TIPURI DE BIOM

Biomul este o comunitate biotica caracterizata prin existenta unor populatii dominante de plante si animale, traiesc ntr-un anumit climat specific de regula unor zone geografice mai extinse. Biomul poate fi privit ca o asociatie de biocenoze adiacente din punct de vedere geografic ceea ce le confera particularitati distincte. Deoarece, initial definirea biomului a fost aceea de "formatiuni (asociatii) vegetale", majoritatea biomilor sunt denumiti dupa tipul vegetatiei dominante. Influentati de latitudinea si altitudinea geografice, de temperatura si regimul precipitatiilor, biomii terestri sunt diferiti si includ variate tipuri de paduri, ntinderi ierboase (savana, stepa, tundra etc.) si zone desertice. Acesti biomi includ de asemenea comunitatile specifice bazinelor acvatice incluse (lacuri, balti, mlastini, zone umede). Desi aceste asociatii de ecosisteme s-au format n zone geografice distincte, exista unele similaritati ca urmare a selectiei naturale. Diversitatea speciilor de animale, precum si a speciilor vegetale subdominante, care sunt de regula caracteristice fiecarui biom, este controlata de conditiile de mediu si de productivitatea vegetatiei dominante. n general, diversitatea speciilor este mai mare daca productia primara neta este suficient de mare si exista conditii favorabile de umiditate si temperatura. Adaptarea speciilor si specializarea niselor trofice pot fi observate foarte bine la nivelul biomilor. Organismele care ocupa nise trofice asemanatoare, n ecosisteme similare dar separate geografic, apartin unor specii diferite care au dezvoltat nsa adaptari similare, ca raspuns la modificarea similara a factorilor de mediu. Principalele tipuri de biomi sunt urmatoarele: 1. Tundra arctica si alpina.

Tundra este un biom caracterizat de o vegetatie din care lipsesc arborii si arbustii de talie mare, dar n care exista plante de talie mica, iar suprafata solului este umeda si are o structura spongioasa, larg raspndit n jurul latitudinii nordice de 60 grade. n adncime, de ctiva centimetri pna la ctiva metri, n functie de zona geografica si evolutia temperaturii, solul este nghetat permanent alcatuind asa numitul permafrost. Astfel se explica absenta plantelor cu radacini viguroase (arbori, arbusti etc.). n cadrul acestui tip de biom att precipitatiile ct si procesul de evaporare au valori minime, iar n majoritatea zonelor temperatura medie n sezonul cald nu depaseste 100C. Chiar n sezonul umed, valoarea precipitatiilor nu este mai mare de 25 mm, dar suprafata solului este deseori saturata cu apa datorita ratei extrem de scazute a evapotranspiratiei. Diversitatea speciilor care populeaza tundra este scazuta. Plantele sunt reprezentate de cteva specii de arbusti pitici, cteva specii de plante ierboase, specii de plate cu flori, dintre care cele mai comune apartin familiei Cyperaceae, muschi si licheni. Plantele cele mai caracteristice tundrei sunt lichenii, de tipul asa numitei "iarba renului" (Cladonia sp.). Lichenii sunt plante mici, verzi, nevascularizate care apartin clasei Musci , filumul Bryophyta. Mamiferele sunt reprezentate de ierbivore ca renii, boul moscat, mamifere din familia Leporidae, genul Lepus (asemanatoare cu iepurii, dar cu urechile si picioarele mai mari), rozatoare ale genului Microtus (asemanatoare cu sobolanii) si lemingi (rozatoare apartinnd genului Lemmus). Dintre speciile carnivore mai frecvente sunt vulpea arctica, ursul polar si lupii. Att reptilele ct si amfibienii sun slab reprezentate sau lipsesc datorita temperaturilor scazute. Tundra alpina este n oarecare masura similara tundrei arctice, dar lipseste permafrostul iar suprafata solului nu este la fel de umeda, datorita unei drenari mai bune a apei. 2. Padurile boreale de conifere.

Acest biom este reprezentat de paduri umede si reci de conifere (sau taiga) care se ntind pe suprafete vaste, pe mai multe continente, ntre paralelele de 45 si 57 grade latitudine nordica. Climatul este rece si foarte rece cu un surplus de umezeala n timpul verii. Vegetatia predominanta este reprezentata de diferite specii de conifere dintre care cele mai comune

sunt: Picea glauca, Abies balsamea, Pinus resinosa, Pinus strobus, Picea mariana, Pinus contorta, Pinus ponderosa etc.). Datorita ecranarii energiei luminoase, plantele situate pe verticala la nivelul inferior sunt mai slab reprezentate. Solul padurilor boreale este caracterizat de o litiera adnca si o descompunere lenta a materiei organice datorita temperaturilor scazute, este un sol acid, cu un deficit de substante minerale datorita mineralizarii lente si a faptului ca apa de precipitatii antreneaza si ndeparteaza majoritatea mineralelor. 3. Padurile de foioase din zonele temperate.

Acest biom este caracterizat de un climat moderat si arbori cu frunze cazatoare (foiase). Datorita conditiilor climatice favorabile, aceste tipuri de paduri au fost extrem de mult reduse ca suprafata, ca urmare a interventiei umane prin transformarea lor n zone agricole sau zone urbane. Plantele dominante apartin urmatoarelor specii: Acer sp., Fagus sp.,Quercus sp., Carya sp., Populus sp., Ulmus sp., Salix sp. etc. Plantele aflate la nivelurile inferioare coronamentului arborilor sunt bine dezvoltate si diversificate ca specii. De asemenea, fauna este bine reprezentata de ierbivore, carnivore si unele specii de reptile si amfibieni. Solul este relativ fertil cu o litiera subtire, datorita procesului rapid de descompunere a materiei organice. 4. Zonele ierboase (grasslands).

Aceasta categorie defineste un biom caracterizat prin prezenta si abundenta vegetatiei ierboase nalte sau mai putin nalte. n Europa si Asia denumirea acestor zone este stepa iar n America de Sud acest tip de biom se numeste pampas. nainte de interventia omului, preeriile cu iarba nalta erau formate mai ales din specii de Andropogon sp. care alcatuiau dense zone ierboase cu naltimi cuprinse ntre 1,5 si 2 metri. n zonele cu precipitatii mai reduse, predomina o specie de numai ctiva centimetri naltime, Buchloe dactyloides ("iarba bizonului"). Solul este de obicei foarte fertil, cu o pondere mare a cernoziomurilor. n zonele mai uscate ale acestor biomi, fertilitatea solurilor poate fi

influentata de salinitate. Fertilitatea acestor ecosisteme a determinat exploatarea unor mari ntinderi pentru culturi agricole cerealiere, care suporta o umiditate mai scazuta. Mamiferele sunt reprezentate de ierbivore mici si rozatoare, precum si de ierbivore de talie mare si diferite specii de carnivore. Multe din aceste specii sunt amenintate de distrugerea habitatului datorita extinderii culturilor agricole iar cteva sunt chiar pe cale de disparitie. 5. Desertul.

Forma tipica de desert este definita de existenta unei vegetatii slabe si dispersate alcatuita mai ales din specii de arbusti. Cele mai importante biomuri desertice sunt localizate ntre paralelele de 25 si 35 grade latitudine nordica si sudica, de regula, n interiorul continentelor. Existenta deserturilor este conditionata climatic si se datoreaza n mare parte prezentei curentilor de aer descendenti ce limiteaza formarea precipitatiilor, care n cele mai multe zone desertice nu depasesc valoarea anuala de 25 milimetri. n cazul n care precipitatiile sunt aproape absente, vegetatia poate lipsi n totalitate n unele zone desertice. Acolo unde exista, vegetatia este reprezentata de arbusti rezistenti la seceta (Larrea divaricata, Artemisia tridentata etc.) si plante suculente capabile sa pastreze apa, de genul cactusilor. Cele mai multe mamifere de desert sunt specii nocturne care astfel evita caldura excesiva din timpul zilei. Sunt bine reprezentate diferite reptile (soprle si serpi) care sunt specii poichiloterme, precum si de unele insecte. 6. Chaparral-ul (padurea sclerofila, sau zona cu vegetatie saraca de tip mediteranean). Acest tip de biom are o distributie spatiala particulara fiind prezent n zone limitate ntre 32 si 40 grade latitudine nordica si sudica, de obicei, pe coastele vestice ale continentelor. n aceste zone se manifesta un climat uscat, datorat zonei de subtropicale de nalta presiune, ce dureaza o buna parte a anului, din primavara pna toamna trziu.

Precipitatiile sunt prezente mai ales n lunile de iarna si sunt datorate deplasarii frontului polar si asocierii acestuia cu furtunile cicloanelor de latitudine medie. Media anuala a precipitatiilor este de 300 pna la 750 milimetri pluviometrici, iar majoritatea acestor precipitatii cad ntr-o perioada scurta de timp (2 - 4 luni). Acest climat foarte special, determina ca vegetatia existenta sa dezvolte o serie de adaptari speciale pentru a rezista secetei si focurilor naturale frecvente. Se ntlnesc specii de arbori si arbusti de talie redusa care nu si pierd frunzele n sezonul secetos. Climatul uscat nu faciliteaza descompunerea materiei organice n sol si eliberarea mineralelor, ceea ce reduce mult fertilitatea solului si deci nu permite plantelor sa produca frunze noi la nceputul sezonului (asa cum se ntmpla la plantele foioase veritabile). Frunzele plantelor care traiesc si caracterizeaza acest biom sunt nsa foarte rezistente la conditiile de seceta. Speciile de plante reprezentative sunt maslinul (Olea europea), eucaliptul, acacia, pinul maritim (Pinus pinaster), stejarul pitic (Quercus dumosa) si specii asemanatoare (Quercus suber, Quercus virginiana). Cele mai multe specii prezinta spini, cu rol de aparare mpotriva ierbivorelor). 7. Savana tropicala.

Savanele tropicale sunt zone ierboase n care se gasesc cu o densitate redusa arbori si arbusti rezistenti la seceta care nu au de obicei naltimi mai mari de 10 metri. Din punct de vedere climatic aceste zone sunt caracterizate de un sezon umed si un sezon secetos cu temperaturi ridicate pe tot parcursul anului. Savanele ocupa suprafete foarte mari n estul Africii, America de sud si Australia. Vegetatia acestora asigura sursa de hrana pentru o mare diversitate de animale ierbivore, pe seama carora exista o varietate crescuta de specii carnivore. 8. Padurile umede tropicale si ecuatoriale.

Acest tip de biom se ntlneste ntr-o zona larga n jurul Ecuatorului, n care temperatura si umiditatea sunt relativ crescute pe tot parcursul anului. Precipitatiile sunt mai mari de 2000 pna la 2500 milimetri si sunt de regula prezente pe tot parcursul anului.

Vegetatia este foarte abundenta si diversificata astfel nct un kilometru patrat poate contine pna la 100 de specii diferite de arbori. Pentru comparatie, pe aceeasi suprafata, n zonele temperate exista 3 sau 4 specii de arbori. Densitatea acestei paduri este mare, iar naltimea arborilor este frecvent de 25-30 metri, unele specii avnd naltimi de pna la 40 metri. Padurea umeda tropicala "ascunde" de asemenea o mare varietate de animale. Se presupune ca 30 - 50% din toate speciile de animale de pe planeta se ntlnesc n acest tip de biom. Chiar mediul marin si oceanic este considerat de catre unii ecologi ca avnd n structura lui biomi cum ar fi: largul oceanului, zonele litorale, zonele bentale, tarmurile stncoase sau nisipoase, estuarele sau zonele mlastinoase asociate mareelor.