Ciuperci microscopice

Ciuperci microscopice - microorganisme vegetale lipsite de clorofil. Sunt larg rspndite n sol, ap, pe plante, pe suprafaa i n cavitile organismului uman i al mamiferelor, psrilor, insectelor. Au o form variat (rotund, ovoid, alungit, filamentoas) i dimensiunile foarte mici, exprimate n microni. Evidenierea i studierea lor este posibil numai cu ajutorul microscopului. Dup structura lor celular ciuperci microscopice se afl la o treapt de dezvoltare mai superioar dect bacteriile. Ele sunt alctuite din filamente monocelulare sau multicelulare, numite hife, care, ramificndu-se i mpleticindu-se, formeaz miceliul. Majoritatea ciupercilor microscopici se nmulesc pe cale vegetativ (prin diviziune binar, fragmentare, nmugurire), unele pe cale sexual cu formare de spori, care prezint i un mijloc de rspndire a lor. Prin activitatea lor vital ciuperci microscopice joac un rol important n circulaia unor substane n natur, folosind ca substrat nutritiv glucidele (mai ales, polizaharidele), proteinele i alte substane organice. Multe specii de ciuperci microscopice se ntrebuineaz n industria alimentar n calitate de ageni de fermentaie la obinerea vinurilor, spirtului, berii, unor brnzeturi etc. Din unele ciuperci microscopice se obin antibiotice, acid citric, acid oxalic etc. n mediul exterior ciuperci microscopice se comport die ca microorganisme saprofite (folosesc pentru nutriie substanelor organice din organismele vegetale sau animale moarte), fie ca microorganisme parazite (folosesc pentru nutriie substanele din organismele vii). Multe specii sunt patogene, provocnd la om, la animalele mamifere i la psri boli infecioase numite micoze; pot afecta, de asemenea, fructele, legumele i alte produse alimentare. Dup importana pe care o au n apariia i evoluia strilor patologice la om, la animale i plante i dup importana lor n practica industrial se deosebesc trei grupe principale de ciuperci microscopice: mucegaiurile, drojdiile (inclusiv pseudodrojdiile) i dermatomicetele. Mucegaiurile cresc pe suprafaa i adncul diferitelor substraturi (produse alimentare, perei umezi etc.), avnd aspectul unui strat filamentos de culoare albicioas, verzuie, cafenie-brun sau negrie cu un miros specific. Speciile de mucegai folosite n industrie fac parte din genurile mucor, aspergilus i penicilium. Unele dintre aceste sunt patogene: ptrunznd n plmni i n alte organe, ele provoac afeciuni grave; consumarea alimentelor n care s-au acumulat micotoxinele lor cauzeaz intoxicaii alimentare micotoxicoze. Un pericol grav pentru om l prezint, de asemenea, produsele alimentare preparate din cereale hibernante i atacate de mucegaiuri, mai cu seam din genul fuzarium. Bolile provocate de mucegaiuri la om i la animale pot fi prevenite prin respectarea regulilor de pstrare a produselor alimentare, a cerealelor i a nutreurilor. Drojdiile (levurile) sunt ciuperci microscopice nepatogene. Ele reprezint nite organisme monocelulare de form rotund sau ovoid, lipsite de miceliu, se multiplic pe cale vegetativ i numai n anumite condiii formeaz spori. Au o rspndire foarte larg n natur. Se folosesc n industria alimentar datorit activitii lor fermentative i ca produs alimentar suplimentar, bogat n proteine, glucide, vitamine, substane biologic active. Pseudodrojdiile (pseudolevurile) sunt nite celule de form ovoid, care formeaz filamente (pseudomiceliu). Alctuiesc o grup numeroas de specii i se ntlnesc pretutindeni n sol (n locurile bogate n substane organice),

pe plante, fructe, legume, n produsele lactate, la animalele i la om. Majoritatea lor sunt saprofite. Unele fac parte din flora microbian a omului i a animalelor. n cazurile de diabet zaharat, hipovitaminoz, infecii intestinale, disbacterioz i de alte boli nsoite de scderea forelor de aprare ale organismului, speciile de pseudodrojdii (candida i criptococul) devin periculoase prin posibilitatea de a cauza respectiv candidomicoze sau criptococoze. Dermatomicetele (dermatofitele) sunt ciuperci microscopice imperfecte i patogene pentru om i animale. Exist dermatomicete monopatogene (provoac afeciuni ori numai la om ori numai la animale) i dermatomicete bipatogene (provoac afeciuni i la animale i la om). Unele specii atac pielea, prul i unghiile, provocnd dermatomicoze (tricofiie, microsporie, favus, epidermofiie), altele afecteaz organele interne, provocnd sportricoz, cromomicoz, histoplasmoz etc. Profilaxia acestor micoze const n respectarea igienei personale, prelucrarea traumelor i rnilor cutanate, spitalizarea bolnavilor, dezinfecia n focarele de boal, prevenirea contactelor cu sursele de infecie i supravegherea veterinar riguroas a animalelor domestice.
Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urma, el nu contine clorofila. Se hranesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici radacina, nici tulpina, nici frunze si nici flori si se reproduc ntr-un mod specific. Exista peste 100.000 de specii de ciuperci. Oriunde n lume unde viata este posibila, se gasesc ciuperci. Acestea traiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, n aer, pe sol si n apa, foarte multe dintre acestea fiind nsa att de mici nct nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceasta cauza ciupercile se mpart n ciuperci superioare (buretii) si ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lnga aceasta mpartire, ciupercile se grupeaza n patru clase: - Arhimicete-ciuperci microscopice si parazite - Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite - Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite - Bazidomicete-ciuperci superioare 1. Arhimicetele In aceasta clasa se gasesc ciupercile cele mai primitive si mai simple, lipsite de miceliu. Au aparatul alcatuit dintr-un gimnoplast sau plasmodiu. Sunt ciuperci endoparazite. Se inmultesc prin zoospori sau spori imobili, care provin din transformarea intregii celule. Inmultirea sexuata se face prin izogamie.Din aceasta clasa fac parte ciupercile care produc insemnate pagube culturilor de cartof, varza, plante furajere etc. 2. Zigometice Cuprinde ciuperci care au talul unicelular, polinucleat, simplu sau ramificat, in care caz se numeste sifonoplast. Cele mai multe si in acelasi timp cele mai daunatoare, sunt endoparazite. Unele Ficomicete sunt saprofite. Inmultirea asexuata se face prin spori la cele inferioare sau prin conidii, care in realitate sunt zoospori caduci. 3. Ascomicetele

Se caracterizeaza printr-un aparat vegetativ bine dezvoltat. Majoritatea ciupercilor din aceasta clasa au un tal filamentos, miceliu fiind alcatuit din hife pluricelulare, adeseori ramificate, izolate sau anastomozate. Inmultirea asexuata se face prin diferite feluri de spori: conidii, picnospori, etc. Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alcatuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaza un miceliu. De asemenea, ele prezinta un perete celular de natura chitinoasa, sau (rar) celuzoica, n citoplasma existnd glicogen si picaturi de ulei. Ciupercile nu au clorofila, din aceasta rezultnd o nutritie heterotrofa, fie saprofita, fie parazita. Alcatuirea Ciupercile se mpart, dupa cum am mai spus, n ciuperci superioare si ciuperci inferioare. Mnatarca (numita hrib sau pitarca)- Boletus edulis este o ciuperca superioara tipica. Este alcatuita dintr-un picior si o palarie carnoasa. Sub aceasta palarie, lamele roz sau nchise la culoare sunt dispuse n raze. Piciorul si palaria constituie un ntreg, carpoforul, care este partea vizibila a ciupercii. n afara de acesta, ciuperca desfasoara sub pamnt o retea de filamente subtiri si fragile-miceliul. Miceliul joaca rolul unei radacini: extrage din sol si din resturi vegetale apa si alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, niste structuri delicate cu pereti subtiri, care contin protoplasma. Hifele cresc foarte repede n lemn, sol sau n orice suprafata care asigura hrana ciupercilor. Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvolta pe mncare, si drojdia de bere, folosita la fabricarea berii sau a pinii. Hranirea Deoarece ciupercile nu au clorofila n componenta lor, ele nu si pot produce propria hrana. Din aceasta cauza ele se hranesc cu ceea ce se numeste hrana organica, adica hrana ce a fost preparata n prealabil de o planta sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana ntr-un lichid. Nutrientii lichizi sunt apoi absorbiti n ciuperca si folositi pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care traiesc pe plante si animale moarte. Ciupercile parazite sunt cele care se hranesc folosind plante sau animale vii, ca Plasmopara viticola, care ataca via. Reproducere Buretele de cmp este un bun exempu pentru ntelegerea reproducerii ciupercilor superioare, sau bazidomicete. Ciupercile prezinta alternanta de generatii: gametofitica si sporofitica, din care predomina faza diploida, adica generatia sporofitica. Carpoforul ciupercilor(piciorul si palaria) constituie un fel de fruct; lamelele palariei produc nenumarate celule microscopice, sporii, granule foarte fine, invizibile pentru ochiul liber. Acesti spori se desprind de palarie, cad pe sol, germineaza si produc un nou miceliu. Acesta creste putin cte putin; se asociaza cu un alt miceliu si formeaza un nou carpofor, adica o noua ciuperca. Miceliul ciupercilor poate trai si se poate dezvolta timp ndelungat, atingnd uneori o marime

exagerata. Ciupercile inferioare, care nu au carpofor, si au sporii direct pe miceliu. Ciupercile au forme variate. Unele, cum sunt mnatarcile, nu au lamele sub palarie, ci pe o suprafata care seamana cu un burete, alcatuita din tuburi minuscule. Extremitatea acestor tuburi prezinta mici orificii, numite pori; n aceste orificii se formeaza sporii necesari pentru reproducere. Zbrciogii au forma foarte speciala; o palarie de forma ciudata, ciuruita de alveole. Daca unele ciuperci, cum sunt mnatarcile sunt delicioase la consum, altele sunt veninoase si toxice- ca muscarita (Amanita muscaria)sau chiar mortale, cum este ciuperca alba(Amanita phalloides). Importanta Multe ciuperci au un rol benefic n natura. Pentru a se dezvolta, ele absorb substantele nutritive din frunzele moarte si resturile lemnoase adunate pe sol; astfel, ele contribuie la descompunerea si dezagregarea acestor elemente vegetale care, fara actiunea ciupercilor.