian Cristescu ºi Victor A. Bacaloglu (din 28.I.1919). A publicat, în reluare, lucrãri de G. Sion (Limba româneascã), Al. Mateevici (Limba noastrã), M. Eminescu, V. Alecsandri, A. Russo, articole de L. Marian ºi P Falã. .

MIHAI CIMPOI

151
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MOLDOVANUL (ziar), primul numãr apare la 14 (27) ianuarie 1907, Chiºinãu, redactor ºi editor fiind Gheorghe V. Madan. Este cea de-a doua publicaþie de limba românã din Basarabia. Are iniþial o orientare ideologicã promonarhistã, deºi îºi propune drept obiectiv programatic (în nr. 1) „sã lupte pentru redeºteptarea naþionalã ºi dezrobirea economic㓠a românilor moldoveni. A publicat poezii de G. Coºbuc, M. Eminescu, O. Goga, ªt. O. Iosif, Gh. Sion, povestiri de M. Sadoveanu, folclor din diferite zone ale României. Articolele lui G. Madan abordeazã problemele românilor basarabeni. Autori mai puþin cunoscuþi: P. Lupaº, V. Podeanu, N. Vasiliu, G. Donaru, L. Bârsan, Em. Vasilachi. MOMENT POETIC, revistã de poezie editatã de Direcþia Culturã a Primãriei municipiului Chiºinãu (editori: Iurie Colesnic, Iulian Filip, Vasile Romanciuc ºi Ianoº Þurcanu). Publicã poeþi din întreg spaþiul cultural românesc (nr. 1, 2, 1995; nr. 3, 4, 1996; nr. 5–20, 1996–2002). În jurnalul bisericesc LUMINÃTORUL (apare la Chiºinãu din ianuarie 1908 pânã în 1944, seria nouã din ianuarie 1992, editatã de Societatea cultural-bisericeasc㠄Mitropolitul Varlaam“, redactor-ºef preotul-protoiereu Petru Buburuz). Primii redactori: protoiereul C. Popovici ºi ieromonahul Gurie (viitorul Mitropolit Gurie Grosu). Revista a publicat poezii de Al. Mateevici ºi traducerile acestuia din poeþii ruºi, precum ºi primele creaþii ale lui Iorgu Tudor ºi Nadejda (Speranþa) Tudor, Anton Luþcan, Trofim Suruceanu, S. V. Cujbã, S. M. Nica, L. Rusu, S. Mihnevici, AL. Bardier(u), D. Protase-Prut, Natalia Buruianã. FAMILIA NOASTRÃ, revistã literarã, ºtiinþificã ºi distractivã a Liceului „Carol II“ din Bolgrad (1936). Director: A. Melnicov, prim-redactori: V. Þãranu, Gh. Bujoreanu. A publicat poezii de T. Nencev, I. Slavov, Al. Tibereanu, C. Aldea (Cuþarov), V. Hondrilã, G. Teodosiu, prozã de Gh. Bujoreanu ºi T. Nencev, criticã literarã de C. Aldea ºi P Grãmadã (Vl. Cavarnali). . LUMINA POPORULUI, foaie popularã. A apãrut la Chiºinãu un singur numãr la 27.IV.1924, avându-i drept colaboratori pe ªtefan Ciobanu, Pan Halippa ºi Ludovic Dauº.

152 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

CAHULUL LITERAR, editat, în primãvara lui 1940, într-un singur numãr, de poetul Robert Cahuleanu (Andrei Ciurunga), cu ajutorul lui Haralambie Þugui ºi Napoleon Niþoescu, pe atunci ofiþeri. RÃSÃRITUL, revistã pentru învãþãtori ºi îndemnuri bune, care a apãrut lunar ºi bilunar la Chiºinãu ºi Bucureºti, între 15.I.1919–1.II.1939. Primul redactor-ºef a fost poetul Vasile Militaru (1919–1920), care ºi-a publicat mai multe poezii. PrinRevista „Cuvânt Moldovenesc“ ** tre colaboratori au fost Lucian Blaga, Zaharia Stancu, George Voevidca (poet bucovinean), George Tutoveanu, Liviu Marian, Mircea Dem. Rãdulescu. Camil Petrescu a publicat traduceri din Chenier, Panini, Heine. CUVÂNT MOLDOVENESC, revistã de culturã basarabeanã, apãrutã bisãptãmânal, apoi nesistematic, la Chiºinãu, între februarie 1917 ºi decembrie 1939. Din direcþie au fãcut parte Pan Halippa, S. Murafa ºi N. Alexandri. La început (1919–1920) a fost subintitulatã Gazeta naþionalã moldoveneascã, apoi (din 1921) Gazeta de culturã ºi gospodãrie naþionalã. Din 1920 a apãrut cu caractere latine. În CM a vãzut lumina tiparului prima datã Limba noastrã de Al. Mateevici (1918, nr. 49 din 21 iunie). Au mai colaborat: Onisifor Ghibu, D. Iov, V. Militaru, Ion Sân-Georgiu, V. Bumbac, G. Talas. A publicat în reluare poezii de M. Eminescu, V. Alecsandri, G. Sion, ªt. O. Iosif, G. Coºbuc, O. Goga ºi prozã de I. Agârbiceanu ºi B. Delavrancea. GÂNDUL NEAMULUI, revistã literarã, ºtiinþificã, socialã, apãrutã bilunar la Chiºinãu între 17 mai 1924 ºi aprilie 1928. Printre colaboratori: Cezar Petrescu, Petru Stati, Cincinat Pavelescu, Ludovic Dauº, Nuºi Tulliu, Nicolae Dunãreanu,

MIHAI CIMPOI

153
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Cezar Titus Stoica, ªt. A. Berechet, Sandu Tudor, Constantin Goran. A publicat în reluare poezii de V. Alecsandri, O. Goga, G. Coºbuc ºi aforisme de Titu Maiorescu. CUVÂNT MOLDOVENESC, gazetã sãptãmânalã pentru românii din Basarabia ºi de peste Nistru, apãrutã la Chiºinãu între 5.I.1914 ºi 14.XII.1916, editatã de I. Buzdugan (N. Românaº). A publicat în reluare texte de V. Alecsandri, Anton Pann ºi Al. Donici. CRENGUÞA, revistã a Societãþii de lectur㠄G. Coºbuc“ de pe lângã Liceul „Ion Creangã“, apãrutã trimestrial la Bãlþi între octombrie 1935 ºi martie 1940; 1942. Printre colaboratori: bãlþeanul Eugeniu Coºeriu, viitorul mare lingvist, ºi chiºinãuianul Boris Cazacu, viitorul autor al Istoriei limbii române literare. MOLDOVA NOUÃ, revistã trimestrialã, apoi anualã, editatã cu intermitenþe de „Asociaþia culturalã a transnistrienilor“ în 1935 (nr. 1–3), 1936 (nr. 4), 1939 (nr. 5), 1941, la Iaºi ºi Bucureºti. A avut drept program reflectarea obiectivã a „adevãrului ºtiinþific, ideii naþionale ºi culturii generale“ privind românii (moldovenii) din Transnistria ºi din întreaga Uniune a Rusiei Federative. „Pe lângã cercetarea fenomenului transnistrian“, revista îºi propunea sã se ocupe ºi de „relaþiile istorice ºi culturale dintre românii ºi slavii de rãsãrit“. Cei mai importanþi colaboratori au fost Nichita Smochinã, director, fondator care a semnat ºi cu pseudonime (M. Florin, An. Ciobanu-Vlaicu), Onisifor Ghibu, Pan Halippa, Teodor T. Burada. MOLDOVA DE LA NISTRU, „revistã ilustratã scrisã pe înþelesul poporului“, apãrutã la Chiºinãu lunar între 1920 ºi mai 1922, avându-l drept director pe Dimitrie V. Pãun, iar drept director literar pe Iorgu Tudor. Obiectivele programatice erau recuperarea „hrãnii sufleteºti de care a dus atâta lipsã intelectualitatea ºi mulþimea de jos“, de a publica „povestiri din viaþa þãrãneascã, cântece ºi legende, nãscute din codrii bãtrâni ai Basarabiei, povestiri de rãzboi la care au luat parte moldovenii“, „bucãþi din trecutul nostru sub dominaþia ruseascã, din miºcãrile culturale naþionale pentru luminare“. Personalitatea esteticã a revistei apare sãrãcitã atât de orientarea spre un cititor frustrat de culturã naþionalã, de actul valoric recu-

154 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

perator care o constrânge la o anumitã informare ºi culturalizare cu caracter general, cât ºi de necesitatea de a publica ilustraþii fotografice. Stema veche a Moldovei, reprodusã pe copertã, este indiciul orientãrii naþionaliste programatice, susþinutã de medalioanele despre clasici (El. Alistar), de versurile mesianice ale lui Al. Mateevici, prezent ºi cu traduceri, ºi Pan Halippa, Sergiu Cujbã, Tudose Roman, Ion Buzdugan, de demersurile publicistice febrile ale lui Iorgu Tudor, Simion Murafa, Andrei Murafa, Anton Luþcan. Prefaþa lui Octavian Goga e, de asemenea, semnificativã pentru orientarea ei programaticã etnico-culturalã localã sau mai general-naþionalã. TRIBUNA ROMÂNILOR TRANSNISTRIENI, revistã editatã de Comitetul pentru ajutorarea bãºtinaºilor din localitãþile de peste Nistru ºi apãrutã lunar la Chiºinãu între octombrie 1927 ºi decembrie 1928. Redactor-ºef: ªtefan Bulat. Articolul-program precizeazã tranºant vrerea grupului de români-transnistrieni aflaþi pe teritoriul României Mari la studii ºi în pribegie, ultragiaþi de miºcãrile bolºevicilor, de a împlini un „gol în presa româneascã“, „de a se ajuta reciproc la întãrirea conºtiinþei naþionale“ ºi de a începe „o luptã culturalã pentru purificarea sufletului de tot ce-i strãin ºi pentru reînvierea trecutului lor istoric“. Douã obiective programatice se profileazã clar: cel teoretic – al pledoariei pentru românitatea Transnistriei, redacþia recurgând ºi la solidele argumente din studiile reluate ale lui N. Iorga, ºi cel – de ordin reportericesc – de a prezenta evenimentele politice, sociale ºi culturale din Transnistria, fapt care explicã preeminenþa rubricilor „Informaþii“ ºi „Cronica“ ºi consacrarea unui întreg numãr Primului Congres al Transnistrienilor din Tiraspol. Revista înregistreazã colaborarea activã a lui ªtefan Bulat, Nichita Smochinã, Paul Iliin, Dominte Timonu, Vasile Harea, Onisifor Ghibu, Ion Dumitraºcu. TRANSNISTRIA, „tribuna românilor de peste Nistru ºi Bug“, apãrutã între anii 1935–1939 la Cluj. Redactor: I. Zaftur. Deºi publicã ºi anumite texte literare, interesul programatic vãdit al revistei merge spre informaþie politicã, socialã, culturalã asupra evenimentelor din Transnistria ºi Rusia ºi spre studiul publicistic ºi sociologic (instituþiile, ºcoala, evoluþia ºi situaþia limbii române). Colaboratori: Onisifor Ghibu, Paul Iliin, Nichita Smochinã.

MIHAI CIMPOI

155
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Lespede comemorativã în amintirea gazeteti „Basarabia“ **

EFEMERIDE, ziare cu preocupãri literare sau culturale sumare. Numere speciale: BASARABIA, organ al Partidului Naþional Român din Basarabia, Chiºinãu–Geneva. Câteva numere apãrute în decembrie 1906, redactate de Zamfir C. Arbore ºi Petre Cazacu; BASARABIA, gazetã naþional-patrioticã apãrutã la Chiºinãu între 24 mai 1906 ºi 11 martie 1907 sub redacþia lui C. E. Gavriluþã (printre colaboratori îi aflãm pe Alexie Mateevici, Pan Halippa, semnat ºi Pintilie Cubolteanu, ªt. Basarabeanu); BASARABIA, „ziarul noii vieþi româneºti“, apãrut la Bucureºti – Chiºinãu între 23 iunie 1941 ºi 5 martie 1944, avându-i drept autori pe Vasile Þepordei, Teodor Al. Munteanu, Ion Buzdugan, Margarita N. Izbãºoiu; NISTRU, ziar sãptãmânal apãrut la Cetatea Albã între 1935 ºi 1937; VIAÞA BASARABIEI, „gazeta moldovenilor din Basarabia culturalã ºi neatârnatã“, apãrutã la Chiºinãu între 22 aprilie ºi 25 mai 1907 sub direcþia lui Alexis Nour, printre colaboratori fiind Alexie Mateevici; VIAÞA BASARABIEI, gazetã apãrutã la Chiºinãu între 14 noiembrie 1932 ºi 5 aprilie 1938, avându-i drept colaboratori pe Pan Halippa, ªt. Ciobanu, Al. David.

156 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Adevãrata eflorescenþã a vieþii literare din Basarabia o confirmã numãrul impresionant al revistelor profesionale cu profil cultural sau numai cu rubrici de culturã: GHIOCELUL, revistã a Societãþii culturale „Iulia Hasdeu“ de pe lângã Liceul Eparhial de Fete, Chiºinãu; DOINA BASARABIEI, revistã a Societãþii literar-artistic-pedagogice a Corpului Didactic din Chiºinãu (primul numãr a apãrut la 15 mai 1929); CULTURA POPORULUI, revistã a Asociaþiei Învãþãtorilor din Cetatea Albã; STUDENTUL, revistã Revista „ªcoala Basarabiei“ ** a studenþilor din Chiºinãu, apãrutã sub redacþia lui Vasile Þepordei; GÂNDUL NEAMULUI, 1920– 1928, revistã literarã, ºtiinþificã, socialã bilunarã de propagandã naþionalã a Cercului studenþimii române creºtine din Chiºinãu „Arta Naþionalã“; CUVÂNTUL ªCOALEI, revistã a Cercului didactic al profesorilor secundari de stat din þinutul Nistru; IZVOR DE VIAÞÃ, 1926–1938, revistã a Asociaþiei Corpului didactic primar din judeþul Tighina; LICURICI, revistã a Societãþii literare „B. P Hasdeu“ din Chiºinãu (1937–1939); NÃZUINÞA, revistã . a Asociaþiei Învãþãtorilor din Cahul; REVISTA ASOCIAÞIEI ÎNVÃÞÃTORILOR din or. ºi jud. Bãlþi, 1928–1938; REVISTA LITERAR-ªTIINÞIFICà a Societãþii „Mihai Eminescu“ din Chiºinãu; SOLIDARITATEA (1923–1927), revistã a Asociaþiei Învãþãtorilor din jud. Soroca; UNIREA, revistã a elevilor Liceului de Bãieþi „Alexandru Donici“ din Chiºinãu, UNIREA LITERARà (1919–1944), ªCOALA BASARABIEI (1918), ALMANAHUL ORAªULUI ªI JUDEÞULUI TIGHINA, IZVORAªUL, organ de publicitate al Societãþii artistico-culturale „I. H. Rãdulescu“ de pe lângã ªcoala de învãþãmânt „Mihai Viteazul“, Chiºinãu, 1930–1940. BULETINUL EPARHIEI CHIªINÃULUI (KIªINEVSKIE EPARHIALNÎE VEDOMOSTI) a apãrut la Chiºinãu de la 1 iulie 1867

MIHAI CIMPOI

157
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

pânã în 1917 bilunar (1867–1904), apoi sãptãmânal, cu texte în limbile românã ºi rusã. În afarã de documentele guvernului ºi sinodului rus ºi articole cu caracter religios a publicat articole despre istorie, ºcoalã, viaþa politicã, economicã, socialã, limbã, localitãþi, scurte informaþii despre cãrþi ºi periodice recente. Din 1871 apariþia pãrþii româneºti a fost suspendatã. Printre colaboratori au fost Alexie Mateevici cu studii lingvistice, folclorice, etnografice, istorico-literare (istoria tipãriturilor bisericeºti), Nicolae Popovschi, Iosif Parhomovici (care a fost un timp ºi redactor-ºef). TRANSNISTRIA, apare la Cluj (nr. 1–6, 1935; nr. 1–2, 1936; nr. 1, 1938) ºi Bucureºti cu subtitlul „Gazeta redeºteptãrii naþionale a românilor dintre Nistru ºi Bug“ (nr. 1–6, 1941); Poeziile publicate sunt, în mare, de inspiraþie socialã ºi naþionalã (Nistor Cabac, ªtefan Bulat, Paul Iliin, Ion Dumitraºcu, Petru Pãulescu). VIAÞA BASARABIEI. „Revistã cultural-literarã“, editatã de Asociaþia Culturalã“Cuvânt moldovenesc“ ºi apãrutã între ianuarie 1932 ºi iunie 1940 la Chiºinãu, iar între 1941 ºi ianuarie-februarie 1944, la Bucureºti, director fiind Pantelimon Halippa, iar prim-redactor Nicolai Costenco. Prin caracterul exponenþial care marcheazã spiritul programatic general, iluminist ºi naþional, cu tentã regionalistã însã, prin personalitatea cultural-literarã dinamicã, susþinutã ºi de o puternicã armaturã ideologicã, polemicã, Viaþa Basarabiei este cea mai importantã publicaþie basarabeanã interbelicã. Preluând modul de a pagina al Vieþii româneºti, al cãrui cofondator este tot un basarabean, Constantin Stere, ea nu-ºi propune un rol epigonic, mimetic. Este o anumitã încãpãþânare programaticã, ce trãdeazã o mentalitate literarã provincialã, deschisã spre românismul cultural general, dar închisã în conºtiinþa propriei identitãþi sufleteºti de margine, specific-basarabeanã analogã celei ardelene. Stãruirea în pionierat, într-un prag zero al actului cultural sub influenþa unui complex identitar care genereazã o fireascã conºtiinþã a crizei identitãþi ºi a necesitãþii permanentizãrii notei particulare, „culorii locale“, este steaua fixã a programului ei. Astfel, basarabenismul cultural compensativ, recuperator, se impune ca o substanþã medularã a textelor gãzduite, a

158 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

polemicilor, articolelor de criticã, bilanþurilor anuale, articolelor programatice, publicate într-un ritm susþinut. Deºi fixeazã punctual urmarea imperativelor sincronizãrii ºi integrãrii în contextul cultural românesc, „îndrumarea fiilor Basarabiei pe cãile românismului ºi ale statutului naþional român“; „cimentarea între românii din tot cuprinsul României Mari ºi cei în afarã de hotarele ei politice“ ºi cel universal („împãrtãºirea cititorului uitat ºi izolat pe meleagurile basarabene la problemele de culturã generalã ºi de civilizaþie umanã, care frãmântã capete, popoare, universul întreg“), accentele cad mereu ca recurenþele instrumentelor de percuþie pe „dezvãluirea ºi înfãþiºarea sufletului românesc basarabean“ ºi pe „procesul de adaptare“, neterminat încã. Contribuþia basarabeanã la cultura românã (Al. Donici, C. Stamati, Al. Russo, C. Negruzzi, B. P Hasdeu, Al. Mateevici) este mereu pomenitã ca un titlu . de demnitate ºi ca dovadã de personalitate (localã). Este o consonanþã perfectã între posturile teoretice ale spectrului sufletului basarabean ºi profesiunile de credinþã pur estetice: poetul basarabean trebuie sã fie rapsod care sã dea expresie „pãmântului natal“, în lanurile cãruia Christos pluteºte ca un Sfânt (basarabean), universului satului „din vechine“ ºi „strãvechilor lui temeiuri“, care „adie-a lapte, leuºtean ºi mãmãliguþ㓠(Nicolai Costenco, Rapsodie basarabeanã, 1938, nr. II). Viaþa Basarabiei promoveazã consecvent poporanismul sterist cu o notã naþionalã mai reliefatã, dictatã de condiþiile istorice ale provinciei: iubirea (nemãrginitã) pentru popor din manifestele de tinereþe ale lui Stere, publicate în Evenimentul literar din 1894, se nuanþeazã cu pledoaria pentru „puterea creatoare a geniului naþional“: „Ca ºi creaþiunea limbii, viaþa sufleteascã comunã creeazã, dã naºtere unor anumite însuºiri morale ºi intelectuale, dã un anumit caracter geniului naþional, formeazã o individualitate naþionalã, care se manifestã, mai întâi, în cântecele, în baladele, în credinþele, în obiceiurile populare, în toate creaþiunile anonime ale maselor care, ca pe valuri, merg de la un capãt la celãlalt al neamului, crescând ºi dezvoltându-se o datã cu el, închegându-l într-o unitate tot mai strânsã; apoi vin operele de artã, gândirea ºtiinþificã ºi filosoficã

MIHAI CIMPOI

159
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

a fiilor aceluiaºi neam, în care se concentreazã puterea creatoare a geniului naþional“ (Viaþa Basarabiei, 1936, nr. 10). Poporanismul doctrinar se traduce, în plan estetic, în naturalism ºi naturism, în idilic colorit local, în mitopoetica universului închis. Poetul basarabean trebuie sã aibã o orientare mesianicã ºi rapsodicã, prozatorul se cade sã fie un sociograf, un grefier al moravurilor ºi al feliilor de viaþã adevãratã, criticul va fi atent la specific, la ceea ce se valorificã din geniul naþional (local). Tradiþional structural, poetul basarabean este chemat sã înfrunte „curentele contemporaneitãþii“, artificialul fabricat „cu surle ºi trâmbiþe“ de Occident ºi sã asculte doar vocea lui Dumnezeu (Sergiu Matei Nica, „Dumnezeu“ în lirica basarabeanã, în nr. 11–12, 1939). Eminescu, Coºbuc, Goga, Mateevici, dar parþial ºi Blaga, Rebreanu sunt scriitorii „paradigmatici“. (Sunt sesizabile ºi influenþe ale lui Arghezi, Ion Barbu.) Apare ºi pledoaria pentru un realism liric crud al „cântãreþului basarabean, flãmând, poate îngreþoºat de viaþa vagabondã, care sã se entuziasmeze de umanitarismul gloatei din care s-a ridicat“ (Vasile Luþcan, Ideologii literare, nr. 12, 1934). Direcþia revistei, bine precizatã, urma sã favorizeze „caracterul exotic“ amestecat cu „aburi imenºi ai primitivitãþii“. „Poezia durã în sens hasdeean ar fi imperioasã din moment ce mediul este arhaic, infect, unde totul parcã puroiazã, sângereaz㓠(Ibidem). Arhaicitatea, „primitivitatea“, exotismul, caracterul infect, „cruditatea“ genereazã descriptivismul naturalist ºi sociografic, sesizabil ºi în prozã. Retractibilitatea spre propriul element, spre „geniul“ locului este direcþia „inversã“, prin excelenþã provincialã, susþinutã de revistã. Se pare cã basarabenii sunt veºnic infeudaþi acestui spiritus loci, autonimicitor din punct de vedere estetic. Închiderea aceasta regionalistã, autofonã ºi autografã, ce presupune alimentarea din propriile izvoare ºi producerea propriilor sunete, este condiþionatã evident ºi de o stratagemã etnogeneticã securizantã. Antioccidentalistã ºi antiavangardistã, Viaþa Basarabiei este cu adevãrat vieþist-basarabeanã, preocupatã fiind de orizon-

160 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

turile est-moldovene, suficiente prin ele însele. Ce-i drept, universul cultural monadic e tulburat de câte o notã existenþialã nedoctrinarã care apare, sã zicem, în eseurile lui George Meniuc, care îl crede pe poet, aruncat „în naufragierea straºnicã a sufletului“ ºi preocupat de sentimentul morþii (Sentimentul morþii în poezie, în nr. 12, 1938 ºi Consideraþii literare, nr. 2–3, 1939). Onorându-ºi practic principiile imuabile, cercul autorilor revistei este un fel de grãdinã a lui Academos, în el neintrând decât „ai casei“: Constantin Stere, Pantelimon Halippa, Nicolai Costenco, Magda Isanos, Eugeniu Coºeriu, Vladimir Cavarnali, Ion Buzdugan, Sergiu Victor Cujbã, George Meniuc, Teodor Nencev, Al. Robot, B. Jordan, Gheorghe V. Madan, Sergiu Matei Nica, Nicolae Spãtaru, Dominte Timonu, Nicolae V. Coban, Andrei Lupan, Bogdan Istru, Vasile Luþcan, Iacob Slavov, Ioan Sulacov, Sergiu Sârbu, Al. Terziman, Mihail Curicheru, Petru Cazacu, Lotis Dolënga, Petre ªtefãnucã, Vasile Þepordei, ªtefan Ciobanu, Chiril Aldea-Cuþarov, Elena Dobroºinschi ºi mulþi alþi autori clasici ºi contemporani, reprezentând toate vârstele ºi meridianele literaturii române. Reluatã în serie nouã în 2002 ca revistã a Uniunii Scriitorilor din Moldova ºi Uniunii Scriitorilor din România (editori-coordonatori Mihai Cimpoi ºi Eugen Uricaru), „Viaþa Basarabiei“ a fost tipic regionalistã, promovând o politicã culturalã de afirmare a autorilor basarabeni, dar ºi de integrare în spaþiul românesc unic. PAGINI BASARABENE. „Revistã literarã ºi de culturã generalã“, care a apãrut pe parcursul anului 1936, avându-l ca director pe L. T. Boga ºi ca redactor pe George Dorul Dumitrescu. În „profesiunea de credinþ㓠(deci nu un program propriu-zis) din primul numãr pe ianuarie se specific㠄împlinirea uneia din dorinþele dragi inimii ºi tinereþelor noastre: o revistã literarã a Basarabiei“, a unei Basarabii „ce-ºi aºteaptã alesul întru poezie ºi cântec pentru cântecul frumuseþilor ei mari, tristeþilor ei“. Un prim punct programatic fixeazã atragerea celor care nu se aflã încã în cadrul vieþii româneºti, preconizându-se posibilitãþi de cunoaºtere („Cititorului lui Cehov îi vom prezenta pagini din Caragiale, cititorului lui Turgheniev

MIHAI CIMPOI

161
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

operele lui Sadoveanu, iar cetãþeanului neoromân admirator al lui Puºkin poemele lui Tudor Arghezi“). Se mai precizeazã cã nu e o revistã ideologicã, ci una cu caracter informativ ce înregistreazã faptul literelor, indiferent de povenienþa lui. Revista îºi propune ca obiectiv programatic conjugarea fireascã a miºcãrii literare basarabene, prezentatã prin personalitãþile cele mai reprezentative cu miºcarea artisticã româneascã în ansamblu, punând totuºi un accent pe specificul naþional, fapt despre care vorbesc republicarea studiului lui G. Ibrãileanu Caracterul specific naþional în literatura românã (nr. 3), publicarea unor texte despre Basarabia ale lui M. Sadoveanu, G. Galaction ºi ale scriitorilor basarabeni. Promovarea general-românescului se face, paradoxal, prin evidenþierea particularului basarabean ºi a particularului românesc. (Discuþiile despre nota rãsãriteanã a ortodoxiei din serialul lui Al. Leontescu are aceleaºi raþiuni). E parcã o încercare ciudat㠖 (a)sincronic㠖 de încadrare a basarabenismului în românism ºi de readucere modelatoare a românismului (cu notele lui specifice) în basarabenism într-o întreprindere finã dialecticã de încurajare-descurajare. Dacã obiectivul revistei nu e unul ideologic, social-artistic propriu-zis, ea are unul lovinescian, de sincronizare intra muros. Conjugarea esteticã (ºi naþionalã, fireºte) urmãritã este susþinutã de tabloul nominal, Pagini basarabene strãduindu-se sã aducã în coloanele sale cât mai mulþi scriitori români din întreaga þarã. Alãturi de basarabenii aleºi dupã un indiscutabil criteriu estetic (Magda Isanos, George Meniuc, Leon Donici, Olga Cruºevan-Florescu, B. Jordan, Al. Robot, Teodor Nencev, D. Iov, Ion Buzdugan, Tatiana Gãluºcã, George Dorul Dumitrescu, Octav Sargeliu, T. Plop-Ulmeanu) sunt inseraþi Mihail Sadoveanu, Radu Boureanu, Eugen Lovinescu, Radu Gyr, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, Lucia Demetrius, Sandu Teleajen, Ion Pillat, Cezar Petrescu, G. Mihail-Zamfirescu, Al. T. Stamatiad ºi Al. O. Teodoreanu. Tema Basarabiei e frecventã în liricã, dar lipseºte poezia ocazionalã de facturã retoricã. Cronica ºi viaþa literarã, foarte bogatã, prezintã cãrþi importante apãrute în întreaga þarã. Numãrul dublu VI-VII dã

162 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

o amplã relatare a sãrbãtoririi lui Liviu Rebreanu la Chiºinãu în ziua de 14 iunie 1936. Rubrica permanentã de folclor basarabean este susþinutã de Al. Bardieru. Dintre numeroasele ecouri critice la apariþia revistei o reþinem pe cea a lui Sadoveanu din Însemnãri ieºene: „Revista are o bunã ºi curatã înfãþiºare, suntem bucuroºi s-o recomandãm cititorilor“. CUGET MOLDOVENESC. „Foaie lunarã a Societãþii CultuRevista „Cuget Moldovenesc“ ** rale Naþionale „George Enescu“ din Bãlþi, care l-a avut drept director pe Marc Vãluþã, iar ca prim-redactor pe Petru Stati (de la 15 octombrie 1938). A apãrut între ianuarie 1932 ºi decembrie 1937 la Bãlþi; apoi între ianuarie 1938 ºi decembrie 1943 la Iaºi. „Cuvântul înainte“ din primul numãr (24 ianuarie 1932) precizeazã ca program „rãsfrângerea conºtiinþei neamului românesc, obijduit altãdatã, dar menit de aici înainte, faþã de rãgazul ce i s-a dat unei propãºiri mai frumoase ºi mai desãvârºite“. Neavând un concept structural bine precizat, revista are mai degrabã un caracter de magazin literar, de tutti frutti amalgamate. Poezii publicã Magda Isanos, Mircea Streinul, Niculae V. Coban, V. Luþcan, Eusebiu Camilar, G. Lesnea, L. G. Delafãntanele, H. T. Stamatiad, V. D. Florea-Rariºte, I. Buzdugan, cel mai amplu prezentat fiind Petru Stati; prozatorii cei mai importanþi sunt Tatiana Gãluºcã, D. Iov, Al. Vicol. Printre colaboratorii din ultima fazã a apariþiei revistei îi gãsim pe Eugen Coºeriu, Petre V. Haneº, Emanoil Bucuþa, Onisifor Ghibu, Radu Vulpe, Gr. Scorpan, Valeriu Grecu, Edgar Papu ºi Petru Stati (cu studii literare). Numere speciale sunt închinate lui Eminescu (1939, nr. 8–12) ºi B. P Hasdeu (1933, nr. 7–8). . POETUL. A apãrut în 1919, ianuarie, aprilie, mai 1921 ºi 1931 la Chiºinãu, redactor fiind Iorgu Tudor ºi având un format miniatural, ceva mai mare decât Biletele de papagal argheziene,

MIHAI CIMPOI

163
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi un caracter de buletin de cenaclu, de „foi basarabene“ care „trebuie îmbrãþiºate de noi cu toatã dragostea“ („Povestiri, scrise din viaþa realã a provinciei noastre, folclor etc. – toate acestea vor fi ilustraþiunea vie a Basarabiei“; „Prin Pagini basarabene vom reînvia trecutul – o lume minunatã de timpuri ºi de fapte mãreþe“). Revista nu face decât cronica cenaclului basarabean, „organizat de Pagini basarabene, publicaþiunea revistei Poetul anunþându-ºi într-un numãr pe toþi cei treziþi sã scrie româneºte: Alla Razu, V. Adiasevici, I. Buzdugan, ªt. Bulat, V. Burjacovschi, S. Cujbã, Ec. Cerchez, P Crihan, L. Donici. Dobronravov, E. Eliad, L. Elviþchi, Al. Guma ºi B. Guma, Th. Inculeþ, V Laºcu, A. Luþcan, A. Leidenius, M. Moþ, Gh. Madan, . S. Musteaþã, Oxinoit, E. Popp, C. Popescu, A. Rupa, N. Spãtaru, T. Spânu, A. Terziman, Sp. Tudos, Tudor Iorgu. Coloniþele revistei modeste, mãrunte, caleidoscopice mai gãzduiesc pe Octavian Goga, Cincinat Pavelescu, Mihail Codreanu, M. Eminescu, ªt. O. Iosif, Lucian Blaga, Mircea Streinul, Nichifor Crainic, Vl. Cavarnali, Teodor Nencev, George Meniuc, Gh. Bezviconi, Pan Halippa.
„ C E R C U L D E S T I N U LU I “ . N E O S E M à N à T O R I S M ª I N AT U R A L I S M

Neputinþa spiritului basarabean de a depãºi conºtiinþa predestinãrii, de unde sentimentul acut al închiderii fatale în cerc, se traduce în contemplare ºi resemnare. Viaþa este trãitã ca soartã, ca ºir de întâmplãri pus sub semnul predeterminãrii. Anticipaþia existenþial-impersonalã, ca sã folosim o expresie heideggerianã, decide în cazul românului basarabean care nu cautã sã îndepãrteze barierele dintre el ºi lume, ci sã considere ca ceva organic, propriu lumii, direcþia pasivã (ºi paseistã) a cunoaºterii. Dacã e vorba chiar de o miºcare în cerc, miºcarea este precipitatã, sumarã, ºtiutã dinainte, cãci cercul se închide repede. Numai o conºtiinþã marcatã tragic poate acþiona astfel, cãlãuzitã fiind de sensul unei limitaþii rele, dupã cum ar zice Noica. Cercul

164 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

este un dat aprioric în viziunea basarabeanului care concepe destinul ca pe o purã predestinare. Obsesia cercului destinului naºte, în proza anilor 30, douã categorii de personaje care au aceeaºi rãdãcinã geneticã: contemplativii ºi învinºii. Unii sunt atemporali prin refuzul dinainte al cercului cotidianului ºi imediatului, ceilalþi prin faptul dezrãdãcinãrii – marea temã a literaturii române din Basarabia – ºi al neputinþei de a trãi timpul real (îl trãiesc, în fond, la modul negativ, prin reacþia de neacceptare). Atmosfera basarabeanã se impune în cele mai reprezentative romane ºi nuvele în contratimp cu aspiraþiile personajelor. Pecetea mioriticului se imprimã puternic orizontului îngust basarabean, pe fundalul lui colorat tragic proiectându-se numeroase crize de identitate ºi cãderi în anonimatul locurilor unde nu se întâmplã nimic, dar ºi fugile în cercul originar al naturii, în adãposturile ei securizante. Cãlinescu observã cã autorii basarabeni sau cu tematicã basarabeanã din aceastã perioadã (B. Jordan, George Dorul Dumitrescu, Sabin Velican) au dat, în fond, romane ºi nuvele de atmosferã (basarabeanã), „documente“ scrise cu vigoare. Darul construcþiei epice lipsindu-le, ei alunecã deasupra oamenilor ºi faptelor fãrã a le pãtrunde esenþa, limitându-se la un reportaj vioi ºi superficial (Istoria…, p. 931). Dacã îi luãm în considerare ºi pe alþi autori reprezentativi (Dominte Timonu, Nicolae Spãtaru, Gheorghe Bujoreanu), tabloul apare mai complex, înregistrând atât o resurecþie a semãnãtorismului ºi a naturalismului, cât ºi un accent mai apãsat pus pe drama intelectualului sau pe cea, mai generalã, a cãutãrii ºi pierderii identitãþii consunãtoare cu destinul Basarabiei în ansamblu. Astfel, literaþii basarabeni se apropie în mod cert de înþelegerea condiþiei esenþiale a literaturii ºi în special a romanului, condiþie pe care o formula limpede Camil Petrescu la 1927: „Literatura presupune, fireºte, probleme de conºtiinþã. Trebuie sã ai deci ca mediu o societate în care problemele de conºtiinþã sunt posibile“ (Camil Petrescu, Teze ºi antiteze, Bucureºti, 1971, p. 236). Experienþa romanescã a lui Proust impunea ºi literaturii române din Basarabia preocuparea prioritarã pentru

MIHAI CIMPOI

165
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

fluxul conºtiinþei, pentru „inefabilul devenirii“, pentru problematica nouã a personalitãþii mutate din zona clarã a raþiunii ºi voinþei în cea a inconºtientului arhetipal, pentru subiectivitate în locul obiectivitãþii. Prozatorii basarabeni se sincronizeazã cel puþin tematic, dacã nu adânc-articular, cu aceste noi strategii narative europene. Meditaþia asupra curgerii timpului însoþeºte desfãºurarea epicã a lui Nicolae Spãtaru, problemele de conºtiinþã ºi ale devenirii apar mai frecvent, ce-i drept, pe fundalul semãnãtorist al conflictului dintre sat ºi oraº sau pe acela – naturalist – al predestinãrii ereditare. Totul, însã, sub semnul general al închiderii progresive a cercului destinului. Pe principiul închiderii în cercul destinului, fie cã e vorba de firi ingenui, de moºieri de viþã veche sau de o mamã care-ºi pierde fiul în rãzboi, se axeazã naraþiunile lui Sabin VELICAN, oltean „basarabenizat“, la care demonia prãbuºirilor morale se exercitã cu o forþã irezistibilã (numele adevãrat Popescu-Lupu, n. 4.II.1909, com. Celei-Gorj, m. 5.II.1999, Târgu-Jiu): romanul Pãmânt viu, Bucureºti, 1939, premiat de Uniunea Intelectualã din România; nuvele: Frumoasele, Chiºinãu, 1943; Drumul Sevastopolului, Chiºinãu, 1943; povestea pentru copii Rusalin; romanul Încântare, Bucureºti, 1994; foarte multe volume rãmase în manuscris). Mediul basarabean absolut demitizat, fãrã aureolã, misticã sau idealisticã, îl acrediteazã pe Sabin Velican ca pe cel mai redutabil exponent al naturalismului zolist potenþat cu simbolistica „romantic㓠a vânturilor, crivãþului ºi apelor dezlãnþuite. Realitatea însãºi e scufundatã într-un uriaº con de umbrã în care oamenii apar crepusculari, ca siluete – adic㠖 ale propriei esenþe umane pierdute. Din gesturile eroilor dispare orice motivaþie psihologic㠄obiectivã“; e sugeratã doar una singurã, cea socialã a mediului infect, redus, în Pãmânt viu, la cercul familial ºi la „bordeiul“ inochentiºtilor, care e cercul fatal al pãcatului prãpãstios. Având în rândurile lor ºi un spion comunist semãnãtor de haos ºi dezmãþ, „bãltãreþii“ sunt monºtrii supremi ai acestei realitãþi intrate într-un proces total de degradare moralã, propagând ideea naºterii unui nou Mântuitor prin orgiile organizate de ei. Prizonieri ai instinctelor primare, bestiale, þãranii se transformã uºor în

166 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

brute ºi ucigaºi, bãtãile, acþiunile de vendetã, pornirile neînfrânate fiind recuzita detectivistã a romanelor ºi nuvelelor lui Sabin Velican. Un somnambulism agresiv dominã firea oamenilor: „Ceva din dedesubtul creierului – partea care þine pe om viu în timpul somnului – îi conduce paºii“. Coborârea în bordeiul inochentiºtilor este conceputã ca o coborâre în „adâncurile neºtiute ale firii pãmânteºti“. Oamenii în genere sunt „bucãþi de pãmânt viu“, prizonieri orbi ai fatalitãþii cãrnii, lumea basarabeanã în ansamblu este o „lume sãrmanã care-ºi croieºte singurã, în nestingheritã mãcinare omeneascã, fãgaºul vieþii“. Într-un astfel de abis al înstrãinãrii desãvârºite este aruncatã ºi adolescenta Nina, una din florile satului Ciobancova, sat de margine de þarã peste care se abat ºi vânturile stepelor ruseºti. Urmãrirea procesului de înstrãinare al acestei firi ingenui prilejuieºte romancierului secvenþe memorabile de analizã psihologicã, identificatã adesea – fireºte – cu cea psihopatologicã. Iatã una din primele halucinaþii pe care o genereazã vederea bordeiului „bãltãreþilor“: „Nina, pierdutã între zdrenþele în care s-a vârât, soarbe prin lumina ochilor cu toatã fiinþa sa din frumuseþia vedeniei, frumuseþe fãrã margini pentru un suflet în lumea sa micã ºi crudã, þintuitã cu hotar pustiu, nimicitor de vis la fiece pas, ºi de neasemuit ca o floare ca aceasta“. Sabin Velican, cãzând el însuºi în cursa convenþiei naturaliste, exacerbând fiziologicul, este maestrul indiscutabil al unor astfel de vedenii demonizate care fascineazã locuitorii mediului basarabean. Cãpitanul Dragomir PETRESCU (n. 2.IX.1886, com. CobiaDâmboviþa; a fost directorul revistelor ªcolarie ºi Bugeacul; învãþãtor în Brãtuleºti ºi cãpitan, activat din 1920, în Bolgrad; colaborãri la Albina, Revista generalã a învãþãmântului, Universul literar, Curentul) a scris versuri patriotice înflãcãrate, cu ritm ºi frazã cam silnice („Cãci neamul nostru românesc, / De la Daci ºi din Romani, / E-n trup cu sânge vitejesc, / Ce bagã groazã în duºmani“), relevându-se în proz㠖 cu aer de evocare semãnãtoristã a vieþii de la þar㠖 ca un bun povestitor în cheie tradiþionalã ce-ºi propune sã ne înfãþiºeze întreg spectrul

MIHAI CIMPOI

167
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

copilãriei rurale cu reluarea unor ºotii tipic crengiene: „Nouã, copiilor, ne fulgerã gândul iadului prin cap: sã ºparlim o pereche-douã de moþaþi ºi sã-i vindem ºi sã luãm parale pe ei pentru zmeuri; zis ºi fãcut“ (Povestirile lui Sicã). A editat, la Bolgrad, volumul de versuri Gânduri revãrsate (1936). Un neosemãnãtorist ºi un neorealist care aparþine, dupã pãrerea lui Eugen Lovinescu, mai degrabã romantismului istoric, este LuLudovic Dauº ** dovic DAUª (19.III.1873–1953; a fost directorul Teatrului Naþional din Chiºinãu), prozator care nu s-a încadrat (dupã expresia aceluiaºi critic) ritmului literaturii din pricina unei facilitãþi fãrã frânã artisticã ºi care a fost ºi un participant pasager, dar serios, al vieþii literare basarabene. Asfinþit de oameni (1932) ºi O jumãtate de om (1937), romane – totuºi de o forþã epicã remarcabil㠖 ce au tangenþe evidente cu proza românã din Basarabia, cel puþin prin felul în care exploreazã procesul de înstrãinare a provincialilor orãºenizaþi ºi prin vigoarea prezentãrii faptului de viaþã frust. Un prozator înclinat spre analiza psihologicã, spre studiul unor momente ºi stãri sufleteºti de tranziþie este Mihail CURICHERU (n.VIII.1910, Negreºti-Lãpuºna – mort în timpul deportãrii în 1943 la Igarka sau Taiºet, Siberia; a fost învãþãtor; romanul În deal la cruce, apãrut în 1938 ºi recenzat în Viaþa Basarabiei, nu se gãseºte la nici una din marile biblioteci; Fundul negru, anunþat ca „un roman de largã respiraþie epic㓠ºi prezentat în ianuarie 1940 spre editare, a dispãrut o datã cu arhivele editurii; este tatãl traducãtoarei Elena Curecheru-Vatamanu ºi socrul scriitorului Ion Vatamanu). Parcã prezicându-ºi tragica soartã, a dat expresie în nuvelele sale sentimentului înstrãinãrii de mamã, de „cuibul pãrintesc“ ºi oscilãrii dramatice între vis

168 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi realitate, între împlinire ºi cãderea în abisul neºansei (nuvelele Mama trãieºte ºi Petale de mac). Filonul neosemãnãtorist se îmbinã cu psihologismul de esenþã intelectualistã, îmbinare care este însemnul unui prozator de mari perspective. Caracteristice în acest sens sunt romanul Al nimãnui (Chiºinãu, 1937) ºi nuvelele din volumul Uliþa pãcatelor (Chiºinãu, 1940), ale lui Dominte TIMONU (august, Dominte Timonu 1911, com. Mahala, judeþul Tiraspol – 18.I.1972, Bucureºti); studii la Liceul „A. D. Xenopol“ din Soroca ºi Conservatorul de Artã Dramaticã din Chiºinãu; a fost, în 1941–1943, director al Teatrului Naþional din Tiraspol, iar între 1945–1949, 1956–1964 angajat în diferite trupe teatrale din Bucureºti ºi apoi (1964–1966) regizor la Teatrul de Copii ºi Tineret. Cursul evenimenþial, urmãrit cu o tãieturã modernã a scrisului, cu notaþii fugare, reci ºi exacte („El a rãmas singur ºi strein, în Mihail Curicheru mijlocul unei lumi în care n-avea pe nimeni ºi nimic“; „ªi iarãºi singur în viaþã. Acum gândurile lui zboarã nãvalnic, la zilele de foame ºi lipsuri, la toatã suferinþa crudã de mai târziu“) este doar un pandant la procesul de pierdere treptatã a identitãþii, potenþat ºi de statutul social de bastard al personajului Victor Crãiºor: aºteptarea plictisitoare de la biroul de plasare, primirea rece la conacul lui Dendrino, relaþiile cu depravatul Mircea ºi vizitarea împreunã

MIHAI CIMPOI

169
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

cu el a unui „cuibuºor de dragoste“ de la oraº, plecarea bãtrânului Silvestru, singurul om pe care îl prezintã cu dragoste, moartea Lizicãi de care s-a îndrãgostit la oraº, discuþia pateticã cu pãrintele Damian care, auzindu-l pe Crãiºor confesându-se cã Dumnezeu nu-i decât o închipuire, îi pune la îndemânã… un revolver pentru a se sinucide. Nimic nu-l intereseazã pe romancier decât aceastã închidere în cercul destinuNicolae Spãtaru ** lui, aceastã alunecare vertiginoasã ºi ireversibilã în abisul identitãþii pierdute. Un destin „ofticos, destrãmat, jigãrit“ are ºi Arghir Lupu, eroul nuvelei Uliþa pãcatelor, „suflet vãlmãºit ºi însângerat; suflet de om neînþeles“. Gestul generos de a salva un copil este primul îndemn hotãrât de a alunga blestemul de pe Uliþa Pãcatelor, de a scãpa de identificarea existenþialã cu ceea ce semnificã numele sãu: lupul. Majoritatea personajelor – firi inocente, poetice – ale lui Dominte Timonu poartã pecetea blestemului singurãtãþii ºi neînþelegerii. Ca pe niºte „pãrticele“ sau mici cercuri bine delimitate în perimetrul macrocercului existenþei general-umane puse sub semnul trecerii concepe vieþile eroilor sãi Nicolae SPÃTARU (31.VII.1898, com. Toceni-Cahul – 10.I.1987, Bucureºti; a absolvit, în 1922, Institutul Politehnic din Bucureºti; a fost bursier la ºcoala de poduri ºi ºosele; subdirector ºi director la Casa autonomã a monopolurilor; inginer-constructor; în perioada postbelicã a lucrat ºi la fabrica de tutun din Bucureºti; vol. de poezii În fuga anilor, 1936; romanele Dar anii trec…, 1931, În drumul nostru, 1933, Înapoi, 1935 ºi vol. de schiþe Fãrã cuvinte, 1940), prozator ce cultivã un stil rece-obiectiv, descongestionat de lirism ºi pitoresc, adesea fãrã plasticitate. Tânãrul inginer Mihai Dragu din Dar anii trec… apare ca fiinþã micã, trecãtoare în

170 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

raport cu marele timp, ca „o pãrticicã din acest timp“, ce vroia sã pãtrundã în intimitatea nesfârºitului. Intelectualul Dragu urmeazã o cale a vieþii conform unei succesiuni de evenimente obiºnuite (organizarea lucrului pe ºantier, cãsãtoria, apariþia copilului, Rodica, ce îi aduce echilibrul pierdut). Or, timpul trece nepãsãtor, parcã preocupat numai de mersul lui, dupã cum zice prozatorul în motto. Dacã în Dar anii trec… prozatorul se limiteazã doar la o astfel de raportare elegiacã la trecerea timpului (latura secundarã a subiectului cu conflictul sentimental între Dina ºi Ionescu, care surprinzând-o pe ea cu un amant ºi mânat de o pornire bestialã din adânc pune în funcþiune revolverul, nu schimbã situaþia), în romanul Înapoi este preocupat de o problemã de conºtiinþã: profesorul de liceu Ion Pruteanu se simte la oraº un „intelectual fals“ deplasat din fãgaºul satului ºi eliminat din naturã, cu multe cerinþe ºi aspiraþii, cu un ideal rustic, dar complet. Dilema ºi pledoaria pentru o viaþã chibzuitã, asemãnãtoare cu „miºcarea la deal“ sunt specifice semãnãtorismului. Pruteanu, purtãtor al faclei românismului ºi al ideii de progres intelectual, se claustreazã într-o „lume proprie“, ca pânã la urmã sã-ºi jertfeascã averea pentru folosul cooperativei din Cotu, satul lui de baºtinã. Ca ºi eroul din Însemnãrile lui Neculai Manea, ca ºi Maria Spânu din Apa morþilor, Daria Mazu din Locul unde nu s-a întîmplat nimic ºi Constanþa Corban din Paºtele blajinilor, personaje ale lui Mihail Sadoveanu, Ion Pruteanu, Dezrãdãcinatul desãvârºit al lui Nicolae Spãtaru, este cuprins de o regresivitate ancestralã, întorcându-se din oraºul care este „colecþionarul de lichele ºi secãturi“ în cercul originar al naturii. Prozatorii basarabeni sunt prin excelenþã pictorii atmosferei de provincie care lipseºte viaþa de suflul mãreþ al existenþei, grefierii întocmitori de procese-verbale, de fiºe caracterologice ºi documente în sensul naturalismului ale unor medii ce se închid în cercuri autarhice. Într-un stil reportericesc, ce surprinde sumar conturul ºi „culoarea“ faptelor, descrie B. JORDAN (numele adevãrat Iordache Bucã, schimbat prin sentinþã judecãtoreascã, în Botnã,

MIHAI CIMPOI

171
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

29.II.1903, Iorãºti-Covurlui – 30.VI.1962) sfera învãþãmântului primar (romanele Normaliºtii ºi Învãþãtorii), anturajul ostaºilor demobilizaþi stabiliþi în Delta Dunãrii (Pãmântul ispitelor) ºi acela sãtesc (Satele), în care se iscã conflicte de clasã. Febrilitatea cu care prozatorii fixeazã aspectul documentar (ºi, prin urmare, naturalist) al faptelor de viaþã face ca mobilul psihologic sã fie înlocuit cu cel pur fiziologic. O asemenea substituire are loc în proza unui nuvelist înzestrat, Gheorghe BUJOREANU, al cãrui dar de povestitor ºi constructor epic a fost remarcat de N. Iorga, M. Dragomirescu ºi Camil Petrescu (14.X.1900, com. Þuþcani, jud. Vaslui – 28.V.1990, Galaþi; studii la ªcoala Normal㠄C. Negri“ din Galaþi, dupã care este învãþãtor la Cetatea Albã, unde colaboreazã la revistele de acolo, urmând apoi Facultatea de Litere ºi Filosofie a Universitãþii din Bucureºti, 1926–1930; a fost profesor la Liceul de Bãieþi din Bolgrad, 1933–1937, unde a colaborat la Familia noastrã ºi Bugeacul; dupã rãzboi a colaborat la Orizonturile din Galaþi, Pagini dunãrene, Viaþa nouã; a editat, în 1936, la Bolgrad, un singur volum de nuvele, Demonul). Dincolo de faptele propriu-zise, nuvelistul surprinde cu mãiestrie procesul de demonizare a miºcãrilor sufleteºti care împing personajele în cercul înrobitor al pasiunilor, pornirilor stihiale vindicative, gâlcevei cu lumea: un doctor cunoaºte demonia atracþiei erotice pentru nepoata soþiei (Demonul), nevasta unui gospodar, surprinzându-l pe acesta cu o amantã, incendiazã casa fãcând sã ardã ºi fãptaºii (Gelozie), o coanã Maria, care prilejuieºte unui erou rememorarea adolescenþei, e „otrãvitã pânã în fundul inimii de lumea asta care merge din rãu în mai rãu – lumea care nu mai ºtie de Dumnezeu, de bisericã, de ruºine, de nimic“. Cercurile demonizate înfãþiºate de prozator sunt acelea ale cãminului familial sau ale ºcolii. Dintr-un alt cerc demonic al mizeriei ºi pustiului sufletesc nu poate ieºi studentul Vanea al lui Ion SULACOV (n. 1908 în sudul Basarabiei – arestat ºi exterminat de securitatea sovieticã în 1941; face parte din cercul de scriitori adunaþi în

172 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

jurul revistei Bugeacul; romane: Însemnãrile unui flãmând, 1936; Studentul din Bugeac, 1938 ºi Fiul poporului). În notaþii fulgurante, de o confesionalitate intimistã ardentã, ce au caracter de însemnãri de jurnal pro domo sua, uneori fãcute cu stângãcie stilisticã, este urmãritã microistoria neantizãrii sufletului unui învins: „Mã gândeam la mine… Ce trist e sã te gândeºti la tine atunci când eºti un învins“; „Am rãmas iarãºi singur, trist ºi Preotul P. Gheorghian ** tãcut. Din nou momente grele: din nou în impas“; „Din nou zdrobit ºi învins. De data asta mai puternic ºi mai mult. Astãzi sunt cel mai nenorocit de când mã þin minte“. Drama se consumã la marginea societãþii, într-o camerã scundã, care ia înfãþiºare de „groapã“, de cavitate abisalã: „Am fugit dupã propria mea umbrã, pânã ce am cãzut în prãpastie. Nu mai pot merge înainte. N-am cum. Stau ca într-o groapã adâncã, cu sufletul rãtãcit; ca îngropat de viu“. Naraþiunea are Alexandru Tambur ** caracter existenþial-katarctic, este o „texistenþ㓠avant la lettre: „E aºa de plãcut sã-þi povesteºti durerea în scris…“ Uneori umorul salveazã spiritul torturat de himere în cercul restrâns al provinciei, deschizându-i perspective de mântuire, precum la crengianul P GHEORGHIAN în volumul Popasuri…, . Hotin-Bãlþi, 1935, sau în secvenþele vesele ale lui George Dorul Dumitrescu.

MIHAI CIMPOI

173
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Al. TAMBUR (21.XII.1901, Bolotina-Bãlþi – 18.VI.1984, Chiºinãu; volume: Alb ºi roºu, 1938, Bandiþii, 1938, Osândiþii la moarte, 1938, Volojanca, 1938 ºi Spre Golgota, toate apãrute la Bãlþi ºi fiind subintitulate povestiri din viaþa sovieticã) surprinde într-o viziune reportericeascã, intens coloratã ideologic, cu o intenþie serioasã de beletrizare, fragmente din realitãþile de peste Nistru ºi tipuri de þãrani, muncitori, ostaºi ai Armatei Roºii ºi Armatei Albe, partizani ai naþionaliºtilor (alb-verzui), susþinãtori ai bolºevicilor (roºii-verzi), speculanþi („meºocinici“), securiºti ºi victime ale acestora, studenþi, iuncheri. Dupã rãzboi a fãcut câþiva ani de detenþie, fiind angajat mai târziu administrator la studioul „Moldova-film“. A scris piese, rãmase inedite. Prozatorii basarabeni ai anilor 30, tradiþionaliºti sau îndreptaþi spre zãrile noi rebreniene ºi camilpetresciene, s-au impus mai cu seamã prin darul de a auzi ºi a fixa, aºa cum remarca Eugen Lovinescu în cazul lui Stere, glasul faptelor.
CONSTANTIN STERE, R O M A N C I E R U L T O TA L

Din erupþiile vulcanice ale spiritului, din elanurile sufleteºti titaniene ce au ca þintã Necunoscutul sau Absolutul, din ebuliþia intelectualã alimentatã de temperaturile înalte ale trãirilor la limitã, din suflul eroic al aspiraþiilor se plãsmuieºte figura monumentalã a lui Constantin Stere, basarabeanul înstrãinat, mântuit, dupã ce a cunoscut neantul dezrãdãcinãrii, prin revenirea în albia românismului. Contemporanii, uluiþi de proporþiile giganteºti ale personalitãþii sale, au încercat sã-i surprindã ºi sã-i înþeleagã însufleþirea cu adevãrat zeiascã. George Cãlinescu îi vedea fãptura mitologicã de zeu al Moldovei intelectuale materializatã în conºtiinþ㠄ca un tunet prelung de stepã, ca un vifor smulgând tablele coperiºurilor ºi vibrând pe loc un ºir de ulmi înalþi, ca un gigant doborât de Jupiter ºi sfidând cu voce cavernoasã ºi subteranã cerul cu fulgere“ (G.Cãlinescu, Ulysse, Bucureºti, 1967, p. 44). Tudor Arghezi distingea în el omul septentrional tenace ºi mânat de orgolii dure ºi de un puternic instinct de rãzbunare datoritã cãruia a lichidat un secol întreg; s-a rãzbunat – adic㠖 pe o epocã întreagã. „Indivi-

174 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

dualitate masivã ºi durã fãcutã pentru autoritate ºi pentru expresie dictatorialã a existenþei, domnul Stere s-a retras din circulaþia forfotitã, împrejmuindu-se dincolo de bine ºi de rãu“. Sfidând confortul banal al casei ºi cursul monoton al vieþii cotidiene, el ºi-a ales drumul fãrã sfârºit ºi fãrã rãgaz al înconjurului lumii, urmat în permanenþã pe linia de margini, de unde vin, zice autorul „slovelor de foc ºi slovelor fãurite“, constelaþiile ºi vântul… (Fãclia din 10 aprilie 1930 ºi Adevãrul literar ºi Constantin Stere ** artistic din 25 decembrie 1932). Creator demiurgic de tip balzacian, Stere-naratorul surprinde consubstanþialitatea Om-Dumnezeu, pe unda fascinantã a mesianismului: „Grandoarea ameþitoare a mesianismului constã în concepþia unui Om care, ridicându-se ca expresie a conºtiinþei umanitãþii întregi, prin aceasta devine Dumnezeu“ (Hotarul). Demiurgismul sterist este programatic prin excelenþã, însemnând nu doar compulsare pe linie memorialisticã a unor date documentare, ci o întreagã constelare a realului ºi visului, a socialului ºi psihologicului, a epicului ºi liricului etc. Dominatã de mãreþul suflu epopeic general, strategia narativã se modificã mereu, impunând schimbãri bruºte de registre, ritm, perspective, ale descrierii. Demiurg grãbit, Stere alterneaz㠄negurile“ de haos cu spaþiile de materie cosmicã bine armonizatã, insuflã lutului uman comun viaþã idealã, frumuseþi sublimate în sensul lui Platon, amestecã în voie pulberea incandescentã stelarã cu nebuloasa interastralã, fiinþa cu neantul. Graba ºi neglijenþele din actul plãsmuirii sunt scuzate de mãreþia întreprinderii. Sunt trei romancieri în romancierul Stere: unul al condiþiei umane propriu-zise, cel de-al doilea al condiþiei subumane (al

MIHAI CIMPOI

175
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

lumii penitenciarelor ºi satelor siberiene) ºi cel de-al treilea al condiþiei supraumane (al firilor morale superioare). Arta romanescã steristã exceleazã atât în toate aceste trei sfere, cât ºi în relaþiile dintre ele, în aºezarea lor în contratema ce dã naºtere contrapunctului simfonic. Stere nu face numai roman social (sau istorie socialã, dupã cum îºi propune iniþial), ci un roman psihologic, roman-poem, roman-eseu, întreaga uriaºã construcþie romanescã vãdind un roman existenþialist sau un roman tragic al condiþiei umane (subumane, supraumane) structurat concentric pe laitmotivul lutului ºi neantului. Timpul ºi spaþiul (exterior ºi interior) sunt ca ºi cum personajele metafizice ale romanului-fluviu În preajma revoluþiei, din sfera eternului care regizeazã miºcarea ºi împlinirea destinelor pe scena foitoare a istoriei. Într-un cuvânt, Stere este un romancier total, topind pictura de moravuri, documentul istoric, portretele tipurilor umane, observaþia psihologicã, reflecþia intelectualã, proiecþia parabolicã în poezia tragicã a existenþei umane. Strategia narativã este îndrumatã manifest sau latent spre a reliefa motivele zãdãrniciei, comunului (lutului), neantului, eternului ºi energiei morale a omului care încearcã sã înþeleagã rostul vieþii ºi luptei pentru idealuri. Critica de întâmpinare l-a taxat nejustificat pe autorul epopeii În preajma revoluþiei drept memorialist. Cãlinescu vedea chiar o greºealã capitalã în faptul de a-ºi fi romanþat memoriile: „Sfãtuit rãu, adulat, literatul, în al ºaptelea deceniu al vieþii, s-a crezut cu naivitate un romancier universal, un Dostoievski, ºi s-a pierdut în iluzia cã simplele date ale vieþii sale, transfigurate, reduse la o idee generalã, pot sã aibã un interes absolut. Falsitatea punctului de plecare este aceeaºi ca la orice biografie romanþat㓠(Istoria… ed. a II-a, p. 757). Stere nu ºi-ar fi întemeiat romanul ciclic pe ideea de destin, ca Romain Rolland. Fidelitatea faþã de documentul nud, faþã de filonul pur memorialistic ar fi sporit, dupã Eugen Lovinescu, interesul depãºindu-l pe acela stãpânit de romanþare: „Cele opt volume ale romanului În preajma revoluþiei constituie totuºi cel mai mare monument memorialistic al literaturii noastre, minat doar de voinþa ciudatã a romanþãrii unui material imens, ºi mai inte-

176 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

resant dacã rãmânea în nuditatea lui autenticㅓ (Istoria…, 1989, p. 177). Deºi îi recunosc pânã la urmã forþa epicã ºi însuºirile de romancier, cei doi mari critici îngustau evident perspectiva receptãrii complexitãþii romaneºti a ciclului. Nu putem sã nu þinem cont de însuºi argumentul autorului care îºi precizeazã cu claritate intenþia: „Vãzând cã pot scrie portrete, cã pot reda figuri ºi caractere, am încercat sã fac un roman – povestea lui Vania Rãutu. ªi aºa s-a nãscut romanul pe care îl ºtii ºi care este în curs de publicare. Pentru mine, romanul (subl. ne aparþin – M. C.) acesta nu este decât istoria unui suflet, în epoca de pregãtire a revoluþiei mondiale, închegarea unei concepþii de viaþã ºi de cugetare politicã, pe care aº rezuma-o astfel: lupta dintre Rãsãritul în vecinicã stagnaþiune ºi Apusul continuu progresiv“ (din mãrturisirile fãcute lui Tudor Teodorescu-Braniºte, Dimineaþa din 31 octombrie, 1932, p. 3). ªi în interviurile date altor ziariºti Stere delimiteazã net eul sãu de personajul central Ion Rãutu („Greºit s-a scris în presã despre acest roman. Eroul nu sunt eu, ci un personaj sintetic…“, Omicron, în Curentul din 7 dec. 1931, p. 3–4) ºi romanul de autobiografie („Acest roman nu este o autobiografie ºi nici mãcar biografia unui alter ego. Vania Rãutu nu sunt eu, iar viaþa lui intimã nu are nimic cu a mea“, E. Lovinescu, în Adevãrul literar ºi artistic din 10 ian. 1932, p. 1–2). Adevãrul, recunoscut ºi de autor, este cã chiar dacã a utilizat amintirile sale, aºa cum procedeazã orice scriitor, avem de-a face cu un roman. Fireºte, amintirile în învãlmãºeala lor retrospectiv-caleidoscopicã întãresc articulaþiile povestirii de largã respiraþie epicã, dar ºi le slãbesc evident, reducând-o fie la o cronicã evenimenþialã gazetãreascã, fie la o cronicã sentimentalã de mãrunt interes narativ. Pe de altã parte, fragmentarismul, caracterul de reportaj nud ºi brutal, de montaj ºi de rotire cilindricã a oglinzilor în care se proiectezã faptele ºi trãirile, rotire care genereazã o reluare sub altã perspectivã sau în lumina unui alt erou, o repetare chiar de experienþã sub semnul lutului ºi al neantului, conferã prozei steriste o indiscutabilã modernitate. Liniile epice, îngroºate cu pasta densã a descrierii, cu

MIHAI CIMPOI

177
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

fragmentele mici ale amintirii discontinue ramificate cu traiectorii evenimenþiale secundare sau susþinute de evocarea unei atmosfere generale, se axeazã în fond pe aceste douã laitmotive lirico-filosofice. Ele au, bineînþeles, o semnificaþie existenþialã. De o largã respiraþie epopeicã, masivã, arborescentã, structuratã din plasmã sentimentalã de amintiri (efuziuni, scrisori, rememorãri afective), din blocuri epice mari, uneori greoaie ºi cenuºii, scoase de-a dreptul din „arhitectura“ haoticã a realului, fragmentar-eseisticã, plinã de sincope ºi suspansuri, poematicã, natural-stihialã în esenþa ei intimã, proza lui Constantin Stere urmeazã anumite mari modele literare. În întreprinderea sa ciclopicã el râvneºte, asemenea lui Tolstoi, sã dea viaþã mulþimilor, „unui popor întreg de tipuri ºi personaje, într-o perspectivã ce se pierde în infinit ºi se confundã pe nesimþite în masã“. Demiurgul, masa de creaþiune, magica putere vizionarã, capacitatea de a arãta toatã complexitatea sufletului omenesc, fãrã împãrþirea elementarã în „bun“ ºi „rãu“, supunerea faptelor eroilor unei aprecieri morale sunt calitãþi deosebit de preþioase relevate în arta tolstoianã. Acest program estetic le-a materializat cu strãlucire, aºa cum observa ºi I. Negoiþescu. În preajma revoluþiei ne aduce cu adevãrat un popor de personaje ºi tipuri, de la monumentalul Iorgu (Egor Stepanovici) Rãutu ºi Smaragda Theodorovna, soþia acestuia, la Ion Rãutu, el însuºi plasat într-o mulþime impresionantã de intelectuali, revoluþionari, funcþionari, temniceri, administratori de diferite ranguri. „Se ascunde poate în aceste consemnãri (despre Tolstoi – n. n.), de pe la 1900, un propriu program inconºtient al viitorului romancier, care trecuse deja prin acele mulþimi, fãcuse parte din ele, ca personaj real. De aici încolo trebuie judecat scriitorul Stere, cãruia nicidecum nu i se poate reproºa preferinþa epicii de ficþiune faþã de memorialisticã, atunci când, creator el însuºi de mulþimi de tipuri (ºi aici fãrã îndoialã nu-l întrece nimeni din literatura românã), a plãsmuit probabil cel mai interesant, mai apropiat omeneºte, mai simpatic erou din proza noastrã, pe Vania Rãutu“ (I. Negoiþescu, Istoria…, 1991, p. 210). Ca într-o veritabilã epopee, nu gãsim persoane oarecare, ci anume personaje urieºizate în

178 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

chip homeric, rabelaisian sau swiftian, acestea fiind investite cu funcþii de eroi de legendã, de opere sau personalitãþi istorice: Iorgu Rãutu este un uriaº, un Gulliver printre liliputani, un „urs“; Smaragda Theodorovna este o goetheanã Mignonetta, apoi o matroanã a judeþului; cucoana Anica Mesnicu este o instituþie, lãutarul Lemeº e ºi el o instituþie socialã, pãrintele Vasile din Nãpãdeni este un Alexandru Machedon grotesc, vechilul Alexandru un factotum, Natalia Chirilovna o blondã rubensianã; Ivan Nicolaevici Telega un Diogene al judeþului S***; Chiril Chiriacovici Leon e cunoscut ca Metternich-ul Basarabiei; Saharov e un „nihilist“ turghenievian; Tania, iubita lui Vania Rãutu, este o misterioasã Kundry din „Parsifal“ de Wagner; Ecaterina Efimovna este un stâlp de sare, ca femeia lui Lot º. a. m. d. La celãlalt pol, litotic, al viziunii se contureazã oameni mãrunþi, neînsemnaþi, incolori sub aspect social-moral, fãcând parte din lutul comunului sau chiar din glodul (subsolul) vieþii. Ostaticii subterani sunt vãzuþi ca niºte pitici swiftieni, „pociþi ºi stranii“ angajaþi într-o luptã demenþialã bufã, absurdã: „Prin mâzga hleioasã câteva zeci de pitici, pociþi ºi stranii, se zbãteau într-un vãlmãºag de forme omeneºti împleticite – capete însângerate, picioare pe jumãtate goale agitate prin vãzduh, braþe încordate, mâini încleºtate. Din grãmadã, ca dintr-un enorm muºunoi omenesc, se auzea când un þipãt de femeie, când un geamãt înãbuºit sau un rãget fioros, în care aproape nici nu se mai putea ghici o voce omeneascã. În rãstimpuri, de sub zvârcolirea trupurilor încolãcite, izbutea sã se smulgã câte un chip bestial, rupt ºi plin de glod care, abia þinându-se pe picioare, apuca o scurtãturã de lemn ºi cãuta sã dea în grãmadã, dar, cãzând deasupra ei, era îndatã acoperitã de alte trupuri. Sau vreo femeie cu pãrul vâlvoi, numai într-o cãmaºã zdrenþuitã, se cãþãra în vârful piramidei de trupuri omeneºti, spre a se prãbuºi îndatã în mijlocul ei, cu þipete sãlbatece… În aceastã încãierare nãprasnicã nu se mai putea spune cine cu cine se bãtea. Fiecare lovea orbeºte în toate pãrþile ºi cu toþii se nãpusteau cu o furie nebunã asupra fiecãruia în parte…“

MIHAI CIMPOI

179
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Constantin Stere proiecteazã o viziune dantescã asupra Rusiei cu infernul ei, adevãrat cimitir de suflete, ºi universului siberian, alb ºi rece, sumbru ca un mausoleu de marmorã, lipsit total de viaþã. Taigaua primordialã a fost transformatã într-o imensã colonie penitenciarã, populatã de vagabonzi profesionali, zeci de mii de ucigaºi, tâlhari de drumul mare, hoþi de cai ºi cambriolori, incendiari, siluitori, falsificatori, escroci, de Ivani Nuþiuminte (mancurþi în limbajul de azi) care sunt în afarã de orice lege. E un „ocean de barbarie primitivã“, un pustiu al urâtului, „un imens vid în care se miºcã umbre mute“, umbrele neantului. Fumurile dense ale infernului învãluie cel mai degradat, cel mai sub- sau anti-uman univers: cel concentraþionar. E o realitate de coºmar, unde se trãieºte la limita bestialului ºi unde suferinþa ia expresie de manifestãri excesive ce rup toate zãgazurile:
Rãcnete sãlbatice, sudãlmi, ºuiere, cântece, huiduieli, gemete, chiote, scrâºniri de dinþi… Exhibiþiuni sculpturale deasupra paraºei… Emanaþiuni imunde…

Lumina scundã ce îndeasã umbrele, ferestruicile chioare acoperite de horbota pãienjeniºului ºi de arabescurile muºtelor, „exhalaþiunile delatere“, scândurile goale ºi vâscoase, nemãturate ºi nespãlate de la construcþie, paraºa – ciubãrul infect de la intrare – fac ca încãperea deþinuþilor sã se asemene cu o „peºterã de animale apocalipticã“. Penitenciarele sunt infernele mici ale marelui infern care este Siberia în viziunea dostoievskianã a lui Stere. Arta sa culmineazã indiscutabil în „vârtejurile de dantescã fantasmagorie“ ale convoaielor de deþinuþi, în „armonia lugubr㓠care topeºte într-un singur acord tragic zornãitul lanþurilor în cadenþã, tropãitul de paºi ai caraulei, gemetele, oftãrile, bocetele, hohotele de plâns, sunetele nearticulate, strigãtele înãbuºite ºi lamentaþiunile de orice fel ale deþinuþilor. Infernul e sugerat ºi de cãlãtoria cu barca pe Obi, imagine parabolicã a luptei cu existenþa. Taigaua cu tãcerea ei încruntatã sub povara vãzduhului mort, tundra scufundatã în coºmarul singurãtãþii sãlbatice a nemãrginirii mute, aurora borealã cu erupþiunea vrãjmaºã a

180 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

oceanului de lavã incandescentã care incendiazã adâncurile cereºti pânã în zenit fac ca totul sã se roteascã, sã se prãbuºeascã ºi sã se reaprindã într-o „tãcere gravã ºi solemnã, mai grea ºi mai tainicã decât însãºi moartea…“ Proza lui Stere este cu adevãrat, aºa cum spune Cãlinescu, „o epopee grandioasã a infernalului geografic“; este „de o mare poezie sociologic㓠în înfãþiºarea vieþii mulþimilor, aglomerãrilor primitive dominate, ca ºi natura, de forþa elementaritãþii, stihialului, „orânduirii instinctuale“. Vom adãuga, însã, cã mãreþia acestor peisaje fantasmagorice, configurate de umbrele ºi irizãrile irealului ce readuc o primitivitate precosmicã, este atinsã de fiorul Neantului care-l obsedeazã mereu, în dezamãgirile sale abisale, în hiatusurile ce se creeazã între noumen ºi fenomen, pe Vania Rãutu, kantianul sfâºiat de antinomii. E adevãrat, intensitatea epicã slãbeºte în volumele finale, în ciuda ambiþiei nemãsurate de a acumula cât mai mult material de viaþã trãitã ºi de a completa galeria de personaje pitoreºti. Scriitura, rãmasã nervoasã, pateticã, febricitantã, este marcatã acum de „platitudinea jurnalistic㓠(Cãlinescu) ºi covârºitã de un „material brut de cronicã politicã“, de „mãrturiile pro domo“ ale prozatorului erijat în posturã de luptãtor social (Cioculescu). Am putea reactualiza, deci, întrebarea pe care ºi-o punea, în 1936, împreunã cu alþi critici, Perpessicius: dacã nu ar fi fost mai cu cale ca Stere sã-ºi fi scris memoriile în mod franc fãrã a recurge la ficþiune? Autorul ne-a transferat din neantul geografic, geologic ºi concentraþionar al Siberiei în neantul intrigilor ºi patimilor politice ale României prerevoluþionare. Teatrul electoral ºi cel al discuþiilor publice e unul caragialean prin definiþie ºi Stere dã dovadã ºi aici de un penetrant spirit de observaþie. Un fragment din controversa „circuiºtilor“ ºi „fariºtilor“, generatã de o nuveletã romanticã în care sunt prezentaþi ca supraoameni, este elocventã. La observaþia unui „preot al artei pure“ (Naum Cãlãraºu) cã þãranii ar fi doar elemente ale peisajului, o turmã de oi, Rãutu obiectiveazã cã ei sunt temelia statului, rezerva moralã a naþiunii.

MIHAI CIMPOI

181
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Profesorul de istoria filosofiei sãri în ajutor: – Elementul de valoare, nervul vital al unei naþiuni îl constituie intelectualii ei, care extrag din sol ºi sublimizeazã duhul ei! – filosoful cu o miºcare a degetelor de jos în sus ilustrã cum se extrage din sol ºi se sublimizeazã duhul. – Iar gunoiul care se întinde pe jos poate fi util, dar numai dupã ce e mistuit ºi transformat în sucuri ce ar putea fi folosite! – câteva cercuri descrise deasupra duºumelii cu degetele rãsfirate închipuiau împrãºtierea gunoiului, iar apoi, degetele, împreunate pâlnie, simbolizau transformarea în sucuri. Nu se lasã mai prejos nici profesorul de logicã. – Pentru ca sã existe o circonferinþã, – circonferinþa fu ºi descrisã cu o miºcare elegantã a braþului, – pentru ca sã existe o circonferinþã e necesar un centru! – arãtãtorul împins înainte indicã centrul… Ciorbadgioglu nu mai putu rãbda ºi începu sã gângãveascã de furie, dezarticulându-ºi toate degetele: – În naturã totul poate fi justificabil, dar numai parazitismul – nu!… – Cum parazitismul?… Nu înþeleg – îngaimã domnul D. D. Dinescu. Aici explodã însã ºi tarasconicul Vãdrãºcan? – Nu-nþelegi?… Ha! – îºi rotea el furios braþele. – Nu înþelegi estetica pãduchelui ce iese pe frunte?… Ha?…

Evident, aerul de anecdotic conjunctural, de scandal, cancan ºi trãncãnealã caragialianã, de resentiment ºi vendetã personalã au slãbit nervul epic, prozatorul recurgând doar la mijloace pamfletare ºi caricatural-groteºti. În ciuda acestei scãderi de intensitate, volumele finale trebuie privite, sub aspect filosofic ºi psihologic, ca o expresie a revenirii lui Ion Rãutu acasã, la Ithaka. El nu este, în acest sens, doar un revoluþionar pur ºi simplu, modelat dupã tipul lui Artamon Danilov (prototipul acestuia fiind Lenin) sau al altor revoluþionari ruºi. ªi nici numai un „poporanist“. Dincolo de forma mentis revoluþionarã, doctrinarã, el este un intelectual complex, sfâºiat de antinomiile kantiene (dupã Eminescu atestãm, astfel, un al doilea puternic impact al unui gânditor cu „raþiunea purã“) ºi de conºtiinþa scufundãrii în abisul ontologic („ªi ce-i în fond conºtiinþa noastr㠖 decât o clipã de licãrire luminoasã între douã abisuri de beznã?“, se întreabã eroul în jurnalul sãu). Modelarea epicã nu urmeazã o schemã, ci o realitate vie. Rãutu cunoaºte întreaga odisee a înstrãinãrii cu toate drumurile ei diabolice: ca fiu nedorit al mamei sale, el este privat de dragostea maternã, ca basarabean este îndepãrtat

182 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

de matricea culturalã româneascã, în calitate de revoluþionar profesionist el se îndepãrteazã de viaþa pãmânteanã a simþirilor, ca fire moralã superioarã studiazã comunul, „ludicul“, materialul, ca revoluþionar ºi intelectual modelat de ideologia socialistã rusã se simte strãin în mediul rusesc, dupã cum o recunoaºte de câteva ori („Doar mereu mai presus de toate se simþea mereu tot mai strãin de Rusia“, citim în Hotarul). Întoarcerea acasã nu e o nostalgie oarecare, ci un factor al subconºtientului mereu reactualizat în fiinþã care determinã drumul spre centru: „Dar precum un zmãu de hârtie se urcã în azurul cerului atâta timp cât îl trage firul care îl leagã de punct al pãmântului, tot aºa un om cade bicisnic la pãmânt, nu mai poate realiza înaltele lui idealuri, dacã se dezrãdãcineazã. ªi eu mã simt legat printr-un fir indestructibil de colþiºorul acela al Basarabiei, în pâlnia Nãpãdenilor – sat de rãzeºi moldoveni, printre care au trãit ºi au murit generaþii de Rãuteºti pânã în negura vremurilor“. Rãutu este înstrãinatul mântuit prin trãirea tuturor supliciilor infernului. Vania (Ion) Rãutu este astfel copia beletrizatã a autorului sãu, el însuºi personaj monumental, cetãþean al lumii de tipul schillerianului de Posa, romantic incurabil devorat de o irezistibilã sete de Absolut, figurã intelectualã titanianã în linia lui Cantemir, Milescu Spãtaru, Hasdeu, Asachi, Heliade Rãdulescu, Eminescu, Iorga, Eliade. Apariþie meteoricã, dincolo de „cercul fermecat“ basarabean (de care vorbeºte în chiar primul volum), nãscut în Ciripcãu (sau Horodiºte-Soroca) la 1 iunie 1865, cu studiile fãcute la Liceul Nobilimii din Chiºinãu ºi la Facultatea de Drept din Iaºi, unde în 1897 a susþinut ºi teza de licenþã cu tema „Evoluþia individualitãþii ºi noþiunea de persoanã în drept“, cu o experienþã infernalã de exilat politic ºi cu o activitate de luptãtor social pentru Unirea Basarabiei cu România (el a fost spiritul rector al actului de la 27 martie 1918) ºi cu alta de codirector al Vieþii româneºti, în paginile cãreia promoveazã poporanismul, cu o cale de militant politic efervescent, el îºi încheie existenþa tumultuoasã la 27 iunie 1936 în deplinã izolare la Bucov, localitate din Valea Prahovei, unde ºi-a zãmislit

MIHAI CIMPOI

183
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ansamblul epic În preajma revoluþiei (vol. I, Smaragda Theodorovna, ºi vol. II, Copilãria ºi adolescenþa lui Vania Rãutu, 1931; vol. III, Lutul, 1932; vol. IV, Hotarul, 1933; vol. V Nostalgia, 1934; , vol. VI, Ciubãreºti, 1935; vol. VII, În ajun, 1935; vol. VIII, Uraganul, 1936). Un merit deosebit al romanului ciclic al lui Constantin Stere este acela de a prezenta ºi un preþios document lingvistic: cititorul aude cu exactitate fonicã cum se vorbea româneºte în Basarabia secolului trecut, cum suna limbajul intelectualilor din România din acea perioadã sau al temnicerilor ºi întemniþaþilor din Rusia. Scrisul prozatorului este inegal, spunea Perpessicius care depista chiar ºi un aer de traducere nerevizuitã: „Stângãciile de formã ºi curiozitãþile pur gramaticale alterneazã cu scene fragede sau cu peisagii descriptive, în aºa mãsurã cã cetitorul are deseori impresia unui voiaj de cãruþã, pe drumuri basarabene“ (v. Menþiuni critice, IV.1938, p. 390). Avem impresia cã, în elanurile sale nezãgãzuite, Stere scrie în timp ce scrie; porneºte – adic㠖 de la un îndemn automatic, sã-i zicem suprarealist, ca sã ajungã pe parcurs la formule stilistice disciplinate, armonioase. El devine, astfel, un scriitor cu stil sau chiar, cum observã Cãlinescu, un artist desãvârºit. „Având atâtea de spus, d. Stere nu are vreme sã scrie, adicã sã facã fraze. Dar în ritmul paginilor sale simþi un stil, care nu e numai un conduct necesar al ideii, dar, reprezentând minimum de piatrã pentru dimensiunile statuii, produce satisfacþiunea completei consumãri a cuvintelor“ (G. Cãlinescu, Cronici literare ºi recenzii, Bucureºti, vol. II, 1992, p. 97). „Romanul dlui C. Stere este, desigur, contribuþia cea mai însemnatã a Basarabiei în literatura noastr㠖 ºi o vastã arhivã de tipuri sociale, exterior dar pitoresc portretizate, în limitele istorice ale unei epoci, în care se credea cã provincia moldoveanã, subjugatã de þarism, era înþelinitã în inerþie. Scriitorul aliazã însuºirile unui stufos memorialist, cu interesul naraþiunii atrãgãtoare, de o bogatã substanþã epicã; în zona ficþiunii e stãpânit însã ºi de o remarcabilã obiectivitate a evocãrii“ (Pompiliu Constantinescu).

184 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

G H E O R G H E V. M A D A N , ROMANTICUL TRADIÞIONALIST

Stingheritoare, pentru un scriitor popular (un „autoriu popular“, cum se credea Stamati) de felul lui Gheorghe V. Madan, este umbra tiranicã a lui Ion Creangã. Ce-i drept, poporanismul sãu a trecut ºi prin filiera romantismului tradiþionalist. Umbra lui Creangã se întâlneºte, astfel, cu umbrele demonizate ale lui Panait Istrati ºi Gorki. Din aceste umbre se desprinde un povestitor de facturã popularã aºezat la vorbã ºi pornit pe vervã, expunând întâmplarea cu jovialitate ºi o anumitã culoare, angajând ascultãtorul într-un discurs pe care-l presoar㠖 crengian – cu vorbe de duh. George Cãlinescu observa cã dacã un prozator ne uluieºte cu vocabularul lui regional, atunci se obiºnuieºte îndatã a se zice cã a apãrut „un nou Creangã“. Calificativul prea generos de „Creangã al Basarabiei“ a fãcut în cazul lui Gheorghe V Madan . o lungã carierã de la apariþia celor douã volume de prozã Rãsunete din Basarabia (1935) ºi De la noi din Basarabia (1938) pânã la actul revalorificãrii lui la începutul anilor 90 (bucureºteanul Iordan Datcu ºi chiºinãuianul Ion Ciocanu subscriu la el fãrã rezerve). Înzestrat într-adevãr cu un indiscutabil dar de povestitor ºcolit la arta folclorului, noul „Creangã al Basarabiei“ se impune pe linia regionalismului programatic de provincie (postsemãnãtorist ºi postpoporanist), el nefiind un artist dezinteresat ca marele sãu predecesor. Crengianismul lui Madan se poate demonstra prin folclorism, oralitate, jovialitate, prin chiar reiterarea anumitor inflexiuni narative: „He-e-ei tu, doamne!… Cã tare bine ºi frumos mai era la noi în Truºeni de sãrbãtorile Crãciunului, când eram eu bãieþel!…“ (Ignatul). Cu toate aceste similitudini incontestabile, ce se pot depista textual, crengianismul lui Gheorghe V. Madan þine de un poporanism de fond caracteristic în genere prozatorilor basarabeni. ªi sub aspect valoric apropierea e amendabilã: Truºenii nu sunt pãtrunºi de suflul homeric care dã dimensiuni epopeice

MIHAI CIMPOI

185
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Humuleºtilor. Adesea prozele lui Madan sunt pur ºi simplu studii etnologice: chiar atunci când conþin subiecte epice mai ample, ele reproduc ritualuri, datini, jocuri ale copiilor, „danþuri bãrbãteºti“, locurile ºi atmosfera satelor ºi târgurilor, povestiri populare, legende, cântece haiduceºti, prezintã inventare de mãrfuri ºi unelte sau chiar soiuri de fructe („Cireºele sunt de mai multe feluri ºi de mai multe soiuri. Cele mai bune la gust ºi mai cãutate de cãtre negustori sunt aºa-numitele romance ºi susGheorghe V. Madan ** lene“). Gesturile verbale, faptele personajelor sunt automatizate ºi puse sub semnul unei mecanici a rânduelii pãmântului, al unei chemãri tainice a firii: „Pe la Sfântul Gheorghe, când îi codrul încheiat ºi toatã firea îndrãgostitã, atunci demiaza, când se duceau lãutarii la masã, noi, flãcãii, trimiteam fetele la deal prin vii ºi livezi. Ele plecau înainte, noi – mai târziu; ºi când ajungeam prin partea locului, începeam a chiui; dânsele ne rãspundeau tot prin chiote, pân-ce dãm unii de alþii ºi ne întorlocãm lângã vreo fântânã sau izvor. Apoi ne rãzleþeam, perechi-perechi ca niºte hulubaºi, pe câte o cãrãruºã, pân-ce ne gãseam câte un cuibuºor pe iarbã verde, la umbra vreunui copãcel sau în vreo poeniþã din pãduricea rãzãºascã“. Totul se axeazã pe întâmplarea vãzutã ºi trãitã în spiritul acestei realitãþi milenare þãrãneºti sau pe amintirea care aduce o notã sentimentalã. La copilul universal ºi la moºul pitoresc tot atât de universal se adaugã, în proza lui Madan, golanii de specie balcanicã sau ruseascã absolut degradaþi („Mereu miºcã din umeri sau se scarpinã de ziduri ºi de garduri ca vitele; cã-s plini de gângãnii crãcãneþe ºi mãºcãþele cât grãuntele de orz. Cã de-ar arunca vreunul buleandra de pe dânsul jos, ar merge buleandra ºi singurã“) ºi dezmoºteniþii din satele basarabene numiþi tineri ºi

186 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

strãinei. Creatorul sau, mai degrabã, portretistul acestora îºi trãdeazã el însuºi, sub acoperirea unui tradiþionalism blând, o fire romanticã de inadaptabil incurabil. El este un vagabond veºnic, un „ales“ ce sfideazã sfera practicului, comunului, prozaicului, un Sotir basarabean. Codrean semeþ din zona medianã a Basarabiei, umblând, dupã mãrturiile contemporanilor, „cu casa sub cãciulã“, locuind pe la hoteluri ºi chiar pe la spitaluri de bolnavi mintal, copleºit „de un oboroc de boli“, dupã cum i se confesa lui G. T. Kirileanu (bronºitã cronicã, prostatã, emfizem, malarie), accidentat de un automobil la Bucureºti, el era la ºaptezeci de ani un „înalt ºi voinic bãtrân, pe care nici timpul, nici urgia bolºevicã n-au putut sã-l aplece“ (Gh. Bezviconi). Boemul aventurier, nãscut la 5 octombrie 1872 în Truºenii Lãpuºnei, sat descris în monografie de el, trece, la vârsta de 19 ani, Prutul unde se aflã în cercul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (volumul de poezii populare din Basarabia Suspine, apãrut în 1897 în „Biblioteca pentru toþi“, este dedicat „eminentului folclorist, român din Basarabia“) ºi al românilor basarabeni întruniþi în societatea Milcov, cea a lui Dobrogeanu-Gherea (la Ploieºti a fost chiar „director al restaurantului“ acestuia ºi „om al casei“). Întors la Chiºinãu, scoate ziarul Moldovanul, conduce prima trupã de teatru românesc din Basarabia, participã în calitate de translator de limba românã la primul rãzboi mondial, îndeplineºte funcþia de consilier comunal al Chiºinãului. Sotirul basarabean, care cunoaºte doar periodice fixãri în acþiuni culturale, moare, în deplinã singurãtate la Piteºti, în 1944. κi dã întreaga mãsurã a talentului sãu, îndrumat pe fãgaºul romantismului tradiþionalist, al mentalitãþii poporane ºi poporaniste, în Puiºor, þi-a fi pãcat ºi mai cu seamã în Ciuboþelele lui Ionel, nuvelã antologicã, solid construitã ºi scrisã cu o savuroasã culoare dialectalã în care surprinde povestea tragicã a unui bãiat basarabean deprins cu toate necazurile „vieþii de pãstor“ ºi care viseazã la niºte ciuboþele noi ºi scurte, dar, colindând desculþ cu tovarãºii sãi, se îmbolnãveºte ºi moare. Scena în care micul erou se plimbã cu sania prin casã este pãtrunsã de un puternic suflu dramatic ce anunþã finalul tragic al despãrþirii fatale de visul sãu copilãresc.

MIHAI CIMPOI

187
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Gheorghe V. Madan este un adevãrat moldovean rãtãcitor care ascultã nu atât de pornirile picareºti sau racomboliºti, adicã fantastice, ci de îndãrãtnicia sa rãzeºeascã de a rãmâne om al locului care l-a nãscut, dar ºi om cu carte, om de lume largã. Schimbându-ºi localitãþile ºi locurile activitãþii (Chiºinãu, Bucureºti, Ploieºti, Piteºti), el rãmâne în centrul vieþii literare româneºti, nu la marginea ei, ca un moº Ghiþã arhetipal; dar ºi un conu Gheorghe care cultivã moda (naturalistã) ºi este preocupat de ce gândesc ºi ce fac americanii ºi ruºii în domeniul romanului (Hart, Howells, Tolstoi, Dostoievski sunt scriitorii la care se referã în polemicile sale publicistice). Pe lângã slujba de casier la restaurantul lui Gherea din Ploieºti, angajarea sa în 1900–1912 ca actor la Teatrul Naþional din Bucureºti (vroia sã fie ºi artist, ca tip sensibil la teatrul lumii!), ca funcþionar la Ministerul Cultelor ºi colaborator al Institutului Brãiloiu (cu 206 înregistrãri de piese folclorice), îl aflãm, în alternanþã, între 1891–1897, caleidoscopicã, redactor la Vatra lui Vlahuþã ºi Coºbuc, la Epoca literarã, Literatura ºi Arta românã a lui Ascanio, D. Zamfirescu ºi Caragiale, Floare albastrã a lui ªt. O. Iosif ºi ªt. Antimireanu, iar între 1902–1908, la Literatura Românã, Nouã revistã românã a lui B. P Hasdeu ºi . director, în 1907, al ziarului Moldovanul. În prozã, procedeazã ca ºi eroul sãu, stareþul Pimen: îºi sfâºie haina (tradiþionalã) cu care se îmbracã, recurgând la una nouã, naturalistã a unui „suprasuflet“ (de tipul celui american) ros de patimi. În plan epic conceptual propriu-zis Madan e mai aproape, prin urmare, de Sadoveanu decât de Creangã. Oglinda lui moº Ghiþã, pusã în faþa cercului strâmt al Truºenilor ca ºi în aceea a lumii largi, aratã nu numai chipul cert al lucrurilor, ci ºi petele de întuneric greu de desluºit, ca în practicile magice ale vergilatului.
PAN HALIPPA, POETUL „FLORILOR DE PÂRLOAGÓ

De o valoare artisticã modestã, poezia fondatorului Vieþii Basarabiei ºi Cuvântului moldovenesc, a militantului pentru „înflorirea sufletului românesc basarabean“, Pantelimon Halippa (1.VII.1883, com. Cubolta-Soroca – 30.IV.1979, Bucureºti)

188 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

transfigureazã liric viaþa socialã tensionatã a autorului (dupã ce absolveºte Seminarul Teologic din Chiºinãu ºi îºi face studiile timp de 3 ani la Universitatea din Tartu, se dedã unei activitãþi politice ºi publicistice fervente, pentru care este, fireºte, surghiunit în Siberia, aruncat în închisorile de la Sighet ºi Gherla. A editat doar volumul de poezii Flori de pârloagã (Iaºi, 1921) ºi câteva studii istorice: Basarabia pânã la Pan Halippa ** anexarea ei la Rusia (în limba rusã, 1914); Basarabia sub împãratul Alexandru I, 1812–1825 (1914), Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1939) ºi un Jurnal apãrut postum. Produs al obijduitei Basarabii, dupã cum îl considerã Mihail Sadoveanu în prefaþa la volumul de poezii, „ridicat pe propriile mijloace, în armonie cu începuturile de culturã ale moldovenilor de peste Prut ºi cu nevoile lor sufleteºti“, considerat urmaºul poeþilor renaºterii noastre dinainte de Eminescu, Pan Halippa îºi trece versurile prin surdina jalei basarabene, dându-le asperitãþi vegetale graþios-sãlbatice de „flori de pârloag㓠ºi îmbinând tonalitatea de lamento cu una mesianicã ºi cu o alta misticã, potenþatã ºi de figura lui Christos, cãlãuzitorul „cãii jertfei º-a iubirii“, al „cãii pãcii º-a înfrãþirii“ („Vreau spirit de proroc / ºi inspiraþii sfinte. / Sã ard cu bici de foc, / s-audã din morminte / ºi morþii glasul meu“, Poem, 1937). Marii critici l-au interpretat în mod diferit: dacã George Cãlinescu gãseºte simpaticã, la el, vorbirea apãsatã ca la basarabeni în genere, „care sunã pentru urechile noastre de azi cum trebuie sã rãsune pentru francezi franþuzeasca canadienilor“ (Istoria…, ed. a II-a, p. 941), dacã pentru Eugen Lovinescu reprezintã doar „dovezi de continuitate culturalã româneascã într-o epocã de înstrãinare“ (Istoria literaturii române contemporane, 1989, p. 68–69), pentru Nicolae Iorga e un „vechi scriitor sincer

MIHAI CIMPOI

189
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

într-o formã naivã, dar bun traducãtor din ruseºte“ (Istoria literaturii româneºti contemporane, 1985, p. 280). Poezia sa este, într-adevãr, naivã, sincerã, luminos-tragicã asemenea unei rugi îndreptate evlavios cãtre „blândul Hristos“ într-un „ceas al peirii“, care se sleieºte pe buze, ruga fiind expresia unui suflet cernit ce atinge culmi de dureri decantate, mântuite printr-un katharsis de esenþã creºtinã („Dar iatã cã mucul se-ndoaie / ªi sfârâie-n ceara topitã, / Apoi lumânarea se stinge / În noaptea amarnic cumplitã. / ªi-n sufletu-mi slab ºi molatic / Cernitã-ndoiala rãzbeºte; / Iar ruga, fierbintea mea rugã, / Pe buze încet se sleieºte…“ (În miez de noapte, 1913). Strãlucitã personalitate politicã, martir al Unirii, fondator al Societãþii Scriitorilor ºi Publiciºtilor Basarabeni (1940), al Societãþii de editurã ºi librãrie Luceafãrul din Chiºinãu, Pan Halippa este un scriitor nerealizat, autor încã a douã volume de poezii Cântare omului ºi Pãmântul nãdejdilor mele, prima distrusã în tipografie în timpul unui bombardament, cea de-a doua arestatã, în 1940, de Armata Sovieticã, ºi al Cronicii vieþii mele (dactilograma conþine 1250 de pagini) scrisã pentru Institutul de Istorie de pe lângã CC al PCR. Cele mai rezistente sunt poeziile sale de inspiraþie religioasã, care se înscriu organic în albia profetismului, misticismului ºi rusticismului basarabean, conturatã pregnant în creaþia lui Alexie Mateevici, Tudose Roman, Magda Isanos, Nicolai Costenco. Mesianismul sãu este tunãtor, incendiar, fantoma christicã fiind nu doar mântuitoare, ci ºi incitatoare la acþiuni sociale ºi etice revendicative. Miezul de noapte este un timp zero, reîncepãtor de istorie. În 2001 apare la Chiºinãu volumul Publicisticã.
ION BUZDUGAN, POETUL PÃSTORILOR DE TIMPURI

Expediat prea uºor în tagma „minorilor“ ºi „medienilor“, Ion Buzdugan capãtã contururi viguroase de creator liric important, tipic basarabean, ce dã glas „lumii jalei ºi durerii“ ºi, totodatã, renunþã la registrul minor, urieºizând ºi eroizând viziunile. Printr-o lacrimã-mãrgãritar de sânge, care este lacrima

190 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

înstrãinãrii, el nu atât contempl㠖 blând-paseistic – viitorul, cât îi percepe „icoanele“ care cresc ºi iau proporþii fantastice. E o miºcare dublã în lirica lui Buzdugan: una, ascensionalã, ce duce spre crestele eternitãþii ºi alta, descensionalã, de retragere înspre începuturile imemoriale. Timpul (ºi zilele) e (sunt) vãzut(e) mereu ca o turmã de oi urcând munþii ºi contopindu-se – într-o viziune cosmico-mioritic㠖 cu stelele sau mânate înapoi ca o caravanã Ion Buzdugan ** nomadã. Nu e o urcare linearã, ci una spre culmi, urmatã de o pogorâre cãtre celãlalt hotar: hotarul morþii unde latrã câinii timpului; ºi nu e numai purã retragere îndãrãt, ci alunecare în Tainã ºi Necunoscut, identificat, bineînþeles, cu Neantul („Mã sperii de umbrele norilor – / De bezna de noapte-a trecutului; / De viforul nãvãlitorilor, / De tainele Necunoscutului“); senzaþia cã totul devine poveste, sub semnul trecerii ineluctabile a Timpului (ortografiem mereu cu majusculã ca la poet) este dominantã, impunând la treapta de sus a trãirii, a hybrisului sentimentul colorat existenþial al pustiului: „Dar când porneºte vaier pe irugã / ªi sunã-n mii de buciume pãdurea / Venind de pe tãrâmuri, de aiurea: / Apoi în vremi blestem ºi plâns ºi glas de rugã… // Atunci mi-aplec urechea, Doamne, cãtre Tine: / S-ascult durerea miilor de neamuri / ªi zbuciumul frunziºului din ramuri / ªi strigãtul pustiului din mine!…“ (Gorunul din Carpaþi). Cel ce-a auzit cu o acuitate fizicã durerea neamului ºi a omenirii, freamãtul frunziºului ºi strigãtul pustiului din fiinþa sa a fost un mare luptãtor pentru cauza românismului, citind în istorica ºedinþã a Sfatului Þãrii, în calitate de secretar al acestuia, Actul Unirii. Nãscut la 9 martie 1887 în Brânzenii Vechi-Soroca, ºi-a fãcut studiile agronomice la Gore-Gorki în

MIHAI CIMPOI

191
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Belarus ºi studiile juridice la Universitatea din Moscova ºi la cea din Iaºi. κi ia licenþa în drept la Iaºi, iar titlul de doctor în ºtiinþe economice îl obþine la Cernãuþi. A participat la primul rãzboi mondial în rândurile armatei ruse. În buletinul de identitate rusesc numele lui a fost înscris sub forma Ivan Buzdâga. A semnat cu pseudonimele Nicã Românaº, B. I. Alion, Ion Câmpeanu, B. Cogâlnic, I. Dumbrãveanu, numele fictive vorbindu-ne, ele însele, despre un român înflãcãrat, poet de facturã rapsodicã a câmpiilor, dumbrãvilor ºi râurilor basarabene. Culegãtor împãtimit al folclorului, a editat mai multe volume de texte colectate Cântece din Basarabia (vol. I, Chiºinãu, 1921, vol. II, Craiova, 1928 etc.). Fireºte, poezia i-a fost impregnatã de vigoarea, curãþenia ºi sãnãtatea versului popular: Miresme din stepã, 1922, Þara mea, 1928, Pãstori de timpuri, 1937, Metanii de Luceafãr, 1942. A fost un excelent traducãtor din poezia rusã (Puºkin, Blok, Severeanin º. a.). A murit în ziua de 27 ianuarie 1967 la Bucureºti. Tradiþionalismul lui Ion Buzdugan e numai al cadrului (basarabean sau moldovenesc în genere) ºi al topoilor, convenþiilor lirice ale timpului (casã, vatrã, via cu strugurii de sânge, „ruginitele podgorii“, cumpene de fântâni ca niºte cocostârci bãtrâni, turme de oi etc.), în fondul viziunilor el fiind un neoromantic ºi un neoclasicist cu note evidente de mesianism expresionist social ce-l situeazã în linia Goga–Cotruº. Fireºte, mesianismul sãu e blând, „basarabean“, redus la evocarea vremurilor de odinioarã, la rugã ºi invocarea lui Christos în cadenþe line de colind. Poetul valorificã intens ºi în mari spaþii baladeºti dacismul ºi timpul originar al Daciei, Decebal… apãrând ca strãmoº legendar al tuturor pãstorilor. Imaginea pãstorului se complicã psihologic, fiind polivalentã în contextul baladei. Pãstorul este pãstorul dacic, figura prototipalã perpetuatã de-a lungul secolelor, apãrând totodatã ca pãstor de timp care-l transformã în om de poveste sau în stanã de piatrã. Aruncat în noaptea înfricoºãtoare a trecutului, din care vin Nãvãlitorii (pecenegi, nogai, goþi cruzi, turci ºi muscali, vizigoþi), viziunea curgând elegiac ºi litanic („ªi

192 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

turma de zile coboarã pe câmpuri, / Sosind de pe crestele albe; / Simedru le trece-n rãbojii de timpuri, / Iar turmele Vremii: oi negre, oi albe, / Se pierd, în adâncile câmpuri“, Rãbojul vremii) sau învâlvorat, înfurtunat, dinamic ca în cunoscutele cavalcade romantice („Vin Hunii? Vin Nogaii – puhoiu de la hotare?… / ªi prinde el din culme sã buciume din bucium: / Sã dea la toþi de veste, cã Vremuri vin de zbucium / De jale ºi durere vin hoardele barbare!… // Vin potopind Bugeacul, câmpia, cerul, ºleahul… / Goneºte-n zãri cireada Pãstorul în amurg: / În dangãt de talangã ºi anii lui se scurg, / Cã mâini Stãpânul cheamã în veºnicul lui Staul!…“ – Glas de Bucium). Pastelist remarcabil, dând imagini de fineþuri picturale rare („Amurgul – liliac de noapte – / Pe aripi negri de mãtasã / Molatic fâlfâind se lasã / Peste câmpii ºi lanuri coapte“ – Pe valea Prutului), Ion Buzdugan coloreazã notaþia peisagisticã cu fior mistic („Trec sfios de la vecerne / Ucenicele tãcerii, / Harul Domnului se cerne, / Picurând din cupa serii…“ – La mãnãstire) sau cu dorul ºi jalea sufletului înstrãinat („O, voi, chinuitoare drumuri! / Ce ºerpuiþi sub nimbul zãrii, / Perind în ceaþa depãrtãrii, / Ca-n rotogoale-le de fumuri… // Privesc la voi din culmi de dealuri, / Cum unduiþi, ca negre râuri, / Prin lanuri de secãri ºi grâuri, / Se miºcã-n argintate valuri… // Ca semn de suferinþã-n cale / Se-nalþã Troiþi la rãscruce: / Cãci fiecare drum îºi duce / Un suflet încãrcat de jale…“). Gãsim, ºcolit la arta folclorului sau a simboliºtilor, un instrumentalism revelator de speþã modernã: „Vin, în searã, s-asculþi, / Cum rãsunã din munþi, / Clopoþeii de stele, / Peste deal ºi muncele… // Pe sub crâng, / Pe sub crângi: / Tilinci plâng, / Plâng tãlãngi… / Lin mioarele, lin, / Calea Laptelui vin: / din câmpii, / Colilii, / Cu miros de pelin… / ºi din grind, / pogorând, / Pe sub crãngi, / vin scâncind, cu suspin, / Clopoþei de argint, / din cer lin, / picurând / cristalin, // Pe cãrãri, ce-se-alint: / Când în vãi, / Când pe grind, / Clopoþei / de argint, / risipind / mãrgãrint, / Tot pe cale ne mint: / Zi-din-zi… / Zi-din-zi…“

MIHAI CIMPOI

193
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Ion Buzdugan este, dupã cum se vede, un magician al ritmului, în versurile sale auzindu-se ecouri din Eminescu, Goga, precum ºi din poezia rusã. Pãstorii sãi sunt, în cheie romanticã ºi expresionistã, stâncoºi, muntoºi, trimiþându-ne cu gândul la „þãranii pietroºi“ ai lui Aron Cotruº. „Ion Buzdugan a respirat cu intensitate atmosfera proprie a timpului în care Puºkin ºi-a petrecut, ca un alt Ovidiu, anii exilului“, scrie Perpessicius, referindu-se la traducerea lui Evgheni Oneghin: „Transpunerea în limba noastrã a acestui poem, unul din cele mai moderne ca inspiraþie ºi compoziþie de o fantezie pururi tânãrã în împletitura autobiograficului cu ficþiunea, ºi unul dintre cele mai riguroase sub raportul tiparului metric, cu tirania rimelor simetrice, pune tãlmãcitorului variate probleme, defel simple, pe care tãlmãcitorul Ion Buzdugan le-a învins datoritã ºi sârguinþei, ºi priceperii, ºi talentului sãu“. La aceasta a contribuit utilizarea arhaismelor, alternarea expresiilor populare cu neologismele ºi expresiile strãine, iniþiativele lexicale în rimã, mãiestria cu care a redat efluviul de poezie din original. Toate acestea mãrturisesc disciplina secundatã de fantezie în care Ion Buzdugan s-a aplicat într-o trudnicã, dar victorioasã, operaþie. „În planul traducerilor din alte limbi, ºi-n deosebi în cea a poemelor în versuri, din care literatura noastrã cunoaºte un bogat palmares de titluri ºi nume dintre cele mai prestigioase, Evgheni Oneghin ºi interpretul sãu Ion Buzdugan vor figura printre cele dintâi“ (Perpessicius, Prefaþã la Puºkin, Evgheni Oneghin, BPT, Bucureºti, 1967, p. XXIV).
SERGIU VICTOR CUJBÃ

Binecuvântat de George Coºbuc la începuturile sale cu asigurarea unui cert talent, Sergiu Victor Cujbã, fiul lui Victor Crãsescu (10.X.1887, Chiºinãu–8.III.1937, tot acolo; studii la Liceul „Matei Basarab“ ºi Facultatea de Drept a Universitãþii din Bucureºti; a fost redactor literar la gazeta Basarabia; în 1907 a fost expulzat din Chiºinãu de autoritãþile þariste; în

194 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Sergiu V. Cujbã **

Volumul „Cântãri Basarabene“ de Sergiu V. Cujbã **

România redacteazã Curierul bãncilor populare ºi al cooperativelor sãteºti; dupã 1918 se stabileºte la Chiºinãu, unde a colaborat, printre altele, la Viaþa Basarabiei; volume: Povestiri din copilãrie, 1886; Patrie ºi libertate, 1916; Cântãri basarabene, 1918; a mai scris nuvelele istorice Poetul Antioh Cantemir ºi þarul Petru ºi Viaþa ºi luptele lui ªtefan cel Mare, ultima retopitã în poemul dramatic Chemarea lui ªtefan cel Mare, scris la sfârºitul anilor 20), nu s-a realizat decât în poezii de inspiraþie socialã ºi naþionalã, toate consacrate „luptei de înfrãþire“ a mândrului Ardeal, dulcii Bucovine, Mamei România. A preferat linia nu atât mesianic-elegiacã a lui Goga, cât retoric-sãltãreaþã a lui Vasile Alecsandri, ceea ce explicã preferinþa pentru ode, hore, imne, doine, cântece vechi: „Înalþã fruntea ta îndureratã, / Venit-a timpul sã recucereºti / A Legei tale mângâieri cereºti / ªi-a graiului tãu miere nestimat㓠(Basarabiei).

O L G A C R U ª E VA N -F LO R E S C U ( O. C A N TA C UZ I N O )

Olga Cruºevan-Florescu, care din motive lesne de înþeles ºi-a semnat dupã rãzboi cãrþile cu pseudonimul O. Cantacuzino (6.VI.1896, Pistruieni-Orhei –1975, Bucureºti; ºi-a luat doctoratul la Lausanne cu o tezã despre originea ºi evoluþia claselor

MIHAI CIMPOI

195
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

sociale; traduceri în l. francezã din Eminescu ºi Coºbuc; vol. de poezii: Crugul anului, suitã bucolicã, Bucureºti, 1970; Roata anului, altã suitã bucolicã, Bucureºti, 1973; romanul Nãluca gliei, rãmas probabil în manuscris), publicã mai întâi în presa basarabeanã versuri ce cultivã miniaturalul, ca sã recurgã mai apoi la o viziune arcadicã a lumii rurale, privite prin prisma copilãriei. Cufundarea extaticã ºi empaticã în aceasta stimuOlga Cruºevan-Florescu ** leazã levitaþiile sufletului într-un spaþiu pãtruns de duhul împlinirii paradisiace, care e teluric ºi totodatã cosmic („Cât spaþiu în cer – tot atât ºi-n câmpie“) ºi care se ascunde în germinare, înflorire, coacere. Sunt spectacole vergiliene ale procesiunilor agreste sub semnul unui naturism accentuat, pigmentat de note bufe („cocorii se plimbã în pas ostãºesc“) ºi al unui grai sibilinic ce vine din adâncuri obscure, potenþat de contururile picturale expresive, de creaþii lexicale proprii sau de basarabenisme: „lumina rotaºã“, „omizi suigii“, adicã urcãtoare, „maladeþ ciobãnaº“, „tãinoase cãi“, „ispod“ cu sens de subteranã, „ aer tãrean“, „lumina e-n culme, e ziua-n rãsplin“. Primul volum de bucolice e consacrat „pãmântului natal“, adicã Basarabiei, iar cel de-al doilea României. În astfel de georgice basarabeano-româneºti apar ºi note artificioase, manieriste, pitorescul expresiei îngustând respiraþia epicã ºi subminând profunzimea viziunii. Tonalitatea din poeziile despre viaþa nouã este prea afectatã. Ca toþi moldo-basarabenii, Olga Cruºevan-Florescu reia nonºalant, în îndelungate reverii, amintirile copilãriei, ce constituie o oazã de idealitãþi, un oþiu liberator ºi recuperator.

196 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

LIUBA DIMITRIU

Suavã ºi fragilã ea însãºi, ca ºi crinul pe care l-a ales ca simbol-cheie ºi care se oglindeºte narcisic în apa ce este chiar apa amarã a Morþii, Liuba Dimitriu a scris o poezie ce a conjugat în chip ciudat un filon eminescian, un altul mesianic ³ la Goga ºi un al treilea simbolist de fineþuri plastice, profunzimi de sunete, parfumuri, irizãri solare ºi gingãºii florale. Freamãtul învãluitor Liuba Dimitriu ** al feminitãþii capãtã forme (atât de intim-feminine!) de rugã, însemnare de album, rãvaº, poruncã ºi chemare – a iubitului, a mamei, a miresmelor ºi sunetelor locului de baºtinã: „Sã nu cumva sã-mi tulburi apa / Pe care-am sã plutesc de acum, / Cã n-am sã pot sã-nchid nici pleoapa… / ªi ºtii ce lung e-al nopþii drum“ – Cea din urmã poruncã; „ªi-acelaºi fir, ºi tu, ºi eu, / Sã-l toarcem dintr-o mie; / Sã-mi fii de-a pururi Dumnezeu, / Iar eu luminã… þie!…“ – Urâtule“. Nãscutã la 1.I.1901 la Ciucur-Mingir, judeþul Tighina, dintr-un tatã bulgar, Lazãr Dimitriev, ºi o mamã grecoaicã, Vasilisa, a fost o adevãratã româncã prin cuget ºi simþiri, intonând doine Oltului, Mureºului ºi Prutului („Oltule, dacã m-oi duce / Sã-mi fac patul peste nori, / Pune-mi doina ta sub cruce, / Ca sã-mi þie loc de flori“), limbii române ºi Basarabiei pe care o vedea ca pe o mireasã ce-o implora pe maica sfântã sã-i punã vãlul de nuntã ºi s-o uneascã cu Prutul. Volumul Crinii Basarabiei apãrut în 1931, postum (a murit dupã o boalã incurabilã 22.III.1930), conþine versuri scrise pe urmele Veronicãi Micle la mãnãstirea Vãratic, în sanatoriile de la Cluj ºi Piatra-Neamþ, în care sfideaz㠄lutul nãtâng“, visând sã treacã, asemenea ramului, „prin al soarelui inel“,

MIHAI CIMPOI

197
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi elogiazã florile în care „cântã câte-un Dumnezeu“, totul sub narcoza Crinului, floare a Morþii.
P E T R U S TAT I

Poet remarcabil cu drumuri întrerupte în perioada postbelicã, Petru Stati impune un moment aparte în poezia basarabeanã ºi cea românã în general printr-o topire organicã a motivelor simboliste ºi expresioniste în tipare clasiciste vegheate cu un acut simþ al mãsurii, al dreptei Petru Stati ** cumpene. Poeziile sale sunt adevãrate giuvaiericale, poetul vãdind o înclinaþie deosebitã pentru arta bibeloului, dominatã de fineþe, eleganþ㠖 de strãlucirea preþioasã a formelor mici adic㠖 ºi care imitã, în toate, miºcarea graþioasã ºi avântatã a arabescului mizical. Tehnica minorã, observatã de George Cãlinescu, este, în fond, o tehnicã a miniaturalului, a preþiozitãþii baroce, strunit mereu în spirit clasicist, de unde o reþinere a excesului, o echilibrare, o îndreptare stãpânitã a curgerii nãvalnice în albia linã a normalului, de parcã râul de munte e transformat rapid în râu de câmpie. Avântul nãzuitor, cu înclinãri spre exces, este potolit, cenzurat, îngrãdit, redus la impulsuri raþionalizate. Citit atent, Petru Stati este esenþialmente clasicistul marcat nu atât de spiritul mãreþ ºi liniºtit al Eladei lui Winckelmann, cât de unirea apolinicului cu dionisiacul în sensul lui Nietzsche, ceea ce impune figura paradoxalã a unui clasicist modern. Petru Stati, profesorul de antichitate greco-romanã de la Bãlþi ºi Iaºi (n. 24.I.1903 în Tãuteºti-Iaºi, îºi face studiile la Liceul Naþional ºi la Facultatea de Litere ºi Filosofie a Universitãþii Movilene, este profesor de latinã la Liceul „Ion

198 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Creang㓠din Bãlþi ºi prim-redactor al revistei Cuget moldovenesc, în timpul rãzboiului stabilindu-se la Iaºi, unde moare la 8.VI.1978; a fost condamnat la închisoare în 1952, dupã ispãºirea cãreia, în 1964, a fost angajat profesor la Bucureºti), este în realitate discipolul noilor orientãri moderne ale poeziei în volumele pe care le-a publicat: Din timpuri de urgie, Iaºi, 1930; Spre viitor, Bãlþi, 1932; Icoane de luminã, Iaºi, 1936; Strofe pentru veac nou, Iaºi, 1937; Licãriri de stele, Iaºi, 1938; Cartea dorurilor mele, Iaºi, 1939; La poarta visului, Iaºi, 1940; Talaz spre veac nou, Bucureºti, 1940; Chemarea soarelui, Bucureºti, 1943; Spre viitor, Iaºi, 1941– 1942; volumul de eseuri despre Eminescu Poteci albastre, 1940; volumele de traduceri: Interpretãri din lirica latinã, Iaºi, ed. a II-a, 1942; Satirici ºi epigramiºti latini, Bucureºti, 1967; Poeþi latini, Bucureºti, 1973. Clasicistul Petru Stati este aci uºor baroc în sensul lui Voiculescu, romantic în cheia eminescianului Andrei Mureºanu (citãm din poemul simbolic Spre viitor: „Ce zbucium fãrã seamãn nu-ºi poate face drum, / Înveºmântat în straiul prea lânced al vorbirii? / Cât de neînþeleasã-i ºi crudã legea firii…“), aci mesianic în stilul lui Goga (nu întâmplãtor un poem din Strofe pentru veac nou este dedicat bardului Octavian Goga: „Profet poetul vede ce nu cunosc ceilalþi“), aci arid-intelectualist ³ la Alexandru A. Philippide („Orgolioase imnuri fastuos topeºte lira“), demonstrând un proteism stilistic pe care cautã sã-l disciplineze, sã-l prindã într-o „ordine-sintezã, ordine constructivã, clasicã, integral㓠în sensul integralismului lui Ilarie Voronca (la poetul moldovean lipsind, fireºte, imaginismul supraabundent, alchimia demonicã a autorului Zodiacului). E mai degrabã la Petru Stati o cãutare ferventã a clasicismului, a mãreþiei ºi durabilitãþii acestuia în formele austere ale miniaturii, sonetului, pastelului modernizat. Perfecþiunea în sens clasic este fantoma ce bântuie visele poetului: „În testamentul meu sentimental / Scris în tumultul unor noi Cartagini, / Vei desluºi plutind peste paragini / Un chip de fatã cu surâs banal. // Dar contemplând profilu-i sculptural, / Transfigurat prin filtru de imagini, / Tu sã

MIHAI CIMPOI

199
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

citeºti pe locul gol din pagini / Nepotolita-mi sete de ideal. // A mea e candida înviorare / ªi tot izvorul luminos, din care / ªi-a fãurit sublima ei gãtealã. // ªi dacã uneori n-am fost în stare / Sã-i împletesc cununã de betealã, / Am plâns atunci fãptura-i ideal㓠(Epilog sentimental – cititorului). „Înfiorãri de roze aurore“, „nãzãratice icoane“, „melodice zvonuri“, „pâlpâire de sânge în roº de bronz“ etc.; goana dupã astfel de gãteli fine duce la manierism, stimulând artificiul tehnic. Poeziile par fabricate în serie. Poetul îºi impune – programatic – formele de dimensiuni reduse ºi contururile austere, cãci este în fond romanticul cu sufletul dezmãrginit în care se dezlãnþuie negrele uragane ale demoniei stihiale: „Trecutu-i înfloritul þãrm de mântuire, / Cu vânt domol ºi linii diafane, / Când pe ocean sunt negre uragane, / Dar când porneºte râurind în fire, / Cu vuietul ºuvoaielor avane, / El nãzuinþa-i spre desãvârºire“ (sonetul Trecutul). Nãzuinþa spre desãvârºire cu toate proiecþiile fantasmatice ale idealitãþii râvnite stimuleazã, însã, conºtiinþa extrem de lucidã a zãdãrniciei eforturilor, aici survenind profunda notã modernã a poeziei lui Petru Stati: „Eterna cãutare, cãrbunele ºi-l scrie / Pe lespedea stâncoasã, pe arbori ºi pe zãri, / Rãspunsul singur naºte iar mii de întrebãri / Ca vântul ce ridicã nisipul din pustie“ (poezia Nãzuinþi din vol. Chemarea soarelui). Prin urmare, rãspunsul obþinut nu fortificã, ci neantizeazã conºtiinþa prin miile de întrebãri pe care le naºte. Este, la Petru Stati, o neputinþã ontologicã de a aduna lumea în semne materiale palpabile, într-o „catedralã de armonie“; infernul trimite în mod baudelairean semnele stridenþei demonice ºi absurdului, miasmele putrefacþiei, degradãrii: „În mintea-mi se strecoarã nevrând, fãrã sã caut, / Stridenþe odioase, catifelãri de flaut, / Frânturi de iad, odoare cu glod amestecate. / În loc de-o catedralã de armonie plinã, / Cu umbre graþioase ºi creºtet în luminã, / Sunt un bazar de lucruri absurde ºi-ncurcate…“ (Mi-i sufletul o navã). Lumea pe care vrea s-o prind㠄cu braþul de fier“ ºi s-o fixeze în contururi armonioase mereu alunecã, se destramã în

200 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

nãluci, în semne vagi: „Spun tuturor cã lumea sunt eu ºi lumea pare / Cã tremurã-n vãpãi ce suie ca o mare. // Vezi, fiecare stare un anotimp perindã, / De fiecare fazã m-anin cu braþ de fier, / Dar magul meu – destinul vrea sã-l destindã / ªi mâna mea se-ndoaie ºi fuge naltul cer“. Versul nu este decât „un sol din þinutul simbolului vag, – / Somn peste care un semn s-a lãsat“ (Dezvãluire). Acordul melancolic fundamental îl dã, în poezia lui Stati, sentimentul oboselii existenþiale generat de relativizarea Absolutului râvnit, frãmântarea ºi fragmentarea lumii rotunde ºi pline visate, de reducerea frumosului la vagi scãpãrãri ºi fugare scântei de esenþã simbolistã: „Întrezãrind în lucruri trecãtoare / Câte-o frânturã din eternul absolut, / Din mii de lumi eu sã adun am vrut / Doar chintesenþa lor nepieritoare. // Tot ce-i mãreþ ºi delicat sub soare / Sã le trãiesc prin mine mi-a plãcut, / Din înveliºul meu de searbãd lut / Eu mi-am tãiat oglindã sclipitoare. // Vagi supãrãri de aspre epopei / Sau chipuri zâmbitoare de femei, / În apele-i s-au perindat uºor. // ªi când s-au stins fugarele scântei, / Pe lume mi-a rãmas în urma lor, / Un suflet trist ºi obosit de zbor“ (sonetul Melancolie).
LOTIS DOLËNGA (ELISABETA ELIADE)

Tangenþele cu contextul literar basarabean ale poeziei Elisabetei Eliade, care ºi-a semnat cãrþile cu pseudonimul Lotis Dolënga (1905, Bãlþi – 1961, Bucureºti; volume: Simfonia amurgului, 1937; Cartea ultimelor vise, 1940; Picãturi de tristeþe, 1940; Slove de jar, 1941 – toate apãrute la Bucureºti; a mai tipãrit volumul de prozã În ghearele vulturului, Bãlþi, 1937 ºi câteva cãrþi în limba francezã: Le Luth brisé, L’idylle d’un poête, A l’Inconnu, Bucureºti, 1929; mai multe cãrþi anunþate nu le-am putut gãsi în bibliotecile din România), sunt incontestabile, poeta dedicând unul dintre poemele sale lui Nicolai Costenco, în care apar note de demonism ºi pãgânism sentimental caracteristice creaþiei acestuia, ca ºi altor poeþi basarabeni.

MIHAI CIMPOI

201
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Poezia lui Lotis Dolënga, marcatã de o sensibilitate femininã romanþioasã ºi de fundaluri nocturne demonizate, þesute de ursitoare rele, conjugã vagul simbolist cu lugubrul romantic: „Pe poarta zilelor pustii, / În gându-mi singuratec / Pãºesc morbide frenezii / C-un pal amurg brumatec“ (Amurgeºte). E un romantism parcã scos de la naftalinã, reactualizat din cuferele bunicilor literari mai cu seamã în registrul unui Lotis Dolënga ** soi de morbideþe misticã: pe drumul bovaric al „visului spulberat“, „trecutei dureri“, ºi „dragostei cumplite“ – trei topoiuri ale simþirii feminine paroxistice – trece o adevãratã caravanã de „nimfe din luncã ºi gingaºe undine“, de bufniþe ºi stafii, de himere ºi miraje, toate fiind proiecþiile sensibilizate ale extazelor morbide de care vorbeºte însãºi poeta. Într-o astfel de atmosferã, produsã de o artificierã ce mânuieºte abil exploziile ºi combinarea efectelor luminescente cu cele opalescente iubitul e, fireºte, un crai Nebun, un tânãr zeu cu fruntea palidã de Christ. (Universul acesta fantasmagoric, de esenþã feministã romantic-desuetã ne trimite la lirica de început a Leonidei Lari din volumul Piaþa Diolei.) Poeta se dedã unei vânãtori obsesive de himere ºi miraje ºi unei rãsfrângeri de magice lumini ºi raze în apele ireale ale nopþilor („Depãrtate, magice lumini / Tremurã în ape ireale / ªi din cer – buchet de veºnici crini, – / Raze cad în ploaie de petale. // Duioºii nespuse s-au pierdut / Scufundate-n valul de tãcere, / Când o stea trimite un sãrut / Florilor crispate de plãcere. // Iar oceanul norilor e lin, / Jazzul nopþii cântã în surdine / ªi ca-n basmul despre Aladin / Arde-n cer o lamp㠖 luna plin㓠– Nocturnã) în speranþa de a-ºi alimenta visele cu mirajul unor mari fericiri ameninþate de fatumul universal („Voi împleti o nouã rapsodie / ªi voi cânta haotic, ireal, / Miragiul unei fericiri prea mari, / De rãu prevestitoare, / Aprinsã / în mii de focuri de bengal / Pe

202 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

creasta miºcãtoarelor altare / De mâna unor rele-ursitoare“ – Nocturnã). Astfel se autodefineºte poeta, dându-ne, în acest sens, versuri de un convenþionalism evident sub semnul unei sensibilitãþi feminine ce se vrea profund dramaticã. În ghearele vulturului este un jurnal sentimental-fantezist – în linia sensibleriei programatice a autoarei – al unui arhiduce care-ºi analizeazã pasiunile ºi reflecteazã naiv-adolescentin despre dragoste, neant, veºnicie, invocând caravane de amintiri, frecvente ºi în lirica animistei pasionale Lotis Dolënga.
ALFRED BASARAB TIBEREANU

Înaltele ºi sacrele umbre ale lui Decebal ºi ªtefan cel Mare, ale tuturor voievozilor se întâlnesc, la Alfred Basarab Tibereanu (numele adevãrat: T. Domusciev; 12.V.1909, satul Traian-Cahul – 12.III.1998, Brãila; în perioada postbelicã a fost muzeograf la Muzeul de Artã din Brãila ºi membru al cenaclului literar „Panait Istrati“, editând volumele de poezii Somnul lebedelor, Buzãu, 1944 ºi Galaþi, 1980; Miracol carpatin, 1969, interzis de cenzurã, ºi PoeAlfred Basarab Tibereanu zii, 1979; în 1986 i-a apãrut placheta Caravana robilor), cu umbrele Destinului crud sub cupola unicã a „cerului latin“. Miracolul carpatin, constituit din liniºte, vise-albastre, miresme-mbãtãtoare, din „zãri însângerate de vâltoare“, chemãri ale tainei, se întrepãtrunde cu mirajul „abisurilor de moarte“, care se risipeºte în multe alte miraje, fantome ale morilor de vânt, ale fetei-morgana, ecouri „din strãfund de milenii“, îndemnuri de remember, dangãte de clopot sau glasuri de sirenã: „Oºtiri de gondole, / Apus de cleºtar; / Un glas de sirenã, / Icnit în zadar… //

MIHAI CIMPOI

203
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Pe lespezi tãcerea / Evocã umil: / Legenda cu sciþii, / Ovidiu-n exil“ (Þãrm). Totul se proiecteazã pe fundalul unui þãrm unic al destinului cu invocarea neapãratã a unor peisaje autumnale sau hibernale – expresie generalizatã a sentimentului pustiului ºi uitãrii: „În sânul codrului pustiu / Izvoarele au mucezit. / ªi a rãmas ca un sicriu / Cu frunze moarte-mpodobit. // ªi mierla tace-n timp târziu, / Iar cucu-n ore a murit; / În sânul codrului pustiu / Izvoarele au mucezit“ (Rondelul toamnei). Maestru al sonetului, rondelului ºi poemului într-un vers, Alfred Basarab Tibereanu ne propune þesãturi fine, miniaturale, strãbãtute de un fir de lurex ce aduce o luminescenþã potolitã ºi o notã generalã de rãsfirare strâns vegheatã a gândului: „Negre zãpezi / Grele vestminte resfirã, / Peste frunziºul de lirã, / Peste livezi. // Cade-n genunchi / Codrul, sub hâde stindarde. / Inima-mi plânge ºi arde… // Freamãtul lin / Unde mi-l stinse, departe, / Printre abisuri de moarte, / Crudul destin?“ (Negre zãpezi).
V L A D I M I R C AVA R N A L I

Slav românizat, ca ºi Teodor Nencev, împletindu-ºi rãdãcinile genetice într-o formulã arhetipalã simbioticã, Vladimir Cavarnali face figurã eseninian-maiakovskianã de dinamitard al erei ºi incendiator al zãrilor, pe cât de insolitã pe atât de în linia poeziei basarabene ºi ardelene. Poet „planetar“, cu gesturi de o teatralitate emfaticã, larg-democratice în stil Whitman, Cavarnali este producãtor de chiote ºi þipete înfricoºãtoare, colorate în chip expresionist. El se pãtrunde – evident programatic – de o durere universalã, chiuitã („Chiui ca un Scit în stepã“) sau intonatã clamoros din alãmuri în ritmurile chemãtoare ale marºurilor, de asemenea, universale sau, precum zice altãdatã, în marºul furtunilor universale. Fugos, eruptiv, dominat de o imaginaþie „aprig㓠ºi „învolburatã de enigme“, poetul basarabean cântã la „o lirã nebun㓠sau „suavã“, dar pusã oricum sã vibreze în ritmurile cosmosului, ale viforelor rãscolite ºi pornirilor sãlbatice: „Eu voi umbri albastra nevinovãþie a cerului, / Când vor porni sã chiuie poemele pãmân-

204 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

turilor, / Sã-mi odihnesc lira suavã-n mãrgãritare, / Pe jãratecul potolit ºi uman al tuturor stelelor“ (În slovele mele…). Cavaler al hiperbolei, poetul cere sã i se punã pe fruntea crepuscularã aurora încinsã, aleargã în cãruþe de foc pentru a înfrãþi bucuria cu oþelul, se încununã din crãinicia înviforatã de rãzvrãtitul Prometeu, îºi spalã palmele în cer, aºterne sub fiecare brazdã a cernoziomului, cu care se crede tovarãº, câte-o poemã ºi „cu visurile-n ceruri dã nãvalã“, simþindu-se împãratul lui Aici, închipuindu-ºi cã peste avânturile imaginaþiei sale vulcanice veºnicia apasã cu pleoapa ei suavã. Superficial expresionistã, viziunea capãtã adâncime atunci când poetul proiecteazã pe fondul de ingenuitate eseninianã, de bunãtate christicã ºi de singurãtate ciudatã, logoditã cu taina, sentimentul unei crãpãturi produse în lume, al unei rupturi dintre vremi („S-au rupt zilele clare ale istoriei“; „Sub fruntea de vis moare o epocã, / Ca un mugure biciuit de fiorul crivãþului“ – Viziune), de aceea el se aseamãnã petalei care-i poartã chipul („Ies din tainã ºi apar ciudat pe lume / Chinul iar începe sã despoaie viaþa. / Pretutindeni e durere, nu-i minune, / Iar grãdina potolitã moare-n ceaþ㓠– Chipul în petalã). Cunoaºte o afirmare remarcatã de critici ca George Cãlinescu, care-i gãseºte filiaþia în „lirica proletarianã modernã a hoinãririi, a umilitãþii diurne, din jurul lui Esenin, fãrã apocalipticul aceluia, apropiindu-se în felul acesta de ardeleni“, ºi Eugen Lovinescu, care observã cã poezia sa „e eruptivã, oarecum primarã dar viguroasã, cu adevãrat liricã ºi pateticã“. Fundaþia pentru Literaturã ºi Art㠄Regele Carol II“ îi acordã premiul pentru scriitorii tineri needitaþi. Vladimir Cavarnali (10.VIII.1910, Bolgrad – 20.VII.1966, Bucureºti) editeazã douã volume (Poezii, Bucureºti, 1934 ºi Rãsadul verde al inimii stelele de sus îl plouã, Bolgrad, 1939), fiind însã nevoit sã-ºi întrerupã, în perioada postbelicã, avânturile imaginative. Dupã rãzboi e profesor de liceu, inspector ºcolar, redactor la mai multe periodice. Moare la Bucureºti în umbra anihilatoare a anonimatului, în faþa cãruia probabil s-a resemnat cu conºtiinþa – amar㠖 cã fisura râvnitã s-a produs în lume altfel decât dorea.

MIHAI CIMPOI

205
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

IACOB SL AV O V

Fiu al Bugeacului, Iacob Slavov (n. 15.II.1911, Bolgrad-Ismail – m. 2001, Bucureºti; studii la Liceul Teoretic din Bolgrad ºi la secþia de matematici a Universitãþii din Iaºi; în perioada postbelicã a fost funcþionar în administraþia de stat a oraºului Tulcea, activând în cadrul cenaclului „Panait Cerna“ ºi editând, în 1980, un singur volum În braþele deltei) a cultivat o poezie a stepei ºi a deltei danubiene, în care „roua Iacob Slavov tremurã în spic“, „stelele cad bulgãri în marele Nimic“, iar „zorile sãrutã orice frunte / Cu petale purpurii, mãrunte“. Dorul de stepã ºi freamãtul „cailor“ sãlbaticei delte se îngân㠖 în ale codrului nostalgii subþiri – cu „dragostea moldavã“. Versurile sunt fãrã fior liric, obþinând contururi exacte, clasiciste, uneori ornate cu imagini plastice memorabile: „Câmpul a rãmas dechis, / Întins cu-aripi de vultur ucis / Din orizont, / Ca din fum, ies aºtrii de fier: / Flori de soare, cu talgere spre cer“ (Zorile-n stepã). A publicat, în anii 30, ºi cronici literare.
T E O D O R N E N C E V, D E D U B L AT U L

Complexul apartenenþei genetice la douã arealuri culturale („Eu torn în cântec sufletul meu slav / Cãlit sub cerul bun ºi moldovean“) determinã o dedublare psihologicã esenþialã, ce se traduce într-o stare generalizatoare de împãrþire în douã ºi de unire simbioticã a pãrþilor intrate în gâlceavã. Dubla origine, duhul împreunat a douã lumi („am luat duh din douã lumi“ – Origine), poetul, fiind nãscut la 9 martie 1913 în comuna Vãleni, judeþul Cahul, dintr-un tatã bulgar ºi o mamã româncã,

206 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

alimenteazã sentimentul predestinãrii ºi înstrãinãrii, al unui „zbor alb ºi lung“ spre un departe care e al înseºi tãriilor cereºti; chemarea nelãmuritã a depãrtãrilor tainice se propagã nu doar pe orizontala stepei, ci ºi pe verticala înaltului încununat de zenit, nu doar din verdele crud ºi din sângele înfiorat al viului, ci ºi din suflul rece al unui pustiu ce sugereazã Nimicul: „Mi-i inima copac ºi pustiu, / Sângele strigã în depãrtãri, / Braþele – ramuri în zãri – / Cheamã ce cheamã: Nu ºtiu. // Logodna lutuTeodor Nencev lui cu înaltul / Trece prin mine ºi saltã. / Sunt clopot bãtut în trudã / De mine, de altul“ (Incertitudine). Lirismul de candori primare ºi de tulburãri pubere adolescentine (de unde un anumit senzualism violent) se adânceºte prin conºtiinþa dispariþiei stelei poetului ºi a rãtãcirii prin hiatusurile singurãtãþii ºi în genere ale indeterminãrii necunoscutului. Este o îngânare ciudatã, esenþialmente oximoronicã de bucurie ºi tristeþe („tristeþea de a fi“), de miºcare tulbure înainte, spre zone vagi ºi de întoarcere instinctivã spre zonele seninãtãþii: „De ce, de ce pe fruntea-n limpezire / Se-ngrãmãdesc nori de pãreri de rãu?“ (Poemul bucuriei). Împãrþit între douã lumi, poetul topeºte în spiritul lor unic duhul „huliganic“ eseninian ce-l îndeamnã la colindãri, vagabondaj, hãlãduiri ºi scufundãri în „abisuri de pãtimire“ cu efecte uneori remarcabile ca în Troica, pe care Iorga o credea „o bucatã de antologie“ („… ºi crivãþul adunã Siberia la geamuri / ªi-n suflet îmi aºterne pustiul ei solar. / Ah, unde eºti, o, troicã, sã te strunesc în hamuri / ªi-n noaptea care vine din lume sã dispar“) ºi duhul arghezian al lutului patimilor, al divinului materializat. Pe planul reprezentãrilor mitopoetice orizontul larg deschis, spiritualizat alterneazã cu un orizont îngust, „ostrov de aspre

MIHAI CIMPOI

207
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

suferinþi“. Celor douã orizonturi le corespund respectiv versurile tinereºti, spumoase, turnate în forme miniaturale, disciplinate („Hohoteºte toamna pe cãrãri / Ca o ºtrengãriþã de la ºcoalã. / Ah, cum aº vrea sub cer de smoalã / Sã mã pierd strãin în depãrtãri“) ºi versuri mai discursive, cu o miºcare ritmicã mai potolitã („Mi-e pasul obosit ºi totuºi nou. / Pe asfalt rãsunã ca un ciudat ecou. / În juru-mi Capitala freamãtã, se zbuciumã, tresaltㅓ). Existã, bineînþeles, ºi duhul lumii basarabean – ancestral, mesianic („Sângele meu din ce adâncuri vine / De s-au întâlnit strãbunii toþi în mine?“ – Atavicã; „Basarabie, tu, patria mea dragã, / Eu pe toþi fiii tãi îi salut! / Crivãþul pornit e sã vesteascã / Pe Acel ce-i aºteptat demult“). Nicolai Costenco vedea în debutul lui Teodor Nencev, mort la 3 noiembrie 1944, pe front, în Lieidzelda, judeþul Liepaia, Lituania, un exponent al fenomenului basarabean: „Versurile lui sunt atât de realizate, au atâta vis ºi farmec basarabean, sunt impregnate de un lirism atât de curat prin legãtura dintre trecerea omenescului ºi speranþa în viitor, încât oricând ar putea figura într-o antologie a poeziei cu adevãrat basarabene“. Autor a douã volume (Poezii, Bolgrad, 1937, Poezii, Chiºinãu, 1940), animator al culturii române în Bugeac – a fost fondatorul ºi primul redactor al revistei bolgrãdene „Bugeacul“ – Teodor Nencev este un fin poet al toamnei, duse în braþe de Dumnezeu: „În noaptea asta de cãrbune / ªi umedã cum nu s-a pomenit, / Pãmântul pare un cimitir în care / Toþi s-au culcat ºi nu s-au mai trezit“ (Stihuri de toamnã).
VASILE LUÞCAN

O poeticã a dou㠄labirinturi“ basarabene – copilãria ºi moartea – cultivã Vasile Luþcan (n. 1.I.1913, Cucioaia, judeþul Bãlþi, a fost redactor la Viaþa Basarabiei, unde a publicat poezii ºi articole programatice, iar în perioada postbelicã profesor de românã la Drãgãºani; avea gata în 1940 volumul În umbra iubirii, needitat, cel de-al doilea, Poemele stepei, pierzându-se în vâltoarea evenimentelor din 1940), „poet al cimitirului“ (George Meniuc). Suflul pustiitor al morþii încearc㠖 za-

208 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

darnic – sã usuce lacrimile copilãriei ºi sã se amestece într-o „simfonie a lacrimilor universale“, care sunt înseºi lacrimile morþii. La nihilistul incurabil Luþcan, pentru care nu existã, aºa cum spunea memorabil Laurenþiu Fulga într-o cronicã de întâmpinare, decât Dumnezeu ºi Basarabia, sentimentele sparg orice crustã a convenþionalitãþii, pãtrunzându-se de „dramatismul zãrilor închise“: „Voi rãtãci în lacrimile nebuniei, / Pãstor pe cea din urmã cale. / Copilãrie, slavã bunãtãþii tale“ (Lacrimi de copilãrie); „Tata priveºte din cimitirul oriental / Cum ar roºi în amurg o oalã / Nu ne-ntrista. Mânã calul boºtor ca un pocal / ªi, hai, birjarule, hai!…“ (Hai, birjarule!…) Golul morþii se instaleazã, prin urmare, în toate, în leagãnul copilului, în pãdurea adolescenþei, în cele mai tãinuite fibre ale fiinþei, fiindcã, sigilatã pe crucea lui Christos, moartea dominã viaþa popoarelor, „ca pãstorul turma lui“. Moartea picurã pe zãplazurile sufletului, spune poetul, roua consolatoare, principiul ordinei în lume ºi nebiruitele taine ale naºterii ºi dispariþiei: „Voi pãrãsi oraºul cu uliþi, unde stele par Îngeri albi asupra tãcerii pe pãmânt. / Aicea dorm schelete cu zâne la mormânt, / Dar nu ºtiu unde este mormântul zânei mele“ (Voiu pãrãsi).
N I C O LA E C O BA N

Atât de basarabeana nostalgie dupã alba cãsuþã de pe Prut, adevãratã axis mundi, ºi dupã morile de vânt, christic rãstignite pe zãrile mâloase („Peste Prut, parcã ar vrea sã se mute, cu noi / Mori de vânt, mori de vânt de la noi, / Mã chinuie cerul, pe care vã vãd rãstignite. / Zãlude ºi fãrã vestminte de soi / Parc-aþi fi duhuri de moarte, ursite“) se preschimbã surprinzãtor, la Nicolae Coban, în nostalgia Sfârºitului Nord. Acesta e bântuit nu atât de o osianic㠄bucurie a melancoliei“ sau de o romantic㠄melancolie universalã“, ci de o bucurie rece-calmã a atingerii unei limite (evident, existenþiale), ce contopeºte fantasma iubirii cu cea a morþii. Poetul se simte stãpânul atotputernic al acestui tãrâm unificator de pasiuni contradictorii – Hiperboreea – care, mai târziu, la Nichita

MIHAI CIMPOI

209
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Stãnescu, va fi „zona mortalã / a mai marilor minþii, / loc al naºterilor de copii de piatrã, / din care sculptaþi sunt doar sfinþii“ (Elegia a opta, hiperboreeanã). Este, în prenichitastãnescianul sentiment al mãreþiei frigului, o tentaþie de mutare mântuitoare din zona sufletului în cea a spiritului, din tãrâmul iubirii dogoritoare în cel al puritãþii ideale, unde fiorul vieþii se întâlneºte cu cel al morþii. Inima însãºi, în aceastã proiecþie cosmicã, Nicolae Coban adunã brume din cereºtile livezi ºi se transformã în „sloi de gheaþ㓠(Stau zãrile). Poetul, purces la Sfârºitul Nord, simte cum întinsuri de ninsoare îi urlã stol în suflet, agitând zurgãlãii golurilor pline de frig ºi jucându-se cu ei în modul cel mai candid: „Simþeam cã-i o plãcere rece sã zbârnâi golul plin de frig, / din el sã muºc ca dintr-o pradã vie / atunci, când duhurile vântului te frig, / povârna lor s-o vânturi pe-a cerului moºie“ (Fãrã motiv). Mirificele palate septentrionale se înalþã spontan din avânturile imaginative de esenþã preromanticã ale poetului, cuprinse în curgerea ceremonioasã ºi largã a versului accidentat de preþiozitãþi baroce: „Au fulguit polare Amphitrite spumã peste mãri. / Din gheþurile ninse nasc pãsãrile albe, / Norvegii amãgite fiordurile pleacã peste zãri – / glas nevãzutelor zãpezi s-adune nordicile salbe. // Pe liniºti îngheþate pãºesc duiumuri de laponi, / trufii balane, zãri de argint neliniºtite cheamã / ºi divagaþii calme, blestemele polare plâng piloni / când þintuite vraiºti falduri sãlbateci îs nãframã // Necunoscute þãrmuri de mãtasã ºi de puf polar, / pe ele urma lunecã patinã de zenit, / Jigãnii albe, urcã urºii un gheþar / ºi frigul arctic plânge noaptea, hohotit… // Am rãtãcit spre Nord, sã lunec prin troieni. / Îmi vrâvuise în sânge anii, chemãrile de gheaþã. / Iubirea mea trãise pe întinsuri ºi licheni / ºi-am alinat-o vrâstnic, când negurile îngheaþ㓠(Rãsleþire).

210 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Arghezianã, barocã, poezia lui Nicolae Coban contureazã un univers de o materialitate grea, de plumb, ce se instaleazã în stânci, aer, ierburi ºi fântâni; un univers de rãsfrângeri metalice ºi reci, de arcuri trosnitoare ce se întind prin spaþiu, de „columne sfãrâmate sub lava cenuºie“ ce reactualizeazã Pompeiul istoric, de tãceri înfundate, ape negre, umbre dese. Într-un cuvânt, un univers pietros, nisipos, lemnos, afectat de „pecingini mari ºi grele de pãcat“ ºi pãtruns de un universal duh rece. „Geamurile cheamã platina de sus, / spinii în acest univers, îl strigã veºnic pe Iisus, / frunzele – grele – se adapã cu ruginã, / iar zarea este o criptã pentru tin㓠(Poemã). Volumul Eka, ce prezintã o selecþie din mai multe manuscrise efectuatã de Eudochia Pavel (poetul fiind imobilizat ºi paralizat dupã un accident cerebral), relevã o intelectualizare în sens nichitastãnescian, un sentiment rãvãºitor al adâncurilor arhetipale ale eului ºi al necunoscutului ce neantizeazã fiinþa ºi o ipostaziazã sub semnul mendeleevianului „eka“, al elementului ipotetic. Aripile larg desfãcute ale imaginaþiei hiperboreene ale poetului basarabean au fost nevoite sã planeze, în perioada postbelicã, în zone mai prozaice, mai terestre: se mai pãstreazã, în versurile reflexiv-discursive, supuse unei evidente cenzuri ideologice (nãscut la 1.X.1915, în Sudarca, Soroca, îºi face studiile la Facultatea de Filosofie a Universitãþii din Iaºi, fiind funcþionar, pânã în 1941, la Ministerul Informaþiilor; editeazã la Chiºinãu volumele de poezii Carte de început, 1935, Casa de pe Prut, 1939, Cântece de acasã, 1941, Sfârºitul Nord, 1945; dupã rãzboi este redactor ºi secretar de noapte la mai multe publicaþii bucureºtene, editând, dupã o mare întrerupere, volumele Proteus la mal, 1969, În memoria substanþei, 1972, Eka, 1995; ºi mai multe plachete pentru copii în colaborare cu Eudochia Pavel), un sentiment al Nimicului, al Marelui Cerc care naºte „cercul mic care fuge“: „Trãiesc pe pãmânt, / sub paºi mai simt þãrânã / dar vin din nefiinþã / unde-s toate / de-o seamã-n conþinut / ºi în culoare / O parte a izvorului meu – cu rãdãcina în neantul difuz, / Se preface în vise ºi dor, / o alta în ºoaptã ºi-auz“ (Trãiesc pe pãmânt). Decedat la 4 decembrie 1996 în Bucureºti.

MIHAI CIMPOI

211
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

MAGDA ISANOS, „ N E P O AT à “ A G R E C I E I ªI FIICà A BASARABIEI

O po(i)etic㠄a sufletului veºted“ ce îmbinã simbiotic un clasicism solar, firesc la nepoata „frumoasei strãbune Sapho“, un impresionism modernist ºi un vizionarism mistic ºi social de speþã basarabeanã întâlnim la Magda Isanos ce are cu adevãrat „disponibilitãþi de mare poet㓠(Const. Ciopraga). Autoarea Þãrii luminii cântã ca privighetorile oarbe, dupã propria mãrturisire, neºtiind dacã soarbe cântecul sau el o soarbe (Cânt), îºi afiºeazã o mascã de Prorociþã Magda Isanos gravã cu harul premoniþiilor negre sau de mai simplã vrãjitoare ce apeleazã la mijloacele ezoterice ale descântecului, preferând însã figura inocentã ºi blândã a fiicei omului mântuitã prin invocarea imaginii lui Iisus. Copleºitã de o cereascã spaimã ºi de o suferinþã terestrã, sorã cu floarea ºi iarba ce are visuri vegetale, sorã cu toþi oamenii risipiþi pe întinsul pãmântului, solitarã ca un Robinson, cufundatã în umbre ºi contemplându-ºi imaginea din apele tulburi, ca un nou Narcis, ea ºopteºte „cu buzele reci-fierbinþi“ cântece despre sãraci, copii ºi foame sau rugi evlavioase cãtre Creatorul suprem care-i vorbeºte la rându-i din stufiºuri: „Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu / aºa arde sufletul meu. / Cred în zâne, în sfinþi ºi minuni, / prieteni, nu-mi împletiþi cununi. / Cântecul e-n mine ca-n voi tãcerea“. Deci cântarea este, în sens heideggerian, rostire de zeu prin fiinþa poetului. Este, la autoarea Þãrii luminii, un blagianism de fond,

212 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

însuºit organic, feminizat ºi amestecat cu un vizionarism mistic în spiritul lui Alexie Mateevici. Pasãre cãreia i s-a frânt de timpuriu zborul (la nici douãzeci ºi nouã de ani încheiaþi), afectatã de o boalã gravã la vârsta de un an ºi jumãtate (poliomielitã), ea a scos un cântec sincer, organic, dur pe alocuri, dar mereu înfrãgezit de sufletu-i împrietenit cu natura ºi naturalul. Nãscutã la Iaºi în ziua de 20 aprilie 1916, Magda Isanos se mutã cu familia în Basarabia, unde pãrinþii ei Mihail Isanos ºi Elisabeta Bãlan ocupã posturile de medici la spitalul din Costiujeni. Primele poezii le publicã în revista Licurici a Liceului Eparhial de Fete din Chiºinãu, în cadrul cãruia ia fiinþã Societatea cultural㠄Iulia Hasdeu“. A publicat cele mai multe poezii în Însemnãri ieºene ºi Viaþa Basarabiei, opera sa ilustrând elocvent punctele-cheie ale programului cultural ºi estetic al acestei din urmã reviste. În toamna anului 1934 se înscrie la Facultatea de Litere ºi Filosofie din Iaºi, preferând mai apoi Facultatea de Drept, dupã care practicã avocatura la Baroul ieºean. A fost cãsãtoritã cu scriitorul Eusebiu Camilar. A participat la ºedinþele Societãþii „Noua Junime“, al cãrei fondator a fost George Cãlinescu. Moare, la Bucureºti, în ziua de 17 noiembrie 1944, dupã ce ºi-a tipãrit la Iaºi, în 1943, volumul de debut Poezii. În 1945 îi apare volumul Cântarea munþilor, iar în 1946 Þara luminii (ediþii postbelice: Cântarea munþilor, BPT, Bucureºti, 1988; Poezii, Chiºinãu, 1989; Când îngerii cânt㠖 When angels sing, Iaºi, 1994). Cu toate cã aparþine strãlucitei perioade interbelice, poezia Magdei Isanos, datoritã ºi indiscutabilei dimensiuni basarabene a vizionarismului ei social, e o poezie de început de secol cu fâlfâiri agitate de drapele ºi aprinderi de sfeºnice, cu strigãte de groazã ºi sunete chemãtoare de goarne, cu mâini întinse peste ruine ºi morminte, cu incendieri de zãri, cu galopãri tropotitoare ºi cu suliþi ridicate la ceruri, cu oameni porniþi „dupã pilda ºuvoaielor revãrsate“. O astfel de viziune intens coloratã social, halucinatorie, spectaculoasã, alegoricã, culmineazã, bineînþeles, în invocarea imperativã a fantomei Mântuitorului („Profetul tânãr ºedea-n gloatã trist / ªi pe nisip scria

MIHAI CIMPOI

213
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

îngândurat“ – Dupã scripturã; „Dac-aº fi fost un lan m-ai fi cosit / De dimineaþã pânã-n asfinþit, / ªi-n mers domol pe care m-ai fi dus / Sã mã presori în ieslea lui Iisus“) sau în chipul substanþiat al lui Dumnezeu, multiform, ubicuu, ascuns în lucruri, plante ºi fiinþe: „Ne-nchinãm pãmântului – Dumnezeu, / care ne trimite puterea ºi somnul sãu“ (Þara luminii); „Uneori Dumnezeu se fãcea porumbel ºi-mi intra în cas㓠(Am fost departe de oameni). Poezia Magdei Isanos nu se limiteazã, însã, la o dimensiune socialã monocromã, la „o cântare de laudã ºi naivã mirare“, la bucuria fragedã cã este printre pomii ºi turmele ocrotite-n poala albastrã a Creatorului, la „beþia de luminã“, trãitã extatic ºi exteriorizatã patetic, la miºcãrile de rugãciune ºi adorare a tot ce este divinul întrezãrit în lucruri. E adevãrat, preeminenþa viziunii panteiste se impune cu putere atât de mare încât în mijlocul florilor poate distinge ochiul lui Dumnezeu, bolnav de vis ºi mereu deschis. Este indiscutabil, apoi, cã lirica de acuitãþi senzoriale este tipic femininã, recurgând ºi la formele caracteristice acesteia (rugã, invocaþie, blestem, cântare imnicã, „liniºtitã“, solarã, formule de adresare maternã, tandrã, ocrotitoare). Elixirul vital se miºc㠖 blagian – în sângele ancestral „ca un val domol ºi plin“, frãgezindu-l ºi ridicându-l la culmile beatitudinii: „Din creºtet pânã-n sprintenul cãlcâi / simt viaþa ca un val domol ºi plin, / a cãrui spumã spulberã spre sân / o bucurie fãrã de temei“. Starea de fericire deplinã pãtrunde în toate manifestãrile naturii, în cheia unui panpsihism general: „Simþeam cum se înfioarã sub picior / pãmântul umed, fecundat de soare“. Pãdurea apare, într-o imagine liricã memorabilã, ca un domeniu al divinitãþii: „Primãvara-n pãdure am vãzut cum trecea Dumnezeu cu cetele lui; / ºi-aprindea în fiecare mugur un fir / de luminã, ca un safir. // Plecarea sevelor murmurãtoare / ºi-nlãnþuirea lor cu puterea din soare; / într-o dimineaþã, dupã zãpadã, / fiecare frunzã-ncepea sã vadã. // Apoi orice lucru pãrea / plin de rouã ºi sãrutat de stea, / în noaptea care ne þinea ca pe toate / plantele nenflorite, neclãtinate“ (În pãdure).

214 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Totuºi, „sufletul fraged“ al Poetei pãrãseºte albia candorilor primordiale, a epifaniilor sau a izbucnirilor incendiare, mutându-se adesea în aceea, mai sinuoasã, a spaimelor existenþiale, a revelaþiilor abisurilor lãuntrice ºi a morþii, visurile vegetale, panteiste schimbându-se cu viziunile halucinatorii, iar bucuriile simple ale unui „sunt“ inocent, sentimentul c㠄în toate prea multã-i lumin㓠sunt substituite prin sentimentul rãvãºitor al marii treceri ºi risipe umane, care o transformã pe autoarea Þãrii luminii într-o elegiacã distinsã. Ritmurile fiinþei sunt racordate acum la cele ale cosmosului, poeta auzind acum, cu aceeaºi acuitate senzorialã, foºnetul trenei morþii, lucrarea soarelui negativ al descompunerii, sunetele cãderii generale ale oºtilor, copiilor, fructelor, frunzelor. Tabloul apocalipsului este conturat cu o densã pastã expresionistã: „Numai omul, printre toate pãºind, / auzea îngerii morþii cântând un colind; / viermii în sânul rodiilor mari, / oºtile de omizi ºi de cari, / furnicile cu muºtele isteþe, / în soarele descompunerii dându-ºi bineþe, / trena morþii foºnind erau ele, / mantia ei cu ibiºi ºi asfodele… / Un nour cuprindea capul meduzei, / râsul hâdos, fãrã petala buzei, / era mut ºi-auzit în toate. / Degetul uscat pãrea mãsura ce bate… / ºi-n vremea asta îngerii cântau / pentru moarte fiinþele farmec au. / Pentru seceriºurile morþii, / în fiece zi tragem sorþii. / Lanurile blând clãtinate-n amurg, / oºtile ºi copiii spre dânsa curg, / fructele cad, frunzele-n vânt s-arunc㠖 / fãrã poruncã, fãrã poruncã“. Lirismul Magdei Isanos este, în fond, un panlirism cu mijloace diverse ºi stãri contrarii, patetismul exterior nedisimulând, aºa cum observa ºi Constantin Ciopraga, anxietãþile, rãsucirile, spaimele; rostirea ei nefiind atât femininã cât asprã, energicã, cu un aer masculin (a se vedea prefaþa la vol. Cântarea munþilor, 1988). Ca la Blaga, dar fãrã substanþa metafizicã a viziunilor lui, Magda Isanos resacralizeazã lumea, o pune la loc, retrãgându-se în timpuri imemoriale, tãind din beznã prima stea, ca ºi omul primordial „fãrã timp ºi fãrã vinã“.

MIHAI CIMPOI

215
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

AL. ROBOT

Nãscutã în punctul de întâlnire, generator de forme hibride, al simbolismului cu expresionismul, cu alte miºcãri avangardiste ce absolutizeazã ruptura cu tradiþia artisticã ºi duce, aºa cum observã Lovinescu, la o „internaþionalizare“ a artei, poezia lui Al. Robot exceleazã prin insolitul suveran al asociaþiilor ºi „corespunderilor“, obscurizarea mesajului ºi absconsitatea de esenþã Al. Robot gramatical㠄provenitã dintr-o ignorare groaznicã a limbii române“, fapt care atrãgea dura replicã criticã a lui Cãlinescu. Prestidigitator superb, de o teatralitate bine însuºitã a gesturilor, el fâlfâie panglici lungi multicolore cu îndemânare acrobaticã ºi îºi reflectã senzaþiile, impresiile, reveriile, senzualismele în oglinzi paralele, rãsturnate, turnante, înceþoºate artificial sau miºcate în sensuri opuse spre a oferi rãsfrângeri bizare, contururi hieratice împietrite ca în celebra Camerã mortuarã a lui Munch. E o operaþie abilã de sensibilizare, rezonare, subtilizare sau intensificare violentã a imaginii pânã la un hybris halucinatoriu, de surdinizare, estompare, trecere prin aerul septentrional al abstracþiei sau prin cel dogoritor, meridional al voluptãþii senzoriale. Poetul proiecteazã, pe orizontalã, cortegii de umbre, fantome, tenebre, fâºii de luminã, valuri de somn, trenuri de amintiri, sau, pe verticalã, coloane sonore ce ating tãriile celeste, totul fiind trecut ca ºi cum printr-o imensã cutie de rezonanþã: „Fantomã înecatã într-o vioarã tristã, / Adolescenþa ca o fântânã artezianã, / Aruncã reveria în sus ca o coloanã / ªi pieptul îºi ascunde ftizia în batist㓠(Poem). Al. Robot e, în linii mari, poetul miºcãrilor – dinamice, tãlãzuitoare sau statice, împietrite – care neantizeazã sau cufundã totul într-o simþire panteistã: „M-aº risipi prin iarbã s-o îngraº cu jertfã nouã, /

216 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Când turmele vor trece, sã cresc sub paºii lor, / Tãlãngile sã-mi punã un clinchet lângã rouã / ªi vântul sã mã culce pe fluier lângã dor“ (Pastoralã). Din asemenea coloane ºi cortegii de „umbre ruginite“, somnolare, crepusculare prin excelenþã, din contururi rigide, Al. Robot construieºte un Escurial sumbru, monoton ºi rece, al propriilor vedenii sãlbatice pastoral-biblice, care gãzduieºte marele gol al singurãtãþii: „În cuiburi, ce bogate sunt streaºinile mele! / ªi-n stuf e zbor ºi cântec mai mult ca-ntr-o dumbravã, / Când miezul nopþii-ºi umple gãleþile cu stele, / Ascult prin somn un scâncet de aripã bolnavã. / O despletire zveltã de ederã-n ferestre / Întinde prin odaie poteci de umbre verzi, / În geamuri o tristeþe de fatã fãrã zestre / Spre fruntea lumii urcã ºi sus prin stele-o pierzi // Când într-o toamnã parcã strãbat cãrãri natale, / De-asupra lor trec neguri ºi stoluri cãtre sud, / Ce mutã e absenþa din cuiburile goale! / Sunt destrãmat de ploaie ºi sufletul mi-i ud“ (Strofe). Nãscut la 15 ianuarie 1916, pe numele adevãrat Alter Rotmann, în Bucureºti, frecventeazã de tânãr cenaclul lovinescian „Sburãtorul“, îºi editeazã, în 1932, primul volum Apocalips terestru, iar dupã ce se stabileºte la Chiºinãu, îºi tipãreºte, în 1936, cel de-al doilea volum Somnul singurãtãþii. A murit pe front, probabil în 1941. Poeziile publicate dupã 1940 cântã, dupã calapodul realist-socialist, roada nouã, primãvara colhoznicã, tinereþea sovieticã, fiind irelevante ºi prevestind moartea artistului anunþat în insolitele sale începuturi. Music-hall este romanul iniþierii unui adolescent în lumea Erosului sub semnul complexului lui Oedip ºi al primelor mari întrebãri fundamentale. Neliniºtea coloreazã intens gândirea, simþirea ºi comportamentul protagonistului, manifestându-se sub forme diverse; se strecoarã în sufletul sãu ca un fior, apoi capãtã putere de obsesie, luând contur de sentiment complex. Igor se miºcã printre fantomele Erosului, chemat de prevestirile lui dulci-amãrui, ros de o pasiune fãrã obiect. Monstrul neliniºtii îl devorã ºi-l apropie de prãpastie. Romancierul coboarã energic în subconºtient, adicã acolo unde sentimentul este de fapt un presentiment. Chemarea oarbã a incestului lucreazã tainic în fiinþa lui, imaginaþia sa adolescentinã e învãpãiatã de chipul lui Siegfried, nãscut din Siegeldina. Atracþiile subcon-

MIHAI CIMPOI

217
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºtiente sunt stimulate de gustul pentru aventurã, specificã pubertãþii. Aruncat printre aventurieri, care „schimbau þãrile, nu ºi mediul“, eroul are nostalgia patriei, ºi dragostea lui pentru o slavonã vine ca o expresie logicã a acestui sentiment. E drama, trãitã dureros, a dezrãdãcinãrii, înstrãinãrii, nu doar a unei crize de pubertate, nãscutã în umbra legendei lui Siegfried.
S E R G I U M AT E I N I C A

Ca ºi Andrei Ciurunga, Sergiu Matei Nica este un dublu tragic, trãindu-ºi în condiþiile universului concentraþionar propriul exil ºi exilul Basarabiei natale, „albã ºi orfanã“, transformatã într-o Vale a Plângerii, în care þãranii – în „mute sãnii“ cu tãlpile late ca brazdele plugului – îl duc „pe Hristos în paie, ca pe un rug“ (Decor). Oamenii, cu fruntea lor de cearã, copacii, dealurile ºi vãile sunt parcã scãldate într-o imensã lacrimã a lui Christ; cei plecaþi din Basarabia pustiitã de rãzboi poartã cu toþii „în raniþã zâmbetul lui Hrist“. Poetul pune într-o tonalitate psalmodiatã acest legãmânt de sânge („M-aº fi culcat în leagãnul morþii, Basarabie, / Întins, nemiºcat, ca o sabie“ – Odã la Basarabia) cu mica lui patrie înstrãinatã, oscilând între rugã, blestem ºi jelanie. Discursul poetic ia adesea formã de acatist („Bucurã Doamne, icoanele sparte, / Cu lacrimi prea multe pentru cei duºi departe“), de bocet, colind, invocare sentimentalã sau odã locurilor natale. Descifrând în poeziile de început un amestec de Cântarea României ºi de litanii ale misticei patriotice a lui Charles Péguy, constatând „un vocabular bogat, zdravãn ºi reavãn, cu multe provincialisme ºi rusisme“, Nichifor Crainic vedea în Sergiu Matei Nica cel mai personal dintre tinerii poeþi basarabeni, care scrie o poezie „cu un caracter de clocot turbure ºi de spontaneitate de improvizaþie ºi trecere repede“ (Gândirea, 1944, nr. 3). Poezia scrisã dupã închisoare (nãscut la 20 august 1917 la Holercani-Orhei, îºi face studiile la Seminarul Teologic din Chiºinãu ºi colaboreazã la mai multe reviste literare din epocã: Viaþa Basarabiei, Raza, Luminãtorul, Basarabia literarã, Itinerar, Cuget moldovenesc, adunându-ºi poezia începuturilor în douã volume, singurele tipãrite: Aluviuni, 1940, ºi Furtuni pe Nistru,

218 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

1943. A fost tehnician ºi ºef al Serviciului Exploatare la Regia Autonomã a Transporturilor Auto din Bucureºti, iar dupã eliberarea din închisoare, în 1964, muncitor necalificat ºi secretar tehnic la un institut de cercetãri în domeniul construcþiilor. S-a stins din viaþã la 17 august 1973 la Bucureºti, fiind înmormântat în cimitirul Bellu) se menþine în acelaºi registru sentimental epistolar („Iartã-mi scrisoarea, citeºte-o ºi uit-o apoi, / Precum dreptatea ne uitã pe noi!“ – ScriSergiu Matei Nica soare de pe Rãut), în care îºi transcrie trãirile din surghiun ajunse la pragul de sus al suferinþei („Fug de rãspântii ºi-mbrac colanul fals de majolicã, / Mã altoiesc pe coarnã ca snagul, împietrit, / Spre zori mã sting ca roiul de stele Ananith, / În timp ce toþi mã mustrã cu limba veneticã. // În munþii Galaad beau amintirile nedrepte, / Rãsfrâng în coaste vârfuri curbe de cosor, / Din peºtera rotundã cu pene însingurate de cocoº, / M-au osândit obleþii sã nu mã urc pe trepte“ – Surghiun) sau inventarul biografic în whitmaniene fluxuri de notaþii fruste veriste („Seara apar poeþii Costenco, Istru, Meniuc ºi Luþcan, / Înfioraþi de Apollinaire ºi Chateaubriand. / O salutã pe eleva Magda Isanos, / Despre care se spune cã scrie frumos. / / Apoi vine ºi Nencev, flãmând ºi deºtept, / Ãsta plânge când scrie, cu Esenin pe piept“ – poemul 1935). Astfel, pustiul surghiunului, identificat cu cel al Palestinei antice, îºi dã întâlnire cu pustiul Basarabiei terorizate de istorie („Pridvoarele-s uscate, cãmãrile sunt supte, / Pãdurea mãcinatã, poveºtile-s-ntrerupte“ – Judecata).
ANDREI CIURUNGA (ROBERT CAHULEANU)

În Celularul lui Andrei Ciurunga ard înseºi fumurile Infernului; este firesc ca toate contururile lumii sã fie configurate cu astfel de fumuri ce le estompeazã ºi le destramã, într-un cuvânt – le

MIHAI CIMPOI

219
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

neantizeazã. Aflat acolo, în preajma spectrului lui Ovidiu, el intoneazã, în singurãtatea sfâºietoare în care se simte desprins pânã ºi de sinea proprie, Noile Tristii. Aici-ul infernal este cuiul psihic de care atârnã întreaga fiinþã ºi care o sensibilizeazã dureros: „Cu alte poze vine abecedarul, / iar geografia alte hãrþi aduce, / istorii noi aºterne cronicarul, / noi tot aici noi tot bãtuþi de cruce“ – Noi tot aici). Celularul este tãrâmul umbrelor pe care le aºterne viaþa, Andrei Ciurunga viaþa de dincolo, adevãratã peºterã platonicianã, iar înstrãinatul de lume îºi simte, în el, identitatea deplinã cu Iisus Christos: „Sângerând pe colþuroase cãi, / am urcat prin primãveri ºi toamne / ºi-am ajuns din urmã anii Tãi, / anii mari ai rãstignirii, Doamne. // Leat mã ºtiu cu toatã firea Ta, / leat cu fruntea ce-au pãtruns-o spinii, / leat cu mâna care se-nchinã / de plângeau pe munte ºi mãslinii. // Am ºi eu 33 de ani, / duc ºi eu sub spini aceeaºi frunte / ºi aceleaºi tãlpi prin bolovani, / crucea vieþii când o sui pe munte“ – Am 33 de ani). Poetul este osânditul ce-ºi duce cu demnitate crucea pe Golgota, invocând prin tãceri mute sau strigãte a doua înviere a lui Christos: „Cu dinþii strânºi de aspra suferinþã / urcãm pe brânci Golgotele, cãdem, / ne ridicãm scrâºnind de neputinþã / ºi iar ne prãvãlim – dar nu tãcem […] Noi nu tãcem, cãci urlã de pe roatã / în trupul nostru, oase ce s-au frânt / ºi strigã morþii ce-au tãcut odatã / Cu gura caldã plinã de pãmânt“ – Noi nu tãcem). Iisus este identificat – într-un sentiment de solidaritate în suferinþ㠖 cu poetul Radu Gyr: „Când noaptea mã prindea de caraulã / însângerat de-al gândurilor ºir, / Iisus venea la mine, în celulã, / adus de mucenicul Radu Gyr“. Universul Celularului este un univers invers, poezia ºi poetica detenþiei pornind de la acest minus existenþial: Dobrogea e un Parnas pustiu, vagonetul de tablã un crud ºi credincios Pegas, muzele albe ºi diafane sunt înlocuite de iele, scorpii ºi stihii,

220 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

lopata e transformatã în uriaº condei, iar drept cernealã serveºte „sângele vãrsat de fraþii mei“ (Aºa le-am scris), sânge pe care îl varsã pe a patra sa gurã însãºi Dunãrea („Istoria, ce curge-acuma întoarsã, / va þine minte ºi-ntre foi va strânge / acest cumplit Danubiu care varsã / pe trei guri apã ºi pe-a patra sânge“ – Canalul). Rãsturnarea de perspectivã vizionarã se ontologizeazã efectiv astfel încât, în Celular, moartea devine realitatea vie, obiºnuitã, viul dinafarã mortificându-se ºi neantizându-se: „Acum – nu mi-e fricã de morþi, / de feþele lor pãmântii, / dar fug îngrozit dupã porþi / când sunã din pinteni cei vii“ – Nu mã mai tem de morþi. Celularul prezintã emblematic – ca într-o viziune de ev mediu – o horã a morþii, „un permanent ºi tragic bal mascat“, în care sunt antrenate feþe desfigurate, abrutizate, bestializate ce se contopesc de fapt într-o singurã faþã, ºtearsã, uniformizatã, fãrã identitate umanã: „Târziu, pe sub festive lampioane, / porneºte dansul morþii pe cãrãri / ºi umbrele valseazã diafane / în spasmul arcuitelor spinãri. // Obrazul nostru nu e cel de-afarã, / oglinzile zadarnic le strivim, / cãci toþi purtãm o singurã povarã / pe feþele ce nu ni le mai ºtim. // Dar ca sã poatã mulþi s-o recunoascã / atunci când vine printre noi discret, / doar moartea mai strãbate fãrã mascã / ºi ne invitã goalã la balet“ (Bal mascat). Fumul infernal al Celularului este convertit adesea în fum de rugãciune cãtre Dumnezeu, care este implorat sã mântuie osândiþii cãzuþi ºi sã-i lase sã bea din Calea Laptelui ºi sã le împartã la masã Luna lui (Rugãciune pentru osândiþii cãzuþi, Liturghie, Ajutã, Doamne). Celularul se închide ca o scoicã a Durerii, din care se aude doar versul de rugã ºi îndurare adresat Ziditorului suprem ºi lui Iisus, Mântuitorul. Ca sã poatã crea, în ciuda interdicþiei impuse de legile severe ale Celularului, Andrei Ciurunga inventeazã decastihul dispus structural-oral într-o formã mnemotehnicã perfectã (ca în celebra Unde sunt cei care nu mai sunt? a lui Nichifor Crainic sau în sonetele lui Radu Gyr): primul vers provoac㠖 conceptual ºi eufonic – altele douã, ca acestea sã cheme în câmpul semantic o terþinã ºi tot astfel – pe scara gradualã a viziunii – un catren: „Ai obosit. Închide cartea deci, // Sã lunecãm, iubito, împreunã, / din luminã în luminã de lunã. // Aci izvorul cald, cu unde reci, / prin iarba grea, ca versurile-i

MIHAI CIMPOI

221
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

sunã. / Alãturi teii însoþesc poteci // Spre lacul plin de nuferi ºi culbeci, / iar plopii parc-ascultã cum rãsunã / în tot ce miºcã-n þarã, sfântã strunã / din pieptul celui fãrã soþ în veci“ (Eminescu). La acest procedeu de compunere, care sã-i asigure memorizarea uºoarã, recurge poetul atunci când nu putea folosi „scrisul“ cu acul ºi aþa pe bucãþi de materie rupte din cãmaºã. Remarcabil poet al rezistenþei (n. 28.X.1920, Cahul, a fost condamnat de douã ori la închisoare – în 1950 la patru ani ºi în ’58 la 18 ani muncã silnicã, dar a fost graþiat, împreunã cu toþi deþinuþii politici, în 1964), Andrei Ciurunga ne-a dat, în afarã de volumele Melancolie (Cahul, 1936), Zodia cumpenei (1939), Poemul dezrobirii (1943), Cântece de dor ºi de rãzboi (1944), Decastihuri (1968), Vinovat pentru aceste cuvinte (1972), Argumente împotriva nopþii (1976), Echivalenþe (1988), Gestul împãcãrii (1983; toate la Bucureºti) tulburãtoarele documente umane ºi literare ale detenþiei: Memorii optimiste, Poemele cumplitului canal, ambele în 1992. Dar Ciurunga nu cultivã numai ceremonialul suferinþei, ci ºi ceremonialul iubirii ºi ceremonialul dragostei de patrie ºi de patria-mic㠖 Basarabia (vol. Lacrimi pentru Basarabia, Bucureºti, 1995). Erosul este, la el, nu doar un complex de sentimente de iubire, ci paradisul pierdut recuperat, poetul configurând-o din linii ideale, ca un nou Tristan, nu doar pe Isolda setei lui de împlinire prin dragoste, ci ºi lumea spectralã care i-a lipsit în Celular. E o acþiune recuperatoare febrilã, ce transformã duritãþile ºi asprimile în gingãºii ºi frãgezimi, fulgerul în rouã, negurile în zãpezi; gândurile însângerate în gânduri înfiorate ºi înmiresmate. Are loc o înfrãgezire generalã a contururilor lumii, altãdatã materiale, grele, apãsãtoare, a senzaþiilor, sentimentelor, altãdatã trãite la limita paroxisticã a tragicului. Existã ºi acum o limitã, numai cã ea e a preaplinului sufletesc: „La logodna visului cu luna, / când sub gene candele s-aprind, / stelele coboarã câte una / din mãtãsuri palide foºnind. // Logodiþi nimicului, tãcerea / plopii ca din caiere ºi-o torc. / Vântul doare lin ca mângâierea / mâinilor ce nu se mai întorc. // Sieºi neputând sã-ºi mai încapã / sub adânca zare-a nimãnui, / sufletul se varsã ca o apã / dincolo de limitele lui“ (Limite).

222 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Toate figurile retorice ale Erotikonului sunt încadrate în chintesenþe clasiciste, limpezi, dense, sigur conturate, cu o tãieturã austerã, prin care poetul îndrãzneºte (o spune el însuºi) sã surprindã rotundul ºi plinul vieþii, în mici gesturi demiurgice: „Iubind întâia oarã, am zidit / eu însumi lumea din stihii ºi ape, / sã-mi fie c-un miracol mai aproape / surâsul tãu ºi plopul infinit. // Pe fiecare orã am aºezat un semn / de umbrã sau de soare, la fel privirii tale, / ºi-am pus, la-nceputul genezei ancestrale, / în muguraº ºi-n fruct câte-un îndemn. // Iar dacã-n preajma crustei, cãtre miez, / întind o mânã cu vibraþii fine / ºi degetele mi se-ntorc în sine- / e cã mai ºovãi încã pãcatul sã-l creez“ (Sfialã). În aceasta constã farmecul eroticii lui Ciurunga: în cãutarea unei identitãþi absolute între „statuia“ iubitei, înãlþatã din candori ºi fineþuri, ce le imitã, evident, pe cele din Cântarea cântecelor ºi „statuia“ lumii. Dupã cum, iubirea de þarã ºi de Basarabia este atât de rotundã, „încât din ea se poate face-o þarã / fãrã unghiuri intrându-i în carne, / fãrã unghiuri ieºind în afarã“. Dincolo de impresia de cliºeizare monomanã, de cãderile în convenþiile seninãtãþii, impuse de mentalitatea postbelicã, poezia lui Andrei Ciurunga e una exponenþialã atât pentru literatura românã a rezistenþei cât ºi pentru „localismul“ basarabean, universal-românizat de astã datã.
EUGENIU COªERIU, P R E C U R S O R A L A B S U R D U LU I

Ca ºi în cazul lui Ion Barbu, un hobby intelectual, un pariu cu sine însuºi, o pornire involuntarã spre glumã, ajutatã de o predispoziþie ludicã nativã (în acest sens se vãdeºte descendenþa clarã din spiritul mucalit crengian ºi din nonsensurile snoavei populare româneºti) dã naºtere, în cazul basarabeanului Eugeniu Coºeriu, unei proze ce se situeazã cu o orã mai devreme în linia literaturii absurdului. Înainte de a deveni un „gigant al lingvisticii“ (Hans Helmuth Christemann), Coºeriu (n. 27.VII.1921, Mihãileni-Bãlþi; studii universitare neterminate la Iaºi; studii la Roma, 1940–1944, Padua, 1944–1945 ºi Milano, 1945–1949 terminate cu titlul de doctor în litere ºi în filosofie; a fost lector de limba românã la Universitatea din

MIHAI CIMPOI

223
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Milano, profesor de lingvisticã generalã ºi indoeuropeanã la Universitatea din Montevideo ºi director al Institutului de lingvisticã de acolo; din 1963 titular al Seminarului de filologie romanicã ºi Lingvisticã generalã al Universitãþii din Tübingen; este autorul unor opere de referinþã în domeniul lingvisticii: Sistem, normã ºi vorbire, 1952; Sincronie, diacronie ºi istorie 1958; în trad. rom. Limba românã în raport cu limbile romanice, Cluj, 1994); a fost autorul unor încercãri poetice tiEugeniu Coºeriu mide sub semnul lui Blaga. Pe timiditatea poetului se rãzbunã cumplit îndrãzneala nezãgãzuitã a prozatorului care se joacã dezinvolt cu realul, înfeudându-l unor apetituri enorme de a-l împinge în neant sau mãcar în zonele fantasmatice ale irealului. Publicate iniþial între 1946 ºi 1950 în Corriere Lombarde ºi L’Europeo, apãrute apoi ºi în traducere spaniolã la Montevideo (1950–1951), ele au fost adunate în volum în 1988 la Tübingen, cu specificarea modest㠄se retipãresc acum, cu câteva neînsemnate retuºuri, pentru cei din familie, pentru prieteni ºi colegi“ ºi editate în versiune româneascã, la Cluj, în 1992. Jocul se extinde pe o scarã a complexitãþii sporite de la nivelul anagramãrii numelor zeilor (eroul Kalin din Cavalli neri sulla strada di Pietraburgo – Cai negri pe drumul Petersburgului se aseamãnã semantic, dupã cum observã Cornel Mihai Ionescu, cu zeul hindus Kala care semnificã timpul ºi „culoarea neagr㓠ºi Kali (Devi-Kali – Zeiþa Neagrã, care înseamnã energia obiectivatã ºi „distrugãtoarea timpului“) pânã la dislocarea ºi conjugarea planurilor narative; în aceeaºi nuvelã agonia bãtrânului Kalin dã naºtere la o retrospectivã absolut realistã: cãlãtoria într-o troicã ce-l duce spre Palatul de Iarnã petersburghez,

224 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

numai cã aceastã cãlãtorie regresivã are loc într-un spaþiu… al morþii, în care se intrã progresiv prin etapele neantizatoare ale „ceþii“, „frigului“, „întunericului“. Este o moarte metafizicã, mitologicã ºi „esteticã“, ce rãscumpãrã moartea obiºnuitã, terestrã prin contemplarea de cãtre revoluþionarul „trãdat“ de istoria imaginarã a „reflexelor aurorei boreale“. Proza lui Eugeniu Coºeriu, apãrutã la confluenþa prozei lui Dino Buzzati, marcatã de spaþiile anxietãþii ºi morþii, ºi prozei lui Mircea Eliade al apariþiilor ºi dispariþiilor eroilor sub semnul arhetipalei „eternei reîntoarceri“. Glumele aparent nevinovate ºi destinate pentru divertisment intelectual sunt în fond metafore existenþiale. Alunecarea în neant, provocatã de disoluþia sensului ºi periclitãrii ordinii realului, se produce în spiritul absurdului, al acelei imposibilitãþi de a despãrþi realul de ireal, adevãrul de fals, ordinea de dezordine: „Mã simt aici, la limita existenþei, strãin de desfãºurarea istoriei, deloc în treabã, zãpãcit, imobilizat în aceastã stupefacþie primordialã. Uºile îmi sunt închise sau poate cã au dispãrut toate, împreunã cu pereþii, cu deosebirile“ (Eugêne Ionesco, Note ºi contranote, Bucureºti, 1992, p. 171). Literatura absurdului nu e, dupã Ionescu, decât literatura paradoxului, jocului demonic al contradicþiilor, care trebuie lãsat sã se desfãºoare cu de la sine putere. În proza lui Eugeniu Coºeriu un grup de inochentiºti trec, în prezenþa Diavolului, printr-un ritual de ispãºire a pãcatelor, care se dovedeºte a fi ritualul morþii, cele trei surori care se numesc Anna, Elisa ºi Francesca nu pot fi identificate cu adevãrat decât dupã ce mor tustrele („Aºa, cel puþin, puteai fi sigur cã, vorbind cu una din cele trei surori, vorbeºti fãrã îndoialã cu o moartã“), o micã patã cenuºie apãrutã sub bãrbia eroului creºte ºi se extinde asupra întregii lumi („Pete mai mari sau mai mici întunecau chipul tuturor fiinþelor, oameni ºi animale. ªi aceleaºi pete, la fel de tenebroase, la fel de opace, acopereau zidurile oraºului, trimiteau protuberanþe pe acoperiºuri ºi pe clopotniþele bisericilor. Pete la fel se vedeau pe pietre, pe copaci ºi pe cer. Da, ºi pe cer. ªi era aceeaºi umbrã. N-avea de ce sã se bucure, Domenico, dar era totuºi o uºurare“), acelaºi Domenico simte cum i se face frig ºi frigul îl transformã într-un lup (Lupul), un alt erou, Alberto, pornit cu soþia la

MIHAI CIMPOI

225
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

cinematograf, dispare cu altã doamnã, Clara, timp de douãzeci de ani, dupã care se întoarce la cinematograf unde este aºteptat de nevastã-sa; povestea e „ascultat㓠de câþiva prieteni dintr-o cafenea care, bineînþeles, „n-au auzit nimic“ (Cinematograful). Aceste „glume“ inocente trãdeazã, virtual, un mare prozator al absurdului, dupã cum poeziile sale relevã un poet remarcabil al aceloraºi metafore existenþiale, proiectate chiar pe spaþiul basarabean al înstrãinãrii ºi morþii („La nord de cercul polar, / rãtãcesc moldovenii prin noapte, / în cãutare de sãlaºuri de iarnã. / Se poticnesc ºi cad în troiene. / Lupii miloºi din Carelia / le sfâºie pieptul cu colþii / nu-i lasã sã moarã de frig“ – Rãtãcesc moldovenii).
ARCADIE DONOS

Alimentatã din universul copilãriei ºi adolescenþei basarabene, poezia lui Arcadie Donos (1.III.1923, Rudi-Soroca – 25.XII.2001, Bucureºti; studii la Liceul Comercial din Bãlþi, Academia Regalã de Muzicã ºi Dramã din Bucureºti, 1943–1946, la Institutul de Artã Cinematograficã; din 1950 pînã în 1975 a fost actor la Teatrul Mic, jucând-o printre altele în travesti pe Chiriþa; volume: Sunete arse, 1972; Cântarea verbului a fi, 1979; Cetãþile de rouã, 1985; ªi punctum…, 1989; culegeri de prozã ºi Sã vii acasã pe un nor, 1989; vol. de memorii Aduceri aminte de pe Nistru ºi Dâmboviþa, Ed. Sagitarius, Bucureºti, 1996; vol. Carré de aºi (împreunã cu Elis Râpeanu, Ioan Tecºa, Geo Cãlugãru), Ed. Sagitarius, Bucureºti, 1996; Rugi, versificãri ºi alte închinãri, 1999; piese de teatru: Vifor, S-a întâmplat la seceriº, Bogata la telefon, Misiune în prima zi de pace) se înscrie în registrul retoric al unei convorbiri evlavioase ºi jelalnice cu Dumnezeu care foloseºte atât ruga ºi imploraþia, cât ºi blestemul ºi invectiva împotriva uitãrii ºi înstrãinãrii („Coboarã-þi alinarea –MÂNTUITORULE – / Spre crucea – / Pe care basarabeanul – / A fost uitat!“ Proza, oralizantã ºi plinã de umor de sorginte popularã, este structuratã în episoade parabolice, având în centru pe un moº Carp rostitor de pilde.

Perioada postbelicã: rãtãciri dogmatice ºi întoarceri la Ithaka
„Ori de câte ori citesc presa româneascã, declaraþii fãcute de conducãtorii de azi ai Basarabiei, ori de câte ori citesc un poem scris dincolo de Prut, îmi dau seama de cât romanism în stare purã au ºtiut sã pãstreze în sufletele lor aceºti basarabeni fãrã cusur.“ Vintilã Horia (Tribuna, 1991, nr. 39)

Î N S T R Ã I N A R E , R U P T U R Ã , C O N T I N U I TAT E

Aceastã privire de ansamblu o facem la capãtul unei lungi nopþi a înstrãinãrii. Întunericul dens n-a dispãrut cu desãvârºire de pe retinã, lumina, purã ºi nãvalnicã, a dimineþii regãsirii de sine produce încã o iritare ce determinã pleoapele sã se închidã. Oricum, chiar în uriaºul con de întuneric se întrezãresc puncte luminoase, raze ce-l despicã pieziº ºi îl destramã energic. Sunt zonele de veghe nestinsã a conºtiinþei de sine care dãinuie în ciuda oricãror constrângeri ºi limite. Chiar cele mai presante ºi, fireºte, opresante împrejurãri nu au puterea neþãrmuritã de a înstrãina o conºtiinþã: acesteia îi rãmâne oricând ultima ºansã de ordin existenþial de a se închide asupra ei în faþa ameninþãrilor cu disoluþia, cu mãcinarea, cu neantul. Ca ºi Dante la ieºirea din infern, scriitorul basarabean reprezentativ va vedea stelele. Cãci a avut drept cãlãuzã lumina incandescentã a Luceafãrului eminescian, din care el ºi-a fãcut o icoanã. O literaturã care a orbecãit timp de o jumãtate de secol prin întuneric (e chiar întunericul „terorii istoriei“ teoretizate de Mircea Eliade) ºi care a fost privatã ºi de condiþia lingvisticã necesarã (clasicii români încep sã fie editaþi, trunchiat, abia în a doua jumãtate a anilor 50, contactul cu întreaga culturã

MIHAI CIMPOI

227
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

românã fiind sporadic ºi supravegheat pânã în a doua jumãtate a anilor 80) poate fi respinsã în bloc, de plano. Ne întrebãm, însã, dacã literaturile, culturile în genere s-au dezvoltat numai atunci când au beneficiat de condiþii istorice favorabile ºi dacã nu tocmai spiritul de opoziþie, de reacþie contra a ceea ce o constrânge i-a dat nobleþe ºi mãreþie eticã ºi esteticã. Chiar „nihilistul“ Nietzsche vorbea despre pericolul pe care-l prezintã pentru culturã nu atât vremurile de corupþie, cât „civilizaþia“, cea care pare atât de prietenoasã omului: „Marile momente ale culturii au fost întotdeauna, sub aspect moral vorbind, vremuri de corupþie; dupã cum epocile domesticirii voite ºi silite a omului („civilizaþia“) au fost vremuri de intoleranþã pentru caracterele cele mai elevate spiritual ºi cele mai îndrãzneþe. Civilizaþia doreºte altceva decât cultura: poate chiar ceva invers…“(Friedrich Nietzsche, Aforisme. Scrisori, Bucureºti, 1992, p. 100–101). Dar sã nu confundãm planurile logice ale discuþiei: dacã prezenþa unor împrejurãri vitrege se dovedeºte a fi „stimulatoare“ într-un fel pentru literaturã, pentru destinele mari ale culturii ea este foarte pãgubitoare, descurajantã. Cultura nu se poate dezvolta decât într-un mediu protector, „domestic“, „civilizat“. Cultura româneascã din Basarabia (Moldova de Est) a fost înstrãinatã în dublu sens: atât de arealul (paideia) cultural(ã) din care face parte organicã: cel mioritic, general-românesc, cât ºi de elementul naþional formator. A fost, însã, o înstrãinare relativã, din moment ce conºtiinþa înstrãinãrii a fost mereu treazã ºi ºi-a activizat progresiv funcþiile reparatoare ºi compensative. Acceptând tematica specificã literaturii sovietice în ansamblu, copiind mimetic anumite scheme realist-socialiste (scriitorii basarabeni erau chemaþi sã scrie, bunãoarã, un Pãmânt desþelenit în variantã moldoveneascã, cu un Davâdov, cu un Nagulnov moldoveni, o Þarã Muravia cu schemã tvardovskianã, dar cu un Nikita Morgunov îmbrãcat în cojoc mocãnesc ºi cu nume autohtone, cum ar fi Sandu Plãmadã sau Badea Costache) sau chiar anumite forme strãine tradiþiei naþionale (poemul lirico-epic de proporþii), ea a rãmas o literaturã româneascã atât prin expresie, cât ºi prin spirit. Românismul ei a fost

228 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

curat, fãrã modernitãþi pretenþioase, alimentat cu sevele adânci ale autohtonismului. Nu a fost decât incidental ºi inocent regionalã, fiindcã n-a conºtientizat programatic culoarea localã basarabeanã, fiindcã a fost nevoitã sã fie aºa cum este, cum ar trebui sã fie o literaturã în orice condiþii: naþionalã. ªi a purtat – umil, dar onest – povara destinului care i-a fost hãrãzit. Nu a îmbrãcat mãºti ºi haine de import decât momentan, ca sã parã în rând cu lumea. Fidelitatea faþã de ea însãºi constituie splendoarea ºi mizeria literaturii basarabene. Ea strãluceºte prin propriile calitãþi ºi pãcãtuieºte prin propriile pãcate. Nu s-a ferit, astfel, de datele ei organice. În ciuda ritmurilor accelerate ale secolului scriitorul basarabean a rãmas, în linii mari, un povestitor ce preferã tonalitatea domoalã, blândã, contemplaþia retrospectivã, umorul bonom ºi chiar prolixitatea, gratuitatea verbalã. Totuºi, nu a rãmas indiferent faþã de laconismul hemingwaian, faþã de fluxul proustian al memoriei, faþã de pluralitatea faulknerianã a planurilor narative, faþã de valorificarea parabolei ºi mitului în maniera camusianã sau kafkianã. Scriitorul basarabean a continuat sã înece faptele nude în sentimentalism „literar“, aºa cum a procedat Sadoveanu. Dar nu a rãmas prizonierul total al acestui dat „fatal“: a ascultat, cu încordare, ºi glasul sec al faptului, pe care l-a înfãþiºat precis, viguros, plastic (aceastã trãsãturã a artei narative a lui Stere a fost remarcatã la timpul sãu de Eugen Lovinescu). Literatura românã din Basarabia a continuat mult timp sã rãmânã, în spiritul literaturii moldovene, „femininã“, romantic-dulceagã, melancolicã ºi populatã de „eroi învinºi, umiliþi în faþa durerii ºi dragostei“. Aºa vedea literatura Moldovei Mircea Eliade în 1928, spunând cã singura soluþie salvatoare e sã scrie „o carte eroicã“. Paradoxul e cã literatura Moldovei de Est a putut îmbina „feminitatea“ delicatã din domeniul unui sentimentalism de fond cu un eroism al rezistenþei în faþa terorii istoriei ºi nu conteazã dacã aceastã rezistenþã a fost fãþiºã ca în cazul lui Ion Druþã sau Vasile Vasilache, disimulatã ca în cazul lui

MIHAI CIMPOI

229
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Grigore Vieru care s-a închis în cercul motivic al mamei, copilãriei ºi dragostei sau mutã ca în cazul atâtor alþi scriitori. Ar fi lipsitã de orice raþionament învinuirea de colaboraþionism adusã unui sau altui poet, prozator, dramaturg sau critic din moment ce întreaga literaturã a fost supusã ideologizãrii totale, devierile de la linia dogmaticã fiind prompt ºi aspru sancþionate. Fireºte, au fost scriitori total aserviþi dogmatismului de felul lui Petrea Darienco, Petrea Cruceniuc, Emilian Bucov sau Andrei Lupan, dar ei þineau totuºi (în special ultimul) la tradiþie. Ruptã abuziv de contextul literaturii române care, de altfel, a cunoscut ºi ea o fazã proletcultistã, literatura basarabeanã a trebuit sã fie, pe cont propriu, o literaturã, ºi încã o literaturã naþionalã. Ea a putut produce valori care s-au impus în lume atât prin traduceri din original, cât ºi prin traduceri în ruseºte. (Succesul literaturii pentru copii din Basarabia în diferite þãri a fost uimitor.) Farmecul ei general constã în faptul cã nu a fost nicicând expresia unei reacþiuni împotriva tradiþiei, nici a unei lupte între Tradiþie ºi Revoluþie (asemenea literaturii franceze a secolului al XX-lea), ci o luptã pentru tradiþie ca pãstrãtoare a fiinþei naþionale. ªi a mesajului existenþial, umanist al literaturii române. Literatura basarabeanã trece acum examenul aspru al integrãrii în contextul global al literaturii române. Este procesul îmbucurãtor al revenirii la matca stilisticã proprie, în mediul geopsihic matern. Este, totodatã, procesul dureros de lichidare energicã a distanþei întreþinute artificial ºi a sechelelor unei mentalitãþi strãine ºi înstrãinãtoare, conºtiinþa „moldovenismului“ cu note specifice, „independente“, autonomizatoare, deci diferit într-un fel de „românism“, mai dãinuie încã în mediul basarabean. Ea apare ºi ca expresia acelei bariere psihologice pe care o prezint㠖 înc㠖 integrarea în spaþiul cultural românesc unic. Bineînþeles, dimineaþa regãsirii de sine genereazã ºi o perspectivã exegeticã mai nouã ºi mai lucidã. Procesul revenirii la matcã pune problema – fireasc㠖 a raportãrii valorilor literare basarabene la marele context literar românesc. Intervine,

230 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

autoritar, ºi Timpul însuºi, vãmuitorul suprem. Importanþa esteticã diferã de cea pur culturalã, ceea ce înseamnã cã opere ce au avut un rol excepþional în declanºarea ºi desfãºurarea Renaºterii basarabene sã aibã o valoare modestã la un examen estetic dezinteresat. Intervine, apoi, ºi factorul personal, subiectiv în evaluarea faptelor personale, cãci: „Istoria este interpretarea însãºi, punctul de vedere, nu grupul de fapte, ºi aceastã interpretare presupune un ochi formator“ (G. Cãlinescu, Opere, vol. 15, Bucureºti, 1979, p. 81). Subiectivismul nostru este agravat ºi de lipsa distanþei temporale necesare. Albert Thibaudet afirma, nu fãrã temei: „Critica trecutului e o criticã de judecãþi de valoare, critica prezentului, o criticã de acuzare ºi de apãrare“ (Reflecþii, vol. I, Bucureºti, 1973, p. 57). Deci, dacã-i dãm crezare, ne resemnãm în faþa gândului cã nu putem face, la aceastã orã, decât rechizitorii ºi pledoarii ºi cã trebuie sã aºteptãm, aºa cum susþine el, cei cincizeci de ani necesari pentru a pronunþa adevãrata judecatã de valoare. (Exemplul cu adevãrat tipic criticul ºi scriitorul literar francez îl considerã semicentenarul morþii lui Baudelaire). S-ar putea, fireºte, sã fim orbiþi de lumina albã a dimineþii regãsirii de sine, s-ar putea sã fim înºelaþi de unele aprecieri exagerate ale unor confraþi de condei români (Adrian Pãunescu spunea, într-un articol din Moldova suveranã, cã poeþii basarabeni sunt, pur ºi simplu, geniali, Ioan Alexandru cã ei meritã ordinul „Mihai Viteazul“, iar mai multe reviste literare din România i-au tratat, mãrinimos, pe mai mulþi scriitorii de pe malul stâng al Prutului cu calificativul „mare“). Cu toate acestea, nu vom aºtepta anul 2044. A apãrut, totuºi, ºansa primei perspective asupra acestei literaturi a exilului ºi a împãrãþiei (fãgãduite) ºi noi ne grãbim s-o propunem cititorului avizat al întregii literaturi române. Oricum, în Basarabia s-a fãcut o istorie care se sincronizeazã cu cea a României, s-a fãcut o literaturã începând, sã zicem, de la titanul Bogdan Petriceicu Hasdeu, continuând cu Alexie Mateevici, Constantin Stere ºi, bineînþeles, neîncheind cu cei de azi, literaturã care se integreazã organic în cea românã, care este „una ºi indivizibilã“, dupã afirmaþia lui Cãlinescu din monumentala sa Istorie.

MIHAI CIMPOI

231
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

I N F E R N U L P R O L E TC U LT I S T

În timpul proletcultist instituþionalizat, literatura românã din Transnistria anilor 20–30 nu a mai avut nici o ºansã de viaþã normalã: ruptura totalã cu tradiþia, impusã ca program ideologic obligatoriu, excludea orice manifestare a viului ºi autenticitãþii. În lipsa rãdãcinilor vitale, înfipte în solul fertil al tradiþiei, se modela un copac uriaº, cu ramurile întinse peste tot universul, dar butaforic, steril. Reducerea spiritului la o monstruoasã tabula rasa s-a sincronizat cu o tot atât de monstruoasã tabula rasa mechen, adicã cu o aducere instituþionalizatã a lui la ordine prin îndrumãri ideologice ordonatoare. Pustiul ideatic creat era animat doar de fantoma proletarului ca nou Mântuitor al lumii ºi de singura idee a luptei de clasã, care stimula o conºtiinþã maniheicã a înfruntãrii dintre Bine ºi Rãu: „Eu ºtiu cã lumea / Se-mparte-n dou㠖 / S-alege grâul de pãsat…“ (Toader Malai). Totul se închidea într-un astfel de cerc îngust al maniheismului ºi al iluziei suverane a noului absolut. Cântarea imnicã a acestui nou, impus ideologic, este unica formã de manifestare a poeticii. Din elementele realului – poetizate excesiv (aureolate, poleite, însufleþite) – se creeazã o utopie, o minciunã romanticã înveºmântatã în largi ºi foºnitoare falduri retorice. Supralicitarea optimismului, voioºiei generale naºte efecte parodice: „… De viaþã-s plin, / ªi fãrã vin / Îs beat de dulce mângâiere. / Mã scald în flori, / ªi de cu zori / Salut eu ziua primãverii… / Pe cap din zori / Cununi de flori / Îmi pun, râzând, pe chica deasã, / ªi chiui des, / cã-s vesel, – vezi, / ªi primãvara mi-i mireas㓠(Leonid Corneanu). ªi la Mihail Andriescu gândurile sunt asemenea florilor, asocierile mergând pe aceastã linie a ridicolului: comsomolca-mândra primãvarã, cucoºii-pionieri, tractorul-cobzar. Lumii vechi acelaºi poet îi pune la piept, spre a-i preface chipul, „scumpeþii de fierãrii gigante“ ºi „fabrici-dinamice“. La Nistor Cabac satul e îmbrãcat în „straie de oþel“, „pe faþ㓠curgându-i „gâþe lungi de sârme“. Simpliste ºi vulgarizatoare sunt ºi subiectele prozei ºi dramaturgiei. În povestirea Lupta de Nichita Marcov, un þãran,

232 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Iftodie, îndemnat de chiaburul Filip Pâdpâdac, îºi ucide socrul care este activist colhoznic, având-o complice ºi pe soþia sa Chilia, îl aruncã într-o fântânã de teamã sã nu fie descoperit, cu ajutorul fiului sãu Miron, dã foc casei acestuia ºi magazinului. Pânã la urmã Miron denunþã crima, Iftodie Cârpã ºi Filip Pâdpâdac sunt arestaþi ºi cauza colhozului triumfã. Conºtiinþa artisticã e modelatã astfel de comandamentele sociale, fiind menþinutã la nivelul unui primitivism monstruos. Dictatura tãia, vorba lui Albert Camus, în carne vie: realismul trebuia sã fie numai ºi numai socialist, al cãrui obiect nu constituie ceea ce este, ci ceea ce va fi, adicã viitorul utopic. Realitatea nefiind încã socialistã, scriitorul va alege din ea numai ceea ce contureaz㠄cetatea perfectã a viitorului“. „Deci, ne vom consacra, pe de o parte, negãrii ºi condamnãrii a ceea ce în realitate nu este socialist, pe de alta, exaltãrii a ceea ce este sau va deveni astfel. Obþinem inevitabil arta de propagandã, cu cei buni sau rãi, pe scurt, o bibliotecã roz, ruptã de realitatea vie ºi complexã, tot atât cât ºi arta formalã. În cele din urmã, aceastã artã va fi socialistã, exact în mãsura în care nu va fi realist㓠(Albert Camus, Artistul ºi timpul sãu, în România literarã, din 1 nov. 1990, p. 20). Este o esteticã idealistã, care reduce în cele din urmã arta la nimic. Paradoxul e cã aceastã literaturã, voind programatic sã fie socialã este tocmai asocialã sau insuficient socialã. Socialul ºi conflictele nu pot fi doar de clasã, ºi a reduce întregul social la asta, observã Eugen Ionescu, înseamnã a micºora socialul ºi omul: „În realitate, tocmai teatrul politic este insuficient de social; el este dezumanizat pentru cã nu ne înfãþiºeazã decât o realitate omeneascã ºi socialã redusã, aceea a unei prejudecãþi“ (Eugêne Ionesco, Note ºi contranote, Bucureºti, 1992, p. 151). Meritul fundamental al scriitorilor români din Transnistria este acela de a fi întreþinut în condiþiile infernului proletcultist flacãra, deºi plãpândã, a latinitãþii printr-o limbã sãracã, stângace, dar în multe cazuri vie, curatã, mustoasã în sens folcloric (Nistor Cabac: „Noaptea-i surdã, noaptea e tãcutã, /

MIHAI CIMPOI

233
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Nu s-aude nici un glas de om. / Doarme vântul ºi copacii dorm, / Stau haiducii în pãdurea mutㅓ) Ion Pillat reþinea, de altfel, pentru antologia sa Poeþi basarabeni din 1939 poezii semnate de Nistor Cabac ºi Filimon Sãteanu. Scriitorii aceºtia, în majoritatea lor exterminaþi de regimul stalinist în 1937 sau mai târziu, au întreþinut prin sacrificiu o viaþã literarã dinamicã sub semnul valorificãrii creatoare a folclorului ºi al luptei pentru revitalizarea limbii române ºi revenirea ei la alfabetul latin (acþiunea lor a dus la adoptarea acestui alfabet în perioada 1932–1937). La 1 aprilie 1928 la Balta a fost convocatã o adunare a scriitorilor care a decis înfiinþarea societãþii literare „Rãsãritul“. O hotãrâre specialã a Biroului Comitetului Regional din Moldova al Partidului Comunist (bolºevic) din Ucraina din 9 august 1932 „Despre starea organizaþiei literare din Moldova“ lichideazã cele douã societãþi literare „Rãsãritul“ ºi „Tineretul“, decizie care determinã înfiinþarea Uniunii Scriitorilor Sovietici din RASSM. Scriitorii Dumitru Milev ºi Samuil Lehtþir au luat parte, în componenþa delegaþiei ucrainene, la Congresul I al scriitorilor sovietici (17 august – 4 septembrie 1934). În mai 1928 a început sã aparã suplimentul Moldova literarã al cotidianului Plugarul roºu, transformat mai apoi în revista cu aceeaºi denumire (schimbatã în 1931–1956 în Octombrie; între 1941–1945 revista ºi-a întrerupt apariþia; în 1957 a fost denumitã Nistru, iar în 1988 – Basarabia).
S I N G U R I S U B S E M N U L E X I LU LU I

Le-a fost dat basarabenilor sã creeze sub semnul unui neîndurãtor fatum, fie cã acesta e expresia terorii întregii istorii, fie cã îl concepem – mai restrâns – ca o manifestare a procesului înstrãinãrii de þarã (a desþãrãrii) ºi de contextul cultural general-românesc. Cum o înstrãinare absolutã nu poate exista, date fiind legãturile organice (de continuitate) cu matca stilisticã comunã, cu inconºtientul colectiv conservat în fondul arhetipal, iarãºi comun, ruptura definitivã este imposibilã. Tulpina aerianã, fiind în fond retezatã, vitalitatea constantã ºi uneori chiar eruptivã, excedentarã (încât nu putea sã nu fie

234 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

observatã de dinafarã), a reactivat tulpina subteranã cu muguri ascunºi ºi plini de zemuri dulci, hrãnitoare. De aici primele caractere învederate ale literaturii basarabene postbelice consonante cu particularitãþile ei observate ºi în secolul al XIX-lea: conservatorismul funciar, subtextualismul, polemismul esopic camuflat, ruralismul ºi „regionalismul“ ei învederat care mai continuã vechiul paºoptism sau semãnãtorism, luate în sensul lor programatic al promovãrii ideii naþionale ºi al punerii în prim-plan a omului pãmântului, a omului naturii, a omului lui Dumnezeu. „Ca sã putem înþelege destinul culturii româneºti, trebuie sã þinem mereu seama de vitregia Istoriei Românilor“, spune Mircea Eliade. Raportatã la destinul culturii basarabene, afirmaþia îºi sporeºte justeþea, cãci teroarea, vitregia istoriei a fost, în Basarabia, nu doar anticulturalã, ci ºi antiromâneascã, antinaþionalã în absolut. De aceea în liniile ei mari literatura românã din Basarabia a fost o literatur㠄rizomicã“, închisã în sine, deºi obligatã sã rãspundã la imperativele oficiale strãine fiinþei ei, o literaturã a rezistenþei ºi o literaturã de rezistenþã. Desigur, conformismele ºi mai cu seamã compromisurile (sub forma generalã a acceptãrii de scheme ideologice, propagandistice ale gândirii categoriale ºi normative, ale oscilãrii între adevãr ºi convenþie, minciunã etc.) au fost multe ºi regretabile, dar ele nu au afectat decât parþial talentele adevãrate. Tema mamei, conceputã ca un principiu cosmic, ca o Magna Mater, ca un simbol al continuitãþii, este o temã fundamentalã a literaturii basarabene. Mioritismul rãmâne o dimensiune esenþialã a conºtiinþei româneºti din Basarabia cu tot complexul ei geopsihic de situare hic et nunc sub semnul unui fatum universal, dar ºi sub semnul vetrelor securizante ce asigurã continuitatea. Este firesc dar ca proza basarabeanã din anii 60–80, deºi populatã ºi de copii care cunosc experienþa amarã a rãzboiului (Isai din romanul Zbor frânt al lui Vladimir Beºleagã), de eroi intelectualizaþi de felul învãþãtorului Radu Negrescu din romanul Singur în faþa dragostei al lui Aureliu Busuioc sau al interogativilor „existenþializaþi“ din romanul

MIHAI CIMPOI

235
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Vãmile al lui Serafim Saka, de intelectuali provinciali, ariviºti în linia lui Pãturicã-Scatiu, adaptabili ºi inadaptabili în felul tandemului Serafim Ponoarã-Anghel Farfurel din romanul satiric Povestea cu cocoºul roºu al lui Vasile Vasilache, sã aibã ca personaj central Pãstorul, înstrãinat nu doar de oi ºi meserie, ci de þarã, cãci este deportat în Siberiile de gheaþã. Acest pãstor revine dupã un timp, moare în singurãtate ºi pe mormântul sãu creºte o miraculoasã iarbã mustoasã ºi deasã, simbol al perpetuãrii neamului terorizat de istorie (vezi nuvela Toiagul pãstoriei de Ion Druþã). Miracolul re-mioritizãrii personajului central al literaturii basarabene corespunde, în mare parte, revitalizãrii esteticului în ciuda unor împrejurãri vitrege care l-au desconsiderat, l-au ostracizat ºi l-au sancþionat. Nu e vorba numai de o supravieþuire a esteticului doar prin cultural, etnic ºi etic, ci prin pãstrarea în atmosfera liricã sau epicã generalã a unui puternic suflu existenþial-baladesc, care a asigurat în operele reprezentative ale autorilor basarabeni o dramaticitate opusã optimismului oficial necondiþionat, idilicului, „rozului“, liniarului, într-un cuvânt, schematicului. Putem supune blamului acest tradiþionalism programatic ºi polemic al literaturii basarabene, postulat teoretic în anii 30– 40 de generaþia lui Nicolai Costenco ºi aplicat practic de aproape toate generaþiile postbelice? Poate trece sub tãcere aceastã literaturã a exilului, literaturã a rezistenþei o istorie criticã a literaturii române? Nu, din moment ce ea supravieþuieºte ºi prin estetic; nu, din moment ce îºi formuleazã programatic imperativul supravieþuirii prin cultul tradiþiei, continuitãþii ºi nu al inovaþiei de dragul inovaþiei ºi al rupturii; nu, din moment ce ea are ca pivot ontologic „farmecul sfânt al singurãtãþii româneºti“ (expresia e a lui Duiliu Zamfirescu) care a copleºit sufletul basarabean. Însuºi actul învierii de sub propria cenuºã asemenea miticei Pãsãri Phoenix este nu numai un act cu semnificaþie moralã, existenþialã, ci ºi un act de naturã artisticã ce dezvãluie procesul de germinare latentã, de înmugurire tainicã în substraturile arhetipale, de revenire la viaþa

236 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

anterioarã ºi de izbucnire manifestã sub pavãza sensibilitãþii mioritice ºi viziunii mioritice asupra lumii. Sã stãruim asupra argumentelor lovinesciene pentru suveranitatea fondului de culturã autohtonã care nu se poate sincroniza cu prefacerea revoluþionarã a instituþiilor ºi condiþiilor de viaþã socialã. Noi, românii, nu putem avea un tradiþionalism ºtiinþific, ci numai un conformism etnic, dupã cum precizeazã criticul Sburãtorului; sufletul agrar al poporului nostru „nu se realizeazã prin Creangã ºi Coºbuc din îndemnul unei ideologii a momentului, ci prin însãºi structura lor sufleteascã de scriitori ieºiþi ºi crescuþi din sânul poporului“. E o manifestare „reacþionar㓠a spiritului ce nu vrea sã se adapteze la formele fãrã fond, o procedare inversã prin negarea evidenþei, þãranul fiind privit ca singura realitate economicã, socialã a poporului român. „De aici naþionalismul istoric al lui Eminescu dizolvat, pentru prezent, în misticism þãrãnesc; de aici «þãrãnismul» semãnãtorist mãrturisit reacþionar ºi poporanismul «democrat» al Vieþii româneºti; de aici teoria literaturii «ce vine ºi se duce la popor» ºi naþionalizarea literaturii prin poezia popularã; de aici teoria slavã a «datoriei» intelectualilor cãtre popor ºi obligaþia scriitorilor de a ieºi din popor sau de a fi crescuþi în sânul lor; de aici teoria «specificului naþional» ca o dovadã neîndoioasã de talent; de aici ura împotriva tuturor curentelor noi literare ºi combaterea modernismului sub cuvânt cã ar fi lipsit de «realitãþi naþionale» sau cã a produs o literaturã de imitaþie, deºi literatura noastrã romanticã a fost mult mai imitativã; de aici teoria unei þãrãnimi, singura pãstrãtoare a virtuþilor rasei sau chiar a oricãror virtuþi, de aici ura împotriva orãºenimii, care nu e decât un conglomerat de rase diferite, cu defecte ºi fãrã însuºiri, ºi, prin urmare, ura împotriva literaturii urbane; de aici întoarcerea spre ortodoxie a Gândirii“ (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, 1900–1937, Bucureºti, 1937, p. 54). Tradiþionalismul basarabean nu diferã prin lineamentele sale esenþiale de cel general-românesc descris de Eugen Lovinescu; se cade subliniat cadrul socio-cultural cu totul strãin, caracterul cu totul alogen al orãºenimii basarabene ºi faptul cã autorii

MIHAI CIMPOI

237
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

moldoveni din stânga Prutului au fost deosebit de receptivi la formulele artistice moderne, la vânturile noi ale modernitãþii, la procesele de intelectualizare, metaforizare intensã, „cinematografizare“, eseizare, fragmentare a discursului. „Naþionalizarea“ (baladizarea, dupã cum am spus) naraþiunii, mesajului poetic sau chiar a formulelor dramaturgice, mioritizarea (prin impunerea unitãþii omului, naturii ºi cosmosului, prin morþile „filosofice“ ale eroului sau prin plãsmuirea personajelor dupã modelul arhetipal al pãstorului) au avut ca temeiuri atât raþiuni existenþiale compensative (mai simplu spus: de pãstrare a tradiþiei), cât ºi de modernizare a viziunii asupra lumii (utilizarea limbajului magic al baladelor sau descântecelor, al celui colocvial în sensul baladelor lui Sorescu sau jocului metalingvistic în spiritul necuvintelor nichitastãnesciene). Literatura basarabeanã autenticã s-a datorat, în fond, opunerii sau înºelãrii (prin discurs esopic, prin metaforã, tonalitate elegiacã sau baladescã) controlului total instituþionalizat ºi refuzului de a ilustra istoria oficialã (rãzboiul, colectivizarea, industrializarea etc.), cenzurii politice ºi ideologice care supravegheazã de aproape, cu angajarea activã a mecanismelor de partid, securiste… Orice notã pesimistã era detectatã, eliminatã sau proiectatã imediat pe un fundal de optimism solemn, experimentalismul, „modernismul“ erau blamate, fiind favorizatã poezia tradiþionalã, cu mesaj social-patriotic, general-umanul era condamnat preferându-se, desigur, „zugrãvirea veridic㓠a actualitãþii; concepþia materialistã asupra lumii excludea misticismul, sacrul (pânã ºi în textele clasice ale lui Creangã, sã zicem, se escamota pomenirea lui Dumnezeu), poezia socialã era preferatã celei lirice, personajul central al romanelor trebuia sã fie nu omul „mic“, ci comunistul, noul socialist era total elogiat, iar patriarhalul absolut blamat º. a. m. d. Tot ceea ce contravenea liniei generale a ideologiei totalitarist-comuniste era imediat fixat, condamnat ºi sancþionat în referatele la congresele ºi conferinþele de partid, în hotãrâri speciale ale partidului care erau urmate de campanii acerbe în presã. Hotãrârile unionale, de la Moscova, alternau cu cele republicane, de la Chiºinãu. Asemenea acþiuni de „strângere

238 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

a ºuruburilor“, dupã cum erau denumite de scriitori, aveau o periodicitate de cel puþin doi ani (d. ex., Hotãrârile Biroului CC al PC (b) din Moldova: Despre activitatea Uniunii scriitorilor sovietici din Moldova, 1944; Despre starea literaturii artistice sovietice moldoveneºti ºi despre mãsurile pentru îmbunãtãþirea ei, 1948; Cu privire la activitatea Uniunii Scriitorilor Sovietici din Moldova, 1952), obligau insistent scriitorii sã nu neglijeze lupta de clasã, rolul partidului, al poporului rus în eliberarea ºi refacerea economiei Moldovei, sã nu idealizeze trecutul ºi sã creeze „lucrãri adânc ideinice ºi înalt artistice, care sã oglindeascã marea însemnãtate a orânduirii sovietice în viaþa poporului moldovenesc ºi munca eroicã a oamenilor sovietici“. Literaturii române din Basarabia i se impuneau niºte scheme ideologice rigide ºi instituþionalizate în spiritul realismului socialist, „metodã de creaþie de bazã a literaturii ºi artei sovietice, a literaturii ºi artei socialiste de peste hotare, metodã ce constã în zugrãvirea realistã veridicã, de pe poziþii partinice consecvente, a realitãþii concret-istorice trecute prin prisma dezvoltãrii revoluþionare ºi perspectivei idealului comunist“ (cf. Enciclopedia Literatura ºi arta Moldovei, Chiºinãu, 1986, vol. II, p. 180). Unul dintre ideologii oficiali, cercetãtorul literar Simion Ciubotaru, considera chiar cã literatura moldoveneascã ar avea douã simboluri centrale: lampa lui Ilici (becul electric) ºi plugul care arã… Evident, tabloul literaturii basarabene e cu mult mai complex ºi departe de a fi ilustrat doar linia generalã a partidului. Impactul scriitorilor basarabeni cu schema ideologico-metodologicã impusã de realismul socialist a fost, totuºi, adânc ºi dramatic, prezentând întregul spectru al acceptãrii forþate / neacceptãrii (declanºate ºi stimulate de instinctul artistic): conformarea tematicã ex officio – inconformismul de ordin etic cerut de adevãrul ºi de imperativul sinceritãþii; cultivarea limbajului cu adevãrat artistic – refuzul limbajului „de lemn“, oficializat ºi academizat; respectul „personalitãþii omului“ – opunerea tratãrii lui ca „ºurubaº“. Drama scriitorului basarabean, ca ºi a celui român postbelic în genere, a constat în neputinþa de a spune adevãrul ºi de a dialoga cu contemporanii surzi ºi distraþi, cum spunea

MIHAI CIMPOI

239
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Albert Camus într-o conferinþã a sa þinutã câteva zile dupã decernarea Premiului Nobel (14 decembrie 1957). Ce se întâmplã cu realismul socialist, dupã autorul Ciumei ºi Strãinului, realism ce-ºi propune ca adevãrat obiect tocmai ceea ce nu era încã realitate? E o contradicþie esenþialã. Or, contradictorie este însãºi expresia de realism socialist, cãci realitatea nu e pe deplin socialistã. Astfel, obiectivul prim devine alegerea a ceva perfect din realitatea de ieri ºi de azi, ce va sta la temelia perfectã a viitorului. Are loc, de fapt, substituirea realismului unui nou idealism asemenea celui burghez. Arta este redusã la nimic, fiindcã se serveºte, ºi, servind, este aservitã: „Doar cei care se vor feri sã descrie realitatea vor fi numiþi scriitori ºi lãudaþi“. Suprimând vremelnic arta în scopul întemeierii dreptãþii, realismul socialist se autoamãgeºte, cãci barbaria nu e niciodatã provizorie. El trece pe lângã suferinþa oamenilor, cãzând în urã, în mediocritate, în portret fotografiat, în piesã de patronaj. „Aici arta culmineazã cu un optimism de comandã, exact luxul cel mai rãu, minciuna cea mai derizorie“. Chematã, imperativ, sã fie realist-socialistã, literatura basarabeanã nu a uitat de omul pãmântului ºi al naturii, punându-l faþã în faþã cu „focul cel mare al vieþii“, precum procedeazã Ion Druþã în finalul Poverii bunãtãþii noastre: „De undeva de departe se aude urnindu-se greoi focul cel mare ºi picãturile fierbinþi nu-ºi mai pot afla loc în cuptor. Tot ce au ele – pânã ºi hârjoneala ceea a lor – totul e moºtenit de la focurile vechi ce-au vuit cândva pe vatra asta, dar ia cearcã sã le-o spui! Nici nu vor sã audã… Noi încoace, noi încolo; noi ºi numai noi!“
V Â N T U L LU M I I ª I F O C U L S A C R U D I N VAT R A P R O P R I E

Fenomenul basarabean presupune o incomoditate chiar ºi pentru cel care îl cunoaºte din interior: e vorba de o coexistenþã paradoxalã a organicismului ºi eclectismului, a unui spectru de formule, orientãri, tendinþe între care tranziþiile sunt greu desluºibile. Cum am putea, în acest caz de confuzie

240 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

diabolicã, sã despãrþim apele de uscat, cum am putea sã trasãm cu fermitate segmentul orientat (sãgeata) vectorului? Ne surprindem cã, zãbovind asupra diferitelor perioade, autori ºi direcþii, nu scriem o istorie purã, o istorie de evoluþie fireascã, bazatã pe succesiunea evenimentelor, apariþiilor editoriale, modificãrilor de perspectivã esteticã, ci, aºa cum zicea Blaga cã ne este caracteristic nouã românilor, o cvasiistorie sau pseudoistorie, istorie deviatã sau istorie prin reacþiune. Aºadar: o metaistorie, o infraistorie capricioasã, þinându-se de matca ei organicã în contratimp cu istoria naturalã sau cu istoria. Situarea dramaticã între cei doi poli „existenþiali“, unul al înstrãinãrii ºi celãlalt al regãsirii de sine, naºte o multitudine de segmente vectoriale, chiar de adevãratã miºcare brownianã în care sãgeata directoare este greu de tras. Cultura basarabeanã se zãmisleºte din cele patru vânturi ale lumii, fãrã a renunþa sã asculte de muzica sferelor ºi de melodia propriului suflet. Baladismul e datul ei organic, dar poeþii basarabeni scriu balade ºi ca replicã la poemul de mari proporþii, impus de tradiþia rusã, ºi totodatã ca act de sincronizare cu resurecþia baladei în poezia românã (poezia lui Marin Sorescu are în acest sens un impact deosebit asupra lor). Indiferentã la poezia de estradã rusã a anilor 60, poezia basarabeanã revine la formula mesianicã, dar în cheie paºoptistã, abia în a doua jumãtate a anilor ’80. Reticentã (am în vedere scriitorii reprezentativi) la doctrinarismul realist-socialist, proza a reacþionat sensibil la momentul revoluþionarizator al aºa-zisei proze lirice (Solouhin, Aitmatov, Brâl, Goncear, Berggolþ), care îºi propunea ca obiectiv lumea bogatã ºi complexã a sufletului, ºi ºi-a asimilat, în cadrul naþional, ca un bun transplant, modul de a valorifica viaþa religioasã (sub acest aspect a excelat Ion Druþã) a scriitorilor ruºi (Tolstoi în speþã) sau de a-l concepe pe mujicul rus, pe omul mãrunt ca pe un Mesia purtãtor al unei misiuni istorice. De aici vine conceptul de spaþiu sacru la Druþã sau Vieru ºi axarea operelor pe personajul-simbol al þãranului, al moºului înþelept, conservator, adevãrat raisonneur în situaþii de viaþã ºi pilon al moralitãþii.

MIHAI CIMPOI

241
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Ar fi o eroare sã reducem procesul evolutiv al literaturii române din Basarabia la cearta reactualizatã dintre tradiþionalism ºi modernitate sau la confruntarea unor tendinþe derivate din aceastã confruntare. Esenþialã pentru întreaga perioadã postbelicã, ea este determinatã, dar nu ºi decisivã, îngãduind acþiunea unor factori modelatori dintre cei mai diferiþi. Tabloul diagramatic al evoluþiei conþine de fapt atât reacþiuni împotriva factorilor modelatori cât ºi elemente catalitice (precum e influenþa prozei sau poeziei moderne) ºi reacþiuni iconoclaste îndreptate împotriva unor formule împietrite, banalizate, cliºeizate, cum este neacceptarea de cãtre prozatorii tineri din anii 60 a manierei narative tradiþionale ºi a „moºionologiei“ (Moº-Ionii sunt înlocuiþi energic cu tineri eroi.) Printre factorii formativi sunt, bineînþeles, ºi literatura clasicã ce începe sã fie reeditatã pe la mijlocul anilor 50, ºi opera marilor scriitori interbelici care pãtrunde peste Prut, ºi a scriitorilor generaþiei Labiº: dedicaþiile numeroase, din care nu lipsesc numele lui Arghezi, Blaga, Bacovia, Barbu, Sadoveanu, Stãnescu, Sorescu, Ioan Alexandru, vorbesc despre impactul serios pe care-l au asupra basarabenilor nu doar anumiþi scriitori, ci ºi anumite orientãri, formule. Simbolismul (cel autohtonizat în speþã), baladismul sorescian, formula intelectualizantã nichitastãnescianã au cea mai accentuatã influenþã modelatoare. Antenele mai conservatoarei proze sunt de asemenea foarte sensibile la metamorfozele discursului epic, pe care le genereazã lumea modernã, ceea ce cauzeazã altoiuri surprinzãtoare: modul de narare sfãtos, domol se poate îmbina cu dinamismul cinematografic, cu „impresionismul“ în maniera Virginiei Woolf sau al noului roman care cautã sã exploreze straturile mai profunde ale realului, cu realismul brutal de tip american (abordat de Hemingway, Caldwell sau Steinbeck). La fel ca în pânzele romaneºti ale lui Faulkner, Michel Butor sau Alain Robbe-Grillet, aceeaºi situaþie de viaþã poate fi relatatã de câteva personaje sau din câteva unghiuri de vedere, la Vasile Vasilache, Vladimir Beºleagã, Nicolae Vieru. „Balzacianismul“ se intersecteazã spectaculos, în proza basarabeanã, cu „proustianismul“, dupã

242 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

cum realismul cel mai neutru (brutal, naturalist) poate sã se cufunde deodatã în fantasticul imaginar, în simbolic ºi parabolic. Influenþele sunt totuºi de domeniul accidentalului, în literatura basarabeanã, fiindcã ea preferã sã se alimenteze din sevele tradiþiei, dintr-o vlagã tãinuitã în ascunziºurile firii. O adevãrat vis generativa irupe, cu interminenþe, revigorându-i propriile forþe. Modelul este poezia basarabeanã a anilor 40, atât de fidelã fondului sãu autohton în ciuda accentelor ºi tonalitãþilor moderniste pe care le acceptã. Anume spre o astfel de modelare arhetipalã s-au orientat ºaizeciºtii care puteau sã ia act de aceastã direcþie a poeziei basarabene: în 1957 apãrea volumul de Poezii alese al lui Nicolai Costenco, ce includea ºi ciclurile scrise în 1937–1940, în 1958 îºi tipãrea Cânturile de ieri Liviu Deleanu, ceva mai târziu apãreau ºi poeziile de tinereþe ale George Meniuc, intitulate sugestiv Vremea Lerului (1969) ºi Scrierile alese ale lui Alexandru Robot (1968), poet cu o fizionomie distinctã din anii 30, dupã expresia lui Eugen Lovinescu, cu „un simþ insistent al ruralului, al bucolicului, al bucolicului vãzut decorativ, alegoric, sau simbolic“, ºi „o expresie originalã, cu material strict personal ºi limitat, cu imagini tot personale“. Aureliu Busuioc mai valoriza, cu efect întârziat, dar proaspãt în acel context vlãguit ºi doctrinizat, parfumurile, culorile ºi sunetele unui simbolism organic însuºit „pe viaþã“. Formula intelectualistã a începuturilor sale, bazatã pe impresii muzicale ºi picturale, este reiteratã de Paul Mihnea. Voinþa recuperativã ardentã conjugã extremele, aceastã conjugare impunându-se programatic: nu spunea Nicolai Costenco, în Viaþa Basarabiei, cã marele poet al sufletului autohton basarabean ar trebui sã aibã duh faustic, adicã eroic, ºi totodatã mistic, misticismul fiind propriu rãzeºului codrean, cã literatura dintre Prut ºi Nistru trebuie sã dea expresie eternului omenesc, dar cu o coloraturã curat basarabeanã, cu aburii imenºi ai primitivitãþii exotice? (Ideologii basarabene, 1937, nr. 12). Este programul estetic ºi al perioadei postbelice în care oscilarea frecventã între diferiþi poli s-a vrut prin ea însãºi o încercare disperatã de a-i împãca.

MIHAI CIMPOI

243
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

FENOMENUL M O R Þ I I A R T I S T U LU I

Este un fenomen inerent literaturii române din Basarabia prin însãºi forþa lucrurilor: scriitorului i se cerea în mod oficial sã fie un conformist, un cântãreþ al timpurilor noi atent mai cu seamã la calendar, optimist, încrezãtor în idealurile sociale (comuniste), sã aibã o concepþie afirmativã asupra vieþii, sã zugrãveascã Alexandru Cosmescu lupta dintre bine ºi mai bine. (Petru Cãrare a scris o piesã satiricã în care se pregãteºte o înmormântare cu bocete optimiste, spre a fi înregistratã în colecþia de folclor a Academiei, dar nimeni nu vrea sã moarã ºi sã fie înmormântat cu veselie). Bineînþeles cã iminenþa distrugerii personalitãþii îl fãcea pe scriitor sã recurgã la forme evazioniste, iar când acestea erau deconspirate sau nu erau pur ºi simplu gãsite, intervenea tãcerea sau cufundarea în anonimatul cultural (consacrarea traducerii de cãrþi din alte literaturi, publicisticii gazetãreºti, alcãtuirii de manuale ºcolare, fuga în alte arte: teatru, cinematografie etc.). Moartea artistului – evazionismul esopian (retragerea în tematica general-umanã) – anonimatul cultural (care presupunea muncã de rutinã, editorialã, gazetãreascã sau funcþionãreascã) este triada fatalitãþii ce a marcat profund evoluþia literaturii basarabene de la noaptea înstrãinãrii la aurora regãsirii identitãþii. Un caz tipic este acela al lui Alexandru COSMESCU (24.V.1922 în Vorniceni-Orhei – 29.IX.1989, Chiºinãu; volume de prozã: Dealul viei, 1951; Povestiri, 1952; Spre liman, 1954; eseuri: Maieºtri ºi învãþãcei, 1979; Crugul lunilor, 1968; traduceri din Andersen, Gogol, Cehov, O’Henry, Tolstoi, Turgheniev, ªolohov,

244 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Kuprin ºi mulþi alþii) care a convertit moartea sa de artist-scriitor, la care a fost condamnat de împrejurãri, la o viaþã strãlucitã de om de culturã, de artist traducãtor. Opera îi este schematicã ºi fragmentarã, dar, cititã de-a-ndoaselea, ³ rebours, ne serveºte o imagine a procesului de partinizare ºi ideologizare extremã a gazetãriei ºi literaturii. În Spre liman e surprinsã atmosfera antiromâneascã, întreþinutã de nomenclaturistul Matvei Chirilovici Igor Creþu Tâzu ºi imigrantul pus pe carierã Gheorghe Putinaru, demascator fervent al „naþionalismului“. Atmosfera e tensionatã de conflictul, sprijinit oficial, dintre basarabeni ºi transnistrieni („stângomaluriºti“). Romanul La hotarul negurilor, aºa cum observa criticul Ioan Adam, anticipeazã prin temã ºi fundal istoric, Delirul lui Marin Preda, avându-l ca personaj central pe „omul providenþial“ Ion Antonescu. Ostaºii basarabeni nu vor, bineînþeles, sã meargã în „neVladimir Belistov gura“ româneascã. Prozatorul a cultivat, lucru uºor de înþeles în mediul lingvistic basarabean, o limbã aproape de cea cronicãreascã, cu o pastã arhaicã ce dã naraþiunii patinã de vechime. Distins om de culturã, adevãrat monstrum eruditionis, Cosmescu fascina tinerii condeieri basarabeni ce i-au fost în majoritate ucenici, semãnând cu un fachir oriental ce întreþinea o fumigaþie permanentã din care se lãmureau surprinzãtor cuvinte,

MIHAI CIMPOI

245
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

adevãruri, crezuri. A fost modul prin care a scos fascicole de luminã din densa ºi parcã aºezatã pe veacuri înainte „negur㓠basarabeanã. Niºte artiºti sacrificaþi întru culturã trebuie consideraþi ºi Igor CREÞU care a dat traduceri de un înalt nivel literar (n. 21.III.1922 în Vladimirovca-Cahul; a scris versuri neadunate în volum ºi a tradus cãrþi de Burns, Gogol, Puºkin, Esenin, Rustaveli, Nekrasov, Saint-Exupéry ºi mulþi alþii), Pavel STAROSTIN (n. 17.III.1924, ChiPavel Starostin ºinãu); romanul Trenul cu un singur pasager, 1966, ºi unele povestiri; traduceri: Kalevala, Hiawatha de Longfellow, din Eschil, Sofocle, Sandburg, Neruda º.a.) ºi Vladimir BELISTOV (n. 22.IV.1918, Oneºti-Strãºeni – m. 21.II.2000 Chiºinãu, romanul Douã surori, apãrut în rev. Nistru, traduceri din autori antici, Goethe, Nisami º.a.). Traducerile, mai cu seamã cele efectuate într-o bunã limbã românã, au avut o deosebitã contribuþie la procesul de culturalizare a basarabenilor, de deschidere spre valorile literaturii universale ºi la purificarea mediului lingvistic. Artiºtii cuvântului, marginalizaþi ºi desfiinþaþi ca personalitate, s-au imolat în atât de firavul templu al culturii basarabene, consolidându-l cu pietre preþioase împrumutate din folclor ºi literatura românã clasicã.
GENERAÞIA PIERDUTÃ ª I Î N T O A R C E R E A L A U N E LT E

Un poet basarabean crucificat pentru aspiraþiile naþionale ºi întors la uneltele sale dupã o lungã perioadã de exil concentraþionar siberian este Nicolai COSTENCO (21.XII.1913, Chiºinãu –

246 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

29.VII.1993, tot acolo; volume: Poezii, 1937; Ore, 1939; Elegii pãgâne, 1940; Cleopatra, 1938; Poezii alese, 1957; Poezii noi, 1960; Poezii, 1961; Mugur, mugurel, 1967; Tãrie, 1972; Poeme, 1973; Poezii ºi poeme, 1976; Scrieri, vol. 1–2, 1979; romanul Severograd, vol. I, 1963, vol. II, 1970), care împreunã cu Pan Halippa au fost animatorii vieþii literare în Basarabia anilor ’40. Studii la Liceul „Bogdan Petriceicu Hasdeu“ din Chiºinãu ºi la Universitatea din Iaºi. În 1940 a fost deportat (pînã în 1955) în Siberia. Recunoaºterea meritelor literare vine cu întârziere în 1988, când i se acordã titlul de Scriitor al Poporului ºi în 1990, când i se decerneazã Premiul republican de stat. Deºi a publicat versuri ocazionale cu caracter superficial-publicistic, poezia sa a rãmas temperamental aceeaºi. E o poezie vulcanicã ce gãseºte pentru lava interioarã a trãirii erupþii exterioare de pajuri de foc ºi nori de cenuºã. Versurile vin nãvalnice ºi fierbinþi, fumegoase sau vaporoase, cu pietrele care au dovedit sã le desprindã la ieºirea prin „craterul“ îngust al gândului, stãpâne fiind imediatitatea, impetuozitatea, deschiderea. Se mizeazã pe contactul direct, nemijlocit cu realul: sufletul este asemuit unui hlujdan întomnat, chiparoºii „stau, ca niºte dinþi de greblã“, balta „fumegã ca laptele la fiert“, iar infinitul „îºi plânge sirenele de gheaþã“. Rapiditatea picturalã a gândului e semnul artei veritabile. La Costenco ea are un farmec aparte mai ales atunci când se contopeºte cu un fond primar al sensibilitãþii – amestec de sentimentalism ºi violenþã eroticã, de moliciune orientalã, cavalerism romantic ºi accente telurice, toate manifestându-se într-un cadru tradiþional moldovenesc. Senzorialitatea ºi tristeþea eseninianã se altoiesc pe trunchi eminescian, realizând – doctrinar – imperativul „basarabenismului“ anunþat în anii 40; culoare localã, fond sentimental pãgân marcat de note mistice. Poetul caut㠄ascunziºurile sângelui“, muza lui fiind demonul redeºteptat anume în astfel de adâncuri ancestrale. Mijloacele folclorice, cele galant-madrigaleºti medievale ºi

MIHAI CIMPOI

247
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

cele energice „telegrafiate“ realizeazã o sintezã sui-generis. Deºi a acceptat o ideologizare extremã în spiritul dogmatic al realismului socialist, „crainicul de rãspântii la marile prefaceri“ de pânã la 1940 a rãmas uimitor de consecvent ºi în perioada înstrãinãrii de baºtinã, când a fost aruncat timp de 15 ani în gulagul sovietic. Demonismul sãu este un mijloc de rezistenþã ºi supravieþuire, o formã de perpetuare a spiritului sãu basaraNicolai Costenco * beano-român. În cronica la Istoria… noastrã din literatorul, acad. Eugen Simion scria cã ar fi fost cazul ca unele biografii sã fie mai ample ºi cã ar fi curios sã afle cât mai multe detalii despre Nicolai Costenco. Tip sanguinic, vulcanic, cu reacþii rapide, „hispanice“, cu aere aristocratico-doctorale, pus pe ºuete, care consuma repede tãriile, trãdeazã un infernalism slav ºi un sentimentalism dulce moldav – rezultat atavic al genealogiei mixte polono-româneºti, Nicolai Costenco stãruie în pãstrarea basarabenismului ca spiritus loci, tinzând sã fie un poet tipic al provinciei, al unui tãrâm – crede el – „faustico-mistic“. Atmosfera creºtinã, nostalgia dupã paradisul pierdut, contopirea cu împãrãþia vegetalã a zeiþei Freya, nevroza neliniºtii stimulatã de înserãrile simboliste ºi urcatã în cer ca suferinþã nemântuitã îl face, dupã cum observa George Meniuc, sã constrâng㠄universul în jurul Omului solitar, pierdut în contemplaþia fericitã a lumii, însã tânjind mereu dupã marele trecut al minunilor“ (V. cronica la Ore, 1939, în Bugeacul, 1939, nr. 8–12, p. 64–68). Condamnat pentru faptul de a fi declarat, în 1940, cã e de acord cu comunismul, numai ca sã fie construit în româ-

248 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

neºte, el suportã 15 ani de deportare, unde se cãsãtoreºte cu Maria Frunzã, basarabeancã ºi ea, care i-a nãscut ºapte copii. Infernul siberian este idealizat în romanul Severograd ºi în poeziile sale, fapt care dovedeºte cã exilul l-a înfrânt („Pãmântul sterp al tundrei, prin pãrþile tunguse. L-am îndrãgit. / Pe semne aºa a fost – ursit!“; „Octombrie cu steagul purpuriu pretutindeni / Ne înfrãþeºte-n munca Slãvitei Uniuni“ – Sub luna palidã). Norilskul, în care-ºi ispãºeºte detenþia, îi pare poetului un tãrâm de basm: „Casele, cetãþi de basme, / Muncitorii – feþi-frumoºi, / Munþii încruntaþi în spasme – / Zmei rãpuºi ºi fioroºi. / Albã Leanã-Cosânzean㠖 / Rodul muncii, slobozit, / Omenirea o îndeamnã / Spre un þel nebiruit“—Oraºul Norilsk. (Nota bene: Puºkin nu a întâmpinat niciodatã cu atâta disponibilitate simpateticã exilul basarabean…). Oracularul „crainic de rãspântii la marile prefaceri“ se transformã în rapsodul convertit al „mãreþei împliniri“ socialiste. Uºurinþa de a trece suferinþa este, fireºte, suspectã, dupã cum faptul cã scria, în intimitate, ºi versuri de revoltã interioarã, de felul acelora din Balada puºcãriei „Aleksandrovskii Þentral“, nu dovedeºte o înfrângere moralã totalã. (Poemul, expediat fratelui sãu An. Pãduraru la Bucureºti, a fost publicat postum în Basarabia, 1993, nr. 6): „În loc de cântec / Frumos, / Muzical, / Urlã sinistru câinii, – „Aleksandrovskii Þentral“. / Iarnã, ger, / Împrejurul mesei / oameni disculþi, / Asta-i la 70 km / de la Irkutsk. / Ce greu curã / ªuviþa vieþii, / Prin a vieþii crãpãturi. / O zi / Douã, / Trei, / Zece…“; „Îndurã, Basarabie, / Îndurã pentru copiii tãi, / Viaþa a luat o nouã / Întorsãturã, / Dar cãlãii au rãmas cãlãi, / Indignarea aceasta / Trezitã-n flãcãri, / Când îºi va ridica pumnul / Sã izbeascã mai tare ca bomba ºi tunul“. Oscilarea între mascã ºi esenþã genereazã un histrionism pãgubos: pãgânismul senzual impune farmecul constant al celor mai bune poezii, din pãcate puþine în faza postexilului. Unele poezii suferã din cauza unei grandilocvenþe social-patriotice (în sens sovietic) monstruoase. Dualitatea sufletului sãu slavo-latin se exprimã într-o deschidere freneticã de ordin

MIHAI CIMPOI

249
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

senzual, eseninianã, ºi, pe de alta, într-o înclinaþie pentru pitoresc, pentru duhul ornamentic local, mistic, ancestral. Voluptoasa Cleopatrã senzualã e vivificatã ºi readusã sub zãri aride basarabene. Potrivit declaraþiilor lui Filip-Lupu, cu care s-a întâlnit în satul natal al acestuia, Pãnãºeºti, dupã rãzboi, în condiþii suspecte, când îi striga de pe treptele autobuzului „De la Nistrul pân’ la Tisa / Tot românul plânsu-mi-s-a“, tatãl lui Nicolai Costenco ar fi fost ofiþer rus, iar mama – româncã, recãsãtoritã apoi cu avocatul Pãduraru, nepot de al lui Pan Halippa. (Un frate uterin al lui Nicolai Costenco, An. Pãduraru, locuieºte la Bucureºti). Originea rusã nu este confirmatã de documentele de familie, care atestã doar un bunic Costenco-Radziowski, polon românizat. „N. Costenco, scrie Gr. Filip-Lupu, era o fire de boem. Deºi nu era aºa de bogat, la orice întâlnire, fie la ºedinþa scriitorilor, fie la restaurant sau la bodegã, se comporta ca un nabab. Era de principiul cã viaþa trebuie trãitã, înþelegând prin aceasta atât satisfacþiile sufleteºti, cât ºi cele fizice. Chiar dacã de jignea prin unele ieºiri de expresie lingvisticã, nu te puteai supãra pe el“. Boem cu gesturi largi, darnice, spirit epicureu, iubitor de Ialte meridionale, ca ºi de tãrâmuri septentrionale (cãci Siberia, dupã cum am vãzut, i-a priit sufletului sãu semi-slav), Nicolai Costenco descinde, efectiv, din lumea maternã a crailor de curte veche ºi din cea eseninianã a bodegilor moscovite. Creaþia lui George MENIUC (20.V.1918, Chiºinãu – 8.II.1987, tot acolo; vol.: Interior cosmic, 1939; Imaginea în artã, 1940; Iarba fiarelor, 1959; Ultimul vagon, 1965; Eseuri, 1967; Vremea Lerului, 1969; Florile dalbe, 1979; Preludiul Bucuriei, 1988; Disc, 1969) este dovada elocventã a unei dedublãri caracteristice intelectualului basarabean: începe sub semnul unui simbolism întârziat, punând preþ pe sonoritate, stilizarea graþioasã, corespondenþele baudelairiene între culori, sunete, parfumuri, continuã printr-o adaptare anevoioasã la canoanele realist-socialiste (în special ale retoricii calendaristice) ºi sfârºeºte prin

250 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

întoarcerea la uneltele sale. Urmând Liceul „M. Eminescu“ (1937), Facultatea de Litere ºi Filosofie a Universitãþii din Bucureºti (1937– 1940), se pãtrunde de aerul meditativ al sãlilor de studii, profesând poezia la „modul intelectual al Lirei“ (Ion Barbu) ºi eseul. Angajat sporadic în campaniile ideologice postbelice, se autoblameazã prin „culpe“, renunþãri la rãtãciri ºi întoarcere la unelte. Simbolismul lui Meniuc este unul colorat social, localizat în orizonGeorge Meniuc turile „strâmte“ basarabene ºi având adesea nuanþe folclorice. Scrânciobul temporal este motivul-cheie al întregii sale creaþii, „vremea Lerului“ cu „florile dalbe“ ale tinereþii împletindu-se într-o cununã unicã cu frunzele „toamnei lui Orfeu“. Poezia intelectualistã, hrãnitã din asociaþii mitico-folclorice ºi din impresii culturale, cultivatã în anii 40, reînvie sub pana reîntineritã a lui Meniuc din anii 70. Noul Orfeu, intrat în toamna maturitãþii („brumatã ºi nouã“), „retras în conºtiinþa sa zbuciumatã“, ne face iarãºi demonstraþia naºterii unor armonii ºi plãsmuiri „din iarbã, din aer, din valuri“, din melodiile lunii ºi din culorile poienilor, din îngânarea molcomã a luceferilor de flori, din plonjãrile curcubeului „dedublat în ape, pod eleat, sublim în umedele zãri“. Reapare „fãptura dulce ºi plinã de mister“ a dragostei, reizbucnesc miracolele vegetale generate de flori („De mijloc o cuprinde potirul de cristal / Din care-ar bea ºi zeii, de-ar fi ce de bãut, / Candidã ºi suavã, miracol vegetal, / Deschide multe taine sub orizontul mut“). Versurile din Florile dalbe ºi Toamna lui Orfeu descoperã un spectacol de candori, puritãþi ºi luminiºuri, stimulat de o deschidere sufleteascã largã cãtre viaþa identificatã orfic cu cântecul. Proza sa (Disc, Coloana de tandreþe, Caloian, Ultimul vagon) este simbolico-liricã, eseisticã, bine

MIHAI CIMPOI

251
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

construitã, abordând în special tema artei (creaþiei) ºi rãzboiului, a morþii, dragostei ºi vieþii. Personajul central e, în Disc, moºneagul înflorit care înºirã nostalgic povestea celor care au murit ºi l-au lãsat. Dramaturgia lui George Meniuc are la bazã motive culturale specifice întregii sale opere: artistul ºi anturajul cotidian, inspiraþia, cãutãrile creatoare, „anormalitatea“ geniului (Floarea soarelui surprinde douã instantanee din biografia lui Van Gogh ºi Gauguin, în Raþa ºi rãþuºtele la aceste motive se adaugã unele accente satirice care vizeazã prãpastia dintre vorbele personajului ºi faptele sale). În eseuri, care au ilustrat o direcþie esteticã limpede a creaþiei sale într-un context ostil acesteia, prevaleazã unghiul de vedere personal, amãnuntul biografic, reflecþii asupra esenþei ºi tainei artei, de unde motivul central al ierbii fiarelor. Eseismul sãu, depistabil ºi în poezie ºi în prozã, este dovada fundamentalã a formaþiei intelectuale a scriitorului basarabean, înstrãinat, inadaptat, frãmântat de întrebãri înfrigurate ºi întreþinând – în ciuda ideologiei oficiale – cultul artei adevãrate ºi al artistului adevãrat mereu în cãutare, mereu inconformist. În viziunea unui asemenea poet înclinat spre contemplarea tiparelor frumuseþii eterne, natura este tainã, tãcere ºi armonie ascunsã, iar arta mimesis, de asemenea, sub semnul misterului al acestora: „Cade rouã…, rosti Heraclit, în zori, pe rãcoare. / Uitaþi-vã, soarele e cât o cãlcãturã de om / Armoniile ascunse, grãi el ucenicilor sãi, / Sunt cu mult mai motrice decât cele aievea. // În timp ce vorbea, un abur pe mare se ridica. / Din mãsura apei în mãsura aerului se prefãcea. / Aerul în broboane de rouã se condensa. / Psiheia din rouã se zãmislea“. În astfel de parabole lirico-filosofice se realizeazã simbioza dintre ratio ºi emotio, dintre livresc ºi nota senzualã frustã. Intelectual de esenþã superioarã, retras în sine ca într-o cochilie de tainã ºi zãmisliri adânc lãuntrice, Meniuc a fost eternul inadaptat la „orizontul îngust basarabean“. Scriitorul a dat dovadã de o înaltã conºtiinþã esteticã, refuzând sã includã producþiile sale ocazionale (Cântecul

252 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

zorilor, consacrat „colectivizãrii“ º. a.) în volumele selectate pe care le-a editat spre sfârºitul vieþii. Un poet modelat de poezia modernistã românã, având ºi note de provincialism moldovenesc în sensul lui Demostene Botez, este Liviu DELEANU (n. 8.II.1911, Iaºi – 12.V.1967, Chiºinãu; volume: Oglinzi fermecate, 1927; Ceasul de veghe, 1937; Glod alb, 1940; Vremuri noi, 1952; Poezii ºi poeme, 1954; Tinereþe fãrã moarte, 1957; Stihuri alese, 1958; Cânturi de ieri ºi de azi, 1958; Freamãt, Liviu Deleanu 1962; Dragostea noastrã cea de toate zilele, 1966; Cartea dorului, 1968; Destãinuire, 1970; Scrieri, vol. I-II, 1976). Deºi tematica oficialã a fost abordatã stãruitor în poezii, piese ºi poeme întinse ca Tinereþe fãrã moarte (iniþial intitulate Krasnodon) ºi Buzduganul fermecat, Liviu Deleanu (care nu a avut funcþii oficiale) a salvat adesea artisticul prin grija pentru cuvânt, disciplinã clasicistã ºi cultivarea general-umanului. În primele sale volume apar toate atributele poeziei moderniste: timpul bolnav, ravagiile urâtului, vidul, femeile ofticoase, „pustiul ºi noaptea închisã cu lacãte“, tãcerea de sicriu, atmosfera macabrã, populatã de draci ºi strigoi. Sensurile alunecã în abis („semnele pãtrunse în nepãtruns se-nsemn“), lucrurile se reflectã într-o oglindã cu semnele moarte, care îl cheamã pe poet („Sunt semne dar nu ºtii ce-nseamnã“). E o poezie a urâtului, pustiului ºi morbideþii în linia Baudelaire-Arghezi-Bacovia cu note satanice (nu ºi sarcastice), învederate în „hohotele sãlbatice“ ºi „horele de draci“. Paºii Mãriei Sale Poezia, bolnavã bineînþeles, sunt Melancolia, Tristeþea, Deznãdejdea ºi Jalea (Întoarcerea din vid). Simbolismul se autohtonizeazã vãdit, la Liviu Deleanu, în spiritul poeziei lui Ion Pillat, timpul static, oprit respirând în aer autohton, de provincie, apoi se conjugã cu note sociale

MIHAI CIMPOI

253
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

vãdite: peste întreaga atmosferã de rãzboi a Spaniei se proiecteazã, bunãoarã, fantoma Cavalerului tristei figuri („ªi Don Quijote, arcaº iberic, / apocaliptic spadasin isteric – / netemut mai zvârle o sãgeatã / ºi-nsângereazã Spania-toatã“). Poetul se întoarce la uneltele sale în Cartea dorului, cultivând un lirism subtil (erotic în esenþã) în forme originale de elegie, rugã, sonet, crochiu, miniaturi, stampe, cântece ciobãneºti, arabesAndrei Lupan * curi, rondouri, motive florale ºi în genere vegetale. E o liricã spiritualizatã, galantã, jucãuºã, folcloricã, marcatã de pasionalitate ºi ironie subþire. În ciuda ideologiei oficiale ºi a „poporanismului“, afiliat pe de o parte acesteia ºi fãcut pavãzã a tradiþiei mereu ameninþate de cenzura partinicã ºi de chemãrile de a zugrãvi noul, pe care a promovat-o fervent, Andrei LUPAN (15.II.1912, Mihuleni-Orhei – 27.VIII.1992, Chiºinãu; volume: Poezii, 1947; Intrare în baladã, 1954; Haz de necaz, 1957; Meºter faur, 1958; Frate al pãmântului, 1962; Legea gãzduirii, 1966, 1969; Gromovnic, 1973; Scrieri, vol. I-III, 1973) a deviat de la orientarea sa programaticã: a scris poemul pãmântului ºi al omului ca „frate al lui“ în versuri bolovãnoase, directe, obiective în sens coºbucian. Poezia fostului activist utecist ºi comunist (studii la ªcoala Agricolã din Cucuruzeni, ªcoala de Viticulturã din Chiºinãu, la Facultatea de Agronomie ºi Institutul Agricol „M. V. Frunze“ din Chiºinãu), a adeptului „partinitãþii“ este, bineînþeles, extrem de ideologizatã. A ocupat mai multe funcþii oficiale (preºedinte ºi locþiitor de preºedinte al Sovietului Suprem al RSSM, preºedinte al Uniunii Scriitorilor), fiind academician, Scriitor al Poporului, Erou al Muncii Socialiste, deputat al Sovietului Suprem al URSS ºi RSSM, deþinãtor al Premiului de Stat al URSS (1975) ºi RSSM (1967), a douã

254 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ordine Lenin ºi al altor distincþii. Poetul a izbutit totuºi acolo unde a evitat materialitatea, spiritualizând imaginile (Cântec târziu, Dor, Din amintiri) ºi unde a îmbrãþiºat formula barbianã, elipticã, uºor ermeticã, uzând de cuvântul dur, pitoresc ºi dedându-se unei gratuitãþi sonore: „Au zvâcnit în scârte, / au rãzbit prin stive, / traiectorii frânte, / zboruri reactive. // Un bondar ceasornic / duruie minuscul, / el sudeazã spornic / muscul lângã muscul“ (Din bocnã). Barbianismul de tinereþe (Noi ºi Emilian Bucov pãrcãnenii) a cunoscut astfel o resurecþie evidentã, impunându-se în pofida programatismului þãrãnesc etic ºi estetic al poetului. Dacã Andrei Lupan are ca blazon tradiþia (deºi îngust înþeleasã), Emilian BUCOV (8.VIII.1909, Chilia Nou㠖 17.X.1984, Chiºinãu; volume: Clocotul muncii, 1936; Discursul soarelui, 1937; China, 1938; dupã rãzboi a semnat zeci de volume din care a fãcut o selecþie în Scrieri, vol. I-V, 1970–1973) este un poet al rupturii radicale, un versificator monstruos de cursã lungã, care compune cronici rimate ale propriei biografii ºi ale unor tablouri obiective, precum cel al colectivismului sau industrializãrii (Þara mea, Oraºul Rãut), poeme de mari proporþii pe teme ocazionale axate pe scheme sociologizante. Toate aceste compuneri sunt discursiv-retorice, frontal-sociale, agitatorice, conþinând formule de felul „Iaca intru în colhoz“, „Sã piarã notele de jale! / Trãiascã strunele / majore!“, „Înainte, drumule, spre zarea, / unde se-ngroapã întristarea!“, „Cine-a spus cã nu se poate / Soaþa ta sã þi-o-ndrãgeºti!“, „Ni-i Moscova soare, ni-i Kievul frate!“, „Partidul înseamnã putere, / Partidul înseamnã avânt!“. Pentru astfel de discursuri poetul crede, pe bunã dreptate, cã cea mai potrivitã este „scara“ maiakovskianã. La fel de discursivã

MIHAI CIMPOI

255
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi sociologizantã este proza masivã a lui Em. Bucov. Demne de interes rãmân unele instantanee din lumea pescarilor dunãreni ºi a lumii interlope bucureºtene („Sunt vagabond… / Ieri am dormit, amice, / în câmp sub plapomã de spice, / azi am dormit sub pod / pe o perinã de glod…“); cunoscând obiºnuinþa poetului de a mistifica, este greu de crezut cã anumite poezii din volume pe care le declarã confiscate de poliþie sunt Bogdan Istru * scrise pânã la rãzboi. Începuturile lui Bogdan ISTRU (13.IV.1914, Pistruieni-Orhei – 25.III.1993, Chiºinãu; volume: Blestem, 1937; Moartea vulturului, 1938; poezia postbelicã este adunatã în Scrieri, vol. I-II, 1971 ºi Pasãrea albastrã, 1991; studii la Universitatea din Bucureºti; asumându-ºi rolul de ideolog oficial în perioada postbelicã, a deþinut mai multe posturi birocratice: locþiitor al preºedintelui Sovietului Miniºtrilor al RSSM, 1947–1951; preºedinte al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, 1945–1946; 1955–1958; redactor-ºef al revistelor Scânteia leninistã, 1946–1947 ºi Nistru, 1966–1971; laureat al Premiului de Stat republican, Scriitor al Poporului, deputat al Sovietului Suprem al URSS ºi RSSM, deþinãtor al ordinului Lenin º. a.; studii la Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu), poet cu o întinsã creaþie poematicã ce a rãspuns prompt la comandamentele timpului, au toate însemnele poeziei simboliste autohtonizate cu anumite note protestatar-sociale ºi expresioniste („mãºti, mãºti ne þipã groazã-n faþã“), cu o accentuatã culoare localã basarabeanã (cu FeþiFrumoºi ºi zei, cu frunþile þãranilor de rouã ºi ulei, cu turmele pe dealuri, cu fierul care scurmã brazdele). Poetul „cu sufletul – hulub calic“ care se vrea „dezgolit de straiul zilelor“ înfãþiºeazã, cu patetism surdinizat, lumea birjarilor, a fetelor sãrace, cerºetorilor „ce poartã durerea-n toamnã ca pe o hainã“,

256 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

nebuni ce recitã catrene ºi beau vin ºi lumea temeinicã þãrãneasc㠄cu oameni dârji ºi chipul blând. Sufletul „pustiu“ („cu amurguri, limite ºi scene“) se întâlneºte, într-o simbiozã originalã tipic basarabeanã, cu sufletul aspru ancestral, cu rãni sângerânde în care trecutul se redeºteapt㠄ca o bãuturã tare, ca un chin“. Întoarcerea poetului la uneltele sale are loc anevoie începând cu anul 1987.
SCRIITORII PERIOADEI 1955–1965 FA Þ Ã C U „ T E R O A R E A I S T O R I E I “ (Reabilitarea eticului ºi a sacrului)

Prin caracteristicile ei esenþiale, opera lui Ion DRUÞà (n. 3.IX.1928, satul Horodiºte-Soroca; întreaga creaþie este adunatã în 4 volume în 1986–1987, reluatã în caractere latine în 1989; vol. I conþine nuvele, naraþiunea autobiograficã Horodiºtea,1975, romanul Frunze de dor, 1957, ciclul de povestiri pentru copii Daruri, 1969, ºi nuvela de mari proporþii Ultima lunã de toamnã, 1975; vol. II cuprinde romanul Povara bunãtãþii noastre, 1961–1967, 1985, apãrut ºi în BPT a Editurii Minerva din Bucureºti, 1991, nuvelele Întoarcerea þãrânei în pãmânt, 1969, 1970, Toiagul pãstoriei, 1984; vol. III insereazã romanele Biserica Albã, 1975–1981, 1986–1987; ºi Clopotniþa, 1972, apãrut ºi la Cartea Româneascã; vol. IV conþine eseuri ºi piesele Casa mare, 1959, Doina, 1958, Pãsãrile tinereþii noastre, 1971, Horia, 1973, Frumos ºi sfânt, 1979, Cervus divinus, 1977–1981, 1987) este reprezentativã pentru literatura românã din Basarabia: refuzul convenþiilor ideologice oficiale, respectul valorilor etice, cultul culorii locale, pitorescului povestirii ºi oralitãþii etc. Nãscut dintr-un tatã zugrav de biserici, „plin de demnitate, arþãgos ºi încãpãþânat“ ºi dintr-o mamã cu descendenþã genealogicã ucrainean㠄de o bunãtate creºtineascã“, urmeazã cursurile de tractoriºti, 1945, ºcoala silvicolã, 1946 ºi, dupã terminarea serviciului militar, Cursurile literare superioare de pe lângã Institutul de Literatur㠄Maxim Gorki“ din Moscova

MIHAI CIMPOI

257
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

De la stânga la dreapta: Grigore Vieru, Gheorghe Malarciuc Ion Druþã, Leonid Mursa, Samson ªleahu

(1957). A fost secretar al sovietului sãtesc (primãriei) Ghica Vodã în perioada grea a deportãrilor ºi colectivizãrii. Stabilindu-se, în 1969, la Moscova, scriind în limbile românã ºi rusã ºi sfidând criticile oficiale de la Chiºinãu, cunoaºte o carierã strãlucitã de prozator ºi dramaturg cu cãrþi traduse în mai multe limbi ºi piese jucate în teatrele din fosta URSS ºi din alte þãri. Premiul de Stat al RSSM. Scriitor al Poporului din RSSM. Mai multe ordine ºi distincþii de stat ale fostei U.R.S.S. ºi ale Republicii Moldova. Opera sa este în linii mari o expresie a rezistenþei spirituale ºi morale în faþa a tot ce submineazã naþionalul, umanul, sacrul. Nu întâmplãtor multe din scrierile sale, care au înfruntat „zidul“ mentalitãþii oficiale („zidul“ apare ca metaforã a puterii în piesa Cervus divinus), au fost interzise, blamate, supuse interdicþiei, apãrând editorial cu multã întârziere la Chiºinãu dupã ce treceau cenzura – mai liberal㠖 a Moscovei. Controlul de partid instituþionalizat (prin securitate, critica oficialã, agenþia pentru pãstrarea secretelor de stat, chiar ºi Biroul CC al partidului) s-a exercitat din plin asupra scriitorului, începând mai cu seamã dupã publicarea

258 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

celei de-a doua pãrþi a romanului Povara bunãtãþii noastre. Începând cu anul 1994, scriitorul a pactizat în mod paradoxal cu cei care l-au blamat, manifestând atitudini conservatoare de pãstrare a „seminþelor socialiste“, a moldovenismului ºi creºtinismului modelat dupã cel rusesc. Cititorii ºi criticii au început sã se întrebe, uimiþi, dacã scriitorul a fost cu adevãrat sincer în scrisul sãu. Aceastã debusolare a încrederii are, fireºte, temei, fiindcã în opera sa n-au lipsit notele de regionalism literar cu o tendinþã esteticã antiromâneascã. Ion Druþã debuteazã în contextul literaturii basarabene din anii 50 când, dupã moartea lui Stalin, „cârmaciul popoarelor“, se instaureazã o epocã a „dezgheþului“ social. Druþã impune, autoritar, formula narativã lirico-simbolicã, afirmându-se pe linia tradiþiei crengiene ºi sadoveniene a literaturii româneºti. În primele nuvele ºi în lucrarea de mari proporþii Frunze de dor cultivã aproape fãrã excepþie un principiu baladesc, naraþiunea fiind intens coloratã de atitudinea emoþionalã, de ataºamentul simpatetic faþã de eroii sãi. Autorul ºi personajele pe care le creeazã constituie o unitate plasmaticã, actul identificãrii absolute fãcând dovada apartenenþei la un univers autarhic. Raportat la epocã, lirismul druþian îºi vãdeºte rosturi polemice: este expresia personalitãþii omului, conceput de Stalin ca un „ºurubaº“ supus maºinii statale. Printr-o astfel de redimensionare a mentalitãþii artistice, Druþã se ralia valului prozei lirice ºi confesionale ce se impunea în literatura rusã, ucraineanã sau kirghizã. Fireºte, formula sa liricã nu era una de împrumut ºi cu atât mai mult – una conjuncturalã: e de întrevãzut în ea spiritul tradiþiei. Cultul povestirii ºi povestitorului vorbeºte despre un prozator moldovean. Naraþiunea urmeazã un curs domol al întâmplãrilor, sub semnul oralitãþii tradiþionale, ºi numai din când în când a raccourci-ului, a „ochiului“ cinematografic, trãdând semne ale poeticii romaneºti a secolului al XX-lea. Tipologic, Druþã aparþine categoriei creatorilor rurali în literaturã, a acelora care cred c㠄veºnicia s-a nãscut la sat“

MIHAI CIMPOI

259
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

(Lucian Blaga). Or, universul rural existã sub semnul naturalului, al organicului. Organicismul se comunicã ºi concepþiei despre artã. Ion Druþã, în speþã, cultivã o frazã articulatã dupã legile naturalului, simplitãþii, tãcerii semnificative. Ea trebuie auzitã, stângãcia expresivã poartã pecetea ingenuitãþii ºi rostirii disimulate, ocolite, þãrãneºti. Pe de altã parte, ea vorbeºte despre refuzul sincronizãrii totale cu tendinþele înnoitoare din Ion Druþã proza secolului al XX-lea. Prozatorul accentueazã, cu mândrie, cã este al lumii pe care ne-o înfãþiºeazã. Întregul e o formã de existenþã a lumii rurale, un mod de a fi. Anume conºtiinþa lui naºte, dincolo de formula lui liricã, suflul epic; Horodiºtea, Ciutura, Ocolina sunt niºte organisme vii, cu o singurã respiraþie, care înfruntã destoinic vicisitudinile soartei, vânturile istoriei. George Cãlinescu observã cã la Sadoveanu indivizii au o autenticitate fenomenalã, nu una structuralã. Ion Druþã nu se deosebeºte esenþial de acest tip de creatori rurali care concep nu atât eroi, cât un specimen uman ce nu configureazã structuri psihologice, ci o ontologie vagã a spiritului. Numai cã, la el, este resimþitã mai dramatic invazia civilizaþiei, a tot ce pericliteazã ºi anihileazã frumuseþea ºi sfinþenia naturii. De aceea satul apare ca spaþiu sacru. Ca ºi þãranul lui Sadoveanu, þãranul lui Druþã este apãsat de civilizaþie, simte o tulburare sufleteascã în faþa invaziei ei. Mijlocul securizant la care recurge este cel universal: retragerea în sine, ajutatã de credinþa imuabilã în valorile etice, în ceea ce este frumos ºi sfânt. Trãind într-o lume în care temeiurile etice s-au clãtinat, eroii sãi cautã în mod fervent salvarea prin sacru. Nu existã, de fapt,

260 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

eroi, la scriitorul basarabean, ci un singur erou aflat mereu în cãutarea absolutului. Revelaþia sacrului este, dupã Mircea Eliade, singura în mãsurã sã stimuleze convingerea noastrã c㠄ceva ireductibil real existã în lume“, cã acest real are o bogãþie de sensuri ºi o ordine ce se opune curgerii haotice ºi periculoase a lucrurilor. La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a fi sau mai cu seamã a deveni om înseamnã a fi „religios“ (Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, vol. II, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986, p. IX). Religiozitatea lui Druþã þine de primitivitatea sufletului þãrãnesc, de arhetipalitatea lui, precum ºi de antiintelectualismul programatic al stilului. Nu e vorba, la el, de un misticism profund rezultat din cãutarea absolutului ºi crearea unor abisuri ºi stãri sufleteºti specifice, ci de o aplicare a preceptelor biblice ºi de propunerea soluþiilor creºtine pentru lumea modernã, care a uitat de Dumnezeu. Prin urmare, evocarea istoricã în Biserica Albã e axatã pe o ideologie teologicã ce demonstreazã ºansa mântuirii de suferinþele rãzboiului ruso-turc ºi de înãlþarea spiritualã prin construirea unui templu. Într-un atare context, alãturi de Paisie Velicikovski figureazã ºi Grigori Potiomkin în care Druþã nu vede atât simbolul expansionismului, al „mândriei ruse“ (Dostoievski), cît al omului religios cãruia îi sunã mereu în urechi melodia clopotului de la Cernigov, localitatea sa de baºtinã. În prima piesã a lui Ion Druþã, eroina respectã tocmai orânduiala pãmântului, visând la o casã mare în care se vedea „mai tânãrã ºi mai voinicã“. (Casa cea mare este, la moldoveni, odaia împodobitã cu grijã ºi predestinatã evenimentelor cruciale ale vieþii, întâlnirilor, rugãciunilor ºi spovedaniei). Casa mare nu e decât un spaþiu sacru în care sufletul pãstreazã o ordine eticã ºi se raporteazã intim la lumea dinafarã. Vasiluþa este o vãdanã, care face parte la Druþã din ºirul oamenilor simpli ai pãmântului ºi viseazã la o împlinire

MIHAI CIMPOI

261
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

prin dragoste, dar ºtie cã sentimentul datoriei este superior acesteia: ea trebuie sã pãstreze amintirea soþului sãu cãzut pe front ºi trebuie sã fie în continuare mama feciorului sãu Andrei. În virtutea supremei legi etice, nu poate sã accepte dragostea flãcãului Pãvãlache, de altfel cu mult mai tânãr decât ea. Eroina luptã cu ea însãºi ºi în câmpul conºtiinþei nu acceptã nici un argument dinafarã, chiar dacã el ar justifica o pornire fireascã a sufletului. Desolidarizarea de sacru sau refuzul lui conºtient exprimã, dupã Druþã, drama lumii contemporane, dezaxarea ei moralã. „Cele douãsprezece porunci, spune patetic Potiomkin în Biserica Albã, sunt hotarele lumii în care trãim, secole la rând, popoare, limbi, datini. A încãlca aceste hotare înseamnã a te situa în afara lumii civilizate, înseamnã a fi un om sãlbatic, un om straºnic, cã nu în zadar celor ce nu recunosc poruncile li se zice: „Nu au nici un Dumnezeu“. Expresia cneazului se cade a fi luatã în sens etic mai larg: omul „fãrã Dumnezeu“, fãrã credinþã în ceea ce este frumos ºi sfânt, fãrã conºtiinþã (de sine ca ºi de neam, de pãrticicã a omenirii), „fãrã cuvânt“ (= fãrã personalitate) este un om fãrã umanitate. În el s-a stins flacãra esenþei divine, adicã a demnitãþii. Ieºirea din spaþiul sacru se soldeazã cu un eºec pe planul realizãrii existenþiale a omului. Sacrul permite perspectiva cea mai înaltã asupra lucrurilor ºi faptelor umane, de unde se vãd clar binele ºi rãul, frumosul ºi urâtul, esenþa ºi aparenþa, adevãrul ºi minciuna, sublimul ºi mediocritatea, absolutul ºi relativul, deci lumea în categoriile ei distincte. Poetica lui Druþã, în aspiraþia ei spre durabil ºi concentrare („Crearea unei lumi pe un spaþiu suprascurt – acesta este prinosul cehovian în literatura universalã“, spune el în eseul despre Cehov), se alimenteazã subteran din reprezentãrile mitice populare, din substratul creºtin autohton al culturii noastre spirituale. De remarcat cã modelul cultural rusesc care îl marcheazã puternic aduce construcþii topice nefireºti, oralitatea stãruitoare

262 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

impune o limbã care nu-l distanþeazã pe autor de eroi, o simplitate care cade uneori în simplism. Nu este cazul sã-i cerem lui Ion Druþã sã ne dea expresia complexitãþii omului modern, fiindcã el îºi propune alt obiectiv: sã înfãþiºeze sufletul rudimentar ºi totodatã complex al þãranului dupã cum ar fi nerezonabil sã-i cerem alte soluþii decât cea a sacrului ºi alte categorisiri decât cea – folcloricã, maniheic㠖 în bine-rãu, frumos-urât, sacru-profan. De aici un anumit schematism evident al naraþiunii ºi elementaritatea analizei sufleteºti, care þine atât de comandamentele timpului, cât ºi de concepþia ºi felul de a fi ale scriitorului. Însãºi prezenþa preºedinþilor de gospodãrii (colhozuri), a membrilor guvernului sunt „o cuiras㓠care sã salveze punerea de probleme ºi care s㠄blindeze“ opera ca „sã meargã“; Pavel Rusu ºi Mihai Gruia au, astfel, spre deosebire de Tudor Mocanu, o aurã cam ideologizatã. În virtutea mentalitãþii liniar-creºtine, scriitorul încearcã sã împace normele etice milenare cu formele noi de viaþã, ceea ce genereazã nota de falsitate evidentã. Deficitul epic este compensat prin darul povestirii, iar dialogul, în dramaturgie, cedeazã adesea locul narãrii unor evenimente ºi situaþii de cãtre personaje. Pentru rezolvarea tuturor conflictelor se propune o unicã soluþie: cea creºtinã, ceea ce simplificã lucrurile. Artistul Druþã este, în unele lucrãri ale sale, grav subminat de moralistul Druþã. Ion Druþã a stãruit sã fie un director de conºtiinþã în domeniul vieþii sociale, având perfectã dreptate uneori ºi greºind profund alteori. Atât prin intermediul eroilor sãi – Onache Cãrãbuº, Mãtuºa Ruþa, Cãlin, Ghiþ㠖, cât ºi prin luãrile energice de atitudine în presã ºi în Parlament, a vorbit despre marile probleme basarabene: ciudata babilonie care a subminat limba românã, rolul nefast al experimentãrilor ºi structurilor social-economice strãine obiceiului pãmântului, periclitarea echilibrului ecologic. „Apele nu pot sã disparã, va spune eroul sãu, Gruia. Apele ba se revarsã, ba îºi schimbã albia, ba cobor în adâncuri, dar sã disparã

MIHAI CIMPOI

263
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

nu pot, pentru cã apa ºi aerul ºi cerul e tot ce-avem mai frumos, tot ce avem mai sfânt.“ Aceste atitudini ferme ale lui Druþã au devenit mai apoi ezitante sau consunãtoare cu cele oficiale. Un adevãrat fenomen în literatura basarabeanã este proza lui Vasile VASILACHE (n. 4.VII.1926, Unþeºti-Iaºi; volume de prozã: Douã mere þigance, 1964; Povestea cu cocoºul roºu, 1966, 1994; Elegie pentru Ana-Maria, 1983; Vasile Vasilache * Mama-Mare – profesoarã de istorie, 1988; Navetista ºi pãdurea, 1989; ºi-a fãcut studiile la Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu (1958), dupã care a fost profesor la ºcoli de culturã generalã, redactor la publicaþii de culturã; în 1964 a absolvit Cursurile superioare de scenaristicã din Moscova; în 1994 a fost redactor-ºef al revistei Columna), scriitor contestat pentru accentele satirice ºi pentru limbajul esopic la care a recurs spre a spune adevãrul despre perioada postbelicã. Disponibilitatea carnavalescã este un dat organic al prozei lui Vasile Vasilache, a cãrui filiaþie directã cu cultura popularã a râsului este de netãgãduit. Deformarea uºor parodicã sau grotescã a viziunii are loc în cadrul unui curs narativ familiar, în care cititorului i se clipeºte complice din ochi. (Modelul narativ crengian este învederat.) Dupã ce, vrãjit de vorbele naratorului, el se transpune fãrã eforturi speciale pe unda însufleþirii generale a poveºtii (povestirii), i se strecoarã unghiuri noi de vedere, certitudini ºi incertitudini, iar dacã acþiunea are loc în plan cotidian – intrigi, bârfeli, „pribuluieli“, cum zice autorul. În Povestea cu cocoºul roºu, roman parabolic în care apare întreg tabloul complex ºi contradictoriu al colectivizãrii gospodãriei þãrãneºti, eroul fiind un fel de Dinu Pãturic㠄basarabeano-sovietic“, avem gama întreagã a comicului:

264 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

voioºia generalã alterneazã cu intonaþia discretã a vocii autorului, solemnitatea verbului scade brusc ºi cade chiar în neutralitate epicã, condensarea aforisticã îºi are la polul opus un retorism despletit, farsa înlocuieºte dezvãluirea dezacordului adânc dintre esenþã ºi aparenþã. Realizând o simbiozã între formulele narative tradiþionale ºi moderne, Vasilache, moralist subtil ºi filosof-þãran, începe mereu de la… Adam ºi Eva un „Clanul“ Vasilache * dialog despre existenþa umanã. Nuvelele sale sunt artistic-rotunde ºi au un sens parabolic, conjugând efectul înstrãinãrii de esenþa adevãratã a omului ºi de ethosul popular cu efectul înstrãinãrii prin limbaj. Serafim Ponoarã ºi Anghel Farfurel (numele poartã, dupã cum se vede, aceeaºi semnificaþie) formeazã un cuplu caracterologic: primul rãmâne ingenuul aservit frumosului, nu utilului (cumpãrã un bouþ frumos în loc de viþicã), este firea angelicã, inadaptatã la destin, cel de-al doilea este îngerul „cãzut“, uºor demonizat, adaptat caraghios la noile realitãþi, fiind aservit în toate utilitarismului, materialismului. Efectul comic vine din tabloul caricat al „birocratizãrii“ la scarã miniaturalã, dar intens înstrãinãtoare, a omului mãrunt. „Noile“ realitãþi îºi reflectã eºecul atât în oglinda inocentã a lui Serafim cât ºi în cea viciatã a lui Anghel. Prozatorul conjugã, într-o viziune originalã filosofic-þãrãneascã, timpul anistoric al primului personaj cu timpul istoric al celui de-al doilea, rãsfrângându-le – prismatic – în timpul moral al autorului însuºi. Astfel, pe bazã de material þãrãnesc ºi cu ajutorul procedeelor râsului popular, este ilustratã dicotomia platonicianã daimonion – „omul-marionetã“. Serafim Ponoarã ascultã doar de îndemnurile lui lãuntrice, boicotând istoria, în timp ce Anghel Farfurel rãspunde la provocãrile timpu-

MIHAI CIMPOI

265
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

lui, participând la negustoria lui de principii ca om mic, nu ca reprezentant al puterii, „ca general al universului“ ºi transformându-se, astfel, într-un personaj caricatural al lui, într-o oglindã ce aratã monstruozitatea mecanismului social. Prin acest de-al doilea, Vasilache face demonstraþia efectelor ultime ale înstrãinãrii, cãci e vorba de o implicare într-un timp care nu este al omului, de fapt într-un gol de timp ce dezumanizeazã, dezindividualizeazã, deznaþionalizeazã. Un studiu psihologic al fenomenului navetismului, care rãvãºeºte satul basarabean contemporan, ne propune V. Vasilache în Navetista ºi pãdurea. Sãtenii de la Lozioara ºi de la Dulmu, care îºi fac naveta obligatorie la oraº, sãvârºesc ritualul parcã inocent al dezrãdãcinãrii, adicã al pierderii propriei esenþe umane, al înstrãinãrii progresive de tradiþii, obiceiuri, strãmoºi, de tot ce au sãnãtos în fiinþa lor însãºi, al Neantului moral ºi spiritual. Lumea navetiºtilor se neantizeazã printr-un satanism al mediului urban (mãrunte afaceri ºi tranzacþii, bârfeli, gesturi automatizate, comportament „mojicesc“, total-impudic). Portretului fenomenologic al dezrãdãcinatului i se asociazã cel al bastardului, cãci ºirul personajelor lui Vasilache este din stirpea lui Tom Sawyer sau a lui Oliver Twist, adicã a copilului gãsit sau a aceluia din flori. Sunt, sociologic explicând lucrurile, copiii foametei ºi ai colectivizãrii, „chemaþi, trimiºi, doriþi, blestemaþi, neuitaþi, neaºteptaþi“. „Daltonismul“ cultivat programatic de Aureliu BUSUIOC (26.X.1928, Cobâlca, azi Codreanca, jud. Orhei, volume de poezii: Prafuri amare, 1955; Piatra de încercare, 1958; Firicel de floare rarã, 1961; Dor, 1962; Poezii, 1964; În alb ºi negru, 1977; Îmblânzirea maºinii de scris, 1988; Plimbãtorul de purici, 1992; Concert, 1993; romane: Singur în faþa dragostei, 1966; Unchiul din Paris, 1973; Local – ploi de scurtã duratã, 1986; Lãtrând la lunã, 1997; Pactizând cu diavolul, 1999; dramaturgie: ªi sub cerul acela, 1971, ºi piesa Radu ªtefan întâiul ºi ultimul neapãrutã în volum; volumul de sintezã Scrieri

266 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

alese, 1981; fost ofiþer al Armatei române, îºi face studiile la Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu, deþinând apoi mai multe funcþii de redactor-ºef al gazetei Tinerimea Moldovei, redactor-ºef al revistei satirice „Chipãruº“, redactor de editurã, consultant ºi secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor) a fost bineînþeles, expresia, unei reacþii contra convenþiilor disAureliu Busuioc cursului oficial care prefera o unicã culoare: albul. În condiþiile oficializãrii dirijate a poeziei, Aureliu Busuioc a recurs la o mascã: cea a unui întârziat simbolist cu un ceremonial hieratic ºi uºor histrionic pe cunoscuta linie Macedonski-Minulescu. E, de altfel, „masca“ ce-l prinde bine. Ea are, însã, dincolo de tenta simbolistã generalã, o originalã trãsãturã busuiocianã care constã într-o prezenþã mai activã a ironiei ºi parabolei, însemn deja al poeticii secolului al XX-lea. Bunãoarã, poetul nu-ºi plimbã pur ºi simplu „nesfârºitele melancolii“, ci are conºtiinþa cã aceste melancolii sunt izvorâte („de altfel – formal“, precizeazã) „din proasta cunoaºtere a logicii“, ºi cã este un plimbãtor de nostalgii aºa cum un tip cunoscut i-a spus cã este plimbãtor al propriilor purici. Impactul dintre cele douã poetici se traduce efectiv într-un impact dintre sentiment ºi ironie, de esenþã, sã-i zicem, postmodernã. „Albul perfect al zãpezilor veºnice“, cãtre care tinde cel ce-ºi sãrbãtoreºte nunta de argint sau „contururile vagi de mãri ºi continente“ care rãsar în creieraºele mici ale pãsãrilor cãlãtoare aduc aminte de vagul simbolist, configurând un model de Bãtrân Poet („bãtrânul, extrem de bãtrânul Poet“) ce vine – minulescian – din lumea creatã dincolo de zare, dintr-un Eldorado paradisiac. Survine, însã, adesea ºi celãlalt model: al Poetului lucid-ironic, care, îmbrãcat în straie arlechineºti, observã

MIHAI CIMPOI

267
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

marele teatru al lumii: „Mulþimea în piaþã / se þine de burtã / bravo, panglicarul / cocoºatul, paiaþa! […] / Piaþa cu taþi, mame, / bunici, / nepoþi. // Podiumul cu Nebunul. / Râdem cu toþi. // Plângem aºa, / câte unul“. Nichita Stãnescu Plimbãtorul de nostalgii este, ºi Aureliu Busuioc * cum se vede, ºi un plimbãtor de ochi ager care surprinde spectacolul complex al lumii. Proza ºi dramaturgia sunt ale unui poet, dat fiind deficitul de substanþã epicã ºi construcþie dramaturgicã, recuperat însã de sentimentul dramaticitãþii vieþii. Dotat cu inteligenþã ºi spirit de observaþie ºi umor, Busuioc reprezintã tipul rar de scriitor „urban“ care valorificã cu predilecþie un material de viaþã rural. Proza sa refuzã relatarea domoalã moldoveneascã, fiind dinamicã, „cinematograficã“, eseisticã ºi având nerv ironic. Perspectiva observaþiei acide permite o creionare rapidã a fiºelor caracterologice: creierul unui director de ºcoal㠄are douã circumvoluþiuni“. Încercarea de a pune problema societãþii contemporane e pe alocuri timidã, dar prin prisma ironiei aspectele urâte sau chiar monstruoase apar oricum în relief. Un erou memorabil este Radu Negrescu din Singur în faþa dragostei, proiectat pe fundalul unui mediu sãtesc dominat de ignoranþã, lâncezealã socialã, frazeologie goalã, prostie, ipocrizie. Dupã ce îmbracã mai întâi masca unui Don Quijote al satului basarabean, personajul se vindecã de „romantism“, lasã în pace morile de vânt, aºteptând „marele semnal“ – chemarea la doctorat, la oraº. Este singura soluþie salvatoare din acest mediu afectat de idioþenie, mediocritate, rutinã ºi obtuzitate. Romanul utilizeazã procedeul „scrisorilor“celor doi eroi îndrãgostiþi, recurgând la faceþie, speculaþie metafizicã spumoasã, gratuitã. Radu ªtefan întâiul ºi ultimul surprinde în cheie burlescã drama „pohtelor“ de putere a unui domnitor obscur care mai mult ºi-o imagineazã bovaric decât o exercitã în realitate.

268 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Lãtrând la lunã (Ed. Arc, Chiºinãu, 1997) este un roman alegoric, þesut pe faþã ºi pe dos, o dublã antiutopie, prin care demitizeazã atât lumea „armonioas㓠a totalitarismului, cât ºi cea marcatã de haos a tranziþiei. Din perspectiva „canin㓠a ºoricarului Enrique, povestitorul traducãtor din „ºoricãreasc㓠face o radiografie socialã, civilã ºi moralã, împingând totul în grotesc ºi absurd ºi constituind o parabolã a Puterii ºi Leviathanului. Naraþiunea e menþinutã într-un regim stilistic auctorial-nonºalant, melifluu, colorat de vervã, ironie corosivã ºi burlesc hofmannesc. (De altfel, ºoricarul Enrique este descendentul literar vãdit al Motanului Murr.) Un loc aparte în contextul poetic basarabean îl deþine Paul MIHNEA (n. 22.VII.1921, Briceni-Hotin – 31.VIII.1994, Chiºinãu; volume: Preludiu, 1940; Lumina ochilor mei, 1957; Galerie cu autoportret, 1968; Hingher ºi Demiurg, 1973; Grãdinar, 1980; Coroanã de sonete, 1992), poet de esenþã modernistã, traducãtor al lui Rilke, Valéry ºi Verlaine, adevãrat monah al poeziei, care s-a hrãnit numai din scris ºi a degustat in petto licorile ei sacre. Pentru Paul Mihnea, ca ºi pentru Valéry, poezia este „o sãrbãtoare a intelectului“ ºi el intrã în grãdina exoticã, semi-miticã a lumii ca un esculap-inventator ce-ºi altoieºte propriului suflet rãdãcinile copacilor. Semi-omul, semi-copacul în aceastã posturã semi-fabuloasã îºi altoieºte cerului soarele sau altoieºte ierburilor razele solare, ceva din sufletul lui – pietrei, iar copacului cuvinte. Jocul acesta sibilinic al metamorfozelor, al introvertirilor (el este „floare de ninsoare“, „focar al flãcãrilor“, „Val“, „paratrãsnet“, drum, pustiu de visuri), al transplantãrilor ºi altoirilor reciproce (fãrã ca poetul sã ºtie pânã la urmã cine în cine-i transplantat ºi care-i el ºi care-i infinitul) este însãºi odiseea intelectului pornit pe drumurile cunoaºterii cu oglinzi reci, aceastã rãcealã a reflecþiei desfãºuratã într-un lanþ nuclear, se transmite ºi versului care are, evident, ºi o notã factice. Paul Mihnea este un grãdinar-geometru, un poeta faber care construieºte ecuaþii intelectuale sub semnul logicii raþionaliste ºi care are o propensiune spre impresii auditive ºi vizuale (în acest sens mulþi dintre compozitori ºi pictori îi sunt surse de inspiraþie). O coroanã de sonete

MIHAI CIMPOI

269
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

nu era deci o dificultate prea mare pentru un asemenea meºter iscusit de interaltoiuri. Debutând cu versuri uºor afectate de note gândiriste ºi simbolist-autohtone, dar având halouri de seninãtate muzicalã, poetul nu a deviat decât mânat de circumstanþe de la formula intelectualistã, hermeticã, glacialã (este depistabilã la el o lucrare industrioasã, de turbinã generatoare de luminã rece, a intelectului), superior-valérystã („Parterul ca madona, ºi scena ca un ºleah / vioara ºi Paul Mihnea Ciacona ºi sufletul lui Bach“). Proza Ariadnei ªALARI (n. 27.IX.1923, Cetatea Albã, principalele volume de prozã: Oameni ºi destine, 1961; Neastâmpãr, 1961; Valul lui Traian, 1968; Scrieri alese, vol. I-II, 1983; Labirint, 1990; studii la Institutul Politehnic din Bucureºti, 1947, ºi la Cursurile literare superioare de pe lângã Institutul de Literatur㠄Maxim Gorki“ din Moscova; a fost un timp inginer-chimist ºi profesoarã la ºcoala de culturã generalã) este scrisã cu acurateþe supravegheatã ºi cu inteligenþã. Pecetea livrescului se resimte nu doar în stilul baroc, ci ºi în construcþia savantã, în viziunea asupra lucrurilor, hrãnitã de lecturi dintre cele mai diverse, care face ºtearsã pasta epicã. Romanele Ariadnei ªalari sunt dur-realiste, încrâncenate, mustind de viaþã asprã, rãvãºitoare sub semnul destinului necruþãtor (rãzboi, foame, deportãri, repatrieri, lagãre de concentrare). Labirintul este romanul destinului intelectualitãþii române din anii 30–40 (perioada include ºi primii ani postbelici trãiþi în Republica Popularã Românã), care înfãþiºeazã în fiºe caracterologice bine conturate ºi în studii de moravuri sugestive, „exotice“ o galerie întreagã de personaje: albaiulieni, bucureºteni, basarabeni – de la comerciantul angrosist Ilie Balotã, doctorul ginecolog Titus Mardaº, moºierul Cezãricã Rareº, care are ceva din alura ducelui Mussolini pânã la Marin Preda, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu,

270 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Alexandru Jar ºi Veronica Porumbacu. Tehnica e a desfãºurãrii în evantai de scene ºi episoade epice, dinamic rãsfirate sub formã de portrete punctate energic ºi uºor caricate în sensul personajelor cãlinesciene. Bunãoarã, doamna avocat Dorica: „Aceastã femeie rece ºi mândrã, pe care lumea bunã albaiulianã o considera oricând o achiziþie râvnitã, pentru ºicul de-a împãrþi trapeza cu o descendenþã de veritabilã spiþã aristocraticã, Ariadna ªalari avea maniere de reginã ºi-ºi afirma personalitatea cu o distincþie suveranã, arãtând oricând cã dispreþuieºte lumea, fiindcã e în drept s-o facã“. Ion Constantin CIOBANU (27.X.1924, Budãi-Orhei, dupã date precizate – 19.I.2001, Chiºinãu; volume de prozã: Codrii, vol. I-II, 1954, 1957; Întâlnire cu eroul, 1962; Podurile, 1966; Cucoara, 1975; Scrieri, vol. I-II-III, 1977–1978; Voci pe oglinda apei, 1981; Podgorenii, 1982; a absolvit ºcoala pedagogicã din Orhei, ºcoala centralã comsomolistã de pe lângã CC al ULCT din URSS (1951) ºi Cursurile literare superioare de pe lângã Institutul de Literatur㠄M. Gorki“ din Moscova, 1959; a fost activist comsomolist ºi profesor, secretar ºi preºedinte al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor 1961–1965; 1987–1990) depãºeºte cadrul realist-socialist al naraþiunii, faþã de care este fidel în multe din scrierile sale, prin fiºe caracterologice mãiestrit realizate (în special al bãtrânilor ºi al tânãrului abia intrat în viaþa mare, care este uneori ºi narator ºi care are de trecut „podurile“ ei). I. C. Ciobanu are, ca sã zicem aºa, vocaþia tinereþii ºi bãtrâneþii. Eroii sãi populeaz㠖 la poluri diferite – aceste douã sfere. Dacã vârsta înaintatã cautã sã vorbeascã prin adevãruri „primite“, cea fragedã se exprimã prin preceptele vieþii însãºi. „În tinereþe gândurile roiesc repede…“, spune prozatorul. Timpul narativ „tânãr“,

MIHAI CIMPOI

271
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Ion C. Ciobanu ºi Mihai Cimpoi la o ºedinþã festivã

prezent în Podurile, este generat de euforia ºi bogãþia simþurilor, de cerul senin pe fundalul cãruia aleargã fantomele gândirii ºi ale dragostei. Bogata experienþã de viaþã nu ºi-a gãsit materializarea deplinã în vastele pânze romaneºti din cauza respectãrii schemelor impuse de timp; oricum, dincolo de aceastã escamotare a adevãrului vieþii, sunt scene de o autenticitate indiscutabilã. Fenomenul întoarcerii la estetic ce trecea neapãrat prin resurecþia eticului genereazã un adevãrat reviriment în poezia lui Petru ZADNIPRU, care ºi-a sfidat curajos formaþia dogmaticã din începuturi (13.I.1927, Sauca-Soroca – 23.X.1976, Chiºinãu, înmormântat în satul natal; volume de poezii: Luminile câmpiei, 1952; Însetat de depãrtãri, 1959; Lume, dragã lume, 1962; Gustul pâinii, 1964; Mi-e dor, 1971; Mã caut, 1975; Poezii, 1981; studii la Universitatea din Chiºinãu; a fost activist comsomolist, redactor la diferite reviste, secretar responsabil al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, 1963–1971). Accesele de revoltã moralã ce au fãcut sã-i explodeze inima acestui poet, care a fost întruchiparea noþiunii de homo ethicus, s-au tradus în autoflagelãri nemiloase, în formule imperative sau în demonstraþii mai discrete ale caracterului dialectic al

272 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

vieþii. Supãrarea eticã supremã o produce jumãtatea de mãsurã, pisica din ceasul de perete care mãsoarã egal cadenþele timpului. Însuºi destinul basarabenilor este pus sub semnul îngânãrii contrariilor: „Moldovenii când se strâng / ªi-n petreceri se avântã / La un colþ de masã plâng / La alt colþ de masã cântã. // Sufletul precum le-ar fi / Glob cu douã emisfere: / Una-i noapte, alta-i zi. / Bucurie Petru Zadnipru * ºi durere.“ Anatol GUJEL (n. 6.VI.1933, Iaºi; principalele volume de poezii: Fereastra cu trei muºcate, 1956; Poezii ºi poeme, 1959; Vânt de april, 1959; Ostroave verzi, 1962; Sonata lunii,1965; Versuri, 1967; Cutia de rezonanþã, 1968; Scoica sarmaticã, 1969, Lanterna magicã, 1978; Crug, 1982; studii la Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu; a fost secretar responsabil la gazetele Tinerimea Moldovei, Moldova socialistã ºi revista Moldova); transcrie stãri sufleteºti Anatol Gujel complexe într-un desen liric de o deosebitã puritate („Iese un colte de iarb㠖 / zvâcnet de ciocârlie. / Ochi-ºi deschide – de asupra-i / liniºte clarã ºi-adâncã“) sau scrie o poezie de reflecþie existenþialã în volute largi, cu retrospective amãnunþite asupra drumurilor vieþii care cristalizeazã în forme de glose moderne, punctate cu frecvente formule gnomice concluzive sau cu iluminãri spirituale ºi comprimate de experienþã trãitã cu tensiune. Este o poezie a interconexiunii adânci om-univers, omnaturã („Din floare-n floare-mi readuc pe lume chipul – / Copi-

MIHAI CIMPOI

273
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

lãria care graviteazã-n juru-mi. / Nu las aºijderi nopþii alb pe stele, / Stau þintuite pe loc: pãdurile se miºcã, / pulseazã, iuþi ºi reci, izvoarele prin vine. // Vorbesc ºi în mii de limbi – le ºtiu pe dinafarã. / În picurul de rouã liniºtea cuvântã. / Un bob de grâu, ºi el, e privegheat de cosmos:“ O prozatoare a generaþiei care a impus un moment aparte în nuvelisticã prin dramatismul situaþiilor ºi laconism este Raisa LUNGUPLOAIE (n. 15.VIII.1928, MihãiRaisa Lungu-Ploaie leni-Bãlþi; volume: Povestiri, 1960; Cântecul unei viori, 1962; Mãrþiºoare, 1964; Pana albastrã, 1972; Zãri albe, 1974; Scrieri, 1990; a absolvit Cursurile literare superioare de pe lângã Institutul de Literatur㠄M. Gorki“ din Moscova; a fost profesoarã la ºcoala de culturã generalã, redactor la revistele Nistru ºi Femeia Moldovei). Scrie o prozã tipic feministã, sentimentalã cu accente dramatice, cu personaje ce se prãbuºesc în Valentin Roºca golurile dintre iluzia bovaricã a vieþii ºi situaþiile ei vitrege. Nuvela Mãrþiºoare povesteºte destinul unei învãþãtoare de þarã, a cãrei singurãtate ºi tristeþe, cauzatã de neîmplinire spiritualã, sunt diminuate – cathartic – printr-o dãruire sufleteascã celor din jur. Valentin ROªCA (n. 7.I.1925, Alexãndreni, Edineþ – 28.IX.1987, Chiºinãu; principalele volume de poezii: Bunã dimineaþa, 1952; Floare a pãmântului, 1960; Descântece de dragoste, 1977; Patosul potrivirii, 1980; Amiaza lucrurilor, 1982; Cu viaþa de-o fiinþã, 1982; Mereu ucenic, 1984; Scrieri

274 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

alese, vol. I-II, 1987; ºi-a fãcut studiile la ªcoala Agricolã din Brânzeni ºi la Cursurile literare superioare de pe lângã Institutul de Literatur㠄Maxim Gorki“ din Moscova; a fost profesor, redactor la mai multe publicaþii, secretar responsabil al Uniunii Scriitorilor, 1958–1965), a cultivat stãruitor alãturi de Paul Mihnea formele fixe, în special sonetul, fiind ca ºi acesta un poeta faber, constructor de coroane, cicluri, grupaje, Ion Podoleanu * galerii de portrete cu note lirice sau satirice („O, rigorismul meu – aceeaºi zonã / De neacces: ºi pentru cei lascivi / ªi pentru cei cu mascã pur cazonã. // Mieroºi cu cei mai tari, cu noi – nocivi, / Degeaba, încruntaþi ca o gorgonã, / Ne-aratã superfinii incisivi“). Baladesc ºi cam schematic în dramaturgie, Ion PODOLEANU (n. 16.I.1929, Ulmu, jud. Lãpuºna, dupã ce a urmat Facultatea de Filologie a Institutului „Ion Creang㓠din Chiºinãu ºi doctoratul la Institutul de Literatur㠄Maxim Gorki“ din Moscova, a fost lector universitar, redactor la mai multe publicaþii, consultant la Uniunea Scriitorilor; a deþinut funcþia oficialã de instructor la CC al PCM; a fost director la Teatrul „Luceafãrul“ ºi Teatrul academic „Puºkin“; deþinãtor al Premiului de Stat, 1978; volume de prozã: Din gura satului, 1963; Traverse, 1966; Creioane colorate, 1980; piese: Pe un picior de plai, Sãptãmâna patimilor, Pe o gurã de rai, Ce frumoasã este viaþa) este autorul unor nuvele axate pe situaþii anecdotice de o nuditate documentarã ºi având personaje cu reacþii violente, pe „muchia de cuþit“ a sentimentului. Spiritul justiþiar se manifestã cu ajutorul ºarjãrii în sens satiric, prozatorul fixând automatisme, ºabloane, fraze-tip, într-un cuvânt „trãncãneala“ caragialeanã a eroilor sãi. Alãturi de numeroase poezii ocazionale gãsim la Agnesa ROªCA (n. 17.X.1929, Chiºinãu; volume de poezii: Bat gândurile,

MIHAI CIMPOI

275
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

1950; Mozaic, 1967; Cântecul tãu, Gealil, 1968; Vin negru, 1969; Amnar ºi cremene, 1971; Flori albe, flori roºii, 1981; Veºnica ardere, 1982; Vis ºi veghe, 1984; Scrieri, 1987; Aerul de tainã, 1995; a absolvit Universitatea din Chiºinãu în 1953, dupã care a fost redactor la editurile de stat; în 1966–1967 a deþinut funcþia oficialã de ºef al Direcþiei Editurilor) ºi versuri erotice ce surprind tensiunea sentimentului proiectatã în simboluri (vin negru, floare, ardere). RegisAgnesa Roºca trul liric alterneazã uneori cu cel satiric, poeta valorificând activ sarcasmul, grotescul. Intense clipe de regãsire sub semnul valorilor perene ºi al sacrului, de întoarcere la unelte, al „aerului de tain㓠ºi de demnitate trãieºte Agnesa Roºca în vol. Aer de tainã (Chiºinãu, Ed. Hyperion, 1995). Schimbarea radicalã la faþã se face în versuri de o facturã clasicistã sub contururile liniºtite ale cãrora se ascunde o combustiune sufleteascã, o tensiune a împãrtãºirii ºi mântuirii, a înaltului ºi adâncului, a „valenIrina Stavschi þelor clare“. E o întoarcere, însoþitã de ardoare eticã ºi mãrturisire creºtinã, la sacru, etern ºi românesc. Dreapta cumpãnã clasicistã este bine însuºitã nu atât în poemele lungi, unele prea discursive, ci mai cu seamã în poemele scurte, precum Pasãrea mãiastrã, O clipã, Doar el, poetul, Ca floarea, în sonete ºi crochiuri. Elogiul valorilor se face ºi prin readucerea marilor simboluri (Decebal, ªtefan cel Mare, Eminescu, Sadoveanu, Enescu) ºi punerea lor în lumina dumnezeirii.

276 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Irina STAVSCHI (n. 5.III.1919, Balan-Bãlþi – 20.X.1994, Chiºinãu; volume: Casa cântecelor, 1952; Vin cocoarele, 1961; Buciume, 1964; Meditare, 1966; Treptele anilor, 1968; Pasãrea mãiastrã, 1969; Fir roºu, 1971; Ancore, 1977; Poezii ºi poeme, 1978; Scrieri alese, 1986; studii la Universitatea din Cernãuþi ºi Cursurile superioare de pe lângã Institutul de Literatur㠄Maxim Gorki“ din Moscova, 1960) a rãmas în versuIosif Balþan rile sale cele mai reprezentative, absolvite de schematism, în perimetrul formulei romantice, recurgând la simboluri specifice în acest sens: pasãrea mãiastrã, ceasul necunoscut, râul vremii, lebãda. Iosif BALÞAN, prezenþã solomonicã în peisajul basarabean prin înþelepciunea cotidianã ºi, bineînþeles, uºor-conformistã, este un poet mai cu seamã meditativ, cultivator de versuri atent construite, cam forþate ºi fãrã clorofilã, ca plantele de odaie care au acces limitat la luminã ºi aer: „Nu te Alexandru Gromov teme izvorul sã seci, / N-o ascunde prudent sub lãcatã. / Vorba bunã urãºte Hobseci / ªi se vrea peste tot alocatã“. Poet ce potriveºte când mai reuºit, când mai anevoios rimele ºi ritmul (25.XII.1923, Chiºinãu – 18.IX.1975, tot acolo; volume de poezii: La straja vieþii, 1949; Poezii, 1952; Din iureºul anilor, 1959; Patru sute de privighetori, 1963; De vorbã cu dragostea, 1965; Feþele clipei, 1973; Cireºar, 1974; Liricã, 1980; Versuri, 1983; eseuri: Zile ºi drumuri, 1961;

MIHAI CIMPOI

277
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

De la stânga la dreapta: Vasile Leviþchi, Vlad Ioviþã, Vasile Coroban, Anatol Codru, Nicolai Costenco, Andrei Strâmbeanu *

Sãlãºluinþele frumosului, 1975), este ca eseist mai volubil, manifestând o adevãratã predispoziþie spre cãlãtorii intelectuale pe tãrâmurile frumosului; studii la Cursurile literare superioare (1956) ºi Institutul de Literatur㠄Maxim Gorki“ din Moscova, 1958; a fost consultant la Uniunea Scriitorilor, redactor-ºef adjunct la revistele Nistru ºi Cultura Moldovei. Genul literaturii de frontierã ºi de anticipaþie, marcatã de reflecþie eseisticã, este cultivat cu inteligenþã de Alexandru GROMOV (n. 22.IV.1925, Ismail; studii pedagogice la Chiºinãu; vol: O vacanþã în cosmos, 1962; Cãlãtorii în necunoscut, 1968; Copii dinainte de rãzboi, 1975). Din strunele înfiorate ale înstrãinãrii a scos acorduri lirice suave bucovineanul Vasile LEVIÞCHI, sincronizat cu procesul literar basarabean (n. 15.XI.1921, com. Carapciu-Cernãuþi; volume – m. 21.X.1997, Chiºinãu; Versuri, 1959; Grâu ºi cântec, 1962; La izvoarele Siretului, 1966; Mãrturisiri în drum, 1966; Poezii, 1963; Inima iarãºi, 1972; Întârziere de-o viaþã, 1982; Se destrãma o noapte albã, 1985; Adaos la cartea de vise, 1989; Multe trec pe dinainte, publicisticã, Timiºoara, 2001; studii la Institutul Pedagogic „Alecu Russo“ din Bãlþi; a predat mai mulþi ani la Universitatea din Cernãuþi; a fost redactor-ºef la cotidianul Zorile Bu-

278 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

covinei). Este un poet structural romantic, care trece întregul univers „prin inimã“, adevãratã cutie de rezonanþã, ºi care-ºi propune ca sã transgreseze realul printr-un vis pur ºi eliberator. Accidenteazã dramatic aceastã puritate a stãrilor sufleteºti conºtiinþa îndepãrtãrii de baºtinã, adicã a dezrãdãcinãrii („Iertaþi-mã, fagilor, / Cã vã uit numele“). În formule limpezi ºi disciplinate atinse de un mister melodios general, a surprins momente psihice vag-simboliste de spaime, reverie ºi aºteptare: „Zborul cãderii sporeºtenmiit. / Pierzania toamnei creºte-n risipã. / Cu o iarnã de-un veac va fi pedepsit / Arãmiul orgoliu de-o clipã“.
C à U TA R E A D E S I N E A L I T E R AT U R I I B A S A R A B E N E . „COPIII ANILOR TREIZECI“

Datoritã generaþiei ºaizeciste (generaþia lui Grigore Vieru ºi a lui Liviu Damian), literatura basarabeanã se racordeazã la generaþia lui Nicolae Labiº, pleiada basarabeanã a „copiilor anilor 30“ având de depãºit mai multe goluri ºi descoperind cu mult mai târziu atât poezia lui Eminescu, cât ºi cea a marilor poeþi interbelici (Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia). Lupta cu inerþia se nuanþeazã, la basarabeni, devenind totodatã lupta cu inerþia conºtiinþei naþionale. Autorii din Transnistria au de depãºit, bineînþeles, ºi handicapul psihologic: limbajul rãmas la nivelul graiului moldovenesc conservat într-o sferã oral-folcloricã ºi afectat serios de convenþiile lingvistice (limbaj „de lemn“ oficial, construcþii sintactice ruseºti, infiltrarea unor calchieri, lexic sãrac, calchieri sau chiar rusisme ºi sovietisme). Neologismul sunã, în unele contexte poetice, strident sau chiar impropriu, sinteza dintre tradiþie ºi modernitate sub aspect stilistic se realizeazã anevoie; lipsa unui mediu lingvistic românesc elevat determinã pe poeþi sã recurgã la livresc. Descoperirea conºtiinþei de sine a literaturii basarabene înseamnã, efectiv, (re)descoperirea frumuseþilor ºi puterii de expresie ale limbii române, ale „verbului matern“, inseparabil de „verdele matern“ (Liviu Damian va scrie o poezie inspiratã de aceastã organicã asociere).

MIHAI CIMPOI

279
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Generaþia ºaizecistã basarabeanã impune, în primul rând, un statut etic, suprapus, fireºte, unui statut estetic. Poeþii ei cultivã o religie a sinceritãþii, mitizând ceea ce este sacru (trecutul ºi marile lui personaje: ªtefan cel Mare, Eminescu, Creangã, mama, limba, vatra, izvoarele, cerul) ºi demitizând ceea ce þine de profan, urât, imediat. Nu orice devine poezie ºi nu orice trãire poate constitui materia ei, ci numai cea sincerã, profundã, dramaticã, cu adevãrat existenþialã. Declararea realului este linia minimei rezistenþe, în vers, identificarea emoþionalã cu el fiind totul. Pragul de jos al contemplaþiei pasive, al contopirii simpatetice se cere abandonat. Distanþarea de real este crezul generaþiei care cautã sã coboare în interioritatea subiectivã a poetului, în „sufletul sentimentelor“ încercate de el ºi sã surprindã acolo „esenþialitatea mai adâncã într-o expresie substanþialã“, hegelian vorbind. Poetul se identificã cu lumea, aºezându-se în mijlocul lucrurilor ca un zeu getic. Un astfel de program poetic e prin excelenþã nichitastãnescian, pus însã, la basarabeni, sub semnul unei ardori etice: „Dar mai întâi / sã fii sãmânþã, / Tunet sã fii. /
De la stânga la dreapta: Liviu Damian, Mircea Tomuº, Nichita Stãnescu, Victor Prohin

280 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Ploaie sã fii. / Luminã sã fii. / Sã fii os / de-al fratelui tãu / retezat de sabia duºmanã. / Brãzdar sã fii. / Doinã sã fii / Ca sã ai dreptul / a sãruta acest pãmânt / îndurerat / de-atâta rod“ (Grigore Vieru). Dacã la Nichita Stãnescu ºi la poeþii generaþiei sale identificarea cu marele tot are aerul contopirii intelectuale (prin prisma acuitãþii vizuale sau auditive), la poeþii basarabeni ea se realizeazã în temeiul preaplinului emoþional, al elevaþiei ºi curãþeniei etice a trãirii. ArgumenGrigore Vieru tului etic imparabil îi revine un loc deosebit (creaþia lui Liviu Damian este elocventã în acest sens). ªaizeciºtii basarabeni repun limbajul în albia naturalã a românescului, poeticul în cea a firescului, realul în tabloul obiectiv al diversitãþii lui polimorfe, sensibilitatea în matricea dialecticului, a dramatismului. Ei asigurã, programatic ºi practic, resurecþia baladescului ºi a elegiacului într-un context istoric favorabil doar imnicului. Totuºi, nu constatãm o fixare în anumite formule, poeþii find cuprinºi de febra experimentãrii celor mai diverse modalitãþi; ei cultivã poemul de mari proporþii, ca ºi crochiul, miniatura, trec de la tonul intim-elegiac la cel colocvial ºi prozaic, metaforizeazã excesiv sau îmbrãþiºeazã elementul discursiv, sunt rapsodici sau construiesc „piramide logice“ ³ la Platon. Elementul publicistic nu este neglijat de aceastã generaþie, fiind transformat într-un instrument eficace de implicare în dialog a cititorului. Poemul urmeazã sã fie scris mai departe nu în sensul con-creativitãþii de tip modernist, ci în sensul co-participãrii la dezbaterile eseistice despre condiþia omului în secol sau chiar despre anumite probleme morale sau sociale. Unul dintre cei mai reprezentativi poeþi ai generaþiei este Grigore VIERU (n. 14.II.1935, comuna Pererâta-Hotin; volume de referinþã: Numele tãu, 1968; Aproape, 1974; Un verde ne vede, 1976; Fiindcã iubesc, 1980; Taina care mã apãrã, 1983; Cel care

MIHAI CIMPOI

281
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Lucrând asupra filmului „Maria-Mirabela“. De la stânga la dreapta: compozitorul Eugen Doga, poetul Grigore Vieru, regizorul Ion Popescu-Gopo *

sunt, 1987; Rãdãcina de foc, Ed. Univers, 1988; Izvorul ºi clipa, Bucureºti, 1991; Hristos n-are nici o vinã, Bucureºti, 1991; Curãþirea fântânii, Galaþi, 1993; Rugãciune pentru mama, Craiova, 1994; Albinuþa, Chiºinãu, reeditatã în 1994 la Bucureºti; Vãd ºi mãrturisesc, Bucureºti, 1997; Acum ºi în veac, Chiºinãu, 1997; 2001; Izbãvirea, Galaþi, 1999; Strigat-am cãtre tine , Chiºinãu, 1999 (ed. bibliofilã, Col. „Biblioteca de aur“), ed. Litera, 2002; Cântec de leagãn pentru mama, Timiºoara, 2003; Miºcarea în infinit. Aforisme, Craiova, 2001), a cãrui creaþie este organic legatã de tradiþia eminescianã ºi folcloricã a literaturii române, mai apoi orientându-se spre formule magic-vegetale blagiene. De la ora debutului (1957, placheta pentru copii Alarma) viaþa literarã ºi publicã a Chiºinãului ºi a satelor moldovene a fost animatã de poetul cu înfãþiºare isusiacã, subþire ca o trestie, având faþa emaciatã ºi fruntea larg boltitã ºi elegiac îngânduratã pe care ºi-a imprimat pecetea însuºi destinul frãmântat al Basarabiei. Se putea citi pe chipu-i biblic singurãtatea ºi înstrãinarea copilului rãmas orfan în rãzboi, dar

282 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

totodatã ºi hotãrârea fermã de a le rãzbuna prin poezie. Contestarea ºi cenzurarea poetului întâmpina obstacolul forþei lui lirice neobiºnuite ºi popularitatea crescândã. A absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu ºi s-a consacrat în mod dezinteresat ºi pãtimaº scrisului, refuzând angajãrile în posturile birocratice. Recunoaºterea simpateticã din partea cititorului s-a preschimbat în cea valoricã a criticii, ºcolii, instituþiilor oficiale ºi academice: Premiul de Stat al Moldovei (1978), Diploma internaþional㠄Andersen“ (1988), alegerea ca membru de onoare al Academiei Române (1990). În 1989 a fost ales deputat al poporului. Poetul basarabean preferã comunicarea deschisã, colocvialã, sentimentalã (recurgând ºi la mijloace publicistice) cu cititorul, încheindu-ºi poeziile cu poante dens-emoþionale. În genere, înclinã spre o poezie a prea-plinului emotiv („O poezie trebuie sã fie multã. Dacã-i multã, e ºi frumoasã“). Conºtiinþa „fireºtei ordini“, a unitãþii omului ºi cosmosului naºte un învederat organicism al trãirii ºi viziunii. Chipul mamei ºi al poetului-fiu este înconjurat cu un nimb sacru, cãci Grigore Vieru a sacralizat copilãria, maternitatea, bucuriile simple, ca ºi suferinþa ce se uitã în ochii lui „din inel, din flori de tei“, din statutul de fiinþã al omului. O notã aparte profund existenþialã îl aduce dialogul cu nefiinþa din Litanii pentru orgã („Nu am, moarte, cu tine nimic…“). Poetul cultivã perseverent o esteticã a reazemului moral, pe care i-l oferã pãmântul, natura, cerul ºi frumuseþile acestora, mama ºi maternitatea. Poezia eroticã se apropie – blagian – de starea complexã, contrapuncticã, de situaþia-limitã care atinge intensitatea maximã, „amestecarea“ („M-am amestecat cu cântul, / Ca mormântul cu pãmântul. / / M-am amestecat cu dorul / Ca sângele cu izvorul. // M-am amestecat cu tine / Ca ce-aºteaptã cu ce vine“). Poetul cautã, fervent, sensul înalt al trãirii erotice, „romantica ieroglifã a iubirii unice, eterne“ (Fr. Schlegel), sfera idealã a manifestãrii sentimentului. Erosul are, la el, o semnificaþie miticã: femeia este tainã în taina naturii, stãpânã a Marelui stãpân – Dorul, „luminã stinsã în luminã“. Misterul cosmic se strecoarã în ritul nupþial, amplificând dimensiunile trãirii. Gãsim în lirica eroticã

MIHAI CIMPOI

283
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

a lui Vieru modulaþii de rugã, acorduri solemne de imn sau uºor-sentimentale de madrigal, unduiri grave de cantilenã ºi elegie, chemãri ºi invitaþii galante, strigãri ºoptite, blesteme refulate, nostimade ºi vorbiri alegorice, care traduc de fapt o singurã melodie purã: cea a dragostei. Energetismul pasional irupe în accente memorabile de intensitate, ca în Pãdure verde, pãdure: „I-a fugit iubita. Cu altul. / S-a ascuns în codru. „Uuu!“ / El a smuls pãdurea toatã. / Însã n-a gãsit-o, nu“. Grigore Vieru este un poet prin excelenþã al Mamei ºi al maternitãþii. Mama poetului, concretã, realã, veghetoare ºi însufleþitoare a spaþiului copilãriei care este unul matern, devine Mama Naturii ºi a Cosmosului, Muma în genere. Mama va fi naturalizatã, dupã cum, în acelaºi sens, natura va fi maternizatã; identitatea ontologicã se exprimã prin paralelismul perfect dintre miºcãrile sufleteºti materne ºi cele cosmice: „Uºoarã, maicã uºoarã, / C-ai putea sã mergi cãlcând / Pe seminþele ce zboarã / Între ceruri ºi pãmânt / În priviri c-un fel de teamã, / Fericitã totuºi eºti – / Iarba ºtie cum te cheamã, / Steaua ºtie ce gândeºti“ (Fãptura mamei). Mama are capacitatea magicã de a repara ºi a întreþine întregul, starea de echilibru a omului ºi universului: „Aceastã lunã linã / De nu va rãsãri, / În locu-i rãsãri-va / Lin chipul maicã-mi“. Maternintatea este eminamente Neuitare ºi poezia lui Vieru realizeazã, în fond, dubla miºcare de înaintare-întoarcere în circuitul, constant reluat, al Amintirii. Marea Mamã, în jurul cãreia graviteazã dorinþele umanitãþii e arhetipul principiului structurant al universului ce se prefigureazã în zorii omenirii, generând cunoscutele figuri mitice Mama Pâinii, Astarte, Isis, Maya, Magna Mater, Anaitis, Afrodita, Cybele, Reya, Geya, Demeter, Miriam sau Diana, Ephesia, o multimamia, care apare ca o reprezentare iconograficã a naturii în formã de femeie care þine un glob pãmântesc, mod de a exprima acþiunea de a ocroti ºi a alimenta tot ce este viu. În lirica lui Vieru strãvechiul motiv este cultivat pe fecundul sol al tradiþiei româneºti, care este anume nota specificã a apropierii calde, învãluitoare, intimizatoare ºi înnemuitoare.

284 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Grigore Vieru este ºi un poet remarcabil al copilãriei ca stare plenarã, ca al doilea univers, creat de copil, adevãrat homo ludens. Jocul ca atitudine suveranã faþã de real presupune imaginaþie, simþul metaforicului ºi al familiaritãþii lucrurilor: copilul lui Vieru, care preface curcubeul într-o coardã, are ca date organice atât impulsul de joc, cât ºi percepþia intuitivã a frumosului; el nu mai este o jucãrie oarecare, ci parte integrantã a fiinþei jucãtorului. Graþie cunoaºterii profunde a logicii ºi psihologiei infantile, Vieru a creat unele din cele mai frumoase versuri pentru copii din poezia româneascã: „Am gãsit în prag un ou, / Ouºorul este nou. / Nou ca roua de sub stele / Cald ca gura mamei mele“ (Oul); „Bate toamna nucile, / Aureºte frunzele, / Îndulceºte merele… / Ce eºti trist, mãi greiere:!“ (Toamna). „Suie frunzã, urcã ram: / „Tare mult de lucru am!“, / Trece vale, trece coasta: / „Tare-i scurtã viaþa asta“ (Furnica); „Pe ramul verde tace / O pasãre mãiastrã, / Cu drag ºi cu mirare / Ascultã limba noastrã. // De-ar spune ºi cuvinte / Când cântã la fereastrã, / Ea le-ar lua, ºtiu bine, / Din limba sfântã-a noastr㓠(Frumoasã-i limba noastrã). Grigore Vieru reactualizeazã ºi dã un farmec original motivului universal ºi totodatã specific românesc al copilãriei, concepute ca axis spiritual, ca tãrâm al primordiilor ºi jocului recreator de lume, ca paradis recuperat prin simþul, nealterat de „secolul grãbit“, al candorilor ºi frãgezimilor. Un capitol aparte în creaþia sa îl constituie poezia de inspiraþie naþionalã ºi socialã pe linia tradiþionalã Eminescu-AlecsandriCoºbuc-Mateevici-Goga, poezia-strigãt existenþial, oracular-mesianicã ºi înverºunat-pamfletarã: „Sunt pata cea de sânge, zisã / Republica Modoveneascã / Ce-n loc sã frigã ucigaºii / Încearcã veºnic sã-i zâmbeascã. // Sunt dorul care zboarã peste / Zãgaz ºi apã înspumat㠖 / Un fel de tristã libertate / Cu lacrimi mari încoronatã. // Sunt Prutul singur ºi istoric, / Ghimpatã sârmã îl rãneºte. / Îl suge de-o vecie marea, / El de-o veºnicie izvorãºte. // Sunt doina, taina ei, pe care / Nu poþi s-o nãbuºi, nici s-o sperii. / Chiar dacã-ar fi acoperitã / Cu-o mie una de Siberii“ (Sunt).

MIHAI CIMPOI

285
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Pe versurile lui Grigore Vieru, structural-cantabile, au fost compuse numeroase cântece, foarte populare în Basarabia ºi în întreg spaþiul românesc. Un poet reprezentativ al generaþiei ºaizeciºtilor prin latura eticã a creaþiei sale este Liviu DAMIAN (13.III.1935, Corlãteni-Bãlþi – 20.VII.1986, Chiºinãu, înmormântat în satul natal; volume: Darul fecioarei, 1963; Sunt verb, 1968; De-a baba iarba, 1972; Partea noastrã de zbor, 1974; Mândrie Liviu Damian * ºi rãbdare, 1977; Altoi pe o tulpinã vorbitoare, 1978; Salcâmul din prag, 1979; Inima ºi tunetul, 1981; Coroana de umbrã, 1982; Scrieri alese, vol. I-II, 1985; dupã ce a absolvit Facultatea de Filologie a Universitãþii din Chiºinãu, în 1960, a fost redactor adjunct al revistei Nistru, redactor principal al Comitetului de Stat pentru Edituri ºi secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, 1976–1986; Premiul de Stat al RSSM în 1984 pentru volumul de eseuri Dialoguri la marginea oraºului, 1980, ºi poemul Maraton). Poeziile sale sunt „construite“ dupã principiul piramidei logice platoniciene cu adevãrul esenþial în centru. Spiritul de opoziþie netã faþã de rãu, absurd, cinismul de gheaþã, automatizare, gãseºte o manifestare pateticã, Themis fiind zeiþa protectoare a poetului. Umbra divinitãþii greceºti stã în actele de conºtiinþã ale poetului, în verdictele decise, în observaþia acidã instituitã asupra propriului sine, în nestrãmutarea voinþei, în îndãrãtnicia þãrãneascã a dovezilor, în tratarea severã a „metehnelor omeneºti mari sau mici“, în logica de fier a raþionãrii, în contrapunerea elementarã a albului ºi negrului, a spiritului ºi sãrãciei cu duhul, în cultul „statorniciei rãdãcinilor de lut“. Sub aspect ontologic, poezia lui Damian se coloreazã de un tremur, generat de conºtiinþa inevitabilitãþii destinului. Poetul coboarã mereu în planul existenþial al întrebãrilor

286 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

fundamentale, al „stãrii totale“, al complexitãþii care sfideazã labiºiana inerþie („Îmbãrbãtaþi-vã gândirea / ªi cugetul vã fie clar… / Tot ce-i înscris pe seama noastrã / alãturi nu va fi sã treacã: / ªi-aripa ce ne suie zborul / ºi-adâncul care ne îneacã“). Raþionalistã în fond, poezia lui Damian coboarã adesea în registrul baladesc, imprimând concretului forþã vitalã ºi expresivitate. Dintre poemele de mare întindere, în care n-a evitat schematismul comun, se evidenSerafim Saka * þiazã Melcul, axat pe cufundarea simultanã în propriul eu ºi în lume, tensiunea dintre aceste „jumãtãþi“ configurând o lege a universului. Profund gnomic este poemul Cavaleria de Lãpuºna în care ªtefan cel Mare, Daniil Sihastru, codrenii, oºtenii, cronicarii ºi meºterii zugravi sau iconografi fac de fapt schimburi de îndemnuri morale atât de frecvente în toatã poezia sa („Tot ce-i atins de laudã dispare“, „Trãim mari ºi asfinþim de tot mici“, „Mai mult decât se ºtie nu-i“, „Deºi-am pierdut, tot am pierdut sperând“). Un loc aparte în proza basarabeanã îl ocupã romanele ºi nuvelele lui Serafim SAKA (n. 16.III.1935 în comuna Vancicãuþi-Hotin; proza sa este adunatã în volumele Era târziu, 1968, Vãmile, 1972, apãrut ºi la Bucureºti în 1991, ºi Linia de plutire, 1987, apãrut la „Cartea româneasc㓠în 1994; a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu ºi Cursurile superioare de regie ºi scenaristicã din Moscova; a fost redactor la publicaþiile Tinerimea Moldovei, Cultura, Nistru, consultant la Uniunea Scriitorilor, editor, din 1996 a fost preºedinte al PEN / Moldova). Publicist de forþã, menþionat ºi prin Premiul de Stat, pentru Saka întrebarea este un mod esenþial de existenþã: întrebând ºi întrebându-se, eroii sãi ºi însuºi prozatorul se transpun în miezul realului, îl strãlumineazã din interior. Ea este, ca atare, procedeul de analizã, apropiind proza de eseu.

MIHAI CIMPOI

287
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Vãmile prin care trec eroii, tentaþi sã se împlineascã în virtutea unor porniri umane fireºti, iau chip de întrebãri obsesive, uneori chiar mãcinãtoare. În felul de a fi al lui Delaoancea, eroul romanului Vãmile, recunoaºtem o trãsãturã proprie prozei moderne: caracterul ei dialectic, tendinþa de a înfãþiºa nu un erou gata format, ci unul în formare. Delaoancea este confruntat cu „vãmile“ vieþii de toate zilele, cu multele ºi mãruntele probleme ale cotidianului. ªtie cã nu mai poate rãmâne „un copil-minune“, dar ardoarea donqijotescã a pornirilor sale nu se stinge. Nevoia de personalitate (deci de rezistenþã, de luptã) îi reînnoieºte puterile secãtuite ºi el porneºte spre alte vãmi. În schimb, toþi eroii din Linia de plutire, sunt niºte învinºi totali, înecându-se în inerþie, stereotipie („uniformizare“, zice prozatorul), prin urmare în nerealizare, neîmplinire. Puterea inerþiei este irezistibilã; ea este hãul care înghite omul; este factorul care-l depersonalizeazã, care-l transformã, ca sã vorbim chiar în limbajul autorului, într-un naufragiat, într-un obiect plutitor în niciunde. Linia de plutire face radiografia provincialismului ca mentalitate ºi fenomen antisocial: închistare, inculturã, dublatã de agresivitate, grijã de treburile altuia, aplauze menite sã evidenþieze neapãrat un „mare maestru“. Provincialismul se devorã pe sine însuºi, fiind forma fãrã conþinut, locul fãrã spaþiu, ambiþia fãrã personalitate, prezentul fãrã trecut. O anumitã deficienþã de materie epicã, cauzatã ºi de caracterul vãdit caleidoscopic, fragmentar-eseistic al naraþiunii, se face simþitã în mai multe scrieri ale lui Serafim Saka, spirit neconformist ºi incomod, prezenþã intelectualã deosebitã în contextul cultural basarabean. Tradiþionalist ortodox, cântãreþ al Bugeacului multpãtimit, de unde este originar, Pavel BOÞU (14.VII.1933, Ceamaºir-Ismail – s-a sinucis la 17.II.1987, Chiºinãu; volume de poezie: Credinþã, 1963; Continente, 1966; Versuri, 1967; Panoplie, 1968; Zodiac, 1971; Casã în Bugeac, 1973; Ruguri, 1975; Ornic, 1978; Legãmânt, 1981; Verb la netrecut, 1985; Scrieri alese, 1986; Poeme, 1986; a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu, a fost redactor la cotidianul Moldova socialistã, apoi timp îndelungat preºedinte, din 1965, ºi prim-secretar între 1971 ºi

288 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

1987 al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova; a deþinut funcþia de Preºedinte al Sovietului Suprem al RSSM; deputat al Sovietului Suprem din RSSM ºi URSS, laureat al Premiului republican de Stat din 1974) este un poet de vocaþie epicã, creator de situaþii poetice, cu un simþ al categorialului ºi al construcþiei, în care se infiltreazã ºi un schematism sociologizant sau un raþionalism glacial. Simbolurile-cheie sunt cele devenite poncife ale periPavel Boþu oadei date (casã, corabie, Patrie etc.), dar unele poezii se delimiteazã de spiritul arid al locurilor comune printr-un acut sentiment al trecerii timpului, poetul fiind structural un elegiac, fãrã dramatism profund. Formula liricã este disciplinatã, „lucrat㓠atent ºi cufundatã în arome arhaice, prin care a încercat sã surprindã un specific sudic, un spiritus loci (sunt utilizate, astfel, cuvinte ca cirac, coviltir, potir, mejdie, ostatec, odãjdii, zlãtar, chezaº, care sunt, pare-se, rodul savurãrii unor texte cronicãreºti sau de Sadoveanu). Motivul-cheie al poeziei lui Mihail Ion CIUBOTARU, poet-ºaizecist cu o perioadã de tãcere ºi cu un moment de revenire semnificativã (n. 11.X.1936, com. Nicoreni-Bãlþi, volume: Linia, 1973; Temerea de obiºnuinþã, 1977, volum arestat; Întoarcerea cãtre leagãn, 1981; Punct de sprijin, 1982; Te þine minte iarba, 1984; Rãsai, 1986; Un loc în vreme, 1989; Noi, picãtura de sânge, 2002; volume pentru copii: La bunici, 1972; Grãdina, 1974; Întrebarea, 1984; Toboºarul, 1987; a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu; a fost redactor la publicaþiile Tânãrul leninist, Scânteia leninistã, Tinerimea Moldovei, secretar responsabil al revistei Moldova în 1966–1977, consultant ºi secretar cu probleme organizatorice la Uniunea Scriitorilor) este continuitatea, privitã nu doar ca o linie genealogicã ºi ca un fatum, ca o povarã, ci ca un miracol cosmic

MIHAI CIMPOI

289
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

al plãsmuirii din „liniºte aeriformã“, din „neumbre“ ºi dintr-un spectaculos joc al umbrelor care sunt ale strãmoºilor, ale „vremurilor grece“ ºi imemoriale, ale lui Cain ºi Abel, ca simboluri ale convertirii iubirii în urã, ale unui umblet miraculos al timpului pe umbra poetului care este chiar podul sensibil pe care trec toate ale lumii („Plâng apele-n continuare. / Iarba e tânãrã. Visul e verde“). Constructor de concepþie lirico-parabolicã, bun geometru, M. I. Ciubotaru alege tocmai linia continuitãþii în centrul Mihail Ion Ciubotaru „construcþiilor“ sale. Un ferment al înnoirii poetice ºi poietice a fost poezia lui Anatol CODRU (n. 1.V.1936, Malovata Nouã-Transnistria; volume: Nopþi albastre, 1962; Îndãrãtnicia pietrei, 1967; Feciori, 1971; Piatra de citire, 1980; Mitul personal, 1986; Ruperea din nefiinþã, 1999; Piatra de citire, 2000; a absolvit Universitatea din Chiºinãu, Facultatea de Filologie, 1963, Cursurile superioare de scenaristicã ºi regie din Moscova, 1971, dupã care a realizat mai multe documentare despre Eminescu, Cantemir, sculptorul Al. Plãmãdealã, arhitectul A. ªciusev, a fost redactor la editura Cartea moldoveneascã ºi sãptãmânalul Cultura; din 1993 este Preºedinte al Uniunii Cineaºtilor din Moldova; Premiul de Stat republican în 1990), neobosit „vânãtor“ de concetti, de comprimate metaforice care sã surprindã prin insolit. Versurile sunt dinamice, agitate, mereu tensionate, poetul (sau timpul?) trage mereu de sforile unor clopote aeriene, scurtcircuitul e amintit adesea, aripile se desfac într-o febrã susþinutã de zboruri, sângele „þip㓠ne-nduplecat, avan, capricios, ora fierbe, caii, taurii, pisicile þin o goanã neopritã, focurile înalþã flãcãri uriaºe, mistuitoare, soarele se scurge pe frunþi. Poezia lui Anatol Codru îºi aratã mereu niºte ascuþiºuri fiziologice (carne, sânge, cearcãne, osul frunþii). Piatra, simbolul central al ei, este

290 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

expresia timpului însuºi, a stratificãrilor adânci temporale: „E-un clopote de piatrã surã / Pe turn de piatrã ridicat / ªi piatra sta ca piatra-n gurã / ªi piatra-n piatrã a sãpat“. Depãºind anumite bariere de limbaj, în poeziile din anii 70 renunþã la metaforicul electrocutant în favoarea baladescului, a rostirii sacre de ritual cu invocarea formulelor cântecelor bãtrâneºti sau a unei tonalitãþi vechi. O undã de calm epic vine sã se suprapunã peste lirismul agitat ºi plin de acuiAnatol Codru * tãþi unghiulare, fizice ºi geometrice. Continuitatea de neam, temã importantã pentru un român transnistrean, apare subtextual, iarba ce creºte fiind chiar bãrbile strãmoºilor daci. În contextul resurecþionist al ºaizeciºtilor se înscrie ºi Vitalie MANOLESCU-TULNIC, care se stabileºte în Basarabia dupã ce terminã, în 1951, ªcoala de Literatur㠄Mihai Eminescu“ din Bucureºti (9.III.1931, com. Enichioi-Ismail Vitalie Manolescu-Tulnic – 3.XII.1973, Chiºinãu; volume: Trezirea viorilor, 1963; Drum deschis, 1966; Dor de cuvinte, 1971; Culori ºi anotimpuri, 1974; Ultima frunzã, 1976; a fost redactor ºi colaborator la gazeta Tinerimea Moldovei ºi revista Moldova). A rãmas, în spaþiul basarabean, un inadaptat, situaþie care a acutizat sentimentul dezrãdãcinãrii ºi trecerii tradus în stãri lirice pure, discrete, muiate în tãcere sugestivã, „dincolo de cuvinte“, în aºteptare mistuitoare a propriei identitãþi („aºtept sã-mi aud numele“). Este, în versurile lui Vitalie Tulnic, o intimitate aparte cu cuvintele, care vorbeºte despre o

MIHAI CIMPOI

291
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

contopire mai adânc㠖 rilkean㠖 a cântecului cu existenþa („Scurgerea timpului n-o sã ne doarã / Între soare ºi amurg / Vom simþi numai cum se fac pulbere / ªi-n pãmânt oasele noastre se scurg“). Un alt prozator al generaþiei cu un spirit fin de observaþie ºi cu simþul acut al situaþiilor de viaþã paradoxale este Andrei STRÂMBEANU (n. 25.VIII.1935, Fântâna Albã-Bãlþi; volume: Fântâna albã, 1963; Mireasa, 1967; piese: Minodora, Armãsarul cu dinþi de aur, Andrei Strâmbeanu * Consumatorul de onoruri) care practicã un realism ºlefuit pânã la simboluri; a absolvit Facultatea de Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu, a fost redactor la revista Nistru ºi studioul Moldovafilm, secretar literar la Teatrul Naþional ºi ºef al Direcþiei teatre la Ministerul Culturii, în 1999–2001 deputat în Parlamentul R. Moldova. Procesele „înnoirii“ satului cu toate repercusiunile sale în psihologia oamenilor sunt fixate în fiºe caracterologice memorabile ºi axate pe o osaturã simbolicã ºi parabolicã (nuvelele Gândacul de Colorado, Fata Morgana, ªoseaua, piesa Minodora). Observator fin al comportamentului ºi psihologiei oamenilor, bun constructor epic, este laconic în expresie, fiind în genere un cavaler al preciziei ºi detaliului. Fraza îi este modernã, eliptic-camusianã, în prozã, ºi sugestiv-parabolicã în poezie. Armãsarul cu dinþii de aur, scrisã în 1989, este radiografia totalitarismului, în manifestãrile lui provinciale: cererea þãranului Solomonescu de a ieºi din colhoz ºi de a i se întoarce averea apare pânã la urmã absurdã, cãci deºi e aprobatã sub presiunea opiniei publice „mondiale“ este omorât de Vifor, armãsarul cu dinþi de aur al preºedintelui, dezvãþat sã mai munceascã ºi formând cu acesta un cuplu zoomorf ce semnificã sãlbãticirea moralã. Eliberarea lui Solomonescu ar produce o fisurã în zidul puterii, ar periclita rânduiala instauratã autoritar, care a

292 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

afectat rânduiala þãrãneascã cu toate valorile ei. Cercul tragic se închide în jurul figurii þãranului. Poezia sa, anticonvenþionalã, se constituie din notaþii concrete ºi proiecþii parabolice. În publicisticã abordeazã probleme sociale, politice, naþionale. Piesa Consumatorul de onoruri (2002) abordeazã tema totalitarismului, fiind o parabolã a puterii. În poezie e un modern nativ. Un poet reprezentativ al generaþiei ºaizeciºtilor este Gheorghe Gheorghe Vodã * VODà (n. 24.XII.1934, VãleniIsmail, volume de poezii: Zborul seminþelor, 1962; Focuri de toamnã, 1965; Ploaie fierbinte, 1967; Aripi pentru Manole, 1969; Pomii dulci, 1972; De dorul vieþii, de dragul pãmântului, 1983; Valurile, 1974; Frumos sã-i fie pururi chipul, 1976, 1980; Inima alergând, 1981; La capãtul vederii, 1984; Scrieri alese, 1988; Viaþa pe nemâncate, 1999; a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu în 1959 ºi Cursurile superioare de regie ºi scenaristicã din Moscova în 1966; a fost timp îndelungat consultant la Uniunea Scriitorilor din Moldova; Premiul de Stat republican în 1986 pentru volumul La capãtul vederii). Versul sãu e direct, dens ºi tãios, sunând ca o sentinþã, desfãºurându-se adesea într-o albie baladescã. Afiliat la mesajul etic al generaþiei Labiº, Vodã refuzã inerþia. Totul ºi toate trec examenul adevãrului. Raportarea la bunul-simþ de sorginte popularã, la viu, natural, genereazã o ardoare eticã, în spiritul Glossei eminesciene sau a poeziei gnomice argheziene („Nu e Rãu ºi nu e Bine, / este bine, este rãu. / Tu sã pleci când altul vine / mai semeþ în locul tãu“). Pildele socratice ale lui Moº Pasãre, personajul epic al mai multor poeme, sunt rostite în spirit folcloric, aci cu mijloace publicistice, aci în formule intelectuale. Moº Pasãre a fost prezent în versurile poetului ºi în anii renaºterii basarabene,

MIHAI CIMPOI

293
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ironizând pe toþi cei cãrora le sunt strãine idealurile naþionale, adevãrul ºi limba, aceastã casã a Fiinþei noastre. Fiind convins cã spaþiul peisagistic basarabean „e aproape fãrã spaþiu“, cã acest cadru n-ar favoriza cursul narativ întins, epopeic, cã romanul moldovenesc nu este decât un „conglomerat de nuvele“, mai reuºit sau mai puþin reuºit, unite printr-o atmosferã poeticã, ºi nu printr-o structurã romanescã, Vlad IOVIÞÃ, prozator ºi cineast Vlad Ioviþã (25.XII.1935, Cocieri-Transnistria – 23.VI.1984, Chiºinãu; volume de nuvele: Râsul ºi plânsul vinului, 1965; Trei proze, 1971; Dimitrie Vodã Cantemir, 1973; Dincolo de ploaie, 1979; Un hectar de umbrã pentru Sahara, 1984; Friguri, 1985; a absolvit ªcoala de coregrafie „A. Vaganova“ din Leningrad în 1954, fiind angajat la Teatrul Moldovenesc Muzical-Dramatic „A. Puºkin“ ºi la Televiziune; dupã ce absolveºte Cursurile de scenaristicã în 1964 se consacrã cinematografiei, realizând filmele documentare de rezonanþã Fântâna, Mãºtile iernii noastre, Dansuri de toamnã, ºi artistice Dimitrie Cantemir ºi Se cautã un paznic (împreunã cu Gh. Vodã); Premiul de Stat republican în 1976), a cultivat un laconism programatic, uneori în dauna naturaleþei stilistice. Proza sa este prin excelenþã comportamentistã, cu eroi care apar conturaþi zgârcit ca într-un basorelief. Destinele ºi faptele eroilor sunt predeterminate ºi puse sub un fatum basarabeano-transnistrean. Este spaþiul în care respirã eternul, fac ravagii apa rãzboiului ºi mâlul ºi în care, bineînþeles, se moare. O nuvelã remarcabilã, care se reþine ºi prin formula epicã mai liberã, este Un hectar de umbrã pentru Sahara, cântecul de lebãdã al prozatorului transnistrean. Nuvela are drept protagonist un dezrãdãcinat, Simion, care, întors acasã din rãtãcirile sale, moare pe meleagurile natale, invadate de turiºtii strãini. Tema funda-

294 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

mentalã a prozatorului Ioviþã, ca ºi a literaturii basarabene în genere, este înstrãinarea, iar eroul principal este înstrãinatul, dezrãdãcinatul care, deºi se întoarce la vatrã, moare din cauza invaziei strãinilor. Proza lui Vladimir BEªLEAGà (n. 25.VII.1932, Mãlãieºti-Grigoriopol, Transnistria; volume de prozã: La fântâna Leahului, 1963; Zbor frânt, 1966; Acasã, 1976; Ignat ºi Ana ºi Durere, 1979, Viaþa ºi moartea nefericitului Filimon ºi anevoioasa cale a cunoaºterii de Vladimir Beºleagã * sine, scris în 1969–1970, edit. în 1988; Sânge pe zãpadã, 1985, primul din trilogia despre Miron Costin, 1985; Cumplite vremi; ed. a II-a Zbor frânt care include ºi volumul Viaþa ºi moartea nefericitului Filimon… ºi nuvelele Cel de-al treilea dacã ar fi fost acolo ºi Pãdurea albastrã, 1992; Jurnal, 2002; a absolvit Universitatea din Chiºinãu; a fost redactor la revistele Scânteia leninistã, Cultura, Chipãruº, redactor-ºef adjunct la revista Nistru, secretar la Uniunea Scriitorilor; în 1990–1993 a fost ales deputat în Parlamenul Moldovei ca reprezentant al Frontului Popular; Premiul de Stat republican în 1978) conjugã formula tradiþionalã de frescã ºi cronicã evenimenþialã (ca în cazul romanelor despre Miron Costin, al lui Acasã ºi Durere) cu formula modernã evident proustianã ºi faulknerianã, ce valorificã fluxul memoriei, elementul eseistic, interogaþia polemicã. Prozatorul reconstituie monografic istoria vieþii eroilor, suprapunându-le ºi trecându-le printr-un examen moral. Aceºtia sunt de obicei niºte dezrãdãcinaþi ºi dedublaþi care cautã sã recupereze timpul pierdut ºi identitatea socialã. Monografierea lor este discontinuã, alternativã, sentimentallucidã, purtând pecetea unei zone afectate a sufletului uman (dragostea pierdutã, copilãria sau adolescenþa pierdutã). Elementul epic se pulverizeazã, se topeºte în gândurile, emoþiile ºi obsesiile pe care le genereazã. Omul, nimerind în

MIHAI CIMPOI

295
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

hãþiºul întrebãrilor ºi problemelor existenþiale, merge pe firul cãlãuzitor al lãmuririlor, dar se pomeneºte pe drumurile întrerupte „heideggeriene“, întorcându-se mereu spre punctul de pornire. Atunci când evocã copilãria, adolescenþa sau epoca mai îndepãrtatã a Cantemireºtilor ºi Costineºtilor fraza este limpede, aºezatã, plinã de o pastã epicã densã ºi coloratã. Existã ºi un al treilea Beºleagã, care îmbinã rãsucirea nervoasã a Ion Vatamanu gândului cu situaþia epicã clar conturatã (Ignat ºi Ana, roman care dezbate ideea înstrãinãrii în cadrul familiei de azi). În romanul Viaþa ºi moartea nefericitului Filimon ne propune o modelare a existenþei umane: trei zile ºi trei nopþi. Declararea lui Filimon de cãtre însuºi tatãl sãu drept copil din flori, trimiterea lui (iarãºi la insistenþa pãrintelui sãu) în colonie, dupã ce a spart dintr-o pornire bãieþeascã un magazin, se lasã ca o umbrã fatidicã asupra vieþii lui sufleteºti. Eroul cunoaºte un proces de înstrãinare ireversibil. „Nefericita“ viaþã a lui Filimon trebuie consideratã, aºa cum ne propune ºi titlul, ºi ca o anevoioasã cale a cunoaºterii de sine. Or, recunoaºterea se cere plãtitã cu vãmi; cu trãiri, frãmântãri, cu preþul chiar al propriei vieþi. Ca sã obþii împlinirea (ca om, muncitor, creator) e nevoie de jertfã, ºi în acest sens pare indiscutabilã retopirea în substanþa cãrþii a mitului meºterului Manole. Nãscut la 1.V .1937 în Costicenii-Hotin, poetul Ion VATAMANU (m. 9.VIII.1993, Chiºinãu; volume de poezii: Primii fulgi, 1962; Monologuri, 1964; Liniºtea cuvintelor, 1971; Ora pãsãrii 1974; De ziua frunzei, 1977; Iubire de tine, 1981; Mãslinul oglindit, 1983; Dimineaþa mãrului, 1986; Nimic nu-i zero, 1987; Dialoguri banale… 1988; Atât de mult al pãmântului, 1990; Secunde cu munþi, Bucureºti, 1998; Sã mã chemaþi sã cânt,

296 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Timiºoara, 2000; Nimic nu-i zero, 2001; Altã iubire nu este, 2 vol. Bucureºti, 2001; volumul de eseuri Viaþa cuvântului, 1980; a absolvit Universitatea din Chiºinãu în 1960; a fost din 1973 ºef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; în 1990 a fost ales deputat ºi desemnat preºedinte al Comisiei Parlamentului Moldovei cu problemele culturii), a fost, în 1944, martorul unui act surprinzãtor: apariþia frontierei chiar în grãdina casei pãrinteºti. Sârma ghimpatã produce o rupturã în fiinþa lui, care va tânji mereu dupã întreg, dupã deplinãtate. Poezia lui stã, la propriu ºi la figurat, sub semnul refuzului frontierei. Fisura produsã în sufletul copilului devine, în poetica lui Vatamanu, o fisurã ontologicã. Poemul de mai mari proporþii Pasãre Eu aduce în prim-plan sugestia unei amare rupturi sufleteºti, în care coexist㠄pasãrea venirii“ ºi „pasãrea plecãrii“, fel de a spune cã viaþa ºi moartea îºi dau mâna, polarizând fiinþa poetului. Motivul mioritic al predestinãrii se infiltreazã în poezie. Ca orice poet basarabean, Ion Vatamanu este modelat de matricea stilisticã a satului în care s-a nãscut – blagian – veºnicia. Sentimentul plaiului, care apare ca „o grãdinã aleasã“, genereazã o sintezã a liricului ºi epicului, a baladescului ºi imnicului, a reacþiei publicistice imediate ºi a reflecþiei sentimentalo-existenþiale. Nu lipsesc accentele neopaºoptiste, atitudinile patetice de promovare a idealurilor naþionale. În volumul Atât de mult al pâmântului poetul este mai cu seamã un tribun, un purtãtor de voce al renaºterii basarabenilor sub semnul revenirii la matca fireascã a tradiþiei, limbii, valorilor clasice. Unire, moldoveni!, Ce vor scriitorii?, Matern la Bucovina ºi altele sunt poezii care au înfiorat mulþimile în anii de cotiturã 1987–1991. E cãutatã fervent ºi noutatea senzaþionalã, racordat㠖 fireºte – la cea de substanþã. Poetul cãlãtoreºte dintr-o formulã în alta, dintr-un protest programatic în altul (Nichita Stãnescu sau Marin Sorescu au procedat la fel). Ion Vatamanu e convins – iarãºi programatic – cã poezia nu exprimã un început, ci doar continuarea unei idei, nu un întreg rotunjit, ci o parte din el. În De pe douã margini de rãzboi, volum aspru cenzurat pânã la apariþie, publicat apoi

MIHAI CIMPOI

297
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

cu titlul Mãslinul oglindit, totul se desfãºoarã sub semnul legilor destinului. Tipurile de sãteni sunt croite parcã dupã modele generale de avari, vrãjitoare, de firi aprige ºi semeþe de muncitori ai pãmântului. Senzaþia de ciudat se întregeºte cu una de real ardent. În afarã de fixarea epicã a întâmplãrilor (ea îl preocupã, de fapt, mai puþin pe baladist), se reþine esenþa tipologicã surprinsã în metafora-cascadã: bunãoarã, Dãruþa, model de bunãtate, este „simplã Victor Teleucã ºi mult㓠ca o stea pe cerul plin, uºoarã ca o ciutã, ca o câmpie, pãtrunsã de iz de floarea-soarelui, este „simplã ºi distinsã“, ca sarea din pitã, ca raza ce aduce amintirea de departe. Cânepa, într-o altã baladã, devine martora mutã a tuturor evenimentelor-cheie ale existenþei þãranului – de la naºtere pânã la moarte: „ªi ningea, ningea, / ºi se þesea, / se mãsura / cu ºchioapa, cu cotul, / cu faþa Varvarei, / cu nunta lui Iorgu / ºi cu Petrache-mortul…“. Firul de cânepã trece, metafizic, prin fiinþã ºi nefiinþã, întreþesându-le. Victor TELEUCà (n. 19.I.1932, Cepeleuþi-Hotin – m. 12.VIII.2002, Chiºinãu; principalele volume de poezii: La ruptul apelor, 1960; Neliniºti, 1963; Din patru vânturi, 1964; Insula cerbilor, 1966; Îmblânzirea focului, 1971; Momentul inimii, 1975; Încercarea de a nu muri, 1980; Întoarcerea dramaticului Eu, 1983; Scrieri alese, vol. I-II, 1985; Ciclul italian sau criza de timp, 1987; Piramida singurãtãþii, 2000; Decebal ºi Ninge la marginea existenþei, 2002; a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu; a fost redactor la gazeta Þãranul sovietic, Televiziunea moldoveneascã, revista Nistru, consultant la Uniunea Scriitorilor, iar în 1964–1983 redactor-ºef al sãptãmânalului Cultura, din 1977 Literatura ºi arta; Premiul republican comsomolist „Boris Glavan“ în 1969; Premiul de Stat republican în 1980) ºi-a adunat, þãrãneºte, tãcerile, dorurile ºi neliniºtile, þinându-le

298 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

în jarul ascuns în cenuºã spre a le aprinde în flãcãri vâlvâitoare. Retractibilitatea sa în firea domoalã ºi supusã predestinãrii mioritice s-a conjugat în mod straniu – poate sub comandamentele timpului – cu disponibilitatea simpateticã de a îmbrãþiºa spectacolul lumii ºi o sete romanticã de impresii care a stimulat lungi inventare de notaþii prozaice. A venit, apoi, criza de timp în care ºi-a resimþit prezenþa unui dramatic Eu ºi atunci versul i s-a disciplinat, a devenit dens, coGheorghe Malarciuc lorat psihologic ºi plin de întrebãri existenþiale. În marele du-te-vino al lumii s-a fãcut auzitã rostogolirea zgomotoasã a bolovanului lui Sisif, înãlþãrile ºi prãbuºirile, înfloririle ºi deznãdejdile, ca spinul, sau chiar urletul timpului în fiinþa poetului, „urlet mut, temut ºi vertical“. Poetul e prins în hora eternã, când lumea e dusã în somn cu tot cu cer ºi pãmânt, cu tãceri ºi zãpezi spre „punctul pãrelnic final“ („Cad pietrele din munþi pe capul tãu ºi-ntreabã, / Cum stai cu nemurirea, cu focul ºi-ndoiala?“). Întrebãrile i le sporesc ºi filosofii de tipul lui Kant, Hegel ºi Heidegger, cu care convorbeºte des poetul în ultimele sale volume de versuri, salvate de povara discursivitãþii Ninge la marginea existenþei, 2002. Gheorghe MALARCIUC (6.VI.1934 Bursuc-Soroca – 30.XI.1992, Chiºinãu; principalele volume de prozã ºi piese: Firicel de iarbã verde, 1959; La Piatra Cucului, 1963; piese: Nu mai vreau sã-mi faceþi bine, Dragã consãteanule!) a scris o prozã în cheie uºor arhaizantã, sadovenianã, în care, în afarã de tema revoluþionarã ocazionalã, abordatã în scheme sociologizante, prezentã în scenariile de filme pe care le-a scris (Serghei Lazo, Viscolul roºu), evocã trecutul istoric. Din moºi strãmoºi fixeazã în fiºe caracterologice uºor caricate procesul de lunecare a unor indivizi în abisul materialismului brutal, al meschinãriei, al lipsei de idealuri care duce la parvenitism, dezumanizare ºi

MIHAI CIMPOI

299
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

înstrãinare, la exilarea spiritului în cochilia casei ºi familiei (romanul Firicel de iarbã verde, care a atras o criticã oficialã acerbã, drama Dragã consãteanule!, care face ºi radiografia chiriþismului basarabean). Conºtiinþa criticã a ºaizeciºtilor se manifestã pregnant în poezia lui Petru CÃRARE (n. 13.II.1935, Zaim-Tighina; volume: Soare cu dinþi, 1962; Trandafir sãlbatic, 1965; Parodii, 1965; Stele verzi, 1967; Între patru ochi. Schiþe ºi nuvele umoristico-satirice, 1971; Zodia Petru Cãrare musafirului, 1971; Sãgeþi, 1972; Oglinzi, 1974; Vatra, 1980; Parodii ºi epigrame, 1981; Cadenþe, 1985; Rezonanþe, 1985; Eu nu mã las de limba noastrã. Poem pentru A. Mateevici, 1988; Peniþa ºi bãrdiþa, parodii ºi epigrame, 1988; Sãgeþi, Carul cu proºti, 1990; Fulgere basarabene, 2000; Pãlãria gândurilor mele, parodii din Basarabia, 2000; Punctul de reper. Schiþe ºi versuri umoristice, 2000; Leul n-are frigider, 2000; dramaturgie: Strãinul, Drum deschis, Comedii, 1988; mai multe cãrþi pentru copii; a absolvit ªcoala centralã comsomolistã din Moscova în 1956 ºi Cursurile superioare de pe lângã Institutul de Literatur㠄Maxim Gorki“ în 1969; a fost redactor la Chipãruº, Moldova suveranã, director al Biroului de propagare a literaturii; a fost exilat ºi admonestat pentru poeziile satirice) este un umorist nativ cãruia nu i-a tors maica pe limbã, cum s-ar spune, ºi care s-a cantonat în „naivitate“ (avem în vedere poetica) ca într-un dar suprem, ferindu-se sã se aventureze – spre a obþine efecte comice mai solide – în jocuri verbale mai inteligente ºi mai elevate. Spirit critic incoruptibil, nu a fost înfrânt nici de exilul din tinereþe (exil blând: la þarã, nu în Siberia), nici de arestarea cãrþii Sãgeþi în care sub masca demascãrii capitalismului se fãceau aluzii transparente la… socialism. A debutat sub auspiciile evidente ale lui George Topârceanu, demonstrând mai cu seamã în parodii

300 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

putinþa (cum zicea Cãlinescu despre autorul Rapsodiilor de varã) de a trãi pe felurite chei muzicale. Capacitatea mimeticã, precum ºi cea de a prinde „din mers“ contradicþia dintre esenþã ºi aparenþã, între – hegelian vorbind – scopul neînsemnat ºi aparenþa de mare seriozitate cu care e „realizat“ sau între scopurile substanþiale ºi instrumentele absolut ineficiente de a le atinge. Împingerea la absurd, ºarjarea ºi sublinierea grotescã, fixarea convenþionalismului, a poArhip Ciubotaru * zei, a locului comun, rãsturnarea uºoarã a viziunii celui parodiat sunt procedee bine stãpânite („Pãmântul era lutos, pãmânt sãrac, / Seminþele sãreau înapoi în sac“, se spune într-o parodie la Gheorghe Vodã; iar, parodiindu-l pe Nicolai Costenco, contureazã urmãtoarea imagine burlescã: „Bei un ulcior, bei douã ºi îþi pare / Cã însuºi globul pãmântesc e un butoi / Cu cepul în republicã la noi“). „Sãgeþile basarabene“ de la sfârºitul deceniului 8 ºi începutul deceniului 9 se orienteazã spre o þintã precisã: absurdul care a terorizat Basarabia, depeizarea, afiºarea tabieturilor strãinului, babilonia lingvisticã, iluzia libertãþii întreþinutã de regimul comunist etc. Poezia lui Arhip CIUBOTARU (n. 20.II.1935, com. Cobâlnea-Soroca; volume: Ecoul gliei, 1958; Distanþe, 1964; Trepte, 1970; Spaþii, 1971; Dans de toamnã, 1973; Cântec pentru tine, 1974; Între lume ºi cuvânt, 1976; Ferestre, 1978; Pe urmele dorului, 1980; Ultimul Noe, 1999; Inscripþii pe Turnul Babel, 2000; Scrieri alese, vol. 1–2, 1984; Întoarce-mi dragostea, 1986; Patru cuvinte, 1987; romanul-foileton „ateist“ Umbra comorilor, 1967; culegerea de comedii ªase de dobã, 1981; a absolvit în 1957 Universitatea din Chiºinãu; a fost vicepreºedinte din 1965, apoi secretar al Uniunii Scriitorilor ºi timp îndelungat, pânã la 1988, redactor-ºef al revistei Nistru, Premiul comso-

MIHAI CIMPOI

301
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

molist „Boris Glavan“, 1970, ºi de Stat republican 1982; din 1994 deputat în Parlamentul Moldovei din partea partidului agrar) este puternic marcatã de topoiurile caracteristice timpului (drumuri, urme, dor de ducã etc.), evoluând de la o tentã sociologizantã la o tonalitate meditativã, elegiacã ºi ironic sentimentalã. O poezie tipic adolescentinã, care însumeazã valorile tinereþii ºi ale romanticei deschideri spre lume scrie Anatol CIOCANU Anatol Ciocanu * (n. 3.VI.1940 Mãlãieºti-Bãlþi; volume: Sãrutul soarelui, 1965; Firul Ariadnei, 1970; Sonetele câmpiei, 1975; Veºnic renaºte, 1981; Vârsta teiului, 1984; Cântece de acasã, 1971; Alte cântece de-acasã, 1978; Flori de tei deasupra noastrã, Bucureºti, 1995 Rugã de ostatec, Bucureºti, 1998; Poemele durerii, Bucureºti, 2001; Cântecele mântuirii, Bucureºti, 2001; Blestemele nobleþii, Timiºoara, 2002; a absolvit Universitatea din Chiºinãu, Facultatea de Filologie ºi Istorie în 1962; a fost redactor la revista Moldova ºi Glasul naþiunii; Premiul Naþional, 2002; în prezent colaborator la Muzeul de Literaturã Român㠄M. Cogãlniceanu“ din Chiºinãu). Este la acest poet al pragului, ca simbol al permanenþei ºi întemeierii (ruralismul de fond se întâlneºte cu elementul intelectual de atmosferã ºi meditaþie), ºi al soarelui, ca simbol al vieþii, o jilãvealã rimbaldianã a sufletului care se leagã simpatetic de tot ce este fraged, candid, mãrunt (în sens lorchian ºi arghezian), ingenuu: „Sãrutã, soare, pragul acesta, îþi strig / Sãrutã-l, pãzeºte ºi intrã-nãuntru – drept mire! / Bunã dimineaþa, soare, îþi zic“. Nota dramaticã o aduce totuºi conºtiinþa existenþei asprimii, vicisitudinilor, bãtrâneþii, rãului universal, al nopþii cu tirani, „fiii groazei“. Fascinaþia universului rustic se exercitã cu o asemenea tensiune asupra poeþilor basarabeni încât el apare ca tãrâm

302 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

al idealitãþii, tãrâm al primordiilor, frumuseþii ºi puritãþii paradisiace. Ion GHEORGHIÞà (n. 2.IV.1939, Larga-Hotin – asasinat la 28.XI.1991, Chiºinãu; volume: Mãrul discordiei, 1969; La marginea câmpiei, 1972; Simplu, 1981; mai multe volume de poezii ºi nuvelete pentru copii: Brad de munte, 1979; De-a baba oarba, 1971; Freamãt verde, 1974; Sã vezi ºi sã crezi, 1977; Ochi de stea, 1979; Vorbe nãzdrãvane, 1982; vol. de piese Viaþa în continuare, 1991; a absolvit UniversiIon Gheorghiþã tatea din Cernãuþi; a fost redactor la revista Moldova, redactor-ºef al Colegiului pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor din Moldova) îl concepe ca pe o marjã de eternitate protoistoricã în care þãranii sunt vãzuþi ca niºte oameni arhaici, arhetipali, contopiþi panteistic cu natura. Pentru a exprima mai bine acest univers de vis se recurge, fireºte, la pastoralã, eglogã. Personajele-simbol Ion ºi Maria sunt urieºizaþi în manierã crengianã, însuºi poetul adoptând, în întreaga sa liricã, un comportament de copil al firii, care trãdeazã, bineînþeles, o fire copilãreascã, cultivând programatic – adic㠖 simplitatea, candoarea, „primitivitatea“, iar în expresie, firescul, necontrafacerea. O prezenþã insolitã în poezia anilor 70 este Petru DUDNIC (10.VI.1941, Iacobstan-Cahul – 6.XI.1984, Chiºinãu; volume de versuri: Infinitul aproape, 1968; Revãrsarea culorilor, 1970; Rãvaºe din zbucium, 1971; Nerv, 1973; Vãzduh pentru suflet, 1982; a absolvit Cursurile literare superioare de pe lângã Institutul „Maxim Gorki“ din Moscova; a fost redactor la Radio Moldova; Premiul comsomolist „Boris Glavan“ în 1975 pentru poemul Soltâs, 1975), poet modelat de poezia „de estrad㓠rusã, având ºi un comportament straniu prin care îºi epata cititorii ºi pe cei din jur ºi purtând chiar un chipiu „proletar“ ³

MIHAI CIMPOI

303
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

la Evgheni Evtuºenko. E de fapt o pozã romantico-revoluþionarã de tip maiakovskian, susþinutã de versuri agitatorice, sacadate, clamoroase care sfârºesc în chip obiºnuit cu chemãri lozincarde scrise cu majusculã („În om sã crezi o viaþã, / Sã crezi numai în OM!“). Sentimentul de apartenenþã genealogicã la pãmânturile natale rãzbate totuºi, întremãtor, într-o astfel de atmosferã afectat-romanticã („Iertaþi-mã, alte pãmânturi, / Iertaþi-mã, alte pãduri, / Dar cel mai al meu ºi mai sfânt mi-i / PãmânPetru Dudnic tul lãsat de strãbuni“). Diametral opuse liniei ideologice ºi sociologice ºi organic afiliate filonului liric al prozei moldoveneºti sunt povestirile lui Iacob BURGHIU, care printr-o introvertire fireascã scrie ºi poezii cu o evidentã propensiune spre epic (n. 3.V.1941, Zãicani-Bãlþi – m. 27.VI.2003, Chiºinãu; volume de prozã scurtã: Soare în cârjã, 1966; Fântâna adunã apã, 1970; Lebãda roºie, 1981; vol. de poezii Spre o mioarã, 1990; Sorã lume, povestiri, eseuri, 2001; Rup spice duminica, versuri, 2001; a fost Iacob Burghiu * actor la Teatrul „V. Alecsandri“ din Bãlþi ºi „Luceafãrul“ din Chiºinãu; în 1969 a absolvit Facultatea de Regie a Institutului de Cinematografie din Moscova, realizând mai multe filme documentare ºi artistice; a fost prim-viceministru al culturii 1990–1994; din 1994 director al Centrului Naþional de Studii Literare ºi Muzeografie

304 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

„M. Kogãlniceanu“; în 1995–1996 ºi prim-vicepreºedinte al USM, iar din 1997 consilier prezidenþial). Povestirile sale sunt poeme în prozã cu un subiect convenþional ºi cu o situaþie generatoare de atmosferã în care a poetizat totul: eveniment, stare existenþialã (sufleteascã), descriere („Copilul cerului, soarelui a fãcut ochi, ºi-a clãtit obrajii în rouã, i-a zvântat cu o pulpanã albã de nor ºi dornic de joacã, umblã cu privirea prin vale. Ne cautã.“), iar poeziile sale iau aspect de secvenþe Dumitru Matcovschi * baladeºti având ca temã fundamentalã întoarcerea la izvoare, la rãdãcini, spre „mioara“ originarã (vezi nuvela intitulatã sugestiv A rãmas viþa, a rãmas sãmânþa). Dumitru MATCOVSCHI (n. 20.X.1939, Vadul-Raºcov, Soroca; volume de versuri: Maci în rouã, 1963; Univers intim, 1966; Melodica, 1971; Grâul, 1974; Axã, 1977; Patria, poetul ºi balada, 1981; Tu, dragostea mea, 1987; Soarele cel mic, 1990; Mãria sa poetul, 1992; Vad, 1998; Crucea, 1999; volume de prozã: Duda, 1973; Bãtuta, 1975; Toamna porumbeilor albi, 1979; Focul din vatrã, 1982; Roman teatral, 1984; Of, Capul ºi sabia, Al þãrii fiu, toate în 1993, plachete de omagiu cu poeme consacrate lui Eminescu ºi Mateevici în 1992; piese: Preºedintele, Cântec de leagãn pentru bunici, Tata, Pomul vieþii, Abecedarul, Troiþa, Ion Vodã cel Cumplit; a absolvit Universitatea din Chiºinãu în 1961; a fost redactor la Moldova socialistã ºi revista Nistru, redactor-ºef adjunct al sãptãmânalului Cultura, iar din 1989 – redactor-ºef al revistei Basarabia; Premiul de Stat republican în 1990), îºi propune sã intoneze o „cântare a pãtimirii noastre“ în versuri accentuat folclorice ºi mesianice peste care se varsã lacrima tremuratã a unui colþ de þarã româneascã înstrãinat, vitregit, bãtut nemilos de vânturile istoriei. Tonalitatea elegiacã ºi sentimentalã, ca ºi cea blasfematorie, încruntatã, care se infiltreazã în dedesubturile

MIHAI CIMPOI

305
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

versurilor, ne vorbesc despre un dramatism organic sau chiar despre un suflu tragic ardent. Poetul este situat între un dincoace ºi dincolo de hotarul existenþial, apãrându-se de ameninþarea neantului printr-un sentiment necontrafãcut al valorilor vieþii. În acest sens poezia lui Matcovschi denotã un pathos etic, justiþiar, deontologic. Lumea se desface – maniheic – în antinomii bine delimitate. Legãtura cu folclorul este una consangvinã, ca la cei mai reprezentativi poeþi basarabeni, configurând un program etic ºi estetic care presupune cultul rãdãcinilor, originilor, solului, casei, pragului ºi vetrei. Satul este un univers rotund, o cetate moral㠖 o axis mundi care sacralizeazã întregul univers. Programatic, o astfel de poezie sãnãtoasã, clasicistã, bazatã pe tradiþie se opune „mievrãriilor moderne“ (expresia lui Maiorescu). Dumitru Matcovschi preferã balada iarãºi din raþionamente etice ºi estetice limpezi. Poezia obþine dramatism ºi miracol, întâmplãrile fiind puse sub semnul trecerii timpului ºi al destinului. Elementul publicistic este abundent, stimulând discursivitatea, retorismul. O figurã insolitã de copil teribil care sfideazã starea de „normalitate“ a limbii ºi acceptã numai paradoxul, ciudãþenia face Nicolae ESINENCU (n. 13.I.1940, Chiþcanii Vechi-Orhei; volume de versuri: Antene, 1968; Sens, 1971; Dealuri, 1974; Copilul teribil, 1979; Stai sã-þi mai spun, 1983; Cuvinte de chemat fetele, 1986; Contraprobã, 1989; Borcane de aer, 1992; Cu mortul în spate, 1993; Disciplina mondialã, 1995; volume de prozã: Sacla, 1968; Portocala, 1970; Toi, 1972; Era vremea sã iubim, 1977; Nunta, 1980; Lumina albã a pâinii,1980; La furat bãrbaþi, 1982; Roman de dragoste, 1984; Copacul care ne uneºte, 1985; Tunul de lemn, 1988; Doc, 1989; Un moldovan la închisoare, 1990; Gaura, 1991; Scrieri alese, în 5 vol., Chiºinãu, 1999-2003; piese: Fumuarul, Oameni de paie; mai multe cãrþi pentru copii ºi scenarii de filme; a absolvit Cursurile literare superioare de pe lângã Institutul de Literatur㠄Maxim Gorki“ din Moscova, 1973; a fost redactor la editura Lumina ºi secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova în 1989–1991; Premiul de Stat republican în 1991 pentru romanul Doc). Starea de opoziþie, replica sunt statutul poeziei

306 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

groteºti, ironice a lui Esinencu: sentimentale, lirice, grave, ºãgalnice, fireºti ºi nastratineºti… ªi mai cum? Poate fi oricum, numai sã se dea în spectacol, sã se încadreze în joc. Nazul, „moftul“, capriciul – ciudãþenia în genere – întemeiazã poezia lui Esinencu. El doreºte, bunãoarã, ca trenul sã plece, mobilizând toate mijloacele (cãrbuni, apã, ciomege, cãldãri cu gazolinã) ºi toate forþele posibile, dar – apoi – nu mai vrea sã Nicolae Esinencu * plece trenul („vecinul vroia sã meargã înapoi“); el doreºte apoi sã urneascã (sã demareze) maºina din loc, dar apoi o opreºte, cãci fratele sãu nu vroia sã meargã încolo. Naraþiunea parabolicã continuã în acelaºi sens (toþi vor sã plece, în afarã de… poet: „Eu încotro mã duc? / Eu nu mã duc nicãieri! / Eu aºtept calul!“) Dincolo de spectacolul paradoxurilor axate pe capricioasa alternanþã vrere-nevrere, e sugerat teatrul lumii care anuleazã voinþa individului, stimuleazã automatismul ºi complicaþia în dauna firescului, organicului. În Disciplina mondialã rãmâne copilul teribil care aratã cu degetul spre monstruoasa scenã politicã basarabeanã ºi care mediteazã în comprimate aforistice asupra vieþii ºi nefiinþei. O angoasã evidentã se traduce în viziunile groteºti, de esenþã kafkianã, ale gândacului negru ce-l urmãreºte pas cu pas pe poet ºi ale roþii strivitoare ºi nivelatoare („Sare gardurile, le spun, / ªi piseazã totul în cale“). ªi în prozã, Esinencu este un prestidigitator, cu o abilitate de a face gesturi multe, unele evident fãrã vreo semnificaþie, prin care cautã sã demonstreze un adevãr ºi totodatã sã vrãjeascã cititorul. Þine în mânã un adevãrat currente calami, un condei ce zboarã, fixând situaþia prin câteva trãsãturi sau chiar numai prin exclamaþii elementare, nominalizãri fugare, schiþãri rapide ale momentelor sufleteºti. E firesc ca un astfel de condei sã

MIHAI CIMPOI

307
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

alunece adesea în gratuitate, în prolixitate. De aceea prozatorului Esinencu îi reuºesc mai ales instantaneele, miniaturile, nuveletele, nu ºi romanele sau povestirile de proporþii (excepþie fac lucrãri ca Alo Teo, Doc, Lumina albã a pâinii în care eroii sunt surprinºi în situaþii limitã). Prin debutul care a scandalizat autoritãþile ºi prin proza de mai târziu, de asemenea, oficial contestatã, fiindcã aducea în Lidia Istrati * prim-plan figura voievodului ªtefan cel Mare, simbol al renaºterii basarabene, Lidia ISTRATI (22.VI.1941, Sofia-Bãlþi – 25.IV.1997, Germania, unde a fost operatã; înmormântatã la Chiºinãu; a absolvit, în 1962, Institutul Agricol din Chiºinãu, dupã care ºi-a luat doctoratul la Academia de ªtiinþe a Moldovei în domeniul biochimiei ºi fiziologiei plantelor; a fost director la Muzeul Republican de Literatur㠄D. Cantemir“, din 1990 deputat în Parlamentul Moldovei; din 1994 a reprezintat Blocul Þãranilor ºi Intelectualilor; volume de prozã: Nica, 1978; Tot mai departe, 1987; Scara, 1990; Goanã dupã vânt, 1992; Nevinovata inimã, 1995) are un dar indiscutabil de povestitoare care surprinde oamenii la rãscruce, „subt vremi“ ºi legi. Adevãrul spus de prozatoare e dur, manifestându-se uneori chiar cu o îndrãznealã naturalistã; ea face, în fond, antropometrie, adicã determinã esenþa moralã a omului dupã acþiunile sale concrete. Naraþiunea ia forma unui evantai de fiºe etice, caracterologice ºi fiziologice. Gama picturalã se reduce uneori la clarobscur. Pana prozatoarei e neºovãitoare în surprinderea „zãmislirilor de rãu“ ºi a „vicleºugurilor“ monstruoase (romanul satiric Goanã dupã vânt) urzite fie de boierii din tinereþea lui ªtefan, fie de „boierii“ noi din spaþiul basarabean, peste care se aºazã aerul fatidic al predeterminãrii istorice.

308 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Aerul agitat al înnoirii, amestecat cu „revoluþionarismul“ conjunctural, strãbate poezia neoromanticului zgomotos Emil LOTEANU (n. 6.XI.1936, Clocuºna-Hotin – m. 18.IV.2003, Moscova; studii cinematografice la Moscova; vol.: Zbucium, 1956; Chemarea stelelor, 1962; Ritmuri, 1965; prozã: Vioara albã, 1963; Bucolica, 1966; Lãutarii, 1972), care s-a realizat preponderent în cinematografie (Poienile roºii, 1966; Lãutarii, 1971; O ºatrã urcã spre cer, 1976; Dulcea ºi tandra mea fiarã, 1978; Luceafãrul, 1984; Emil Loteanu Gãoacea, 1994; filme documentare). Nelu TIRONEAC-CODREANU (n. 8.X.1937, com. Arbore-Suceava; refugiat din Cernãuþi în Oltenia în timpul rãzboiului; din 1992 stabilit la Chiºinãu, unde este profesor de românã la Liceul de Arte Plastice „Alexandru Plãmãdealã“; vol.: Drumul regãsit, roman, Ed. Scrisul românesc, 1989, Crime ascunse…, tot acolo) reconstituie, printre altele, în cheie sentimental-romanticã, destine de oameni din provincie, inclusiv de basarabeni. Lucia PURICE, (24. 01.1949, Lucia Purice * s. Voloave-Soroca – 23.V.1998, Chiºinãu; studii la Universitatea de Stat din Chiºinãu, Facultatea de Ziaristicã), imobilizatã mai mult timp la pat de o durere ca cea invocatã de Iov, dialogheazã, în eseuri, cu lumea ºi Dumnezeu prin geamul apartamentului despre condiþia umanã ºi despre artã (vol.: Eleonora Romanescu, Chiºinãu, 1983; În faþa formulelor de veºnicie, 1986; A patra dimensiune, împreunã cu Vl. Zbârciog, Chiºinãu, Hype-

MIHAI CIMPOI

309
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

rion, 1991; Lumea în chenarul geamului, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1996). Vlad ZBÂRCIOG, (n. 22.XII. 1943, Horodiºte-Bãlþi; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat din Moldova; redactor la Cultura ºi Literatura ºi arta; în prezent director-adjunct al Muzeului Literaturii Române „M.Kogãlniceanu). Volume de eseisticã ºi prozã: Flãcãri albastre, portocali, 1976; Poemele sufletului, 1981; Oraºul de la capãtul pãmântului, 1984; Vlad Zbârciog * Conul de umbrã, roman, 1990. Volumele Suntem ca o poveste, 1999; Încercarea de foc, 2000, Treci ca o luminã, 2001, Conul de umbrã (roman) 1990; Orizontul pierdut, 2001 sunt istorisiri autobiografice, sentimentale, conþinând accente patetice ºi dezvãluiri documentare despre perioada postbelicã. Sunt scrise în cheie tradiþionalã cu dizlocãri temporale ale naraþiunii.
S C H I M B A R E A L A FA Þ Ã

Perioada anilor 70–80 care a pregãtit momentul auroral al literaturii basarabene a fost marcatã de revirimentul pe care l-am denumit generic întoarcerea la baladã, la copilãrie ºi la vatrã (= la Ithaka), redescoperirea „veºniciei ce s-a nãscut la sat“. Universul rural este identificat cu universul mic. Balada înlocuieºte poemul de proporþii, schematic ºi prolix. Fresca socialã, care era realizatã doar cu culoarea roz, cedeazã locul memorialisticii, jurnalului, „romanului indirect“, cum defineºte Mircea Eliade naraþiunea fragmentarã (însemnãri zilnice, memorii, digresiuni reflexive, impresii rãzleþe º. a.); într-un cuvânt, de literatura documentului istoric ºi uman. Literatura basarabeanã se scuturã de dogme ºi urmeazã consecvent ºi perseverent drumurile redobândirii identitãþii.

310 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Un gen care reflectã pregnant drama înstrãinãrii ºi care apare „strãin“ literaturii basarabene prin însãºi natura lucrurilor este POEMUL lirico-dramatic, impus prin filierã rusã. Influenþa tradiþiei ruseºti s-a extins, dupã cum se ºtie, ºi peste Prut, dând întinsele ºi irevelatoarele poeme ale Mariei Banuº (Þie-þi vorbesc, Americã, Despre pãmânturi), ale lui Eugen Jebeleanu (Surâsul Hiroºimei), Cicerone Theodorescu (Povestea Ioanei), Mihu Dragomir (Tudor din Vladimiri), Dan Deºliu (Lazãr de la Rusca, Minerii din Maramureº), Victor Tulbure (Balada tovarãºului care a cãzut împãrþind „Scânteia“ în ilegalitate). Cantitativ, poeþii basarabeni au scris cam vreo douãzeci de Odisei, valabilitate artisticã având, bineînþeles, doar o parte infimã. Prin schema sociologizantã, pe care se structureazã în chip obiºnuit, poemul de mari proporþii este cel mai aservit aºa-zisei metode a realismului socialist: el prezintã mai întâi o cronicã versificatã a „eliberãrii“, colectivizãrii ºi rãzboiului (Sat uitat de Andrei Lupan, Þara mea ºi Oraºul Rãut de Emilian Bucov, Cântarea zorilor de George Meniuc, Pohoarnele ºi Primãvara în Carpaþi de Bogdan Istru), apoi, cu ambiþia de hegemon literar, genul se impune în anii 60 ºi chiar 70, revigorând mai vechiul schematism narativ prin mijloace publicistice, prin „inventarul autobiografic“ whitmanian ºi prin fuziunea mai largã a celor trei elemente liric-dramatic-epic. Tendinþa generalã e aceea de a scrie Marele poem al zilei, de a realiza o sintezã a veacului ºi de a-i surprinde suflul „epopeic“. Naivi în aceste intenþii gigantomane, poeþii basarabeni au sfârºit prin a-ºi povesti biografia ºi a schiþa o atmosferã abstractã a veacului. Epopeea are ca obiect, dupã Hegel, „desfãºurarea unei acþiuni, care trebuie sã fie înfãþiºatã intuiþiei noastre cu toatã bogãþia împrejurãrilor ºi relaþiilor, ca eveniment complex, în legãturã cu lumea în sine totalã a unei naþiuni ºi a unei epoci“. Un asemenea imperativ estetic constituie o adevãratã piatrã de încercare pentru poeþii ce ambiþioneazã proiecte atât de îndrãzneþe. Un loc comun al poemelor de largã întindere este „urcuºul spiritual spre Lenin“, raportarea tuturor gândurilor ºi trãirilor la el, proiectarea faptelor în lumina mitului leninist. „Lenin“ este rimat mereu cu „milenii“, lumina de pe chipul lui idealizat ºi sacralizat se varsã mereu peste meditaþiile asupra timpului

MIHAI CIMPOI

311
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi destinului individual sau cel colectiv al neamului, peste retrospectivele simbolice, asupra cursului narativ ºi digresiunilor lirice (Vasile de pe Mãgura de Andrei Lupan, Cireºar de Iosif Balþan, Trepte de Arhip Ciubotaru, Casã în Bugeac de Pavel Boþu, Dar mai întâi de Liviu Damian, Marx de Anatol Codru, Balada celor trei de Nicolai Costenco, Portretul trãirilor de Ion Vatamanu, toate poemele lui Emilian Bucov). Se infiltreazã în unele din aceste poeme ºi un limbaj esopic, un discurs polemic, cu o atitudine opoziþionalã faþã de acel ce este „nume pentru alte nume“ (Portretul trãirilor, bunãoarã, bucatã contestatã ºi cenzuratã, sau Dar mai întâi). Din producþia atât de industrioasã a poemelor „homerice“, înecatã în poncife ºi truisme tematice sociologizante, viabile rãmân câteva care se aºazã pe o parabolã sau simbol central, pe meditaþie de naturã filosoficã (Melcul de Liviu Damian, Glossa de Anatol Gujel, Grãdinar de Paul Mihnea). Este firesc ca perioada anilor 70–80 sã dea ºi o replicã acestui gen prin cultivarea baladei. Volutele largi au fost substituite respiraþiilor scurte, pline de oxigen vital. Schema narativã, adesea autobiograficã ºi pânditã de repetãri, a cedat locul unui nucleu epic dens. Contrapunctul, uneori artificial sau redus la varierea poliritmicã ºi la suprapunerea mecanicã de fragmente ale realului, a rechemat o mai exigentã înstrunare structuralã sub semnul binefãcãtor al disciplinei. Apoi, mijloacele poemului, nu întotdeauna potrivite felului de a fi al poetului, sunt mai greu manevrabile decât atât de familiarele ºi simplele procedee baladeºti, moºtenite prin tradiþie: substanþã epicã puþinã, frazare solemnã ºi muzicalã, ritm susþinut, expresie oralã la îndemâna oricui. Balada asigurã un dramatism mai accentuat al viziunii prin însãºi natura speciei, îmbinând elementul narativ cu cel parabolic ºi simbolic. (Sã ne amintim cã, la romantici, balada înseamnã cântec al unui destin. Schiller întrevedea în ea posibilitãþi ideale pentru o simbiozã originalã între descrierea de ordin narativ ºi lirism). Epicul se umple de semnificaþie datoritã îmbinãrii libere a realului cu mitul ºi legenda; structura baladescã se poate constitui pe baza democraticã a unor evenimente dispersate sau a unui singur fapt senzaþional. Fragmentarismul se simte în voia lui, poetul se mulþumeºte cu

312 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

lumina emoþionalã pe care o proiecteazã asupra faptelor. Balada a fost cultivatã pe o scarã largã de Grigore Vieru, Liviu Damian, Pavel Boþu, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi, Mihail Ion Ciubotaru, Anatol Codru, Gheorghe Vodã ºi alþii. La sfârºitul anilor 70 ºi începutul anilor 80 se scriu foarte multe arte poetice, aducând o adevãratã inflaþie de afirmaþii programatice, de meditaþii asupra rosturilor poeziei, de definiri ale ei. Este, de asemenea, un pact evaziv, de refuz tacit al tematicii oficiale. Toþi poeþii fãrã excepþie se vor proaspeþi, sonori, neprihãniþi, miºcându-se spre începuturi, spre izvoare ºi spre albul zãpezilor, spre clipele suave ale înfloririi ºi înverzirii. Cu toate acestea, dramatismul fiind evitat, poezia fixeazã doar neimportante momente sentimentale. Crearea sau numai provocarea artificialã a stãrilor de „cântec“, de „îngândurare“, de „sãrbãtoare a sufletului“, de „neliniºti“ dulci, reactualizarea analogiei clasice Poet-Pasãre (Poet-Privighetoare, Poet-Ciocârlie), reluarea la infinit a propriei tematici (se poate semnala un proces desfãºurat de „butãºire“ ºi altoire a motivelor) a generat multe locuri comune. Pe de altã parte, aceastã întoarcere a poeþilor basarabeni la tradiþie a mlãdiat uneltele poetice, le-a pregãtit pentru un nou impact cu realul ºi cu existenþa umanã. Literatura pentru copii este unul din prestigioasele compartimente ale literaturii basarabene care înglobeazã opere valoroase ce s-au impus ºi peste hotarele Moldovei de Est. „Palmaresul“ succeselor acestui tip de literaturã (priza deosebitã la propriul cititor, zeci de traduceri în alte limbi, tiraje de ordinul milioanelor, douã Diplome internaþionale „Andersen“ lui Spiridon Vangheli ºi Grigore Vieru) se explicã prin modul fundamental de a concepe lumea prin prisma universalã a copilãriei „cu pãdurea ei cu tot“, cu natura adicã. Ochiul scriitorului basarabean e înmuiat în rouã ºi lacrimã, care impun o limpezime ºi o concreteþe a viziunii, o sensibilizare a auzului ºi viziunii care provoacã un joc de reflexe sonore ºi vãzului atât de propriu acelui homo ludens care este copilul. Mitul copilãriei este marele mit al literaturii basarabene, fãrã ca ea sã încerce a o priva de dimensiunea existenþialã a suferinþei ºi înstrãinãrii. Copilãria scriitorilor moldoveni nãscuþi înainte de rãzboi, în timpul lui sau imediat în anii ce i-au urmat, perioadã

MIHAI CIMPOI

313
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

de mari lipsuri, foamete ºi deportãri, este în fond un paradis pierdut. Asupra universului de candori ºi frãgezimi s-a exercitat astfel, nemilos, teroarea istoriei. Grigore Vieru spunea memorabil cã poezia sa vine de acolo, din plinurile ºi golurile copilãriei orfane, din teama de singurãtate trãitã plenar, din abisul înstrãinãrii devremi. Prin inteligenþa senzorio-motorie, care asimileazã intens realul, copilul, dupã cum observã Piaget, construieºte singur spaþiul, concepe în mod spontan cauzalitatea ºi timpul. Universul creat de el este „întreg“, solid, coerent. „Numai atunci omul este un adevãrat întreg când se joac㓠(Schiller). Copilul ca homo ludens este un om deplin. Frustrarea de copilãrie duce, evident, la o mitizare intensã a ei, la conceperea ei – ³ rebours – ca univers pus sub semnul plinãtãþii, al valorilor supreme. Copilul este personajul fundamental al literaturii basarabene, candidul, ingenuul din proza anilor ºaizeci (Isai, Serafim, Nuþa) fiind o ipostazã a lui. Existã, bineînþeles, o tendinþã învederatã de a face din copil, în virtutea eticismului ardent, un om frumos, un homo ethicus (în sens hegelian) ºi o altã tendinþ㠖 polemic㠖 de a crea într-un univers al înstrãinãrii un câmp securizant de valori, un colþ de paradis recuperat. Cãci copilul este organic dispus prin intermediul jocului, al carnavalescului, sã recreeze lumea, s-o supunã imperativelor dorinþei, sã plãsmuiascã chiar o altã lume. Valorile copilãriei asigurã organicismul viziunii, datul funciar al literaturii ºi culturii române din Basarabia. Readucând în plan artistic o copilãrie frustratã, scriitorii moldoveni realizeazã un act compensativ, redându-i ceea ce i-a lipsit. Jucãriile devin niºte actori în marea dramã a vieþii pe care camera obscurã a micii lor minþi, spunea Baudelaire, o prezintã în dimensiuni micºorate. Copiii basarabeni nu au avut, în anii imediat postbelici, jucãrii artificiale, ci s-au jucat cu spicele, frunzele, animalele domestice, având în preajmã natura ca spaþiu ideal de joc. De aceea moldovenii sunt poeþi prin excelenþã ai universului copilãriei. La Ion Druþã, Grigore Vieru, Spiridon Vangheli se adaugã alþi poeþi ºi prozatori importanþi care au valorificat cu mãiestrie întregul complex de procedee, forme ºi formule puse la îndemânã de basm, baladã, fabulã, ghicitori, frãmântãri de limbã, snoavã etc.: George Meniuc, Liviu Deleanu, Aureliu Busuioc, Valentin Roºca, Ion Gheorghiþã, Aurel Ciocanu, Petru Cãrare, Efim Tarlapan,

314 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Raisa Lungu-Ploaie, Ioan Mânãscurtã, Alexandru Gromov, Titus ªtirbu. S-au consacrat aproape în întregime scrisului pentru copii Filip Mironov, Gheorghe Blãnaru, Gheorghe Gheorghiu, Gheorghe Dimitriu, Pavel Darie, Lida Codreanca, Claudia Partole, Iuliu Cârchelan, Lidia Hlib. Literatura basarabeanã pentru copii a ajuns cunoscutã în lume în bunã parte datoritã cãrþilor lui Spiridon VANGHELI (n. 14.VI.1932, Grinãuþi-Bãlþi; studii la Institutul Spiridon Vangheli Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu; a fost redactor la editurã; Premiul de Stat al RSSM, 1980 ºi Premiul de Stat al URSS, 1988. Diploma de onoare internaþional㠄Andersen“, 1974; volume: Balade, 1966; Isprãvile lui Guguþã, 1967; Ministrul bunelului, 1971; Bãieþelul din coliba albastrã, 1964; Guguþ㠖 cãpitan de corabie, 1979; Steaua lui Ciuboþel, 1981; Calul cu ochii albaºtri, 1981; Guguþã ºi prietenii sãi, 1983; Pantalonia – þara piticilor, 1989; Mãria sa Guguþã, 1989; Guguþã ºi prietenii sãi, 2 vol., 1994; Tatãl lui Guguþã când era mic, 1999; Copii în cãtuºele Siberiei, 2000). Spiridon Vangheli este înzestrat cu darul de a satisface setea de epic ºi de fantastic prin câteva întâmplãri obiºnuite, de a se folosi doar de câteva elemente ale realului pentru a crea o atmosferã poeticã. Naratorul procedeazã la o personalizare a eroului, el devenind prin rolul deosebit care i se acordã de cãtre adulþi „mãria sa Guguþã“. În ultimã analizã, fantasticul nu este decât realul care, angajat în joc, este trãit cu intensitate ºi „reparat“ în sensul dorinþei copilului. Faptele lui Guguþã se transformã în isprãvi sub îndemnul demonului constructiv ºi bun al copilãriei. Eroii „se nasc“ la intersecþia realului cu visul (fantasticul), a universului copilãriei cu cel al maturilor, a logicei imprevizibilului, a percepþiei ingenui ºi a celei automatizate. Fireºte, lumea copilãriei e complexã, avânturile constructive

MIHAI CIMPOI

315
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

coexistând cu pornirile diabolice spre aventurã. Guguþã e fiul bunei credinþe, Ciuboþel e fiul visului ºi al dorului, Titiricã e, însã, plãsmuirea înclinãrii spre ºtrengãrie: un demon miniatural al rãului, un Mefisto al copilãriei. Pantalonia este denumitã în titlu Þara Nãstruºnicilor ºi ea apare, într-adevãr, în cartea lui Spiridon Vamgheli, ca un Tãrâm al unor oameni ciudaþi ºi al unor întâmplãri ciudate sub semnul Nãstruºniciei, adicã al Nãzdrãvãniei ce sfideazã banalul, comunul. Povestirile despre Guguþã se menþineau în zona cotidianului, cele despre Ciuboþel îºi adãugau elemente de semifantastic; în Pantalonia…, cadrul realist se mai pãstreazã doar în elementele lui concrete (sat, oameni, pãsãri); fantasticul aici e potenþat mai cu seamã în sensul cã întreg universul apare „copilãrit“: norii, stelele, soarele, pãsãrile se comportã ca niºte copii. E o viziune antigullivericã, antihiperbolicã, dimensiunile universului „real“ fiind micºorate de douã ori: avem de a face cu pitici ºi cu pui de pitici; altfel zis, cu niºte oameni-copii ºi cu copiii acestora. Dragostea, prietenia, categoriile existenþei (viaþa, moartea), valorile spirituale ºi morale) sunt prezentate din punctul de vedere al copilului. Intuiþia prozatorului a dictat – aici – necesitatea nu a unui singur personaj (de tipul lui Guguþã sau Ciuboþel), ci a unei colectivitãþi de copii (copii-adulþi ºi copii-copii, cum spuneam). Prozatorul rãstoarnã mereu situaþiile astfel ca sã triumfe întotdeauna Copilãria: o privighetoare prigonitã ºi cu aripile tocite de zbor în cãutarea puilor se întoarce acasã pe aripile puilor cãutaþi, cei doi vânãtori cu trei ochi vâneazã în loc de mistreþi propriul porc, dar îl împart frãþeºte în douã conform înþelegerii… Prin stratageme isteþe piticii fac sã biruie Binele ºi Adevãrul, punând la punct orice viclenie sau nesocotinþã a Împãratului sau a piticilor-nãtângi. Pantalonia… e scrisã cu o fantezie sclipitoare, cu lirism ºi cu o desfãºurare epicã rapidã ºi plinã de imprevizibil. Mucalit, din speþã antonpannescã, aruncând peste „hâtrenie“ un vãl de candoare ºi lirism, fãrã a putea înºela ºi hârtia, care îl face timid în stil, oralizant, Aurel SCOBIOALà (n. 17.IX.1941, Mãlãieºti-Bãlþi; studii la Institutul Pedagogic „Al. Russo“ din Bãlþi; a fost editor, apoi ºeful Departamentului Edituri, Poligrafie

316 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi Comerþul cu Cãrþi; în prezent consilier literar la Uniunea Scriitorilor din Moldova) scrie nuvele, miniaturi pentru copii (La menagerie) ºi douã Ulcioare cu pãtãrãnii din lumea literarã. În afarã de limbajul esopic, o bunã stratagemã prin care scriitorii basarabeni s-au sustras doctrinarismului realist-socialist a fost documentarul. Regalitatea documentarului, care s-a impus cu forme specifice în literatura americanã sau francezã a anilor 60, s-a maniAurel Scobioalã * festat, în contextul cultural basarabean, ºi ca un imperativ al investigãrii, cunoaºterii ºi actualizãrii sau aducerii în prezent a istoriei naþionale. Prin document se recuperau astfel epoci sau evenimente puse sub interdicþie, considerate tabu de ideologia oficialã. Figura legendarã a lui ªtefan cel Mare, care mai apoi a devenit simbolul Renaºterii basarabene, era scoasã pânã ºi din câmpul aluziilor subtextuale, astfel încât romanul Tot mai departe al Lidiei Istrati a zãcut în sertarul autoarei mai mult de zece ani. Celebra formulã a lui Norman Mailer „Romanul ca istorie. Istoria ca roman“ este îmbrãþiºatã de prozatorii moldoveni cu amendamentul specific „Romanul ca istorie naþionalã. Istoria naþionalã ca roman“. Readucerea documentului istoric în literaturã a avut câteva raþiuni distincte: redarea prezentului, a dimensiunii temporale genetice de care îl absolvea ideologia oficial㠖 trecutul; conºtientizarea identitãþii naþionale, a apartenenþei la istoria comunã a românilor, cultivarea documentului ca o contrapunere strategicã ficþiunii artistice convenþionalizate subminãtoare ºi poleitoare a adevãrului ºi recâºtigarea prin aceasta a creditului cititorului dezamãgit de prezentarea în roz a realitãþii. Ion Druþã scria în acest sens: „Ficþiunea artisticã azi nu mai poate convinge pe nimeni. Ficþiunea l-a nãscut ºi l-a dezordonat pe cititor. Am ajuns la ora suprasaturaþiei, ºi

MIHAI CIMPOI

317
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

cititorului i se face rãu când o simte. Azi cititorul cautã sã ghiceascã, în primul rând, cam ce facturã documentarã zace la baza celor înºirate. Azi cititorul cautã printre rânduri sã vadã cam ce vamã a plãtit autorul pentru a veni cu o brumã de adevãr“ (Scrieri, vol. IV, 1987, p. 423). Suveranitatea evenimentului, stimulat ºi de sentimentul situaþiei, de care vorbea Goethe, sau de necesitatea de confesiune sincerã, în dependenþã directã de aceastã situaþie-eveniment, dicteazã o modificare esenþialã a tradiþionalei ecuaþii autornaraþiune – fapt narat (brut). Acesta din urmã este prezentat în mediatitatea sa dezarmantã ºi cu tensiunea lãuntricã, intrinsecã, nediluatã. Între narator ºi faptul de viaþã brut nu mai existã vreo mijlocire, cel dintâi recurgând la tehnica „procesului-verbal“ ºi erijându-se în postura balzacianã a secretarului de stare civilã, simplificatã, redusã la acea de grefier. În acest sens s-au impus romanul realist-magic latino-american, „ciné-vérité“-ul, teatrul documentar de felul celui practicat de Peter Weiss, pictura hiperfigurativã, „noul roman“ francez, cu „obiectualitatea“ sa imperativã, romanul documentar-fragmentar de tipul lui Kurt Vonnegut sau de tipul „anchet㓠ºi „antiutopic“ ale lui Truman Capote ºi George Orwell. Lipsa „strãlucirii“ artistice e compensatã în cazul reconstituirii minuþioase a documentului de vibraþia sufleteascã a autorului în faþa lui, vorba Sfântului Augustin: „Si verba non sonant, in corde suo dicit utique qui cogitat“. Prin însãºi readucerea în actualitate a documentului, a „fântânilor“, cum zicea Hasdeu, literaþii basarabeni au acoperit o enormã patã albã pe harta istoricã a neamului, evocând sub formã beletrizatã marile personalitãþi ale trecutului. În afarã de sus-pomenitele deja pânze romaneºti despre Miron Costin ale lui Vladimir Beºleagã ºi despre ªtefan cel Mare a Lidiei Istrati, citibile sunt Spicul visului (1972), Cruciº de sãbii (1977), în care este evocatã figura lui Dimitrie Cantemir, ºi Calea lupilor (1989), al cãrui obiectiv este viaþa ºi activitatea lui Nicolae Milescu Spãtaru; Grãdina cu cireºe coapte (2001); Constantin-Vodã cel Tânãr (2003); Caii albi ai împãratului

318 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

De la stânga la dreapta: Gheorghe Vodã, Pavel Starostin, Gheorghe Madan, Alexandru Cosmescu *

Negru (2003), de Gheorghe MADAN, prozator cu o formulã narativã îmbibatã în spirit sadovenian cu aroma arhaizantã a vorbirii timpului (n. 16.VIII.1938, Truºeni-Chiºinãu; alte romane de valoare mai modestã: Semne bune anul are, 1965; Piatra de temelie, 1980); Sub cârma vremii, 1986 ºi Zbucium, 1989, care constituie biografiile romanþate ale lui Vasile Lupu ºi Ion Neculce, de Sanda LESNEA (n. 3.VIII.1922, DumbrãviþaBãlþi; alte volume: Inimi înflãcãrate, 1973, Brânduº, 1975); Recviem pentru Maria 1986; 1990, reconstituire documentarã emoþionantã a vieþii dramatice a celebrei cântãreþe basarabene Maria Cebotari (Ciubotaru), de Vera MALEV (5.X.1926, Chiºinãu – 28.I.1995, tot acolo; alte volume: Cântecul îºi face cale, 1961; Revedere, 1964; Cumpãna, 1970; Tãcere ºi strigãt, 1972; Scrieri alese, în 2 vol., 1984; Vârsta de argint, 1982); Jocul cu umbra, 1982, este un alt roman în care viaþa aceleiaºi cântãreþe este înfãþiºatã ca destin romantic înscris între realitate ºi vis, de Silvia CELAC (n. 22.X.1948, Pelinia-Bãlþi; volume de prozã tipic feminine, de atmosferã ºi observaþie psihologicã: Daniveia, 1978; Deplasarea, 1981); din acelaºi trecut istoric se alimenteazã ºi Peregrinãrile ºi suferinþele spãtarului Neculai din

MIHAI CIMPOI

319
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Mileºti, reconstituire cinematograficã de Serafim Saka ºi Valeriu Matei, Ion Vodã cel Cumplit, poem dramatic de Dumitru Matcovschi, Zile de cumpãnã, dramã istoricã despre Vasile Lupu ºi vremea sa de Constantin Condrea, Lãutarii (1972) de Emil Loteanu. Un capitol aparte îl constituie valorificarea pe o scarã mai largã a documentului uman mai cu seamã sub aspect biografic ºi autobiografic. Naratorul este aici un martor Vera Malev ºi participant implicat, nu un evocator distanþat obiectiv de real. Romanul apare, în asemenea caz, ca istorie (naþionalã) trãitã subiectiv, din interior, suveranitatea aparþinând nu atât evenimentului frust, cât confesionalitãþii, spovedaniei autoriceºti sau transfigurate în mãrturisirile personajelor. Viaþa stã sub legile implacabile ale destinului, urmând un drum ce nu poate fi îndreptat. Omul, ca personaj-marionetã a istoriei, aluSilvia Celac necã involuntar în imperiul necesitãþii ºi hazardului. Cadrul basarabean este prin sine însuºi un infern. Rãzboiul aduce o notã de tragism în plus. Un astfel de document uman rãvãºitor îl prezintã romanele Anei LUPAN Þarinã fãrã plugari ºi Regãsirea, dilogie, 1963; 1974 ºi Neagrã-i floarea de cireº, 1977 (n. 12.IX.1924, Mihuleni-Orhei; a absolvit în 1950 ªcoala Agricolã din Cucuruzeni, iar în 1960 Cursurile Literare din Moscova; Premiul de Stat al RSSM în 1984; alte volume: Drumul spre sat, 1955; Lasã vântul sã mã batã, 1957;

320 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Toaca iernii, 1970; La cântatul cocoºilor, 1973; Vâltoarea, 1988; Scrieri alese, 2 vol., 1981). În genul reconstituirii memorialistice a perioadei rãzboiului ºi universului concentraþionar cu o deosebitã ardoare confesivã ºi eticã exceleazã Alexei MARINAT, supranumit Soljeniþînul basarabean, în jurnalul Eu ºi lumea publicat în volumul de Scrieri alese, 1991, ºi în Literatura ºi arta din 1994 (24.V.1924, Valea Hoþului-Cetatea Albã; a absolvit în 1959 Institutul PedaAna Lupan * gogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu, Maestru al literaturii, 1993; dupã ce participã la rãzboi este arestat ºi face mai mulþi ani de lagãr; publicã apoi romanele Fata cu harþag, 1962, Urme pe prag, 1960, Mesagerii, 1977, Grãdina dragostei, 1980, mai multe culegeri de povestiri umoristice, piesa Unde eºti, Campanela?, care abordeazã problema urmãrilor nefaste ale cultului personalitãþii lui Stalin, comediile Opriþi planeta, Dragostea din mai, Curajul bãrbaþilor, Un joc pentru maturi). Aspectul însufleþit, juvenil al romaAlexei Marinat nelor de actualitate ale lui Marinat este tulburat de înfruntarea dintre mentalitãþile generaþiilor, dintre dogmatic ºi viu, ca ºi de umbra trecutului nu prea îndepãrtat, marcat de facticitãþi ce au constrâns ºi au anihilat spiritul. Experienþa dramaticã trãitã dã frazei aerul autenticitãþii. Mai mulþi scriitori, în special cei tineri, valorificã documentul uman în cheie reportericeascã. În astfel de scrieri ale prozatorilor-gazetari, afectate totuºi de un schematism inerent, se

MIHAI CIMPOI

321
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

mizeazã pe febricitatea descrierii evenimentului, pe surprinderea pe viu a formelor vieþii, a imediatului nedevenit încã istorie. Se procedeazã filmic, în spiritul ciné-vérité-ului, apelându-se la stop-cadru sau la flash-back, la racourci-ul surprinzãtor. Magma actualitãþii se revarsã, fierbinte, peste secvenþele descriptive. Sigur cã o importanþã deosebitã într-o astfel de prozã o are secþiunea transversalã care învedereazã miezul de foc al realului ºi aspectul problematic Mihail Gheorghe Ciubotaru social. O astfel de manierã narativã e îmbrãþiºatã de Mihail Gheorghe CIUBOTARU, autor de prozã ce se naºte la intersecþia reportajului literar cu ficþiunea, de unde preeminenþa toposului drumului ºi a eroului aruncat în vâltoarea vieþii ºi în mrejele diabolic înnodate ale cotidianului „gol“ (n. 21.VI.1934, Vãrvãrãuca-Soroca; a absolvit, în 1959, Universitatea de Stat a Moldovei ºi, în 1967, ªcoala superioarã de partid de pe lângã CC al PCUS; a deþinut postul de redactor-ºef al revistei Moldova, din 1994 ministru al Culturii din Republica Moldova; Premiul de Stat republican în 1986; romane: Semãnãtorii, 1974; Drumuri, 1979; Îndrãzneala, 1983; mai multe volume de nuvele ºi schiþe); de Haralambie MORARU, prozator înclinat sã conjuge elementul narativ cu cel eseistic ºi reportericesc (n. 10.X.1950, Coºtangalia-Cantemir; a absolvit, în 1972, Universitatea de Stat a Moldovei; a fost redactor la mai multe publicaþii; Premiul comsomolului din Moldova în 1983; volume: Nimeni nu rãmâne singur, 1980; Grâu nou, 1983; Pragul dinspre zi, 1987; Ploi mari în secolul XX, 1989); de Victor DUMBRÃVEANU, acesta având o predilecþie ºi pentru istoriile sentimentale, melodramatice (n. 20.VIII.1946, Corlãteni-Râºcani; a absolvit, în 1983, Universitatea de Stat din Moldova; a fost redactor la mai multe publicaþii; volume: Insula de coral, 1975; Strigãtul de pe celãlalt þãrm al dragostei,

322 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

1977; File de adio, 1981; Numeºte fericirea altfel, 1981; Trãim ultima datã, nuvele, 2002, în care exploreazã universul mic populat din un om care trãieºte cu toate fibrele drame sentimentale); de Feodosie VIDRAªCU (n. 11.I.1929, MileºtiLãpuºna; a absolvit, în 1957, ªcoala superioarã de partid de pe lângã CC al PCUS; a deþinut diferite funcþii oficiale, fiind mai mult timp corespondent al oficiosului moscovit Pravda la Bucureºti, secretar ºi redactor-ºef adjunct al revisVictor Dumbrãveanu tei Novyi mir; în romanul Pe strada trandafirilor, 1974, relateazã în tehnicã de reportaj despre construirea Centrului de televiziune din Chiºinãu, iar în Naberejnîie Celnî, 1971– 1974 ºi Cheiurile Speranþei, 1982, despre construirea uzinelor de automobile de pe râul Kama; a mai scris romanele Prin vâltoare, 1956; Rãcoarea brazdelor, 1961, ºi biografiile romanþate Petru Groza, 1976, ºi Tudor Arghezi, 1980, piesa Douã vieþi ºi a treia, 1962), de Samson ªLEAHU (20.VII.1915, Cãlãraºi – 27.III.1993, Chiºinãu; Haralambie Moraru * a învãþat la o ºcoalã de meserii din Bucureºti, unde a fost ilegalist; participant la cel de-al doilea rãzboi mondial, dupã terminarea cãruia a lucrat pe ºantierele de construcþie din Chiºinãu; nuvele: Ziditorii, 1950, ºi Mahalaua de jos, 1963; alte cãrþi: Tovarãºul Vanea, 1952; Dupã rãzboi, 1975; Omul de încredere, 1974; Hãul, 1968; ªi luna era ca o gurã de tun, 1970; Scrieri, în 2 vol., 1979); imperativul implicãrii în destinele naturii l-au fãcut pe Mihail

MIHAI CIMPOI

323
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

GARAZ victima duºmanilor acesteia (13.IV .1930, Susleni-Orhei – a murit tragic la 1.VIII.1991, Trebujeni-Orhei; a absolvit, în 1957, Institutul Pedagogic din Tiraspol; a fost profesor de biologie la ºcoalã, redactor literar la televiziune; volume documentare ºi cu problematicã diversã, în special „sociologicã“: Biografia copacilor, 1967; Din valea Rãutului, 1973; Semnele ºarpelui, 1982; volume de poezii: Cântec în septembrie, 1966; Salcie Samson ªleahu * albã, 1972; Meºter ºi zburãtor, 1981; Povestirile corãbierului, 1993; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova); o cronicã a unei familii evreieºti din Basarabia în notã realistã durã este Rugãciune pentru cei morþi de Boris VLÃSTARU-WEXLER (20.X.1922, Rezina – 1993, Tel Aviv, Israel; volume de prozã în care face îndeosebi o investigaþie psihologicã a universului infantil: Anicuþa, 1953; A licãrit o stea, 1957; Povestiri, 1960; Chiricã, 1960; Perdeaua de plopi, 1961; Paºii, 1962; Popasuri, 1963; Arbori de veghe, 1962). Dupã cum mãrturiseºte autorul în revista Basarabia (1992, nr. 9), Rugãciune pentru cei morþi a fost scris „în adâncã ilegalitate“ în iarna din 1972–1973, dintr-o nevoie lãuntricã de a dezvãlui „una din paginile cele mai triste ºi mai sângeroase din istoria Basarabiei“, manuscrisul fiind expediat conspirativ în strãinãtate. Hotãrârea de a spune adevãrul „pânã la ultimul drum“ imprimã mãrturisirilor o evidentã tensiune existenþialã. Este ceea ce se cere de la o istorisire documentarã. Chiar dacã adesea nu a depãºit cota notaþiei directe, a înºiruirii evenimenþiale „cronicãreºti“, literatura basarabeanã a documentului istoric ºi uman a deschis douã cãi atât de trebuitoare conºtiinþei de sine a cititorului: una spre istoria naþionalã ºi alta spre adevãr, spre autenticitate. Ea s-a apropiat de adevãrata literaturã sau chiar s-a identificat cu ea atunci când a sfidat dogma, dovedind o implicare adâncã a scriitorului,

324 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

un self-engagement (practicat de literatura americanã), o radiografie operativã a magmei actualitãþii ce strãlumineazã nodul de contradicþii pe care-l „leag㓠mersul înainte sau – de ce nu: – stagnarea vieþii (basarabenii au fost tocmai „hãrãziþi“ cu astfel de perioade lungi de cufundare în mocirlã socialã, cãci stagnum în latinã înseamnã anume mlaºtinã). RURALISMUL nu este doar o orientare tematicã, ci substanþa organicã a literaturii basarabene, dimensiunea ei ontologicã fundamentalã. Blagianul „Eu cred cã veºnicia s-a nãscut la sat“ este un crez estetic, etic ºi, bineînþeles, unul filosofic: satul este începãtor ºi continuator de fiinþã, este leagãn, vatrã ºi lãcaº sfânt. Ca adevãratã axis mundi, îndeplineºte atât funcþia Heimat-ului german intim, cât ºi a „cetãþii moarte“ flamande ca spaþiu securizant ºi vindecãtor. Nostalgica întrebare a lui Octavian Goga „De ce m-aþi dus de lângã voi / De ce m-aþi dus de-acasã?“ a fost puternic reactualizatã de poeþii basarabeni în tonalitãþi sfâºietoare, în doruri mistuitoare de întoarcere, în accente cu adevãrat existenþiale. Ca oglindã a universului, ca imago mundi, satul este o realitate absolutã. El apare, astfel, ca un model arhetipal care se impune cu de la sine putere, însãºi raportarea (eticã ºi fiinþialã) instaurând un temei, un rost, o ordine (sacrã) a lucrurilor, o siguranþã a valorilor. Intrãm în sat, ca într-un cerc originar, ca în primul cerc al sferei cunoaºterii, celelalte cercuri fiind, aºadar, concentric adãugate în ordinea iniþierii în lume. Dat fiind procesul extraordinar de înstrãinare, bucolicul este absolut exclus. Satul basarabean se identificã mai degrabã spaþiului suferinþei; istoria îl terorizeazã din toate cele patru pãrþi ale lumii, îl transformã într-un „nod“ tragic. Marcat de „fatum“, agresat de civilizaþie, se þine, însã, de „obiceiul pãmântului“ ºi supravieþuieºte. Ion BOLDUMA (6.VI.1933, Colicãuþi-Hotin – 19.IV.1993, Chiºinãu; a studiat la Universitatea de Stat a Moldovei, fãrã a o termina; a fost redactor la gazeta Moldova socialistã, director al Biroului de propagare a literaturii; volume: Patima izvorului, 1961; Cântarea fiinþãrii mele, 1968; Trestienii, 1975; Amurguri verzi, 1978; Drum de þarã, 1983; De vorbã cu inima, 1987; Scrieri alese, 1991) este poetul care duce cu

MIHAI CIMPOI

325
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

gravitatea ºi credinþa celui ales sã fie ultimul poet „cu satu-n glas“ toiagul pãstorului rapsod pe care gãsim rãbojul odiseei þãrãneºti. E „o cântare a pãtimirii noastre“ în spiritul lui Goga, transformarea celebrei expresii în „cântarea fiinþãrii noastre“ nefiind una de sens. Satul, despre care poetul zice declarativ cã s-a înnoit, rãmâne acelaºi sat patriarhal „strâns lângã izvor“, vatrã ºi leagãn, enclavã patriarhalã a spiritualitãþii, „loc natal ºi minunat“ cu aceleaºi stele Ion Bolduma * care veºnic curg ºi sub licãrul cãrora se trec tãcuþi moº Scridonuþã, Iftimie a lui Zota, Turculeþ, moº Terinte ºi Cercel-Þiganul. În aceastã galerie a suferinþei neamului o prezenþã aureolatã, de sfinþenie o are mama poetului: „În zare ies din neguri / bãsmãlile-nserãrii, / ªi nopþile cu lunã / mã-ndeamnã sã te-ascult, / Cãci te-am chemat la mine / ªi te-am lipit durerii, / Doar amândoi pe lume / Rãmas-am de demult. / Sãraci ca douã ierne / ªi plânºi ca douã ape, / Ce-n ruptul lor îngânã / Un dor nemãrginit“. Inegal, compromiþându-ºi scrisul ºi cu reportaje lirice, Ion Bolduma este autorul unor secvenþe baladeºti, pasteluri ºi miniaturi de o patriarhalitate nu mimatã, ci autenticã, organicã, dând farmec viziunilor. Un ruralism de fond programatic gãsim ºi la Ion VIERU (n. 7.XII.1941, Pelinia-Râºcani; a absolvit, în 1965, Universitatea de Stat a Moldovei; a fost redactor literar la Radio, director al Biroului de propagare a literaturii, consultant la Uniunea Scriitorilor din Moldova; volume de poezii: O palmã de cer, 1969; Ploile dorului, 1972; Fluvii, 1976; Autografe în câmp, 1981; Rostul þãrânei, 1980; Întreaga iubire, 1984; Cer ºi pãmânt, 1991; Prin valuri, 2002), poet care cultivã, fireºte, formula tradiþionalistã bazatã pe cantabilitate folcloricã ºi pe desenul imagistic simplu ºi clar conturat. Viziunea e marcatã de

326 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

dramatism, poetul intonând un cântec nou al „pãtimirii noastre“, crezând – blagian – c㠄veºnicia s-a nãscut la sat“: „Doamne, cât e de frumos / Satu-acesta dintr-o parte. / Parc-ai spune cã aici / Nu e nici un fel de moarte“. Sensibilitatea liricã acutã dã naºtere la acorduri elegiace memorabile. „Poezia lui Ion Vieru e simplã ºi clarã cum e însãºi lacrima din care vine“ (Gheorghe Vodã). Gheorghe BÂRCà (2.X.1929 – Ion Vieru * 23.V.1967, Teleneºti; volumul de prozã Dupã însurãtoare, 1969) a scris prozã umoristicã oralizant-crengianã, în care surprinde situaþii comice ale satului basarabean narate cu multã însufleþire ºi dar de povestitor. Tot cu un aer patriarhal apare satul în poezia lui Nicolae ÞURCANU (21.I.1918, Nezavertailovca-Transnistria – 17.VIII.1985, tot acolo; studii la Institutul Pedagogic din Tiraspol; volume: Întâiul pahar, Tiraspol, 1940; Cântãri din tinereþe, 1941; Rod, 1963; Vânjosul pãmânt, 1968; Poezii, 1983), poet format în perioada proletcultistã ºi deportat în Siberia pentru românism. Întors la uneltele sale cu greu în ultimii ani ai vieþii, a publicat versuri care dovedesc un simþ nealterat al limbii, un lirism autentic, un dor de a surprinde culoarea locului: „Prin livezi rãcoare creºte, / Toamna-i ici, vara-i pe ducã. / Stelele, bulbuci de aur, clocotesc în preajma lunii, / Ca petalele arzânde de pe marginea cununii. / Iatã una ce se rupe dintr-a aºtrilor moºie, / Într-o clipã-n hãu dispare, lãsând numai o fâºie, / Ca o scurtã amintire c-a fost stea pe naltul cer, / Dar se stinge în luminã cum pe lume toate pier“ (Nopþi de august). Legãmântul afectiv cu locul de baºtinã, denumit Triunghiul Ocniþei sau Cerul de la Cepeleuþi alimenteazã ºi poezia lui Gheorghe CIOCOI (n. 4.VIII.1942, Cepeleuþi-Ocniþa; a absolvit, în 1965, Universitatea de Stat din Moldova, iar în 1980

MIHAI CIMPOI

327
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ªcoala superioarã de partid din Rostov pe Don; a fost redactor la cotidianul Moldova socialistã, ºef de sector la CC al PCM, secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova, redactor-ºef adjunct al sãptãmânalului Viaþa satului; volume de scrieri: Constelaþia dragostei, 1970; Amforã, 1972; Arbori îndrãgostiþi, 1977; Cerul de la Cepeleuþi, 1982; Izvoarele lui august, 1984; Steaua Eminescu, 2000), care, dupã ce a scris poezii erotice ºi cu caracter circumstanþial, a publiGheorghe Ciocoi * cat cicluri consacrate lui Eminescu ºi Stamati (Steaua Eminescu, Teiul lui Stamati) ºi poeme cu o viziune dramaticã asupra vieþii, cauzate de moartea fiului ºi a soþiei sale. ªi Victor PÂNZARU (n. 4.II.1953, Dragoº Vodã-Drochia; studii la Universitatea din Riga; a fost redactor la publicaþii pentru copii, director-adjunct al Centrului de Studii ºi Muzeografie „M. Kogãlniceanu“; volumul de poezii: Muzeul seminþelor, 1984) se vrea Victor Pânzaru un cântãreþ al „minunilor simple“ ale Naturii, pe care o vede ca un uriaº muzeu al sentimentelor în germinaþie. Un caz aparte de ruralism naturist de genul celui al lui Ilarie Voronca, intrat într-o simbiozã organicã cu intelectualismul (care e mai mult de atmosferã reflexivã, de „impresie“) îl constituie poezia lui Andrei BURAC (n. 17.VIII.1938, CârnãþeniCãuºeni; a absolvit, în 1964, Institutul de Medicinã din Chiºinãu,

328 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

iar în 1977 Cursurile Literare de la Moscova; redactor la revista Columna; în 1994–1995 secretar al Filialei Moldova a Organizaþiei mondiale a scriitorilor (PEN); volume de poezii: Ispita înfloririi, 1970; Culegãtori în amurg, 1976; volume de sintezã: Primãvara în doi, 1988; Întoarcerea lui Traian, 1990). Ca dramaturg (Moartea dupã prânz, Iulia) este preocupat cu precãdere de problemele etice ale tineretului surprins în zona de tensiune existenþialã dintre ideal Andrei Burac * ºi realitate. Satul este un adevãrat personaj colectiv ºi în proza de facturã romanticã a lui Iulian NICUÞà (n. 9.X.1942, Izvoare-Floreºti; a absolvit, în 1965, Universitatea de Stat a Moldovei; a fost redactor la sãptãmânalul Cultura ºi la revista Basarabia; volume de nuvele: Aerodromul, 1969; Vãpaia focului latent, 1972; Lumina este dulce, 1978; Inspectorul vine pe ploaie, 1978) ºi Viorel MIHAIL, prozator care ezitã între formula tradiþionalã ºi cea modernã, iroIulian Nicuþã nico-sentimentalã (n. 1.VIII.1951, Costeºti-Râºcani; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat a Moldovei 1968–1972; redactor la Tineretul Moldovei, Învãþãmântul public, Basarabia ºi oficiosul camuflat Sãptãmâna; volume de prozã: Bãrbaþii la mijlocul verii, 1982; Iubirile pierdute se pot recupera, 1986). La Serafim BELICOV (n. 9.III.1947, com. Viiºoara-Edineþ; a absolvit în 1970 Universitatea de Stat din Moldova; redactor

MIHAI CIMPOI

329
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

la Radio, Cultura, Moldova suveranã; volume de versuri: Veghe, 1976; Ev, 1987; Vameº, 1991; Procesul lui Narcis, 2000) formula publicisticã, încãrcatã de afirmaþii directe sau de întrebãri neliniºtitoare („Dar cât dureazã veacul? Tu, veacule, sã-mi spui…“), se îmbinã cu notaþia sentimental-muzicalã uneori în cheie de romanþã, poetul invocând mereu gingãºia mugurului, fragezimea luminii matinale, alba pace sufleteascã. La impunerea adevãrului ca Serafim Belicov criteriu moral suprem în viaþa socialã ºi în literatura Basarabiei a contribuit poezia umoristicã ºi satiricã a anilor 80, cea care a asigurat „transparenþa“ ºi lichidarea deficitului de conºtiinþã, ca sã zicem aºa. Adevãratã rara avis, unicul ce o cultivã pânã acum fiind Petru Cãrare, ea se transformã într-o pasãre domesticã. Este, bineînþeles, ºi un comandament al timpului de înnoiri ºi de renaºtere. Pus sub oboroc de ideologia oficialã (deºi se cita mereu cunoscuta formulã marxist㠄omenirea se desparte Viorel Mihail de trecutul sãu râzând“, adevãrul face implozie în conºtiinþele individuale ºi explozie pe plan social. Spiritul ironic ºi cel sarcastic (sau chiar sardonic din cadrul manifestãrilor pudice) devine spiritul rector. Vechii mentalitãþi i se prezintã însuºi verdictul istoriei. O atare mentalitate, cameleonismul ei ca ºi paradoxurile celei noi sunt veºtezite de Efim TARLAPAN (n. 17.V .1944, Mãgurele-Iaºi; a absolvit, în 1970, Universitatea de Stat a Moldovei

330 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi Cursurile Literare Superioare de la Moscova, a fost redactor literar la Viaþa satului, la Radio, la Editura Lumina, sãptãmânalul Literatura ºi arta; volume de poezii: Scuzaþi pentru deranj…, 1974; Tatuaje, 1977; Revers, 1980; Complimente necesare, 1983; Acarniþa, 1986; Zâmbete cu supliment, 1987; Asta-i situaþia, 1989; Cartuºiera, 1991; Dioptrii pentru ochelari de cai, compuneri selecte, cu o pref. de V. Prohin, 1995; a întocmit mai multe volume selective din umoEfim Tarlapan * riºtii români ºi umoriºtii lumii). Spre a afiºa genealogia spiritului critic, ºi-a ajustat ºi o mustaþã caragialianã ºi s-a consacrat ºi antologiilor de epigramiºti, parodiºti ºi fabuliºti români. Umorist ingenuu, se bizuie cu vârf ºi îndesat pe înzestrarea sa nativã, substituind deficitul de sare aticã necesarã cu chipãruº (ardei iute) basarabean. Obiectul ridiculizat poate fi colegul de breaslã, scriitorul, mãruntul funcþionar, marii ºefi, ca ºi „monºtrii sacri“, fenomenul social, ca ºi situaþia cotidianã, Vladimir Rusnac „prozaicã“: „Orice imperiu / Are un criteriu: / Reducerea statelor / Cu forþa armatelor“ (Diplomaticã); „A pãþit-o ºi el, deci – / L-a furat somnul de veci“ (Epitaful unui hoþ). În cheie umoristicã îºi scrie versurile ºi Vladimir RUSNAC (n. 22.VI.1936, s. Ciorna-Orhei; studii neterminate la Facultatea de Fizicã ºi Matematicã a Institutului Pedagogic din Tiraspol; a fost redactor la gazeta Comunistul din Teleneºti, Scânteia

MIHAI CIMPOI

331
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

din Râºcani, Pentru comunism din Orhei, redactor la editurile Lumina, Cartea Moldoveneascã; volume de versuri umoristice: Poamã acrã, 1969; Ultima modã 1982; Cioara celebrã, 1984; Mãrgeanul zilei, 1987). Fireºte, ludicul inteligent, realizat cu subtilitate ºi cu o capacitate rarã de a explora înseºi resursele comice ale limbii române rãmâne încã un deziderat al umoriºtilor ºi satiricilor basarabeni, înclinaþi mai cu seamã sã valorifice râsul popular, comicul gras „de Gheorghe Urschi circ“, menit sã stârneascã reacþia imediatã a publicului ºi sã-l relaxeze. Efectul de estradã e urmãrit cu ajutorul povestirii oralizante de Gheorghe URSCHI (n. 1.I.1948, Cotiujenii Mari-Soroca; studii la ªcoala teatralã ªciukin din Moscova, 1965–1971; actor la Teatrul Luceafãrul; volume de nuvele: Dealul fetelor, 1977; Insula adolescenþei, 1980; Bãiatul cu ghitara, 1981; culegerile de scheciuri ºi povestiri umoristice Cazuri ºi necazuri, 1986; Eu sar de pe fix, 1995). La polul inteligenþei, rafinaIon Diviza mentului îl gãsim pe Ion DIVIZA (n. 7.II.1955, Stolniceni-Lãpuºna; Facultatea de Jurnalism a Universitãþii de Stat din Moldova; secretar la Teatrul „Satiricus“; vol.: Tinericã mi-am luat, 1998; Sãgetat de-o idee, 2000; Pilat din Poantã, 2002) Cu nuanþe mai fine, subtextuale apare comicul în poeziile umoristice ale lui Aureliu Busuioc ºi Vasile Leviþchi, în proza lui Victor PROHIN (n. 2.X.1942, satul Vindrei-Torbeevo-Mordovia;

332 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

a absolvit, în 1965, Universitatea de Stat din Moldova, a fost redactor la Radio, redactor ºef-adjunct la revistele Chipãruº, Nistru, actualmente e redactor la revista Alunelul; volume de prozã: Supracotoi, 1970; Olimpia, 1976; S-a copt frunza, 1979). Formele ultrascurte ale genului (aforismul, schiþa, miniatura) sunt cultivate cu ºtiinþa paradoxului ºi spontaneitate de Ion DIORDIEV, membru al Uniunii epigramiºtilor din România (n. 20.V.1935, NezaVictor Prohin vertailovca-Transnistria; studii la Facultatea de Istorie ºi Filologie a Universitãþii de Stat a Moldovei terminate în 1962; din 1969 redactor la revista satiricã Chipãruº; volume: Zigzaguri, 1976; Amãrãciunile dulcelui, 1982; Hopuri, 1983; plachetele pentru copii Soarele ºi mama, 1978 ºi Recreaþia veselã, 1989): „Am gãsit limbaj comun – / Ea trãsneºte ºi eu tun“ (Cãsnicie); „Mult îmi place ºi mi-i dragã / Viaþa cu paharu-n doi; / Dacã nu-mi ajunge-o doagã, / O-mprumut de la butoi“ (Mie înIon Diordiev sumi… uneori). Efim BIVOL (n. 16.I.1951; Costeºti-Ialoveni; a absolvit, în 1974, Universitatea de Stat a Moldovei; a fost profesor de românã, din 1986 redactor la Chipãruº; volume: Lei-paralei, 1985; Curcanul lãudãros, 1988; Bârna din ochi, 1991; SRL, scris cu rãspundere limitatã, 1993) îºi aruncã ades sonda satiricã nu numai în zona viciilor general-umane, ci ºi în realitãþile politice imediate ale mentalitãþilor curente („Lucoarea vine de la rãsãrit: / Pãi,

MIHAI CIMPOI

333
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

de lumina ei am ºi orbit. / Mai dã-ne, Doamne, o razã din apus. / Prin întuneric ea ne-ar fi de-ajuns“). Alþi umoriºti: Gheorghe Cutasevici (George Distant), Dumitru Marian, Victor Pavliuc, Sergiu Cojocaru, Grigore Drãgan, Emil Nicula, Vasile Plãcintã.
G E N E R A Þ I A „ O C H I U LU I A L TREILEA“ (Reabilitarea esteticului)

Odatã cu apariþia în anii 70 a Efim Bivol primelor cãrþi ale poeþilor Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu, Leonida Lari, Vasile Romanciuc, Leo Butnaru, Iulian Filip, Valeria Grosu, Ion Hadârcã, Ilie Zegrea, Vasile Tãrâþeanu, Marcela Benea, Nina Josu, Ludmila Sobieþchi, Constantin Dragomir, Leonard Tuchilatu, prozatorilor Nicolae Vieru, Ion Bogatu, Viorel Mihail, Constantin Munteanu s-a conturat imaginea distinctã a unei „generaþii de creaþie“ (T. Vianu) cu un program anumit care continuã, în linii mari, programatismul etic al generaþiei „copiilor anilor treizeci“ cu un maximalism estetic la nivelul stãrii de graþie ºi naturaleþii discursului poetic (sau naraþiunii). E o generaþie ce se încredinþeazã ochiului al treilea care anuleazã tirania realului, stimulând insinuarea posibilului ºi visului, care desfiinþeazã hotarele dintre mimesis ºi fantezie, imaginaþie. Vederea cu „cel de-al treilea ochi“ interiorizeazã viziunea, o scoate din vechile convenþii realiste, purificã verbul poetic, îl scoate pe poet (prozator) din contingentul care-l þintuia tiranic ºi îl transferã în transcendent (care e, de fapt, un tãrâm mai împãmântenit al poeticului, o zonã de puritate solarã, de firesc ºi organic): „De la un timp, din ce în ce mi-e mai greu / sã deosebesc realul de vis, ceara din lunã de seara din plopi – / ameþitor, ameþitor se-nvârt în jurul meu / lucrurile vãzute cu al treilea ochi“ (Nicolae Dabija).

334 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Aceastã pleiadã de poeþi reînvie cultul romantic al sufletului, care constituie evident o replicã la elogiul necondiþionat al realului pe care-l cerea realismul socialist. Ochiul al treilea nu e decât organul tãinuit al sufletului. Trecerea sub tãcere a neadevãrului speria tinerii poeþi de atunci. Nu e o deosebire între a tãcea adevãrul ºi a tãcea neadevãrul; conºtiinþa imposibilitãþii de a spune adevãrul se suprapunea dramatic ºtiinþei ºi posibilitãþii de a-l tãcea. Frumosul exaltat de poeþi ºi ridicat la rang de imperativ estetic formeazã un contrast izbitor cu realul, contrastul acesta fiind imediat sesizat de cel de-al treilea ochi. „… Curajul adevãrului ºi candoarea credinþei, constatã Andrei Þurcanu, criticul avizat al generaþiei, nu se puteau exprima decât prin prefigurãri, prin iluminãri profetice, singulare, prin forme ºi imagini excesive, care sã batã alarma, certificând – neapãrat – o realitate colectivã ºi un imperativ colectiv“. Figura reprezentativã a poeziei anilor 70 ºi 80 este, astfel, Profetul. Nu, însã, un profet care vede în timp. E un profet înzestrat cu cel de-al treilea ochi care constatã pur ºi simplu taina sufletului. Seamãnã mai degrabã cu un mic gânditor romantic palid, cu frunte grea; îmbrãcat în mantie albastrã, el umblã prin rouã, pluteºte pe ape, se aruncã gol în torentul ploilor abundente, îºi transcrie fidel visele sau ºi le proiecteazã în spectacolele grandioase ale naturii. Tânãrul poet ºaptezecist basarabean se transformã într-un caligraf al peisajelor sufleteºti: întâmplãrile cotidiene capãtã un aer extraordinar, mesele din sãlile de lecturã înfrunzesc, pãsãrile acoperã cu aripile lor suave lumea, rãnile sunt legate cu bandaje de iarbã, aceleaºi pãsãri au ºi aripile verzi pãrând minuni ce ard, frunzele sunt „de aer“, seminþele nuntesc, „umbrele ploilor trec pe pãmânt“ etc. Ochiul al treilea al poeþilor basarabeni se sincronizeazã evident cu ochiul cu dinþi al lui Nichita Stãnescu sau cu ochiul de greier al Anei Blandiana, acþiunea de recuperare a poeticului corespunde în totul acþiunii de poetizare a universului cu ajutorul simbolurilor romantice, atmosferei adolescentine, înfrãgezirii lucrurilor (scãldarea-n rouã), sensibilizãrii vãzului ºi auzului, dinamizãrii expresioniste a viziunilor pe care o întreprinde generaþia Nicolae Labiº. ªaizeciºtii basarabeni îºi asumã nichitastãnescianul drept „de

MIHAI CIMPOI

335
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

a vorbi în numele frunzelor“. Îmbrãþiºarea mugurilor de cãtre ploaie, „aerul de verde prea transparent ºi pur“, dansul ploii, ploile ºi ninsorile inverse, lumina ce se întoarce în petale, plutirea printre fructe ºi petale, miresmele florii nenãscute, lumina ce se prelinge fãrã vlagã prin ramuri goale au, indiscutabil, echivalenþele lor basarabene, cauzate de aceleaºi acþiuni – sincronice – de identificare a poeziei cu existenþa interioarã, de zeificare a trãirii (în special a celei erotice), de valorificare intensã a poeticii visãrii ºi de împãcare a stãrii naturale a poeziei cu cea de cunoaºtere (numai cã la poeþii din dreapta Prutului ea este tensionatã de un dramatism mai pregnant, la cei din stânga Prutului ea impunându-se ca un imperativ estetic pur sub semnul nevoii de reabilitare a poeticului ºi autoafirmãrii). Lumea e, la poeþii basarabeni, modelatã. Efectul romantizãrii excesive, care obþine forme diferite, dar care, e în fond, prin eforturi de a spori frumuseþea realã ºi de a depãºi – în acest fel – polarizarea conºtiinþei, se face deosebit de sensibil. Poezia are totuºi un aspect de gratuitate, de joc graþios de viziuni care stã nu atât sub semnul dramatismului, cât al unei idealitãþi frumoase în sine. Învârtirea caleidoscopicã de peisaje sufleteºti la Nicolae Dabija, Piaþa Diolei cutreieratã de vise ºi chipuri fantasmagorice la Leonida Lari, crugul zilelor, apoi al lunilor la Ion Hadârcã, spaþiile pe care Iulian Filip le distinge în jurul seminþelor, copacilor, crizantemelor, „starea total㓠a Ninei Josu, cavalcadele, cãderea ploilor de toamnã la Marcela Benea, proiecþiile imaginare ale culorilor lui iunie, ale florilor de salcâm, ale aripilor hulubilor, vulturilor, albatroºilor la Leo Butnaru, ninsorile cu privighetori la Valeria Grosu, prezenþa splendorilor lunare la Ludmila Sobieþchi, visurile cu cai, exodurile marilor ninsori, „transfigurãrile“adolescentine la Arcadie Suceveanu ne vorbesc despre un deosebit simþ al imaginarului neoromantic. Lumea fiind modelatã cu atâta zel tineresc, devine cântec, poem, carte frumoasã; poetul însuºi se topeºte, se impersonalizeazã în muzica naturii, este plãsmuit de ea: „Nu-s poet, sunt cel nãscocit de poeme“ (Nicolae Dabija). Tot astfel Leonida Lari se transformã într-un trandafir, Arcadie Suceveanu poartã prin gãri „cisterne de azur“.

336 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Bineînþeles cã drumurile poeþilor ºaptezeciºti basarabeni se vor rãzleþi ºi se vor particulariza: unii îºi vor alimenta viziunile cu dialecticã, alþii vor sacraliza ºi le vor pune sub semnul mesianismului, cei de-ai treilea vor deveni ironici ºi sentimentali. Lider de generaþie, animator al Renaºterii basarabene, redactor-ºef al sptãmânalului Literatura ºi arta care a impus o conºtiinþã naþionalã, Nicolae DABIJANicolae Dabija Ciobanu (n. 15.VII.1948, comuna Biºcotari, azi Codreni-Tighina; a absolvit, în 1972, Universitatea de Stat a Moldovei; în 1988 laureat al Premiului de Stat al Moldovei, în 1977 al Premiului comsomolului ºi al mai multor premii literare din România ºi alte þãri, deputat al poporului al URSS din 1989; între 1990–1993 membru al Parlamentului Moldovei; volume de versuri: Ochiul al treilea, 1975; Apã neînceputã, 1980; Zugravul anonim, 1985; Aripã sub cãmaºã, 1988, apãrut ºi la Editura Junimea cu o prefaþã de C. Ciopraga, 1991; Dreptul la eroare, 1993; volume de eseuri: Pe urmele lui Orfeu, 1983; Daciada, 1991; Transnistria, 1990; Lacrima care vede, Iaºi, 1994; Oul de piatrã, col. „Poeþi români contemporani“, Bucureºti, 1995; Tãcerea asurzitoare, Galaþi, 1999; Volume de publicisticã: Harta care sângerã, 4 vol. Craiova, 1998– 2001). Scrie o poezie în cheie imnicã, elegiacã sau monodicã, programatic mesianicã în ultimele volume. Formula liricã este ferm conturatã, limpede, cu aerul filtrat al clasicitãþii, cufundatã adesea în pathos retoric sau chiar didacticist. Poet al unui univers al candorilor în care dispare materialitatea ºi obiectivitatea, fiindcã totul se înfrãgezeºte, înfloreºte ºi înmugureºte, el îmbrãþiºeazã mai apoi registrul inspiraþiei naþionale ºi sociale care implicã, fireºte, hieratism, oracularitate, înverºunare polemicã. Panteistã, cenzurat-umoristicã, acut senzorialã, cu o propensiune spre starea romanticã totalã („ªi-am sã mor de prea

MIHAI CIMPOI

337
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

multã iubire“), pãtrunsã de un suflu ardent, poezia începuturilor practic㠄tehnica inocenþei dintâi“ (expresia aparþine lui Juan Ramon Jiménez). Adolescentul cu o faþã plinã de bunãtate ºi curatã, cu reflexe de apã neînceputã devine în scurt timp poetul grav ºi impersonalizat, având cultul sacrului ºi al valorilor, solidarizându-se cu toþi poeþii întru promovarea acestora („Poeþi din toate þãrile, uniþi-vã!“, iatã cum converteºte el cunoscutul slogan marxist). Ca ºi Mallarmé, Leonida Lari * Dabija viseazã la o carte în care ar gãsi toate versurile pe care a vrut sã le scrie. Aceastã carte poate fi scrisã prin transcrierea poeziei vieþii înseºi sau a cântecului fundamental al neamului („Voi scrie-n vers de spaima arãturii, / c-avem trecut, cã ne-au minþit prelaþii – / chiar de-ar risca-n istoria literaturii / Sã fiu mereu pus la capãtul „ºi alþii“). Aderenþa pateticã la formula impersonalizatã, etico-socialã, mesianicã genereazã calitãþile ºi deficienþele acestei poezii aci delicat-fanteziste, aci cu caracter ocazional, de notaþie realistã febrilã. Leonida LARI (n. 26.IX.1949, Bursuceni-Bãlþi; studii la Facultatea de Filologie a Universitãþii de Stat a Moldovei, 1966–1971; funcþionarã la Muzeul Republican de Literatur㠄D. Cantemir“, redactor la Ed. Cartea Moldoveneascã, între 1976–1979, la Literatura ºi arta; din 1989 deputat al poporului din URSS; din 1989 redactor-ºef al Glasului naþiunii; din 1992 deputat în Parlamentul României; volume: Piaþa Diolei, 1974; Marele vânt, 1980; Mitul trandafirului, 1985; Scoica solarã, 1987; Dulcele foc, Bucureºti, 1991, Premiul „Mihai Eminescu“ al Academiei Române, 1993; Anul 1989, 1990; Lirã ºi pãianjen, 1992; Al nouãlea val, Chiºinãu, 1993, Epifanii, Galaþi, 1994; Scrisori de pe strada Maica Domnului ºi Lunaria, Bucureºti, 1995; Aldebaran, Col. „33“, Ed. Geneze, ed. bilingvã, trad. în francezã de Constantin Frosin, Galaþi, 1996) transcrie stãri lirice

338 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

pure proiectate fantasmagoric sub semnul unui romantism „desuet“, pe fundalul cãruia se dã lupta între spirit ºi materie. Trãirea se vrea idealã, ardentã, purificatã în cel mai înalt grad prin lumina solarã. Actul poetic þine de sacru ºi nu poate fi conceput decât ca spiritualizare, purificare, înnobilare. Poeta devine, cu timpul, misticã fãrã ca misticismul sã fie acoperit artistic, ºi mesianicã, fãcând o cronicã liricã a procesului de renaºtere basarabeanã în acorduri patetico-publicistice, solemncivice sau mânios-etice ce cântã idealurile naþionale ºi veºtejesc respectiv gusturile imperiale, rãul, minciuna, vanitatea, nepãsarea, „gestul puterii, mâncãrii, bãuturii, iubirilor uºoare“, mediocritatea. Aceastã Jeanne d’Arc a renaºterii basarabene, cum credea mulþimea, demonicã, mesianicã, etic-necruþãtoare a semnat versuri ce-au înfiorat adunãrile, dar inegale din punct de vedere artistic. Dupã cum observa Marin Sorescu în prefaþa la Lira ºi pãianjenul, poezia se cufundã în cel mai înalt grad cu viaþa sa, iar viaþa-i devine poezie: „Mi-e greu sã-ndur acest blestem frumos, / Mi-e tot mai greu cu fiece trãire, / Ci-ajunsã sunt de cântec ºi în os, / ªi pieptul ia forma unei lire“ – Cerc. Chintesenþã de existenþã destinalã, poeta simte seismografic schimbãrile meteo-sociale, fiind învãluitã de o tristeþe adâncã iremediabil㠄ca o apã mustind subterana“, generatã de vânzarea de þarã, de trãdarea „ca-n Mioriþa“, de lichelismul bolºevic ºi loialismul faþã de „ocupanþi“, de demonii albi, danteºii moderni „ce-n suflete împuºcã“, lupii lãsaþi la „stânã pentru pace“, de îmbolnãviþii de sine ºi neant („Peste Moldova ceru-i deschis / Ca un ochi care plânge“ – Glasul naþiunii). Timpul aminteºte clipa „cãderilor ancestrale“, iar între Poet, identificat cu Geniul, Dãruitul suprem, Ascetul, ºi lumea schimbãtoare apare o piatrã de hotar prãpãstioasã. Conºtiinþa, electrizatã, a apariþiei acestei linii despãrþitoare naºte versuri imprecative cu adresã, uneori stângace („Dar cui sã-i spui?… ªi-ai noºtri tineri / Deloc însinguraþi ºi pali / Nu prin parizieni trecurã, / Fãcurã carte la muscali“ – ªi-ai noºtri tineri; „Ieri comunistul, azi modernismul / Ne caliceºte“ – Timpul ºi noi), dar ºi poezii cu un penetrant fior existenþial („ªi atunci când mã va ascunde moartea / de privirile voastre, /

MIHAI CIMPOI

339
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

vorba-mi nespusã / va fi un surâs îndurerat de dupã care se aude / eternã chemare…“ – ªi atunci). Tradiþionalismul „ingenuu“ al lui Vasile ROMANCIUC (n. 17.XII.1947, Bãdragii Vechi-Edineþ; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat a Moldovei, 1966–1972; a fost redactor la Radio, consultant la Uniunea Scriitorilor din Moldova, redactor-ºef adjunct la Literatura ºi arta; Vasile Romanciuc * redactor la Editura Enciclopedicã Gh. Asachi; volume: Genealogie, 1974; Din tatã-n fiu, 1984; Citirea proverbelor, 1979; Note de provincial, 1991; Un timp fãrã nume, 1996, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova ºi Premiul Naþional al R. Moldova pe anul 2000, Un ochi – Un óil, Ploieºti, 2000, Marele pustiu invizibil, Timiºoara, 2001) este programatic ºi securizant. Pillatiana „Casã a amintirii“ care îi alimenteazã sentimentul „genealogiei“ este o axis mundi, principiul structurant al universului sãu. Poetul basarabean nu scrie deci scrisori din provincie, ca Fundoianu ºi Voronca, nu-ºi caligrafiaz㠄tristeþile atavice“ ca Demostene Botez ºi nu cultivã provincialismul cultural în manierã simbolistã. El este un organicist de speþã nouã, pledând nu pur ºi simplu pentru suflet, ci pentru suflet ºi iubire, pentru suflet ºi credinþã, pentru suflet ºi luminã (Drumul ce rãmâne-n urma ta). Sacralitatea plugului, a brazdei ºi holdei este argumentul etic suprem, mãsurariul plinãtãþii existenþei. Pledoaria pentru „firea provincial㓠este o pledoarie pentru fire în genere, pentru sufletul strâmtorat de înstrãinare, de conjuncturã, de discordie ºi robotizare. Nu întâmplãtor în poezia lui sunt prezenþi marii ingenui: Fãt-Frumos, Don Quijote, Creangã, Sadoveanu, Eminescu, la care se alãturã furnicile, albinele, lacrimile, florile ºi izvoarele. Este o ardoare eticã în pledoariile pentru firesc ale lui Vasile Romanciuc, care se traduce într-o formulã originalã, cea a „citirii proverbelor“ (titlul unui volum din 1979): „Când vii în

340 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

verdele zãvoi / ca lacrima sã-þi fie dorul. / Necinstea supãrã izvorul / ºi el se-ntoarce înapoi“. Vasile Romanciuc ne oferã la tot pasul astfel de comprimate etice, care sunt lecþii ale sufletului înstrãinat în istorie ºi terorizat de ea, dar neînfrânt datoritã rãdãcinilor genealogice, sentimentului ardent al continuitãþii, firescului. De unde elogiul statornic al organicului ºi refuzul mãºtii, al „lacrimilor de împrumut“, „vorbelor învãþate pe de rost“, al convenþiei ºi mecanicului, artificiului: („Azi nu se Nicolae Vieru * poartã mãºtile / pe faþã. / Azi feþele se poartã / pe mãºti. / Spune-mi ce mascã / ascunzi / sub faþã / ºi-am sã-þi spun cine eºti“). Prozatorul acestei generaþii Nicolae VIERU (4.XI.1947, Bezeni-Soroca – 3.III.1995, Chiºinãu; studii neterminate la Universitatea de Stat din Moldova, 1965–1971; între 1977– 1979 a urmat Cursurile Literare Superioare la Moscova; redactor la Tinerimea Moldovei, Nistru, Editura Literatura artisticã. Studioul Moldova-film“; volume: Vânt ºi luminã, 1974; Maria, 1977; Inele de iarbã, 1981; Râul ºi frunza, 1982; Omul din oglindã, 1984; Ecouri, Studioul „Ileana-film“, 1988; Noli me tangere, 1990) nu este mai puþin preocupat de „ochiul al treilea“, de „lumea din interior“, punând mereu în faþa personajelor oglinzi. O oglindã rece, metalicã, aburitã apare în faþa conºtiinþei mereu prezentatã ca un mecanism „kantian“, angrenând faptele rãzleþe ºi interconexându-le, clasificându-le, categorisindu-le ºi clasându-le, ca pe niºte procese. Prozatorul contureazã adevãraþi arbori genealogici, urmãrindu-le atent ramificãrile ºi încrengãturile ce configureazã generaþii. Râul ºi frunza, Inele de iarbã, ºi Ecouri, sunt romane ale interdeterminãrii generaþiilor, omul apãrând în genere, la Vieru, ca un amalgam tridimensional: trecut, prezent, viitor. La aceastã tridimensionalitate se adaugã spaþiul (satul sau oraºul care înstrãineazã

MIHAI CIMPOI

341
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

mai tare). Este utilizatã tehnica faulknerianã a multitudinii perspectivelor narative, prozatorul moldovean alternând firele caracterologice detaliate cu procesele de conºtiinþã care sunt tot atâtea câþi eroi existã. Lanþul evenimenþial, epic este mereu întrerupt de suspansuri, trecându-se la radiografia moralã a faptelor. Victor Negri, tehnocraþii ºi arhitecþii Michi, Brigitte, Melania ºi Marius Crucinski (din Studioul Ileana-film) sunt oamenii din oglindã, deduMarcela Benea blaþi, având un chip dublu: unul obiºnuit, banal ºi ºters pentru ceilalþi ºi altul retras în umbrã, crâncen, drept ºi cu o voinþã de fier care sã-i ajute sã ia viaþa de la început pentru ceilalþi. Realitatea e din fragmente, la Vieru, iar existenþa umanã din „inele de iarb㓠care se pot uºor desprinde ºi risipi. În romanele sale personajele devin Personaje, simboluri: Întemeietorul, Stoicul, Schimnicul (din Ecouri), iar conºtiinþa Conºtiinþã. Pornitã pe drumurile cunoaºterii, ea izoleazã ºi focalizeazã mai cu seamã Eroarea ºi cautã sã vadã problema în adânc, la rãdãcinã. Þãrancã descinsã parcã din cunoscutul tablou al lui Nicolae Grigorescu, cu chipul „de fraged început“, de rumeneli de mãr ºi palori lactescente, Marcela BENEA (n. 4. 06. 1948, Vãratic-Bãlþi, studii la Universitatea de Stat din Moldova; vol.: Zestre, 1974; Poveste neterminatã, 1988) a produs, în anii 70, o spargere de inerþie cliºeisticã în poezia basarabeanã prin sinceritate ºi tãcere, prin îmbolnãvire romanticã de luminã („Luminã, / sora mea de viaþã ºi de moarte / sãrbãtoritã de soare, / înspãimântã-te / de cumplita mea groazã de moarte…“) ºi claustrare – simbolist-romantic㠖 într-o atmosferã de „tristeþe stãtutã“, poeta trãind, într-o resemnare mutã, povestea neterminatã a Mioriþei („…povestea / a rãmas neterminatã, / iar eu, de atunci, / stau închisã-n aºteptare“). În atmosfera baladescã generalã

342 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

se mai aud inflexiunile descântecului ce traduce prin însãºi monotonia lui o marcare de destin mioritic-feminin. Valeria GROSU (n. 22.VI.1950, Sofia-Soroca; studii neterminate la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat a Moldovei, 1968– 1971; a urmat Institutul de Literatur㠄M. Gorki“ din Moscova; redactor la Tinerimea Moldovei, redactor la Columna, din 1994 Valeria Grosu * coordonator de programe la Fundaþia Soros, în prezent redactor la rev. Sud-Est; volume: Chip ºi suflet, 1979; Ninsori ºi privighetori, 1988; Schimbarea la faþã, 1990; Miere ereticã, 2002) scrie „un jurnal liric, meditativ, întrebãtor“ (Liviu Damian), transfigurând un timp ce curge-încet, timp al ninsorilor domoale, al ninsorilor cu privighetori, al dragostei albe, într-un cuvânt al „sufletului cãlãtor“ dintr-o fiinþã în altã fiinþã. Poeziile din Schimbarea la faþã propun o viziune spiritualizatã, înmuiatã în tainã ºi luminã divinã, care se traduce – arghezian – în rugã, epifanie, imn ºi psalm („Trebuia, vezi Doamne, sã vin în faþa ta cu îndoieli ºi nu le aveam. Trebuia sã cer sã-mi dai, sã-þi scuturi ºi peste mine mana cereascã ºi nu se putea“). Uºor raþionalistã, poezia lui Leo BUTNARU (n. 5.I.1949, Negureni-Bãlþi; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, 1967–1972; redactor la Tinerimea Moldovei, Literatura ºi arta, Noutãþi editoriale, ºef secþie relaþii la Uniunea Scriitorilor din Moldova, din 1993 director artistic, apoi, din 1995, redactorcoordonator la Editura Uniunii Scriitorilor ºi redactor-ºef la revista Moldova; actualmente secretar al Filialei Chiºinãu al Uniunii Scriitorilor din România; volume de poezii: Aripã în luminã, 1976; Sâmbãtã spre duminicã, 1983; Formula de politeþe, 1985; Duminici lucrãtoare, 1988; De ce tocmai mâine-poimâine, 1990; ªoimul de aur, 1992; Iluzia necesarã, 1993; Identificare de adresã, Timiºoara, 1999; Lamentaþia Semiramidei, Timiºoara,

MIHAI CIMPOI

343
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Al doilea din stânga Leo Butnaru, alãturi de Paul Goma (în centru) ºi Emil Galaicu-Pãun (în dreapta)

2000; Premiul Naþional al R. Moldova, 2002; Îngerul ºi croitoreasa, nuvele, 2000; vol. de interviuri Spunerea de sine, 1994; Student pe timpul rinocerilor, jurnal, 2000; Premiul revistei Luceafãrul, 1992) nu urmeazã programatic vreuna din orientãrile opozitive (tradiþionalistã, modernistã, postmodernistã), ci un drum al sãu care preferã gândul, conturul palpabil, þâºnirea lui revelatoare. Fragmentarismul este, cu toate acestea, al viziunii moderne asupra lumii. Poezia sa se prezintã, în fond, ca un jurnal liric „în fãrâme“, în comprimate aforistice pendulând între hokku ºi concetti. Lipsa de „trup“ a poeziilor e completatã prin concentrarea de „ spirit“. Apare, bineînþeles, ºi un aer glacial-intelectualizant. Formula caracteristicã este definiþia lapidarã ºi sugestivã în stil gnomic: „Doar un fir de nisip încape / Între inimile noastre. Din el / Perlã ar putea sã aparã, / Dar ºi pustiul cu el / Poate-începe…“ (Dragoste). Se reþine senzaþia generalã a unei margini existenþiale: „Mã opresc, / de popas, / pe marginea unei prãpãstii / care disparte / o culme cu brazi verzi / de alta cu stejari ruginii, / care e marginea unei prãpãstii / între ceea ce ºtiu / ºi încã nu ºtiu / despre alcãtuirile lumii“. Aceastã senzaþie de indeterminat este susþinutã de aceea, de asemenea sugestivã, a „încãtuºãrii“ în „iluzia necesarã“, care-l face pe poet sã renunþe la cheia aforisticã ºi sã se cufunde în trãirea tensionatã a raporturilor cu lumea: „Nerãbdãtoare ºi fuga de

344 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

grabã, / dovadã de tainã amarã, / cãsuþa cu sclipãt de salb㠖 / iluzia mea necesarã“. Povestirile, eseurile, interviurile, pe care le-a adunat în cãrþi, denotã un nivel de culturã elevat, gust ºi vervã publicisticã. Arcadie SUCEVEANU (n. 16.XI.1952 Suceveni-Cernãuþi, studii la Universitatea din Cernãuþi, 1969–1974; a fost profesor de românã la ºcoala generalã din Horbova-Adâncata ºi Carapciu, redactor ºi redactor-ºef la LiteArcadie Suceveanu * ratura artisticã; din 1990 este vicepreºedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova; volume de versuri: Þãrmul de echilibru, 1982; Mesaje la sfârºit de mileniu, 1987; Arhivele Golgotei, 1990; Secunda care sunt eu, 1993; Eterna Danemarcã, col. Poeþi români contemporani, Bucureºti, 1995) scrie o poezie adolescentinã, ironic-sentimentalã, narcisicsenzualã, înclinatã în ultimul timp spre parabolic. Poetul, larg deschis afectiv spre foºnetele suave ale Pomului Vieþii, are sufletul jilav, asemenea adolescentului rimbaldian, numai cã ceea ce-l jilãveºte nu e doar roua matinalã; e ºi lacrima copilului de suflet al secolului al XX-lea. În Arhivele Golgotei are loc o schimbare la faþã, o rupere a viziunii în registrul dramatic: îmbrãcat în costum de hidalgo medieval, el apare în postura lui Don Quijote mãcinând o fãinã tragicã la morile secolului al XX-lea, „veac modern ºi preatârziu“ care dã cu-amurg pereþii ºi picurã fãclia morþii pe reverul hainei. Noul cavaler al tristei figuri e cuprins chiar de o tristeþe infernalã care se infiltreazã în toate trãirile. Suceveanu e, în acest volum, poetul unei triple tristeþi: una, apocalipticã, pe care i-o genereazã sfârºitul de veac „infernal“, alta de sorginte bacovianã (Bacovia apare ca un nou Mesia Vestitor de Alb ºi sigilând lumea cu ninsori) ºi cea de-a treia sub forma nostalgiei dupã evul mediu pe care-l vede pur. E un istovitor sentiment al înstrãinãrii la acest poet bucovinean, proiectat în simbolurile ºi parabolele Nimicului (Marele Zero al depãrtãrii), Golgotei ºi Infernului, al Marelui peºte imperial ºi al noului

MIHAI CIMPOI

345
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Hamlet reapãrând într-o nouã putredã Danemarcã. Lumea e demitizatã, desacralizatã, încât însuºi Dumnezeu „cuprins de o presimþire, / Ros de-ndoieli, de spleen ºi disperare, / Renunþã, trist, la propria-i zidire“. Asemenea viziuni, hrãnite cu substanþã mitico-biblicã, sunt materializate liric în versuri rotunjite (preferinþa pentru sonet este învederatã) ce obþin tonalitãþi elegiace, baladeºti ºi de colind. În volumele Mãrul îndrãgostit de vierme (Timiºoara, 1999) ºi Cavalerul Înzadar (Chiºinãu, 2001), apar strategiile postmodernismului ºi atmosferizarea în pozitiv ºi totodatã în negativ a universului, pus sub semnul nihilist al Nimicului. Poetul distinge nu doar „tãcerea universal㓠(semn al bacovianismului însuºit), ci ºi aerul confuz al unei nebunii universale, proiectatã într-o uriaº-grotescã Corabie a lui Sebastian sau într-o maºinã a Apocalipsei, bineînþeles mondializatã. Procedeele nu sunt noi; se adaugã, la ele, o eleganþã cavalereascã a referenþialului liric. Solidar cu generaþia sa în ce priveºte cultivarea toposului „lacrimi seculare a acestui neam întreg“, Iulian FILIP (n. 27.I.1949, Sofia-Bãlþi; studii la Institutul Pedagogic „Alecu Russo“ din Bãlþi, 1966–1970; a fost cercetãtor ºtiinþific la sectorul folclor al Institutului de Limbã ºi Literaturã; din 1990 ºeful Direcþiei Culturã Chiºinãu; volume: Neîmpãcatul meºter, 1974; Dialoguri primordiale, 1978; Hulub de poºtã, 1985; Unde eºti, 1987; Cafea neagrã, 1989; Fir de nisip, 1991; Dansul timizilor, 1994; vol. de sintezã Cãutarea pãstorului, 2001), obþine o notã aparte prin îmbinarea „cioburilor de reflecþie“ cu iluminãrile sufleteºti, care dau o formulã discret elegiacã, alimentatã abundent de sentimentul Marii treceri („Vulcani de nisip curg / în fundul oceanelor. / Se furiºeazã spre noi / din oceane pustiile“). Punctatã de puseuri ºi momente epifanice ca în catrenele sale reflexive (vol. Mergãtorul, Ed. EUS, Chiºinãu, 1996), proza lui Iulian Filip (romanul-divertisment Cobaiul nu triumfã, Ed. Cartier, Ed. EUS, Chiºinãu, 1996) este o faceþie modernã, o nostimadã ce transcrie întâmplãri cotidiene în registru diurn-nocturn, de frontierã realitate-vis, suprarealisticã în fond, ale unor artiºti, textualizând ºi grafizând (prin desene-simboluri) impresii ºi senzaþii în intenþia de a obþine proiecþii parabolice. Stilul e obiectiv / auctorial, aci jurnalistic discursiv (neîndemânare de poet), aci înfiorat de poezie (întoarcere la uneltele proprii). Apelând ºi la

346 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Mihai Cimpoi ºi Iulian Filip *

graficã, descoperã bucuria în-rãdãcinãrii ºi ludicul ca mod de a ajunge la un centru existenþial luminos (vol. de poezie ºi graficã: Aventura neolatinã ºi Înmormântãri prealabile, 1996; Seminþele mãrului oprit, 1998; Amãrâtele hãrþi, 2000 º. a.) Un prozator care preferã cãruþa rachetei este Constantin MUNTEANU (n. 4.VI.1950, Samaºcani-Rezina; studii neterminate la Institutul de Art㠄G. Muzicescu“, 1973–1976, ºi la Institutul de Literatur㠄M.Gorki“ din Moscova, 1977–1980; redactor la Tinerimea Moldovei, artist la Filarmonica din Moldova, între 1988–1991 redactor-ºef la studioul Moldova-film; volume: Maica Maria, 1983; Livada cu nuci albaºtri, 1985). Dupã un ºir de instantanee nuvelistice, în care surprinde oameni singuratici de tipul mãtuºii Maria, a încercat sã ne dea, într-o construcþie epicã fragmentarã, eseisticã, romanþios-livrescã (având ºi o paralelã deplasatã: erou-soþie-Don Quijote-Sancho Panza) povestea vieþii unui artist din zilele noastre care-ºi uitã visele de tinereþe. Aceastã înstrãinare a lui Pâslaru de idealurile sale îl duce la concluzia c㠄trãieºte greºit“. Insuficienþa epicã ºi finalul precipitat ºi incredibil în care are mustrãri de conºtiinþã ºi care e schematic în spiritul timpului submineazã valoarea lucrãrii.

MIHAI CIMPOI

347
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Formula micului realism care dezvãluie lumea sufleteascã a omului mãrunt cu fire ingenuã, dar înclinatã sã se contamineze lesne de maladiile sociale ale timpului o întâlnim la Nicolae RUSU (n. 26.II.1948, com. Risipeni-Bãlþi; a absolvit, în 1970, Institutul Politehnic din Chiºinãu; a fost contabil al acestui institut, economist la câteva direcþii de construcþie, din 1987 este director al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Moldova; volume de prozã: Pânzele babei, Constantin Munteanu 1978; Havuzul, 1982; romanul Lia, 1983; Avem de trãit ºi mâine, 1992; Ploaia de aur, 1997; ªoboloniada, 1998; Treacã alþii puntea, 2000, Marginea lumii, 2001). Viaþa cotidianã a constructorilor, maiºtrilor, contabililor, ºoferilor, a þãranilor deveniþi peste noapte „orãºeni“ rãvãºitã de toate inconvenienþele – în primul rând morale – ale mediului strãin ºi luminatã de Ludmila Sobieþchi câte o razã a bucuriei de-o clipã, este înfãþiºatã dinlãuntrul ei. Povestirile sale bazate pe notaþia realistã directã, frustã, sunt populate de „rãtãciþi“, de „mutanþi“ sau de „monºtri“, izolaþi de mediul rural natural, matern ºi, desigur, deznaþionalizaþi (mancurtizaþi). Ludmila SOBIEÞCHI (n. 24.I.1952, Beriozovo-Zverinogolovsk, regiunea Kurgan, Federaþia Rusã; a absolvit, în 1977, Universitatea de Stat a Moldovei; a fost consultant literar ºi secretar literar la Uniunea Compozitorilor din Moldova ºi Teatrul pentru copii „Licurici“; în prezent redactor la gazeta Florile dalbe; volume: Naiul ploii, 1974; Paznic la comori, 1982; În toamna uitãrii de sine, 1988; Spaþiu fãrã timp, 1993; Premiul Uniunii

348 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Scriitorilor din Moldova) surprinde stãri de la „rãscrucea de toamnã ºi vise“ în formule tradiþionale, la hotarul dintre clipa trecutã de cea prezentã, închipuindu-se o pasãre pe care strãinii au þintuit-o „cu privirea crud㓠ºi pe care o pândeºte timpul îmbolnãvit de gheaþã. Câteva poezii portretizeazã eroii miturilor vechi. Umbra, tristeþea, Fata Morgana, singurãtatea, denumit㠄Unica stãpânã“, uitarea sunt motivele-cheie Leonard Tuchilatu ale volumului Spaþiu fãrã timp, care surprinde în instantanee confesionale o stare complexã de urcare a unor trepte ce se nãruie mereu, lãsând în urma poetei conturul unei mari prãpastii. E o alunecare într-un spaþiu evanescent, ce reduce totul la ceva vag ºi iluzoriu („ªi sorb iluzia de-un secol, de o clipã“), adicã un spaþiu fãrã timp. Leonard TUCHILATU (10.XI.1951, Bursuceni-Bãlþi – 4.XI.1975, Chiºinãu; volume: Sol, 1977; Fata Morgana, 1989; vol. de sintezã Sol, 1995) a fost afectat de o boalã incurabilã în timpul serviciului militar fãcut în Armata Sovieticã ºi, trãind aceastã condiþie tragicã de damnat, a avut mereu sentimentul marginii ºi abisului, al umbrelor rãvãºitoare ale Nimicului. Poeziilor ºi prozei sale poematice aceastã circumstanþã nu-i imprimã atât o tentã expresionistã (cu proiectãri fantomatice, coºmareºti) cât o notã existenþial-mioriticã, de resemnare seninã, poetul având senzaþia veciei, a integrãrii cosmice („Simþ apele tulburi ce-mi învãluie cãrarea / ªi, fãrã sã vreau, paºii mã duc spre sfârºit. / Sunt vechi ca frunza / cãzutã la inima pãmântului, / Ridicatã de vânt ºi împrãºtiatã / Prin pustiul umbrelor“). Leonard Tuchilatu are, ca ºi sora sa Leonida Lari, simþul insolitului fantasmagoricului, al profeþiei „negre“. În proza sa poematicã, scrisã, de asemenea, prin prisma sentimentului alunecãrii în abis, evenimentele par la un moment dat „o hainã de boalã“, o „câmpie pustiitã de toamnã“, personajul

MIHAI CIMPOI

349
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Nae este un stejar ce-ºi aruncã ultimele frunze, iar naratorul are senzaþia cã îºi îmbracã singur fiarele pe mâini, „cãtuºe ale nimicului“. Nea Nae trãieºte „jocul frumos de chinuitor ºi amar“ al vieþii, joc atât de neregulat, în care se simte orfan. Naraþiunea, baladesco-parabolicã în esenþã, se axeazã pe simbolul roþii destinului, care imitã eterna reîntoarcere, revenirea la arhetipal: „Porniþi dar roata. Roata destinului gigantã, când în Renata Verejanu * rotirea ei ajunge în sfârºit sã ne striveascã, eliberându-ne. Apoi din nou peste ani atârnãm de ea, ca sã repetãm miºcarea. Toate sunt atât de vechi ºi-þi pare cã ai mai fost cândva pe aici, ºi-þi pare cã ai mai auzit muzica asta a foamei de nimic, de tot, de absolut“. Renata VEREJANU (n. 22.X.1949, Verejeni-Edineþ; studii la Institutul Politehnic din Chiºinãu, 1966–1971 ºi fãrã frecvenþã la Institutul de Literatur㠄M. Gorki“; a fost revizor la Ministerul de Finanþe ºi Ministerul de Ameliorare, lucrãtor la Muzeul de Literaturã, din 1992 fondator ºi editor al revistei Micul prinþ; volume de versuri: Pânã la dragoste, 1979; Ofrandã omeniei, 1989 ºi 1993) are prinsã în pãr o coroniþã ciudatã împletitã dintr-o jerbã de flori ºi o altã de spini, simboluri ale dragostei ºi urii: „Eu, cu stropul meu de viaþã ºi cu stropul meu de mort… / Eu, cu stropul meu de dor ºi cu stropul meu de urã… / Eu, cu gândul meu ce râde ºi cu gândul meu ce plânge“). Versul e înverºunat, fãrã edulcorãri cantabile, cu fulgerãri de imprecaþie ºi blestem ºi cu proiectãri romantice, în spaþiul puritãþii, care e chiar cel al nemorþii. La stâlpul infamiei sunt þintuiþi birocraþii, ticãloºii, nepatrioþii, impostorii: „josniceleanimale“, „oamenii-ambigeni“, toþi cei certaþi cu visul, bunul simþ, iubirea înãlþãtoare, omenia. Pe linia reabilitãrii esteticului prin decantarea strãlucitoare a expresiei se înscriu unele poezii ale lui Ioan HADÂRCÃ

350 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

(n. 7.VIII.1949, Sângereii Vechi; studii la Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu, 1970– 1974; doctorand la Academia de ªtiinþe a Moldovei, redactor la Editura Literatura Artisticã, consultant ºi secretar al organizaþiei de partid a Uniunii Scriitorilor din Moldova; din 1989 deputat al poporului din URSS, iar din 1991 prim-vicepreºedinte al Parlamentului Moldovei; din 27.II.1994 reprezintã Blocul Intelectualilor ºi Ion Hadârcã Þãranilor) volume: Zilele, 1977; Lut ars, 1984; Darul vorbirii, 1985; Helenice, 1998; Douã imperii, 1998; Albe cetãþile negre, 1999; Dezinfecþia de frontierã, Iaºi, 2001; Echipa de îngeri, 2001; volumul de publicisticã Arena cu iluzii, 2000), care a adoptat postura de poet-copil ce priveºte la lume nu atât prin copilãria maturului, cât prin maturitatea copilului, încercat deja de asprimile timpului ºi secolului. De aceea hamletizeazã în sens modern: „A fi în timp – aceasta-i întrebarea“. Formula fixeazã implicarea, participarea ºi risipa, consumul uman. Perdeaua tainei se aºazã peste lucruri, fãcându-l pe poet sã se petreacã în ele, sã lunece în neantul lor cu chipul disparent: „Mã tot petrec în lucruri mai nou ºi mai departe“. Ioan Hadârcã, participant activ la renaºterea basarabeanã, a îmbrãþiºat ºi formula mesianicã, a scris ºi poezii sociologizante pe temele zilei despre carnetul comsomolist etc., dar în Darul vorbirii ºi Lut ars este „cioplitorul de bazalt“, constructorul dezinvolt al straturilor sonore ale graiului, utilizând cuvântul uºor arhaizant, înmuiat în mit ºi tainã, în vraja copilãriei („iese toamna din alunã / ºi rãcoarea din fântânã. / Întâlneºte-mã cu luna / Lumineazã-mã cu mâna“). Deºi conþine câte un tandru sonet de dragoste sau de amintire a copilãriei (Cocorii, Sonet cu miez de nuci), umoarea neagrã, sarcasticã dominã în Ambasadorul Atlantidei (Iaºi, 1996), poetul transcriind parcã cu mijloace textualiste postmoderniste Scrisoarea III

MIHAI CIMPOI

351
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

eminescian㠖 actualizatã, fireºte – ºi dându-ne micro-satire la adresa lumii de azi ºi abrasarabenismului (= a basarabenismului abracadabrant!) sub formã de sonet, litanie sau cântecel comic: „Farsorii bancagii sforarii / Postmãligiºtii prelingurarii / Echilibriºtii hingherii, haramiii…“ În ultimele volume apare ca un clasicist, dublat de un suprarealist, mesianic ºi degustãtor de lumesc, cultivator al ludicului postmodernist. Ioan Mânãscurtã Literatura de frontierã este domeniul îmbrãþiºat de Ioan MÂNÃSCURTà (n. 28.IV.1953, Popeºtii de Sus-Soroca; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat a Moldovei, 1970–1975; redactor la Tinerimea Moldovei, Femeia Moldovei, Editura Literatura Artisticã; redactor-ºef la Colegiul de traduceri, din 1992 director al Editurii Uniunii Scriitorilor din Moldova; volume: Noi cu gândurile noastre, 1979; Bãrbaþii Universului, 1980, Artefact, 1989; Mâine, când ne vom întâlni pe pãmânt, 1989; Tãierea capului, 1995), publicist ºi prozator sobru, parcimonios ºi ceremonios, afiºând inteligenþa ca pe ceva suficient actului creativ. Tabletist, creionist uºor-fantezist, cultivã un gen de „respirãri“ nichitastãnesciene, de fulguraþii reflexive surprinse în fraze graþioase. Graþia stilisticã se pãstreazã în romanul copilãriei sale Artefact ºi în proza de anticipaþie în care Cosmosul apare ca „o bulboanã“, ca o beþie, ca „o mlaºtin㓠care-i înghite pe cei patru lupi astrali mereu în luptã cu dragonii universului: Leo, Theo, Geo ºi naratorul. Locurile comune ale literaturii Science fiction nu lipsesc (maºina vremii, dragonii cosmici, insula zânelor etc.), proiecþiile fantastice fiind timide, realiste în fond. Conteazã aventura romanticã, nostalgia cerului conjugatã cu cea invers㠖 a pãmântului. Ca ºi la Bradbury, maestrul acestui gen, fantasticul nu este decât realitatea noastrã, dusã pânã la absurd, iar omul o persoanã dedublatã,

352 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

în care, ca într-o oglindã fidelã, se scindeazã însuºi realul polarizat de Bine ºi Rãu. Un poet dintre generaþii, care aparþine totuºi generaþiei „ochiului al treilea“, deºi ºi-a amânat cu cel puþin zece ani debutul ºi care se autodeclar㠄cel mai trist poet din Europa“, este Eugen CIOCLEA (n. 4.VIII.1948, satul Druþã-Bãlþi, studii neterminate la Facultatea de Matematicã a Universitãþii de Stat a Moldovei, 1966–1967, ºi la Facultatea de Matematicã a Eugen Cioclea Universitãþii „M. Lomonosov“ din Moscova, 1968–1971; a fost traducãtor în diferite instituþii; muncitor ºi ajustor de maºini-unelte cu programare automatã; din 1992 pânã în 1995 – redactor-ºef al gazetei bulevardier-conformiste Tineretul Moldovei ºi Poligon (2003); volume: Numitorul comun, 1988; Alte dimensiuni, 1991; Daþi totul la o parte ca sã vãd, 2001; Subversiunea poetului revoltat, 2002). Eruptiv, raþionalist, dur, sentenþios, teribilist, „goliardic“, el recurge la Vasile Tãrâþeanu confesiunea ardentã, sincerã, directã, profetic-ironicã, îmbrãcatã în hainã expresionistã sau naturalistã. Sunt evidente (chiar ºi sub aspectul decalculelor lingvistice) influenþele poeziei ruse „de estradã“. Preferând modul strident-hiperbolic de a intra în art㠄cu capul sus ºi dezgolit, ca-n ºtreang“, poetul se erijeazã, spectaculos, în postura de copil teribil: „Te-am jertfit, iubito, prin minciunã. / De aceea îmi creºte barbã, ca de þap ispãºitor / (Legenda-i recurentã!) / Mai sunt ºi totuºi parcã-mi fac de cap, / mândru ca Lev Tolstoi pe bicicletã“.

MIHAI CIMPOI

353
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Afiliaþi programatic ºi afectiv acestei generaþii de creaþie (mai cu seamã prin sentimentul înstrãinãrii) sunt bucovinenii Ilie T. ZEGREA (n. 3.VI.1949, Sinãuþii de Jos-Cernãuþi; volume de versuri Navigator în septembrie, 1983; Crinul îngândurat, 1986) ºi Vasile TÃRÂÞEANU (n. 20.VIII.1945, aceeaºi comunã; volume: Harpele ploii, Ujgorod, 1981; Dreptul la neliniºte, 1984; Linia vieþii, Ujgorod, 1988; Teama de înstrãinare, Ilie T. Zegrea 1990), primul transcriind în versuri riguros-clasiciste trãiri decantate, nimbate de melancolii autumnale, cel de-al doilea surprinzând în formule adesea folclorice senzaþia pustiului invadat („Pustiu înãuntru, / pustiu în afar㠖 / un vânt singuratic / mã suflã cu pazã“) ºi „teama de înstrãinare“ generatã de amestecul existenþial al vieþii ºi morþii. Vasile Tãrâþeanu cultivã o „poezie necesarã“, simplã, în formele miniaturii, crochiului, sonetului ºi rugii, cuvintele sunând tare, patetic, agitatoric chiar, sau stingânNina Josu du-se în murmure susurate ºi în frãgezimi de otavã. Mereu pornit pe cãile românismului ºi mereu bolnav de România, precum îl defineºte în prefaþa la volumul Litanii din Þara de Sus (Timiºoara, 1995) Gheorghe Tomozei, poetul este un copil ingenuu al firii ºi un „bãtrân copil al poeziei“, la care ochii mai pãstreazã doar sarea rezidualã a lacrimii. O undã extaticã generalã, de un contact simpatetic cu lumea îmbrãþiºatã cu blândeþe ºi fraternitate biblicã, cu o „iubire fãrã margini“ ºi cu „dragoste fãrã de moarte“ („mã-ndrãgos-

354 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

tesc uºor de lumea-aceasta“) cu o predispoziþie extaticã (în care se preferã mereu un „har dumnezeiesc“) spre luminã, liniºte, „limpedea câmpie“, „clipele senine“, „florile primãverii“, „timpul prielnic ºi bun“, într-un cuvânt spre tot ce d㠄ideea de gingãºie“ se propagã în versurile Ninei JOSU, care face o figurã de homo bonae voluntatis, de om plin de bunãvoinþã ºi generozitate (n. 17.II.1953, Þiganca-Cahul; studii la Institutul de LiteraZinaida Cenuºã tur㠄M. Gorki“din Moscova; actualmente redactor la Literatura ºi arta; volume: La ºezãtoare, 1975; Trecere în alb, 1980; Stare totalã, 1986; Dorul, 1991). În ultimele sale versuri apare ºi o figurã dramaticã în unitatea empaticã eu-lumea, produsã de conºtiinþa cã neamul sângereazã, fapt care aduce un nerv publicistic într-o poezie sentimentalã netedã, dulce ºi înclinatã de la un timp spre autopastiºare. O bunã povestitoare în cheia realismului mãrunt, feminist ºi liric, o constructoare de giuvaieruri nuvelistice cu fiorul nealterat al autenticitãþii ºi fãrã grija construcþiei mai solide, cultivând o frazã elegantã, este Zinaida CENUªÃ, soþia lui Efim Tarlapan (n. 4.VIII.1948, s. Bocºa-Bãlþi; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat a Moldovei; a fost redactor la Televiziune, la editurile Lumina ºi Hyperion, ºef de serviciu la Departamentul Limbilor; volume: Semnele de tainã, 1985; Om de bunãvoie, 1987; Jur pe pãmânt, 1990; Cincizeci de nuvele triste, 1996), evocatoare a oamenilor de la þarã ºi în special a odraslelor de sãrmani ºi a copiilor de suflet. Naraþiunea e trecutã printr-o sensibilitate femininã ca printr-o cutie de rezonanþã, ceea ce dã evenimentelor un ecou prelungit, o gravitate sentimentalã: „În noaptea ceea de lacrima Victoriþei s-au scuturat florile, de cãlcãtura ei s-au bãtãtorit brazdele, de bocetul ei s-au înfiorat vãile ºi dealurile“. Mihai PREPELIÞà (n. 18.X.1947, Bãhrineºti, Bucovina, studii la Universitatea de Stat din Moldova, volume: Îmblân-

MIHAI CIMPOI

355
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

zirea curcubeului (roman), 1981; Constelaþia tinerelor talente, 1982; Constantin Constantinov, 1985; Tânguiosul glas de clopot, 1989; vol. de poezii: Peste Carpaþi, peste cutremure, Chiºinãu, 1989; 101 poeme haiky, Ed. Haiky, Bucureºti, 1995; Necropole pentru suflet, Bucureºti, 1996; Dialoguri de sânge, interviuri, Bucureºti, 1996) este o fire de peregrin romantic incurabil ºi parcurge zbuciumate drumuri între Bãhrineºtii Bucovinei, satul Mihai Prepeliþã natal, ºi Chiºinãu, Moscova ºi Bucureºti, cultivând cu uºurinþã toate genurile posibile de artã, despre care scrie cu aceeaºi spontaneitate ce duce ºi la o fireascã facilitate a expresiei, la o universalitate superficialã: „Eu sunt un vagabond aproape pozitiv – / Cu-o floare de cireº în mâna stângã“. Picteazã, scrie despre teatru, muzicã, cinema, literaturã º. a. Volumul Necropole pentru suflet, Ed. Vasile Cârlova, Bucureºti, este un jurnal sentimental în linia inventarului autobiografic whitmanian cu momente sincere, dar ºi cu note jurnaliere politice ºi sociale (cu referinþe în special la GULAG-ul sovietic) transcrise fad-discursiv ºi în reluãri monomane: „o noapte de suflet / la doctorul basarabean ºtefan raievschi / e chiar noaptea de crãciun / la orele 10.00 doamna nina / ne anunþã cã i-a vãzut la TV / pe elþin jukov ºumeiko / la serviciul divin / la catedrala elohin patriarhalã /. Serviciul divin oficiat, de alexii II / noi punem þara la cale în bucãtãrie / discutãm destinul basarabean / mai ales blestemul / care ne înfrãþeºte în capitala imperiului…“ Curriculum-ul vitae final e prezentat la modul narcisiaco-megaloman. Ion ANTON (n. 5.XII.1950, Ghelãuza-Chiºinãu; studii de ziaristicã la Universitatea de Stat din Moldova; a fost secretar de redacþie la sãptãmânalul „Literatura ºi arta“; actualmente redactor-ºef al revistei pentru copii „Florile dalbe“; vol.: Vamã pentru speranþã, 1983; Viitorul ca moºtenire, 1992, ambele la

356 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Chiºinãu, Mâine va fi ieri, Timiºoara, 2002 ºi plachete de versuri pentru copii) rãmâne un tradiþionalist ce mediteazã, în forma pastelului ºi rondelului modernizat, asupra vremelniciei ºi eternitãþii materializate în „clipe de-o viaþã“, „veºnicul tablou al contradicþiilor“, la „matematica sentimental㓠a dorului ºi timpul plin sau gol al lui. Oscilând între genul liric ºi cel satiric, din cauza unei propensiuni cãtre ocazional ºi spiritul critic, Ion Anton Grigore BOSTAN (n. 4.V.1940, Budineþ-Storojineþ, Cernãuþi, doctor în folcloristicã comparatã, profesor, ºef al catedrei de filologie românã ºi clasicã la Universitatea din Cernãuþi; din 1991 membru de onoare al Academiei Române; preºedinte-fondator ºi copreºedinte al Societãþii pentru Cultura Româneasc㠄Mihai Eminescu“; volume de poezii: Cântece de drum, 1982; Revenire, 1990; Vitrina manechinelor, 1992; Cetatea de Sus, 1994) este un cultivator de scenarii lirice, piramidal construite, de viziuni geologice, expresioniste, în care „percepe fenomenalul la scarã cosmic㓠(Adrian Dinu Rachieru). Ezitarea între tradiþionalism, care i se potriveºte evident, ºi modernism, se traduce, la Grigore Bostan (vol. Dincolo de vârstã, Ed. Augusta, Timiºoara, 1996, prefaþã de Eugen Simion ºi postfaþã de Adrian Dinu Rachieru), într-o oscilare între versul ordonat, urmând tipare clasiciste (Dincolo de amurg) ºi cel sincopat, cu intensitãþi expresioniste ce însceneazã o epifanie negativã a apocalipsului – cotidian, naþional-bucovinean – sau a unor utopice secole XXI ºi XXII într-o viziune gravã, fãrã ironia necesarã. Formula tradiþionalã de naraþiune e cultivatã de Ion BRADU (n. 5.XI.1948, Donduºeni-Edineþ, studii la Universitatea de Stat din Moldova; gazetar) în Bulboana ielelor, Chiºinãu,

MIHAI CIMPOI

357
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

1980, în care satul Lunca apare ca un microcosmos, etic ºi social, asupra cãruia „picurã o liniºte curatã ºi împãciuitoare“. Marcela MARDARE-ROMANCIUC (n. 1.XII.1948, MicleºtiChiºinãu, studii la Universitatea de Stat din Moldova; redactor, din 1994 director la Ed. Hyperion; actualmente director-fondator al Ed. Pontos) scrie o prozã ruralã, marcatã de sentimentul „loviturilor destinului“ (vol. Scut pentru Leonora, Chiºinãu, 1989; Neliniºtea Galina Furdui iubirii, 2002) ºi versuri intimiste. Un poem „textualizat“ pe tema vieþii ca scenã ºi zbor, ca zbor ºi prãpastie, scrie actorul Dumitru FUSU (n. 29.III.1938, Parcova-Hotin; studii la ºcoala teatral㠄ªciukin“ la Moscova) în Vocea din culise, 1994. Dascãlul de românã ºi luptãtorul pentru ea Gheorghe BOSIDUMENEANU (n. 26.XI.1941, Dumeni-Edineþ; studii la Universitatea de Stat din Moldova) este în volumele Icoanã din suflet (1994) ºi Dangãt de clipã (1995) un tradiþionalist ce se confeseazã pro domo sua într-un jurnal sentimental cu o notã de autenticitate ce se relevã dincolo de ecourile blagiene (misterul), bacoviene (nervii care plâng) ºi eminesciene, sentimentul trecerii timpului fiind tiranic: „Mai bate ceas de tainã în germen de sãmânþã, / Lumina-i în luminã din vãzul nevãzut, / Iar între alb ºi negru e semnul de fiinþã / ªi timp se face numai ce e de timp nãscut“ (Insomnii obscure). Boris DRUÞà (n. 5.II.1955, Ineºti-Orhei; studii juridice; vol. de nuvele La Ineasca, Chiºinãu, 1989) cultivã o prozã de mic realism în stil jurnalistic (romanul Acoperiº deasupra ploii în Basarabia, 1993, nr. 7–9, nuvele). Galina FURDUI (n. 21.VI.1946, Vãrãncãu-Soroca; este de mai mult timp redactor literar la Radio; vol. de poezii: Omul cãtre om, 1987; Crucifix, 1993; Ne cautã o veste, 77 de

358 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

rondeluri, Ed. Uniunii Scriitorilor, 1995, Aud preludiul, 2001, Monolog pentru Maica Maria, 2002 în care surprinde reflecþii ºi momente sufleteºti fulgurante într-un stil sentenþios) propune o formulã gnomicã, de generalitãþi aforistice („Dar înãlþarea soarelui e unicã ºi calmã“), înfioratã totuºi de o neliniºte maternã în preajma a tot ce contravine firii. Lucreþia BÂRLÃDEANU (n. 30.V.1956, Tãtãrãuca Veche-Soroca; vol.: Rouã de cuvinte, 1988) Lucreþia Bârlãdeanu * semneazã o liricã de atitudine simpateticã, ce presupune o logodire cu tot ce este fiinþã ºi mai cu seamã cu „miracolul iubirii“. Marcat în cel mai înalt grad de universul rural, Vasile NEDELCIU (n. 13.XI.1948, Bulboci-Soroca, a absolvit Institutul Politehnic din Chiºinãu, din 1991 deputat în Parlamentul Moldovei din partea Frontului Popular, iar din 1994 din partea Congresului Democrat Unit) îºi asumã destinul de þãran ºi aceastã înaltã împãcare de ordin etic cu ceea ce este hãrãzit de soartã devine program ºi comportament moral, adicã imperativ categoric. Douã motive, adesea conjugate, susþin microuniversul sãu poetic: cel al temeiului ºi cel al jertfei. Este, la el, „o plãmadã ancestralã, care se opune risipirii, dezagregãrii“ (A. Þurcanu), o gravitate arghezianã transpusã într-o sintaxã uºor-barocã: „Schimb anotimpurile, chipul sã-mi câºtig, / împlinind vârsta mersului drept. / Ce multe – ºi cum se justificã cântãrile toate din piept“. În Peþitor de vânt (1993) Ion PROCA (n. 1.XII.1945, Coloniþa-Chiºinãu; ziarist; studii universitare la Chiºinãu; vol. de piese La Þipova-n chilie, Chiºinãu, 1992) îºi duce autoironia, fãrã prejudecãþi programatice, la extreme groteºti, fiind mai convingãtor în nostimadele ocazionale (Caiete din Þara de Vis) ºi irelevant în Aducerile aminte.

MIHAI CIMPOI

359
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Un romantic (întârziat; modern; postmodern;) este Ianoº ÞURCANU (n. 26.VII.1951, com. Pelinia-Bãlþi; studii la Institutul de Medicinã din Krasnodar ºi, fãrã frecvenþã, la Institutul de Literatur㠄M. Gorki“ din Moscova; actualmente ºefadjunct al Departamentului Culturã), a cãrui poezie (plachetele Oglindã stranie, Chiºinãu, 1994; Ora anatomiei, 1995) se remarcã printr-un aer general de Fortuna labillis ºi printr-o încercare de recuperare în mreaja aparenþelor. Ianoº Þurcanu Tonul este ludic, gnomic, mereu sfârºind în câte un loc comun: „Nu observãm cã vremea-ntruna trece / ºi cã uitarea vine peste noi“. În Ploaie la apus infinit (Ed. Cartier, Chiºinãu, 1996) Ianoº Þurcanu este un neoromantic cu note reflexiv-didactice.
OPTEZECIªTII. CEARTA DINTRE TRADIÞIONALIªTI ªI (POST)MODERNI

Nu mai întâlnim, la poeþii basarabeni din anii 80, prospeþimea ºi ingenuitatea adolescentinã, „jilãveala“ sufleteascã rimbaldianã, deschiderea extraordinarã a simþurilor, ravagiile vânturilor ce tãbãcesc pielea ºi umfã pieptul cu miresmele universului, clipocitul tainic al stelelor ce rãsãdesc în fiinþa fragedã darul absolutului. Fascinaþia vieþii (necunoscute) este înlocuitã prin fascinaþia morþii (cunoscute), iar senzaþia deschisului cedeazã în faþa terorii senzaþiei închisului. Poeþii nu mai sunt copii ai firii fremãtând de vitalitate, ci niºte copii ai Neantului, copii condamnaþi sã fie devoraþi de Kronos, zeul-monstru al timpului. Trezindu-se dintr-o datã pe marginea hãului, ei au o viziune prin excelenþã negativã, neagrã, limitativã. Nici mãcar drumurile de pãdure heideggeriene ale ascunderii / revelãrii fiinþei nu sunt acceptate de ei, universul fiind fãrã cer, iar cãile

360 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

scurte, fãrã perspective sau cu „perspective lãlâi“, precum zice cineva dintre ei. Sunt poeþi care încep de la neantizatorul zero ºi se întorc tot la el. Sunt drumuri ce se pierd în neunde ºi în nicicând, cãci lumea e demitizatã, desacralizatã, desanguinizatã, într-un cuvânt dezontologizatã. Înºiºi poeþii din cavaleri ai tristei figuri devin cavaleri ai propriei morþi, îmbrãcând histrionic masca mortuarã sau punându-ºi faþa împalidatã ºi crispatã de spaime într-o ramã cu chenar negru. E un gest sincer sau o pozã, un autoportret construit artificial, îngroºat, caricat? Nici rafinamentul dulce (Weltschmerz-ul) de fin de siêcle nu poate fi gãsit, totul e incolor, vag, lunecãtor, discrepant, sileptic, degenerescent sau delicvescent, încât dacã Verlaine spune „Je suis l’Empire ³ la fin de la décadence“, optzeciºtii ar putea spune: „Suntem imperiul care n-a avut nici început, nici sfârºit“. Ca ºi Nichita Stãnescu, ai cãrui discipoli se vreau ºi se cred, ei se prezintã bolnavi la „preºedintele Baudelaire“ dupã ce Saturn le trecuse prin zodie, adicã dupã ce au fost puºi sub semnul fatum-ului, al inexorabilului. Locuind într-un spaþiu „de clor“, ei scapã adesea frânele existenþei, lãsând sã crape sub osul frunþii un creier frumos cercetat de duhuri. Asemenea maestrului, „preºedintele Baudelaire“ le spune, lãsându-le scheletic braþul lui pe umãr, c㠄moartea, ea însãºi, e o formã“, cã este la fel de perisabilã ca celelalte forme. „El a deplâns alãturi de mine / situaþia jalnicã a albatroºilor / ºi rãrirea din lume a codrilor de simboluri, / degradarea cuvântului ºi versul alb. // Preºedintele era de pãrere cã, pentru cei vii, / experienþa tristeþii / este nepotrivitã, îngrijorându-se totodatã de faptul / conectãrii mele prea repezi la Cosmos“. Dialogul preºedintelui Baudelaire cu poeþii basarabeni ar conþine, bineînþeles, aceleaºi sfaturi: sã îndelungeascã mãcar stafia vreunei stãri de spirit „coherente“, sã salveze de o aparenþã mult prea curentã limba poezeascã. Fireºte, ucenicii basarabeni sunt ºi mai neascultãtori faþã de preºedintele poeziei, decât ucenicul mai mare Stãnescu, cãci ei nu mai deplâng degradarea: se încredinþeazã ei; nu mai cautã sã îndelungeascã stafia vreunei stãri de spirit incoerente: îmbrãþiºeazã frenetic însãºi incoerenþa. Antrenaþi într-o emulaþie „tehnicã“, ei s-au vãzut producãtori, monstruoºi adesea, de

MIHAI CIMPOI

361
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

neant fie cu maºini de o capacitate redusã, fie cu agregate întregi. Cel mai potrivit procedeu al întunericului este cosmogonia negativã, inversã, universul retrãgându-se în haosul primordial. Lumea e devitalizatã, repliatã, re-încarnatã astfel ca sã dea dovadã de o materialitate destrãmatã. Toate lucrurile curg spre vid, de fapt nefiind ceva material, ci umbre, siluete. Oamenii sunt fantome, aparenþe, spectre opace. Uriaºul theatrum mundi este vãzut ca un teatru chinezesc de umbre, de gesturi desprinse de corp ºi formând un spectacol de proiecþii ciudate, spectacol al levitaþiei universale deasupra hãului. Poeþii optzeciºti ºtiu cã nu vor scrie „Cartea, Marea Carte“, la care visa Poe, Mallarmé sau Valéry, ºi de aceea readuc în prim-plan geneza operei. Ca ºi înaintaºii lor, ei cultivã fragmentul, nota, exerciþiul, caietul (în limbaj modern: flash-back-ul, „peisajul“) ºi vor crede (asemenea lui Ion Barbu) în „metodã“, în „instaurarea unui mod de gândire, ce depãºeºte ºtiinþa ancilarã“. Livrescul invadeazã poezia, instaurându-se ca realitate mediatã, ca secundã care concureazã realitatea frustã, primordialã. Deliciul impresiei culturale, al artificiului ºi tehnicitãþii intensive ºi excesive, al discontinuului, voluptatea citatului intertextual dominã procesul po(i)etic. Alternativa Viaþã / Cãrþi este sfidatã energic, poeþii recurgând la elementul livresc ca la „natura noastrã secundã“, ca la un dat organic al inconºtientului nostru colectiv, al personanþei, cum zice Blaga. Pornind de la efect la cauzã, ne întrebãm de ce poeþii-optzeciºti ºi-au ales un astfel de comportament creativ ºi de ce au preferat un spaþiu al viziunilor de dincolo de real ºi cuvinte, ba chiar dincolo de transcendent, dincolo de idei ºi esenþe. De unde aceastã fraternizare zeloasã cu nimicul, de unde refuzul de a gãsi temeiurile lumii în transcendental, în dincoacele de Absolut? Este el, acest act (în vid) natural sau mimetic? Este, apoi, iconoclastia lor un antidot contra iconolatriei tradiþionaliºtilor? Deºi polemizeazã tacit-discret sau fãþiº-pãtimaº cu tradiþia, ruptura programatã se dovedeºte a fi o continuitate organicã: pur ºi simplu marea temã basarabeanã a înstrãinãrii resimþite în plan naþional ºi social este acum ontologizatã in extremis. Unilateral ontologizatã, am zice, cãci tinerii poeþi preferã o dimensiune: fascinaþia nefiinþei, mai uºor de exprimat în plan

362 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

poetic prin concepte negative decât tabloul complex al cãutãrii fiinþei cu toatã devenirea, împlinirile ºi eºecurile ei. Dialecticienii fini lipsesc, însã. Nichita Stãnescu rãmâne încã astrul singular pe firmamentul dialecticii. Intervine, în sfârºit, o defecþiune de sincronizare cu optzeciºtii de pe malul drept al Prutului, cu Cenaclul de luni în speþã. Or, aceastã sincronizare se face cu gesturi disperate ºi cu acþiuni de recuperare care, în cazul basarabenilor, presupune valorificarea arsenalului de mijloace ale poeziei interbelice, ale avangardei, generaþiei Labiº, postmodernismului. Gãsim, desigur, ºi o preluare, mecanicã, din spirit de adaptare (psihologicã), a locurilor comune (topoi). Ca ºi la Mircea Cãrtãrescu, Florin Iaru, Ion Stratan, Ion Bogdan Lefter, Nichita Danilov, Magdalena Ghica-Cârneci, Marta Petreu, Elena ªtefoi, la poeþii basarabeni putem atesta propensiunea spre marile simboluri (Viaþa, Hãul, Dumnezeu, Rãul, Marea, Lumea, Cosmosul) ºi spre parabolã, Lumea fiind vãzutã ca o carte cu semne indescifrabile, ca un teatru absurd sau ca un circ, ca un tãrâm al instabilitãþii, incoerenþei, indeterminatului ce se desacralizeazã ºi se demitizeazã progresiv. Comun este procesul de textualizare a discursului poetic prin recurs la referinþele culturale, la citat ºi parodie, de sensibilizare a abstracþiunilor ºi de folosire a lor ca schele ale edificiului poetic, de iniþiere a unui „joc secund“, a unei ars combinatorica generatoare de manierism (ca ºi Ion Bogdan Lefter, poeþii basarabeni sunt „la capãtul pipãirii conceptelor“), de reluare a dicteului automat suprarealist sau de prozaizare extremã a limbajului, de desprindere de real prin reverie ºi levitaþie (Mircea Cãrtãrescu sau Emilian Galaicu-Pãun umblã adesea „cãlare prin realitate, halucinaþie, vis / prin adevãr ºi prin nu se poate“), de impersonalizare a eului ce cade mereu în transã, a stãrii existenþiale paroxistice, de fragmentare a realului. Iatã toate aceste topoi-uri ºi întreg spectacolul ludic al abstracþiilor într-o singurã secvenþã de poem al lui Emilian Galaicu-Pãun: „MOARTE LIMPEDE CU FLUX DE AMÃNUNTE / se revarsã-n lucruri, urcã-n ochii / necuvântãtoarelor: pe Limba-mi / gustul de potop revine-n valuri / ca-ntr-o Iliadã hexametrii. / Niciodatã bãnuit adâncu-i / dupã cercurile alergânde-n / unde – circ roman pe suprafaþa / mãrii – ne absoarbe în

MIHAI CIMPOI

363
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

natura lucrurilor… flux de amãnunte… / – ºi corabia pluteºte: Ave Caesar Imperator, morituri / te salutant…“ Pe un submarin lãsat în derivã zice cã ne aflãm cu toþii Grigore Chiper, care cautã mereu un fir al Ariadnei prin toamnã când „cerul se sparge în miile de fragmente ale crengilor pustii“ ºi care nimereºte mereu în „plasa îndoielilor“, având sentimentul – eminescian – c㠄trãieºte de parcã cineva ar povesti despre clipele astea“. „Cum poþi fi o datã tu / ºi altã datã gândul tãu despre tine?“ se mai întreabã el, deconcertat, riscând ºi o definiþie a poeziei: „Poezia e abia tangibilul, primul semn / Restul / e uºoarã înlãnþuire de vocale ºi consoane, / valuri ce nu rãzbat dincolo de hotarele verii“. Poetul face gestul „de a ridica sus de tot, pânã în genuni, / Sã adulmec limitele nemaiºtiute ale sufletului, / acolo unde totul începe / ªi nu sfârºeºte nimic“. Criticul Andrei Þurcanu spunea pe bunã dreptate în prefaþa la volumul Abia tangibilul cã titlul lui sugereazã un program, precum programatice erau titlurile Ochiul al treilea al lui Nicolae Dabija, Piaþa Diolei al Leonidei Lari, Numele tãu al lui Grigore Vieru, ºi Sunt verb al lui Liviu Damian: „Abia tangibilul este reflexul unui alt „sfârºit“ de secol (ºi sfârºit de epocã), ºi concomitent, o replicã (indirectã, implicatã) gestului în poezie, maximalismului, forþei direcþionale, fie egocentriste, fie etnocentriste. „Sfârºitul de secol“ e o modalitate marcatã de o stingere a potenþelor energetice (subiective ºi obiective), de obosealã, de dispersare a integritãþii realului ºi a percepþiei lui, de închideri ºi de secþionãri succesive pânã la pragul limitã al „abia tangibilului“. Perspectiva temporalã a „Fãrãdeîntoarcerii“ e subliniatã obsesiv, torturant, pânã la epuizare“. Captivaþi de aspectul metafizic al morþii, neantului ºi limitelor fiinþei, care sunt deopotrivã ºi ale cuvântului, optzeciºtii basarabeni nu uitã nici de destinul istoric al Basarabiei pus pe o roat㠄ce se miºcã cu greu de-a rostogolul spre marile siberii morfolind nãmolul“ ºi al pãstorului fãrã mioare despre care scrie o elegie-rock Teo Chiriac. Volumul Salonul 33 al acestui poet stã sub semnul Christului lui Salvador Dali, reprodus pe copertã. Isus este ºi personajul-simbol central al lui Emilian Galaicu-Pãun (cu toate implicaþiile ce le genereazã asocierea cu destinul Basarabiei: trãdare, crucificare, „înãlþare“, reînviere

364 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

„prin moarte pe moarte cãlcând“, coborârea de pe cruce), al lui Valeriu Matei ºi al lui Arcadie Suceveanu, poet care se încadreazã în sfera motivicã a optzeciºtilor. Fireºte, poezia generaþiei „abia tangibilului“ ºi „peisajelor bolnave“, sincronizatã tematic ºi poetic cu cea a colegilor lor de pe malul drept al Prutului, trãdeazã uneori o elaboraþie cam „muncit㓠sub aspect stilistic, practicând asindentonul ºi silepsa, eliminând – adic㠖 conjuncþiile copulative ºi încãlcând regulile gramaticale ºi siluind sintaxa pentru a scoate în relief ideea dominantã, situaþia existenþialã. Preocuparea fundamentalã a optzeciºtilor fiind revelarea realitãþilor ultime, a esenþelor, sufletul bate în retragere în favoarea spiritului devenit autoritar, sângele cald al vieþii se scurge din arterele poeziei, raþiunea tronând semeaþã ºi modelând construcþiile abstracte. De fapt sângele existã, dar numai sub formã de pete, de embleme fizice, ale unei lumi în stadiul de mortificare. Totul lãcrimeazã din chiar Cartea Morþii, zice Daniel Corbu, moldoveanul din Târgu-Neamþ, ºi colegii lui basarabeni îi reitereazã spusele programatice. Toposul axial al optzeciºtilor este, aºadar, cãderea în abis, dovedindu-se prin aceasta încã o datã discipoli ai Preºedintelui Baudelaire, la care Gând, Formã, Fiinþã cad jos din azur în Styxul de plumb ºi mocirlã, unde nu mai rãzbate raza din cer (L’Irrémédiable). Ca ºi Ion Barbu, un alt copreºedinte al poeziei moderne, ei cautã, dincolo de trãirile sufleteºti efemere, înseºi figurile spiritului. Cât priveºte cel de-al treilea copreºedinte, Bacovia, himera acestuia bântuie atmosfera devitalizatã a poeziei, tipãrindu-le cu mâinile sale scheletice umerii plãpânzi ºi asigurându-i cã pustiul ºi târziul sunt dimensiuni imuabile. Cavaleri ai Melancoliei (unul dintre ei, Vsevolod Ciornei, poartã un ceainic la gât, precum altul, de pe malul Dâmboviþei, poartã o cupã neagrã în loc de guler), istrionici ºi chiar satanici (s-ar putea vorbi de un satanism mãrunt în poezia basarabeanã a anilor 80, ca ºi în cea româneascã în genere a acestei perioade), ei sunt niºte „bolnavi“ cultivatori – bineînþeles – de flori de asemenea „bolnave“. Plânsul universal pe care-l aud, bacovian, ar fi total teatral ºi abstract dacã nu s-ar

MIHAI CIMPOI

365
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

contura ºi lacrima atât de trãitã ºi atât de concretã a crucificatei Basarabii. Oricum, teatralitatea rece, pantomimicã, hieraticã, ce trãdeazã masca, disimularea, nu lipseºte. Existã ºi multã poezie din poezie. Optzeciºtii basarabeni – ºi în aceasta se întrevede nota lor originalã pregnantã, deosebirea de colegii lor de dincolo de Prut – sunt sau Grigore Chiper mai degrabã vor sã fie isusiaci, modelându-ºi chipul dupã asemãnarea Mântuitorului. (Generaþia ºaizeciºtilor îndura, însã, fizic ºi moral rãstignirea pe Golgota!) Retras, narcisiac, în fumigaþiile ºi iluminãrile sale opace, Grigore CHIPER (n. 16.IV.1959, Copanca-Slobozia; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, 1976–1981; lector de românã la Universitatea din Tiraspol; volume de versuri: Abia tangibilul, 1990; Aici în falset, 1991) cãlãtoreºte spre esenþele ce ne scapã, având ca pandant cãlãtoria spre limite a lui Mircea Cãrtãrescu. Se alege, fireºte, nu cu o cunoaºtere, ci cu iluzia cunoaºterii, nu cu ceva cert, ci cu incertul, fiindc㠄totul e doar un simbol“, lumea este „de scrum“ fiindc㠄numai albul ºi negrul n-au margini“. Douã ipostaze cunoaºte eul liric: aceea a cãlãtorului prin labirinturi ºi a naufragiatului pe mare. Cultivã o poezie de atmosferã existenþialã, sugeratã cu ajutorul vagului simbolist, al notaþiei impresioniste directe, fragmentare („Þi s-a dat sã prinzi numai fragmente“ este profesiunea lui de credinþã), al mozaicului de puncte, de fulguraþii alternate cu suspansuri ºi sincope. În cea de-a doua carte este un „pointilist“, un poet al universului mic creionat prin câteva trãsãturi („pajiºte neagrã înnegritã de ochelarii negri / rotondã în care se învolburã literele de pe bancã / un flirt epuizat / reþete ce conþin / o parte din / alerta vieþii / nefericirea ta mãruntã ºi / importantã atât cât / se vede în / inelul palid al / rostogolirii“). Fraza e preþios-barocã sau elipticã, fiind uneori absconsã sau chiar abracadabrantã.

366 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Aerul ingineresc al avangardei ºi al letrismului strãbate poezia lui Vasile GÂRNEÞ (n. 3.II.1958, com. Hãnãsenii Noi-Lãpuºna; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat a Moldovei între 1978–1983; din 1983 redactor ºi redactor-ºef la Editura Hyperion, director al rev. Contrafort din 1994; romanul Martorul, 1988; volume de versuri: Peisaje bolnave, 1990; Personaj în grãdina uitatã, 1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din Vasile Gârneþ România, 1993, Câmpia Borges, 2002), creator de negativuri în micã serie ºi de autoportrete reci, scheletice, ºtanþate, ºtemuite sau schiþate cu un creion alb. Morbul negativului „îmbolnãveºte“ peisajele, genereazã o atmosferã generalã de morbidezza, de spleen baudelairean întârziat. Fragmentarismul, blazonul de nobleþe al optzeciºtilor, e, la Gârneþ, patetic-programatic, manierist-baroc. În spaþiile incomunicãrii poetul rãmâne un înstrãinat, un „bolnav“ ce face mereu exerciþii de singurãtate. Zidul înstrãinãrii sãrãceºte, „înghesuie“ lumea; dar conºtiinþa acestui fapt nu este un remediu contra „peisajelor bolnave“: „Am marcat ficþiunile / ºi visele / ale mele ºi ale prietenului meu / bun ºi uºor aerian / dar nu reuºesc decât peisaje bolnave // poate lumina inimii / ar trebui sã rãzbatã altfel spre voi? // Mi-e fricã întruna cã scrisul meu înghesuie lumea“. „Intelectualismul“ lui Gârneþ este ambiþios, livresc, factice, limitându-se uneori la elaboraþia artizanalã a bibelourilor neologistice: „Sub ºurã, emaciatã / bunica mânca savarine / mângâind basetul negru, calin / întins pictural la picioarele ei…“ (Puzzle). Colocvialitatea, ironia ºi aluzia inteligentã la cotidian sunt „mãrcile optzeciste“ care se întâlnesc cu narativitatea neo-liricã, dezinvoltura realismului ºi scepticismul irascibil ca „semne nouãzeciste“ (Laurenþiu Ulici). În romanul Martorul eroii nu reprezintã arhetipul mioritico-sadovenian, adicã blând-contemplativ ºi resemnat în faþa terorii istoriei, ci cel rebrenian, al voinþei

MIHAI CIMPOI

367
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

obscure, mãcinãtoare. Influenþat vãdit de formula marquezianã a realismului magic, romanul este populat de þãrani aprigi, cu reflexe biologice „nesupuse controlului“, mãcinaþi de o urã ºi o fricã atavicã, aproape animalicã, ºi mereu pomenindu-se „la marginea unei prãpastii adânci“. Satul însuºi este împãrþit geografic într-un centru, margini ºi case de pe dealuri („unul este numit „La castel“) de unde þãranii înverºunaþi îºi trimit blesteTeo Chiriac mul ancestral asupra celor din inima localitãþii. Fenomenologia narativã a rãdãcinilor genetice ale acestei „margini de sat“ ºi margini de lume (ura, frica, însingurarea, insensibilitatea moralã, moartea clanului) este remarcabilã. Þãranii lui Gârneþ au codificat în ei morbul singurãtãþii, al înstrãinãrii; existã chiar „o demonie“ a alienãrii. Prozatorul întreprinde o retrospectivã spre „rãdãcinile“ genetice, spre adâncurile ancestrale care alimenteazã firile voluntare demonizate ale Stancãi, Fulgeroaiei ºi a lui Ilarion însuºi, naratorul-martor al acestei lumi peste care se aºazã neantul, prin care îºi regãseºte identitatea. Cimitirul e cel care conciliazã fiinþele rãzleþite ºi le pune sub semnul întregului existenþial. Teo CHIRIAC (n. 29.V.1956, com. Coºerniþa, Soroca; studii la Facultatea de Filologie, secþia Jurnalisticã, a Universitãþii de Stat a Moldovei, 1974–1979; a fost redactor la Radio, redactor ºi redactor-ºef la Editura Hyperion; din 1993 director artistic la firma „Mihaela“; în 1995 reprezentant al Uniunii Scriitorilor din Moldova la Bucureºti; volume de versuri: Lucrare de control, 1987; Salonul 33, 1989; Critica iraþiunii pure, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1996, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova) este un poet inteligent, cultivat, cu un umor intelectual subþire (nu sarcastic sau sardonic ca la colegii sãi) ºi cu simþul acut al unei lumi desacralizate în care existã totuºi îngerul Mihai Eminescu. Lacrima sa nu þine atât de un plâns universal, cât de unul mioritic, poetul dându-ne o odisee

368 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

în miniaturã a destinelor Basarabiei („De trei zile-ncoace“ pasãrea prin cer se tot lamenteazã / cã uite nu mai are strãmoºi […] de trei zile-ncoace / Dumnezeu doarme la masa din sufragerie / cu numele meu sub cerul gurii“). Transnistrean, Leo BORDEIANU (n. 19.VII.1955, com. CoºniþaDubãsari; studii la Facultatea de Matematicã ºi Ciberneticã a Universitãþii de Stat a Moldovei, 1972–1977; a fost inginer-mateLeo Bordeianu matician la Centrul de Calcul din Chiºinãu, stagiar la Institutul de Investigaþii Nucleare; inginer superior la Universitate, doctorand la Centrul de Calcul al Academiei de ªtiinþe din Moscova; redactor la revista Limba românã; volume: Mai multã dragoste decât urã, 1989; Palpabilitatea marginilor, 1993), îºi vede satul ca o Pasãre Phoenix, ca pe o arenã pe care viaþa se logodeºte cu Moartea, într-un limbaj descãtuºat, beneficiind de prozaisme. Poetul stãruie într-un spaþiu unde se uitã de viaþã dar nu se Cãlina Trifan * ºtie încã de nefiinþã. În cel de-al doilea volum al sãu Leo Bordeianu ne propune o poezie de atmosferã cu proiecþii uºor-existenþiale ale întrebãrilor ºi spaimelor nocturne, stranietãþilor autumnale, dalbelor flori ºi rarefiatului aer al iernii ºi ale reflecþiilor asupra timpului, „marginilor“ ºi omului ca „purtãtor de iluzii“. Versurile sunt dispuse spaþial în ideea de a contura caligramatic stãri, noþiuni, cuvinte.

MIHAI CIMPOI

369
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Cãlina TRIFAN (n. 30.IV.1953, com. Slobozia Mare-Cahul; studii la Facultatea de Biblioteconomie ºi Bibliografie a Universitãþii de Stat a Moldovei; a fost bibliotecar principal la Universitate, redactor la Glasul naþiunii; acum e cercetãtoare ºi secretar ºtiinþific la Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogãlniceanu“; volume: Adagio, 1989; Soliloc, 1992) recurge la forme clasiciste, bine disciplinate spre a vorbi pe Scena lumii îngustã, de cercul închis al rãtãcitoarei noastre Irina Nechit * fiinþe ºi despre hãul dintre real ºi vis. Printr-un perspectivism sui-generis ºi prin rezistenþã la ispitele postmodernismului, Irina NECHIT (n. 1.I.1962, AntoneºtiCahul, studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat din Moldova; este redactor la sãptãmânalul Literatura ºi arta; volume ªarpele mã recunoaºte, 1992, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova; Carte rece, 1996) redescoperã pe cont propriu drumul cunoaºterii, muºcând – arhetipal – din fructul oprit ºi gãsind în el o disensiune între coajã ºi mãr. Mai cerºeºte printr-o rugã femininã, în afarã de adevãr, „privirea lui Dumnezeu“, adicã puritatea ºi desfiinþarea hotarelor dintre lucruri, visând la instaurarea unor singure „frontiere de flori“. Sub liniºtea aparentã, clasicizantã, arde un suflet visãtor, bovaric, sfâºiat de umbrele ºi fantomele „vieþii de apoi“ ºi ale îngerilor cu aripi frânte. În Cartea rece (Chiºinãu, Ed. Cartier, 1996), Irina Nechit invocã o urcare ºi o cãdere în barbienele „Þãri de gheaþã urgisit㓠sau în Hyperboreea nichitastãnescianã, adicã într-un tãrâm al idealitãþii, al vârstelor de aur. Poeta Nechit, în aceastã ipostazã nichitianã, este o impresionistã care îºi proiecteazã senzaþiile culese din micul univers familial ºi în genere interior ºi montate într-un scenariu epico-liric la modul fantasmagoric. Conturarea de trãsãturi energice aduce aminte de Jean Cocteau ºi Ion Vinea. Strategiile textualiste optzeciste sunt bine însuºite,

370 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

cu deosebirea, esenþialã, cã nu îmbrãþiºeazã ºi „agresivitatea“, sã zicem a Denisei Comãnescu sau a Elenei ªtefoi. În masivul volum de versuri fruste, discursive, de o sinceritate dezarmantã care ascunde o anumitã pozã convenþionalã, Eu nu sunt înger (1990) Lora RUCAN (Larisa Capiþã, n. 8.VII.1953, or. Taraclia; studii la Universitatea de Stat din Moldova; redactor la sãptãmânalul Viaþa satului), bolnav㠄de amurgul vieþii“ ºi zãVsevolod Ciornei mislitã din aluatul nopþii, se agitã în imensul teatru al lumii în care esenþa se amestecã cu masa, iar curãþenia albastrã a universului cu „amãgelile groteºti“. Lipsa discreþiei, a nuanþelor fac sã aparã o notã artificioasã a tristeþii. Cele mai bune sunt versurile în stil Bacovia, zeul tutelar al volumului: „Tot plouã la capãtul lumii, / Ce ploaie adâncã se-aºterne / Cã-alungã tristeþea de-acolo / Cu pãturi amare, eterne“ – Tot plouã la capãtul lumii. La Vlad NEAGOE (n. 2.II.1952, Tãnãtari-Tighina; studii neterminate la Universitatea de Stat din Chiºinãu, a absolvit Institutul Pedagogic „A. Russo“ din Bãlþi, 1972– 1975; a fost redactor la mai multe publicaþii, secretar literar la Teatrul „Ion Creang㓠din Chiºinãu, din 1993 – doctorand la Bucureºti; vol. de nuvele: Poteci rãzleþe, 1987, ºi de poezii Memoria cuvintelor, 1990) gãsim, într-un discurs poetic învãlmãºit, toate topoiurile poeziei optzeciste: deriva, sentimentul schimbãrii la faþã a lucrurilor, Daimonul, „Oarba întâmplare“, steaua Câinelui care latrã. Stilul e livresc-oralizant, iar viziunea strãbãtutã de o ceaþã metafizicã. În cheie profetic-ironicã, acidã ºi grotescã îºi scrie poezia ºi Vsevolod CIORNEI (n. 14.IX.1955, Lipnic-Edineþ; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat a Moldovei între 1976–1981; redactor la publicaþiile Orizontul, Tinerimea Moldovei, actualmente la revista conformistã Sãptãmâna; volume:

MIHAI CIMPOI

371
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Cuvinte ºi tãceri, 1989; Istoria geloasã, 1990; Cuvintele dintre tãceri, 2002), poet care îºi îmbracã într-un mod istrionic o mascã (satanicã: bineînþeles) cu un rictus amar-ironic al negativismului nonºalant. Cu o asemenea mascã pe faþã poetul smulge caustic mãºtile altora (bunãoarã ale patriotarzilor: „Cad ploi blazate peste lozincile-univoce /, solemna cizmã calcã într-un noroi stupid…“) Raporturile cu iubita, ca ºi cu cei din jur, cu realul în genere, sunt de asemenea Nicolae Popa tratate cu o soluþie de sodã causticã, soluþia obiºnuitã a negativismului „de dincolo de bine ºi de rãu“ („Pãrãseºte-mã, iubite, pentru clipa-n care sunt / – cel mai trist dintre toþi rãii, cel mai rãu dintre toþi triºtii…“) Ca sã ajungi la esenþa poeziei justiþiar-ironice a lui Vsevolod Ciornei, trebuie sã-þi dai seama cã e o sinceritate mascatã, trucatã, jucatã. Nicolae POPA (n. 13.II.1959, Buda-Cãlãraºi; studii la ªcoala Poligraficã din Chiºinãu, Universitatea de Stat a Moldovei (1978–1983); redactor la Literatura ºi arta, Sfatul Þãrii, iar din 1994 la revista Basarabia; volume de poezii: Timpul probabil, 1983; Ghid pentru cometa Halley, 1987; Lunaticul nopþii scitice, Cartier, 1995, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul Uniunii Scriitorilor din România; romanul Cubul de zahãr, 1991; volumul de „povestiri de nepovestit“ Pãsãri mergând pe jos, 2001) este din categoria ironiºtilor sentimentali care întreþin lirismul într-o zonã elegiacã, dar ºi într-un registru dramatic. În postura ciudatã de… ghid al cometei Halley, el se vrea un tânãr Orfeu, care sã restabileascã legãturile rupte între Om, Naturã ºi lucruri sub semnul cântecului identificat cu existenþa. Lunaticia este expresia punerii sub regimul trãirii tensionate, paroxistice, „barbare“ sau panice (în sensul lui Blaga), poetul apãrând ca un „bãutor de imagini tari“ în faþa unei Eternitãþi dumnezeieºti sau satanice (bacoviene). Gesturile sunt prea largi, unele poezii fiind

372 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

lipsite de densitate, de substanþã. Romanul Cubul de zahãr denotã un bun prozator, care în ciuda lipsei de experienþã, a unei digitaþii epice, îmbinã reuºit formula sadovenianã tradiþionalã cu textualitatea sau cu inter-textualitatea postmodernã mai cu seamã prin prezenþa auctorialã a naratorului. Naraþiunea, fluentã ºi bine stãpânitã în cursul ei aci domol, aci precipitat ºi accidentat de întâmplãri dramatice ºi tragice imprevizibile, este axatã pe contrastul dintre proiecþia utopicã a visurilor ºi aspiraþiilor adolescentine ale lui Sava, personajul central (cubul de zahãr ca simbol al armoniei, puritãþii, „dulceþii vieþii“ ºi perfecþiunii morale) ºi perspectiva antiutopicã pe care o impune mediul alienant al satului de codru Bahuseni, cufundat în infernul sovietizãrii, Sava ºi sora sa Dora, agresatã de strãinii amorali, venali ºi veroºi, adevãraþi monºtri ai depravãrii care vâneazã plãcerile de tot felul, vor sfârºi prin a se sinucide, fiind, de fapt, victime ale mediului viciat. Ei se simt dezrãdãcinaþi, înstrãinaþi în vatra strãmoºeascã, a satului natal, ale cãrui temeiuri morale au fost surpate. În neantul imoralitãþii alunecã pânã ºi þãranii acum completamente desþãrãnizaþi (pãrinþii lui Sava ºi Dora), deveniþi, din pãcate, „oameni de paie“, aserviþi manoperelor autoritãþilor, maniei mistificãrilor ºi experimentãrii aberante, devenite fenomene sociale periculoase. În vârful piramidei acestor funcþionari corupþi, imbecili, transformaþi în vânãtori de posturi ºi himere stã Iulius Floresco, regizorul mediocru ºi fanfaron care viseazã la un film în douã episoade despre încruciºarea absurdã a mistreþilor cu scroafele din ferma de la Bahuseni, proiecþie grotescã a experimentelor monstruoase care au distrus satul basarabean. Singurul adolescent mai puþin grav, rimbaldian, eruptiv ºi extatic al generaþiei, Emilian GALAICU-PÃUN (n. 22.VI.1964, Unchiteºti-Soroca; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, 1981–1986; doctorand la Institutul de Literatur㠄M. Gorki“ din Moscova; redactor la Literatura ºi arta, Sfatul Þãrii, Basarabia, actualmente redactor-ºef la Editura Cartier; volume: Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaþii deasupra hãului, 1991; Cel bãtut îl duce pe Cel nebãtut, Cluj, 1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul republican pentru tineretul de creaþie, 1993; Gestuar, 2002) coloreazã prin accente expresi-

MIHAI CIMPOI

373
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

oniste viziunile sale supravegheate, înrãmate raþionalist într-un scenariu. Gesturile sunt largi, teatrale, poetul trecând cu pletele rãsfirate prin aer, incendiindu-l cu flãcãrile senzualitãþii (topos al întregii poezii optzeciste româneºti) ºi rãcindu-l deopotrivã cu „angoasa“ sa de sorginte livrescã. Cum se întâmplã adeseori într-o astfel de poezie, faþa (citeºte personalitatea) nu se vede, cãci o estompeazã ºi o acoperã propriile gesturi. Discursiv, pletoric, whitmanian, îºi înmoaie viziunile Emilian Galaicu-Pãun în culori apocaliptice, axându-le pe cunoscutul strigãt existenþial ce-l transpune poetic pe cel din pictura lui Munch. Levitaþia, plutirea aerianã, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stãnescu ºi Cezar Baltag încoace, realizeazã, la el, un scenariu al cãderii în hãuri (de obicei concentrice) ºi al aruncãrii mitice în jos a lui Christos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente); „Era un hãu mai tânãr ca celelalte hãuri / ºi mai adânc format prin prãbuºirea / în sine-a unui hãu mai vechi (aproape o râpã) care încercã sã iasã (pe brânci) la suprafaþã prin surparea / metodicã a buzei de prãpastie / în care locuia prãpastia“. Fãrã adâncime filosoficã ºi fãrã consistenþã epicã (sunt preluate câteva formule cunoscute ºi sunt textualizate ºi intertextualizate naºterea, descoperirea sexului, actul sexual propriu-zis, starea „civil㓠ºi psihicã a însuºi autorului), Gesturi (Ed. Cartier, Chiºinãu, 1996) de Emilian Galaicu-Pãun este un poem existenþial în variantã anecdotico-delfinistã (presupunând cã delfinii sunt adulþii) ºi sub formã de silogism cioranian despre moarte, nimic ºi fiinþa omului care trãieºte groaza ºi neliniºtea (kierkegaardianã), generate de acestea. Bineînþeles, nu vom gãsi o tensiune a trãirii pe cont propriu; e vorba doar de o plãcere de ordin literar de a construi (de-construi) o schelãrie silogistico-parabolicã ce sã ne aminteascã de spectacolul absurd al existenþei.

374 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Deºi îmbrãþiºeazã aparent o formulã narativã tradiþionalã, Vitalie CIOBANU (n. 4.V.1964, Floreºti; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat a Moldovei; din 1986 redactor la Editura Hyperion, din 1994 la revista Contrafort; romanul Schimbarea din strajã, 1991) este un intertextualist ce uneºte, contrapunctic, stilul uºor arhaizant al epocii lui Grigore Chica-Voievod, cu limbajul modern, iar cursul epic cu parantezele autoreferenþiale. Pe plan psihologic cãpitanul Vitalie Ciobanu Toma Albuleþ, protagonistul romanului, trãieºte revelaþia dramatic㠖 de asemenea contrapunctat㠖 a Marii Ordini a Lumii, ordinii din þarã ºi a „micii ordini“ a fiinþei sale. Evenimentele unei perioade de crizã sunt, pur ºi simplu, un pretext pentru a ne prezenta o fenomenologie a conºtiinþei, cãci pânã ºi despre þãrani autorul vorbeºte astfel: „Totuºi, gravitatea împrejurãrilor, precum ºi prospeþimea senzaþiei prime a frustrãrii deocamdatã nu cedase întâietatea altor sentimente, ivite sã marcheze detaºarea individualã de orânduirea satului. Depresiunea, mare ºi unicã, acþiona asupra lor ca un drog, fãcându-i sã uite cu desãvârºire cã existenþa le numãra ºi târcoale în care nu se intrã cu hurta. Erau ameþiþi de acelaºi damf al vexãrii ºi aveau nevoie unii de alþii ca sã-ºi pãstreze verticalitatea serios periclitatã de ultima loviturã a duºmanului“. Volumele de publicisticã Frica de diferenþã (1999) ºi Vals pe eºafod (2001), concepute programatic în spiritul postmodernismului, sunt“colecþii de nevroze ºi sfâºieri epidemice”, dupã propria mãrturisire, denotând un raisonneur la evenimentele culturale ºi politice ale perioadei de tranziþie cu un spirit critic radicalizat ºi parti pris-uri fireºti pentru un eseist care se vrea spiritul receptor al generaþiei. Lorina BÃLTEANU (n. 21.XII.1960, Peciºtea-Orhei;, studii la Institutul de Literatur㠄M. Gorki“ din Moscova, 1977–1982; din 1992 a fost Preºedinte al Fundaþiei Soros-Moldova, volume:

MIHAI CIMPOI

375
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Obstacolul sticlei, 1984; Cioburi, 1990) îºi proiecteazã stãrile sufleteºti prin „obstacolul sticlei“ sau prin întuneric, vis ºi somn sub semnul predestinãrii sau „smulge“ cioburi din livada sau „câmpul minat“ al memoriei, cioburi care reprezint㠄eurile mici“, „micile vieþi“ ale poetei. Sunt niºte iluminãri, niºte fulguraþii ale amintirii, ale „jocului de-a viaþa“. Este o încercare, mereu eºuatã, de a cuprinde ºi înþelege întregul prin cioburi, de a continua sã se nascã, întreprindere ce duce sub povara actului grav existenþial – mai aproape Lorina Bãlteanu * de moarte. La Valeriu MATEI (n. 31.III.1959, Cazangic-Lãpuºna; studii la Universitatea „M. Lomonosov“ din Moscova, 1978–1982; exmatriculat din anul I de doctorat la etnografie, este între 1983– 1987 cercetãtor ºtiinþific la Muzeul Etnografic Noul Ierusalim, Istra, reg. Moscova, apoi între 1987–1990 consultant cu problemele literaturii române din Moldova la Uniunea Scriitorilor din URSS; din 1990 parlamentar, reprezentând, din 27.II.1994, Blocul Intelectualilor ºi Þãranilor, iar apoi Partidul Forþelor Democratice, 1999–2001; în 1993–1994 director al Editurii Hyperion, iar din 2003 al Editurii Mesager; volume: Stâlpul de foc 1988; Somn de lup, 1990; Moartea lui Zenon, Iaºi, 1994) sãgeata este unitã cu þinta, lumea-i un amestec de apã, foc, ca la Empedocle, sufletul se arcuieºte rebel, iubita e templul înãlþat pe ruine. E o poezie a fervorii adolescentine („Am vârsta, când încep sã simt lumina / ºi umbra stelei rãstignindu-mã în vid…“), a ruperii timpului în douã printr-un uriaº stâlp de foc, a unui dans pasional al fiinþei în care se proiecteazã umbrele vieþii ºi neantului, umbra lui Christos însuºi purtându-ºi crucea spre locul rãstignirii, a unui mare Duh ce bate-n porþi de tainã. Dacã Stâlpul de foc traduce ritualul trezirii firii ºi sufletului adolescentin, Somn de lup este expresia dacismului ancestral al sufletului proiectat în fantomele lupilor, aceste imagini

376 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

fantasmagorice fiind cãlãuzite de un sentiment al pustiului ºi nopþii, pe care le-a cunoscut neamul nostru. Numele Moldova, Mesosia, Altinum, Alba, Histria, Tyras, Tropaeum Traiani, Enisala, Elhov, Istrios, Ibra sunt salbe materne în sângele poetului înfiorat de luptã, uitare ºi jertfã plãtitã. „Poet substanþial în descendenþã nichitianã“, dupã cum observã Eugen Simion, Valeriu Matei îmbinã douã registre: tradiþional ºi modern, fiind cuprins de „febra Valeriu Matei unui gând împietrit“, de angoasa vidului sau de tristeþea senin-mioriticã a lupului de jertfã. Scriind cu o creangã de salcie plângãtoare, dupã observaþia lui Alex. ªtefãnescu, înzestrat cu o inteligenþã artisticã remarcabilã, marcat de influenþe nichitastãnesciene, Valeriu Matei este un „poet cultivat ºi modern, ce-ºi estetizeazã emoþiile, le radicalizeazã expresiv ºi le transformã într-o viziune“. Dragoº VICOL (n. 26.VI.1974, Cahul; studii la Liceul „Mihai Eminescu“ din Iaºi ºi Universitatea din Bucureºti; volume: Vânãtoarea de bouri sau descãlecarea Þãrii Moldovei, 1990; „Ehove, Burebista“, 1990; Hoþii Prutului, 1991; Rãzbunarea lui Nero, Galaþi, 1993; Cornul de aur, 1994) scrie o prozã adolescentinã, impregnatã cu o culoare romanticã vaporoasã („Acum în miezul verii, pãdurea era numai vrajã, numai farmec: cerul deasupra ei pãrea mai înalt ca niciodatㅓ) beletrizatã, cu readucerea unor voievozi daci ºi reactualizarea unor legende, sau de notaþie publicisticã ºi eseisticã. Aura CHRISTI (numele adevãrat: Aurelia Potlog; n. 12.I.1967, Chiºinãu; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat din Moldova; în 1990–1993 a fost redactor la Tinerimea Moldovei, Galaxia Gutenberg, Parking; actualmente la Contemporanul; volume: Din partea cealaltã a umbrei, Bucureºti, 1993; Împotriva mea, Bucureºti, 1995; Ultimul zid, „Trilogie de poeme“, Bucureºti, 1999; Crini imperiali – Imperial lilies,

MIHAI CIMPOI

377
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ediþie româno-englezã, Timiºoara, 1999; Vulturi de noapte (Sculptorul, poem epic, Cluj, 2001) îi adreseazã lui Dumnezeu ruga de a o apãra de ea însãºi, cãci nu poate rezista nãvalei întrebãrilor pe care le transcrie febril într-un Ceremonial al cunoaºterii (în sus, înlãuntru, în interior…) de nuanþã autoreferenþialã, în cadrul cãruia interogaþia ºi efuziunea senzual-intelectualistã („Carusel disperat. Segmente din zborul / deasupra pustiului…“) alterneazã în câte Aura Christi * un flash-back postmodernist („Orizontul ºi-a fãcut bagajele. / Cerul s-a rãstignit pe pãmânt. / Singurãtatea a dovedit / sã culeagã stelele“. Cea de-a doua carte a Aurei Christi (Împotriva mea, Ed. Du Style, Bucureºti, 1995) prezintã un spaþiu cu zei. E o adevãratã demonie a zeificãrii: micii zei ai slãbiciunii senine (spiriduºii) se întâlnesc cu titanii voinþei de a fi ºi a cunoaºte toate treptele vieþii. Femeia gracilã se transformã într-o suprafemeie ce vrea sã atingã absolutul iubirii ºi sã fie fecundatã de „sperma eternitãþii“. E, fireºte, ceva grotesc în aceste porniri bovarice ale simþurilor unui eu auctorial suveran ce textualizeazã în chip expresionist sau letrist urletele, strigãtele, pândele senzuale, cãderile în goluri ºi tot rãzboiul cu propriul sine („Fantasme post-genuine, târându-se ca niºte omizi violete, / fermecãtoare pe urmele invizibile lãsate de inocenþa fetei…“). O deificare autoreferenþialã are loc ºi în Ceremonia orbirii, cu invocarea unor daimoni în chip de îngeri blânzi ºi aduceri aminte într-un gol autumnal bacovian (Col. „Poeþii oraºului Bucureºti“, selectatã, prin vot secret, de un juriu al Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti, prezidat de Cezar Baltag, Ed. Cartea Româneascã, 1996). Volumul Rugã de neliniºti (1992, Chiºinãu) al Liei ÞÂCU (n. 18.VI.1967, Rãdenii Vechi-Ungheni, studii la Institutul de Literatur㠄Maxim Gorki“ din Moscova) e plin de îngeri ºi perso-

378 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

naje biblice, semn al cãutãrii candorii ºi imaculãrii în spiritul poeziei Anei Blandiana („S-a sfârºit îngerul. / Cu aripa obositã în jos. / Pe merele toamnei rãscoapte. / Trist ºi frumos. / Iudeicã moarte printr-un sãrut“). Galina CHICIUC traduce în versurile sale (vol. Suspensie, 1992) tensiunea relaþiilor poetei cu lumea, vãzutã ca o piramidã a unui timp bolnav: „În lumea asta nu mai ºtie nimeni / cum o putem lua de la început“. În plin modernism programaLia Þâcu tic Alexe RÃU (n. 23.XII.1955, Larga-Edineþ; a absolvit Universitatea de Stat a Moldovei; este director general al Bibliotecii Naþionale din Chiºinãu; vol. de versuri Spune ceva, Chiºinãu, 1993) scuturã de praf ºi naftalinã straie folclorice scoase din sofaua bunicii, evidenþiind pietrele scumpe ºi fluturaºii metalici, demonstrând croiala lor modernã, fineþurile þesãturii prin care a trecut ºi firul greu al dorului: „Pe tine / Leru-i ler te iubesc eu / Numai aºa cum spune Dumnezeu / Uºor ca fulgul Alexe Rãu ºi ca piatra greu“. În fond, e un necomplexat de formule, un „conservator“ dezinteresat, un spontan ºi un primitiv risipitor de frumuseþi vechi de psalmi, romanþe, colinde ºi descântece, care-ºi transcrie senzaþiile ºi trãirile în desene mai ºocante: „ªi-acum un rece alb se scurge-ncet / Pânã la urmã totul e omãt…“ – Elegie în alb. În afarã de versuri cuminþi, romantic colorate, existã la Nelu SALAHORU (n. 25.VI.1949, Moºeni-Bãlþi; a absolvit Facultatea de Filologie românã a Institutului Pedagogic „Alecu

MIHAI CIMPOI

379
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Russo“ din Bãlþi; este ziarist; vol. Memoria frunzei, Chiºinãu, 1991) o încercare de „viziune mai dialecticã“, de „vãz în miez“ (este titlul unui poem) mai temerar. O inimã înfloritã de doruri ºi vise are Gheorghe BÂLICI (n. 3.II.1963, în satul Hiliuþi-Bãlþi; studii la Facultatea de Filologie a Universitãþii de Stat a Moldovei; vol. Floarea din inimã, Chiºinãu, 1991; vol. de umor: Contra bolilor de stat, 2001), romantic de modã veche, dar marcat de neliGheorghe Bâlici niºti moderne, umorist dur-sentimental, care scrie cu lumina lunii, cu muguri ºi clopoþei de rouã, cu jãratic de flori, semn al unei ardori ce aºazã trãirile în sfera înaltului. Ghenadie NICU (n. 13.II.1963, Bãlþi; studii la Universitatea de Stat a Moldovei) este, dupã opinia lui Eugen Lungu, prefaþatorul volumului de debut Calmant pentru Alter ego (Chiºinãu, 1992), un scrutãtor de sine, un exorcizant de datini diavoleºti, ce cautã purificarea: „Frescã injectatã în oglinGhenadie Nicu * dã / mai agonizezi mai ai convulsii / nu te teme n-o sã te mai prindã / hârca sã te stoarcã în emulsii // Cu geometria ta lascivã / poþi corupe fluturi sau femei / zici de o teroare costelivã / haida de! pãi unde-i coasa ei?“ Coasa existã ºi, narcisiacul „efeb mãsliniu“, cinic ºi biruitor, devine heteronomic nu în sensul mãºtilor lui Fernando Pessoa din care îºi ia motto-ul („Ignorarea faptului de a trãi / Ne umple viaþa“), ci al multitudinii reacþiilor, el simþindu-se ba un frenetic scufundat în spaþiul de oglinzi unde descoperã eul ca „formã cea purã a singurãtãþii“, ba un solitar retractil, ba un

380 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

barbar, ba un electrizat de „ochiul hipersexual“ al mãrii, ba un rãtãcit prin sanctuare, temãtor de pedeapsa divinã. Instabilitatea postmodernistã este zeiþa protectoare a poetului timid ºi totodatã cinic, ironic. Alexandru CORDUNEANU (n. 5.XII.1953, com. DãnceniChiºinãu; studii la Institutul Politehnic din Chiºinãu, terminate în 1975; a fost, între 1990–1993, director al Teatrului „Eugêne Ionesco“ ºi Teatrului-studiu „Din provincie“, secretar literar la Teatrul Naþional „M. Eminescu“ din Chiºinãu) este în Steaua înflãcãratã (Chiºinãu, 1990) ºi Când vine dimineaþa va fi luni (2002) un „crepuscular“ ce modeleaz㠄grãdini suspendate“ („va veni ziua cu ger / cu albe grãdini suspendate-n vãzduh“ – Geneza) în cheie hermeticã barbianã („Eºti întru chezãºia acelor calme creste“), apelând la fragmente de lume fantasmatã, spiritualizatã, coloratã apocaliptic. ªirurile blajine de vãzduh, verdele crud al ierburilor, ceasurile „cãrãmizii“ urbane, hãurile de cleºtar, fantomele zilei sumbre, jocurile molcume de culori au un efect compensativ, alungând mirosul morþii ce vine din Levantul biblic. Versurile sunt spaþiate capricios, caligramatic, spre a sublinia sincopele, pauzele, surprizele provocate de amurgurile ºi luminile stranii ale lumii: ºi
deasupra acestei lumi dintre lumi aura strãlucind în tine nu-i oare una ºi aceeaºi (Aura)

Într-o posturã bovaricã, sentimental-vetustã, de autoare de adolescentine amintiri de album, sincere ºi totodatã convenþionale, Claudia PARTOLE (n. 14.VI.1955, satul Cotova-Soroca; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat a Moldovei; actualmente redactor la revista pentru copii Alunelul; volume de versuri: Pãsãri suntem când ne naºtem, Chiºinãu, 1990; Psalmii Mariei Magdalena, 1995) închide între gene uºor-senzuale visuri albe sau fantome – tot atât de albe – ale unor bãrbaþi ºi femei celebre care vin „fiecare cu veºnicia lui“: „O fi, cred, un blestem, blestem înlãcrimat, / Cui i-a fugit iubitul. / Au cine-i aºteptat“ – Ploaie.

MIHAI CIMPOI

381
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

O viziune a lumii, pãtrunsã de un freamãt nupþial florar-sentimental ce se traduce în elegii, dar ºi în „semne tulburi de-ntrebare“, gãsim în poezia Mariei BRIEDE-MACOVEI (n. 22.X.1947, Rãzeºi-Lãpuºna, stabilitã la Riga, unde este cãsãtoritã cu poetul leton Leons Briedis, traducãtor din poezia românã). „Poezia Mariei Briede-Macovei vibreazã de sensibilitate modernã, este fragilã ºi profundã, gingaºã ºi nuanþat㓠(Ana Blandiana). Constantin Olteanu Constantin OLTEANU (n. 15.X.1959, s. Baurci-MoldoveniCahul, studii de ziaristicã la Universitatea de Stat a Moldovei; vol. Pachete de zãpadã, 1991) este un romantic de viþã veche cu tabieturi moderne, la care locomotiva alterneazã cu carul cu cort ºi care îi spune iubitei o poveste cu Feþi-Frumoºi sau o invitã în abstracte friguri eterne ºi reînviate Sahare; este lejer-romantic, sumar-intertextual ºi mai cu seamã sentimental, afiºându-se nu atât ca un postmodernist, cât ca un antimodern delicat. Nicolae Leahu * Prezenþa lui Urmuz ºi Salvador Dali nu este întâmplãtoare în poezia lui Nicolae LEAHU (n. 20.II.1963, Bãdicul Moldovenesc-Cahul, studii la Facultatea de Filologie Românã a Institutului Pedagogic „Alecu Russo“ din Bãlþi, unde din 1988 este lector; vol. de poezii Miºcare brownianã, 1993, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), nãscutã la punctul de intersecþie dintre impresia frustã ºi referinþa livrescã, al fragmentului adus în colaj ºi a unei unitãþi „metafizice“ a lumii sugeratã de sentimentul golurilor,

382 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ea deformeazã maladiv sau numai sentimental-ironic senzaþiile ºi mizeazã pe ºocul absenþei, care-i o absenþã a absenþelor: „Ideile din gânduri carnivore / pândesc în ochiul rourãrilor de searã, / la cimitir iriºii se-nfioarã / de arderea amurgului în ore“ (Îmblânzitori de amurg). Pornit sã dea expresie spectacolului existenþial, brownian (lumea se browneºte prin brownirea inºilor), poetul de certã vocaþie care este Nicolae Leahu mai degrabã proiecteazã, fireºte cu note silnice, o metafizicã a absurdului ºi nefiinþei pe real decât exploreazã absurdul realului ca atare. E o introvertire de esenþã bacovianã, într-o atmosferã a indeterminatului în care conºtiinþa identitãþii alunecã irezistibil în sentimentul lipsei de identitate („Eu nu sunt eu. / Eu sunt cavoul cavoului meu“). Cu mijloacele „poveºtilor suprarealiste“ ºi ale textualizãrii, dar ºi cu sugestiile mai vechi ale Cântãrii cântãrilor, Nicolae Leahu imagineazã, în Personajul din poezie, 1997 ºi Erotokritkon, 2001 o nouã genezã a lumii. Este autorul sintezei Poezia generaþiei 80 (2000) cu aplicarea grilei postmodernismului. Ghenadie POSTOLACHE (n. 2.IV.1964, or. Teleneºti, studii de ziaristicã la Universitatea de Stat; a fost redactor literar; vol. Isaia, 1992; Rafail, excalibur, 1995) este un hermetizant ce pune demersul poetic sub semnul dezarticulãrii, fragmentizãrii, sincopãrii, folosind ca ºi cum practicile magiei negre ºi Zen sau expresii tari argotice ruseºti ºi româneºti, reactualizând motive, simboluri ºi personaje biblice de tipul profeþilor înneguraþi Isaia ºi Iezechiel, pentru a sugera o universalã perspectivã apocalipticã (de unde obsesiile expresioniste ale cãderii, surpãrii, alunecãrii pe margini de pustiu). Postmodernismul într-o formulã heteronomicã ºi stângace marcheazã cele „dou㓠debuturi ale lui Dumitru CRUDU (n. 8.XI.1967, Flutura-Ungheni; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat din Moldova, 1985–1988, Facultatea de Litere din Tbilisi, 1988–1991, ºi Facultatea de Filologie a Universitãþii din Braºov; volume: E închis, vã rugãm nu insistaþi, Constanþa 1994; Falsul Dimitrie, Târgu-Mureº 1994, premiul „Christel“ pentru debut în poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova; ªase cânturi pentru cei care vor sã închirieze apartamente, poezie, Piteºti, 1996; Crima sângeroasã din staþiunea violetelor, Chiºinãu, 2000; Salvaþi Bostonul, teatru,

MIHAI CIMPOI

383
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

2001). „Dimitriada“ înscenatã cu bunã ºtiinþã de poet proiecteazã, în fond, o antidemiurgie, Falsul Dumitru fiind personajul demonic care, deghizându-se în stil Pessoa, încearcã sã ridice evenimentul cotidian la proporþia de act semnificativ. Antidemiurgismul reinstaurator de nimic ºi singurãtate, de frig, foame ºi spaimã care se constituie în cerc se traduce lingvistic în joc dadaist ºi suprarealist (personajul-copil se copilãreºte ºi în expresie), recurgând la colocviaVasile Spinei litatea moldavo-basarabeanã, la anagramã, recurenþã, cruditãþi ºi violenþe, într-un cuvânt la joc semiotic îndrãzneþ: „Dimitrie avea emoþii i se pãrea / cã sfârºitul este bãnuitor de banal / re moþii i e ãnuitor e anal / imitrie imitrie fãrºitul ui imitrie“ (Dimitrie michea). Un constructor de situaþii poetice cu ajutorul unor elemente cotidiene, al cuvintelor de o materialitate apãsatã sau al unor proiecþii fantasmagorice prin care se urmãreºte sugerarea trecerii timpului, al bucuriilor ºi necazurilor dragostei, este Vasile SPINEI (n. 15.X.1948, Bãdiceni-Soroca; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat din Moldova; din 1988 redactor-ºef al sãptãmânalului Viaþa satului; vol. Teamã de semn rãu, Chiºinãu, 1993; Scut de zãpadã, Iaºi, 1994): „Picurã ceara / ºi flacãra mai adunã fluturi de noapte, / mai trezeºte lilieci buimaci / care migreazã în cârduri de fantomã / din grotã în grotã; / mai dã luciu diamantului / din inimi decente“ (Prag în 2000). În ultimul timp cultivã hokky-ul (Poeme în alb-negru, 2003). Tehnicile po(i)etice optzeciste sunt solfegiate cu un aer de ultime consecinþe neoavangardiste în volumul Haydn între douã claxoane (Chiºinãu, Ed. Arc, 1995, Premiul Festivalului internaþional de poezie tânãrã, Chiºinãu, 1995) de Mircea V.CIOBANU (n. 29.II.1956, Petreni-Soroca; este profesor de românã la Liceul „B. P Hasdeu“ din Drochia ºi lector universitar . la Bãlþi, viceministru al Învãþãmântului, actualmente redactor-ºef

384 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

al Editurii ªtiinþa din Chiºinãu). Poetul este preocupat esenþialmente de modelarea lumii prin ordonare ºi dez-ordonare, gãsind pentru „plãmada ei ridicolã cu logica unei elucubraþii metafizice“ o plasmã lingvisticã ce se ordoneazã-dezordoneazã progresiv sub semnul discontinuitãþii, jocului (inter)textual, citatul eminescian fiind cel mai frecvent, al „nirvanei metaforice“, produsã de obsesia curgerii timpului, care uneori se toarnã în limpezimi distilate de romanþã, ºi al instaurãrii golurilor în el. Intrat într-un templu vid, ca într-un Escurial trist, FIDEL (n. 5.VIII.1966, Unchiteºti-Soroca, ca fiu al lui Vasile Galaicu ºi frate al lui Emilian Galaicu-Pãun; studii la Facultatea de Filologie românã a Universitãþii de Stat din Moldova, reporter la Agenþia BASA-press ºi „Reporters sans frontiêres“) este în Vânat interzis (Chiºinãu, Ed. Arc, 1995) un poet al tãcerilor „Sfâºietoarei singurãtãþi“, al unui timp bacovian al târziului mut, al unui cer rece, oglindit în viziuni negre ºi reci, al „stârvurilor de minuni“, al umbrelor ºi fantomelor cadaverice invocate litanic-discursiv sub semnul unei universale morbidezza. Carte Orange (Chiºinãu, Ed. Arc, 1995) a lui Gheorghe IERIZANU (n. 8.VI.1967, Cigârleni-Tighina, cu o copilãrie petrecutã în satul Pererâta al lui Grigore Vieru; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat din Moldova; redactor la revista Sãptãmâna ºi gazeta Momentul, din 1996 director al Editurii Cartier) este un obiºnuit jurnal de cãlãtorie parizian „naiv ºi sincer“, cu trei interviuri substanþiale cu Paul Goma, Matei Viºniec ºi Nicolas Trifan, cu un mic dicþionar neºtiinþific al presei franceze, cu paralele între spiritul francez ºi cel basarabean. Optzeciºtii croiesc noi pârtii sincronizate cu drumurile „magistrale ale literelor române „unice ºi indivizibile“, ca sã-l citãm iarãºi pe Cãlinescu, continuând pe cont propriu o literaturã a înstrãinãrii ºi rezistenþei, a exilului ºi împãrãþiei (promise). *** Seninãtatea olimpianã nu e atât naturalã, cât elaboratã, la Andrei ÞURCANU, adept ortodox al clasicismului fundamental, dar tentat totuºi – în devianþã organic㠖 de expresionism ºi de manierism, versurile având uneori caracter de digitatio, de

MIHAI CIMPOI

385
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

solfegiu. În volumul Cãmaºa lui Nessos (Chiºinãu, 1988, ed. II, tot acolo, 1996) apare ca un constructor de carte în sens cartezian (cartea lumii + cartea eului) ºi mallarméan (cartea utopicã), preferând doricul corinticului ºi ionicului, adicã simplitatea imperativã. Degustãtorul clasicist de medievalitãþi ºi antichitãþi readuse spre a-ºi construi o lume auroralã pe ingenuul Simplicimus, înþeleptul Chiron ºi pe Cavalerul Tristei Figuri Don Quijote, pe „disperatul îndrãgostit“ Abelard Andrei Þurcanu * ºi pe ironicul Momos ºi „conjug㓠mai multe þãri ºi localitãþi utopice: Arcadia, Hypnos, Oniros, Lotofagia (tãrâm al uitãrii), Abatida (localitate simbolizând absurdul), Strãmonia (þara laurilor ºi a laureaþilor), Lemuria (tãrâm populat de duhurile rele). Gesturile de constructor sunt astfel evident justiþiare, având ca scop, romantic, repunerea lumii contemporane în temeiurile arhetipale: „Alb fâlfâit. Trap în diez. / Tril. Nechezat. Alãmuri. Topaze. / ªuier prelung. ªes, numai ºes / imaculat. / Flãcãri. / Amiaz㓠(Ritm primordial). Strãin de nihilul zoilic optzecist, Andrei Þurcanu rãmâne ºi în criticã un „clasicist“, echilibrat, fin ºi exact în judecãþi de valoare, un fenomenolog luminat de bunãtate aristarchicã al perioadei postbelice literare moldoveneºti ºi, în ultimul timp, al totalitarismului ºi impactului acestuia asupra culturii. (A se vedea Bunul-simþ, Chiºinãu, 1996, ºi referatul ºtiinþific de doctor habilitat Evoluþia poeziei postbelice din Moldova, 1996). Diagnosticãrile basarabenismului sunt într-un fel cioraniene: „Nu putem (ºi nu am fi putut) trãi la nesfârºit într-un regim de excepþie. Stãrile de excepþie sunt ale istoriei. Or, noi, azvârliþi în repetate rânduri din timp, îmbrânciþi cu violenþã sau viclenie într-o existenþã primarã, ne temem de istorie. Dorul de identitate nu ne-a înfiorat fiinþa decât foarte rar ºi atunci pentru o

386 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

duratã scurtã (…). Ceva chinuitor, bolnav, ceva care inhibã ºi slãbeºte, ceva obsesiv, neorganic este în aceastã bunãtate.“ Deconcertantã este în placheta de debut a lui Gheorghe DONI (n. 6.II.1955, Briceni-Orhei; studii de ziaristicã la Universitatea de Stat din Moldova; a fost ºef de secþie la Centrul Naþional de Studii Literare ºi Muzeografie „M. Kogãlniceanu“) discrepanþa dintre sfâºierile, „mãcinãrile“ ºi „tocãrile“, Iurie Colesnic rãstignirile ³ la Isus ºi deziluzionãrile de apocalipsã interioarã ºi notaþiile cuminþi, exangui, retorice din repertoriul romantico-simbolist vetust (ceasuri târzii, flori uscate, îngeri fãrã aripi) sau artele poetice irelevante de felul „Ai cutezat ºi tu / sã faci Artã / dar ce ofrandã aduci / Frumuseþii:“ Notabilã este Elegie: „De îndureratã ce era / maicã-mea s-a coperit cu lut / noi am plâns cu stele peste ea / pânã lutul iarbã a crescut“. În notaþii directe sau folcloric-apoftegmatice, strâns cenzurate parcã de orice figurare îºi exprimã reflecþiile etice sau sentimentale („Dincolo de viaþã mai este un drum, / Cel pe care n-am mers / Încã pân’acum“) curajos de tradiþionalist㠖 în împrejurãrile în care aproape toþi experimenteazã ºi „postmodernizeaz㓠– Efimia ÞOPA (n. 25.III.1957, Vãrzãreºti-Ungheni, studii de jurnalisticã la Universitatea de Stat din Moldova; a fost stagiarã la Colegiul de Traduceri ºi Relaþii Literare din Georgia; vol.: La porþile vieþii, 1995, funcþionarã la Muzeul Literaturii Romãne „M. Kogãlniceanu“). Rodica SAGAIDAC (n. 7.II.1978, Râºcova, Chiºinãu, studii liceale la Bârlad; Premiul „Lucian Blaga“ pentru tinerii poeþi, 1992; vol.: Ruga în spaþiul pustiu, Ed. Uniunii Scriitorilor, Chiºinãu, 1996) cultivã o poezie de atmosferã bacovianã, de „veºnicã toamn㓠în care se scufundã o lume relativizantã, abia schiþatã, cutreierat㠖 evident – de gânduri fãrã contur. Transcrierea auctorialã a senzaþiilor e specific feministã ºi

MIHAI CIMPOI

387
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

realizatã în acelaºi registru sentimental-postsimbolist, trãdând deja manierismul. Spirit geometric intelectualist în versuri structurate antinomic, simetric, „arhimedic“ („a desenat piramide, triunghiuri, sfere, spirale“) sau miniatural-senzoriale („Trunchiul e sinonimul lui Robespierre, / Iar barba e punctul din sfera lui de agitaþie“ – Existenþialã; „Ci albina fiecare floare / o lumineaz㓠– Model pentru ardeEugenia Bulat rea necesarã), Iurie COLESNIC (n. 12.VIII.1955, Dereneu-Ungheni; studii la Facultatea de Mecanicã a Universitãþii Politehnice din Chiºinãu; editor; vol. de poezii: Arta memoriei, Chiºinãu, 1987; Arheologie interioarã, Chiºinãu, 1991; Spirala lui Arhimede, Chiºinãu, 1994; istorie literarã: Doina dorurilor noastre, itinerar-memorial despre Alexie Mateevici, Chiºinãu, 1990 ºi Basarabia necunoscutã (4 volume)) este, în ampla reconstituire istorico-culturalã Basarabia necunoscutã, un spirit investigator fugos-expeditiv de cursã lungã, gustând plãcerea de a face grãbit opera de pionierat ºi operând preponderent cu fiºe bibliografice amãnunþite, sociografice. Întrebãri surprinzãtor de grave îºi pune la vârsta – rimbaldian㠖 de 10 ani Teodorina BÂZGU (n. 7.VII.1986, Chiºinãu) în placheta în românã ºi francezã cu desene proprii Ploaie pe ºevalet – Pluie sur le chevalet, Chiºinãu, 1996: „Veºnicie, veºnicie, / Ai avut copilãrie?“ Tradiþionalistã ortodoxã, Eugenia BULAT (n. 19.IX.1956, com. Sadova-Ungheni; studii la Universitatea de Stat din Moldova; a fost ziaristã ºi primar; actualmente este redactor-ºef al revistei liceenilor Cetatea dãinuirii; vol. de debut: La Putna mi-i drumul, Chiºinãu, 1994) alterneazã, în volumele Poeme de pe Valea Plângerii ºi Si-la-bisind în tainele iubirii, ambele apãrute în 1996 la Editura Vatra Româneascã din Satu-Mare, versurile de inspiraþie patrioticã, în care e declaratã o religie a durerii (Basarabiei) cu versuri de rugã simplã, retoricã de iubire,

388 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

accidentate de accente patetico-romantice („Sunt / sub aripa iubirii tale / o floare în miezul unui munte“). În Stalactite (2002) apare formula etico-liricã. Paradisul copilãriei se ruineazã dramatic în poezia de candori adolescentine a Stelianei GRAMA (n. 4.VI.1974, Chiºinãu, studentã la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat din Moldova; vol.: Tratat de tanatofobie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1996, cu o prezentare de Tudor Steliana Grama Opriº), care propune, în impactul cu „pustiirea firii“, o renaºtere de miticã Pasãre Phoenix din „cenuºa viselor“ ºi „scrumul mondial“. Poezii bine instrumentate mizând pe incantaþie, exorcism (uneori de sorginte folcloricã), pe „dorul de Cernãuþi“ – accent al înstrãinãrii ºi purtând „blazonul schimbãrii de paradigm㓠– al schimbãrii de coloane sonore simboliste cu „impresionismul sonor“, cu tãcerile general-moderne ºi cu sincopele textualiste scrie sau mai degrabã viseazã ªtefan HOSTIUC (n. 28.XII.1951, com. Mahala-Cernãuþi, studii la Universitatea din Cernãuþi ºi doctoratul la Bucureºti; a fost crainic la Radio, lector universitar, secretar executiv ºi vicepreºedinte al Societãþii pentru Cultura Român㠄Mihai Eminescu“ din Cernãuþi; redactor la revista Glasul Bucovinei; vol.: Clepsidra reveriei, Ed. Alexandru cel Bun, Cernãuþi, 1996). Nicolae FABIAN (n. 10.XI.1965, Colibaºi-Cahul; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat din Moldova; a fost redactor la Studioul „Moldova-film“ ºi revista Limba noastrã; vol. Glosele nufãrului alb, Ed. Cartier, Chiºinãu, 1996), cultivã nuferi albi direct pe mâl, nu pe ape de deltã, dedându-se unei semioze a tãcerii, aºteptãrii, vãmuirii, „dãrâmantelor terori ale Cugetului“ într-un limbaj adesea incongruent, pre-morfic, de înainte de erã poeticã: „Ninge fumegos / într-o vânãtã depãrtare – / Miez fluctuant de erã în lentoare –, / Cad despletite rugos, / Tiare de creºtet pe creºtet inept…“ (Prezent oniric).

MIHAI CIMPOI

389
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Întreg repertoriul romantic ºi, fireºte, romanþios al adolescenþei – aripi uriaºe sau umbre de aripi, Marea Pasãre Albã ºi Marele Rece, Imensul Aproape, amurguri ºi tãceri întomnate, lunã însingurat㠖 le gãsim la Romana IORGA (fiica Leonidei Lari ºi a actorului Mihai Iorga, n. 1976, Chiºinãu); vol.: Poemul sosirii, Ed. Glasul-Ed. Cartier, Chiºinãu – Bucureºti, 1995, cu o prefaþã de Anatol Ciocanu). Un spectru funebru-autumnal bacovian „liberalizat“ în sensul Luminiþa Dumbrãveanu agresivitãþii feminine postmoderne („toamna e cel mai feminist fragment de timp / se despoaie singurã“), la care se adaugã câte o culoare cadavericã baudelaireanã augmentativã sau câte o nuanþã a sângelui natural rãscolit („sunt ca un mort / dezgropat de tine cu gura“) întâlnim în placheta de debut Clarviziunea orbului (Ed. Arc, Chiºinãu, 1996) a Luminiþei DUMBRÃVEANU (n. 31.X.1971, com. Corlãteni-Bãlþi; Facultatea de Jurnalisticã a Universitãþii de Stat din Moldova; redactor-realizator la Radio Chiºinãu). ªtefan BAªTOVOI (n. 4.VIII.1976, Chiºinãu; studii la ªcoala de Arte Plastice pentru Copii din Cãlãraºi, R. Moldova ºi Liceul de Art㠄O. Bãncil㓠din Iaºi, terminate în 1995. Marele Premiu „Costache Conachi“, Tecuci, ed. a II-a; vol.: Elefantul promis, Ed. Arc, Chiºinãu, 1996) are cu certitudine calitatea, asumatã solitar, de constructor nu de tehnici postmoderne, ci de viziuni existenþiale. Textualizãrii i se preferã parabolizarea cu sens adânc, picturalizarea ºi sculpturalizarea discursului („ut pictura poesis…“), care urmãreºte proiectarea unei comedii umane prin lumizarea lui Dumnezeu ºi dumnezeirea Lumii, poetul schimbând ochelarii lui Nietzsche cu cei ai lui Freud sau cu Ochii inocenþi ai Copilului. E semioza cãutãrii sensului unui univers care crapã, se împarte, se înstrãineazã, se retrage într-un „elefant promis“ ce simte venirea morþii.

390 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Iulian CIOCAN (n. 6.IV.1968, Chiºinãu; studii la secþia românã-englezã a Universitãþii „Transilvania“ din Braºov; este lector la Universitatea Pedagogic㠄Ion Creang㓠din Chiºinãu ºi cercetãtor la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei) se vrea, în vol. Metamorfoze narative (Ed. Arc, Chiºinãu, 1996) în studiile ºi cronicile publicate, un critic al postmodernismului pe care – evident – îl supraapreciazã, ºi al strategiilor Nicolae Roibu narative moderne. Doina DABIJA (12.II.1981, Chiºinãu; este fiica poetului Nicolae Dabija) rescrie în vol. Liber în temniþã, Bucureºti, 1998, Mitul Zburãtorului cu mijloace feminist-adolescentine ºi cu un sentiment de închidere a sinelui într-o Carte a tristeþii „rãsfoitã de Dumnezeu”. Iurie BODRUG (n. 27.V.1962, Dereneu-Ungheni; studii la Universitatea de Stat din Moldova) este, în vol. Flori pentru urºii albi (1997), un creator de atmosferã semi-suprarealistã în care personajele sunt vãzute ca niºte umbre ale întâmplãrilor. Ion CUZUIOC (n. 16.IX.1949, Þareuca-Orhei; studii la Universitatea de Medicinã ºi Farmacie“N. Testemeþianu”). Volume: În împãrãþia lui Neptun (1999), Birocraþii (1999); Gâdilici la limbã (2000); Pridvorul dragostei (2000); Condimente pe-ndelete (2001); Voiaj în hãu, roman (2001). Alexandru HORAÞIU-FRIªCU (n. 13.VIII.1949, CotiujeniEdineþ; bibliolog). Volume: Descântecul golgonei, versuri satirice, (1999); Dimitizarea nimicului, o scurtã istorie a repausului bolºevic, (2001). Ecaterina NEGARà (2.II.1966, Puþintei-Orhei). Volume: Interior cu vultur (Bucureºti, 1997); Ascensorul cu pãsãri (1997). E o poetã expresionistã în genul Angelei Marinescu, obsedatã de hotare existenþiale între tãrâmuri.

MIHAI CIMPOI

391
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Nicolae ROIBU (n. 1958, Mândâc-Soroca; studii la Facultatea de Jurnalisticã a Universitãþii de Stat din Moldova; redactor literar la Radio Chiºinãu, la ziarele Glasul Naþiunii, Flux, Timpul). Prozã de notaþie sentimentalã, ruralã, inspiratã din universul mic al copilãriei ºi adolescenþei (Calea spre nume, 1987); publicisticã: Focul din verb (dialoguri cu scriitori la Radio) ºi Primãvara demnitãþii noastre (lupta pentru limba românã: grevele studenþeºti din primãvara anului 1995), Dumitru-Dan Maxim Editura Glasul, Chiºinãu, 1997. Lidia HLIB (n. 2.II.1944, Dãnuþeni-Ungheni, studii la Facultatea de Filologie Românã a Universitãþii de Stat din Moldova; redactor literar). Scrie poezii în care descoperã simpatic valorile etice vechi ale lumii (frumuseþea, bunãtatea) într-o formulã tradiþionalã, nepretenþioasã, sincerã, prozã fantezistã, graþioasã pentru cei mici (Regina nopþii, 1985; Fetiþa din televizor, 1988; Zâna celor micuþi, 1990; Povestea Licuriciului, Bucureºti, 1995; Legenda Mãrii Negre, Chiºinãu, 1997), ºi dramaturgie pentru copii (Fetiþa cu daruri, Aventurile lui Isteþel ºi Tãrunþele). Dumitru-Dan MAXIM (n. 9.II.1963, Drãsliceni-Chiºinãu, studii la Facultatea de Jurnalisticã a Universitãþii de Stat din Moldova, 1985–1990; redactor la mai multe publicaþii: Mesagerul, Flux, din 1997 secretar tehnic la revista Basarabia). AºtepTAÞIIFIULUI sau Carte pentru cãruþaºi, ed. Arc, 1998 prezintã o prozã textualistã, în care autorul suprapune, cu un mare apetit al jocului verbal ºi al amestecului de planuri ºi perspective narative (uneori frizând efecte artificiale), trei romane – al Unchiului, Tatãlui ºi Fiului – ºi mediteazã estetic asupra continuitãþii faulkneriene a generaþiilor ºi asupra Timpului „în care suntem pierduþi“. Ion MARTEA (n. 9.VII.1983, Chiºinãu; studii la Centrul Independent de Jurnalism, Chiºinãu ºi la Whight School, Marea Britanie). Volume: Doar ºi… (1998); Zbor de prunc

392 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

(1999); Lacrimi de actor, Unde zace poezia, (cu traducere în englezã, francezã, rusã) ºi Ritmul Omului Neprihãnit, acrostihuri; toate în anul 2000. Nicolae SPÃTARU (n. 13.I.1961, Humãrie-Horbova, þinutul Herþei; studii la Facultatea de Filologie a Universitãþii din Cernãuþi; stabilit la Chiºinãu). Volume de poezii scrise în cheie postmodernistã: Întoarcerea zeilor (1992); Ion ºi alte revoluþii (1996) ºi altele. Cãlin SOBIETSKY-MÂNÃSCURTÃ (n. 19.III.1974, fiul scriitorilor Ioan Mânãscurtã ºi Ludmila SOBIEÞCHI; studii la Universitatea de Stat din Chiºinãu, secþia francezã). Face figurã de adolescent rimbaldian pornit spre necunoscutul vag, alunecãtor, trãind la limita iubirii ºi suferinþei.
COMPLEXELE (RE)INTEGRÃRII. C U LT U L E U M E N I D E LO R

Sociodinamica literaturii basarabene cunoaºte, în perioada anilor 90, toate complexele caracteristice regãsirii identitãþii ºi integrãrii în contextul cultural general-românesc ºi general-european. Manolismul, adicã actul reclãdirii de la gradul zero, se manifestã în sensul dramei blagiene: zidarii trebuie convinºi sã construiascã, deºi în mod individual, un edificiu unic. Întrucât, în concepþia unora, identitatea moldoveanã ºi identitatea româneascã, încã nu se suprapun, fie ºi numai din cauza existenþei unui regionalism basarabean, se reactualizeazã cearta dintre moderni ºi tradiþionaliºti, care impune încãpãþânãrile de ordin ideologic ºi programatic, rãtãcirile grave, nostalgiile – chiar – dupã vechea paradigmã culturalã. Acceptarea, fãrã reticenþã, a românismului alterneazã cu reþinerea ºi resemnarea tacitã sau cu refuzul declarat (cazul Ion Druþã). Mitul moldovenismului, analizat magistral în cartea olandezului Wilhelmus Petrus van Meurs, Chestiunea Basarabiei în istoriografia comunistã (Ed. Arc, Chiºinãu, 1996), ºi-a lãsat o amprentã sensibilã ºi asupra mentalitãþii unor literaþi. Existã douã aspecte ale acestui mit, conjugate în acoladã peste timp ºi care dovedeºte caracterul lui diabolic. „Mitul cel mai caracteristic legat de Basarabia,

MIHAI CIMPOI

393
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

noteazã van Meurs, este mitul naþiunii ºi limbii moldoveneºti. Acest mit […] a avut o putere inegalabilã în socializare, mobilizare ºi legitimizare. El le-a dat moldovenilor o identitate independentã de cea a românilor ºi, practic, a conectat aceastã identitate la patriotismul sovietic. În plus, mitul a fost utilizat pentru a pune pe baze raþionale politica naþionalitãþilor ºi a limbii în Republica Moldova, ca ºi pentru a furniza o armã în disputele politice din interiorul conducerii moldoveneºti sau dintre URSS ºi România“ (Op. cit., p. 176). Aspectul, paradoxal, al mitului, se contureazã în noua conjuncturã politicã ºi culturalã de dupã 1990, când se înfiripa o conºtiinþã naþionalã moldoveneascã: „Deºi conceptul de naþiune moldoveneascã este încã lipsit de o bazã lingvisticã ºi etnicã, situaþia politicã curentã a transformat, în acest caz, mitul þarist de ieri într-o realitate“ (Ibidem, p. 16–17). Rãsfrângând reflexele unui atare mit relictescent, polemicile literare, alimentate ºi de revendicarea vechii paradigme a regionalismului, promovate programatic ºi de Viaþa Basarabiei în anii 30, iau aspect de rãzboi total al apostolatelor, programelor, manifestãrilor, atitudinilor, ataºamentelor de grup. Este, în fond, un adevãrat rãzboi al absoluturilor caracteristic perioadelor de început sau de renaºtere. Apostolatul religios-politic al lui Ion Druþã, fãcut în numele unei pretinse Case a Apostolului Pavel (denumitã neinspirat CASSAP), apare ca o ilustrare clasicã a mitului moldovenismului. Nu mai puþinã abnegaþie apostolicã e în programul tradiþionaliºtilor sau al postmoderniºtilor, grupaþi dupã principii nu atât reale, cât deziderative, ca în Portretul de grup al lui Eugen Lungu. Dumitru Matcovschi reia, în numeroasele sale articole polemice, precum ºi arte poetice, ca ºi în poetica propriu-zisã, observaþia amarã din 18 aprilie 1989 a lui I. D. Sârbu: „Þara a ars. Baba se piaptãnã ºi poeþii valeryzeazã“. Subminatorul basarabean al artei pure e tot atât de ortodox în neînduplecarea sa programaticã: „Literatura adevãratã, aºa e, ocoleºte lozinca. Nu ocoleºte însã durerea, ºi dacã ocoleºte… Cine are nevoie de o literatur㠄purã“, astãzi, când plaiul, istoria, gloria strãmoºilor ni se furã? Cine, totuºi? „Þãriºoara“, „iubitul popor“?“

394 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

(Dumitru Matcovschi, Capul ºi sabia, în Basarabia, 1994, nr. 9–10). Steagul, þesut din firele trainice ale tradiþiei este arborat nu doar ca o contrareplicã tehnicilor absolutizate postmoderniste, ci ca pe o conditio sine qua non a fiinþei poetului ºi fiinþei poeziei; Nicolae Dabija renunþã, din aceste considerente, chiar la locul avantajos – sub aspect estetic – din istoria literarã: „Voi scrie-n vers de spaima arãturii / C-avem trecut, cã ne-au minþit prelaþii – / Chiar de-ar risca-n istoria literaturii. / Sã fiu mereu pus la capitolul „ªi alþii“ (Veac timid). Reluarea eseului lui T. S. Eliot Funcþia socialã a poeziei în mai multe publicaþii periodice are aceleaºi raþiuni polemice, cãci autorul Þãrmului pustiu oferã mai multe arme puternice adepþilor tradiþionalismului: convingerea cã fiecare popor trebuie sã aibã propria lui poezie, c㠄poezia are pentru cei de acelaºi neam ºi aceeaºi limbã cu poetul o valoare pe care numai pentru ei o poate avea“; c㠄pânã ºi muzica sau pictura au caracter local ºi naþional“. Datoria poetului este a pãstra limba lui, a o îmbogãþi ºi a o perfecþiona; de a modifica ºi conºtientiza sensibilitatea oamenilor, de a-i face sã dea seama mai bine de ceea ce sunt. Menþinerea continuitãþii este de asemenea unul din imperativele poeziei, care face imposibilã înstrãinarea literaturii ºi poporului. „Schimbãrile ºi progresele sensibilitãþii apar mai întâi la un numãr mic de oameni, apoi îºi vor face treptat loc în limbã, prin intermediul influenþei lor asupra altor autori mai populari; ºi, când acestea se vor fi statornicit, se va simþi nevoia unor alte înnoiri. Pe de altã parte, scriitorii din trecut rãmân vii prin opera scriitorilor în viaþ㓠(T. S. Eliot, Eseuri, Bucureºti, 1974, p. 97). T. S. Eliot punea la îndemâna poeþilor basarabeni, în intenþia lor, ca oameni ai cetãþii, de a impune un neopaºoptism cultural, un model poetic ideal pentru procesul de renaºtere naþionalã, început sub semnul tutelar al lui Eminescu ºi Mateevici. Ce se întâmplã însã în tabãra adversã a (post)moderniºtilor, a celor noi? Contestãrile categorice ale acestora se întâlnesc cu actele de culpabilizare ale scriitorilor care înþeleg integrarea ca un act de conºtiinþã.

MIHAI CIMPOI

395
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Cultura româneascã din Basarabia a intrat evident într-o fazã stãpânitã de Eumenide, zeiþe ale culpelor ºi mustrãrilor de conºtiinþã, scriitorii cei mai reprezentativi punându-ºi astfel pe cap cununi împletite din ºerpi. Or, Eumenidele (Erinnyas) sunt prin excelenþã întruchipãri ale Tradiþiei, pedepsind orice deviere ereticã de la ea, orice încercare de înstrãinare. Pe solul „nu“-ului ionescian, al nihilismului propovãduitor de grad zero valoric cresc florile negre ale nerecunoºtinþei lui Emilian Galaicu-Pãun, demonul numãrul unu al iconoclastiei cu condescendenþe manifestate doar faþã de confinii lui întru program: „…Dupã cãderea Cortinei de Fier / ridicarea feregelei de mãtase, îmi vine sã exclam aidoma unui personaj caragialian: cultura moldoveneascã este superbã, dar absolut inexistentã. Adic㠖 o Frumoasã fãrã corp!“ (Em. Galaicu-Pãun, Cortina de Fier, feregeaua ºi Frumoasa fãrã Corp, în Flux, 1996, nr. 32 (63), p. 11). Se ascunde, în aceastã trufaºã afirmaþie, ºi convingerea c㠄zorile reapar acum, cu noi“, c㠄e necesar un neojunimism critic“ (Eugen Ionescu, Nu, Bucureºti, 1991, p. 47). Exercitat de „optzeciºti“, un atare neojunimism critic îºi propune sã fie total anihilator, semãnând mai mult cu un rechizitoriu, cu atitudinea procuroriceascã de care vorbea în secolul al XIX-lea Alecu Russo. Înºiºi scriitorii invocã adesea balanþa ºi spada zeiþei Themis, lãsând de bunã voie dreptul divin sã-ºi spunã cuvântul. În aceste cazuri nu avem doar o negare de tip „optzecist“, ci un rechizitoriu asumat, adevãrat autoflagel ritualic. Încã pânã la 1989, George Meniuc, privindu-ºi retrospectiv creaþia afectatã de „calendar“, spunea cã s-a ales cu „sfârâiacul lui Creangã“. Serafim Saka face, cu rictus amar, bilanþul modic al prozei: „Puþina prozã realistã basarabeanã este tristã ca ºi istoria acestei bucãþi de Românie lãsatã în voia soartei“ (Nicolae Busuioc, Oglinzile cetãþii, vol. 4, Chiºinãu, 1996, p. 109); Aureliu Busuioc rãspunde la provocarea „optzecist㓠cu sentimentul aceleiaºi autoblasfemii în sensul – parc㠖 al dacului eminescian“. „Încerc ºi eu la ºaizeci ºi opt sã-mi trãiesc tinereþea

396 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ratatã la douãzeci. Înþeleg cã e o prostie, dar trebuie sã-mi adorm cu ceva amintirile. Nu de aroganþa «optzeciºtilor» mã leg mai în glumã mai în serios, ci de lipsa ei“. Conul de întuneric al tinereþii ratate capãtã dimensiuni coºmareºti pe ecranul conºtiinþei: „Pun pe seama tinereþii ºi a unei insuficiente instrucþiuni faptul cã m-am angajat voios ºi voluntar în hora carierismului (pseudo) literar ºi politic. Am ajuns destul de sus. De preþul parvenirii prefer sã-mi amintesc oricum, cine n-a fost ºi n-a ieºit din asemenea tontoroi nu va înþelege. Dar mã mândresc cu faptul cã am pãrãsit hora aceea a «cinismului de stânga» în mod deliberat ºi violent: poate îºi mai aminteºte cineva de Congresul scriitorilor din 1965? Am început cam târziu, abia pe la 37 de ani, procesul de decretinizare (mai continuã ºi azi, e într-un stadiu, sper eu, avansat!), dar nu port picã celor ce au fãcut-o la douãzeci“ (interviu acordat rev. Contrafort, 1996, nr. 5 (19), p. 11). Vladimir Beºleagã vorbeºte despre necesitatea aceluiaºi examen etic ºi estetic: „Deci, problema se pune astfel: dacã ceea ce a fost produs aici, în zona noastrã, ruptã de matricea spiritualã româneascã… ºi autorii care s-au manifestat, s-au ridicat la nivelul condiþiei de a rezista prin expresie, prin limbã în ultima instanþ㓠(interviu acordat rev. Contrafort, 1996, nr. 4 (18), p. 8). Cultura românã din Basarabia înregistreazã un fenomen unic – poate – în lume a revenirii la matricea stilisticã fireascã, aceasta conjugatã cu reîntoarcerea la unelte. Detaºarea de tinereþea literarã (ºi publicã) ratatã se face în regim de urgenþã (iarãºi româneasca ardere a etapelor): o toamnã a lui Orfeu îi binecuvânteaz㠖 generos, ca o rãsplatã ºi ispãºire de pãcat – atât pe George Meniuc, pe Vasile Vasilache încã din deceniul 8, cât ºi pe Aureliu Busuioc, Vladimir Beºleagã, Alexei Marinat (în publicisticã); Nicolae Dabija, Ioan Hadârcã, Valeriu Matei nu mai sunt nici ei cei din tinereþea neopaºoptistã, mutându-se pe versantul existenþial al modernitãþii. Portretul de grup vorbeºte deja de o nouã mentalitate, cu adevãrat esteticã, de o sincronizare efectiv realistã. Încadrarea în limitele spaþiale ale Portretului… urmeazã un declarat principiu mozaical, criticul procedând la modelarea

MIHAI CIMPOI

397
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

grupului în spiritul optzecismului paradigmatic românesc mânat ºi de o vrere imperioasã de altã poezie. Reliefurile pregnante se îngânã cu liniile izomorfe sau chiar preforme, dat fiind caracterul disjunctiv al fenomenului literar basarabean, „afinitãþile fiind pur tematice sau de clan, nu ºi de ideologie estetic㓠(Eugen Lungu, O altã poezie, în vol. Portret de grup, Ed. Arc, Chiºinãu, 1995, p. 12). Optzecismul basarabean ar fi „un salt mongol“, cãci modernismul este de domeniul miracolului într-o literaturã afectatã de ruralismul semãnãtorist de lungã duratã: „Dacã literatura basarabeanã nu putea oferi modele, ele erau cãutate, compensativ, în cãrþile din Þarã, originale sau traduceri. Prin asta se ºi explicã diversitatea ºi eclectismul, cu nuanþe ciudate uneori, ale „începuturilor“ optzeciste de la noi. Cineva fãcea naveta între I. Barbu sau I. Minulescu (!), altcineva forþa nota într-un clamoros stil pãunescian, al treilea îºi regiza ironiile dupã Proprietarul de poduri, mulþi frecventându-l pe N. Stãnescu. În acest peisaj cam bãlþat, cu greu pot fi stabilite câteva elemente care îi înrudesc pe cei care debutau sau chiar continuau în aceºti ani“ (Ibidem, p. 10). Or, sincronizarea înseamnã transplant de complexe general-româneºti (vezi Adrian Marino, Politicã ºi culturã, Iaºi, 1996), ca ºi discernãmânt al ataºamentului, cãci acelaºi Aureliu Busuioc face în acest sens o întâmpinare privind pãtrunderea în climatul cultural românesc: „sã nu-l idealizãm, e pestriþ! ºi acceptarea tuturor celor «de dincolo» ºi amestecarea lor «într-o mãmãligã comun㻅“ Dincolo de nuanþe ºi de împingerile groteºti în extrem㠖 tribut firesc plãtit intoleranþei polemice ºi absolutismului programatic – integrarea în contextul general-românesc cu toate obsesiile ºi complexele specifice devine o problemã de conºtiinþã pentru scriitorul basarabean. Necesara prise de conscience se impune ca o clauzã fundamentalã a statutului intelectual al acestuia, ca un principiu deontologic suprem. Pledoaria pentru un astfel de comportament profesional, susþinut de o personalitate ce respinge „cliºeistica socialã rutinar㓠ºi „constrângerile protocolare histrionice“ ºi adoptã nu politica de arenã, ci „una a faptei culturale, literare româneºti“ culmineazã,

398 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

într-un articol polemic al lui Leo Butnaru, un alt lider de opinie basarabean, în accentuarea necesitãþii imperioase a integrãrii: „Nu sunt prea numeroºi nici autorii basarabeni care sã accepte inevitabilitatea sincronizãrii lor cu pulsul cultural general-românesc cu condiþia sã se autosupunã la unele operaþiuni «chirurgicale» estetice, la unele transfuzii ºi transplantãri în firea lor a unui înalt spirit ºi a unei alese culturi (Leo Butnaru, Despre situaþie, vocaþie ºi elevaþie, în Basarabia, 1996, nr. 3–4, p. 6). Procesul sincronizãrii este conceput fie ca nevoie deontologicã generalã, de obþinere a identitãþii culturale printr-o sensibilitate intelectualizatã (în termenii lui Leo Butnaru), fie printr-o afiliere, fãrã complexe regionale, la o anume paradigmã culturalã, cum este acea a postmodernismului românesc. Anume în aceastã arie restrânsã a integrãrii este arborat steagul de materie îmbucãtãþitã ºi coloratã arlechineºte al grupului elitist al optzeciºtilor ºi nouãzeciºtilor; este stindardul zgomotos fluturat al fragmentarismului, prozaismului verist, colajului ºi intertextualismului, grotescului, livrescului. Dupã episodul stelar interbelic avem cea de-a doua sincronizare organicã, cu excepþia unei coloraturi basarabene „ciudate“ a limbajului, observatã de mai toþi cronicarii principalelor reviste literare româneºti. Fervoarea parti-pris-urilor s-a mai ostoit pe la mijlocul deceniului al IX-lea, domolindu-se în sensul clasicizãrii formulelor noi ºi al clasicizãrii celor vechi, cãci revista Basarabia, de exemplu, devine, în mod heterodox, atât promotoarea tradiþionalismului, cât ºi postmodernismului revoluþionar, pe care îl încurajeazã ºi prin publicarea mai multor texte teoretice despre strategiile lui mitopoetice. Se revine, fireºte, la perceperea, dincolo de manifeste ºi umori polemice de moment, a fondului universal al artei, recte fondul ei clasic permanent, despre care scria cu perspicacitate Eugen Ionescu: „…Tocmai în conjugarea istoriei cu non-istoria, a actualului cu non-actualul (adicã cu permanentul) se dezvãluie acest fond comun inalterabil pe care poþi ajunge sã-l descoperi în mod direct ºi în tine însuþi: fãrã el, nici o operã nu poate avea valoare, el este cel care alimenteazã total. În aºa mãsurã încât, la urma urmelor,

MIHAI CIMPOI

399
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

nu mã tem deloc sã afirm cã adevãrata artã zisã de avangardã sau revoluþionarã este cea care, opunându-se în chip îndrãzneþ vremii sale, se dezvãluie ca inactual㓠(Eugen Ionescu, Note ºi contranote, Bucureºti, 1992, p. 81). Noul apare ca prag psihic, ca un complex al neaderenþei momentane, care cedeazã locul aderenþei la fondul universal sau clasic (permanent): „Dezvãluindu-se ca inactualã, ea se alãturã acelui fond comun universal despre care am vorbit ºi, fiind universalã, ea poate fi consideratã clasicã, înþelegându-se cã aceastã laturã clasicã trebuie regãsitã dincolo de nou, prin noul de care trebuie sã fie impregnat㓠(Ibidem). Oricare dintre poeþii revoluþionari opereazã astfel în acest interspaþiu tranzitiv apãrut între „istoria“ sclerotizatã ºi non-istoria mereu vie, astfel încât, în ciuda modelãrii lor în sens postmodernist, optzeciºtii ºi nouãzeciºtii, de altfel ca ºi ºaizeciºtii la o scarã mai micã, descoperã de fapt fondul comun, inalterabil al poeziei române, ca maeºtri spirituali ai lor apãrând, în forme eterogene adesea, Eminescu, Bacovia, Barbu, Blaga, Stãnescu. Sincronizarea îºi vãdeºte, astfel, un caracter complex de revenire la matricea stilisticã româneascã ºi de însuºire – tardivã, precipitat㠖 a întregului arsenal al mitopo(i)eticii româneºti. În plan cultural concret au loc acþiuni de integrare efectivã asiguratã de o deschidere reciprocã, care a dictat, printre altele, ºi necesitatea constituirii, în 1995, a Filialei Chiºinãu a Uniunii Scriitorilor din România. În vara anului 1996 delegaþiile reprezentative ale celor douã Uniuni, întrunite la Chiºinãu ºi Peresecina (Casa de creaþie „Al. Donici“), au luat în dezbatere aspectele sincronicãrii. Zecile de volume aparþinând scriitorilor basarabeni Constantin Stere, Alexie Mateevici, Grigore Vieru, Ion Druþã, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Mihai Cimpoi, Ioan Hadârcã, Em. Galaicu-Pãun, Dumitru Crudu, Serafim Saka, Vasile Leviþchi, Dumitru Matcovschi, Aura Christi, Teo Chiriac, Lucia Purice, apãrute la editurile Eminescu, Minerva, Du Style, Editura Fundaþiei Culturale Române, Viitorul Românesc din Bucureºti, Junimea din Iaºi, Porto-Franco din Galaþi, Dacia din Cluj-Napoca, Vatra Româneascã din Satu-Mare, Pontica din Constanþa, acþiunile culturale ale Fundaþiei Culturale Române

400 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

(preºedinte: acad. Augustin Buzura), Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (preºedinte: prof. Victor Crãciun), Astrei basarabene, iniþiate de prof. Octavian Ghibu, fiul lui Onisifor Ghibu (copreºedinþi: Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Nina Josu), Academiei Române (datorate acad. Eugen Simion, vicepreºedinte), altor instituþii ºi organizaþii precum „Pro Basarabia ºi Bucovina“, „Vatra Româneascã“, participarea la Festivalurile de Poezie „Lucian Blaga“ de la Cluj-Napoca ºi Alba-Iulia (începând cu 1992, „Zilele Blaga“ au loc la Chiºinãu cu concursurile Uniunii Scriitorilor din Moldova, Societãþii clujene „Lucian Blaga“, Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor din România, Bibliotecii judeþene „Octavian Goga“ ºi al Bibliotecii „Transilvania“ din Chiºinãu), „Nichita Stãnescu“ de la Ploieºti ºi Bucureºti, „Grigore Hagiu“ de la Galaþi – Târgu-Bujor, „Salonul Dragosloveni“ de la Focºani, „Costache Conachi“ de la Tecuci, la diferite sesiuni de comunicãri, jubilee ale clasicilor, simpozioane, la manifestãrile organizate de animatori ai culturii (Florian Copcea de la Turnu-Severin, Petre Þãranu de la Vatra Dornei, care a editat la Chiºinãu douã volume de Memoria Dornelor ºi placheta de versuri Lacrima, poetul Sergiu Adam de la Bacãu, scriitorii Andi Andrieº ºi Lucian Vasiliu, prof. Ioana Irimia, Nicolae Busuioc, de la Iaºi, Ion Chiric, Dumitru Tiutiuca ºi Radu Mihãescu de la Galaþi, Traian Olteanu ºi Florin Muscalu de la Focºani, Ion Moldovan ºi Dumitru Chirilã de la Oradea, George Vulturescu din Satu-Mare, Ionel Mãrgineanu din Alba-Iulia, Gruia Novac din Bârlad, Marcel Mureºanu din Suceava, Ilie Bãdulescu din Ploieºti, Liviu Petrescu, Virgil Bulat, Alexei Mare, Petru Poantã, Aurel Rãu, Aurel Câmpeanu, Traian Brad de la Cluj-Napoca), numeroase premii literare – toate acestea au dinamizat sensibil tabloul sincronizãrii. Fenomenul reintegrãrii conjugã ºi interfereazã complexele conºtiinþei estetice ºi general-culturale basarabene: nihilismul de tip ionescian-cioranian (Em. Galaicu-Pãun: „Ei bine, cartea care lipseºte literaturii române din Basarabia este Nu – pe baza materialului autohton, bineînþeles“), supunerea examenului critic al cronicarilor literari din România (Vasile Gârneþ: „Buletinul de identitate al optzeciºtilor este semnat ºi de critica literarã

MIHAI CIMPOI

401
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

româneasc㠖 autoritate incontestabilã în domeniu –, fapt care le conferã deodatã o aurã de învingãtori în polemica, ce n-a întârziat sã aparã, cu generaþiile mai în vârstã“), punerea cãrþilor pe balanþa zeiþei Themis. Deþinerea monopolului asupra sincronizãrii perfecte este, însã, iluzorie, cãci se uitã simplul fapt cã literatura basarabeanã este profund marcatã de cultul Eumenidelor, care supravegheazã mersul ei dupã legitãþi intrinseci caracteristice literaturii române în ansamblu: „Tradiþia nu înseamnã decât înaintare organicã dupã legi proprii ºi nu este îndoialã cã organicul existã în literatura român㓠(G. Cãlinescu, prefaþã la Istoria…, p. 3). Adevãrul e, dincolo de polemicele conjuncturale, cã, în cazul literaturii ºi culturii basarabene, atestãm nu numai o sincronizare „optzecistã“, ci ºi una a perioadei clasice, alta a celei interbelice ºi cea a generaþiei Labiº-Vieru. La acestea se adaugã sincronizarea „rizomic㓠evidentã, care þine de invariantele alimentate ºi de inconºtient, de „personanþa“ blagianã. Asupra fenomenului sincronizãrii a se vedea anchetele ºi mesele rotunde ale revistelor Sud-Est, nr. 2, 1996 ºi Contrafort, nr. 2, 1994, p. 10–11; nr. 1, 1995, p. 10–11; nr. 5–6, 1996, p. 10–11, nr. 7, 1996, p. 8–9; nr. 3, 1995, p. 8–9; GÂRNEÞ, Vasile, Generaþia 80 – schiþã de portret, în Contrafort, 1994, nr. 1, p. 3.; BUSUIOC, Nicolae, Oglinzile cetãþii, dialoguri la Chiºinãu, Ed. ªtiinþa, Chiºinãu, 1996; articolele lui Em. Galaicu-Pãun publicate în Sfatul Þãrii, Galaxia Guttenberg, Vatra, Flux. În postura de „romantic întârziat“ (Nicolae Dabija), care mizeazã pe o poeticã a cantabilitãþii, apare în vol. Mereu (Chiºinãu, Ed. Hyperion, 1995), Simion GHIMPU (n. 24.V.1939, com. Coloniþa, din preajma Chiºinãului; profesor de teatrologie la Institutul de Arte din Chiºinãu. O poezie a universului mic în registru retoric desuet scrie Gheorghe CUTASEVICI (n. XII.1938, s. Tartaul, jud. Cahul, studii la Universitatea de Stat din Moldova) în Cântec despre casa mea, (Ed. Labirint, Chiºinãu, 1996). Este ºi autorul unui volum de memorii Evadarea sau Prima confruntare cu umbrele (Ed. Labirint, Chiºinãu, 1996).

402 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

TRAIANUS (Traian Vasilcãu, n. 2.IV.1969, Badragii Vechi, Edineþ; studii la Universitatea Pedagogic㠄Ion Creang㓠din Chiºinãu; vol. Poemele regretelor târzii, 1995; Rãspântii de iubire, 1996; Un clopot pentru Basarabia, 1996) scrie versuri au courant de la plume, structurate rapsodic, cu galanterii neosimboliste ºi cu volute retorice largi („Iubita mea, când scade argint din lunã / ªi-amurgul piere un trubadur târziu / Cu osul mâinii pâlpâindu-þi scriu / ªi-apoi invoc nimiTraianus cul ce ne-adun㓠– Poem în iarnã). Versuri de notaþie sentimentalã cu poncifele tradiþionalismului rural a publicat Ion IACHIMOV (12.XII.1936, Coteala, jud. Hotin – 12.IX.1996; studii la Universitatea de Stat a Moldovei; a fost redactor ºi redactor-ºef la radio ºi TV; vol. Semãnãtorii rãmân, 1979; Linia vieþii, 1996; plachete pentru copii).
MELPOMENE ÎN „CERCUL STRÂMT“ BASARABEAN

Lucru firesc, Melpomene nu ºi-a gãsit decât un loc modest în cadrul social ºi cultural basarabean, fiind tratatã cu dispreþ ºi întâmpinatã cu barierele temeinice ale teoriei lipsei de conflict sau ale luptei dintre bine ºi rãu (luptei de clasã), care îngãduia doar o viziune liniarã, „maniheicã“. O altã barierã serioasã este de ordin genetic, ca sã zicem aºa: mulþi dintre dramaturgi sunt, de fapt, poeþi ºi prozatori care îºi vãdesc, astfel, gene pentru alt gen. Aceºtia, deºi au dar literar, povestesc scenele sau le prezintã într-o aureolã poeticã, nesocotind fãrã sã vrea legile dramaturgiei, conform cãrora, aºa cum formula Cehov, arma atârnatã în cui din actul I trebuie sã împuºte în final. Dramaturgul pur este o rara avis în context basarabean. Acþiunea se declanºeazã ºi evolueazã

MIHAI CIMPOI

403
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

sub ochii spectatorului, nu prin coliziuni directe, ci prin intermediul narãrii epice ºi sugestiei lirice. Ion Luca Caragiale propunea o distincþie netã între literaturã, care este „o artã reflexivã“, epicã, liricã, narativã, ºi teatru, care este „o artã constructivã, al cãrui material sunt conflictele ivite între oameni din cauza caracterelor ºi patimilor“. Elementele cu care lucreazã acest din urmã gen nu au nevoie de intermedierea gândirii în imagini închipuite: „ele sunt chiar arãtãrile vii ºi imediate ale acestor conflicte“ ºi dramaturgul are datoria de a le gãsi acestora economia mechanicã, clãdirea pe care sã stea bine, ceea ce apropie teatrul de arhitecturã. O piesã de teatru se aseamãnã, aºadar, cu planul unui monument: pe cât de puþin planul arhitecturii este picturã, tot atât de puþin e, precizeazã Caragiale, scrierea de teatru poezie. „Teatrul ºi literatura sunt douã arte cu totul deosebite ºi prin intenþie ºi prin modul de manifestare“ (I. L. Caragiale, Despre teatru, Bucureºti, 1957, p.148). Prima piesã postbelicã Lumina (1948) a lui Andrei Lupan e de un primitivism cras, demonstrând o mentalitate literarã ideologizatã în chip ridicol, care va afecta ºi piesele lui Leonid Corneanu Fericirea Mãrioarei (1951, în colaborare cu E. Gerken), Covorul Ilenei (1953), Peste Dunãrea albastrã ºi Izvorul frãþiei (1956) ºi, într-o mãsurã mai micã, pe acelea ale lui Ramil Portnoi: Cântecul Lãpuºniþei (1953), Pãsãruici nezburãtoare (1957), Casã trainicã (1960), Ion al lui Ion (publicatã în 1968). Primul care revoluþioneazã radical dramaturgia basarabeanã este Ion Druþã care, deºi opereazã cu anumite scheme convenþionale ale timpului, mutã accentul de pe evenimenþial pe psihologic, renunþã la delimitarea anacronicã pozitiv-negativ, preocupându-se de lupta interioarã ce se dã în sufletul omului, de verificarea cu normele etice ºi ordinea sacrã a lumii. Panpsihologismul cehovian, arhitectonica liberã, lirismul ºi muzicalitatea discursului dramatic, obþinute prin înãlþarea sensurilor poetice din planul cotidianului, dezbaterile etice foarte acute au asigurat un succes de public pieselor Casa mare (1959), Doina (1968), Pãsãrile tinereþii noastre (1971), Frumos ºi sfânt (1974), Horia (1973), Cervus divinus (1977–1981; 1987),

404 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Întoarcerea þãrânei în pãmânt (dupã nuvela despre Tolstoi scrisã în 1969–1970). Ion Druþã rãmâne, în linii mari, narativ ºi liric, schematic ºi folcloric, publicistic ºi conjunctural. La sfârºitul anilor 60 Teatrul „Luceafãrul“, care a fost constituit în 1960 ºi care a avut un rol remarcabil în dezvoltarea culturii româneºti, recruteazã dramaturgi tot din rândul poeþilor, prozatorilor, fãcându-i sã se pãtrundã de independenþa caragialianã a teatrului: Aureliu Busuioc cu o parabolã a puterii ºi nostalgiei dupã ea, valorificatã ironic în Radu ªtefan-întâiul ºi ultimul (montatã: 1968), Andrei Strâmbeanu cu desenul fenomenologic curajos al primei generaþii de intelectuali-orãºeni în Minodora (1971) ºi Ion Podoleanu cu Pe un picior de plai (montatã în 1970 sub denumirea Pãmânt), a cãrei schemã realist-socialistã a fost transformatã într-o dramã mioriticã a colectivizãrii. Aceastã acþiune de „dramaturgizare“ intensã a scriitorilor aparþine regizorului Ion Ungureanu, personalitate marcantã a vieþii teatrale basarabene. Pe linia surprinderii secvenþelor naturaliste, „crude“ ale vieþii ºi îmbinãrii dramaticului cu lirismul a valorificat regizorul Veniamin Apostol la Teatrul Moldovenesc Academic piesele lui Dumitru Matcovschi Preºedintele (1975), Tata (1979), Pomul vieþii (1979), Abecedarul (1983). Drame de idei cu caracter eseistic a scris George Meniuc (Floarea Soarelui, Vernisaj, despre Van Gogh, ºi o comedie, Raþa ºi rãþuºtele). Tragismul perioadei staliniste este exprimat de Alexei Marinat în Unde eºti, Campanela?, 1968 (Marinat este ºi autorul pieselor Opriþi planeta, 1966, Falsificatorul de monede, 1968, Dragostea din mai, 1970, Curajul bãrbaþilor, 1981, Dragostea nu-i sfetnic rãu, 1975, Leac pentru toate bolile, 1976), iar ravagiile „optimismului“ vieþii noi sunt surprinse în chip parodic ºi grotesc de Petru Cãrare în Streinul, 1970. Piesele lui Gheorghe Malarciuc Nu mai vreau sã-mi faceþi bine (1963), Evadarea din rai (1964), Zile de foc, de apã ºi de pãmânt (1974), Cel mai bun om (1974), Marsilieza (1984) sunt insignifiante, fals-patetice, dovedind o notã de autenticitate acolo unde exploreazã umorul (Nu mai vreau sã-mi faceþi bine, 1963, Dragã consãteanule, 1984). Piesele lui Andrei Burac Primãvara în doi ºi Iulia abordeazã cu precãdere problemele tineretului.

MIHAI CIMPOI

405
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Dramaturgii mai noi sunt mai atenþi la economia mechanicã de care vorbeºte Caragiale ºi la arãtãrile imediate ale conflictelor, adâncind problematica moralã ºi psihologicã: Ion PUIU (n. 1.XI.1945, Corneºti-Ungheni, studii la Institutul de Artã Teatral㠄A. V. Lunacearski“ din Moscova, 1964–1969 ºi la Teatrul Academic „Mossovet“, Facultatea de Scenografie; actualmente angajat la Teatrul de Pãpuºi „Licurici“; piese: Odochia, 1980, Osânda, 1984); Val BUTNARU, Mihai Poiatã-ªtefan * autor de piese ce vizeazã odiseea eului cu rãtãcirile, dedublãrile ºi calvarurile lui (n. 17.IV.1955, Chiºinãu; studii la Facultatea de Ziaristicã a Universitãþii de Stat a Moldovei, terminate în 1980; din 1991 director al Teatrului chiºinãuian „Eugêne Ionesco“; din 1995 fondator ºi director al sãptãmânalului Flux; actualmente directorfondator al sãptãmânalului JURNAL de Chiºinãu; Premiul „Ion Luca Caragiale“ al Academiei Române pe anul 1993; piese: Val Butnaru Procedeul de giu-gitsu, jucatã la Luceafãrul în 1985; La Veneþia e cu totul altfel, jucatã la Luceafãrul în 1989 ºi la Teatrul Naþional „Mihai Eminescu“ din Botoºani în 1990; Iosif ºi amanta sa, la „Eugêne Ionesco“ în 1993; Þin minte cã va ninge ºi vom fi fericiþi, Teatrul Naþional „Vasile Alecsandri“ din Bãlþi, 1993; Simfonia în mi bemol major ºi Fratele nostru Iuda, prezentate la Televiziunea din Chiºinãu; Ne place sã jucãm teatru, publicatã în Orizontul, 1987, nr.12); Saxosofonul cu frunze roºii, 1996, jucat la Teatrul „Luceafãrul“; Cum Eclesiastul discutã cu proverbele,

406 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

spectacol-lecturã, Teatrul Naþional „Mihai Eminescu“; 2002; Apusul de soare se amânã, Teatrul „Alexie Mateevici“, 2002; Mihai POIATÃ-ªTEFAN foloseºte, de asemenea, procedee dramaturgice moderne (n. 4.XII.1949, Cojuºna-Chiºinãu; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, terminate în 1972, ºi la Cursurile Superioare de regie ºi scenaristicã din Moscova, 1976–1978; redactor, redactor-ºef la Colegiului de scenarii ºi ºef al unui departament de cinematografie; volumul de piese Monolog în patru voci, 1988). O notã originalã prin piesele sale aduce Dumitru CRUDU. Prin urmare, în spaþiul îngust basarabean, Melpomene aprinde foarte rar fantezia scriitorilor, alãturi de muzele-surate ale ei, nãscute de Proserpina, zeiþa memoriei.
DRAMA CRITICII ªI ISTORIEI LITERARE

Rostul criticii ºi istoriei literare, dupã cum demonstreazã ºi formuleazã teoretic Cãlinescu, nu este de a cerceta obiectiv probleme aduse dinafara spiritului nostru, ci de a crea puncte de vedere din care sã se constituie structuri acceptabile. Criticul este, fireºte, un artist, un „om cu vocaþie“, care, însã, trebuie sã mânuiascã ºi o anume tehnicã, sã aib㠄ocupaþii metodice“. Primul semn al vocaþiei este de a descoperi în fapte structuri noi, inedite, precizeazã Cãlinescu. Prin sistematizare, stabilirea de valori („istoria literarã este o istorie de valori“), explicarea geneticã, transcenderea faptului particular prin care se atrage condiþia universalului, prin realizarea eficientã a vocaþiei, criticul obþine „sinteza epic㓠ºi „istoria inefabil㓠urmãrite ca obiectiv fundamental. Într-aceasta seamãnã cu prozatorul, cu o anumitã deosebire: romancierul absoarbe, de obicei, legea în ficþiune, în timp ce istoricul se aflã în situaþia de a nu cunoaºte legea în mod explicit, fiind pus în imposibilitatea de a-ºi imagina situaþii, de a le plãsmui. În perioada postbelicã s-a discutat frecvent ºi persuasiv despre aspectul metodologic (ºtiinþific) ºi cel creativ (beletristic) al criticii ºi s-a pus obsedant întrebarea dacã un critic poate fi subiectiv. Cãlinescu este cel care impune cu fermitate subiectivi-

MIHAI CIMPOI

407
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

tatea în criticã ºi istorie literarã, ce este, în ultimã analizã, modelatoare de valori în sensul propus de critic. Istoria în genere e o disciplinã, în care legile nu ajung la formulãri explicite, rigide: ele se insinueazã discret. Demersul criticului este unul subiectiv ºi deci original prin excelenþã. El, ca formulator de valori, „are nevoie de un cap epic care sã scrie o epopee (fie de forme, fie de destine personale)“. În istoria literaturii nu importã, zice memorabil Cãlinescu, scriitorul în sine, cât sistemul epic ce se poate înãlþa pe temeiul acestuia. Criticul însuºi se ridicã la o perspectivã de unde poate vedea structura faptelor, „nexul epic“ al lor. Critica literarã, privatã de orice condiþie subiectivã, a fost, în Basarabia, o Cenuºãreasã pusã în slujba ideologiei oficiale. Atmosfera culturalã desfãºuratã sub semnul palingenezei, adicã a regenerãrii periodice a românismului ºi a ideologizãrii extreme, fie sub aspectul cultivãrii programatice a „basarabenismului“, a culorii locale, fie sub acela al aservirii „metodei de creaþie“ a realismului socialist, a modelat într-un anumit fel ºi critica, ºi istoria literarã. În perioada interbelicã, precum ºi în cea postbelicã s-a fãcut mai degrabã criticã culturalã ºi sociologicã ºi criticã de întâmpinare, limitatã adesea la cronicã, consemnare ºi darea de seamã rezumativã, impresionistã. Criticii de vocaþie, care au reuºit sã ilustreze cã ºi critica este creaþie care sã respire aerul fierbinte al procesului ºi sã-l înregistreze seismografic, cu vibraþie participativã, au apãrut în anii 60. Tot atunci se vãdesc ºi primele semne ale profesionalismului, ale criticismului autentic (spirit analitic ºi sintetic, gust, temperament, precizie a diagnosticului, aplicarea severã a criteriului estetic, combativitate, intoleranþã faþã de mediocritate ºi faþã de specularea tematicii sociale). În anii 30 nu lipseºte eseistica de înaltã calitate intelectualã, stilul elegant, literar, deschis ºi vioi, cultivat mai cu seamã de scriitorii înºiºi (George Meniuc, Nicolai Costenco, Vladimir Cavarnali, Petru Stati, Vasile Luþcan, Iacob Slavov, Sergiu Matei Nica). Lucrãrile de sintezã sunt ale universitarilor sau teologilor, având caracter academic, obiectiv, descriptiv-sociologic ºi identificând, în linii mari, culturalul cu literarul. ªtefan CIOBANU (24.XI.1883, Tãlmaza, Tighina – 28.II.1950, Bucureºti; studii la Secþia de Slavisticã a Universitãþii din Kiev;

408 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

din 1918 membru activ al Academiei Române, timp de ºapte ani fiind ºi vicepreºedinte al acesteia; profesor la Facultatea de Teologie de la Chiºinãu ºi Universitatea din Bucureºti; ministru al Cultelor ºi Artelor în Guvernul Gheorghe Tãtãrãscu, 1940; volume mai importante: Dosoftei, mitropolitul Sucevei, ºi activitatea lui de cãrturar, Bucureºti, 1918; La continuité roumaine dans la Bessarabie, Bucureºti, 1920; Cultura româneascã în Basarabia sub stãpânirea ªtefan Ciobanu ** rusã, Chiºinãu, 1923; Basarabia, Bucureºti, 1926; Istoria literaturii române vechi, Bucureºti, 1947) este un „lansonian“ trecut prin ºcoala ucraineanului Vladimir Peretz, preocupat de evoluþia istoricã a faptelor literare, ce ilustreazã o anumitã realitate, dar care „trãiesc ºi în prezent“, precum ºi de abordarea filologicã (exegeticã) a acestor fapte. Este o cauzalitate autonomã, intrinsecã, ce determinã o legãturã evolutivã anume între fenomenele literare sub semnul „propriilor legi de dezvoltare“ ºi care trebuie gãsitã de istoricul literar: „Ca sã scrii o istorie a literaturii este necesar mai întâi de toate sã cunoºti bine opera literarã sub toate raporturile; s-o analizezi din toate punctele de vedere, ºi anume: al limbii, originii, al timpului ºi locului de unde provine, al mediului ºi al legãturilor ei cu alte opere etc. Cu alte cuvinte, a stabili ºi a verifica textul, a supune opera unui examen genetic, a determina influenþele“ (Introducere în istoria literaturii române. Orientãri metodologice, Bucureºti, 1944, p. 63–64). Metodele de cercetare sunt, dupã ªtefan Ciobanu: I. Metoda subiectivã esteticã („cea mai nesigurã ºi relativã metodㅓ) ºi sociologicã, aflatã în corelaþie cu metoda istorico-politicã; II. Metode obiective: istoricã, istorico-psihologicã, istorico-culturalã, istorico-comparativã, evoluþionistã ºi filosoficã (exegeticã). În fundamentala cercetare monograficã Istoria literaturii române vechi, „lansonianul“ ªtefan Ciobanu aplicã o metodã de investigaþie largã, descriptivã, documentarist eruditã,

MIHAI CIMPOI

409
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

sistematizatoare, cu accentul pus pe interconexiunile cauzale, influenþe ºi valoarea esteticã, pe europenismul „mersului“ faptelor literare româneºti (asupra orientãrilor istoriografice ale lui ªtefan Ciobanu a se vedea Marin Bucur, Istoriografia româneascã, Bucureºti, 1973, p. 196–198 ºi Dan Horia Mazilu, prefaþã la Istoria literaturii române vechi, Bucureºti, 1989, ºi Chiºinãu, 1992). Alþi istorici literari notabili: Vasile ÞEPORDEI (n. 5.II.1908, Cârpeºti-Cahul – 16.V.2002, Bucureºti; a studiat la Seminarul Teologic ºi Facultatea de Teologie din Chiºinãu; a fost profesor la catedra de religie a Liceului Industrial de Bãieþi, a Liceului „Alexandru Donici“ ºi a Liceului Teoretic de Fete „Regina Elizabeta“ din Chiºinãu; din 1938 redactor-ºef al revistei Raza, reluatã, în 1940, sub titlul Raza Basarabiei, ºi al cotidianului Basarabia, „ziarul noii vieþi româneºti“, vol.: Preotul-poet Alexie Mateevici, 1937; Amintiri din Gulag, 1992; Drumul Golgotei, 1995); Gheorghe GORE (11.IV.1839 Duºmani-Bãlþi – 1909, Chiºinãu; studii la Universitatea din Moscova; între 1866–1868 redactor al gazetei Bessarabskie oblastnâie vedomosti, în care a publicat articole despre istorie, etnografie, despre Dimitrie Cantemir, Al. Donici, Vasile Alecsandri, C. Negruzzi); Petre V. HANEª cu contribuþii documentare importante în domeniul istoriografiei literare (5.XI.1879, Cãlãraºi – 17.IV.1966, Bucureºti; volume: Alecu Russo, Bucureºti, 1901, ed. 2, 1930; Studii de literaturã românã, 1910; Scriitorii basarabeni, 1790–1850, Bucureºti, 1920; vol. II, 1942; Istoria literaturii româneºti, ed. 3, 1924; Studii literare, 1925; Istoria literaturii în cãlãtorii, 1932; Tinereþe, 1941; Studii de istorie literarã, Bucureºti, 1970); Liviu MARIAN (6.VI.1883 – 25.XI.1942; volume: B. P Hasdeu . ºi Rusia, Chiºinãu, 1925; Hasdeu ºi Eminescu, Chiºinãu, 1927; Contribuþiuni la istoria literaturii româneºti din veacul al XIX-lea, Chiºinãu, 1927; B. P. Hasdeu, Bucureºti, 1928; Ion Creangã. Viaþa ºi opera lui, 1930); Gheorghe BEZVICONI, semnat ºi Bezviconnâi (1910, Bucureºti – 30.IV.1966, tot acolo; lucrãri de referinþã în domeniul istoriei ºi istoriei culturale a Basarabiei: Cãrturari basarabeni, Chiºinãu, 1940; Doi junimiºti din Basarabia, Bucureºti, 1941; Mãnãstirea Japca, 1942; Costache Stamati, familia ºi contemporanii sãi, Iaºi, 1942; Profiluri de ieri ºi de azi, Bucureºti, 1943; Boierimea Moldovei dintre Prut

410 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi Nistru, Bucureºti, vol. I, 1940; vol. II, 1943; Contribuþiuni la istoria relaþiilor româno-ruse, Bucureºti, 1962). Încercãrile de criticã literarã din Transnistria semnate de P Chioru, . N. Marcov, M. Andriescu, I. Vainberg, S. Lehtþir, I. Grecul, I. Ocinschi, M. Boceacer, D. Milev, în anii 20–30, sunt foarte modeste ºi aservite, ca ºi în perioada imediat postbelicã, ideologiei oficiale. Problemele abordate sunt atitudinea criticã faþã de moºtenirea culturalã, crezutã Liviu Marian ** eronat „burghezã“, caracterul de clasã ºi caracterul popular al literaturii. Spiritul dogmatic sociologist-vulgar de detectare a duºmanilor de clasã în persoana scriitorilor în sensul programului RAPP-ului (Asociaþia Scriitorilor Proletari Ruºi) dominã în epocã, strivind nuanþele ºi elementul creativ din criticã. Sub semnul aceleiaºi orientãri ideologice rigide, sociologist-vulgare ºi al instituþionalizãrii partinice prin dirijare birocratic-administrativã ºi organizarea unor camGheorghe Bezviconi ** panii sistematice contra formalismului, abstracþionismului, spiritului patriarhal, prosternãrii cosmopolite în faþa Occidentului, schimonosirii „burghezo-naþionaliste“, a scriitorilor „rupþi de la viaþa truditoare a norodului ºi de la cerinþele sufleteºti“ ºi care „nu pãtrund în esenþa zidirii socialiste“ stã critica ºi istoria literarã a anilor 50–60. Unii chiar au exercitat o criticã oficialã ce a susþinut fãþiº aceste campanii: Simion CIUBOTARU (8.VII.1929, Cobâlnea-Soroca – 14.I.1984, Chiºinãu; studii la Universitatea de Stat a

MIHAI CIMPOI

411
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Moldovei ºi Institutul de Literaturã Universal㠄M. Gorki“ din Moscova; a deþinut postul de director adjunct, director al Institutului de Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; volume: Emilian Bucov, 1958, ed. II – 1979 sub titlul Scriitorul ºi timpul; Studii literare, 1965, Mesajul social al literaturii, 1972, ed. 2, 1977; Statornicirea realismului socialist în literatura moldoveneascã, 1917– 1940, în limba rusã 1974); Haralambie CORBU (n. 15.II.1930, Simion Ciubotaru Dubãsarii Vechi-Orhei; studii la Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu ºi doctorantura la Institutulul de Literaturã Universal㠄M. Gorki“ din Moscova; a fost ºef de sector ºi director al Institutului de Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei, secretar de partid al acestei Academii, 1978–1984, vicepreºedinte al ei, din martie 1995 – academician-coordonator al Secþiei de ºtiinþe socioumane; volume: Dramaturgia lui Alecsandri, 1962; Dramaturgia sovieticã moldoveCoperta cãrþii „Scriitori neascã, 1966; Interpretãri, 1970; Continuitate, 1974; Scriitorul ºi basarabeni“ de Petre V. Haneº ** procesul literar, 1980; Letopiseþ al timpului, monografie despre Andrei Lupan, 1982; între 1990–1994 a semnat studii ponderate despre clasici ºi autorii basarabeni, dar ºi luãri de atitudini ezitante); Andrei HROPOTINSCHI (n. 19.VIII.1942, DânjeniSoroca, studii la Universitatea de Stat a Moldovei; a deþinut mai multe funcþii oficiale, printre care cea de redactor-ºef la

412 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Editura Literatura artisticã ºi apoi al ziarului Sfatul Þãrii, consilier la CC al PCM, redactor-ºef al oficiosului Moldova suveranã; volume: Brigadierul, 1977; Evoluþia prozei contemporane, 1978; Revelaþia slovei artistice, 1979; Reflecþii critice, 1986; Treptele creaþiei – trepte ale mãiestriei, studiu despre Vl. Beºleagã, 1981; Problema vieþii ºi a creaþiei: studiu critic despre opera lui Druþã, 1988); Iosif VARTICEAN (22.IX.1916, OniþcaniHaralambie Corbu Orhei – 13.V.1982, Chiºinãu; studii la Institutul Pedagogic „A. I. Herþen“ din Leningrad, actualmente SanktPetersburg; a fost director al Institutului de Limbã ºi Literaturã ºi vicepreºedinte al Academiei de ªtiinþe a Moldovei). Un plastograf ºi grafoman este Vasile STATI (n. 20.X.1939, Hâºdieni-Bãlþi; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, tezã de doctorat despre terminologia textilã; fost funcþionar de partid, din 1994 deputat-agrarian în Parlament), ideolog agresiv al „moldovenismuAndrei Hropotinschi lui“ ºi autor al falsului Moldovenii în istorie (1993), al romanului mediocru Cãlin de la Crasna (1982) ºi al unor impresii de cãlãtorie despre Franþa ºi Portugalia, compilate ºi plagiate dupã studiile unor autori români ºi sovietici. Dogmatice ºi absolut anacronice sunt studiile lui Ion RACUL (16.IX.1923, Valea Hoþului-Transnistria – II.IV.1985, Chiºinãu; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, unde a fost decan al Facultãþii de Istorie ºi Filologie ºi prorector; volume: Chipuri

MIHAI CIMPOI

413
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

de comuniºti în proza moldoveneascã postbelicã, 1967; Articole ºi studii literare, 1969; Literatura ºi viaþa poporului, 1973; Proza sovieticã moldoveneascã, 1979; Mesajul ideologico-estetic al literaturii contemporane, 1983; Creaþia lui A. Lupan în ºcoalã, 1982). Extrema ideologizare se exprimã la Valeriu SENIC (n.18.IX.1939, Criva-Hotin; dupã ce-ºi face studiile la Universitatea de Stat a Moldovei, este, din 1961, lector la Institutul Pedagogic „Alecu Russo“ Gheorghe Mazilu din Bãlþi, unde deþine ºi funcþia de decan, la Universitatea de Stat a Moldovei ºi Institutul Pedagogic „Ion Creangã“; din 1994 reprezintã Fracþia Socialiºtilor ºi Interfrontiºtilor în Parlamentul Moldovei, actualmente lector la Universitatea corporativã din Tiraspol) într-un limbaj de lemn afectat-oralizant depistabil ºi în denumirile cãrþilor: Internaþional ºi naþional în romanul moldovenesc contemporan, 1973; Realitate ºi mesaj, 1981; Cuvântul: angajare ºi rãspundere partinicã, 1984; Creaþia lui V. Teleucã în ºcoalã, 1985; Ecuaþia poeticã a înaltului, 1986; Omul nou: patriot ºi internaþionalist, 1986; Cuvântul ºi datoriile noastre, 1988; Pagini de leninianã: permanenþã ºi continuitate, 1988. Gheorghe MAZILU e un critic ce oscileazã, dupã împrejurãri, între postura lui Aristarc ºi Zoil ºi îºi formuleazã verdictele ex cathedra, fãrã aderenþã strânsã cu lucrarea analizatã (n. 7.X.1939, Goteºti-Cahul, studii la Universitatea de Stat a Moldovei între 1957–1963, unde a fost lector, dupã 1990 deþine funcþii oficiale în cadrul preºedinþiei ºi guvernului, director general al Departamentului Edituri; volume: Cu scut ºi fãrã, 1983; Valori ºi aparenþe, 1985; Lecturi eminesciene, 1990). Un critic ºi istoric de formaþie intelectualã solidã, combativ, fugos, ironic, cu un dar deosebit al analizei ºi sintezei, care a cunoscut ºi anumite rãtãciri dogmatice, a fost Vasile COROBAN (14.II.1910, Camenca-Bãlþi – 19.X.1984, Chiºinãu, înmormântat

414 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

în satul natal; a fost din 1947 colaborator la Institutul de Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; studii monografice fundamentale: Dimitrie Cantemir – scriitor umanist, 1973; Romanul moldovenesc contemporan, 1969, 1974 ºi Scrieri alese, 1983; alte cãrþi: Ion Canna, 1953; Studii ºi articole de criticã literarã, 1959; Studii, eseuri, recenzii, 1968). Criticul abordeazã obiectul de la înãlþimea zborului de pasãre fie lin, cercetãtor, fie iute ºi recapituVasile Coroban * lativ, dar mai totdeauna cu pasiunea exhaustivului, a elaborãrii intelectuale decisive. Demersul critic este didactic, doct, ironic sau chiar justiþiar (în sensul cã nu lasã nici o ºansã imposturii, cã raporteazã necruþãtor totul la Marea literaturã), rezervat faþã de experimente, de unde ºi o anumitã nesiguranþã în analiza poeziei contemporane; criticul cautã parcã sã lupte cu golurile de informaþie ale cititorului. A elucida o problemã e totuna cu a-l introduce ºi pe cititor în ea. De aici o notã proIon Ciocanu * fesoralã, o subliniere a adresei demersului, o citare abundentã a surselor ºi autorilor ruºi, francezi, italieni, germani. Ion CIOCANU (n. 18.I.1940, Tabani-Hotin; studii la Universitatea de Stat din Chiºinãu; a fost editor, director la Editura Hyperion, director general al Departamentului Limbi; scrie studii de investigare „fidelã“, cu diagnosticarea precisã ºi analiza pertinentã a operei ºi individualitãþii artistice a unor autori; volume cu caracter teoretic: Caractere ºi conflicte, 1968;

MIHAI CIMPOI

415
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Raisa Suveicã

Argentina Cupcea-Josu

Unele probleme de esteticã, 1973; portrete, cronici: Articole ºi cronici literare, 1969; Dialog continuu, 1977; Clipa de graþie, 1980; monografia despre I. C. Ciobanu Podurile vieþii ºi ale creaþiei, 1978; Paºii lui Vladimir Curbet, 1982; Argumentul de rigoare, 1985; Dreptul la criticã, 1990; Reflecþii ºi atitudini, 1992; a scris prozã: Fereastra deschisã, 1965; Floare rarã, 1972; Mijlocul verii, 1975 ºi poezie intimistã în stilul neopetrarchist al Eliza Botezatu lui Emanoil Bucuþa: Poeme de dragoste, 1993). Studii despre procesul literar contemporan scriu cu intermitenþã traducãtoarea Argentina CUPCEA-JOSU (n. 22.VI.1930, Cupcui-Lãpuºna; studii la Universitatea de Stat a Moldovei; a fost colaborator, profesoarã de românã la Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu ºi colaborator ºtiinþific la Institutul de Limbã ºi Literaturã); Raisa SUVEICà (n. I.VIII.1935, Cotova-Soroca; a absolvit în 1956 Universitatea de Stat a Moldovei; a fost colaborator ºtiinþific la Institutul de Limbã ºi Literaturã ºi a deþinut funcþii oficiale în

416 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Criticii literari Nicolae Bileþchi ºi Alexandru Burlacu

cadrul Ministerului Culturii; studii despre procesul literar contemporan ºi monografia despre S. Vangheli Miracolul cotidianului, 1968); Anatol GAVRILOV, teoretician aplicat la procesul literar (n. 23.II.1943, Ciobruciu-Transnistria, a absolvit, în 1965, Universitatea de Stat a Moldovei, ºi-a luat doctoratul la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei, unde a fost colaborator ºtiinþific, director, actualmente ºef sector teorie literarã; volume: Mihail Dolgan * Structura artisticã a caracterului în roman, 1976; Reflecþii asupra romanului, 1984). Studii cu aplicare la aspectele concrete ale procesului literar, uneori prea metodologizate, dar cu analize pertinente, publicã Eliza BOTEZATU (n. 7.XI.1938, Briceni-Soroca; studii la Universitatea de Stat a Moldovei; a fost ºefã a catedrei de limba ºi literatura românã a Institutului Pedagogic „Alecu Russo“ din Bãlþi; colaborator ºtiinþific superior la Institutul de

MIHAI CIMPOI

417
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; este profesoarã la Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu; volume: Poezia meditativã moldoveneascã, 1977; Patosul patriotic ºi internaþionalist al poeziei, 1979; Cheile artei, 1980; Poemul moldovenesc contemporan, 1981; Lumina darnicã a poeziei, studiu cu caracter apologetic despre P Boþu, 1987); . Nicolae BILEÞCHI (n. 12.III.1937, Dubovca-Cernãuþi; a absolvit Universitatea din Cernãuþi, colaboraRamil Portnoi tor ºtiinþific la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; volume: Consemnãri critice, 1976; Considerãri ºi reconsiderãri literare, 1983; Romanul ºi contemporaneitatea, 1984); Mihail DOLGAN (n. 5.II.1939, Rediu Mare-Hotin; a absolvit Universitatea de Stat a Moldovei; colaborator ºi ºef de sector la Institutul de Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; volume: Idee ºi imagine poeticã, 1971; Marginalii critice, 1973; Metafora poeticã ºi semniFroim (Efim) Levit * ficaþiile ei în poezia sovieticã moldoveneascã, 1974; Conºtiinþa civicã a poeziei contemporane, 1976; Poezia sovieticã moldoveneascã din anii 20–30, 1979; Crez ºi mãiestrie artisticã, 1982; Poezia militantã ºi imperativul vremii, 1983). Importante acþiuni de valorificare ºi editare a clasicilor români ºi autorilor basarabeni din secolul al XX-lea aparþin lui Ramil PORTNOI, care a plãtit tribut dogmatismului (11.I.1908, Vãrzãreºti-Lãpuºna – 18.XII.1965, Chiºinãu; studii la Universitatea

418 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Gheorghe Bogaci

Ion Osadcenco *

din Cernãuþi; a fost consultant la Uniunea Scriitorilor din Moldova; volume: Ion Creangã, 1953, ed. II, 1966; Andrei Lupan, 1958; Analize ºi aprecieri, 1959; Ecouri critice, 1963; Articole critice, 1966; a scris ºi drame irelevante); lui Froim LEVIT (10.IX.1921, Chiºinãu – 30.XII.2001, tot acolo; studii la Universitatea de Stat din Chiºinãu; a fost lector superior la Institutul Pedagogic „Alecu Russo“ din Bãlþi, colaborator ºtiinþific la Institutul de Limbã ºi Literaturã al Academiei Vasile Ciocanu de ªtiinþe a Moldovei; volume: Gheorghe Asachi, 1966; Studii de istorie literarã, 1971; File vechi, necunoscute, 1981; a editat scrierile lui Alecu Russo ºi Alexie Mateevici, V. Crãsescu, C. Conachi); Vasile BADIU (26.IX.1933, Mãgurele-Bãlþi – 29.V.1994, Chiºinãu; studii la Universitatea de Stat a Moldovei; a fost colaborator la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei;

MIHAI CIMPOI

419
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

autorul volumului Din perspectiva actualitãþii, 1975; a pregãtit ediþii ale operelor lui C. Stere, Gh. V. Madan, Magda Isanos, Iulia Hasdeu); Gheorghe BOGACI (20.IV.1915, Vasilãuþi-Hotin – 28.XI.1991, Moscova, înmormântat la Chiºinãu; studii la Facultatea de Litere ºi Filosofie a Universitãþii din Iaºi; a fost colaborator la Institutul de Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei ºi conferenþiar la Institutul Pedagogic din Irkutsk; volume: Puºkin ºi folclorul moldovenesc, 1963; Gorki ºi folcloEugeniu Russev rul moldovenesc, 1966; Al. Donici. Pagini de istoriografie literarã, 1970; Alte pagini de istoriografie literarã, 1984); Ion OSADCENCO (n. 4.XII.1927, Cahul – 17.XI.1994, Chiºinãu; a absolvit în 1951 Universitatea de Stat a Moldovei, unde a fost profesor de literatura românã; volume: Constantin Negruzzi, viaþa ºi opera, 1969, 1981; Relaþii literare moldo-ruso-ucrainene în sec. XIX, 1977); Vasile CIOCANU (n. 1.I.1942, Tabani-Hotin; studii la Universitatea de Stat a Moldovei; colaborator ºtiinþific superior ºi Ion Vasilenco director la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; volume: Constantin Stamati. Viaþa ºi opera, 1989 ºi File de istorie literarã, 1981); Eugeniu RUSSEV (24.XII.1915, Cubei-Bolgrad – s-a sinucis la 15.V.1982, Chiºinãu; studii la Facultatea de Litere ºi Filosofie a Universitãþii din Bucureºti; a fost colaborator, ºef de sector ºi director al Institutului de Istorie, colaborator la Institutul de Limbã ºi Literaturã al Academiei

420 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

de ªtiinþe a Moldovei; volume: Slova cronicãreasc㠖 ecoul bãtrânei Moldove, 1974; Cronografia moldoveneascã din veacurile XV-XVIII, 1977; Miron Costin, 1978; Ion Neculce, 1980; Cronografia moldoveneasc㠖 monument al ideologiei feudale, 1982); Ion VASILENCO (20.I.1926, PaºcaniIaºi – 13.III.1977, Chiºinãu; a absolvit, în 1951, Universitatea de Stat a Moldovei; a fãcut doctorantura la Institutul de Literaturã Universal㠄M. Gorki“ din MosConstantin Popovici cova; a fost colaborator ºtiinþific la Institutul de Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; monografia în limba rusã Alecu Russo, 1967); Constantin POPOVICI (n. 21.V.1924, Romancãuþi-Cernãuþi; a absolvit în 1951, Universitatea din Cernãuþi, unde a fost doctorand ºi conferenþiar, din 1955 este colaborator ºi ºef de sector la Institutul de Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; volume: Mihail Eminescu. Studii ºi articole, 1966; Eminescu, viaþa ºi opera, 1974, ed. II – 1976; Nicolae Corlãteanu Ion Creangã ºi basmul est-slav, 1967; Pagini de prietenie literarã, 1978; Aprecieri ºi medalioane literare, 1979); Vera PANFIL (15.VIII.1905, Ismail – 9.XII.1961, Chiºinãu; a absolvit, în 1927, Academia Agricolã din Cluj; a fost, din 1940, colaborator la Institutul de Istorie, Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; volumul Pagini de criticã ºi istorie literarã, 1961); Nicolae ROMANENCO (26.III.1906, Eisk-Krasnodar; a absolvit, în 1927, ªcoala Politehnicã din Timiºoara; a fost

MIHAI CIMPOI

421
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

instructor politic în Armata Sovieticã ºi redactor al gazetelor Grai nou ºi Înainte editate în limba românã; consultant la Uniunea Scriitorilor din URSS cu problemele literaturii române din Moldova; volume: Bogdan Petriceicu Hasdeu. Viaþa ºi opera, 1957; Confruntãri literare, 1973); Sava PÂNZARU (n. 8.IX.1932, Hanska, lângã Chiºinãu; a absolvit, în 1959, Universitatea de Stat a Moldovei; a fost, din 1961, colaborator al Institutului Alexandrina Matcovschi de Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; monografii în limba rusã: Gorki în Moldova, 1971; Fire vii…, 1978; studii despre scriitorii basarabeni); Barbu RABII (numele adevãrat: Rabinovici; n. 14.VII.1922, Galaþi; studii la Institutul Pedagogic din Chiºinãu; a fost angajat la revista satiricã Chipãruº; volume: Jurnal critic, 1967; Literatura ºi viaþa, 1962; micromonografia despre Liviu Deleanu Freamãtul de-a pururi viu, 1971); Nicolae CORLÃTEANU (n. 14.V.1915, Caracui-Lãpuºna; studii la Universitatea din Cernãuþi, 1934– 1939; a fost colaborator, ºef de secþie ºi director al Institutului de Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; academician din 1965; în afarã de lucrãri în domeniul lingvisticii, printre care menþionãm Studii asupra sistemei lexicale moldoveneºti din anii 1870–1890, 1964; Lexicologia (coautor Ion Melniciuc), 1992, a publicat micromonografia Creaþia lui I. Creangã în ºcoalã, 1984; studiul Cronicarii moldoveni ºi contemporaneitatea noastrã în creaþia scriitorilor moldoveni în ºcoalã, 1988); Lazãr CIOBANU (n. 17.XI.1932, Vasilcãu-Soroca; studii la Universitatea de Stat a Moldovei terminate în 1956; colaborator ºtiinþific la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã; micromonografia: Creaþia lui Donici în ºcoalã, 1981); Alexandrina MATCOVSCHI (n. 18.IX.1941, BrânzeniSoroca; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, terminate în 1964; a fost colaborator ºtiinþific superior la Institutul de Limbã ºi Istorie Literarã; actualmente lector la Universitatea

422 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Pedagogic㠄Ion Creangã“; volumul Prezenþe moldoveneºti în presa rusã din perioada anilor 1880– 1905; bibliografiile Iaþimirski, Sârcu); Timofei MELNIC, preocupat de raportul formã-fond (n. 22.II.1935, Bulboci-Soroca; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, 1958– 1963, unde este ºeful catedrei de literaturã românã; volume: Conþinut ºi formã în opera literarã, 1972; Frumosul artistic ºi valoarea lui educativã, 1972; Imaginea artisticã ºi procesul de creaþie, 1989; Eugen Lungu a fost în 1966–1967 colaborator la secþia de sociologie a Academiei de ªtiinþe a Moldovei, din 1967–1981 lector superior ºi conferenþiar la Institutul Pedagogic „Ion Creangã“, unde a fondat gazeta „Tânãrul învãþãtor“; în 1993–1995 ºef de catedrã de literatura românã a Universitãþii de Stat a Moldovei). Critica mai nouã ºi-a înnoit ºi ºi-a modelat instrumentarul, mutând accentul pe nuanþã, detectarea literaturitãþii ºi ºcolindu-se la noile orientãri structuraliste, textualiste, postmoderniste. Critici de vocaþie, cu dar literar, sunt Andrei ÞURCANU (n. 1.IX.1948, Cigârleni-Chiºinãu; studii la Universitatea de Stat a Moldovei ºi doctorantura la Institutul de Literaturã Universal㠄M. Gorki“ din Moscova; colaborator la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; între 1990– 1993 parlamentar; volumul Martor ocular, 1983; volumul de versuri Cãmaºa lui Nessus, 1988; reprezintã într-o viziune expresionistã, neagrã-profeticã, mitologizantã în sens ontic, o lume aflatã în disoluþie, bântuitã de ploi, ninsori, „miasme roze, lingori, „nãluci unghiulare“, „surpãri de azur“, lume care este „o suprarealitate agonicã, halucinantã, fãrã orizonturi ºi fãrã puncte de orientare“) ºi Eugen LUNGU, care scrie, de fapt, poeme critice pe marginea literaturii (n. I.X.1949, Hãsnãºenii Mari-Soroca; a absolvit, în 1975, Universitatea de Stat a Mol-

MIHAI CIMPOI

423
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

dovei, a fost redactor-ºef la Editura Enciclopedicã Gh. Asachi; din 1995 redactor-ºef al Editurii Arc). Din categoria eseiºtilor „postmoderniºti“, inteligenþi degustãtori de formule noi, sunt scriitorii-optzeciºti Vasile GÂRNEÞ, Emilian GALAICU-PÃUN, Aura CHRISTI, Vitalie CIOBANU, Valeriu MATEI. Eseismul de bunã calitate, axat pe reflecþia asupra artei ºi pe reacþia subiectivã, „colegial㓠la unii autori ºi opere a fost cultivat constant în perioada interbelicã Pavel Balmuº * de George Meniuc, Bogdan Istru (care au continuat sã scrie eseuri ºi dupã rãzboi), Nicolai Costenco, Vladimir Cavarnali, Iacob Slavov, Sergiu Matei Nica, Vasile Luþcan, iar în perioada postbelicã, în afarã de Meniuc ºi Istru, Andrei Lupan (cu expuneri oficiale de program), Grigore Vieru, Liviu Damian, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija, Ion Gheorghiþã, Vladimir Beºleagã. Critica scriitoriceascã a fost mai literarã, mai suplã ºi mai puþin ideologizatã. Documentarismul erudit aplicat minuþios este domeniul lui Pavel BALMUª (n. 18.VIII.1944, Sãrãtenii Noi-Orhei; a absolvit, în 1966, Universitatea de Stat a Moldovei; este colaborator ºtiinþific la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; studii despre Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Hâjdeu, Mateevici). Un cercetãtor avizat ºi orientat polemic al procesului literar basarabean este Alexandru BURLACU (n. 8.VI.1954, Chitai-Chilia; studii la Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chiºinãu; colaborator la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã). Valorificã documentar ºi investigheazã în lumina intransigentã a reconsiderãrii axiologice fenomenul basarabean, în care urmãreºte sistematic legitãþi, ideologii ºi mentalitãþii generaþionaliste sau legate de orientãrile localiste, modele ºi individualitãþi. Volume: Critica în labirint (Chiºinãu, 1997), Miºcarea literarã din Basarabia anilor ’30: atitudini ºi polemici (Chiºinãu, 1999); Proza basarabeanã: fasci-

424 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

naþia modelelor (Chiºinãu, 1999); Poezia basarabeanã ºi antinomiile ei (Chiºinãu, 2001); Tentaþia sincronizãrii (Timiºoara, 2002). Au publicat studii critice despre procesul literar contemporan Ana BANTOª (n. 7.IV.1951, Chirianca-Strãºeni, studii la Universitatea de Stat a Moldovei, între 1968–1973); Elena ÞAU (n. 12.VII.1946, Cuhureºtii de Sus-Camenca; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, între 1964–1969, unde este lector; voValentina Tãzlãuanu lume: Aspecte ale convenþionalului în proza scurtã moldoveneascã, 1980; Analize literarstilistice, 1986). Se afirmã în diferite domenii ale studiului critic Veronica BÂTCà (prozã scurtã), Ala COJOCARU (B. P Hasdeu, V. A. Ure. chia); Ion PLÃMÃDEALà (Dobrogeanu-Gherea ºi critica europeanã), Eugenia BOJOGA (G. Sion), Andrei LANGA (Leonard Tuchilatu), Gheorghe GHEÞU (cronici ºi studii despre structuralism); Vlad CHIRIAC (istoria tiparului, P Movilã, transnistreni), . Svetlana Korolevschi (literatura veche), Valentina TÃZLÃUANU (criticã culturalã); Constantin CHEIANU (publicisticã, cronici teatrale). Eufrosinia DVOICENCO-MARKOV (30.VI.1901, or. Oceretino, reg. Doneþk – 7.X.1980, Moscova); a fost asistentã la catedra de culturã slavonã a Universitãþii din Bucureºti pe care a terminat-o în 1930; cercetãtor ºtiinþific la Biblioteca Academiei Române; emigreazã în SUA, se stabileºte apoi în U.R.S.S., unde este cercetãtor ºtiinþific superior la Institutul de Literaturã Universal㠄M. Gorki“ din Moscova; a editat volume de studii privind opera clasicilor români ºi relaþiile literare româno-ruse: Influenþa literaturii ruse asupra scriitorului C. Stamati, Bucureºti, 1929; Viaþa ºi opera lui Constantin Stamati, contribuþiuni dupã izvoare inedite, Bucureºti, 1933; Începuturile literare ale lui B.P. Hasdeu, Bucureºti, 1936; Relaþii literare ruso-române în prima jumãtate a sec. XIX, Nauka, 1966; Puºkin în Moldova

MIHAI CIMPOI

425
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ºi Muntenia, Moscova, 1979, ultimele douã în limba rusã. Studiile au o valoare pur documentarã, absolutizând apologetica influenþã binefãcãtoare a culturii ruse asupra culturii româneºti – program ideologic promovat în întreaga perioadã postbelicã. Alina CIOBANU-TOFAN (n. 1.I.1968, Schineni-Soroca; studii la Fac. de Jurnalisticã a Universitãþii de Stat din Moldova; conf. la catedra de Literaturã Românã ºi Comparatã a Universitãþii PedaConstantin Cheianu gogice de Stat „I. Creang㔠din Chiºinãu; vol. Spiritus loci, variaþiuni pe o temã, Chiºinãu, 2001) îmbrãþiºeazã o formulã de cercetare universitarã, aplicatã, documentatã, prin grila modelelor catalitice ºi a miturilor Centrului ºi Marginii (Provincie).
HOMO FOLCLORICUS

În virtutea condiþiilor specifice hãrãzite de istorie scriitorul ºi, în genere, omul de culturã basarabean este un homo folcloricus. Pentru a-ºi pãstra fiinþa naþionalã, el, urmând cursul palingenezic al destinului, retrãieºtre trecutul prin intermediul, fireºte, al folclorului, prin fidelitatea constantã faþã de tradiþie. Atunci când pleacã la rãzboi, Bogdan Petriceicu Hasdeu era povãþuit într-o scrisoare a tatãlui sãu, Alexandru Hâjdeu, din 28 iunie 1854 cu un pasaj dintr-un text folcloric, gãsit la boierul basarabean Vasile Criste: „Dacã vrei ca glonþul duºman sã-þi cruþe viaþa în toiul luptei, pãstreazã curãþenia trupului, fii cast, nu-þi spurca trupul ºi mergi la rãzboi cu tot atâta sfinþenie cum mergi la primirea sfintelor taine, la împãrtãºania cu trupul ºi sângele Mântuitorului nostru Hristos… Ia cunoºtinþã de acest sfat al experienþei strãmoºilor noºtri“.

426 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Ca ºi preotul sau ascetul, dupã cum explicã Mircea Eliade, eroul depãºeºte condiþia umanã prin valoarea magicã a castitãþii, prin ieºirea din starea profanã. Printr-o asemenea iniþiere în experienþa spiritualã ºi moralã a strãmoºilor românul basarabean îºi pãstreazã fiinþa în sens fizic ºi metafizic, având ºtiinþa faptului cã nu trãirea istoriei oferã ºansa existenþei, ci retrãirea „fenomenului originar“, a protoistoriei ºi preistoriei. „Precizarea leagãnului unui popor intereseazã mai mult ca descifrarea unui manuscris medieval. Nu mai e o «glorie» atât de mare sã fii creator de istorie. Este mult mai preþioasã apartenenþa la o «rasã» originalã. Este ºi nu este interesant sã ai o literaturã mare, o artã modernã valoroasã, o filosofie personalã. Dar toate acestea sunt întrecute de participarea la o mare «tradiþie», spiritualã, care-ºi are rãdãcinile în protoistorie, ºi pe care istoria n-a fãcut decât s-o «adultereze»“ (Mircea Eliade, Fragmentarium, Deva, 1990, p. 47). Dintre marii clasici, Bogdan Petriceicu Hasdeu îºi expune programatica convingere c㠄nu poate fi un mijloc interesant ºi mai sigur de a cunoaºte forþele morale ºi intelectuale ale unei naþiuni, decât numai prin literaturã ºi cã nu este alt mijloc mai nemerit ºi mai frumos de a da unei literaturi culte un caracter original ºi distinctiv, decât numai nutrind-o din literatura popularã, precum literatura popularã se adapã din fântânele unui instinct virginal“ (B. P Hasdeu, Articole ºi studii . literare, Bucureºti, 1961, p. 138), iar Alecu Russo, pretextând cã marºa progresivã a civilizaþiei aºterne uitarea asupra punctelor de pornire, afirmã cã noi, românii, suntem tocmai în „punctul acela unde viaþa tradiþiilor se preface în viaþã istoricã, limbã, nãravurile ºi aplecãrile întipãrindu-se în sufletul unui neam“ (A. Russo, Piatra teiului, Bucureºti, 1967, p. 121). Credinþa cã folclorul este atât „oglinda deplinã a individualitãþii creatoare a poporului“ (Mateevici), cât ºi modalitatea cea mai eficientã de pãstrare a fiinþei prin înclinarea cumpenei înspre „viaþa tradiþiilor“ ameninþatã sã se prefacã în „viaþa istoricã“, este axul ontologic al culturii române din Basarabia. În aceastã credinþã intrã atât identificarea,

MIHAI CIMPOI

427
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

herderianã, cu omul natural, marcarea, mioriticã, de destinul cosmic, utilizarea tehnicilor folclorului, transsubstanþierea lui cât ºi o mai substanþialã legãturã fiinþialã cu el în sensul lui Eminescu, care de altfel retopeºte în creaþia sa Caietul anonim basarabean (Cântece din Basarabia include ºi Vasile Alecsandri în florilegiul sãu). E vorba chiar de o forma mentis folcloricã, ce presupune o formaþie de „autoriu popular, rustic“, precum o atestãm la Constantin Stamati, Alexie Mateevici, Gheorghe Pãun, Tudose Roman, Gheorghe V. Madan sau într-o formã mai complexã la Vasile Vasilache, Grigore Vieru, Ion Druþã, dar ºi un tip de creator care cautã modernitatea ascunsã a formulelor folclorice, astfel apãrând adevãrate miracole: baladele lui Ion Vatamanu, Anatol Codru sau Dumitru Matcovschi, reluarea unor motive folclorice în Preludiul Bucuriei ºi traducerile din bâlinele ruseºti ale lui George Meniuc, volumul Citirea proverbelor al lui Vasile Romanciuc, piesele pentru copii ale lui Iulian Filip. Folcloristica basarabeanã s-a impus în special prin „ºcoala Hasdeu“, care a anunþat ca program autenticitatea, documentarea folcloricã minuþioasã, utilizarea variantelor obþinute prin anchete, studiul comparat ºi prin corpusul Creaþia popularã moldoveneascã în 17 volume, elaborat ºi editat între anii 1975–1987: Poezia liricã, 1975; Poezia obiceiurilor calendarice, 1975; Legende, tradiþii ºi povestiri orale, 1975; Balada popularã, 1976; Povestiri fantastice, 1976; Cântece de dragoste, 1976; Strigãturi, amintiri ºi scrisori versificate, 1978; Folclorul copiilor, 1978; Snoave ºi anecdote, 1979; Folclorul obiceiurilor de familie, 1979; Ghicitori, 1980; Poveºti nuvelistice, 1980; Proverbe ºi zicãtori, 1981; Teatru popular, 1981; Cântece revoluþionare ºi sovietice, 1982; Epos eroic, 1983. Corpusul a beneficiat de concursul unui numãr mare de folcloriºti care au valorificat întreaga lor activitate de documentare, cercetãri pe teren, angajare a povestitorilor populari, studiere ºi sistematizare: Grigore BOTEZATU (n. 14.I.1928, Baraboi-Soroca; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, terminate în 1954; a fost mai mult timp ºef al sectorului ºi director al Institutului de Folclor al Academiei de ªtiinþe a

428 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Autorii corpusului „Creaþia popular㓠în 17 volume: Sergiu Moraru, Andrei Hâncu, Efim Junghietu, Victor Cirimpei, Ion Buruianã, Nicolae Bãieºu, Grigore Botezatu

Republicii Moldova; monografia: Folclorul haiducesc din Moldova, 1967; prelucrãri de basme); Efim JUNGHIETU (18.X.1939, Petreºti-Ungheni – 6.I.1993, Chiºinãu; dupã terminarea studiilor la Universitatea de Stat a Moldovei a fost angajat în institutele de specialitate ale Academiei de ªtiinþe a Moldovei; studii: Contribuþie la studierea scrisorilor populare în versuri, 1969; Studiu asupra folclorului moldovenesc din perioada rãzboiului, 1975; Note privind sistematizarea ºi clasificarea liricii populare moldoveneºti, 1980; Despre structura fondului internaþional al proverbelor moldoveneºti, 1981); Victor CIRIMPEI (n. 15.II.1940, Drãgãneºti-Bãlþi; studii la Universitatea de Stat a Moldovei ºi doctorantura la Institutul de Literaturã Universal㠄M. Gorki“ din Moscova, 1967; din 1968 secretar ºtiinþific la sectorul ºi Institutul de Folclor al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; studiul monografic Realizãri ale folcloristicii timpurii moldoveneºti, 1978); Sergiu MORARU (n.10.X.1946, Obreja Veche-Orhei, m. 21.V.1996 Chiºinãu; dupã terminarea, în 1969, a studiilor la Universitatea de Stat a Moldovei, a fãcut doctorantura la Institutul de Literaturã Universal㠄M. Gorki“ din Moscova; din 1973 cercetãtor la institutele de specialitate ale Academiei de ªtiinþe a Moldovei; volume: Poetica liricii populare moldoveneºti, 1978; Lumea ghicitorilor, 1981); Nicolae BÃIEªU (n. 24.VI.1934,

MIHAI CIMPOI

429
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Caracuºenii Vechi-Hotin; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, 1956–1961; cercetãtor la Institutul de Etnografie ºi Folclor al Academiei de ªtiinþe a Moldovei; studii: Din poetica ºi stilul calendarelor, 1969; Poezia popularã moldoveneascã a obiceiurilor de Anul Nou, 1972; Privire asupra evoluþiei istorice a colindelor, 1974; Folclorul ritualic ºi viaþa, 1981; Rolul educativ al folclorului copiilor, 1980); Valentin ZELENCIUC (n. 20.X.1928, Novogrigorievka, reg. Nikolaev; dupã absolvirea Universitãþii de Stat a Moldovei în 1951, a urmat doctorantura la Institutul de Etnografie din Moscova; din 1969, ºef al secþiei de etnografie ºi studiere a artelor a Academiei de ªtiinþe a Moldovei; vol.: Schiþe privind datinile moldoveneºti, 1959; Arta decorativã popularã din Moldova, 1978; Populaþia Moldovei, 1973; Populaþia Basarabiei ºi regiunilor de pe malul stâng al Nistrului, 1979); Andrei HÂNCU (n. 3.VII.1929, Mateuþi-Soroca; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, 1956–1957; din 1968 cercetãtor la institutele de specialitate ale Academiei de ªtiinþe a Moldovei; volume: Balada popular㠄Mioriþa“, 1967; Eposul baladic la moldoveni, 1977); Victor GAÞAC (n. 2.VI.1933 Lipcani-Hotin, studii la Universitatea de Stat a Moldovei încheiate în 1955 ºi doctorantura la Moscova, unde conduce sectorul de folclor al Institutului de Literaturã Universal㠄M. Gorki“; monografii: Eposul eroic est-romanic, 1967; Folclorul ºi relaþiile istorice moldo-ruso-ucrainene, 1975); Gheorghe SPÃTARU (n. 9.IV.1933, Horbova-Herþa, reg. Cernãuþi, m. 5.IV.1994, Chiºinãu; studii la Universitatea de Stat a Moldovei, 1956–1961; a fost deportat ºi supus represaliilor; a fãcut doctorantura, ulterior funcþionînd ca cercetãtor la institutele de specialitate ale Academiei de ªtiinþe a Moldovei; volume: Drama popularã moldoveneascã, 1976; Drama popularã moldoveneascã, 1980; În lumea teatrului popular, 1984). Studii sociolizante a întreprins Ion D. Ciobanu (n. 25.IV.1910, Culnaia-Veche din Sudul Basarabiei, m. 7.I.2000, Chiºinãu; studii la Institutul Pedagogic din Tiraspol; a fost director al Institutului de Istorie, Limbã ºi Literaturã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei ºi ºef al sectorului de folclor; monografia în

430 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Academicianul-folclorist Victor Gaþac (în centru), alãturi de colegii-folcloriºti Nicolae Bãieºu, Grigore Botezatu, Efim Junghietu, Ion Buruianã

limba rusã Poezia liricã popularã moldoveneascã, 1975), autorul groteºtei Gramatici a limbii moldoveneºti bazatã pe graiul „norodnic“. Remarcabili cercetãtori cu o contribuþie originalã la studiul folclorului basarabean sunt Petre V ªTEFÃNUCà (n. 14.IX.1906, . Ialoveni de lângã Chiºinãu – 12.VII.1942, lagãrul sovietic pentru deþinuþi politici din Tatarstan; creaþia sa a fost adunatã în Folclor ºi tradiþii populare, 2 volume, Chiºinãu, 1991, studiu introductiv de Gh. Botezatu ºi A. Hâncu) ºi Tatiana GÃLUªCÃCRªMARU (31.XII.1923, Izvoare-Soroca – 30.IV .1993, Bucureºti; a absolvit Facultatea de Litere la Iaºi, 1930–1934; a fost profesoarã la mai multe licee din Bãlþi, Tulcea, Arad, Soroca, Periº, Buziaº; a adunat ºi editat 2 volume de Folclor basarabean, Bãlþi, 1938; în vol. Mioriþa la dacoromâni ºi aromâni, Bucureºti, 1992, a publicat 50 de variante ale cântecului Mioriþei). Folclorul basarabean include atât perle cu o coloraturã existenþialã uimitoare de felul „ªi eu m-aº duci / ªi mi-i cale-în cruci, / ªi nu pot rãzbate / De strãinãtate, / De copaci cãzuþi, / De voinici stãtuþi, / De tufi tufoasã, / De fete frumoas㓠(din Caietul anonim gãsit în manuscrisele lui Eminescu), cât ºi piese care conþin expresia exactã a realitãþilor sociale trãite ºi a senti-

MIHAI CIMPOI

431
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

mentului înstrãinãrii („La colhoz pe dealul mare / Cine furã acela are“, „Mãi Staline mustãcios, / Ce-ai dat lumea la colhoz“…) Cenzurat ºi chiar interzis din cauza conþinutului sãu naþional ºi „religios“, folclorul basarabean a rãmas, totuºi, fântâna instinctului virginal care a acumulat ºi a pãstrat reflexele protoistoriei ºi preistoriei dacoromâne.
PREZENÞE BASARABENE Î N L I T E R AT U R A R O M Â N Ã POSTBELICÃ

Petre V. ªtefãnucã

O pleiadã întreagã de scriitori originari din Basarabia fac parte din contextul literar postbelic românesc, unii dintre ei fiind personalitãþi marcante ale acestei perioade dramatice, cei de-ai doilea fãcând figurã de literaþi mai modeºti, dar atestând o prezenþã activã în viaþa literarã, cei de-ai treilea mergând pe linia minimei rezistenþe, a conformismului. Care este contribuþia originalã sub aspectul particularitãþilor basarabene ale comportamentului inteTatiana Gãluºcã cu soþul lectual ºi artistic al acestor scriitori? Fireºte, basarabenismul nici nu poate fi depistat dacã nu se pune special problema gãsirii ºi semnalãrii lui printr-o hârtie de turnesol menitã sã descopere fondul reactivelor. Faptul relevãrii este agravat ºi de imposibilitatea abordãrii ca atare, în împrejurãri istorice ºtiute, a tematicii basarabene, lucru întâmplat abia dupã 1989. Pânã la acest moment de deschidere, basarabenismul

432 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

este adânc codificat genetic, aluziv-subtextual ºi manifestat predominant în formele literaturii de exil – de exil interior în cazul lui Andrei Ciurunga, la care tema Basarabiei reizbucneºte în condiþiile înlãturãrii ei ca tabu ideologico-politic, sau de exil dublu interior ºi exterior ca în cazul lui Paul Goma, care, de asemenea, reactualizeazã motivele basarabene, sau de exil exterior de felul celui fin interiorizat al lui Alexandru Lungu. Dincolo de acest caracter eminamente de exil, basarabenismul se manifestã în primatul culturalului ºi naþionalului, apoi în gustul pentru enciclopedism ºi universalitate intelectualã (A. E. Baconsky, Victor Kernbach), în „glasul faptelor“ pe linia steristã a valorificãrii documentului biografic ºi social (Paul Goma), în misionarism (Adrian Pãunescu) ºi, bineînþeles, în nostalgia copilãriei, a originilor ca univers paradisiac. Disidenþa românilor originari din Basarabia este nu numai expresã ºi extravertitã ca în cazul lui Paul Goma, ci surdinizat-intelectualã, introvertitã, obþinând contururile clare ale evasionismului de speþã artisticã (onirismul lui Leonid Dimov, estetismul ºi „existenþialismul“ lui Baconsky, intelectualismul neobarbian al lui Cezar Baltag). Nu lipseºte, evident, nici oportunismul, împins adesea la limite groteºti (Victor Tulbure), dupã cum nu sunt absolviþi de faze dominate de dogmatism conjunctural sub semnul terorii istoriei sociale nici poeþii reprezentativi. Dincolo de eclipse, de rãtãciri dogmatice ºi partizanale sporadice sau de regretabile oportunisme de lungã duratã ºi consecvente cu ele însele, basarabenii sunt printre cei care propun ºi realizeazã o implozie a autenticitãþii. Aerul pe care-l aduc în Cetatea cu gândire osificatã este cel al vechimii arhetipale, cel rece, „hyperionic“, al depãrtãrilor cosmice, cel inocent al copilãriei ºi cel crud, tensionat ºi pus adesea în colbele hermetismului intelectualizant al modernitãþii. Spre a asigura reuºita acestei implozii se recurge la transsubstanþierea materiei poetice folosite, la culorile sumbre, neantizatoare ale târziului bacovian, la lumina dintâi blagianã (ºi, fireºte, eminescianã), precum ºi la sunetele apelor învãlmãºite ale increatului barbian. În spiritul ultimului ceas al modernismului (ceas alb, cum ar zice Ion Barbu) se reinstaleazã demiurgismul limbajului, „imanenþa

MIHAI CIMPOI

433
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

lumii valorilor literare“ (expresia este a lui Baconsky). Poeþii se dedau, în luminile conºtiinþei redeºteptate, unui spectacol superb de lansare a iniþiativelor ºi strategiilor po(i)etice destinate sã submineze mentalitatea modelatã de conjunctura politicã, s-o redimensioneze sau s-o substituie cu fermitate. Cezar Baltag impune „spaþiul purei tensiuni spirituale“ (Ion Pop) prin rãsfrângerile de tip barbian, prin problematizãrile existenþiale ºi incursiunile în lumea esenþelor ºi în toate perspectivele universului („E aci un loc din care-n toate / laturile lumii mã aud“). Este un poet încercat la malurile Acumului de „un dor de fãrã mal“, care aspirã la Absolut („Totul sau nimicul“) ºi care, atingând conturul speratelor esenþe prin spulberarea tenebrelor, simte neantizarea lor. Oricum, se supune acestui suveran principiu al „metamorfozelor întoarse“, al veºnicelor reluãri ciclice, expresie a ieºirii fiinþei din tipare impuse. În punctul-summum al stãrilor dense, de teribilã intensitate, poetul refuzã cuvintele, adicã metafora cãutatã, încredinþându-se scrisului „frumos“, eliptic, concentrator de sensuri. Adrian Pãunescu sparge „somnul comun“ prin întreþinerea permanentã, în versuri oraculare (existente ºi la Baltag), de un mesianism invadat de „canonada lacrimilor“, a „teribilelor temperaturi“ etice ºi naþionale, proclamându-se poet-Þarã, poet-fenomen istoric, secretând masiv ca viermele firele de mãtase, poezia electrizând prin demonie cantabilã sau contrariind prin luãri de atitudini ideologice publicul. Dincolo de tensionãrile deliberate sau scãderile retorice ale discursului, Pãunescu impune – în linia misionarismului eroico-sentimental basarabean – un jurnal ardent al trãirii durerii, delirului, sentimentului culpabilitãþii („îmi asum toatã vina“) atât în micul lui infern, cât ºi în marele infern al lumii sau în marele paradis al patriei. „Demiurgul fonf“ al lui Ion Barbu se mutã parcã în poezia lui Leonid Dimov, acceptând ipostaza unui istrion trufaº, datoritã gesticulaþiei stranii a cãruia lumea ia fiinþã, se replãmãdeºte, îºi îngroaºã grotesc dimensiunile, pluteºte în „suprarealitãþi“, se rostogoleºte în hãuri, ia chip de nou Turn Babel, trece succesiv prin regim de Paradis sau infern. Un simplu far portuar stârneºte, bunãoarã, imaginea unor universuri cu categorii de

434 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

oameni, cu þãri ºi mãri, cu societãþi uitate („Când ai sã vezi imensul foc neghiob / Sã nu te sperii: are lumi în glob. / Se va ivi deodatã, ca din nor / Portocaliu ºi înspãimântãtor, / Fixat în vãgãuni cu tãlpi uriaºe, / Þine pe postament întregi oraºe, / Cu genii, cu fierari, cu mecanisme / ªi meºteri gânditori: zburând în cizme, / În sfera lui cât nopþile de mare / Sunt þãri ºi mãri cu insuli plutitoare / Ducând în cântec societãþi uitate / Pe valul cald spre maluri fermecate. / Sunt bâlciuri cu amurg rotit întruna / ªi cete de ogari ce latrã luna / Acolo-i tot ce-am inventat anume / Sã fie fãrã noimã, fãrã nume / Sã vadã cum, într-un etern suspin / Se-ncheagã chipul celor care vin / Acolo, dacã urmãreºti pe hartã, / Suntem ºi noi, priveºte, lângã poart㓠– În munþi). Lumile exotice, suprareale se nasc din demonia picarescã a poetului, mereu predispus spre aventuri „demiurgice“ copilãreºti-savante, spre repetarea genezei, spre de-mitizare sau re-mitizare în spirit propriu, spre ridicarea la sublim sau reducerea la absurd. Printr-un enorm mecanism baroc ce traduce balcanismul sãu funciar, acest poet nãscut în sudul Basarabiei, aduce, în poezia românã, ca ºi fostul prefect al Bolgradului Alexandru Macedonski, „zborul de lume uitãtor“ ºi „farmecul de himer㓠al ieºirii din real (Noapte de decembrie). În confesiunile peisagistice, în specific-basarabenele reveniri la punctele de plecare („Nimeni nu moare ºi n-a murit niciodatã, / Lucrurile se reîntorc doar acolo unde au plecat“– Aeternitas), în viziunea vidului ºi a fluxului memoriei, Anatol E. Baconsky, promotorul direcþiei steliste înnoitoare, ºi-a tradus programul reformator de renunþare la formele mimetice, la falsele auspicii realiste, demonstrând faptul cã poezia nu oglindeºte realitãþi, ci se constituie în altã realitate suprapusã, devine o replicã a realului, ale cãrui date se restructureazã. Baconsky vorbeºte, cu aerul noutãþii vãdite în context românesc, despre dedublarea referinþei în cadrul poeziei, dictatã de noile raporturi poetice patronate de noua ordine coherentã a poeziei, streinã ºi incompatibilã cu cea anterioarã a realului. Eseul Schiþã de fenomenologie poeticã (1969) pledeazã pentru atât de moderna concepþie, promovatã în domeniul filosofiei ºi de Heidegger, a poeziei ce

MIHAI CIMPOI

435
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

se creeazã din „materia“ limbajului. Este intuit cu deosebitã siguranþã ºi rolul memoriei abisale în creaþia poeticã, adicã al unei memorii care depoziteazã atât raþionalul cât ºi ceea ce este refulat, îndepãrtat ºi obscur, fapt confirmat ºi de investigaþiile lui Jung ºi Eliade. Raþionalul ºi iraþionalul se interdeterminã într-un proces de elaborare poeticã ce împacã inspiraþia ºi efortul. Poezia îºi creeazã, astfel, singurã structurile sub semnul autarhiei. Dupã pãrerea poetului, confirmatã pe deplin de evoluþia lirismului modern, are loc un declin al metaforei (ca element al stilului), înlocuitã cu o coherenþã de tip metaforic: „Cred cã, în structura versurilor, metafora îºi va rezerva o altã funcþie, disimulându-ºi fizionomia specificã în fluxul limbajului pe un temei contrapunctic ºi devenind un element al ritmului interior, în sensul de organizare a mutaþiilor în lanþ, pe care le presupune creaþia. Caracterul ei decorativ e menit sã se estompeze pânã la dispariþie“ (A. E. Baconsky, Meridiane, Bucureºti, 1969, p. 46). Personalitate mai complexã decât însuºi artistul, dupã cum observa I. Negoiþescu, optând între societatea comunistã ºi cea de consum, ambele abhorate, „mare reformator al literaturii române contemporane“ (Liviu Petrescu), dezavantajat de compromisurile oportuniste (vezi în acest sens polemica PetrescuGrigurcu în România literarã, nr. 40, 1994, ºi nr. 5, 1995), Anatol E. Baconsky rãmâne totuºi o conºtiinþã deschisã, ajutatã ºi de o seducãtoare erudiþie, spre zãrile ontologic colorate ale lirismului modern. Ce reactivi basarabeni provoacã hârtia de turnesol la prozatori? Spiritul lor rector rãmâne Constantin Stere, oricare ar fi strategiile ºi formulele narative pe care le îmbrãþiºeazã: frust-naturaliste ca în romanele ºi nuvelele lui Paul Goma sau parabolico-utopice, realist-fantastice, simbolico-lirice, mitologico-romantice (nuvelele din Echinoxul nebunilor ºi romanul antiutopic Biserica neagrã al lui Baconsky, nuvelele din Pisici pentru export, Rãpirea din adâncuri, romanele Domniºoara ºi Dincolo de Lisabona ale lui Anatolie Paniº, nuvelele fantastice ºi romanele Cumpãna din cetate, Pasul alãturea ºi Zodia vãrsãtorului de apã ale Olgãi Caba, nuvelele ºi romanele Verei Hudici, nuvelele, romanul Mirele ºi eseurile lui Vasile Andru).

436 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Analiza pe care o face I. Negoiþescu operei lui Paul Goma, „excepþional poet al cruzimii“ în spiritul naturalismului absolut ca expresie a realitãþii imediate ºi problematizate prin considerente politice, adicã a experienþei proprii ºi documentelor, confirmã aserþiunea noastrã. Fenomenologia cruzimii, consideratã în autonomia ei, asigurã, dupã pãrerea criticului, modernitatea vãditã a operei sale (în mãsura în care, zice el, modernitatea în sine poate alcãtui o valoare). „Supus pretutindeni experienþei personale, pe care o utilizeazã ca pe un document, nu însã experienþei interioare, subiective, cãci el este prin excelenþã un scriitor obiectiv; supus apoi documentului propriu-zis, ispitit însã de romanesc, de la care împrumutã procedeele moderne (monologul interior, schimbarea perspectivei narative din punctul de vedere al persoanei, timpului, locului) – ºi nu numai ca un alibi pentru document, Goma renunþã cu vãditã nostalgie la personajele pitoreºti sau funambulesc literare (un þigan deºtept ºi simpatic în Ostinato, un lipovean stupid ºi ºmecher în Garda inversã (1979), o Lila Piper maliþioasã ºi francã în Bonifacia, o Vanessã candidã ºi enigmaticã în Chassé-croisé, memorabile individualitãþi, deºi portretul lor nu depãºeºte creionul, cãci vocaþia sa cea mai onoratã îl mânã spre produºii colectiv stigmatizaþi ai ororii ºi cruzimii“ (I. Negoiþescu, Scriitori contemporani, Cluj, 1994, p. 192). Prin urmare, ceea ce propune Paul GOMA e o fenomenologie a cruzimii, majoritatea personajelor sale fiind monºtrii acesteia. Nãscut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, com. Vatici, jud. Orhei, într-o familie de învãþãtori, se refugiazã împreunã cu pãrinþii în Transilvania. Tatãl sãu reuºeºte sã obþinã acte salvatoare. Dupã ce terminã cu mari dificultãþi liceul din cauza cã este considerat suspect, se înscrie la ªcoala de Literatur㠄Mihai Eminescu“ ºi, concomitent, la Facultatea de Filologie a Universitãþii din Cluj, de unde este exmatriculat pe motive politice. În noiembrie 1956 este arestat ºi aruncat în închisorile din Jilava ºi Gherla. În 1971 îi apare, în Germania ºi în Franþa, romanul Ostinato, dupã care publicã, în germanã ºi francezã, romanul Uºa noastrã cea de toate zilele (1972). La Editura Gallimard îi apar în continuare: Gherla, 1976; În cerc, 1977;

MIHAI CIMPOI

437
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Garda inversã, 1979. Semneazã Charta 77, îndemnându-l, printr-o scrisoare, ºi pe Ceauºescu sã facã acelaºi lucru. Este persecutat de Securitate, maltratat ºi ameninþat cu moartea. La 20 decembrie 1977 pãrãseºte România ºi se stabileºte cu familia la Paris. „România, în 1977, a cunoscut douã cutremure: unul de pãmânt în martie, ºi altul al oamenilor, prin Miºcarea Goma“, scria La Nouvel Observateur. Urmeazã o bogatã recoltã Paul Goma romanescã: Le tremblement des hommes, 1979 (în româneºte: Culoarea curcubeului 77); Les chiens de mort, 1981 (în rom.: Patimile dupã Piteºti); Chassé-croisé, 1983 (în rom.: Soldatul câinelui, 1991); Bonifacia, 1986 (în România apare în 1991), Le Calidor (în rom.: Din Calidor, 1989 în Germania, 1990 la Bucureºti ºi Chiºinãu). Critica literarã româneascã, pusã în faþa cãrþilor lui Paul Goma, continuã sã se întrebe, prudentã, dacã reprezintã un caz estetic sau numai unul politic. Adicã: este pur ºi simplu un disident sau este ºi un artist al cuvântului? Este doar un memorialist sau ºi un autor de ficþiune? Se mai întreabã dacã opera sa nu va mai produce modificãri în ierarhiile literare (Marta Petreu în România literarã, nr. 3, 1991), considerând Gherla drept „una din marile cãrþi ale literaturii române“ (Alex. ªtefãnescu în aceeaºi revistã, nr. 37, 1990). Rar se întâmplã ca prudenþele – mari – sã se asocieze recunoaºterii marilor calitãþi literare. Optica geograficã, încã atât de viabilã, îºi spune cuvântul: Goma este basarabeanul afirmat în afara contextului dramatic basarabean, iar pentru literatura românã este scriitorul cu cãrþile scrise în afara þãrii ºi, pe deasupra, editate târziu. Recuperarea valoricã a autorului Gherlei ridicã, aºadar, probleme de ordin extraliterar.

438 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Nu mai puþine sunt ºi problemele de ordin pur literar, cea mai gravã fiind imposibilitatea de a categorisi documentul, fãrã reticenþe, drept literaturã. Importã acest fapt oare într-un timp în care documentarul eclipseazã prin forþa sa imaginarul? Mai cu seamã dacã e înfãþiºat cu… artã. Marele merit al lui Paul Goma e acela de a exprima adevãrul cu o autenticitate ce nu admite nici o notã de contrafãcut ºi cu o ardoare eticã ce nu permite nesocotirea mãcar parþialã a lui. Adevãrul întreg mãrturisit pânã în pânzele albe este imperativul categoric în lumina austerã a cãruia scrisul lui Goma capãtã calitatea cea mai de preþ. Confesionalitatea pãtimaºã e obþinutã, paradoxal, prin menþinerea cruditãþii realiste a desenului, faptele copleºesc ele însele prin atrocitatea lor, ajutând artisticul sau chiar suplinindu-l prin fondul lor de groazã, de imposibil sub aspectul inumanului de absurditate ºi demonic. Universul concentraþionar are o existenþã absurdã prin el însuºi, ºi Paul Goma prezintã desenul lui fenomenologic fidel. Este un univers închis, autarhic, ce ascultã de legi imanente. Ludicul este absolut exclus; existã, de fapt, un joc: cel grav, al morþii. Se trãieºte în acest minus-univers sub semnul spaimei (dar ºi al rezistenþei), la limita vieþii. Omul se aflã acolo faþã în faþã cu Neantul. Puterea celui de-al doilea este absolutã, ca ºi condiþia de neajutorat a celui dintâi. În fond, sunt douã figuri tragice, destinul marelui cãlãu Nikolski, ºeful de temut al securitãþii române, condamnat mai apoi la moarte, e un fapt elocvent. Momentele de solidaritate, de întrajutorare sunt miºcãtoare, la Goma. Universul concentraþionar este intens colorat etic ºi ontologic. În oglinda lui se strãvãd adâncurile abisale ale Fiinþei umane, nobleþea, ca ºi animalicul, ancestralul tulbure, prãpãstiosul. „Poezia de închisoare nu trebuie judecatã din afarã, nici mãcar de cãtre puºcãriaºii odatã eliberaþi“, spune la un moment dat Paul Goma. „Poezia din puºcãrie n-are ce face cu libertatea, dupã cum libertatea respinge aceastã poezie. Care poezie respinge tiparul.“

MIHAI CIMPOI

439
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Libertatea lipseºte cu desãvârºire în universul concentraþionar (al Gherlei, în speþã). Actul refulãrii prilejuieºte efectul compensativ al fantasmãrii. Maternul, imaginea mamei (ca ºi a unei iubite comune proiectate ipotetic) supravegheazã acest univers, îi garanteazã cel puþin un început securizant. Oricând poþi sã te retragi în el, imaginar. Nesuportarea libertãþii este indiciul închiderii totale în suferinþã, al rafinamentului masochist cu care culmineazã neantizarea fiinþei. Cercul devenirii întru nefiinþã se închide tragic în fascinaþia negativã a torturii. Sub acest aspect Gherla, care se încheie cu un astfel de efect, ultim, al suferinþei, este construit bine. (Deci, Goma construieºte, ordoneazã, structureazã faptele în ciuda senzaþiei de flux discontinuu suprarealist!) ªtiind dragostea filialã a naratorului pentru mama sa, replica finalã a lui Goiciu – „Libertate uºoarã, bã, ºi-ºi-ºi coco-complimente lu-lu-lu! mã-ta!“ – trebuie sã o receptãm nu ca pe o ironie maliþioasã, ci ca pe o ironie tragicã prin care se vãdeºte demonizarea deplinã a lui Goiciu, cãlãul-model, lipsa oricãrei rezerve de sfinþenie. Neantul se deschide, abia, în aceastã frazã finalã. El e dincolo de rânduiala închisorii: e în „sufletul“ cãlãului. Neantul lucreazã însã în limbaj, mai întâi luând nuanþe de joc inocent (rusismele în gura basarabenilor), iar mai apoi instaurându-se ca vid de sens ºi de Fiinþã. Lipovanul Vasea duce la extrem procesul, vorbind o românã monstruoasã nu numai ca pronunþie: „D’a gu-uman minuz, ’uã! da n-ai bordzie!“ Limbajul temnicerilor se reduce la câteva zeci de cuvinte: este un minus-limbaj, iarãºi opus limbii naturale „basarabene“ cãruia Goma îi dezvãluie frumuseþile în naraþiunea autobiograficã Din Calidor. Calidorul casei pãrinteºti din Mana este un axis mundi, în timp ce închisoarea din Gherla (Gherla s-a generalizat, însemnând în româneºte închisoare) este o contraaxã a lumii. Mana este paradisul (tulburat), pe câtã vreme Gherla este infernul. Trecerea se face prin „calidorul“ fiinþei româneºti, constituit de indolenþa mioriticã. Condiþia românului e agravatã în istorie de neîmpotrivirea creºtineascã la rãu, pe care el o acceptã ca un dat fiinþial. Goma interpreteazã aceastã credinþã ca pe o rãtãcire, ca pe o laºitate.

440 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Fenomenologia firii românului e fãcutã energic, cu o tentã amãruie sau cu observaþii acide. Cu aceeaºi precizie fenomenologicã este înfãþiºat ºi fenomenul basarabean. De fapt, destinul lui Goma este destinul unui basarabean. Este un fatum nemilos care îi marcheazã existenþa. Basarabeanul împãrtãºeºte prin excelenþã condiþia miticului Agamemnon: „Îi înfruntã pe duºmani, îi biruie, dar este omorât de ai sãi“. Importantã este contribuþia basarabenilor în domeniul criticii ºi istoriei literare, al valorificãrii documentelor, manuscriselor, tipãriturilor ce þin de literatura veche (religioasã) româneascã ºi modernã (Antonie Plãmãdealã, Nestor Vornicescu, George Munteanu, Georgeta Horodincã, Gheorghe Grigurcu, Victor Crãciun). Critic-scriitor, consubstanþial cu literaþii despre care scrie, el însuºi poet, Gheorghe GRIGURCU este „o figurã deosebit de importantã a criticii româneºti actuale, în tradiþia ei cea mai înaltã ºi mai fecund㓠(I. Negoiþescu). Este un critic cu caracter ºi program în linie lovinescianã, portretist ºi diagnostician remarcabil, cu darul de a tãia fulgerãtor nodul gordian ºi a ne oferi esenþele în comprimate aforistice. În comportamentul ºi demersul creatorului, decisivã este moralitatea, pe care criticul însuºi o slujeºte cu devotament, nu fãrã atitudini partizanale tranºante ºi fãrã intentãri de procese în perioada de dupã 1990 (nãscut la 16.IV.1936 în Soroca, studii filologice la Cluj; volume de criticã: Teritoriu liric, 1972; Idei ºi forme critice, 1973; Bacovia, un antisentimental, 1974; Poeþi români de azi, 1981; Între critici, Cluj, 1983; Existenþa poeziei, 1986; De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiº, 1989; Peisaj critic, 1994; volume de poezie, dupã pãrerea lui Eugen Barbu „mecanicã, geometricã, cristalizatã, aproape teoreticã“: Un trandafir învaþã matematica, 1968; Trei nori, 1969, Cluj; Râul incinerat, 1971; Salut viaþã, 1973; Înflorirea lucrurilor, Timiºoara, 1973; Apologii, 1975; Rigoarea vãzduhului, 1978; Contemplaþii, 1984; Cotidiene, 1986). Contribuþii documentare preþioase aduc Antonie PLÃMÃDEALÃ, Mitropolitul Ardealului (n. 17.XI.1926, Stolniceni,

MIHAI CIMPOI

441
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

Basarabia; vol.: Romanitate, continuitate, unitate, Sibiu, 1988; Dascãli de cuget ºi simþire româneascã, Bucureºti, 1981; LazãrLeon Asachi în cultura româneascã, Sibiu, 1985; Tâlcuri noi la texte vechi, Sibiu, 1989; mai multe cãrþi ºi studii despre Biserica ortodoxã românã ºi despre istoria Transilvaniei ºi Basarabiei; romanul Trei ceasuri în iad, 1972, 1993) ºi Nestor VORNICESCU-SEVERINEANUL, Mitropolitul Olteniei (n. I.X.1927, Lozova-Lãpuºna, m. ÎPS Antonie Plãmãdealã, 17.V.2000, Craiova; volume: Trei Mitropolitul Ardealului manuscrise psaltice vechi, Craiova, 1972; Cântecul lui Adam într-un vechi manuscris psaltic de la Strihareþ, 1974; Scrieri patristice ºi postpatristice în preocupãrile Mitropolitului Dosoftei al Moldovei, Craiova, 1974; Primele scrieri patristice în literatura noastrã, Craiova, 1984 ºi multe altele). Peisajul literar românesc postbelic e completat de latifundiile întinse cu relief individual sau de arii mai modeste ºi cu contururi ºterse, adicã de o alternanþã de munþi, muncele, câmpii ºi arii restrânse, repre- Nestor Vornicescu-Severineanul, Mitropolitul Olteniei zentate de: Anatol E. BACONSKY (16.VI.1925, Cofa-Hotin, bunicii cu numele Zâmbreanu-Marian sunt din Lozova-Lãpuºna – 4.III.1977, Bucureºti; studii la liceele din Chiºinãu, unde debuteazã în revista Mugurel, ºi din Râmnicu-Vâlcea; studii de drept la Universitatea din Cluj, unde este redactor-ºef al Almanahului literar, apoi al Stelei; volume de poezii: Poezii, 1960; Copiii

442 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

din Valea Arieºului, 1951; Cântece de zi ºi de noapte, 1954; Douã poeme, 1956; Fluxul memoriei, 1957; Dincolo de iarnã, 1957; Imn cãtre zorii de zi, 1962; Fiul risipitor, 1964; Cadavre în vid, 1969 ºi Corabia lui Sebastian, 1978; volume de nuvele ºi note de drum: Echinoxul nebunilor ºi alte povestiri, 1967; Remember, 1968 ºi Fals jurnal de cãlãtorie, 1977; vol. de eseuri: Colocviu critic, 1957; Poeþi ºi poezie, 1963; Meridiane, 1965; ed. def. 1970; antologia amplã PaAnatol E. Baconsky norama poeziei universale contemporane, 1972; Excelsior, Ed. Litera, Chiºinãu); Cezar BALTAG (n. 26.VII.1937, Mãlineºti-Bãlþi; studii la Facultatea de Filologie din Bucureºti; redactor la revistele Gazeta literarã, Luceafãrul ºi Viaþa româneascã; volume de poezii ºi eseuri: Comuna de aur, 1960; Vis planetar, 1964; Rãsfrângeri, 1967; Monada, 1968; Odihnã ºi þipãt, 1969; ªah orb, 1971; Madona din dud, 1973; Unicorn în oglindã, 1975); Virgil BULAT (n. 24.II.1940, Virgil Bulat com. Rãduleni-Soroca; studii la Politehnica din Timiºoara, neterminate din cauza arestãrii ºi detenþiei, ºi la Facultatea de Filologie a Universitãþii din Cluj-Napoca; redactor ºi actualmente director al Editurii Dacia; vol.: Nocturnalia, 1985, ºi Dragonii spre ziuã, 1988), care scrie o poezie intelectualistã, intertextualistã, bazatã pe impactul naturalului cu artificialul în sens manierist ºi pe un spirit ludic în cascadã. Poetul îºi „transsubstanþializeazã sensibilitatea“ (Petru Poantã) pânã la o sacralitate rece ºi semantism

MIHAI CIMPOI

443
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

ezoteric, alternând reflexia elegiacã cu extazul sau sarcasmul temperat-satanic; Oltea ALEXANDRU (n. 22.VI. 1930, Cernãuþi; studii la Facultatea de Filologie a Universitãþii din Bucureºti; romane de analizã psihologicã: Racul, 1970; Veghea bãtrânei doamne, 1973; Casa Emilianei, 1973); Vasile ANDRU (pe numele adevãrat V. Andrucovici, n. 22.V .1942, Bãhrineºti-Cernãuþi; studii filologice la Iaºi; prozã cu caracter preVictor Crãciun ponderent eseistic: Iutlanda posibilã, 1970; Mireasa vine cu searã, 1973; romanele Mirele, 1975; Noaptea împãratului roman, 1979; Turnul, 1985 ºi Progresia Diana, 1987; eseuri: Viaþã ºi semn, 1989), familiarizat cu indianismul în sensul lui Mircea Eliade, este prozatorul distanþei dintre faptul evident ºi tainã, dintre realism ºi suprarealism sau ezoterism, dintre realistic ºi eseistic. Aceastã distanþã se traduce în distanþa dintre cuvânt ºi tãcere (dintre scris ºi scriiturã), care se nuanþeazã, readucând simbolul, semnele misterului ºi, în genere, o sacralitate distinsã, rece a discursului. E o antiprozã, în fond, în care re-flexia, dictatorial impusã prin in-flexie, adicã prin schimbarea deasã a tonului ºi a perspectivei, duce mereu la desconsiderarea epicului ºi autenticului ºi avantajarea elementului reflexiv; Leon BACONSKY (n. 4.V.1928, Edineþ; studii filologice la Universitatea din Cluj; articole ºi studii critice despre scriitori români în vol. Marginalii critice ºi istorico-literare, 1968, precum ºi în presa periodicã); Victor CRÃCIUN (16.VII.1934, Durleºti-Chiºinãu; Studii la ªcoala Normal㠄Vasile Lupu“ ºi Facultatea de Istorie-Filologie a Universitãþii „Al. I. Cuza“ din Iaºi; a fost redactor, ºef de sector ºi secretar general la Radiodifuziunea Românã; din 1991 director al Editurii pentru turism ABEONA; este preºedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni ºi

444 MIHAI CIMPOI
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

secretar executiv al Congresului Spiritualitãþii Româneºti, desfãºurând o largã activitate de promovare ºi susþinere a valorilor româneºti în diaspora ºi în Basarabia; volume: La radio, 1970; Efigia literarã a lui Mihai Eminescu, 1971; studii documentare preþioase despre Eminescu Mihai Eminescu – un veac de nemurire, vol. I – 1990; vol. II – 1991; vol. Pierdem Basarabia, 1992, care prezintã o cronicã amplã a evenimentelor politice, sociale, culturale din anii 1990–1992 º.a.; drame, comedii ºi scenarii radiofonice ºi cinematografice; studii despre Bolintineanu, Gr. Vieru, D. Matcovschi); Leonid DIMOV (11.I.1926, Ismail – 5.XII.1987, Bucureºti; studii neîncheiate la Facultatea de Litere ºi Filosofie, Institutul Teologic, Facultatea de Filologie ºi cea de Biologie a Universitãþii din Bucureºti; volume: Versuri, 1966; 7 poeme, 1968; Pe malul Styxului, 1968; Cartea de vise, 1969; Semne cereºti, 1970; Eleusis, 1970; Versuri, 1970; Deschideri, 1972; ABC, poeme, 1973; Amintiri, 1973; La capãt, 1974; Litanii pentru Horia, Cluj-Napoca, 1975; Tinereþe fãrã bãtrâneþe, 1978; Spectacol, 1979; Veºnica reîntoarcere, 1982); Emil BRUMARU (n. 1.I.1939, Bahmutea, Tighina; studii la Institutul de Medicinã ºi Farmacie din Iaºi; poezie ironic-sentimentalã ºi estetist-fantezistã cu alter-egourile Julien Ospitalierul, Detectivul Arthur; volume: Versuri, 1970; Detectivul Arthur, 1970; Julien Ospitalierul, 1974; Cântece naive, 1976; Ruina unui samovar, 1983); Victor KERNBACH (14.X.1923, Chiºinãu – martie 1995, Bucureºti; studii la Facultatea de Filosofie a Universitãþii din Bucureºti; poezie de meditaþie intelectualã: Rime, 1957; Freamãt galactic, 1966; Tabla de oricalc, 1971; prozã de anticipaþie: Luntrea sublimã, 1961; Umbra timpului, 1966; Povestiri ciudate, 1967; Vântul de miercuri, 1968; Enigmele miturilor astrale, 1970; a elaborat un substanþial Dicþionar de mitologie generalã, 1989, 1995); Alexandru LUNGU (13.IV.1924, Cetatea Albã; urmeazã ºcoala primarã din Buzãu, Liceiul „Gheorghe Lazãr“ din Sibiu, Liceul „Andrei ªaguna“ din Braºov, Liceul „Gheorghe Barabiu“ din Cluj, Liceul „B. P Hasdeu“ din Buzãu; . George MUNTEANU (n. 14.IV.1924, Bravicea-Orhei – 8.XI. Bucureºti; studii la Facultatea de Filologie a Universitãþii

MIHAI CIMPOI

445
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA

din Cluj-Napoca; a fost redactor la Steaua ºi Contemporanul, conferenþiar la Universitatea din Bucureºti; studii de sintezã ºi exegezã personalã bazatã pe „onticitate“ asupra lui Eminescu, Creangã, Maiorescu, Slavici, Caragiale, Hasdeu: Bogdan Petriceicu Hasdeu, 1963; Atitudini, 1966; Hyperion I, Viaþa lui Eminescu, 1973; Sub semnul lui Aristarc, 1973; Introducere în opera lui Creangã, 1976; Eminescu ºi eminescianismul, 1987; Istoria literaturii române – epoca marilor clasici, 1980, 1995); Leonida NEAMÞU (26.VIII.1934, Soroca – 28.X.1991, Cluj-Napoca; studii la Facultatea de Filologie a Universitãþii din Cluj; vol. de poezii: Cântecul constelaþiilor, 1960; Ochii, 1962, ºi numeroase romane cu tentã poliþistã: Toporul de argint, 1964; Aventurã ºi contraaventurã, 1966; Febrã de origine necunoscutã, 1967; Chirie pentru speranþã, 1968; Întoarcerea focului, 1968; Înotãtorul rãnit, 1969; Terra Orr, 1969; Moartea ca o floare de nu-mã-uita, 1970; ªtii, Lavinia, caracatiþele…, 1970; Teroare pentru colonel, 1971; Acoperiº cu demoni, 1973; Casa Izolda sau cutremurul, 1973; Blondul împotriva umbrei sale, 1973; N