Вы находитесь на странице: 1из 82

1

Viitorul i trecutul Sunt a filei dou fee, Vede-n capt nceputul Cine tie s le-nvee; Tot ce-a fost ori o s fie n prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zadarnici Te ntreab si scoate. Caci acelorai mijloace Se supun cte exist, i de mii de ani ncoace Lumea-i vesel si trist; Alte mti, aceeai pies, Alte guri, aceeai gam, Amgit att de-adese Nu spera si nu ai teama. Mihai Eminescu, Glosa, 1883.

Introducere
Am inceput cu acest motto pentru a concentra coninutul acestei cercetari, subliniind ciclicitatea istoriei care proiecteaz scene evolutive in desvrirea omului ca homo sapiens. Studiul are ca titlu Globalizarea si modernitatea trzie in sens general, dar se particularizeaz prin cuprinsul fiecrui capitol intr-o utopie, intr-o transcendena de la primitiv la constituirea omului nou. Coninutul lucrrii se axeaz pe trei poli: trecut, prezent si viitor, iar firul epic al subiectului urmrete modernitatea, surprins de ctre globalizarea care se refer la un proces accentuat de integrare pe plan mondial si de rspndire a unui set de idei mai mult sau mai puin legate de activitatea economic si de producia bunurilor materiale, forele promotoare fiind liberalizarea comerului International si a fluxurilor de capital, accelerarea progresului tehnologic si societatea informaional. Concept destul de controversat, globalizarea este privit sub doua aspecte: unul pozitiv ce se concentreaz pe beneficiile uniformizrii si a mondializrii societarilor, si unul negativ ce acuza globalizarea pentru pierderea individualitii unui popor. Aadar capitolul I traseaz foarte concret ideea de utopie, oferind ca aprofundare Utopia lui Tomas Moore pentru a face o distincie clar asupra influenelor pe care tinde s le ia modernitatea, ca instrument al schimbrii. Capitolul II secioneaz atributele globalizri n patru dimensiuni asupra crora m opresc a le analiza in parte pentru a dezvlui stadiile acestui proiect. Capitolul III cu o doza de subiectivism purcede in a dezvlui mutaiile si provocrile viitorului, progresul care direcioneaz civilizaiile spre mecanizare, robotizare si pierderea identitii, a unicitii din fiecare individ, fcnd din acesta o mas de consum. Capitolul IV const intr-un studiu de caz prin care se gasesc soluii de reformare a individului. Obiectivul acestei lucrri este analiza traseului pe care l parcurge umanitatea, animat de raiune si fantezie, in a crea soluii de adaptare pentru a supravieui, oferind pentru fiecare capitol cte un exemplu practic din arta cinematografic spre o mai bun aprofundare. Trebuie notat c imposibilitatea reformrii sistemice (Gorbaciov) sau re-educrii naturii umane ce viza (n varianta ceauismului naional-comunist) crearea unui om nou, modificat genetic pentru evitarea pcatelor biblice ale lcomiei, avariiei, apatiei (postpolitice) contribuie la succesul ideologic al paradigmei concurente, care ridic aceste pcate a-virtui (ale unei individualiti profund alienate), n condiiile embargoului financiar i tehnologic dar i al periculoasei curse a narmrilor (n care Rzboiul Rece nlocuiete cel deAl Doilea Rzboi Mondial doar pentru a fi la rndul su nlocuit cu interminabilul Rzboi global mpotriva Terorii) expun limitele singurei paradigme care pune n real pericol continuitatea de peste cinci secole a capitalismului. Cercetarea vizeaz explorarea modalitilor prin care individul, alienat cronic n acceleratorul informaional al capitalismului

corporatist post-industrial, ar putea revoluiona paradigma ideologizant a Visului American pentru a-i recupera identitatea social. Rememornd realitile istorice controversate ale acestei perioade de modernitate trzie, ce permite prevalarea de ambiguitatea fundamental dintre tiin i ideologie1, libertatea promis cu viclenia raiunii [agenilor globalizrii] universale2 este tradus n practic printr-un cumul de operaiuni strategice militar-industriale, tehnologice i psihologice3 (subsumate sintagmei de gndire pozitiv4) de prozelitizare a populaiei. Folosind vechile dar, i noile mijloace de comunicaie n mas5, aceste operaiuni sunt concretizate ntr-un asalt multilateral politic, economic, militar, juridic, birocratic, cultural sau antropologic6 culminnd cu schimbarea regimurilor nealiniate/ independente sau instrumentarea unor lovituri de stat (pregtind i susinnd junte militare pro-americane), prin instigarea de rzboaie naionaliste, curare etnic (sau chiar genocid) i falimentarea societilor rezistente la acest gen de schimbare7. ntregul proces al schimbrii socio-economice este prezentat de agenii comunicrii i educaiei drept un perpetuum mobile al progresului social, n ciuda faptului c acest lucru atrage dup sine dezrdcinarea progresiv a membrilor comunitilor din care se compun aceste societi. Diferenele economice dintre clasele sociale se adncesc, iar migraia ctre oportunitile economice oferite claselor subalterne este prezentat eufemistic sub numele de mobilitate social. Orice deintor al unui sim critic decent poate interpreta aceast viziune drept o parabol a gentrificrii societii civile i, de aceea, o oportunitate de a reveni la realismul primar al bunului sim. Continund irul logic al deduciei, revoluionarea paradigmei optimismului desuet, dac nu chiar a nelciunii deliberate, se poate efectua doar printr-o redistribuire a bunurilor sociale ale statului. Recuperarea acestor active fundamentale calitii de cetean, vzute ca o prad de oportunitii crai n stratosfera societii, devine o datorie nu doar etic, ci i moral. Aadar raionalismul se evideniaz prin accentul pe care-l pune pe capacitatea nnscut a raiunii umane de a cunoate adevrul, iar ceea ce poate fi cunoscut sau demonstrat este adevrat. Reprezentanii de seam ai raionalismului sunt Ren Descartes, Baruch Spinoza i Gottfried Leibniz, dar rdcinile raionalismului se regsesc n gndirea lui Platon i, n perioada Evului Mediu, n cea a gnditorilor Avicenna i Duns Scotus. Pornind de la celebrul citat cogito ergo sum ( cuget deci exist), Descartes invita omul sa-ti caute rspunsurile nluntrul propriei fiine. Motivul pentru care am ales acest perimetru de cercetare merge pe aceeasi logic a lui Decartes, i m aduce n punctul n care dei constat ca vectorii externi tind catre haos, vectorul intern, sinele, este cel care prin adevar se regasete.

1 2

Baudrillard Jean, The Power Inferno (Paris: Galile, 2002). Beaverstock J.V., Boardwell, J.T., Negotiating Globalization, Transnational Corporations and Global City Financial Centres in Transient Migration Studies, Applied Geography, 20 (2), pp. 227-304, 2000. 3 Bergsman Joel, Macro Policy Space, the Public Welfare and the Electronic Herd, 2007, scris pentru The Evolution of the Nation-State in the Twenty-First Century, Douglas, William A., 2007, http://bergsman.org/joel/MALS/Macro%20policy%20and%20the%20herd%20v.3.doc. 4 Bezuidenhout, Ilze, A Discursive-Semiotic Approach to Translating Cultural Aspects in Live Advertisements, 1998, http://ilze.org/semio/index.htm. 5 Boudon Raymond (coord.), Tratat de sociologie, ed. Humanitas, Bucureti, 1997. 6 Bunge Mario Augusto, Treatise on Basic Philosophy, vol. 6, Epistemology & Methodology II: Understanding the World, Springer, 1983. 7 Burton Mark, Sustainability: utopian and scientific, 21st Century Socialism, august 2009, http://21stcenturysocialism.com/article/sustainability_utopian_and_scientific_01880.html.

Capitolul. I. Globalizarea, utopie sau un proiect materializat?

I.1. O utopie model


Deseori, fiecare dintre noi ncearc s schieze n mintea sa o lume ideal, sau cel puin aproape perfect, n care ar vrea s locuiasc; o lume n care pretutindeni guverneaz binele, adevrul i frumosul, iar preedinte al ei este fericirea. O astfel de lume iluzorie a creat scriitorul Thomas Morus, dndu-i un nume neobinuit, dar simbolic, Utopia, cuvnt ce comport fuziunea a doi termeni: ou topos, care n traducere din greac semnific nici un loc, i eu topos, care, din aceeai limb, se traduce loc fericit. Aadar, lexemul utopie este definiia unui loc fericit care nu exist. Utopia, n sensul cel mai larg al termenului se refer la tentativa uman de a crea o societate perfect, care nu exist (nc). Ideile care ar putea schimba radical lumea noastr sunt denumite, adesea, utopice. "Utopia" n sens peiorativ desemneaz orice idee prea avansat, prea optimist sau lipsit de realism, care pare la un moment dat imposibil de realizat. Termenul se refer la agregri de indivizi care s-au strns mpreun pentru a crea asemenea societi (societi utopice, secte, falansteruri) si se diversifica in: Utopiile economice: La nceputul secolului al XIX-lea au aprut multe idei utopice, create de problemele din creterea natural a capitalismului. Ele sunt cunoscute sub denumirea de "socialism utopic" i militau pentru: o distribuire egalitarist a produselor, abolirea banilor, cetenii trebuiau s fac doar o munc plcut pentru binele comun, i care s le lase timp pentru a se cultiva ntr-un domeniu artistic sau tiinific. Exemplul clasic l constituie cartea lui Edward Bellamy Privind napoi. Marxismul a atacat n modul cel mai dur cu putin asemenea utopii economice. Utopiile pot avea diferite orientri ideologice; de exemplu cartea lui Robert Heinlein Luna este o amant dur e o utopie a individualist i libertarian. Utopiile capitaliste se bazeaz pe economii libere. Utopiile politice sau istorice: O utopie a pcii planetare este considerat adesea unul dintre sfriturile istoriei. Sparta a fost un exemplu de stat militarist utopic fondat de Licurg (dei n special atenienii, ar fi putut s-l considere un stat distopic). A dominat spaiul grecesc pn cnd a fost nvins de Tabani n btlia de la Leuctra. Utopiile religioase: Ideile cretine sau islamice ale Grdinii Paradisului i Raiului au tendina s devin utopii n forma lor popular. ntr-un sens similar conceptul budist de Nirvana poate fi considerat o utopie religioas. Asemenea locuri paradisiace sunt un argument esenial pe care religiile l folosesc pentru convertirea de noi adepi. n SUA au existat societi utopice cu profil religios, dintre care se pot aminti Quakerii. Mai exist o astfel de biseric ntemeiat n 1830 de Joseph Smith, care are n ziua de azi mai mult de 12.000.000 de membri n toat lumea, chiar i n Romnia. Membrii acestei biserici (Biserica lui Isus Hristos a Sfinilor din zilele din urm) sunt mai cunoscui sub porecla de Mormoni. Utopiile tehnologice sau tiinifice: Acestea au loc de obicei n viitor cnd se crede c standarde avansate ale tiinei i tehnologiei vor transforma lumea dup standarde utopice; vor elimina moartea i suferina; vor schimba natura uman i condiia uman. Un exemplu notabil este opera scriitorului scoian Iain M. Bank, Cultura. O alt viziune este cea pesimist, n care avansul tiinific va conduce n mod inevitabil la extincia rasei umane.

Genul utopic ca gen literar este inaugurat de apariia, n 1516, a unei crti care avea sa cunoasc o popularitate aproape instantanee si a crei faim si influen avea s creasc continuu n secolele XVI-XVII. Utopia va transforma profund gndirea occidental, lsnd o amprent de neters asupra proiectului modernitii. Analiznd lucrarea Moore putem deosebi doua pari. Prima in care se critica instituiile politice, sociale si economice de pe acea vreme si alta in care se expunea un plan de organizare economic, politic si social. n cadrul acestei structuri dihotome pe care o prezint opera lui Moore, cred ca importanta cea mai mare o ridic partea secund. In calitate de funcionar administrativ si om politic acesta se convinsese pe deplin de marea importan a strii economice a populaiei pentru buna desfurare a vieii lor. Totui, chiar si organizarea economic a societrii ntemeiat pe dreptul de proprietate, reprezint un izvor nesecat de vicii, iar pe de alt parte, de crime si delicte. Aceasta situaie ia natere pentru ca dreptul de proprietate ofer multora posibilitatea sa acumuleze averi peste trebuinele lor. ntinderea amantului determina totalul produselor agricole in timp ce numrul braelor muncitoare, suma produselor industriale. Dar n cazul in care, din aceasta suma mrginita, bogaii care reprezint minoritatea acumuleaz averi ce depesc trebuinele lor este normal ca pentru ceilali, adic pentru sraci, sa nu mai romana de ajuns. Iar apoi, cnd acetia din urma, drma barierele dreptului de proprietate pentru a-si procura cele necesare, societatea catalogheaz faptele lor drept infame si le pedepsete aspru. Trist este ca furturile degenereaz n jertfe de viaa omeneasca sau rniri ori asasinate si toate acestea datorita condiiilor mizere in care oamenii i duc viaa. Oare nu societatea este de vina de aceste situaii? Putem sa ne ntrebam iari daca nu cumva suprimarea dreptului de proprietate ar putea face imposibile aceste rele de care societatea este bntuita. Ca om politic, Thomas Moore avusese ocazia sa observe ce puin se interesau regii englezi de bunstarea materiala a poporului. Pentru sporirea veniturilor lor: alterau monedele, cereau impozite extraordinare pe care le intitulau contribuii benevole, ameninau cu rzboaie ce nu aveau loc spre a cere impozite noi, dezgropau legi vechi czute in desuetudine pentru a putea amenda, firete, pe cei ce nu le observau. nspaimantandu-se parca de puterea pe care ar genera-o supuilor bunstarea materiala, suveranii englezi urmreau prin aceast politic srcirea poporului. Ideea c mizeria face popoarele mai rbdtoare, mai uor de guvernat este total greita, cci cu ct cineva este mai nemulumit de starea sa material, cu att mai mult dorete s se revolte. Organizarea pe care Thomas Moore o zugrvete difer de cea curenta astfel nct autorul ne-o prezint sub forma unei povestiri. Raphael Hythodaeus, navigator, care a descoperit in mijlocul oceanului insula Utopia povestete prietenilor si modul de organizare ntlnit acolo: aceasta este mprita in orae care sunt centre ale populaiei, iar pmntul afectat lor in proporii egale, are scopul de a sluji la ndestularea cetenilor. De asemenea oraele sunt egale ca mrime, cldite la fel si identice in ceea ce privete instituiile. Structura populaiei e determinata foarte bine in diviziuni de mrimi ce sunt date de viaa in comun. Celula de baz o constituie perechea alctuita dintr-un brbat si o femeie casatorii. Interesant este faptul ca, dei este admis comunitatea bunurilor, acelai lucru nu se poate spune despre comunitatea persoanelor, legiuitorii lund cele mai riguroase msuri pentru a feri casatorii de orice atingere. De exemplu, adulterul este pedepsit cu trecerea in rndul sclavilor, iar in caz de recidiv la moarte. Cel puin zece si cel mult 16 perechi formeaz o familie condus de un tat si o mam. Un neam pus sub conducerea unui filarh este alctuit din 30 de familii. 200 de familii alctuiesc un neam pus sub conducerea unui principe.

Dup ce am fcut o scurt prezentare a diviziunii populaiei, voi face o scurt trecere in revist a regimului politic a acestui popor a crei mprire dup cum vom vedea este foarte simpl. Astfel, atribuiile conductorilor familiei tata si mama se reduc la supravegherea ordinii interne, vieuirea in comun si creterea copiilor. Conductorul neamului care este filahul este ales pe un an cu precizarea ca acesta este deja un funcionar al statului. Printre atribuiile sale enumeram supravegherea aplicrii legilor, hotrrea mpririi muncii si produselor intre membrii neamului. Principele care este ales pe viaa conduce toate afacerile celor 200 de neamuri in afar de treburile spirituale care sunt conduse pentru fiecare sect religioas de un preot deosebit. Totalitatea acestor orae formeaz statul. Armonizarea intereselor tuturor este regulat de sfatul btrnilor. In fiecare an si pe fiecare ora fiind alei 3 batrni care se adun si hotrsc att n prima ct i n ultima instana toate msurile cerute pentru bunul mers al oraului. Hotrrile sfaturilor batrnilor au putere executorie pentru toi cetenii inclusiv funcionarii publici. Interesant este c discutarea afacerilor statului in afara de adunarea legal este pedepsit cu moartea. Ceea ce privete regimul politic al insulei Utopia putem spune ca aceasta este o democraie despotic, poporul avnd dreptul s aleag mandatar dar nimic mai mult. El nu putea s discute hotrrile lor si nu avea dreptul sa i manifeste prerile. Esena democraiei moderne, libertatea cuvntului, fie scris, fie rostit, lipsete cu desvrire din acest stat ideal. In aceasta societate ideal nu asistm la o avalan de legi, ci ele sunt simple si scurte iar fiecare cetean e obligat s le cunoasc foarte bine. La fel ca si treburile statului discutarea legilor pe ascuns sau pe fat e pedepsit cu moartea. Sper deosebire de lumea real pe insula Utopia nu exist un cod penal din dou motive: primul este acela ca intr-o societate in care toate trebuinele sunt satisfcute nivelul crimelor si delictelor este foarte sczut, si in al doilea rnd pentru ca magistraii ar trebui sa judece dup mprejurrile fiecrui caz in parte si nu dup principii abstracte. n privina serviciului militar vom face scurte precizri. Fiind o insul izolat in mijlocul oceanului, aceasta nu se teme de atacuri, deci nu ntreine o armat. Serviciul militar nu exist, dar totui locuitorii ei sunt obligai s se iniieze in tainele lui in caz de orice eventualitate. In situaia in care ar izbucni un rzboi att femeile ct si copiii se vor prezenta pe cmpul de lupt pentru a-I ncuraja pe barbari. O alt caracteristic a insulei Utopia o constituie inexistena unei religii de stat. Fiecare cetean fiind liber s i fureasc fiina suprema sub forma care corespunde cel mai bine nevoilor sale sufleteti. Toate confesiunile au adepi printre locuitorii insulei. Dac fiecare locuitor poate ncerca sa ii conving pe ceilali de esena credinelor sale, este totui interzis ca acestea s fie impuse cu fora sau, s fie batjocorii cei care sunt de alt prere. Fiecare sect religioas i poate alege singura preoii care pot fi femei sau barbari. Acetia funcioneaz n acelai timp ca supraveghetori ai moravurilor. Dar totui exist o singur restricie din punct de vedere religios: nu pot deveni funcionari ai statului daca nu cred in existena sufletului si a vieii viitoare. Dup aceasta scurt precizare mi voi ntoarce atenia asupra organizrii economice a Utopiei. Vom ncepe prin a preciza ca o diferena de clas ntre locuitori nu exist, subliniind c aceste deosebiri nu sunt date numai de drepturile politice sau privilegii sociale , ci i de avere: Pentru a fi martorii unei egalitatea desvrite, dreptul de proprietate a fost desfiinat. Totul aparine statului si prin urmare nimeni nu are nimic al sau. Astfel ca uneltele si instrumentele agricole cat si cele industriale sunt ale statului, banii nu exist, pmnturile sunt cultivate n comun, instrumentele de lucru sunt utilizate n comun, iar

produsele sunt depozitate in magaziile statului de unde funcionarii publici speciali nsrcinai distribuie cetenilor cele necesare pentru acoperirea trebuinelor. Acest sistem face ca nimeni s nu fie bogat si totui nimeni s nu fie srac. Pentru a atinge acest rezultat este absolut necesar ca toat lumea s munceasc. Fiecare s i aleag o meserie, iar muncile agricole sa fie fcute de toi. Ceea ce privete participarea la lucrrile agricole , amintim c acestea se fac cu schimbul, fiecare ora trimind un numr de familii s cultive pmntul. Totui acetia nu sunt obligai s stea la tar mai mult de 2 ani pentru ca jumtate din ele se schimb in fiecare an. Numrul orelor de munca este fixat la minimum 6, dar acesta poate fi micorat sau mrit dup nevoie de sfatul btrnilor. Sunt scutii de munca fizic aceia care prin votul secret al filarilor au fost alei s se ocupe de cultivarea tiinelor sau a artelor. Srbtorile sunt riguros determinate astfel c numai prima si ultima zi a lunii sunt srbtori oficiale si publice, cele religioase reprezentnd o chestiune privat a fiecrei confesiuni. Obieciilor ce s-ar putea aduce unui asemenea mod de organizare este interesant modul n care Thomas Moore: ntr-o societate ca aceasta, spune unul dintre actorii dialogului, cetenii trebuie sa munceasc, cei drept, puin dar fr nici un fel de tragere de inim. Aceasta situaie este explicabila prin faptul c din munca sa, fiecare primete foarte puin muncind mai mult pentru ceilali. n schimb in societile ntemeiate pe principiul proprietarii individuale, ideea ca fiecare are posibilitatea s i sporeasc averea reprezint un impuls care face munca mai puternic si mai productiv. Se pune acum ntrebarea dac, intr-o societate in care lipsete un asemenea impuls n-ar deveni munca cetenilor silit i nendestultoare. Rspunsul nu se laa mult ateptat i Thomas Moore precizeaz c: acest lucru nu se va ntmpla. Am vzut in societatea noastr ca att bogaii ct si sracii muncesc dar aceasta nu ii face fericii. La bogai am vzut mai sus cauza nefericirii lor, iar n ceea ce ii privete pe sraci acetia trind prin munca braelor lor sunt chinuii mereu de ceea ce s-ar putea ntmpla in situaia in care s-ar afla in imposibilitatea de a muncii. Aceste situaii sunt inexistente pe insula Utopia unde statul ntreine de drept pe cei care sunt bolnavi sau btrnii. Tot aici munca nu este aa de apstoare, timpul alocat ei fiind foarte scurt. De asemenea este foarte variat , trecnd tot timpul de la tot felul de munci industriale. Cu toate acestea, rmn forme de munc al cror caracter njositor nu poate fi nlturat, de exemplu, strngerea si transportarea necureniilor care sunt lsate pe seama sclavilor. Cu toate acestea, rmn forme de munc al cror caracter njositor nu poate fi nlturat, de exemplu, strngerea si transportarea necureniilor care sunt lsate pe seama sclavilor. Sclavia este o instituie de stat. Cetenii care, cu toate ca nu le lipsete nimic, s-au fcut vinovai de atacuri vtmtoare cu degradarea civica. Totui este ciudat cum Thomas Moore nu si-a dat seama ca pe Insula Utopia, toi cetenii sunt sclavi; comunitatea le regleaz viaa pn n cele mai mici amnunte le ordoneaz cum s se mbrace, s se scoale la o anumita or dimineaa, sa mnnce anumite bucate, sa fac anumite lucruri, sa locuiasc in case de anumite dimensiuni si cu mobile anumite. Construcia raional a modernitii permite ca teoriile nnoirii i ale unei perspective umane optimiste s fie traduse din utopismul progresist general al acestei epoci n experimente socio-economice, politice, religioase, de reconstrucie a lumii ori ale unor comuniti umane mai restrnse. Drama activismului exacerbat de mentalitatea contemporan l plaseaz pe om n spectrul unei realiti iluzorii, n trirea unei viei virtuale n care el se almageste c are o contribuie in edificarea idealului de progres al civilizaiilor ce se va mplini peste generaii si generaii. Utopia va transforma profund gndirea occidental, lsnd o amprenta de neters asupra imaginarului modernitii.Utopia apare ntr-o lume n criz. n

Utopia, rdcina tuturor relelor este dorina de a poseda avere aceasta i face pe oameni sa devin slbatici. Orice bun organizare a statului trebuie s tin n fru aceast pasiune: distribuia egal a averilor, glorificarea muncii si o ideologie care devalorizeaz ceea ce avea valoare n ochii oamenilor, ca aurul si argintul sunt de natura sa reformeze aceasta pasiune generatoare de ru n fiecare dintre indivizi. Dar, n ciuda distribuiei egale a averii, Utopia nu este o societate egalitar, ci una a elitelor. More ajunge sa fie transformat ntr-un profet al utilitarianismuli 8, al socialismului, sau chiar al comunismului, al imperialismului Britanic (Gerhard Ritter, Hermann Oncken) sau democraiei burgheze. Un lucru similar se va ntmpla si cu marile utopii ale modernitii timpurii: Campanella-a Cetatea Soarelui, Bacon- Noua Atlantida, Comenius, sunt citii att de divers, utopiile inflameaz imaginaia, oferind material practicienilor utopiei: oamenilor care plnuiesc reforme sau revoluii. Aadar cititorul care parcurge cartea lui Thomas More, de acum patru secole, va fi uimit de ndrzneala autorului si de tonul categoric al unui calendar al istoriei viitorului. Meritul ei st n faptul ca strnete ntrebri : De ce era hiper-conflictului e pusa att de departe, cnd attea semne ne arata ca am intrat in ea? De ce cartea n-ar putea fi scris ca un comentariu al procesului de globalizare care conine azi toate elementele folosite de autor pentru trei valuri viitoare ? De ce este aleasa libertatea, ingredientul indispensabil al civilizaiei, drept concept de baza cnd supravieuirea este comandamentul suprem nscris de biologie n viaa speciilor ? De ce se amestec mersul inegal al unei civilizaii unice cu al culturilor multe i diverse ? Ce aduce nou modernitatea odat cu ciclicitatea istoriei? Rmne sa rspunde la aceste ntrebri pe parcursul acestei lucrri.

de catre John Stuart Mill

10

I.2. Modernitatea - implicaii


Valorile fundamentale ale secolului XXI sunt modernismul, pluralismul, individualismul i religia. Unii sunt de prere c modernismul acioneaz asupra vieii individuale i a vieii sociale privite ca un tot, i c a dus la apariia unor noi forme de religie, cultur i pluralism politic. Dei definit n diverse moduri, modernismul a generat dou fenomene de natur sub-ideologic: progresul i globalismul. Numeroi teoreticieni au definit modernismul din perspectiva unei puteri mai mari exercitate asupra mediului i a unei cunoateri mai bune a acestuia. Aceast relaie direct dintre putere i cunoatere a creat diverse oportuniti i le-a dat superputerilor dreptul de a institui noi forme de dominaie n lume. Ambiiile imperialiste din epoca modern au avut consecine uriae. Cuvntul "modernitate" va aprea in jurul adverbului "modo" care nseamn momentan, imediat, acum. Dar "modernus" se afla aproape si de "modus" care nseamn norma, msura. Cu sigurana termenul de "modernitate" nu reflecta doar valente temporale, ci va exprima un mod de a fi. E. Gilson intr-un articol semnificativ Le Moyen Age comme Saeculum modernul a artat ca in secolul XII, Occidentul a contientizat existena unui timp i a unui mod de a fi diferit de Antichitate. Sub influena aristotelismului, logica si dialectica au nlocuit gndirea augustiniana, fcnd loc unui umanism greco-scolastic, unei scolastici revoluionare si moderne. n mai puin de trei secole Renaterea va nlocui scolastic. Apoi modernitatea va fi perceputa ca ceva mai bun fa de ceea ce a oferit trecutul. Astfel modernitatea este considerat ca un factor de tensiune dinamic in societate, ea fiind elementul esenial al unei crize care sa pun n critica diferite mentaliti si concepii. In baza respectivului suport obiectiv oferit, in ultima instana, de postindustrialism si, in instane mai apropiate, de consecinele economico-sociale ale acestuia, pot fi surprinse caracteristici de ansamblu ale culturii postmoderne, previzibil a fi amplu generalizate, care exprim, pe plan macrocultural, relative continuiti cantitative, dar, mai ales, discontinuiti calitative n raport cu determinaiile de ansamblu dominant unitare ale culturii moderne. Iat o succint evideniere si caracterizare a acestora9: Cultura de mas produs si consumat comercial. Este vorba de o cultur destinat consumului maselor, dar creat de specialiti (ca si cea "cult", nefiind, deci, anonima). O ntlnim nc din etapa maturizrii societii industriale, legat fiind de comunicarea extins oferit de "vehicule" tehnice speciale (radioul, cinematograful si, ulterior, televizorul). Specific postmodernitii este nu doar amplificarea acestui gen de cultur, locul dominant pe care ea l ocup n ansamblul genurilor culturale, ci, mai ales, faptul c mijloacele media nu mai reprezint doar un simplu releu comunicaional al acesteia. Ele chiar o produc, in baza criteriilor comerciale, prin adecvare la specificul lor in raport cu funcionalitile culturale (divertisment, manipulare comercial pentru rating-ul aductor de profit) promovate in raport cu "masa" consumatorilor cu nivel mediu de dotare intelectual (este, deci, o cultur nu doar vehiculat de ctre mass-media, ci, mai ales, a mass-media). Jean Baudrillard valorifica teoria lui Marx referitoare la cele trei stadii de dezvoltare a pieei, n baza conceptului de "valoare de schimb". Cea mai semnificativa faz este cea dea treia anticipat de Marx i deja devenit evidena in economia de piaa capitalist a modernitii maturizate sau trzii, dar generalizat in postmodernitatea postindustrialismului. Valoarea de schimb (asociat conceptului
9

http://www.thefreelibrary.com/Coordonate+ale+disputei+dintre+postmodernitate+si+modernitate%3A+II....a0251631971

11

comercial de "marf") se extinde dincolo de producia material, nglobnd si produciile "facultilor abstracte". Sfera economic tradiional (producia material) este extins asupra a tot ce poate fi vandabil (informaie, cultur, ideologie, imagine, triri), astfel nct, de identificarea culturalului se dizolv n criteriile utilitariste ale vandabilitii si ale consumului, nicidecum ca valoare afectiv, estetic, moral sau tiinific, ci, ca bun obiectual material. Individualism. Spiritualitatea premoderna exprim un individualism moderat de racordul persoanei-cetean la normativitatea micro, mezo si macrostructurilor sociale coerente si stabile; cea postmoderna, axat pe conceptul drepturilor si libertarilor omului, promoveaz un individualism mult mai agresiv. Sociologic vorbind, individualismul postmodern i afla suportul obiectiv n axionormativitatea lejera a microstructurilor sociale la care persoanele coparticip voluntar i pe care, adesea, chiar le instituie, precum i in generalizarea din a doua parte a secolului al XXlea a unor nnoiri tehnologice de folosin individual (automobilul, televizorul, telefonul mobil, calculatorul). Hedonism. Spiritualitatea modern de tip raionalist, atunci cnd nu valoriza negativ "plcerea", o orienta spre dobndirea unor satisfacii circumscrise unei raiuni practice strategice cu finalitate ntrziat. n schimb, spiritualitatea postmodern, dominat de individualismul consumatorist, este orientat plenar hedonist spre satisfaciile imediate ale cotidianului. Temeiul ei obiectiv este oferit de consumul de mas si de orientarea prioritara spre ncrcarea structuralconsumatorist a unui timp liber aflat in extindere, prin raportare la toate categoriile sociale. ntr-un concept generalizat de societate de consum de masa nu doar informaia si cultura se altura, ca marfa, bunurilor materiale, ci si imaginea sociala (publica) impregnata hedonist. Este vorba de o "societate a spectacolului"10 n care semnificrile simbolice codificate de modernitate sunt bulversate de criteriul vandabilitii. Viaa personal i cea social sunt demontate, reconfigurate i ambalate vandabil pentru a fi efectiv vndute in "facsimile" standardizate. Spiritualitate fracturat ntre paradigm scientist-raionalist si normativist (nonaxiologica), implicat in producia si utilizarea noilor tehnologii obiectivate in noile categorii de bunuri de consum, sau a noilor tehnici manageriale, pe de o parte, si paradigma nonscientist (chiar antiscientista), nonrationalist (in sens modern) si nonnormativista (cvasiaxiologica), implicat in finalitile consumatoristului hedonic, pe de alta parte. O astfel de fracturare este evident cel puin prin raportare la actuala etap (incipienta sau "primitiva") a manifestrii postmodernismului spiritual; etapa ivit din criza modernitii, dar care, fiind incipient pentru postmodernitate, identific o postmodernitate compozit. Cultura globalist n dimensiunea sa material-civilizatorie si pluralist, n dimensiunea sa spiritual. Materialul, civilizaia sunt axate prioritar pe norme, fapt pentru care au un caracter formal-uniformizator si, implicit, globalizant; culturalul (in sens de spiritual), fiind axat esenialmente pe valori (deci, pe coninut), diversific, pluralizeaz identitar. Este vorba, aici, de poate cel mai important conflict al postmodernitii primitive, cu consecine majore asupra realizrii managementului relaiilor inter-naiuni, inter-etnii, inter-religii. Cultura simultan global si globalizant, pe de o parte, si local si localizat, pe de alta parte, prin raportare la coordonatele spaiului socio-uman. Raportul dintre cele dou caracteristici (in fond, complementare) este amplificat, ca importan, cu deosebire din partea funcionalitii i a structurii mass-media.
10

Ignacio Ramonet, Geopolitica haosului, Ed.Doina, 1998;

12

Spiritualitate (cultura) nonideologic. Conceptul de ideologie a dominat modernitatea sub aspect politic2, cultural si prin raportare delimitativ fa de tiinific. Nu este cazul s abordm aici pluralitatea accepiilor acestui concept, accepii impuse de K. Marx ("falsa contiin") si V. I. Lenin ("contiina de clasa"), apoi preluate si extinse, in cadrul sociologiei cunoaterii si al epistemologiei sociale, pan la constructul de "contiin de grup" (K. Manhein) sau al "formelor axiologice ale cunoaterii" (M. Weber, J. Habermas). Teza dezideologizrii a fost articulat teoriei convergentei sistemelor, iar mai recent, mutaiilor produse de postindustrialism n structur social si n structura puterii i a exercitrii acesteia. Raionalismul scientist, managementul tehnocrat, globalizarea ntemeiat economic si societatea consumului de mas, pe de o parte, axiologiile individualismului postmodern (glisant dinspre emanciparea de clas spre emanciparea n libertate a persoanei) sau ale straturilor si grupurilor sociale consensuale, pe de alta parte, nu ar ridica probleme de natur ideologic, n sensurile moderne ale conceptului. Efemeritatea c reproducere nnoitoare continu. Este vorba de o caracteristic rezultant a atributelor comercializatii consumatoriste de mas, a individualismului orientat hedonist i reglat simultan normativ standardizat i axiologico-spontan. Spiritualitate antiutopic: Modernitatea a produs i a promovat ideologii justificativ legitimatorii pentru macro-proiectele sale universaliste i, prin aceasta, a picat in capcana utopismului, fie el raionalist-iluminist, fie raionalist transcendentalist moral emancipator (Kant), fie raionalist-logicist conceptualist (Hegel), fie raionalist emancipator al praxis-ului comunist (Marx). Ultimele dou sunt de sorginte milenarista, apuntatoare a sfritului istoriei; or, se consider c postmodernitatea eliminnd din discurs macro subiecii sociali si legitimarea macro-narativa a proiectelor emancipatoare ale acestora, devenit, deci, pragmatica si pluralist micro-narativa ar elimina si sursele utopismului. Rmne de vzut n ce fel se va coagula un proiect maturizat al spiritualitii postmoderne care s nu se dovedeasc a fi, la rndu-i, prizonier al utopismului. Noica se raporteaz critic la modernitate, prin celebra tez, c modernitatea ar fi triumful etosului neutralitii. Din aceast pricin, modernitatea sufer, printre multe alte maladii, de bolile numite de el acatholie i atodetie. Nu ne vom mir c, n plan socio-politic, Noica ajunge la o critic a individualismului modern i a expresiei sale politice, statul democratic. n lucrarea De caelo. ncercare n jurul cunoaterii i individului (1937), Noica se folosete de cazul lui Alioa Karamazov pentru a amend individualismul modern. El consider c reabilitarea individului presupune "sentimentul vinei individuale", astfel nct cel care nu se vrea puternic s rmn mai departe printre nevinovaii veacului n care triete, iar cel care nu se vrea copleit de puterile anonime (cosmos, istorie, mase) trebuie s nvee c mijlocul cel mai bun de a le nfrnge este autoinvinovatirea. Concluzia lui Noica este evidena: raionalismul este n stare de faliment, dup cum scrie n eseul: ntre idealism i raionalism. Aici se arat c raionalismul este acea doctrina care: susine existena unei ordini aezate deasupra realitii; presupune o refugiere n ideal, atunci cnd realitatea nu se mai poate corect prin idealul sau; susine democraia; n fine, o doctrina ce condamn for, n msur n care aceast nu este de esena raional. Vedem deci c Noica nu conchide c raionalismul c falimentat, ci c acest raionalism a ajuns la faliment, atta vreme ct nu s-a instituit nicio ordine raional, progresul s-a dovedit utopic, iar condamnarea forei, o simpl judecat de valoare.

13

I.3. Globalismul axat pe logica darwinismului social


Charles Darwin va duce mai departe aceste susineri, care devin explicit revoluionare o dat cu punerea problemei spinoase a descendenei omului. Cu "Originea speciilor" A lucrare ce apare n 1859 A Darwin aduce o modificare important n problem seleciei naturale. Prelund o idee din "Eseuri asupra principiilor populaiei" (1798), lucrarea economistului englez Thomas R. Malthus n care acesta inventaria "pericolele" creterii numerice a populaiilor pentru supravieuirea speciei umane (reiternd de fapt o viziune hobbsiana asupra societarii), Darwin va consider c agentul principal al transformrii speciilor nu e adaptarea ci "lupt pentru supravieuire" . Pentru c n fiecare generaie supravieuiete cel mai apt, se creeaz de la ine grupuri de organisme asemntoare. Selecia natural ar fi, dup Darwin, mecanismul transformrii speciilor, iar aceast selecie ar fi produs de trei factori principali: 1. Variabilitatea nelimitat si nedeterminat a oricrui caracter; 2. Transmiterea ereditar definitiv a modificrilor dobndite prin variabilitate; 3. Lupta pentru existent. Darwin, admind o modificare nceat si progresiv a indivizilor, cere, pentru efectuarea transformrii unei specii de fiine superioare in alta, de la 1.000 pana la 10.000 de generaii. Cu alte cuvinte, unei specii, care se reproduce la un an dup natere, ii trebuie de la 1.000 pn la 10.000 de ani ca s se transforme ntr-o alt specie, iar unei specii care, ca omul, se reproduce la 20 de ani dup natere, i trebuie de la 20.000 pan la 200.000 de ani pentru ca s dea natere unei alte specii. Lsnd la o parte faptul c e curios c n 6.000 de ani s nu se fi produs nici o modificare n caracterele specifice ale fiinelor vieuitoare pe pmnt, am artat c sunt fiine, si anume fiinele unicelulare, care, prin "simplitatea organizrii si prodigioas rapiditate a nmulirii lor permit nlturarea obieciei lungii perioade de timp, cerute de darwiniti pentru ndeplinirea transformrii speciilor superioare".

Un alt evoluionist, Spencer, aduce ca element de noutate definiia societarii. Aceasta e vzuta ca "grup de oameni n care indivizi diferii din punct de vedere al descendentei coopereaz". Esenial pentru Spencer este faptul ca dei este alctuit din unitate independente, societatea presupune n acelai timp o existenta unitara, o entitate (idee preluata ulterior de Durkheim). Este o entitate n sensul ca are o "viaa proprie", este asemenea unui organism viu si presupune o cretere continua. Pe msura ce se dezvolta, aceasta i complica structura, iar elementele ei devin din ce n ce mai solidare. Aceasta micare este n acord cu principiul de maxima generalitate al evoluiei, formulat simplu ca "trecere de la omogen la eterogen". Pe seama acestui principiu, Spencer caracterizeaz societatea primitiv ca fiind asemntoare organismelor simple, n care masa ce le alctuiete este nedifereniat, omogen. Spencer deschide un orizont pentru evoluionismul antropologic, tot el, nelegnd societatea prin analogia organismului, va furniza modelul societal ce va fi implicat n funcionalism: "Ca si la organismele vii - scrie Spencer - diferenierea progresiva a gruprilor sociale ce alctuiesc societatea este nsoita de o difereniere progresiv a funciilor sociale. Funciile sociale, ca si cele organice, nu sunt numai diferite, ci sunt unite n aa chip nct s se fac reciproc posibile. Ajutorul acesta reciproc are ca rezultat dependena mutual a

14

parilor nuntrul gruprilor sociale evoluate, ca si nuntrul organismelor vii ajunse la un grad oarecare de evoluie"11. Diveri factori influeneaz, dup Spencer, evoluia unei societatea, ntre care factori externi precum climatul, flora, fauna si factori interni, ntre care sunt considerate trstaturile fizice si sufleteti ca si sentimentele dominante. nsa factorul principal ce determin agregarea social este considerat de Spencer ca fiind "nevoia de cooperare"12. Nu trebuie sa mire prea mult, prin urmare, ca prima imagine modern despre "societile primitive" va fi aceea a unor societatea situate la un stadiu primar al dezvoltrii socioculturale: primitivii sunt vzui ca "strmoii vii"13, fiind localizai la un stadiu fat de care civilizaiile reprezint distanri progresive si care, printr-o ndrumare neleapt, pot fi scoi din "primitivism"14. Esena acestei preoto-teorii a dezvoltrii asum faptul ca omul are un singur destin: acela de a trece prin stadiile succesive ale slbticiei, barbariei si civilizaiei. Schema evoluiei este uniliniar; destinul umanitaii este unul singur, acela de a traversa diferite stadii de civilizaie pentru a atinge stadiul civilizaiei occidentale. Acest universalism eurocentric poziioneaz civilizaiile globului conform unei scheme cognitive care n termeni geografici se definete prin opoziia centru-periferie, iar n termeni istorici prin opoziia evoluat-neevoluat. Prin aceste opoziii se legitimeaz aciunea colonial - diferite civilizaii ne-europene trebuie constrnse, spre binele lor, sa adopte instituii, sisteme politice, tehnologii si chiar valori de proveniena occidentala. Tenacitatea acestei scheme cognitive15 se va regsi n diferite viziuni ulterioare asupra lumii si istoriei: n marxism, teorii ale sistemului global ( la autori precum Mendel, Wallenstein, Wolf), teorii ale dezvoltrii, etc. Construcia culturalismului American sub unealta lui Franz Boss si funcionalismul britanic propus de Radcliffe-Brown, aduc o viziune materialista, in centrul evoluiei este aezat tehnica, definita ca mijloc de adaptare la mediu . Evoluionismul a depit graniele unei teorii tiinifice, devenind o adevrata paradigma ce integreaz o viziune asupra lumii. Se poate vorbi de adevrate implicaii religioase ale paradigmei evoluioniste ce depesc orizontul unei revoluii tiinifice sau culturale. n contemporaneitate asistam la triumful evoluionismului, la atotputernicia lui. Conjugat cu teoria relativitii a lui Einstein si cu psihanaliza lui Freud, evoluionismul e integrat ntr-o metateorie. Civilizaia apuseana a secolului XX a dezvoltat aceasta metateorie, impunnd-o la nivelul mentalitii contemporane si extinznd-o la scara planetara. Sub influenta realizrilor pe plan material, unii istorici contemporani susin o unitate a civilizaiilor, plecnd de la impunerea socio-economic a civilizaiei occidentale pe plan mondial. Astfel de concepii ce ncearc sa justifice unitatea lumii, aducnd in prim plan realizrile economice si politice, nu numai ca se ndeprteaz de miezul unei fenomenologii autentice a istoriei, ci risca sa dobndeasc accente ideologice, devenind instrumente servile ale unei macro-ideologii: globalizarea la nivel planetar. Principalul factor al globalizrii este cel uman, care prin multitudinea deciziilor sale influeneaz modul i direcia de dezvoltare a omenirii. Tot deciziile umane declaneaz noi conflicte regionale. Dac ultimele convulsii istorice se datorau conflictelor dintre state naionale, se observ c n ultima perioad conflictele au depit graniele i domin divergenele dintre diferitele culturi, religii i ideologii. Iat:

11 12

Herbert Spencer, Individul impotriva statului, Ed. Antet, 2008; idem 13 idem 14 idem 15 Murdock George P, Culture and Society, University of Pittsburgh Press, Pittsburgh, 1965;

15

Prile pozitive ale globalizrii constau in libertatea de circulaie a indivizilor si a mrfurilor, schimbul liber de idei si de tehnologii, standardizarea tuturor proceselor si reducerea corupiei, tradiionala multor societatea. Unificarea limbilor folosite, ieirea din idiosincrazia naionalista si gestionarea resurselor naturale pe plan mondial sunt unele beneficii pe care muli experi le vad ca un element de discordie. Prile negative legate de globalizare par cu mult mai serioase dect avantajele. In primul rnd, crearea unei birocraii noi, peste cea existenta si costul meninerii ei, implica impozite din ce in ce mai mari. Participarea tuturor, inclusiv a inocenilor, la plata "oalelor sparte" in alte pari ale lumii ridica o problema etica spinoasa. Gestionarea economica devine orizontala, un guvern local fiind interesat doar de reguli care genereaz venit, ca impozite, autorizaii si amenzi. Conceptul de globalizare: de natur funcionalist ntre viziunea ierarhic, de tip imperial/ hegemonic i viziunea democratizrii regimului internaional de natura realismului politic ntre viziunea statu-quo-ului unipolaritii i viziunea de tip policentric, ca efect al integrrii regionale de natur ideologic ntre mondializare/mondialism i globalizare/globalism de natur evoluionist ntre viziunea internaional/suprastatal i viziunea postnaional/global de natur determinist globalizarea fiind expresie a progresului tehnic, creterii interdependenelor etc. . Exista cinci percepii ale procesului de globalizare: Globalizarea perceput prin interdependen n cretere la nivel mondial Globalizarea tendin de expansiune a dominaiei i dependenei Globalizarea referitoare la omogenizarea lumii Globalizarea in postura de diversificare n interiorul comunitilor teritoriale Globalizarea privit ca unificare a discontinuitilor temporale Cel mai bine a reuit un fel de tietur epistemologic n aceast privin Urlich Beck (2003), care a vorbit de conflictul valorilor primei moderniti cea iluminist i a celei dea doua moderniti cea a globalizrii, a crei manifestare se produce dup epuizarea coadei de comet a modernismului, care este postmodernismul. Starea n care ne aflm: suntem n pasajul cu muli cureni turbionari n cunoatere dintre prima modernitate i cea de-a doua modernitate. Practic suntem foarte aproape de o falie n istorie ca experien de cunoatere cea care desparte istoria n Era Preglobal i Era Global . Apariia lui homo globalis, cu identitate transmisibil pretutindeni n satul global, despre care vorbea Marshall McLuhan cu mai bine de douzeci de ani n urm, i a noilor mize conflictuale, viteza nemai ntlnit cu care se deruleaz evenimentele, precaritatea funcionrii instituiilor i lipsa de control asupra proceselor, ca i o seam de provocri pe care omenirea nu le-a mai cunoscut par s-i dea dreptate lui Robert Kaplan, care avertiza c ne ndreptm ctre anarhie . Cum profetiza Saint-Simon guvernarea oamenilor va fi nlocuit de administrarea bunurilor (omul ca marf). n aceste condiii, democraia i pierde nelesul (drepturile omului nu mai au sens), mai ales c guvernanii i guvernaii nu mai aparin neaprat unei comuniti sau unui teritoriu anume, iar ceea ce ne pate este un regim hibrid, care nu tim nc prea bine cum va arta si ce forme va mbrac in timp.

16

I.4. Realitatea globalizrii i globalizarea realitii. n cutarea logicii sociale.


Rezultatele modului n care filosofii au interpretat sfritul modernitii i felul n care aceasta poate deveni operaional n cadrul societii contemporane, unde tehnologia informaiilor i comunicrii, alturi de mercantilizarea cunoaterii constituie o component esenial, ne ofer o imagine de ansamblu n ceea ce privete nelegerea procesului complex al globalizrii i efectele acestuia. Iar dac a fi intelectual nseamn, ntr-un sens mai larg i dincolo de orice orientare politic, a deine i a cultiva n doze bine msurate, critica social, atunci vom nelege de ce unele texte critice cu referine cel mai adesea precise la evenimentele i momentele epocilor n care au fost scrise (i i-a aminti aici pe Nietzsche, Heidegger, Adorno, Habermas, Lefebvre i mai aproape de noi, Lyotard, Baudrillard i Lipovetsky, dei lista poate continua), rmn extrem de actuale i de pertinente prin modalitile n care-i chestioneaz i asum n mod critic, prezentul. Iat, spre exemplu, n Sfritul modernitii. Nihilism i hermeneutic n cultura postmodern, Vattimo ncearc s surprind raportul ce unete rezultatele refleciei lui Nietzsche i a lui Heidegger, cu acele perspective mai recente, privind sfritul epocii moderne i postmodernitatea. Dificultatea care apare n ceea ce privete sfritul modernitii vine, consider Vattimo, din faptul c modernitatea nsi este gndit ca o rennoire continu, prin urmare depirea ei presupune un proces care iese oarecum din logica modernitii. Conceptul care numete aceast depire este noiunea heideggerian de Verwindung, care nu desemneaz o trecere cu prsire, ci mai curnd o trecere peste, care are n ea trsturile acceptrii i ale aprofundrii. Cu alte cuvinte, ieirea din logica modernitii este o suspendare a temeiului su, sau proclamarea absenei acestui temei. La Nietzsche vacuitatea explicit a oricrui fundament este legat de experiena morii lui Dumnezeu i de noua situaie de relativ siguran pe care existena individual i social a dobndit-o n virtutea organizrii sociale i a dezvoltrii tehnice. n cazul lui Heidegger termenul Verwindung implic un raport cu metafizica i un raport cu Ge-Stell-ul. Raportul cu metafizica implic o pierdere a caracterului de temei al fiinei, iar raportul cu Ge-Stell-ul implic o survenire de un ordin impropriu omului. Noul raport pe care l stabilete omul cu metafizica i cu lumea tehnicii nu presupune un act de gndire a temeiului lor, ci mai curnd o nchipuire - rememorare Andenken, a condiiilor de apariie. Nu exist nici un Grund, nici un adevr ultim, exist numai aperturile istorice, destinate, sau trimise, de ctre Selbst, un Unul-i-Acelai care se d numai n ele, prin ele (traversndu-le, nu folosindu-le ca mijloace)16 : Asumnd critica lui Nietzsche i Heidegger, Vattimo ncearc s indice trei caracteristici ale gndirii postmodernitii. Prima, o gndire a beneficierii survine prin faptul c noua gndire nu surprinde nici un Grund, cu att mai puin ar putea la rndul su s serveasc drept baz pentru vreo transformare practic a realitii 17. Faptul acesta l ndreptete pe Vattimo s afirme c ontologia hermeneutic implic o etic ce s-ar putea defini ca etic a bunurilor aflat n opoziie cu o etic a imperativelor. A gndi astfel sau n raport cu beneficiile, n absena unei esene, este n acelai timp o modalitate de a gndi existena uman ca strategie de autoconservare, ntr-un complex a crui esen ne scap i a crui cunoatere este de fiecare dat parial. Gndirea beneficierii este n fond, strategia existenial a omului care triete n lumea multiplelor globalizri, nu opunndu-se transformrilor globale din perspectiva unui temei metafizic, ci construind strategii individuale sau colective.
16 17

G. Vattimo, Sfritul modernitii, p. 173; Idem;

17

A doua caracteristic este o gndire a contaminrii. Potrivit acesteia, n absena unui temei universal recunoscut, gndirea postmodern nu poate opera dect hermeneutic asupra lumii, direcie ce trdeaz de fapt, dezvoltarea hermeneuticii de dup Heidegger i n special a hermeneuticii gadameriene. ntruct, textele i-au pierdut relaia privilegiat pe care o deineau cu adevrul, se impune necesitatea unor tehnici de interpretare a materialului oferit de realitate, tehnici al cror temei const n experiena interpretativ personal sau a comunitii din care facem parte, experien care implic la rndul ei, procesul contaminrii i necesitatea asumrii faptului c operm ntr-un cmp al adevrurilor slabe. Mai mult, trebuie s avem n vedere i complexitatea i viteza schimbrilor care cresc mereu ntr-o lume a globalizrilor diverse i care nu ne ngduie rgazul necesar unei nelegeri exacte a lumii n care trim. n fine, a treia caracteristic a gndirii postmoderne este o gndire a lui Ge-Stell. Desigur, pentru Heidegger, esena tehnicii nu e ceva de ordin tehnic: Ge-stell-ul este modul n care realul iese din ascundere cu situare-disponibil. [] Ge-stell-ul este elementul ce strnge laolalt, propriu constrngerii care-l constrnge pe om s scoat realul din ascundere n modalitatea supunerii-la-comand, transformnd realul n situare disponibil. Expus insistentei cereri de a se livra pe sine, omul se situeaz n domeniul esenei care este proprie Ge-stell-ului. De vreme ce omul se afl n sfera Gestell-ului, el nu mai e liber s-i aleag raportarea la acesta 18. Odat, esena tehnicii moderne definit ca i Ge-Stell, gndirea se orienteaz i ctre lumea tiinei i a tehnologiei moderne i nu doar ctrea sfera tradiiei i a mesajelor trecutului, cum se tinde de obicei s se cread atunci cnd se atribuie hermeneuticii o vocaie exclusiv umanist. La Heidegger, noiunea de Ge-Stell se coreleaz cu o pierdere a esenei: Dar, n realitate, omul nu se mai ntlnete astzi nicieri cu sine nsui, adic cu esena sa. Ce anume ar trebui s se neleag din aceast punere n relaie a tehnicii cu uitarea metafizic a fiinei i care sunt atunci determinrile pe care metafizica le-a atribuit fiinei? Este vorba, nainte de toate, de calificrile de subiect i obiect, care au constituit cadrul n care s-a consolidat nsi noinea de realitate. Heidegger observ c ceea ce este nu mai este pentru om, ca ceva n vederea omului, ci ca ceva ce este supus unei exigene transumane, unui sistem care nelege omul ca scoatere-din-ascundere i aducere-laolalt n vederea siturii-disponibile printr-o cerere insistent de livrare, ce rspunde unei supuneri-la-comand, n spatele creia nu se va mai afla omul.. Fapta uman nu se poate opune niciodat nemijlocit acestui pericol. Realizrile omului nu pot niciodat s nlture singure, pericolul. Prin urmare, va trebui s ne ndreptm ctre Ge-Stell19 cu obiectivul de a-l distoarce n direcia unui Ereignis: nu faptele omului pot salva omul, ci actul su reflexiv, act ce se ntreab asupra esenei omului i care acioneaz n mod indirect, prin limb, prin semnificaii i prin interpretri, prin dialog, prin comunicare. Abia acum putem nelege de ce gndirea postmodern este o gndire a lui Ge-Stell. Ea este o astfel de gndire pentru c n absena oricrui temei, caracterul ei dispus beneficierii i contaminrii face din ea o gndire care are caracterul siturii disponibile, capabil n acelai timp de a nelege n maniera siturii disponibile. Obiectivul intruziunilor operate mai sus este acela de a arta c gndirea asupra sfritului modernitii este una care ncearc s surprind trecerea ctre un altceva, ns acest altceva este, dup cum susine i Lipovetsky, o lume aflat sub dominaia tehnologiilor informaiilor i comunicrii, a globalizrii i a logicii capitalului. n mod cert, condiiile de
18 19

M. Heidegger, ntrebare privitoare la tehnic, p.150 Idem;

18

realitate ale globalizrii sunt reprezentate de naterea unei societi informaionale, societate care se cldete pe dezvoltarea puternic a tehnologiilor comunicrii i informaiei. n ciuda faptului c aceast dezvoltare este, potrivit lui B. Mige, att de impulsiv i de imprevizibil, nct deseori ne este foarte greu s o supunem unei analize pertinente, fr suportul pe care aceste tehnologii l constituie globalizarea n-ar fi putut atinge dimensiunile pe care le-a atins. Indiferent de modul n care am defini globalizarea, indiferent de istoria pe care i-am conferi-o, tehnologiile informaiei i comunicrii au participat n mod activ la caracterul ei real, adic la ceea ce n titlu am numit realitatea globalizrii, sintagm ce sugereaz ideea c globalizarea nu reprezint un simplu concept, ci un proces real cu implicaii semnificative la nivelul realitii. ns prezena sistemelor pe care le implic cele dou tipuri de tehnologii a indus modificri semnificative i a avut un rol determinant n procesul de dizolvare a punctelor de vedere centrale sau, a acelora pe care J-F Lyotard le numete Marile Poveti. n aceeai logic a discursului putem afirma c intensificarea posibilitilor de informare asupra realitii n cele mai variate aspecte ale ei, ngreuneaz n mod considerabil faptul de a concepe nsi ideea unei realiti unice. Se mplinete n acest fel o profeie mai veche a lui Nietzsche dup care lumea adevrat devine pn la urm o poveste. Dac avem o idee despre realitate, aceasta nu poate fi neles altfel, crede i Vattimo, dect ca rezultatul ncrucirii, al contaminrii multiplelor imagini, interpretri, reconstruiri, pe care le distribuie mijloacele de comunicare n mas. O consideraie de alt natur alimenteaz la rndul ei, repunerea n discuie a consecinelor procesului globalizrii. Aceast consideraie pornete de la schimbrile de atitudini i de valori proprii culturii i societii contemporane, problem a crei analiz este destul de complex, dup cum ne atrage atenia i Baudrillard : ,,Cnd totul este mediat de o facticitate, ne mai aflm, oare, n lumea valorii sau, deja, ntr-o simulare a ei ?20. Un prim motiv de ngrijorare se leag de ceea ce Lipovesky, autor printre altele i a Erei vidului i al Imperiului efemerului, numete epoca postdatoriei, o epoc postdeontic n care individul a fost eliberat de ultimele vestigii ale infinitelor datorii opresive, ale poruncilor i obligaiilor absolute. n principiu, oamenii nu mai sunt sacrificai n numele unor ordini sacre ce-i transcend. Ideea de sacrificiu de sine a fost delegitimat, iar oamenii nu mai sunt stimulai sau nu doresc s fac efortul de a-i fixa valori i idealuri morale. Lumea actual pare a fi una a individualismului nediluat i a dorinei de via bun, care admite doar o moralitate remanent sau minim. Aceast libertate, considerat de ctre muli drept cel mai mare ctig al civilizaiei moderne, a fost obinut deci prin eliberarea de vechile ordini morale. Un exemplu practic pentru acest capitol l pot oferi folosindu-m de o creaie a industriei cinematografice : "Mindwalk" de Bernt Capra. Filmul propune trei viziuni asupra lumii, aparinnd unor domenii ale activitii umane, aflate ntr-o aparena contradicie: domeniul politicii - avnd un rol de compromis al punctelor divergente intr-o comunitate, animata de dorina de a gsi cea mai bun cale nspre dezvoltare; domeniul tiinelor (reprezentat in film de ctre un fizician) - iluzionat de mitul progresului si "srcit" de precizia ce-l caracterizeaz si discursul poetic - prins pe nedrept n inseratoarea idee c "evenimentele" sale se petrec mai mereu ntr-un alt timp dect cel real.

20

J. Baudrillard, Cuvinte de acces, p. 25

19

Capitolul.II. Dimensiunile globalizrii

n cadrul generic al globalizrii, putem distinge ntre cteva dimensiuni, care dau substan conceptului, prin implicaiile pe care le posed n diferitele domenii de analiz, ale efectelor pe care le comport. Dei se regsesc strns legate, atunci cnd difereniem dimensiunile, este important s observm c acestea nu pot fi delimitate n mod clar una ce cealalt. Astfel pentru a numi doar un exemplu problemele globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat nici de dimensiunea economie i nici de dimensiunea politic. Aceast reea global nu numai la nivelul actorilor, ci i la cel al domeniilor tematice reprezint una dintre particularitile globalizrii. Diferitele dimensiuni formeaz mpreun cu globalizarea, mulimi de intersecie, diferite. Este important de vzut ce anume poate fi subordonat conceptului de globalizare, acesta neepuizndu-se n nici un caz n procesele economice, chiar dac globalizarea economic poate fi un punct de start i o for motrice semnificativ. La fel de important este i faptul c trebuie s nelegem c nu totul face parte din procesul de globalizare i c nu totul este determinat n mod decisiv de acesta, pentru c i globalizarea are limite. Trebuie s inem cont de acest lucru. Pe de o parte, vorbim de mulimi de intersecie de dimensiuni diferite, pe de cealalt, de un concept de for, utilizat n toate domeniile. Pentru a-i putea determina limitrile, trebuie s ne distanm de toate acestea. n continuare, voi proceda la o subsumare a diferitelor arii ale globalizrii funcie de dimensiunile pe care le atinge21.

II.1.Dimensiunea economic
Economia este motorul globalizrii. Liberalismul clasic i teoria neoclasic i urmrete minimizarea influenelor statului asupra evenimentelor economice. Principiile de baz ale acestui curent erau: dezvoltarea industriei, proces de care depindeau modernizarea societii i consolidarea independenei naionale; susinerea intereselor burgheziei naionale; libertatea ptrunderii capitalului strin prin promovarea politicii prin noi nine; Se vorbete mult, azi, despre globalizare. n multe cazuri termenul este nlocuit cu mondializare. Literatura economic folosete ambii termeni cu neles similar, acceptnd ideea c diferena const n originea lingvistic a termenului (globalizare din englez, mondializare din francez). Recent, au nceput s apar i ncercri de difereniere conceptual. Astfel, la Colocviul asupra globalizrii organizat la Vatican ntre 27-29 noiembrie 2000, s-a precizat c termenul de mondializare evideniaz procesul crerii unui organism (guvern) mondial unic (Documentul ONU Pacte Mondial prezentat de ctre secretarul general Kofi Annan la Forumul Economic de la Davos n 1999) iar cel de globalizare evideniaz procesul interdependenelor economice la nivel mondial. Mondializarea ar avea astfel, o conotaie politic, iar globalizarea una economic.

21

http://www.cartidownload.ro/Diverse/966405/Cinci_Dimensiuni_Ale_Procesului_de_Globalizare

20

Neoliberalismul economic Prin neoliberalism este desemnat un concept filosofico-social i politico-economic care spre deosebire de laisse-faire-ul liberalismului clasic, se consider necesar intervenia regulatori a statului pentru garantarea pieelor funcionale. Elemente ale politicii neoliberale: Individualismul normativ: o surs pentru deciziile politico-economice, este preferina individual a subiecilor economici. Din cauza problemelor de agregare a preferinelor individuale este exercitat o critic asupra programelor economice guvernamentale, atunci cnd acestea deriv din principiile generale (respingerea politicii de agend). Acest principiu se aseamn cu principiul suveranitii populare din cadrul teoriei politice liberale. Proprietatea privat/Privatizarea: n concepia neoliberal statul nu are datoria de a fi ntreprinztor activ. Se cere, de aceea, privatizarea ntreprinderilor de stat respectiv datoria statului de a se implica, n special n monopolurile de stat din domeniul infrastructurii (msurile existeniale de prevedere) cum ar fi telecomunicaiile, transportul, energia sau nvmntul. Banca Mondial are ca strategie supraordonat aa-numitul Private Sector Development, comparat i cu conceptul Public Private Partnership. Statul trebuie s se ngrijeasc de pieele funcionale printr-o politic concurenial i s previn formarea pieelor de monopol i a disfuncionalitilor pieei. Preponderena de proprietate privat i de forme regularizatoare ale economiei private fa de influena statului deriveaz uneori dintr-un anumit punct de vedere asupra teoriei economice a drepturilor disponibilitilor. Prin urmare, bunstarea economic ar crete, cu ct crete proprietatea din domeniul public. n cazul formelor regularizatoare socialiste s-ar ajunge, dimpotriv, obligatoriu la aa-numitul tragism Tragedy of the Commons (tragedia comunelor). Politica stabilizatoare: politica masei monetare trebuie s garanteze preuri stabile, printr-o moned stabil (stabilitate macroeconomic) i printr-un buget echilibrat. Dintro politic monetar, a dobnzii i bugetar restrictiv rezult o extindere a administraiei, o creare a unor uniti parial autonome i o degajare a diferitelor teme publice n sensul unui management suplu. Piaa ca instrument de conducere: n convingerea neoliberal trebuie ca piaa, deci cererea i oferta s hotrasc asupra tipului, preului i cantitii realizrilor materiale i asupra serviciilor, deoarece astfel ar avea loc o alocare optim a resurselor. Concurena: statul se ngrijete de pieele funcionale i intervine n cazul pieelor evident imperfecte, de exemplu prin taxe i impozite n cazul efectelor externe i prin legile cartelului. Spre deosebire de neoclasicism, concurena s-a extins asupra instituiilor, cu prerea c cei mai supli supravieuiesc pe pia, a crei nsemntate este recunoscut (noul instituionalism). Deregularea: neoliberalii sunt pentru deregularea i liberalizarea economiei n sensul unei reduceri a legilor i regulamentelor, att timp ct acestea sunt considerare birocratice i nu sunt neaprat necesare, deoarece prin aceasta aciunile economice individuale ar fi mpiedicate. Comerul mondial: neoliberalii sunt de acord cu globalizarea n sensul unei stimulri a comerului liber ntre state, fie prin organizaii globale cum ar fi WTO i nelegerile acesteia cu GATT, GATS, TBT, SPS, TRIPS sau fie prin zone de comer liber i mai multe zone economice speciale sau desfiinarea granielor statelor naionale. Conform evalurii neoliberalismului, comerul liber ar conduce la stimularea bunstrii mondiale. Limitarea comerului prin taxe vamale i obstacole comerciale ne-tarifare i o stimulare a anumitor scopuri economice de ctre stat prin subvenii, conduce, dup prerea neoliberalilor la inegalitate i srcie n lume. Astfel, rilor n curs de dezvoltare, de

21

exemplu, le este greu s in piept concurenei cu rile agricole europene care sunt puternic subvenionate. Neoliberalii le reproeaz statelor industrializate faptul c doresc libertate comercial doar pentru rile n curs de dezvoltate, ns nu vor s o introduc n propriile ri. Politica taxelor: de regul se cere ca procentele taxelor s fie reduse, de exemplu sub forma tarifelor proporionale sau a tarifelor n trepte i un sistem de taxe simplu n locul unui sistem de dispoziii variate. Taxele indirecte sunt preferate celor directe. Taxele pe avere sunt respinse, fiind considerate ca o taxe duble, dar i taxele de bagatel n cazul crora ncasrile nu sunt mai mari dect cheltuielile necesare pentru colectarea acestora. n general este favorizat scderea taxelor pltite de firme, mai ales c prin aceasta s-ar produce o cretere a ncasrilor din taxe: dominana, dreptul tarifar, dreptul muncii. Trsturile economiei mondiale Economia mondial a evoluat diferit, n funcie de tendinele manifestate la nivel global de-a lungul timpului, nregistrnd o dinamic pronunat n ultimii douzeci de ani. Cu toate acestea putem contura cteva trsturi caracteristice ale evoluiei economiei mondiale : Economia mondial este format din state naionale, care constituie celulele de baz. Economia mondial este puternic influenat de aciunile statelor naionale, a corporaiilor transnaionale i a organizaiilor regionale (UE, NAFTA, MERCOSUR, ASEAN, etc.). Economia mondial este expresia unui sistem de interdependene. Dezvoltarea economiilor naionale determin adncirea diviziunii mondiale a muncii, care conduce la adncirea relaiilor dintre economiile naionale la nivel comercial, valutar i financiar. Economiei mondiale i este propice concurena ntre agenii economici. Concurena conduce la o selecie natural a agenilor economici, n raport cu fora lor de inovaie tehnologic i managerial, ceea ce d impuls progresului economic. Economia mondial se caracterizeaz prin ciclitatea activitii economice, prin alternarea fazelor de cretere economic i a fazelor de recesiune, n diferite zone ale globului. Dezvoltarea inegal a statelor lumii confer economiei mondiale un caracter eterogen. n economia mondial se manifest tendine, precum regionalizarea i globalizarea, ce afecteaz fiecare agent economic indiferent de spaiul economic n care i desfoar activitatea. Globalizarea este puternic susinut nu numai de corporaiile transnaionale, care au direct de ctigat, ci i de unele organizaii economice internaionale (Fondul Monetar Internaional, Banca Mondial, Organizaia Mondial a Comerului). Ca urmare a procesului mai sus amintit, n economia mondial se manifest o tendin de cretere a decalajelor de dezvoltare ntre statele dezvoltate i cele n curs de dezvoltare. Multipolarizarea economiei mondiale, manifestat prin concentrarea puterii economice i politice de pe mapamond, n jurul triadei SUA, UE i Japonia. Este posibil ca dezvoltarea accentuat a Chinei din ultimii ani, s modifice raportul de fore la nivel mondial n perioada urmtoare. Tranziia rilor din Europa Central i de Est la o economie de pia funcional, se nscrie n tendina de expansiune a sistemului capitalist la nivel global. Problemele legate de dezvoltare durabil i protecia mediului nconjurtor sunt din ce n ce mai presante. Politicile macroeconomice promovate de majoritatea rilor lumii, au ca int creterea economic, fr a ine seama de limitele ecosistemului.

22

Relaiile economice internaionale Relaiile economice internaionale reprezint legturile dintre economiile naionale, dintre agenii economici de pe glob, legturi care se formeaz n virtutea diviziunii mondiale a muncii22. Aceste relaii se desfoar ntr-un cadru economico- juridic determinat de ncheierea de acorduri bilaterale i multilaterale. Dac bilateralismul nu are nevoie de o definiie, fiind subneleas, multilateralismul se definete ca fiind ansamblul de relaii economice coordonate la scar subregional, regional sau mondial, ntre state independente i suverane. Principalii actori pe cena relaiilor economice internaionale sunt statele naiune, societile transnaionale i organizaiile economice interstatale. Relaiile economice internaionale se manifest concomitent la nivel comercial, valutar i financiar. Se observ concentrarea relaiilor internaionale pe zone geografice i pe grupe de ri. Astfel, este tot mai evident dezvoltarea relaiilor pe axa nord-nord, ntre ri dezvoltate i pe axa sud-sud ntre ri n dezvoltare. De asemenea, relaiile economice internaionale sunt puternic influenate de gruprile de integrare regional, concentrndu-se n spaii economice regionale cum ar fi UE, NAFTA, AELS. Economiilor naionale Global, toate economiile naionale, indiferent de gradul lor de dezvoltare, sunt implicate n procesul ireversibil al globalizrii. Principalele criterii care stau la baza clasificrii economiilor naionale sunt: Mrimea populaiei n funcie de acest criteriu, rile se mpart n trei categorii: ri mari cu o populaie de peste 50 milioane locuitori, ri mijlocii cu o populaie de cuprins ntre 15 i 50 milioane locuitori i ri mici cu o populaie de maxim n 15 milioane. Raportul dintre sectoarele economice criteriul clasific economiile naionale n economii cu orientare industrial i economii cu orientare primar, n care sectorul agricol sau sectorul extractiv depete ca pondere sectorul industrial. Organizaiile economice interstatale Organizaiile economice interstatate au proliferat dup cel de-al doilea rzboi mondial, fiind expresia tendinelor de regionalizare i globalizare, aprute la nivel global. Organizaiile economice interstatale includ att organizaiile cu vocaie universal, ct i organizaiile de tip integraionist. Cele mai reprezentative organizaii cu vocaie universal cuprinse n sistemul ONU, care n prezent are n componen 20 de astfel de instituii specializate, sunt urmtoarele: FAO Organizaia Naiunilor Unite pentru Alimentaie i Agricultur, fondat n 1945. FMI Fondul Monetar Internaional, creat n 1944, dar devenit operaional la 1 ianuarie 1946. BIRD Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare, pe care o gsim i sub denumirea de Banca Mondial, fondat n 1944. Banca Mondial devine funcional la 25 iunie 1946. ONUDI Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial, creat n 1965. Este operaional de la 1 decembrie 1967. PNUD Programul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare, contituit n 1965 devine operaional la 1 ianuarie 1966. UNCTAD Conferina Naiunilor Unite pentru Comer i Dezvoltare, creat n 1964. UNEP Programul Naiunilor Unite pentru Protecia Mediului, creat n 1972.
22

Sterian Dumitrescu, Ana Bal Economie Mondial, Editura Economic, Bucureti, 1999

23

OMC Organizaia Mondial a Comerului, fondat n 1995, pe baza GATT Acordului General pentru Tarife i Comer. Organizaiile economice interstatale de tip integraionist, reprezint o form complex de cooperare internaional ntre un grup de state, care pe plan regional adopt o serie de principii comune, cu privire la desfurarea relaiilor economice. Exemple sunt nenumrate, de la Uniunea European, care a atins cel mai nalt grad de integrare regional uniunea economic i monetar, la acordul de liber schimb ncheiat n America de Nord (NAFTA) ntre Statele Unite, Canada i Mexic, care se restrnge la crearea unui spaiu economic unic. n general organizaiile economice interstatale urmresc stimularea comerului reciproc, prin crearea unei zone de liber schimb. Abordarea procesului de integrare regional distinge dou concepte, integrarea economic i integrarea politic i instituional. Se pleac de la ideea crerii unui spaiu economic unic, care are la baz libera circulaie a bunurilor i serviciilor i libera circulaie a factorilor de producie (capital, for de munc), abia ulterior punndu-se problema aspectelor politice i de aprare comune. Din punct de vedere al gradului de integrare, se disting urmtoarele forme: zona de liber schimb, uniunea vamal, piaa comun, uniunea economic i monetar i uniunea politic. Cele mai importante organizaii economice de integrare regional sunt: UE Uniunea European, creat n 1957; AELS Asociaia European a Liberului Schimb, creat n 1958; NAFTA Acordul Nord-American de Liber Schimb, creat n 1992; CEFTA Acordul Central-European de Liber Schimb, creat n 1992; APEC Iniiativa de Cooperare Asia-Pacific, apare n 1989; MERCOSUR Piaa Comun a Americii de Sud, creat n 1992; ASEAN Asociaia Statelor din Sud-Estul Asiei, creat n 1969; CEA Comunitatea Economic African, creat n 1991; CEMN Cooperare Economic n Regiunea Mrii Negre, creat n 1992; Piaa mondial Aa cum am mai amintit, la baza formrii i dezvoltrii economiei mondiale a stat piaa mondial. Piaa mondial reprezint ansamblul tranzaciilor care au loc ntre agenii economici de pe glob. Principalele forme ale pieei mondiale sunt: Piaa internaional a bunurilor i serviciilor, care cuprinde ansamblul tranzaciilor de import i de export ntre agenii economici de pe glob. Piaa bunurilor i serviciilor a fost prima form de manifestare a pieei mondiale. Dezvoltarea ei a condus la desvrirea mondializrii prin comer exterior. Piaa internaional a capitalului reprezint plasamentele realizate de ctre agenii economici sub forma investiiilor externe de capital. Ultimele decenii au fost marcate de o dinamic pronunat a fluxurilor investiionale n contextul unui nou stadiu de mondializare mondializarea prin investiii externe de capital. Piaa internaional a muncii, cuprinde relaiile stabilite ntre state ca urmare a migraiei internaionale a forei de munc. Pieele analizate mai sus se afl n strns interdependen, deoarece evoluiile nregistrate pe una dintre ele vor genera cu siguran o serie de efecte pe celelalte piee. S lum exemplul pieei capitalului. Sporirea fluxurilor investiionale pe piaa internaional a

24

capitalului va genera apariia de noi capaciti de producie, respectiv o modificare a gradului de ocupare pe piaa internaional a muncii i o serie de modificri n structura i nivelul preurilor pe piaa bunurilor i serviciilor. Legtura strns existent ntre piaa monetar i piaa bunurilor i serviciilor determin cursul de schimb s reacioneze imediat la toate mutaiile care intervin n sistemul economic mondial. Banii n calitatea lor de mijloc general de schimb, ndeplinesc n ultimul timp funcii tot mai complexe aa nct dezvoltarea pieei monetare a avut loc odat cu dezvoltarea pieei bunurilor i serviciilor. n prezent, analitii economici vorbesc despre conturarea unui spaiu financiar global, n care se regsete orice tensiune economic sau de alt natur. Piaa financiar constituie n acest moment barometrul pieei globale. Liberalizarea comerului, expansiunea corporaiilor transnaionale, circulaia forei de munc, fac ca banii s nu mai aib caracter naional. Statisticile arat c zilnic se tranzacioneaz ntre cei trei poli mondiali Tokyo New York Londra, peste 1500 miliarde dolari. Dac n trecut capitalul productiv se afla n interdependen cu capitalul financiar, n prezent se observ o separare clar a celor dou componente. Desigur extinderea urmeaz anumite traiectorii i sensuri n concordan cu poziia fiecrei ri ntr-un sistem dat al centrelor de putere. Astfel, orice micare a Bursei de valori din New-York afecteaz i Bursa din Bucureti. Chiar dac micrile Bursei din Bucureti nu afecteaz Bursa din New York, alte fenomene petrecute la Bucureti pot afecta, ns, New York-ul. De exemplu, privatizarea unui mare productor de oel cum este SIDEX-Galai, poate influena dinamica aciunilor societilor productoare de oel cotate la bursa newyorghez. n ultimii ani, cursurile de schimb valutar, ratele dobnzilor, preurile aciunilor la diverse burse din lume sunt corelate ntre ele, contribuind la crearea pieei financiare globale.Performanele informaticii i telecomunicaiilor au simplificat transferul banilor dintr-o ar n alta nlturnd dificultile ntmpinate de corporaii n trecut. Situaiile financiare ale agenilor economici, cursul aciunilor i obligaiunilor, operaiunile de orice tip pot fi monitorizate tot mai facil. Bncile i corporaiile pot reaciona imediat la schimbarea preurilor datorit uurinei cu care informaiile sunt captate de pe pieele bursiere. Operaiunile cu caracter speculativ ocup un loc tot mai important pe piaa financiar. Cererea tot mai mare de servicii financiare la nivel mondial a dus la implementarea unor inovaii tehnologice i crearea unui mediu de afaceri mai transparent. Concluzia este c ntr-o economie mondial a interdependenelor piaa financiar ocup un loc primordial. n prezent este nevoie de o arhitectur nou care s asigure stabilitatea financiar global i dezvoltarea durabil, simultan cu reforma Fondului Monetar Internaional i al Bncii Mondiale, aa nct programele lor s promoveze o bun guvernare, respectarea drepturilor ceteanului, standardele fundamentale ale muncii, creterea gradului de ocupare al populaiei, reducerea srciei i oferirea de servicii publice n domenii cheie. Fondul Monetar Internaional n calitate de organism mondial cu largi competene n soluionarea problemelor economice ale statelor aflate n stadii diferite de dezvoltare i-a adus contribuia la depirea unui sistem financiar limitat. Meritele lui sunt unanim recunoscute n ceea ce privete reformarea Sistemului Monetar Internaional. Procesul globalizrii i dezvoltrii desfurat sub supravegherea Fondul Monetar Internaional a provocat uneori mari pierderi rilor srace, prin programele promovate, ns dovezile de culp ntrzie s fie asumate pe deplin. Economitii nu pot rmne insensibili la rezultatele nesatisfctoare ale aciunii Fondul Monetar Internaional, cnd pe plan mondial numrul de subnutrii n cretere. Pe de alt parte 225 de familii, cele mai bogate din lume,

25

dispun de averi ce depesc 1000 miliarde USD, echivalnd cu venitul anual al celei mai srace jumti a populaiei globului. Investiiile strine directe Cauzele care au stat la originea expansiunii investiiilor strine directe n ultimul deceniu au fost diverse: Extinderea produciei internaionale promovat de societile transnaionale; Gradul de dezvoltare economic sau stadiul de implementare al reformelor; Amplificarea micrii capitalurilor generat de un numr mare de fuziuni i achiziii transfrontaliere; Apariia formaiunilor integraioniste; Globalizarea produciei i internaionalizarea pieelor; Amplificarea transferului internaional de tehnologie; Diferenele dintre eficiena i structura unor piee; Raportul de complementaritate existent ntre comer i investiii; n concluzie, investiiile strine directe reprezint vrful de lance al globalizrii capitalului i implicit al ntregii economii mondiale. Nucleul multinaionalelor? P. Claval constata ca opoziia blocurilor care ngheata situaia politica internaionala a avut menirea dea ndeprta opinia publica de mutaiile economice ce se produceau. Prin acest subtitlu el acoper o arie vasta de probleme precum cele legate de geopolitica centrului si a periferiei, de economia in lume si semi-periferii, indicnd bazele teoretice ce ntemeiaz schemele economice. Creterea economica nu este nici uniform distribuita, nici nu reprezint un beneficiu pentru toi, aadar Friz Roring lanseaz ideea de economie in lume, ideea preluata de Fernand Braudel si dezvoltata de Immanuel Wallenstein23. Societile transnaionale reprezint principala for care acioneaz n sensul internaionalizrii i globalizrii vieii economice. n prezent, societile transnaionale au depit ca for economic statele naiune, un numr mai mic de 50 de corporaii, controlnd peste 40% din exporturile mondiale, pe cnd vnzrile filialelor au depit de mult volumul nregistrat de ctre comerul exterior. Societi transnaionale reprezint entiti economice care i-au extins activitile economico-financiare dincolo de graniele rii de origine. Sunt compuse dintr-o firm-mam i filiale implantate n mai multe ri. Internaionalizarea produciei are la baz accesul facil la resurse umane, materiale i financiare la nivel internaional. Strategic, societile transnaionale se axeaz pe valorificarea oportunitilor oferite de mediul economic global. n dezvoltarea lor, societile transnaionale au parcurs mai multe etape. Iniial, n perioada interbelic, dezvoltarea s-a concentrat n sensul constituirii de filiale pe pieele rilor int, datorit msurilor protecioniste manifestate n comerul internaional. Perioada de dup cel de-al doilea rzboi mondial si pn la sfritul anilor 60 a fost caracterizat de liberalizarea comerului internaional, ca urmare a rundelor GATT i a efectelor acordului de la Bretton Woods. n aceast perioad a crescut rolul investiional al societilor transnaionale, pe fondul lipsei de lichiditi a rilor dezvoltate. Aciunea societilor transnaionale, n anii 70-80 se caracterizeaz n schimb, prin accentuarea integrrii regionale. Procesul de globalizare le modific caracterul regional, afacerile acestora rspndindu-se n scurt timp, la nivelul continentelor n funcie de oportunitile oferite i de posibilitatea de valorificare a acestora.
23

A. Groun, Geopolitica, Geostrategie si Globalizare, 2010, Tg-Jiu,pag 127

26

Pentru a putea impune un nou sistem economic mondial, este nevoie nu doar de asocierea principalilor conductori de corporaii n domeniul industrial, ci de orchestrarea precisa a unei colaborri ntre economie, politica, mediul academic si presa. Obiectivele intermediare urmrite n procesul globalizrii sunt stabilite de marile corporaii. n primele 100 de puteri economice ale lumii, 51 sunt corporaii multinaionale. Primele 200 de astfel de corporaii dein 28% din activitatea economic a lumii, iar primele 500 realizeaz 70% din comerul mondial. Ele sunt avangarda unei organizri darwiniene a politicii, n care toat lumea se lupt cu toat lumea i supravieuiete cel mai apt. La fel s-a ntmplat i cnd principatele feudale au devenit state. Acum, puterea trece preponderent dinspre acestea, dinspre politic, spre economic, spre finane, informaii i medii de comunicare. La natere un Leviatan corporatist, care acioneaz global, sinergic cu mediile politice, academice i comunicaionale, bazat foarte mult pe performanele noilor tehnologii. Ideologul acestei grupri, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris n lucrarea sa Between Two Ages: The Technetronic Era publicata n 1971 (ntre doua epoci: Era tehnocraiei): Statul National, ca unitate fundamentala de organizare a societarii umane, a ncetat sa mai fie principala fora creatoare n societate. Bncile internaionale i corporaiile multinaionale acioneaz, programeaz si planific viitorul societaii n termeni care sunt mult mai avansai dect conceptele politice ale statelor naionale. Analitii au numit aceast nou etap de evoluie a capitalismului new age" sau noua economie". Pentru unii dintre ei acest new age" reprezint vrsta de aur a sistemului capitalist n care modelul nord-american s-a impus printr-o cretere economic rapid i constant i prin efectele pozitive ale unei economii de pia liberale, nnobilat de aportul informaticii i tehnologiei de comunicare rapid. Pentru alii, new age" nu reprezint dect un exerciiu intelectual, considernd c nu se justific tratarea actualei etape ca pe o etap nou n evoluia capitalis mului. Argumentul lor se bazeaz pe faptul c, n realitate, economia nord-american dar i cea capitalist mondial traverseaz o perioad de recesiune, iar fenomenul ekrach dovedete fragilitatea economic a noilor tehnologii informatice. Noua economie nu are toate virtuile pe care i le atribuie partizanii lui new age". Recesiunea american, incapacitatea de autore- glare a pieei, creterea decalajelor economice ntre principalele zone geografice ale planetei, crizele financiare de amploare .a. arat c nu ne putem considera ntr-o epoc de aur a capitalismului. n acelai timp, nu se pot ignora sau subestima mutaiile i transformrile de amploare pe care le cunoate sistemul capitalist contemporan.

27

II.2. Dimensiunea politic


n contextul actual, globalizant si multicultural, pentru a mai avea un viitor, liberalismul, considera John Gray, trebuie sa renune la a mai cuta un consens raional asupra celui mai bun mod de viaa. Fostul profesor la Oxford, vorbind despre cele doua fete ale liberalismului, considera ca "pe de o parte, toleranta nseamn nzuina ctre o forma ideala de viaa. Pe de alta parte, nseamn cutarea unor termeni de conciliere intre diversele moduri de viaa. Din prima perspectiva, instituiile liberale sunt aplicaii ale unor principii universale. Din a doua, ele sunt modalitai de a ajunge la o coexistenta panica. n primul caz, liberalismul este reeta pentru un regim universal. n al doilea, el constituie un proiect de convieuire ce poate fi aplicat in diverse regimuri"24. In Raionalismul in politica (1962), Michael Oakeshott25 face o remarcabil critic a gndirii raionaliste in politica, implicit a liberalismului consensului universal al valorilor. Amendamentul adus de Gray este ca filosoful ar fi pornit de la presupunerea "ca liberalismul trebuie neles ca un sistem de principii si sa ncerce sa nlocuiasc raportarea la principiu cu autoritatea tradiiei, ca si cum vreo societate a modernitii trzii, si cu att mai puin propria-i societate, ar conine o singura tradiie. Daca societile contemporane conin mai multe tradiii, iar destui oameni se reclama simultan de la cteva, politica nu se poate face urmrind doar una, oricare ar fi aceasta, ci trebuie sa ncerce sa reconcilieze sugestiile tradiiilor rivale. Dup cum a nteles si Hobbes, ea trebuie sa caute un modus vivendi"26. Sfritul formal al rzboiului rece reprezint o surs i o etap nou care modific i contribuie la schimbarea atitudinii statelor i la capacitatea lor de-a prelua calea procesului integraionist, dar i de a stabili relaii de cooperare cu structurile occidentale. Realismul politic a sprijinit i a explicat fenomenul bipolarismului internaional n condiiile duelrii, prin faptul c rivalitile dintre sistemul capitalist i cel socialist tindeau de a institui un control global, cu alte cuvinte o guvernare global bazat exclusiv pe ideologie. Mai trziu neorealismul a cutat s universalizeze concepia Rzboiului Rece a statului i a sistemului de state. Modelul guvernrii globale a prut iniial s nu fie schimbat, i organizarea sa n jurul principiilor teritoriale ar fi putut prin urmare s fie abandonat din cadrul studierii politicii mondiale. Trecnd n revist prerile potrivit crora democraia n prezent este de nedepit, precum i opinia demoralizatoare c aceasta ar putea fi ceva ce nu putem avea, ea fiind doar un accident istoric i, parafrazndu-l pe Oscar Wilde27 n ce privete dramele vieii omului, se poate afirma c nu pare a fi o simpl afirmaie faptul c i viaa popoarelor poate fi confruntat cu dou drame majore: una de a nu putea nfptui democraia i a doua, de a o realiza. Iniial, trind ntr-o societate n care aciona principiul lui Platon potrivit cruia nimeni nu poate s nu aib un conductor, dar i mai trziu, cnd Napoleon afirma c "oamenii nu au alte drepturi dect s fie guvernai", individul nu a ncetat, totui, s viseze c poate aciona independent, dei experiena cinic i demonstra c este incapabil de aceasta 28. Individul, n cele din urm, condus de raiune, i-a dat seama c este mai liber ntr-o societate organizat pe baza unui consens, dect n singurtatea n care nu ascult dect de el nsui. Fie c i ducea existena ntr-o timocraie (conducere unic), oligarhie

24 25

John Gray, Cele doua fete ale liberalismului, Ed. Polirom, 2002; Michael Oakeshott, Rationalismul in politica, Ed. All, 1994; 26 http://www.revista22.ro/polul-de-centru-dreapta-3424.html 27 Christine Andr, Francis Lelord, L'estime de soi (S'aimer pour mieux vivre avec les autres), Paris, Ed. O. Jacob, 1999, p.170 28 K. R. Popper, The open society and its enemies, London, 1991, p. 15

28

(conducerea unei familii) sau democraie (conducerea de ctre popor), toi se considerau api s judece o politic, dar foarte puini erau cei care o puteau crea (Socrate). Definit29 ca un tip de regim de monopol politic, democraia a fost vzut catastrofal la nceput: ca un "accident" tranzitoriu prin care populaia i impune tirania (Platon), caracterizat ulterior ca "noiune ce nu exist"30 spune Giovani Sartori, deoarece exercitarea nelimitat a libertii duce la creterea inegalitii, iar ncercarea de a ntrona egalitatea risc s compromit libertatea, apoi ca un regim "aristocratic atenuat" prin sistemul de alegeri i care se ntreine prin speranele pe care le lanseaz, dar pe care din ce n ce mai puin le poate satisface ntr-o lume att de complex, precum i ca o democraie deliberativ, un concept evaluat mai puin prin natura formal a instituiilor i extinderii dreptului de vot, ct, mai ales, prin calitatea dezbaterii publice. Democraia cere n primul rnd abolirea oricror relaii de "dependen natural" 31 pe baza principiului independenei individuale, n calitate de oameni, care s le permit alegerea propriului lor drum n via. ntruct experiena a demonstrat c instituiile aristocratice nu au avut niciodat o real simpatie fa de cei difereniai ierarhic, s-a ncercat s se nlocuiasc sentimentul apartenenei naturale fa de oamenii comunitii restrnse, cu un sentiment general de apartenen la ntreaga umanitate. Omul valoreaz pentru c este Om, nici o apartenen neputnd fi esenial n afar de cea a umanitii. Numeroi cercettori, prin argumentri remarcabile, demonstreaz cum pot drepturile omului, cu clarele lor aspiraii de universalitate, s devin un proiect de democraie cosmopolit, transnaional, global. Deocamdat, o utopie, se apreciaz ns c aceasta este nu numai realizabil, dar i necesar, deoarece democraiile subnaionale, naionale i transnaionale numai mpreun au un viitor. Revirimentul autoritarismului capitalist In perioada curenta, democraiile euro-atlantice nu sunt ameninate sa fie copleite de inamici antidemocrai sau sa fie cucerite ideologic de sisteme sociale superioare. Pericolul extremismului islamic, prezentat in mod exagerat de propaganda oficiala, este destul de modest. Avndu-si originea in tari stagnante din punct de vedere economic, lipsit de putere militara redutabila si paralizat de dogme sociale regresive, fundamentalismul islamic nu ofer o alternativa tentanta pentru dezvoltare moderna si prosperitate. O rivalitate importanta pentru societile democrate vine din partea fotilor adversari din perioada Rzboiului Rece, China si Rusia. Cele doua state autoritariste au redevenit puternice dup ce s-au convertit la capitalism. Cu o populaie uriaa, cu progres economic impresionant si cu ambiii nestvilite, China capitalista are anse excelente sa devina o supraputere autoritarista. Rusia, dei are probleme demografice, rigiditate economica si corupie endemica, a revenit la postura de adversar nverunat al democraiei liberale. Neacceptnd pierderea imperiului, beneficiind de venituri considerabile din exportul de carburani si avnd un arsenal nuclear redutabil, conductorii de la Kremlin au adoptat o atitudine politica obstrucionista, sfidtoare si agresiva. Cei din anturajul lui Putin considera ca democratizarea, dup modelul Ucrainei si al Georgiei, reprezint cel mai mare pericol pentru Rusia. Dei a fost invitata insistent, Moscova a refuzat sa se integreze in comunitatea internaionala a democraiilor liberale. Pentru majoritatea statelor-naiuni, progresul economic a devenit obsesia dominant n numele creia guvernanii, alei sau autoselectionai, i justific ideologia si legitimitatea. Dezvoltarea economic, pretinznd c va rezolva toate problemele societii, promite c va
29
30

Dictionnaire de la science politique et des institutions politiques, Paris, Armand Colin, 2001, p. 79 Giovanni Sartori, Teoria democratiei reinterpretata, Ed. Polirom, 1999; 31 Idem;

29

curma srcia, obscurantismul, violenta si tirania. "Experii" in problemele dezvoltrii afirma ca ei neleg cel mai bine complexitaile masurilor necesare pentru asigurarea dezvoltrii rapide si eficiente. n multe cazuri, ncercrile de a impune din exterior "soluia universala" pentru dezvoltarea altor tari s-au soldat cu eecuri. Recomandrile experilor pentru Africa i America Latina au euat. rile care au reuit s se dezvolte rapid au urmat o cale proprie. Dar toate au liberalizat economia i i-au ncurajat pe ntreprinztori. In anii 1960, "tigrii" din Asia de Est au creat economii dinamice bazate pe export. "Experii" le recomandaser sa dezvolte o economie orientata spre piaa autohtona. In urma convertirii la capitalism, China a progresat spectaculos fr sa adopte liberalizarea politica. "Terapia de soc", preconizata de economistul american Jeffrey Sachs pentru tarile desprinse din Uniunea Sovietica, a avut consecine grave si a generat nostalgie pentru fostul regim comunist. Metodele "universale" de dezvoltare, aplicate fr succes in regiuni nedezvoltate, au creat reacii locale potrivnice si au avut repercusiuni duntoare. Unele guverne din Africa, America Latina si Asia Centrala au repudiat individualismul si liberalizarea pieei si au redevenit exponeni ai etatismului. Aliana Euro-Atlantica este nucleul principal al supravieuirii sistemului liberaldemocrat. In urma alegerilor recente din Germania si Frana, Statele Unite si Europa au fcut eforturi considerabile ca sa aplaneze divergentele transatlantice, sa-si coordoneze strategia globala si sa consolideze aliana ca sa previn consecinele negative ale unei ascendente rapide a autocraiilor capitaliste. Liderii democrai pot influenta comportamentul altora prin exemplu, prin promovarea unor interese convergente cu oponenii si prin angrenare economica, politica si culturala. De cele mai multe ori, utilizarea forei militare, sanciunile economico-financiare si politica de ameninare creeaz adversari, ncurajeaz forele naionaliste si genereaz rezultate defavorabile. Nimic nu confer mai multa legitimitate tiranilor dect aroganta agresiva a strinilor, masurile de "izolare" internaionala si pericolul unui atac extern. In cele din urma, democraia va putea convinge tarile nedemocrate sa respecte libertatea si aspiraiile cetenilor prin exemplu, prin succesul propriu si prin etalarea avantajelor societarii deschise. Ecologia ideologia viitorului Ecologia se pare c a devenit termenul de referin al epocii noastre. Noiunea este veche de dou secole i are nelesuri plurivalente desemnnd o tiin, o relaie ntre specii i nu n ultimul rnd un program politic. Dei problematica ecologic este un subiect vechi, iar rdcinile intelectuale ale conceptului pot fi gsite n gndirea greac i german, semnificaia sa politic i ideologic a fost dezvoltat teoretic i s-a impus n contiina public a lumii abia n secolul XX. n Occident, momentul de referin se gsete n anii 70, dup ce lucrrile Clubului de la Roma au tras un semnal de alarm asupra deteriorrii continue a mediului nconjurtor i a epuizrii resurselor planetei (studiul Omenirea la rspntie din 1972), iar n Europa Central i de Est n anii 1980, evenimentul marcant fiind accidentul nuclear de la Cernobl din 1986. Preocuparea pentru protejarea mediului a devenit, treptat, o prioritate, mai nti naional i apoi mondial. Aceste evenimente au marcat puternic opinia public i au introdus ecologia pe agenda de baz a lumii politice redescoperindu-se astfel conceptul. Termenul tiinific de ecologie a fost utilizat pentru prima dat n 1869 de ctre naturalistul german Ernest Haekel. Apariia tiinei mediului ca i a interesului pentru ideile ecologiste sunt o consecin a industrializrii Europei n special a Marii Britanii i Germaniei, dar i a Americii. Fenomenele care au urmat progresului economic i industrializrii s-au dovedit a fi nefaste: explozie demografic, exploatare iraional a resurselor pn la

30

mpuinarea dramatic i chiar la epuizarea unora, poluare atmosferic i consecinele nefaste ale acestora: dispariia unor plante i animale, distrugerea ecosistemelor, accidentele ecologice, nclzirea global i dezastrele naturale care i-au urmat. Ecologia politic s-a nscut din aceast criz a mediului nconjurtor i este o ideologie relativ nou, dar care s-a impus puternic n ultimii ani o dat cu degradarea progresiv a mediului de via uman i care urmrete s ofere soluii la aceste probleme. Politicile verzi alctuiesc un corp de idei care au ca scop promovarea unei societi bazate pe dezvoltare durabil. Ecologitii consider c aceste crize ale mediului, dei este evident c pornesc de la aciuni i practici, sunt n realitate produse de anumite idei care plaseaz omul ca stpn absolut al naturii. Contra ideologia verzilor se bazeaz pe o critic sever a ideologiilor care au dominat pn n prezent lumea fie c se plaseaz la dreapta sau la stnga spectrului politic (liberalism, conservatorism, socialism) i pe o viziune pozitiv asupra relaiei om-mediu. Din perspectiva problemelor de mediu, ecologitii nu vd o diferen semnificativ ntre societile capitaliste i cele comuniste, deoarece aceste dou tipuri de societate sunt antropocentrice i nu au preocupri serioase fa de mediul nconjurtor. Nu toate opiniile ecologitilor difer de ideile politice tradiionale. Ei se declar adepii modelului democraiei participative i deliberative, dar susin i sfritul industriilor poluante i instaurarea unei competiii economice bazate pe economisirea energiei i reducerea deeurilor, sunt mpotriva industriei nucleare adernd la principiul prudenei n utilizarea tehnologiilor, mpotriva industriei alimentare cu compui chimici i pentru investiii n capitalul uman. Micrii ecologice i lipsete ns identificarea clar cu anumite grupuri de interese. Cu toate acestea, partidele care promoveaz aceste idei i organizaiile independente ca Greenpeace devin ncet, ncet tot mai puternice. n ceea ce privete partidele ecologiste, acestea au ajuns n prezent n Uniunea European la aproape 12% din opiunile electoratului, iar grupul Verzilor este constant reprezentat n Parlamentul European. n unele state ecologitii particip la guvernare ca parteneri sau sunt mult mai bine reprezentai la nivelul municipal sau regional. Partidele verzi se bazeaz pe cei 4 stlpi care reprezint valorile lor de baz: sustenabilitatea ecologic, justiie i responsabilitate social, democraie i pace. Partidele ecologiste colaboreaz la nivel internaional pentru a-i promova cu mai mult putere ideile i a-i face auzit vocea. n Europa de exemplu peste 32 de partide naionale sunt reunite n gruparea Verzii Europeni care la rndul lor sunt afiliai la nivel internaional Grupului Verzilor. Consecina activitii partidelor ecologiste la nivel european i internaional este impunerea unei noi filosofii de via i marea reuit a fenomenului ecologist este ptrunderea termenului de dezvoltare durabil n majoritatea politicilor publice mai ales la nivelul Europei i n politicile sectoriale ale UE, cum ar fi politica de mediu, transporturi, dezvoltarea regional etc. n ciuda punctelor de convergen a numeroaselor micri ecologiste, n ceea ce privete orientrile acestora, exist anumite nuane n grupul verzilor care se mpart n reformiti (verde deschis), care pun accent pe politicile ce favorizeaz individul minimaliznd afectarea negativ a mediului, i radicali (verde nchis), care promoveaz politici de aprare a mediului i de extindere a suprafeelor verzi. Pe de alt parte, fa de aceste probleme exist poziii care se bazeaz pe o etic religioas i spiritual (organizaia Barth First), n timp ce ali ecologiti sunt nclinai mai mult spre ideile malthusiene sau spre ideile sociale, recunoscnd dependena omului de mediu i punnd accent pe via. Desigur exist i alte diferene. Acestea in i de strategia de lucru i de informare, unele organizaii activnd puternic i direct pentru a-i impune opiniile (Greenpeace, Earth First!), n timp ce altele lucreaz prin lobby pentru a influena legislaia sau produc filme i materiale informative pentru public.

31

Extinderea problemelor de mediu a dus la semnarea Protocolului de la Kyoto de ctre 150 de ri, care s-au angajat s-i reduc emisiile de gaze care produc efect de ser. Dar toate marile state industrializate au probleme n a-i respecta angajamentele luate n acest tratat. Dac statele europene i americane semnatare ale protocolului au dificulti n respectarea acestor reguli, perspectivele nu sunt prea optimiste n condiiile n care cei doi gigani asiatici ai economiei mondiale, China i India, au un comportament mai puin ecologic i care va influena tot restul omenirii. n plus, sunt puine anse s fie ncheiat un nou acord de mediu dup 2012 i care s concilieze interesele Uniunii Europene, Statelor Unite, ale mediului de afaceri i ale organizaiilor ecologiste. Problemele climaterice sunt n prezent printre cele mai importante ale agendei politice internaionale, lucru evident att la nivel naional, ct i internaional. Dar aceste probleme nu mai pot fi rezolvate individual de fiecare stat, ci numai prin conjugarea eforturilor i cooperare internaional. Fenomenele meteo extreme se pare c vor deveni din ce n ce mai numeroase n urmtorii ani i ntrebarea care se pune este n ce msur acest proces poate fi oprit sau dac va fi necesar adaptarea oamenilor la noile condiii. Poate c dezvoltarea societii va continua pe acelai drum i n cazul acestui scenariu numai cercetarea tiinific i tehnologic va putea oferi soluii de supravieuire sau, aa cum doresc grupurile ecologiste, fiecare locuitor al planetei va deveni contient de pericol i va reduce emisiile gazelor cu efect de ser abandonnd practicile poluante, consumul i utilizarea mainilor vor scdea iar lumea se va de-globaliza32. Indiferent ce scenariu va fi urmat, i pot fi imaginate i altele, ecologia va deveni ideologia viitorului33 pentru c problemele de mediu vor coplei lumea, iar sfera politic va fi tot mai presat s adopte politici publice care s restabileasc echilibrul dintre om i mediu, s mpiedice deteriorarea atmosferic i a pmntului, sau s gseasc soluii pentru a se adapta noului climat aa nct viaa pe Terra s fie posibil n continuare. Este evident c toate partidele, chiar dac nu sunt dedicate absolut acestui concept, i vor mprumuta din idei pentru a gsi soluii la problemele care vor aprea.

II.2. Dimensiunea mediu


Societatea riscului Ulrich Beck pleac, n analiz, de la explozia reactorului nuclear de la Cernobl, pe care o interpreteaz ca indiciu al periclitrii tuturor: diferenele dintre oameni sub aspectul riscurilor dispar, se formeaz noua fort a pericolului, care depseste orice zon de protecie si diferenierile lumii moderne. n ultimele doua-trei decenii, se vorbete nsa de o nou faet i dinamic a riscului: expansiunea in societate a unui risc necontrolabil, care nu mai are o cauz direct; implicit, aceasta societate se confrunt cu neputina gsirii unui mijloc la ndemna de evitare sau rezolvare a acestui tip diferit de risc. Sociologul german Ulrich Beck (n. 1944), prin cartea sa Risk Society: Toward a New Modernity, publicata in limba germana n 1986 si n engleza n 1992, remarc tocmai apariia i escaladarea n societatea modern a acestui tip de risc, omniprezent si deteritorializat att n spaiu si timp, cat si in termeni sociali. Noua forma de risc, indus de aciunea umana in special dup cea de-a doua conflagraie mondiala, se manifesta de-acum nainte la scara globala, nemaifiind aadar apanajul unei anumite regiuni sau naiuni. Riscurile actuale sunt caracterizate de o perioad de laten ndelungat astfel nct cauzele pericolelor pot fi localizate intr-un trecut ndeprtat sau, cum e cazul deeurilor radioactive, pot nsoi civilizaia mii de ani. Beck (1992) susine c societatea modern este
32 33

http://www.cadranpolitic.ro/?p=2673 http://www.revista22.ro/ecologia-in-arena-politica-3762.html

32

legata in mod intrinsec de ncolirea acestei noi specii de risc (hazard) la anul ei, fapt care l-a i determinat s o denumeasc ca atare: Societatea Riscului. Acest nou tip de societate nu este dect o alt form a modernitii, i nu o rupere de modernitate aa cum teoriile postmoderniste susin, Beck fiind de altfel un nverunat adversar al acestor teorii post; n tranziia de la modernitatea clasica la modernitatea trzie, societatea riscului, caracterizata, aa cum am mai spus, de apariia unei avalane de noi riscuri mult mai subtile si mai perverse, detroneaz societatea industrial. Societatea riscului este o societate catastrofal, n ea starea exceptional amenint s devin stare curent n ultimele decenii, nimeni nu a formulat mai impresionant dect Ulrich Beck riscurile aflate n nssi organizarea societtilor de astzi. Las nc de dorit sistematica sa conceptual, dar, cu sigurant, sociologul Mnchenez a nfipt o sond adnc n rolul realittilor si a extras o concepere relevant. Singura obiecie ce se poate formula aici este aceea c riscul nsui risc s devin, n teoria societtii riscului, realitatea ubicu, atotcuprinztoare. Pe de alt parte, primejdiile devin pasageri orbi ai consumului normal. Ele cltoresc cu vntul si cu apa, se ascund n toate si n orice si se transmit cu cele mai necesare lucruri pentru viat aerul ce se respir, hran, mbrcminte, constructia de locuine toate, altfel, zone att de riguros controlate ale lumii moderne. nc si mai grav, producia social a bogtiei merge mn n mn cu producia social de riscuri Forte distructive sunt eliberate de oamenii de astzi pe msura performanelor. Riscurile nu mai sunt doar personale, ci s-au nltat la rangul de periclitri globale. Pn nu demult, riscul n viat era legat de curaj si aventur; de acum, riscul este autodistrugerea vieii. Nu trim nc ntr-o societate a riscului, dar nu mai trim nici doar n conflictele distribuiei din societatea lipsurilor. n msura n care aceast tranziie se mplinete, se petrece efectiv o schimbare de societate, care iese din categoriile de pn acum ale gndirii si aciunii Globalizarea neomarxist se manifest astfel economic, fiind dublat politic de proliferarea mai multor ideologii i politici transnaionale. Ecologismul, cu toate miturile sale apocaliptice globale, pretinde aciuni comune a tuturor naiunilor. Ideologiile drepturilor omului ncurajeaz nu numai apariia unei societi civile globale prin ncrengtura complex de ONG-uri i organizaii internaionale dedicate unor cauze uneori reale, dar cu metode ideologizate, dar i asumarea unor proiecte supra-statale, precum Uniunea European i Consiliul Europei. Dezvoltarea durabil Dezvoltarea durabil este cea care urmrete nevoile prezentului, fr a compromite posibilitatea generaiilor viitoare de a-i satisface nevoile lor34. Dezvoltarea durabil nu este un scop n sine, ci un mijloc pentru a stimula progresul tehnic i economic, prin distribuirea mai echitabil a efectelor sale asupra generaiilor prezente si viitoare. Obiectivul general al dezvoltrii durabile este de a gsi un optim de interaciune si compatibilitate a patru sisteme: economic, uman, ambiental i tehnologic, intr-un proces dinamic si flexibil de funcionare. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltri de lung durat care poate fi susinut de ctre cele patru sisteme. Pentru c sistemul s fie operaional, este necesar ca aceasta susinere sau viabilitate sa fie aplicata in toate subsistemele ce formeaz cele patru dimensiuni ale dezvoltrii durabile plecnd de la energie, agricultur, industrie pana la investiii, aezrii umane si biodiversitate.

34

Ungureanu Dumitru, Curs dezvoltare durabila,

33

Avnd n vedere cele artate mai nainte, este clar c dezvoltarea durabil ar e mai multe dimensiuni i i nu se rezum doar la p problemele ecololo gice, care le gener eaz, de fap t. Durabilitatea eco lo gic, car e ar p utea fi mbuntit, folosind urmtoarele p rghii35: extindere ea capacitii de suport a Pmntului p rin respectarea resurselor, adic prin intensificarea folosirii p potenialului resurselor din dif erite ecosisteme f ar a aduce prejudicii sistemelor suport al vieii (de pild, orice folosire a apei trebuie s ia n consideraie faptul c apa nu este doar o resurs, c nu este o ap distilat, ci c ea suport o mulime de vieuitoare, adic viaa nsi); limitarea consumului de combustibili fosili i al altor resurse sau produse uor epuizabile sau care vduvesc mediul, nlocuindu-le cu resurse regenerabile i/sau cu resurse sau prodase integrale n acord cu cerni ele ecologice; reducerea volumului de deeuri i a polurii prin intermediul conservrii i reciclrii energiei i resurselor; promovarea de ctre rile industrializate i de ctre toate persoanele fizice i juridice din lumea ntreag a auto-limitrilor n consumul de materiale; intensificarea cercetrii pentru tehnologiile care produc deeuri n cantiti mici i care folosesc eficient resursele, pentru dezvoltarea urban, rural i industrial; definirea normelor pentru o p rotecie adecvat a mediului, proiectarea structurilor instituionale i alegerea unor instrumente economice, legale i administrative combinate p entru ap licarea acestor norme. Strategia dezvoltrii durabile devine operaionala prin politici naionale adecvate, in msura sa favorizeze compatibilitatea sistemelor ce se intercondiioneaz in timp si spaiu, colaborarea si cooperarea cu caracter regional, internaional si mondial36. Dezvoltarea durabila nu este un scop in sine, ci un mijloc pentru a stimula progresul tehnic si economic, prin distribuirea mai echitabila a efectelor sale asupra generaiilor prezente si viitoare. Problema comuna a tuturor tarilor la nivel planetar, este strategia dezvoltrii durabile trebuie abordata innd seama de decalajele existente astzi in lume, de mpartirea tarilor in dezvoltate si subdezvoltate; bogate si srace. Dei obiectivul final al strategiei dezvoltrii durabile este acelai pentru toate tarile lumii, problemele concrete ce urmeaz a fi rezolvate sunt foarte diferite de la o tara la alta. Recunoaterea dependentei dezvoltrii economice de resursele naturale si starea lor fizica i formularea conceptului de dezvoltare au loc n cadrul unei confruntri ndelungate ntre diferite concepii privind protecia mediului natural, din care menionam: concepia geoconcentric, cea biocentric i cea antropocentric. Concepia geocentrica face parte din protecia Terrei, a factorilor naturali, un scop in sine, pmntul urmnd ai aparat fr rezerve. In aceasta concepie omul este doar unul din elementele ce se cer conservate ca natura sa romana neatinsa in puritatea ei. O asemenea concepie a condus la ideea de cretere economica zero. Concepia biocentrica aeaz n centrul preocuprilor ecologice organismele vii, ndeosebi formele de viaa nonumane. Se pretinde ca omul s nu intervin n viaa speciilor dect n scopul protejrii lor. Concepia antropocentrica are ca punct de sprijin ideea conform creia totul trebuie subsumat trebuinelor crescnde i tot mai diverse ale oamenilor. Desigur, a considera ca omul are dreptul s fac orice, constituie o mare eroare. Reinnd elementele comune, raionale i utile ale acestor trei concepii privind protecia
35 36

Manoliu Mihai, Ionescu Cristina, Dezvoltarea durabila si protectia mediului, H.G.A., Bucuresti, 1998. Vadineanu A. , Dezvoltarea durabila, vol.I, Teorie si practica, Bucuresti, 1999.

34

mediului natural, se poate ajunge la una generalizatoare concepia reconcilierii omului cu natura si cu sine nsui . Acest concept presupune respect faa de legile naturii n activitatea economic, conduce la prevenirea deteriorrii condiiilor de mediu, care este pe deplin posibil, in condiiile compatibilitii dintre dezvoltarea produciei i mediul nconjurtor. n decursul anilor, conceptul de dezvoltare durabil a ctigat muli adepi, demonstrndu-i dimensiunea global. De aceea, comunitatea mondial a realizat faptul c o examinare mai ndeaproape a noilor date i interrelaii interdependente dintre mediu i problemele socio-economice, de tipul srcie i subdezvoltare, este foarte necesar, constituind in acelai timp i o mare provocare. Dezvoltarea durabil abordeaz conceptul calitii vieii in complexitate, sub aspect economic, social i de mediu, promovnd ideea echilibrului intre dezvoltarea economic, echitatea social, utilizarea eficient i conservarea mediului. Un element definitoriu al dezvoltrii durabile l reprezint reconcilierea ntre procesul de dezvoltare i calitatea mediului, promovarea procesului integrat de elaborare i luare a deciziilor, att la nivel global, ct i regional, naional sau local. n general, cnd vorbim de dezvoltare durabil avem in vedere trei componente interdependente (mediul, societatea i economia) fr de care nu se poate atinge o stare de bine. Acorduri internaionale n acest context, la nivel internaional cadrul de aciune al dezvoltrii durabile s-a format in timp i se afl intr-o continu evoluie, cuprinznd msuri legale cu caracter obligatoriu sub forma tratatelor i conveniilor sau cu caracter neobligatoriu, sub forma declaraiilor, rezoluiilor sau seturilor de linii directoare i orientri politice, msuri instituionale i mecanisme de finanare viabile. Comunitatea internaional s-a reunit pentru prima dat in 1972 la Conferina de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema mediului la nivel global i a necesitilor de dezvoltare, in urma creia au fost aprobate o serie de documente strategice: Declaraia de la Stockholm; Planul de Aciune pentru Mediul Uman, cu trei componente37: 1. Programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch); 2. Activitile pentru managementul mediului; 3. Msurile de sprijin; Programul Naiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), al crui Consiliu de Conducere i Secretariat au fost nfiinate in decembrie 1972 de Adunarea General a Naiunilor Unite; Fondul Voluntar pentru Mediu, nfiinat in ianuarie 1973, in conformitate cu procedurile financiare ale Naiunilor Unite. n baza recomandrilor Conferinei de la Stockholm, s-a nfiinat Programul Naiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) care a desfurat o serie de activiti pentru a-i manifesta in cadrul sistemului ONU, rolul de catalizator i coordonator in domeniul mediului. Activitile UNEP se pot clasifica in dou mari grupe: orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu: poluarea apelor, a aerului i a solurilor (in special degradarea terenurilor); orientate pe probleme globale: ploi acide, epuizarea stratului de ozon, schimbrile climatice, defriarea i deertificarea, conservarea biodiversitii, traficul internaional de produse i deeuri toxice i periculoase, protejarea mediului in perioadele de conflict armat.
37

http://www.cceg.ro/publicatii/Brasuradezvoltaredurabila.pdf

35

Necesitatea reorientrii eforturilor in sensul integrrii problematicii de mediu in politicile naionale s-a concretizat dup unsprezece ani de la Conferina de la Stockholm, respectiv in 1983, cnd Naiunile Unite au nfiinat Comisia Mondial pentru Mediu i Dezvoltare (World Commission on Environment and Development), cunoscut sub denumirea de Comisia Brundtland. Aceast comisie a elaborat i publicat in 1987 documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea s stea la baza Agendei 21, a principiilor Declaraiei de la Rio i care a definit dezvoltarea durabil ca fiind "dezvoltarea care indeplinete necesitile generaiei prezente, fr a compromite capacitatea generaiilor viitoare de a-i ndeplini propriile necesiti". n iunie 1992, la Rio de Janeiro s-a desfurat Conferina Naiunilor Unite privind Mediul i Dezvoltarea, in cadrul creia s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economic i protecia mediului in obiectivul de dezvoltare durabil, precum i dreptul internaional al mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltrii durabile. n cadrul conferinei au fost adoptate: Declaraia de la Rio; Agenda 21 - plan de aciune pentru dezvoltarea durabil cu ncepere din secolul al XXI-lea; In Preambulul Agendei 21 se spune: "Umanitatea se afl ntr-un moment decisiv al istoriei sale. Ne confruntm cu o disparitate crescut ntre popoare i n cadrul acestora, o cretere a srciei, tot mai mult foamete, tot mai multe boli i tot mai muli analfabei, precum i o deteriorare continu a ecosistemelor de care depinde bunstarea noastr. Prin integrarea i respectarea sporit a intereselor cu privire la mediu i dezvoltare vom reui s facem posibil ndeplinirea necesitilor de baz, ameliorarea nivelului de trai al tuturor oamenilor, o protecie sporit i o mai bun administrare a ecosistemelor i un viitor mai sigur i mai prosper. Nici o naiune nu poate face acest lucru de una singur. Dar mpreun putem: ntr-un parteneriat global pentru o dezvoltare durabil."38 Convenia privind Diversitatea Biologic; Convenia cadru privind Schimbrile Climatice. Summitul de la Rio a avut o serie de rezultate pozitive ce au constat in iniiative pentru implementarea Agendei 21 la nivel local i pentru reorientarea politicii de protecie a mediului. Totodat, mai multe state au nfiinat comisii naionale pentru dezvoltarea durabil i i-au ntocmit strategii pentru ndeplinirea obiectivelor pentru dezvoltarea durabil.Cu toate acestea, obiectivul global al Agendei 21, acela de a se face o schimbare radical a sistemelor de valori convenionale dominante existente i a proceselor instituionale, nu a putut fi atins. Evaluarea progresului realizat la cinci ani de la Conferina de la Rio (New York, 1997), a evideniat o serie de deficiene, legate in particular de echitatea social i srcie.Ca urmare, s-a fcut apel la ratificarea, ntrirea i implementarea mai ferm a acordurilor i conveniilor internaionale privind mediul i dezvoltarea. Summitul Naiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabil, care a avut loc la Johannesburg 2002, a avut ca principale rezultate: Declaraia de la Johannesburg pentru Dezvoltare Durabil; Planul de Implementare a Summitului Mondial pentru Dezvoltare Durabil. Astfel, Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabil ca fiind un element central al agendei internaionale i a dat un nou impuls pentru aplicarea practic a msurilor globale de lupt mpotriva srciei i pentru protecia mediului. S-a dezvoltat nelegerea conceptului de dezvoltare durabil, in special prin evidenierea importantelor legturi dintre
38

Bumbu I. Dezvoltarea durabila, curs de prelegeri. Ed. U.T.M. 2005.

36

srcie, mediu i utilizarea resurselor naturale. Prin Declaraia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectiv pentru progresul i dezvoltarea celor trei piloni interdependeni ai dezvoltrii durabile: dezvoltarea economic, dezvoltarea social i protecia mediului la nivel local, naional, regional i global. Prin Planul de Implementare se urmrete aplicarea de msuri concrete la toate nivelurile i ntrirea cooperrii internaionale, in baza responsabilitilor comune, dar difereniate, exprimate in Principiul 7 al Declaraiei de la Rio i integrarea celor trei piloni ai dezvoltrii durabile. n acest sens, eforturile sunt cu precdere axate pe: - eradicarea srciei; - modificarea modelelor de producie i consum; - protejarea sntii; - protejarea i managementul bazei de resurse naturale pentru dezvoltarea economic i social. Toate aceste aciuni i rezultate obinute de-a lungul timpului au demonstrat c toate aceste conferine mondiale au influenat pozitiv evoluia procesului de protecie a mediului i a conceptului de dezvoltare durabil.Divizia pentru Dezvoltare Durabil, una dintre cele mai active segmente ale Naiunilor Unite, reprezint autoritatea de conducere la nivel internaional i constituie organismul de expertiz din cadrul sistemului Naiunilor Unite cu privire la dezvoltarea durabil. n calitate de component important a Comisiei pentru Dezvoltare Durabil, promoveaz dezvoltarea durabil prin cooperri tehnice i de dezvoltare a capacitii la nivel internaional, regional i naional. Cadrul de lucru al Diviziei l constituie implementarea Agendei 21, Planul de Implementare de la Johannesburg. Programul de lucru al Diviziei corespunde programului de lucru multianual aprobat in cadrul CSD in cea de-a 11 sesiune in 2003. Bazat pe ciclul de 2 ani de revizuire i politici, programul curent se extinde din 2004 pan in 2017 i este organizat pe grupe tematice: 2004 - 2005: ap, sanitaie i aezri umane; 2006 - 2007: energie pentru dezvoltare durabil, dezvoltare industrial, poluare atmosferic / a aerului i schimbri climatice; 2008 - 2009: agricultur, dezvoltare rural, terenuri, secet, deertificare i Africa; 2010 - 2011: transport, chimicale, managementul deeurilor, minerit i programul cadru de 10 ani pentru consum i producie durabil; 2012 - 2013: pduri, biodiversitate, biotehnologie, turism i lanul montan; 2014 - 2015: mri i oceane, resurse marine, SIDS, managementul dezastrelor i al vulnerabilitii; 2016 - 2017: aprecieri generale cu privire la implementarea Agendei 21, programul pentru implementarea Agendei 21 i JPOI.

II.3. Dimensiunea social


Statul bunstrii A devenit aproape un loc comun a afirma ca, sub raportul cuceririlor sociale si politicojuridice ale umanitii, secolul XVIII a adus drepturile civile, secolul XIX pe cele politice iar secolul XX a fost marcat de dezvoltarea drepturilor sociale. Apariia si mai trziu consolidarea statelor europene, denumite ulterior ale bunstrii (n continuare WS - Welfare State), constituie un element esenial al transformrii Europei, proces nceput odat cu Revoluia Industriala si cu cea Franceza. n sens strict, ,,schiarea" instituionala a WS ncepe nsa abia n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, ocupnd

37

propriu-zis perioada dintre formarea statelor naionale (german si italian) si primul rzboi mondial. Termenul propriu-zis i este atribuit arhiepiscopului W. Temple care n scrierile sale din 1941 si 1942 a dorit sa sublinieze diferenta dintre statul puterii al Germaniei Naziste si statul bunastarii al reconstructiei aliate de dup razboi. Altii atribuie paternitatea termenului lui A.Zimmern, pentru anul 1934, si sugereaza ca expresia ar fi fost n limbajul comun n Marea Britanie nca de la sfrsitul anilor '30 (Preda, 2002). Statul Bunstrii poate reprezenta n literatura de specialitate 39: forma particulara de stat (care s-a cristalizat dup Rzboi si a dominat Europa) forma distincta de guvernare un tip specific de societate ntelesul termenului a devenit att de larg nct multi au propus chiar renuntarea la concept. Practic, n prezent expresia statul bunastrii desemneaza statul capitalist (n special occidental) de dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial cu o guvernare bazat pe consens social, prin mbinarea eficienei sistemului economiei de piata cu solidaritatea social i umanismul politicilor sociale redistributive. O astfel de definitie "larg", desemneaz entitai cu un fond comun evident dar i cu multe diferene specifice 40: Peter Taylor-Gooby si alii disting dou mari perioade n istoria Statului Bunstrii: 1. una optimista, de expansiune a Statului Bunstrii, n contextul entuziasmului creterii economice si a reconstruciei sociale de dup rzboi, dominata de idei social democrate (pn n 1975) 2. una pesimista, de recul a Statului Bunstrii, n contextul crizei petrolului de la mijlocul anilor 70, dominata mai degrab de ideologia neo-liberala. Exista doua mari poziii privind evoluia Statului Bunstrii 41: 1. Teoriile convergentei Dezvoltarea economico-sociala face ca tari cu traditii culturale si politice diferite s construiasc institutii similare si sa adopte treptat masuri asemanatoare n ceea ce priveste asigurarea unui standard minimal de via. Practic, putem traduce ca ,,modernizarea reduce diferenele ntre tri si ca, de-a lungul timpului, societatile vesteuropene au parcus traiectorii convergente spre ceea ce numim astazi ,,modelul" sau ,,civilizaia occidental. - Prin urmare, susinatorii acestei pozitii susin ca SB este produsul unui tip unic de societate, cea industriala, moderna, occidental i ca diferenele ntre state sunt mai degrab superficiale si nesemnificative, provin din particularitatea condiiilor i tind spre un profil unic. Pe baza unei comparaii ntre 64 de state, Wilensky (1966) consider ca nivelul de dezvoltare economic (msurat ca PIB/locuitor) este predicatorul cel mai important al cheltuielilor sociale pe termen lung; - Prin urmare, diferenele sunt mai mult cantitative, nu de tip, ci de cretere / expansiune a SB care e determinat de nivelul economic.

39 40

Pierson, Tne new politics of westfar State inWorlds Politics, 48, p. 143-179; Preda M., Politica social romaneasca intre saracie si Globalizare, Ed.Polirom, 2002; 41 Valentin Naumescu, De la statul bunastarii la societatea bunastarii, 2009

38

2. Teoriile diversitii Susin ca SB este produsul unui complex de factori sociali, economici, culturali si istorici, diferenele neinnd numai de nivel de dezvoltare economic. Mai mult, opiunea pentru un tip sau altul de stat al bunstrii nu este bazat numai pe condiii, ci si pe efectele (dorite si estimate) ale uneia sau alteia dintre opiuni. Valentin Naumescu identific o criz multidimensional a Statului Bunastrii n Europa (n context mondial): Criza economic propriu-zis; Criza fiscal si birocratic; Criza socio-demografic; Criza politic; Criza general de sistem (criza sistemic). Procesele care au favorizat criza: Creterea deficitelor bugetare cheltuielile publice (sociale) au crescut ntr-un ritm mai rapid comparativ cu creterea economica. Chiar nainte de declasarea crizei petrolului, n 1972, aparea n Europa faimosul raport al Clubului de la Roma, Limitele creterii (efectuat de 17 cercettori din diverse discipline, sub coordonarea lui Dennis Meadows), care atragea atentia asupra unei provocri far precedent n istoria postbelic, creia economia mondiala nu putea sa i mai fac faa cu vechile instrumente. Din punct de vedere economic, rata de crestere economica nu mai era suficient de mare pentru a putea asigura continuarea ,,efortului de bunstare". n majoritatea statelor vest-europene creterea economic atinsese nivele de 1-2% (sau chiar devenise nul, lansndu-se conceptul de crestere zero). Creterea omajului, mai ales dup socul petrolului (creste de la sub 4% ct era anterior la 10-15%). Guvernele s-au trezit n situaia sa renune la principiul fundamental al keynesianismului, omajul zero, ntruct acesta ar fi nsemnat n condiiile economice ale vremii sporirea taxelor deja foarte mari si creterea inflaiei (la nceputul anilor 70 presiunea clasei mijlocii si a sindicatelor de a reduce taxele era tot mai mare). Aa cum arata si resping-Andersen (1990), obiectivul omajului zero nu a putea fi susinut pe termen lung datorita consecinelor negative care au survenit: - creterea presiunilor inflaioniste; - diminuarea activitilor profitabile - divergente ntre sindicate sau ntre sindicate si partidele de stnga - creterea presiuni salariale - proliferarea grevelor Mai muli specialiti identifica fenomene precum dualizarea pieei muncii sau apariia omajului pe termen lung care s-au cristalizat tot n aceasta perioada: Sectorul primar (sectoare economice de vrf, nalt competitive, care ofer salarii ridicate, si o relativa sigurana a locului de munca) Sectorul secundar (munci slab pltite, temporare, n sistem part-teme, etc.) Accentuarea mbtrnirii populaiei pe lng creterea speranei de viaa, natalitatea scade foarte mult, mai ales dup mijlocul anilor 60. Presiunea asupra sistemului de protecie cresc foarte mult, sistemul de pensii si chiar si cel sanitar se confrunta cu riscul de a fi sufocate. Numarul mare de pensionari, nivelul ridicat al pensiilor i extinderea perioadei de acordare au adus apoape de faliment sistemele de pensii si asigurri sociale (cele corespunzatoare situatiilor de boala, batrnete, invaliditate, recuperare sau

39

tratament cronic ndelungat), multe companii solicitnd cu insistena regndirea ntregului sistem de asigurri. Inversarea piramidei demografice, sporurile naturale negative n multe ri vest-europene au provocat dezechilibre n transferul ntre generatii, criza de copii devenind cu timpul o realitate. Creterea ateptrilor populaiei n raport cu nivelul si calitatea beneficiilor. Se apreciaza ca cresterea cheltuielilor publice sociale n special s-a facut ca urmare a cresterii cerererii, si nu datorita mbunatatirii protectiei sociale oferite de catre SB. SB bazat pe o fiscalitate ridicat afecteaz negativ economia: a) poate conduce n mod paradoxal la scderea resurselor pentru stat b) demotiveaz efortul economic, invetiiile (ntruct cu ct ctigul e mai mare, cu att impozitul crete c) crete economia subteran si evaziunea fiscal d) decapitalizarea: migraia capitalurilor spre ri cu fiscalitate mai scauzt SB distruge funcia de ntr-ajutorare a familiei si comunitarii (prin preluarea acestei funcii), duce la slbirea coeziunii familiale si la atrofierea reelelor de suport comunitare SB ajunge sa provoace un dualism social, sa scindeze populaia n doua: pe de o parte o populaie activa si responsabila si pe de alta o populaie dependenta, constituindu-se n timp aa numita underclass si genernd o adevrat cultur a dependentei SB afecteaz nsi libertatea individului, nlocuind-o cu dictatura statului sau a corporaiilor. Intervenia social devine n fapt un instrument de dominare a populaiei. SB ca furnizor monopolist (unic, sau oricum cu rol major) al bunstrii sociale devine ineficient. Fr competiie, asistm la o birocratizare excesiv, crendu-se un sistem, la realizarea bunstrii sociale contribuie o serie de ageni individuali i colectivi. Gilbert, Specht i Teller (1993) consider c exist cinci instituii sociale fundamentale pentru realizarea bunstrii sociale. Acestora le corespund anumite uniti de organizare social: Instituia: - Unitatea de organizare social rudenia - familia religia - biserica, parohia economia - ntreprinderea comunitatea - asociaiile i grupurile voluntare politicul - statul Lumea a devenit un global Village, reelele inovatoare de comunicare la mare distan (chat, e-mail) adugndu-se comunitilor tradiionale precum familia sau vecintatea. Totui ele nu pot nlocui aceste sfere tradiionale de comunicare, pentru a numi doar un exemplu din cadrul dimensiunii sociale. Problemele sociale sunt create atunci cnd indivizii cuta sa-si satisfac nevoile personale in feluri dezavantajoase fata de ei si fata de viaa lor in comunitate. Abuzul este des ntlnit in rndul studenilor si are o valoare de cretere in rndul femeilor, copiilor si adulilor de vrsta a doua. Abuzul este si o condiie majora a creterii numrului de persoane fr adpost, purttoare de virusuri, avnd comportamente deviante sau care sufer de afeciuni severe. O reexaminare sub lup a nevoilor cetenilor spune ca serviciile sociale trebuie s se concerteze pe creterea deprinderilor individului pentru bunstare social. Profesionitii n

40

asistenta sociala ar trebui sa stabileasc de la nceput prioritile sociale viabile in comunitate. Asistenta social nseamn traininguri, diversificarea activitilor sociale, dezvoltare psihic, implicare social, nelegere cultural, unitate familiala i coordonarea serviciilor. Societatea consumului Societatea de consum este societatea pe care Baudrillard a considerat necesar sa o identifice cu un fel de trib care se nchina Abundentei42. Baudrillard se refera, bineneles, la societile occidentale, ale "lumii civilzatie". Percepia greit despre natura nevoii a suprimat n omul occidental simul msurii i, implicit, al eticii. Pentru ca morala si simul comun au fcut, n civilizaia occidental, un pact. Iar atta timp cat, afirma Baudrillard, simul comun a fost deviat de la acoperirea nevoii si ndreptat ctre consumul propriu-zis, nu se mai poate vorbi despre societatea care produce, ci de cea care consum. n crile sale timpurii, precum Sistemul obiectelor sau Societatea de consum, Baudrillard i apropie opiniile de cele ale lui Marx, nsa cu diferena esenial c nu exist contagiune dect la nivel de vocabular. Dac vorbim despre ideologie, filosoful francez tie s fac o semnificativ difereniere. n viziunea sa, consumul, mai degrab dect producia, este cel care conduce n societatea capitalist. Concluzia lui Baudrillard este ca acest tip de consumarism duce la alienare. Dei abundena si extrem de variat, piaa nu mai ofer sensul valorii, pe care producia l da individului. Productorii pun accent pe vandabilitate, nu pe valoarea produsului. Alienarea este att de definitive, nct este imposibil de eradicat, pentru ca reprezint nsi structura societarii, in care totul poate fi cumprat si vndut. Baudrillard postuleaz, in acelai timp, "sfritul transcendentei"43, in care indivizii nu mai pot discerne un alt mod de viaa si nici adevrul despre ei insist. ntregul discurs al consumarismului este articulat in jurul mitului dorinei, care l ndreapt pe om spre obiectele ce ii ofer satisfacie. Dar acest mit ignora natura societarii de consum, in care productorii controleaz comportamentul indivizilor, atitudinile sociale si nevoile, genernd astfel un gen de dictatura a sectorului productiv. Cu alte cuvinte, nevoile exist numai pentru a mari nivelul consumului. Nevoile nu devin astfel dect o forma avansata a sistematizrii forelor productive la nivel individual. Nivel la care consumul preia atributele si ntreaga logica a produciei. Plcerea nu mai este scopul consumului, ci devine o raionalizare a acestuia. Producia si consumul formeaz mpreuna unul si acelai proces logic n progresul forelor productive si in controlul lor. Acest imperativ, care aparine unui ntreg sistem, intra in mentalitatea, etica si ideologie, in mod invers, prelund forma unei eliberri a nevoilor, a mplinirii individuale, a plcerii etc. Tocmai pentru aceste motive, sugereaz Baudrillard, societatea de consum se va dizolva intro masa amorfa. Atunci cnd vorbim despre axiologie in societatea de consum, ne referim la faptul c formula valorii include n ecuaia s constitutiva, paradoxal, un autoconsum inevitabil. n aceast mare pia mondial ne putem mbogi sau srci peste noapte. Consumm cu aviditate bunuri i servicii hrnindu-ne iluzia plenitudinii, pentru c producia n mas ne face dependeni. Ne distorsioneaz percepia realitii ntocmai precum un drog. Treptat mrim doza narcoticului: acapararea ct mai multor bunuri, servicii. n marea agor mondial totul se vinde: de la cunoatere pn la criogenizare. Factori de influenta asupra consumului stilul de viaa si motivaiile individuale Satisfacerea diferitelor tipuri de nevoi are loc prin consumul de bunuri si servicii, nsa modul personalizat in care fiecare individ reuete sa-si satisfac aceste nevoi depinde n mare
42 43

Jean Baudrillard, Societatea de consum. Mituri si structuri, Ed. Comunicare, 2005; Jean Baudrillard, Societatea de consum. Mituri si structuri,, Ed.Comunicare,2005,

41

msura de valorile proprii individului cu multiplele lor valente - economice, politice, culturale, morale, estetice. Fiecare om este produsul interaciunilor dintre caracteristicile personale motenite si caracteristicile mediului natural si social cruia i aparine. Prin procesul de socializare, fiecare om se individualizeaz, i definete propria personalitate, raportndu-se la valorile proprii comunitarilor in care traiste si interiorizndu-le sub forma propriilor opiuni valorice. Ca urmare, in procesul de consum, personalitatea joaca un rol moderator, determinnd rspunsuri individualizate la stimulii de mediu, conturnd un anumit stil de viaa, modificabil in timp, Stilurile de viaa sunt modurile in care omul traiste, i petrece timpul i i cheltuiete banii. Stilurile de viaa sunt rezultatul aciunii multitudinii forelor vieii economice, culturale i sociale ce contribuie la personalizarea calitilor umane44. Aadar, stilurile de viaa se formeaz, se dezvolta, se modifica, la confluenta forelor variabile active in mediul de consum. Experiena de viaa, influentele educaional-culturale venite dinspre macro si microgrupurile sociale interacioneaz cu variabilele de personalitate edificnd un stil de viaa specific. n funcie de aceasta realitate a lumii contemporane vor exista stiluri de via foarte diferite, precum: american, francez, romnesc etc. Stilurile de via pot fi particularizate si de influente culturale, religioase: stil de via catolic, ortodox, musulman, protestant etc. Datorit faptului c n prezent direcia de evoluie este spre o economie global, va determina o oarecare apropiere a stilurilor de via, in sfera consumului. Acest fapt este confirmat de existena unor tendine cu valabilitate universala. Iat evoluia unor valori i caracteristici ale stilurilor de via din sfera consumului45: de la cantitate nspre calitate; dinspre grup ctre individ; de la abundent la ndestulare; de la risip la cumptare; de la capricii ctre moda si stil; de la irosire spre conservare; dinspre complexitate spre simplitate; de la secretomanie spre transparen; de la tradiional nspre experimental; Cunoaterea structurii consumului prezint o importanta deosebita pentru direcionarea si dezvoltarea activitii comerciale, deoarece structura respectiv i pune amprenta att pe orientarea eforturilor ntreprinztorilor ce realizeaz bunurile de consum sau serviciile, ct si pe activitatea distribuitorilor. Omul mas vzut de Jose Ortega y Gasset Pretutindeni au aprut oameni-mase, un tip de om fcut la repezeal, alctuit din cteva plpnde abstracii i care, tocmai de aceea, este identic de la un capt la cellalt al Europei. Omul-mas este omul golit n prealabil de propria istorie, fr mruntaiele trecutului i, prin aceasta, ascultnd de toate disciplinele aa-zise internaionale. Nu este un om, ci mai degrab o carapace de om, constituit din simple idole furi; este lipsit de un nuntru, de o intimitate inexorabil i inalienabil a sa, de un eu irevocabil. El are doar apetituri, crede c are numai drepturi, i nu obligaii: este omul lipsit de nobleea care oblig, snobul.

44 45

Engel, J., F., Blackwell, R.D., Consumer Behavior, The Dryden Press, Chicago, 1982, p. 689, Mihut, Ioan,; Marius, Pop, op. cit., p.102.

42

Noile mase se afla nsa in faa unui peisaj plin de posibiliti i, pe deasupra, sigur, toate fiind gata pregtite, la dispoziia lor, fr a li se cere vreun efort prealabil, aa cum gsim soarele pe cer fr a fi trebuit ca noi insigne sa-1 urcam pe umeri. Nici o fiina uman nu-i este recunosctoare alteia pentru aerul pe care-1 respira, pentru ca aerul n-a fost fabricat de nimeni: aparine ansamblului a ceea ce ,,este aici", a ceea ce, cum spuneam, ,,e natural", pentru ca nu lipsete. Aceste mase rsfate sunt nsa suficient de puin inteligente ca sa cread ca organizarea materiala si sociala pusa la dispoziia lor, ca aerul, are aceeai origine ca si el, de vreme ce, in aparent, nici ea nu lipsete i este aproape la fel de perfecta ca si cea natural46. Cel puin pentru istoria european, de la nceputuri i pn astzi, omul mediu n-a crezut niciodat c ar avea idei despre lucruri. Avea credine, tradiii, experiene, proverbe, mentaliti, dar nu i-a nchipuit vreodat c e posesorul unor opinii teoretice despre literatur ori politic. Ceea ce proiecta i fcea politicianul i se prea bine sau ru; i ddea sau nu acordul, atitudinea lui se limita ns la a se reproduce, pozitiv sau negativ, aciunea creatoare a celorlali. Niciodat nu s-a ntmplat s opun opiniilor politicianului pe ale sale; nici mcar s judece ideile politicianului de pe poziia altor idei pe care ar fi crezut c le are. Acelai lucru se ntmpl n art i n alte domenii ale vieii publice. Lumea care ii nconjoar pe omul nou inc de la naterea s nu-1 obliga s se limiteze in nici un sens, nu-i opune nici un veto, nici o oprelite, ci dimpotriv, ii face poftele, care, in principiu, pot creste nedefinit. Se ntmpl deci ceea ce este extrem de important ca lumea din veacul al XX-lea si de la nceputul secolului al XX-lea, nu numai ca dispune de perfeciunile si amploarea pe care le poseda de fapt, dar le si sugereaz locuitorilor si o certitudine fundamentala, ca mine va fi si mai bogata, mai desvrita si mai ampla, ca si cum ar beneficia de o cretere spontan si inepuizabila47. Dac urmrim efectele din viaa public i studiem structura psihologic a acestui tip de ommas, vom descoperi urmtoarele: impresia nnscut i radical c viaa e uoar, mbelugat, fr vreo limitare tragic; aadar, fiecare individ mediu descoper n sine o senzaie de dominare i de triumf, care, l invit s se afirme, aa cum este, s proclame drept bun i complet patrimoniul su moral i intelectual.48 La omul-mas observm propensiunea de a face din jocuri i din sport o ocupaie central a vieii; cultul pentru trup / regimul igienic i grija fa de croiala hainelor; lipsa de romantism n relaiile cu femeile; distracia n compania intelectualului; preferina pentru viaa supus unei autoriti absolute n locul unui regim de dialog liber. Aceasta este vremea curentelor de care ne lsm tri. Aproape nimeni nu opune rezisten superficialelor vrtejuri care se formeaz n art, n idei, n politic sau n practica social. Cu fiecare generaie, trebuind s-i reduc sfera de activitate, omul de tiin pierde progresiv contactul cu celelalte domenii ale tiinei. tiina experimental a progresat n bun msur datorit muncii unor oameni incredibil de mediocri, poate chiar mai mult dect mediocri. Omul este o fiin pe care constituia sa o oblig s caute o instan superioar. Dac ajunge prin sine nsui s o gseasc nseamn c este un om de elit; dac nu, nseamn c este un om-mas i trebuie s-o primeasc de la omul de elit. Faptul c marxismul a triumfat n Rusia, unde nu exist industrie, este cea mai mare contradicie care i se putea ntmpla marxismului. Noile popoare nu au idei. Uitai-v la cei care v nconjoar i vei vedea cum nainteaz rtcii prin via; merg ca nite somnambuli prin soarta lor, bun sau rea, fr s aib nici cea mai mic bnuial despre ceea ce li se ntmpl. Dac le analizai sumar ideile, vei observa c nu reflect deloc realitatea la care par a se referi, iar dac vei aprofunda mai mult analiza, vei descoperi c nici mcar nu ncearc
46 47

Jose Ortega y Gasset, Revolta maselor, Ed. Humanitas, 2009; Jose Ortega y Gasset, Revolta maselor, Ed. Humanitas, 2009; 48 idem

43

s se conformeze unei asemenea realiti. Ba dimpotriv, individul ncearc prin ele s-i intercepteze propria viziune asupra realului, asupra propriei sale viei. Pentru c viaa este nainte de toate un haos n care omul rtcete.49 Revolta maselor50, anun cu un patos hispanic, n care angoasa se amestec, n chip paradoxal, cu triumful, apariia unui nou tip de om: omul golit de istorie i de propriul trecut, omul fr valori morale i necreator de cultur, omul lipsit de interioritate, aa numitul om carcas, omul mas. Prezint o epoc a schimbrilor, n care omul caut modele noi, ncearc s ias din anonimat, ns atinge o alt extrem a ignoranei, devenind un diletant, un amator din punct de vedere gutural. Societatea este ntotdeauna unitatea dinamic a doi factori: minoritile i masele. Minoritile sunt indivizi sau grupuri de indivizi calificai n mod special. Masa este ansamblul de persoane nu neaprat calificate. Aadar, trebuie evitat a nelege prin mas numai sau n primul rnd masele muncitoreti. Masa este omul mediu. i astfel ceea ce era o simpl cantitate mulimea se convertete ntr-o valoare calitativ: este calitatea comun, ceea ce aparine tuturor i nimnui, este omul ca om nedifereniat de ceilali semeni i care repet un tip generic. Astfel masa este un fenomen deosebit al momentului, a crui caracteristic este c sufletul mediocru, tiindu-se astfel, are cutezana de a afirma drepturile mediocritii i le impune pretutindeni. Evoluia maselor i spectaculoasa lor cretere a nivelului de via a fost facilitat de raiunile interne, dup dou secole de educaie progresist i de mbogire economic a societii. Omul-mas actual se afl n faa unui peisaj plin de posibiliti i este preocupat doar de propria sa bunstare, ns totodat se disociaz de cauzele acestei bunstri. n capitolul Primitivism i tehnic, sociologul apreciaz c nu exist niciun progres sigur, nici evoluie, fr ameninri de involuie i de regresiune, pentru c n istorie totul este posibil: att progresul triumfal i nedefinit, ct i regresiunea periodic, iar viaa este fcut din peripeii. Omul-mas actual este, ntr-adevr, un primitiv, care s-a strecurat prin culise, pe strvechea scen a civilizaiei. Europeanul care ncepe s domine aceasta este ipoteza mea ar fi, n raport cu civilizaia complex n care s-a nscut, un om primitiv, un barbar care i face apariia printr-o trap, un invadator vertical. Primitivism i istorie (capitolul X) aduce n prim-plan ideea c omul actual eueaz pentru c nu poate merge n pas cu progresul propriei sale civilizaii. Se produce un dezechilibru ntre subtilitatea complicat a problemelor actuale i cea a spiritelor, care se va accentua cu fiecare zi tot mai mult, dac nu se gsete un leac, i constituie tragedia fundamental a civilizaiei. Capitolul Epoca domniorului mulumit51 ironizeaz rsfatul modern pentru c acest tip de om, nscut ntr-o lume prea bine organizat, din care percepe doar avantajele, dar nu i primejdiile, nici n-ar putea s se comporte altfel. Viaa sa i pierde inexorabil autenticitatea i devine o simpl reprezentare sau o ficiune a celeilalte viei. Abundena de resurse pe care e obligat s le foloseasc nu-i ngduie s-i triasc propriul destin, destinul personal, i i atrofiaz viaa. Orice via nseamn lupt, efort de a fi ea nsi. n Barbaria specializrii52, civilizaia secolului al XIX-lea este redus la dou mari dimensiuni: democraia liberal i tehnica. n aceast perioad, omul proclam drept diletantism, curiozitatea care se manifest pentru tiin n ansamblu. Partea a doua, Cine
49 50

idem Idem, pag, 78; 51 Jose Ortega y Gasset, Revolta maselor, Ed. Humanitas, 2009, p. 99; 52 Idem, p. 170;

44

comand n lume?, cerceteaz din mai multe unghiuri revolta maselor i are n prim-plan, bineneles, societatea european. O societate al crei stat, a crei comand sau putere sunt constituite fraudulos nu poate avea o vigoare elastic pentru dificila ntreprindere de a se sprijini onorabil pe istorie. Nu este deci nimic ciudat n faptul c este de ajuns o mic ndoial, o simpl ovial n legtur cu cei care comand n lume, ca astfel ntreaga lume att n viaa public, ct i n viaa privat s nceap s se demoralizeze. n subcapitolele prii a doua, autorul pune accent pe trecutul Europei i pe regimurile ei politice. Se face trecerea de la timpul lui Cezar, la societatea contemporan, de la trecutul Spaniei, la cel al Franei sau al Angliei, de la bolevism i comunism la morala Occidentului. Capitolul XV, Se ajunge la adevrata chestiune, concluzioneaz ideea volumului: omul-mas triete nc tocmai din ceea ce el neag, dar alii au construit sau acumulat. Cultura european modern sufer din insuficiene radicale, iar din aceste lacune, n ultim instan, provine forma uman dominant n prezent: omul-mas, omul mediocru. Secolul XX este cel care pune pentru prima dat n discuie canonul exclusivist european. Deschiderea Europei nspre alte culturi, mai ales nspre Orient, aduce cu sine o contientizare a faptului ca btrnul continent este doar o parte a unei realiti globale largi. Samuel P. Huntington remarca foarte bine ca Fiecare civilizaie se vede pe ea nsi ca fiind centrul lumii i i scrie istoria ca pe drama centrala a istoriei umane. Acest lucru a fost poate mai adevrat in ceea ce privete Occidentul dect pentru alte culturi...53 Omul european se vede nevoit sa renune la atitudinea de distanare superioara fa de semenii si si mai mult, s-si asume propriile defecte i neajunsuri. Imperfeciunile omului european sunt foarte bine scoase n eviden de Andre Malraux n Ispita Occidentului, care nfatieaza un schimb epistolar dintre un chinez, pe lume Ling, care face o calatori in Europa si francezul A.D. care viziteaz China; impresiile acestora arat diferenele de percepie existente n Europa, respectiv Orient. Ling crede ca europeanul se definete n primul rnd printr-un individualism exacerbat, necunoscut ns omului oriental. Daca omul occidental vrea sa domine lumea, cel oriental se vrea dominat. Omul european triete un conflict continuu cu timpul si sacralitatea. El e obsedat sa-si subjuge timpul, intr-o credina iluzorie ca astfel l poate opri, iar imposibilitatea de a face acest lucru ii provoac suferina si nelinite. Europeanul nu tie sa triasc viaa ca ritm elementar, ci ncearc sa guverneze totul prin intermediul raiunii. Pentru el viaa este naintarea spre un scop determinat, este lupta pentru putere, aciune continua, pe cnd pentru oriental existenta se identifica cu posibilitatea de a aprecia totul fr gre, de a nu se lega de ce e trector". Spengler, in Declinul Occidentului denuna vederea mioapa a istoriei preponderenta in Occident, ncapaanarea europeanului de a divide timpul in etape (veche, medievala, moderna), spunnd ca trebuie sa nlocuim plsmuirea goala a unei istorii lineare cu drama numrului culturilor grandioase". Imaginea cea mai dezolant a ncercrii europeanului de a nvinge timpul este statuia; Ling observ c europenii au o accentuat contiin muzeal, care le da iluzia eternitii.

53

Idem, p. 32;

45

II.4. Dimensiunea cultural


Hofstede si dimensiunile culturii Hofstede a observat c, indiferent de caracteristicile indivizilor analizai, unele patternuri valorice tind s se reproduc similar n funcie de naionalitate. De aici ideea de a studia comparativ mai degrab culturi dect indivizi. n centrul culturii, ca factor definitoriu, Hostede (1980, 2000 etc.) plaseaz valorile. El identific cinci orientri de valoare universale, care pot fi studiate n orice societate i i propune s caracterizeze global fiecare ar (pentru Hofstede, naiunile sunt entiti supreme, omogene din punct de vedere valoric) n funcie de poziionarea pe cele cinci dimensiuni identificate. Pentru aceasta, rspunsurile unui scurt chestionar54 aplicat angajailor IBM din diferite ri sunt agregate n funcie de naionalitatea respondenilor . Analiza factorial a indicilor rezultai i permite lui Hofstede s identifice iniial patru dimensiuni valorice, iar mai apoi (2001) o a cincea, n jurul crora cercettorul olandez dezvolt propria teorie a valorilor. Hofstede gsete c descrierea i analiza valorilor la nivel agregat este mai adecvat dect studiul lor la nivel individual, fundamentndu-i asumpia pe faptul c, n condiiile unei lumi supuse globalizrii, trsturile culturale ale societilor continu s determine n mare msur orientrile valorice ale indivizilor. Prima dimensiune valoric, Power Distance55, constituie o msur a reprezentrilor despre inegalitate din societatea de origine a respondenilor. Practic, dimensiunea respectiv este una polar, avnd la extrema inferioar orientarea valoric spre egalitate, iar la cea superioar orientarea ctre inegalitate. Culturile cu o distana fa de putere mic sunt caracterizate de nevoia unei legitimri continue a puterii aceasta nu este legitim per se, doar prin faptul c deintorii ei suntinvestii cu putere, ci este nevoie de discuia continu a bazelor morale i/sau legale ale aciunilor puterii. n astfel de societi, prinii tind s trateze copii ca fiindu-le egali; btrnii nu sunt considerai a priori superiori celor mai tineri; educaia este centrat pe elev/student, nu pe profesor; organizaiile sunt dezvoltate mai degrab pe orizontal dect ierarhic; guvernarea se realizeaz democratic, nu autocratic; inegalitatea veniturilor este mai degrab redus; corupia este un fenomen rar; etc. A doua dimensiune identificat de Hofstede, Uncertainty avoidance, implic orientarea indivizilor ctre asumarea i acceptarea riscurilor sau ctre evitarea lor, nsa se refer mai degrab la msura n care incertitudinea constituie o surs de presiune asupra vieii de zi cu zi. Societile care nregistreaz scoruri ridicate pe aceast dimensiune prezint o toleran redus la incertitudine, reacioneaz mai emoional, sunt normative. n contrast, n societi care accept incertitudinea ca parte a viei de zi cu zi, indivizii sunt mai tolerani, mai permeabili la opinii diferite de ale lor, dezvolt reguli formale (consacrate n coduri juridice mai restrnse) mai puine i mai flexibile. Familia extins este elementul central al societilor colectiviste, n timp ce diversitatea relaiilor, avnd n centrul lor individul, este tipic individualismului. A treia dimensiune, Individualism versus Collectivism, opune orientarea centrat pe individ celei centrate pe colectivitate. n societile individualiste, fiecare este responsabil pentru propria sa bunstare. n societile colectiviste, accentul cade pe integrarea n grup, pe definirea i tratarea indivizilor n funcie de grupul de apartenena, nu de propria individualitate, educaia nseamn a nva cum s faci lucruri (n contrast,
54 55

Disponibil online la http://feweb.uvt.nl/center/hofstede/english.html. Prefer s menionez denumirile n limba englez ale celor cinci dimensiuni ale lui Hofstede, traducerile posibile n limba romn constnd fie n etichete mai lungi, fie n sintagme mai puin intuitive.

46

n societile individualiste, scopul educaiei este acela de a nva cum s nvei, dezvoltnd abilitatea de adaptare la o varietate mai mare de situaii neprevzute). A patra dimensiune, Masculinity versus Feminity, implic orientarea valoric ctre egalitatea, respectiv inegalitatea de gen. n societile masculine, brbaii i femeile performeaz roluri diferite, deopotriv n ce privete educarea copiilor (taii au n sarcin faptele, iar mamele sentimentele, emoiile), n prezena pe piaa muncii (brbaii dein rolurile dominante, modelul cultural impunndu-le s lucreze, n timp ce femeile pot avea o carier, ns recunoaterea social nu este condiionat de acest lucru), n viaa politic. Cei puternici fizic sunt admirai n societile masculine, n timp ce, n cele feminine, cei slabi sunt evaluai similar cu cei puternici. n societile masculine religia este centrat pe Zei i faptele lor, n timp ce n cele feminine n centrul doctrinelor religioase stau fiinele umane. Sexualitatea mbrac i ea forme diferite. La un capt al axei polare, n societile masculine, atitudinile moraliste despre sexualitate sunt prevalente, iar n ce privete sexul accentul cade pe performan56. n societile feminine, sexualitatea este eliberat de coninutul moral, devenind un lucru obinuit, iar atitudinile din aceast sfer sunt tolerante fata de diversitate. Long Term versus Short Term Orientation, aduce n prim plan distincia ntre a atepta gratificaii i a proiecta aciuni pe termen lung, respectiv pe termen scurt, imediate. Societile orientate pe termen scurt sunt centrate pe toleran i respect, mprtesc valori i atitudini care specific o demarcaie clar, normativ ntre bine i ru, tradiiile sunt sacrosante, aciunile sunt iniiate ad-hoc, neplanificat. La polul opus, n societile orientate pe termen lung, copiii trebuie s nvee spiritul de economie, binele i rul sunt definite circumstanial. Stabilitatea n timp a valorilor (valorile nu se modific n timp, fiind un dat cultural intrinsec) este ns una dintre cele dou asumpii fundamentale pe care se bazeaz, metodologic, validarea dimensiunilor propuse de Hofstede. El consider c instituiile, ca produse ale sistemelor de valori dominante, contribuie la stabilitatea valorilor i a culturilor. Sistemele valori-cultur- instituii tind a se autoregla la un anumit nivel de echilibru (2001: 34). Eventualele schimbri vin n principal din afara societilor, fiind catalizate de comer, cuceriri, dominare politic sau economic, inovare tehnologic. Progresul tehnologic, accept Hofstede, se poate petrece i n interiorul culturii, fiind dependent de deschiderea la inovare a culturii respective. O societate deja deschis ctre inovare tehnologic va fi n mic msur afectat de aceasta. De aici stabilitatea invocat a culturii i valorilor naionale, cel puin n cazul societilor vestice. n plus, n prezent produsele descoperirilor tiinifice (incluznd aici i mass-media) reprezint principala for a schimbrii culturale. Rezult c pentru majoritatea societilor schimbarea poate veni doar din exteriorul rii, ceea ce o face s se produc cu dificultate, susinnd din nou stabilitatea valorilor i a culturii naionale. Cea de-a doua asumpie a lui Hofstede const n postularea relativei omogeniti a societilor, astfel nct cultura poate fi echivalat cu naiunea, iar rezultatele analizei pe orice grup din interiorul naiunii ofer n linii mari aceeai imagine despre cultura societii respective. Critica celor dou ipoteze i a modului de validare intern i extern a datelor reprezint principalele reineri formulate n literatur fa de teoria lui Hofstede .

56

Sex is a way of performing (Hofstede, 2002).

47
Tabelul . Poziia unor societi n funcie de cele cinci dimensiuni culturale propuse de Hofstede Power Distance Uncertainty Long-Term Individualism Masculinity Index Avoidance Index Orientation Australia 36 90 61 51 31 Austria 11 55 79 70 Belgia 65 75 54 94 Bulgaria * 70 30 40 85 Cehia * 57 58 57 74 13 Finlanda 33 63 26 59 Frana 68 71 43 86 Germania 35 67 66 65 31 Grecia 60 35 57 112 Ungaria * 46 80 88 82 50 India 77 48 56 40 61 Italia 50 76 70 75 Olanda 38 80 14 53 44 Polonia* 68 60 64 93 32 Portugalia 63 27 31 104 Romnia * 90 30 42 90 Spania 57 51 42 86 Suedia 31 71 5 29 33 Turcia 66 37 45 85 Marea Britanie 35 89 66 35 25 Statele Unite 40 91 62 46 29 * Valori estimate de ctre Hofstede (nu sunt derivate din date empirice colectate n acest scop). Fiecare indice variaz de la 1 la 120.

Hunington si ciognirea civilizaiilor Urmnd ramura constructionist a teoriei politice internaionale, Huntington susine c n lumea de dup Rzboiul Rece, cele mai importante distingtii dintre oameni nu sunt de natura ideologica, politica sau economica. Ele sunt de natura culturala. In timp ce statele naionale vor rmne principalele unitatea de analiza in afacerile internaionale, comportarea lor va fi influenata decisiv nu de goana dup putere si bogatei (aa cum ar sugera realismul), ci de preferinele, asemnrile si deosebirile culturale. Huntington definete civilizaia ca fiind cel mai larg nivel de recunoatere cu care o persoana se poate identifica57, una care se refera la valorile, normele sociale si instituiile care conduc societatea. Huntington este atent in realizarea diferenelor dintre rasa si civilizaie: rasa nu este influenata de istorie, norme sociale si valori aa cum poate fi influenata civilizaia, aadar fiind posibil ca indivizi aparinnd aceleiai rase sa fie adnc difereniai de civilizaie, sau ca indivizi din rase diferite sa fie unii de civilizaie. Huntington admite ca civilizaiile sunt flexibile, fr un nceputuri sau sfrituri precise, concrete. Cu toate acestea, el susine ca graniele care mpart civilizaiile ar putea fi ambigue nsa ele sunt reale si importante. Civilizaiile nu sunt structuri politice nsa ar putea reprezenta un numr de unitatea politice. El susine religia ca o unitate centrala a caracteristicilor civilizaiilor si o folosete ca o variabila in identificarea ctorva din cele mai proeminente civilizaii : japoneze, hinduse, islamice, vestice, latin-americane si chiar si africane. Huntington susine cultura ca fiind cea mai izbitoare identitate cu care se poate identifica un individ, o identitate care transcende peste alte dimensiuni posibile de identificare, cum ar fi ideologiile sau ocupaiile. Apoi el afirm ca modernizarea socioeconomic a rezultat in dislocarea individual i ntr-o cretere a capabilitilor sociale de a stimula nnoirea culturii indigene. Huntington afirma c democraia este paradoxal nsi
57

Samuel Huntington, Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale, Antet, 2007, p 24;

48

prin natura sa : prin rspndirea democraiei i instituiilor democratice ntr-un stat nondemocratic, Vestul d oponenilor si cunoaterea si abilitatea necesar pentru a se revolta. ntr-o zi statele slabe vor putea ataca utilizndu-se de aceleai valori vestice de care s-au folosit pentru a-si promova interesele. In cel de-al treilea rnd, identitatea culturala este importanta in definirea mentalitii de noi vs. ei si este indispensabila in protecia noastr fata de ei58. In cel de-al patrulea rnd, identitatea cultural este cea mai concret i cea mai puin compromis dimensiune a identitii. Huntington susine de asemenea rspndirea naturale a conflictelor n sistemele internaionale i este convins de proeminena identitii culturale. Pentru a se ajunge la coeziunea culturala, Huntington susine ca succesele economice, militare si politice sunt indispensabile oricrei civilizaii pentru a-si dezvolta valorile, instituiile si cultura. Pentru Huntington, politica local este politica etniilor iar politica global este politica civilizaiilor. Aadar, conflictul dintre civilizaii se duce pe doua nivele : pe de o parte la micro-nivel, conflictele se nasc din mpreunarea statelor din diferite civilizaii; la macro-nivel, conflictele apar intre statele puternice din diferite civilizaii. Conflictele dintre civilizaii apar de-a lungul frontierelor care separa statele si grupurile in cadrul unei civilizaii comune. In lumea contemporana, tarile se vor alinia cu tarile de culturi similare mpotriva tarilor fata de culturi diferite. Frontiere prelungite ar duce la ceea ce Huntington se refer drept sindromul rii nrudite59 (kin-country sindrome), conform cruia ri secundare i teriare vor veni in ajutorul statelor principale in cazul unui conflict de frontiera. Huntington susine cultura drept o fora fie de unificare fie de divizare in lumea contemporana. Ca for de divizare, ea poate crea tari fisurate, naiuni care sunt divizate cultural chiar n cadrul n aceluiai stat (de exemplu situaia regiunii Quebec din Canada). Aceste tari divizate capt forma atunci cnd naiunile ncearc s-i redefineasc identitatea cultural prin identificarea cu civilizaiile din afara granielor culturale, bazate pe dimensiuni de identitate mai puin frapante, cum ar fi intersectarea aspectelor economice. Ciocnirea civilizaiilor va domina politica mondial crede Huntigton60 . Linia dintre civilizaii va reprezenta n viitor linia frontului . n esen, teza provocatoare i important a Ciocnirii civilizaiilor este aceea ca creterea violenelor n lume este determinat de conflicte ntre state i culturi care se bazeaz pe tradiii religioase.

58 59 60

idem Idem

Huntington, fost consilier politic a lui Clinton, argumenteaz c oamenii politici trebuie s in cont de aceast situaie n special cnd intervin n problemele interne ale altor ri. n cele cinci pri ale crii sale el dezvolt aceast teorie: Partea I: Susine ideea conform creia pentru prima oar n istorie, politica global a devenit att multipolar ct i multicivilizaionala; modernizarea este prezentat distinct fa de occidentalizare i ea nu produce nici o universalizare a civilizaiei si nici o occidentalizare a acesteia. Partea II: Balana puterii se schimb n rndul civilizaiilor: Vestul se afl ntr-un relativ declin, n timp ce Asia i dezvolt puterea economic, politic i militar. Islamul cunoate o explozie demografic cu consecine negative asupra rilor musulmane i asupra vecinilor lor. Toate civilizaiile non-vestice i reafirm propriile valori culturale. Partea III: Acum se pun bazele unei noi ordini mondiale. Aceasta se caracterizeaz prin: societile care au afiniti culturale vor coopera ntre ele; eforturile de a schimba o societate de la o civilizaie la alta vor eua; rile se vor grupa n jurul statului care exprim chintesena civilizaiei lor. Partea IV: Preteniile universaliste ale Vestului vor determina din ce in ce mai des conflicte cu celelate civilizaii, n special cu Islamul i China; la nivel local se vor declana rzboaie ntre musulmani i non-musulmani. Partea V: Supravieuirea Vestului depinde de americani care trebuie s-i reafirme identitatea, dar i de restul statelor vestice care trebuie s accepte c civilizaia lor este unic i nu universal, iar elul lor trebuie s fie efortul comun de renoire i prezervare a civilizaiei lor n faa asaltului civilizaiilor non-vestice. Evitarea unui rzboi global al civilizaiilor depinde de msura n care liderii mondiali vor accepta s coopereze pentru a menine caracterul multicivilizaional al politicii globale.

49

n cadrul lucrrii sale, autorul utilizeaz o serie de concepte noi i realizeaz o interesant difereniere a civilizaiilor. n unele cazuri el folosete ns i alte criterii, precum proximitatea geografic sau similitudinile lingvistice. n funcie de aceste criterii el deosebete urmtoarele civilizaii: Civilizaia vestic: cuprinde, dup el, vestul Europei (Uniunea European) i America de Nord. Tot aici se afl i alte state derivate din statele europene, precum Australia sau Noua Zeeland. Civilizaia ortodox: cuprinde toate statele ortodoxe printre care i Romnia i Grecia. America Latin: E un hibrid ntre civilizaia vestic i populaia local. Poate fi considerat ca parte a civilizaiei vestice ns cu structuri sociale i politice distincte de Europa i SUA. Civilizaia musulman Civilizaia sonic: cuprinde China,Coreea, Singapore, Taiwan i Vietnam. Civilizaia japonez: considerat de autor a fi o sintez ntre civilizaia chinez i popoarele altaice Civilizaia hindic Civilizaia Africii subsahariene: poate s devin, n concepia autorului, a opta civilizaie. Cultura modern continu tradiia ce se nate din ntreg praxis-ul uman, din alctuirea unor straturi de influene prin care existena omului este mbogit att material ct i spiritual. Modernitatea presupune dinamica unei structuri de evoluie flexibil Bauman. Exist un tot mai crescnd interes manifestat de consumatorii de cultur pentru informaia asupra identitilor pe care teoriile culturale le pot oferi, asupra mijloacelor tehnologiei culturale contemporane, asupra perspectivei devenirii culturale ntr-o lume care se declar a schimbrii. Mai nti trebuie s acceptm ideea unei stratificri i istoriciti a culturii, n urma creia apare modernitatea, a faptului c n pofida unor diferene vizibile ntre numeroase surse n care este produs, cultura n general, i cu att mai mult cultura modern nu are un centru unic. De asemenea, trebuie s considerm existena culturii moderne ca un complex de practici care pornesc de la un nivel teoretic are un caracter de reprezentare accentuat simbolic ori formal. Simbolizarea i formalizarea realitii n modernitate ocup un loc important, influennd practicile cotidiene, capitalul de varore al modernitii, valorile ei, conduita omului modern. Cultura este inextricabil legat de existena social, dar nu trebuie redus la o explicaie de tip strict sociologic. Ideea vehiculat a "motenirilor culturale" poate face din cultur un exponat de muzeu, atribut al unei clase, unui grup de indivizi care o transform ntr-o form

50

de proprietate simbolic. Este adevrat c prin tradiie, se nelege n general o transmitere, o subordonare n numele unei idealiti de la o generaie la alta, pierzndu-se adesea din vedere c tradiia prin care cultura se conserv este de fapt un ir nentrerupt de metamorfoze i nnoiri. Relaia dintre tradiie i inovaie este prezent n cele mai vechi forme culturale, dar este adevrat c politicile prin care noutatea este produs devine un obiect n sine de-abia n modernitate. n al doilea rnd, cultura modern trebuie neleas ca o entitate n continu schimbare, n care ierarhiile de valori sunt modificabile n funcie de dezvoltrile succesive ale unor modele culturale moderne adoptate de diferite comuniti. Cultura varietilor Schwartz oscileaz n a stabili aceste orientri de valoare, numrul lor iniial fiind n versiunile iniiale 11, iar mai apoi devenind doar 10 i anume14: Puterea: orientarea spre a deine un prestigiu social nalt, spre a deine controlul asupra celorlali oameni i resurse; Realizarea: Orientarea spre a obine succesul personal prin demonstrarea de competene i merite n conformitate cu standardele sociale existente. Atingerea de obiective ct mai nalte, mai rar atinse alii, este considerat a fi mai valoroas. Hedonismul: orientarea ctre a obine gratificaii i satisfacii innd de plcerea personal. Stimularea: similar hedonismului, ns orientat explicit spre derivarea de gratificaii i plcere din lucruri noi, extrem de dificile. Cei puternic orientai n aceast direcie vor fi, de exemplu, mai motivai de practicarea unui sport extrem sau de consumul unei cine exotice dect de o vacan la Marea Neagr sau de consumul unei ciocolate fine. Auto-direcionarea: orientarea spre a fi independent, spre a avea controlul asupra propriei viei, spre a cunoate, crea, inova, explora. Universalismul: orientarea spre toleran, nelegere, armonie cu ali membri ai societii i cu natura.
Benevolena: preocupare pentru bunstarea altora, mergnd pn la orientarea ctre filantropie, ajutorarea necondiionat a tuturor semenilor. Tradiionalismul: orientare ctre respectarea a normelor si valorilor existente, repetarea lucrurilor mergnd pe ci btute, conservatorism, respingerea schimbrii. Conformismul: orientare ctre respectarea unor reguli, structuri i ierarhii clare, obedien. Securitatea: orientarea ctre stabilitate, siguran, armonie a propriei persoane, relaiilor n care este implicat, a societi n ansamblul ei, ctre confortul oferit de existena unor fore care s protejeze aceast siguran.

Se ajunge astfel la desprirea tiinei de factorul uman, iar disciplinele care n mod explicit se refer la om par a avea un monopol asupra umanului. Terenul devine pregtit pentru a se promova dualitatea tiin/umanism sau opoziia tiine exacte/tiine socioumane, deturnndu-se astfel atenia de la sensul real al evoluiei actuale a culturii, spre un metabolism tot mai pronunat al unor domenii care, pn mai ieri, preau a se afla ntr-un conflict ireductibil. Mai rmne s se acrediteze drept condiie obligatorie a culturii prezena interesului pentru om, pentru ca tiina s fie practic eliminat din cultur; n aceast perspectiv, locul tiinei este numai alturi de tehnologie, funcia utilitar capt un rol predominant n tiin, iar factorii de putere i ntreaga birocraie cultural insist ca tiina s fie apreciat dup rezultatele imediate pe care le obine. Omul si-a asumat condiia umana in momentul in care a fost in stare sa vad dincolo de aparenta lucrurilor, sa dea dovada de imaginaie, s compare si s creeze simboluri. Confruntata cu criza de identitate pe care o triete individul secolului nostru, cultura

51

genereaz noi dimensiuni sociale, morale, filosofice si spirituale si pregtete tinere generaii sa cldeasc in mod contient si eficace ceea ce ar trebui sa fie secolul XXI. Cultura ngduie ca oamenii sa se uneasc intre ei prin toleranta si solidaritate. Constantin Rdulescu Motru combate sensul de cultura, l pune in relaie cu cel de civilizaie, el nelegnd prin cultura, originalitate, iar prin civilizaie, decadenta. Le trateaz in mod antagonic, spunnd ca numai grecii au realizat, in antichitate, o cultura si o civilizaie armonioasa, iar in perioada moderna, germanii, Civilizaia este moartea spiritualitii, pe cnd cultura este via"61 Dimensiunea cultural a unei societi este greu de delimitat, aceasta avnd, totui, cteva trsturi62: Cultura poate fi neleas ca sfer a existenei n care oamenii construiesc semnificaia practicilor cu ajutorul simbolurilor; Modalitate prin care oamenii dau un sens vieii, prin intermediul comunicrii dintre ei; Scopul culturii este de a da sens vieii ; Cultura mai poate fi neleas i ca fiind teritoriul nelesurilor semnificative din punct de vedere existenial; n concluzie, cultura include toat varietatea de practici cotidiene; cultura valorific existena uman. n perioada globalizrii, dimensiunea cultural este adesea confundat cu acea cultur media cea a tehnologiilor audio-vizuale i a comunicaiilor prin care sunt transmise reprezentrile culturale. Prin cultur media se nelege acea alienare prin consumism, o democratizare a consumului, chiar o mediocrizare a consumului63. ntr-o er a Internetului i a televizorului, cultura de vine relativ, ni se spune ce i unde s privim, s citim, s ascultm. Aprnd cultura de mas, apare, aa cum afirm i Edgar Mrin, o a doua colonizare, pornit din S.U.A. Aceast cultur tinde s erodeze celelalte culturi, pn la a le nlocui. Aadar, cultura de mas devine prima cultur universal din istoria omenirii. Lumea de azi, aa cum constat i Huntington, se ndreapt spre pluricivilizaie, ascunznd falii culturale inevitabile. Cultura media se dovedete agent al globalizrii, acest lucru prin universalizarea divertismentului, supravalorizarea sa, ducnd, n final, la dependen. Aa cum bine puncteaz Adrian Rachieru, Cultura Coca-Cola seduce mulimile i trezete ngrijorarea culturilor mici. Riscm ca n locul unei civilizaii a diversitii s ne instalm ntr-o unic civilizaie a divertismentului64. Aadar, mass-media constituie doar o parte a procesului prin care se manifest construirea de sensuri simbolice, fiind una dintre formele prin care se exprim globalizarea din punct de vedere cultural. n cartea lui J. Tomlinson, Globalizare i cultur, ntlnim afirmaia conform creia cultura ar reprezenta aspectul intrinsec al procesului de conexitate complex65. De asemenea, simbolurile culturale pot fi produse oriunde, oricnd, neexistnd constrngeri cu privire la producerea i reproducerea lor. Cultura este, n acest sens, globalizatoare, prin relaiile pe care le implic i a formelor sale. Lumea este o pia imens de mrfuri. Aciunile individuale culturale definesc nsi cultura de care aparin, ajungnd s aib consecine globale. Globalizarea este important pentru cultur, acest lucru l aflm din cartea lui J. Tomlinson, Globalizare i cultur. Astfel, globalizarea face ca negocierea experienei culturale s ajung n centrul strategiilor de intervenie asupra altor domenii ale conexitii: cel politic, ecologic sau economic66.
61 62

C. R. Motru, Cultura Romana si Politicianismul, Editura: Scrisul Romanesc, 1995, Tomlinson, J., Globalizare i cultur, Editura Amarcord, Timooara, 2002, p. 32. 63 Rchieru, A., Globalizare i cultur media, Editura Institutul European, Iai, 2001, p. 14. 64 Idem; 65 Ibidem 66 J. Tomlinson, Globalizare i cultur, Editura Amarcord, Timooara, 2002, p.49

52

Cultura poate fi i una global. Sociologul Anthony Smith prezint cultura global ca fiind artificial, lipsit de form, cultura global fiind, n fond, o cultur construit i anistoric67. Dar nu doar cultura global este un construct, ci i cultura naional. ns, spre deosebire de aceasta din urm, cultura global nu este specific, temporal ori expresiv. Referitor la afirmaia lui Smith cum c o cultur naional ar fi constructul unor mini inteligente, compuse d tradiii inventate, trebuie amintit faptul c se poate construi o identitate fals, n mod deliberat, parazitar sentimentului identitii unei culturi. Se mai poate vorbi, de asemenea despre un imperialism cultural, echivalent al unei culturi globale. Totui, globalizarea nu are caracterul unei omogenizri, ci duce la diferenieri ale spaiului global. n cartea Ecaterinei Cocora, Globalizare i management, ntlnim dictonul Think global, act local, adic exist tendina filialelor companiilor mari de producie de a folosi fora de munc prezent n ara gazd pentru a exporta mai apoi la scar planetar. Putem spune c aa se ntmpl i n cazul culturii, mai ales n cazul cinematografiei, un exemplu fiind cel al filmului Harry Potter, unde regizori, actori, scenografi de diferite naionaliti i religii au colaborat pentru a realiza un proiect ce s-a dovedit a fi apreciat la nivel global, devenind o modalitate internaional de interacionare uman. Globalizarea poate pstra coexistena panic dintre culturi, doar n contextul pornirii de la specificitatea industriilor culturale pentru a proteja libertatea de informare, trebuie evitat reducerea culturii la elite. n aceeai carte a Ecaterinei Cocora este menionat faptul c tiinele sociale trebuie s studieze noua identitate cultural, aa cum apare ea n lumea decolonizrii, a globalizrii economice68. Libera comercializare a culturii este, aadar, un gest nobil, prin care fiecare cetean al planetei poate beneficia de libera circulaie a ideilor, cuvintelor, imaginilor, ncurajnd faptul ca ri deopotriv bogate i srace s-i poat rspndi cultura proprie. Autonomia cultural nu este garantat (sau retras), dup dorin, prin acorduri internaionale de redistribuire a resurselor, orict de indispensabile ar fi acestea n alte cazuri. Identitatea cultural este un mod de a percepe, un set de relaii i valori umane. Pentru a armoniza pe deplin i reciproc, ntr-o Europ unit, diferitele sisteme de cultur va fi nevoie de o perspectiv pe termen lung. Dac vrem s pregtim de pe acum secolul al XXII-lea, viabil din punct de vedere cultural, va fi necesar s ncepem intensificarea proceselor de nvare a prinilor i a copiilor lor care vor atinge maturitatea sau vrsta a treia la nceputul veacului ce vine. Acest proces implic fertilizare reciproc a culturilor i interdependena global, bazate pe nflorirea unei pluraliti de culturi, excluznd impunerea uni model unic de nvare. De asemenea, va fi necesar un respect total fa de valorile altora, un consens asupra unui numr minim de valori universale, precum i un rol mai mare acordat schimburilor internaionale, pentru ca persoanele de toate vrstele s circule nestingherite n spaiul Europei unite i s sesizeze caracterul global al motenirii ntregii zone dintr-o perspectiv situat n afara culturii lor. Dezvoltarea acestei nelegeri i rspndirea ei constituie unul din principalele obiective ale unei noi orientri n procesul de globalizare. Ca o concluzie, putem afirma faptul c Globalizarea creeaz contiina varietii, mrete fora democraiei, nfind un individ capabil de a alege dintre mai mult variante posibile. De asemenea, acest individ se poate apra de manipulare, deoarece are posibilitatea de a o identifica. Globalizarea are marele rol, n opinia mea, de a anihila distana ntre culturi. Lumea devine un singur loc, iar noi toi suntem vecini. Am ales acest exemplu tocmai pentru a arta cum difer percepiile si modul de gndire a domeniilor n doua dintre culturi, si a explica oarecum ca aceste deosebiri sunt destul de greu
67

68

Rchieru, A., Globalizare i cultur media, Editura Institutul European, Iai, 2001, p. 144. Idem, p. 42.

53

de anihilat. Pentru ca globalizarea culturala sa fie posibila trebuie sa se modifice chiar viziunea oamenilor asupra existentei, caci din aceasta viziune ia natere cultura. Din pcate noi suntem tentai sa mprumutam mai degrab aceste aspecte ce in de viaa cotidiana imediata, sa le ridicam la rangul de cultura, chiar daca ele nu au nimic de a face cu aceasta. De aici, o serie de controverse, o serie de acuze aduse de oamenii de cultur mai ales mpotriva culturii americane, care tinde s-i impun dominaia. Ei susin, si pe buna dreptate, ca este nevoie de un fel de filtru" in receptarea culturii, care ar avea rolul sa separe valorile de non-valori i s protejeze popoarele de acestea din urma. Uniformizarea cultural s se produc prin schimbul a ceea ce este mai bun i mai folositor n fiecare cultur. Un alt exemplu practic care sa ilustreze cuprinsul acestui capitol poate fi reprezentat de ctre un documentar La servitute moderne de Jean-Franois Briant, in care concluzia ar trebui sa vina sub forma: Oamenii trebuie sa invite cum sa mbunatateasca viaa umanitii, nu cum sa subjuge restul umanitii.

54

Capitolul.III. Globalizarea - mutaii si provocri! -Ctre ce te indrepti homo sapiens?III.1. Modelul arhipelag
Dup rzboiul din Golf (1991), Washington-ul putea anuna naterea unei noi ordini mondiale. De fapt, in materie de geostrategie si geopolitica, totul s-a complicat ngrozitor. In aa msura nct, pentru a defini aceasta perioada pe care o triete lumea, se poate vorbi efectiv de geopolitica haosului69. Incertitudinea romane cuvntul de ordine al momentului si fiecare cuta principiile de baza, liniile directoare care ar permite cartografierea mutaiei actuale si nelegerea mai bine a sensului evoluiei politicii Internaionale la acest sfrit de secol. Fiindc totul este legal, politicul, economia, societatea, cultura si ecologia. La acest sfrit de veac, dinamica dominanta este mondializarea economiei. Ea se bazeaz pe ideologia gndirii unice, care a decretat ca acum este posibila o singura politica economic si ca numai criteriile de piaa si neoliberalismul (competitivitate, productivitate, liber-schimb, rentabilitate etc.) permit unei societatea sa supravieuiasc pe o planeta care a ajuns o jungla concureniala. Pe acest smbure dur al ideologiei contemporane se grefeaz mitologiile noi care ncearc sa-i oblige pe ceteni sa fie de acord cu starea actuala a lumii. Comercializarea generalizata a cuvintelor si a lucrurilor, a corpurilor si a spiritelor, a naturii si a culturii care constituie caracteristica centrala a epocii noastre, aaza violenta in miezul noului dispozitiv ideologic. Mai mult ca niciodat, acesta se bazeaz pe puterea mijloacelor de informare in masa aflate in plina expansiune din cauza exploziei tehnologiilor noi. Spectacolului violenei si efectelor sale mimetice li se adaug din ce in ce mai mult, in mod insidios, formele noi de cenzura si de intimidare care mutileaz raiunea si anuleaz spiritul. Aadar cel puin doua teorii generale de aplicare au fost propuse de eseitii americani: cea a sfritului istoriei de ctre Francis Fukuyama si cea a socului civilizaiilor de ctre Samuel Huntington. Amndou si-au artat rapid slbiciunile si carentele in fata complexitii situaiei haotice contemporane. Aceasta se caracterizeaz, pe de o parte, printr-o revoluie tripla: tehnologica, economica si sociologica70. Tehnologica. Aa cum revoluia industriala vzuse nlocuirea muchiului cu maina, revoluia informatica actuala vede nlocuirea creierului (cel puin a unui numr din ce in ce mai important al funciilor sale) cu computerul. Cerebralizarea general a uneltelor de producie (att in industrie cat i in servicii) este accelerata n plus de explozia reelelor noi de telecomunicaii i de proliferarea lumilor cibernetice. Economica. Fenomenul dominant romane, fr urma de tgada, mondializarea, adic interdependenta din ce n ce mai puternica a economiilor din numeroase tari din cauza exigentelor liberului-schimb comercial. Datorita accelerrii tehnologice, mondializarea privete mai ales sectorul financiar care domina acum, si de departe, sfera economiei. Funcionnd conform unor reguli pe care i le-au fixat singure, pieele financiare dicteaz acum statelor si responsabililor politici legile lor. Cu alte cuvinte, economia se impune in fata politicului. Sociologica. Cele dou revoluii precedente aduc in stare de criza conceptul tradiional de putere. In special acela de putere politica. Unii chiar vad in asta nceputul unei situaii care poate duce la moartea politicului (n sensul modern al termenului, aprut n
69 70

Ramonet Ignacio, Geopolitica haosului, Ed. Doina, 1998, p. 54; Idem;

55

secolul al XVIII-lea) i permite ntoarcerea la condiiile Vechiului Regim. Intr-un astfel de context, democraia i pierde o mare parte din credibilitate, fiindc cetenii nu mai pot sa intervin eficient, prin votul lor, in domeniul hotrtor al economiei, plasata acum in afara. In plus, economia este din ce n ce mai mult deconectata de social si refuza sasi asume consecinele (omaj in masa, pauperizare, exclude, diviziuni), care provoac adoptarea logicii globalizrii pieelor. Tot din acelai motiv unii anun dispariia muncii sau sfritul definitiv al serviciului cu norma ntreag. Apar paradigme noi. Aceasta revoluie tripla este insolita de o schimbare a cel puin dou paradigme (modele generale de gndire) fundamentale pe care se baza pan acum edificiul sociopolitic al marilor state democrate moderne: progresul si maina. Prima viza reducerea inegalitilor si excluderea violentei in raporturile sociale. Cea de-a doua considera colectivitatea national ca un fel de orologiu, alctuit din piese avnd fiecare funcia sa, fiind toate legate ntre ele (fr ca vreuna s fie n plus n sistem) i fcnd ca mpreun s funcioneze sistemul. Cele dou paradigme eseniale care susineau edificiul socio-politic contemporan sunt acum, de fapt, nlocuite de alte doua: respectiv comunicarea si piaa. Promisiunea fericirii, la nivel de familie, de coal, de ntreprindere sau de stat o formuleaz comunicarea. De unde proliferarea fr margini a instrumentelor de comunicare, dintre care Internetul constituie rezultatul total, global si triumfal. Cu ct comunicam mai mult, ni se spune, cu a tot societatea noastr va fi mai armonioas i noi vom fi mai fericii. Ne putem pune chiar ntrebarea dac comunicarea nu a depit deja stadiul optim, zenitul, intrnd intr-o faz unde toate calitative sale se transform in defecte, toate virtuile in vicii, fiindc noua ideologie a comunicrii absolute, imperialismul acesta comunicaional, exercit de ctva timp o adevrata opresiune asupra cetenilor. Mult vreme comunicarea a eliberat, fiindc ea nseamn difuzare de cunotine, de legi i de nelepciune a raiunii mpotriva superstiiilor si obscurantistelor de tot felul. Acum, cnd se impune ca o obligaie absoluta, invadnd toate aspectele vieii sociale, politice, economice si culturale, ea exercit o tiranie. Sistemul PPII71. Noul cuplu paradigmatic (comunicare plus piaa) favorizeaz expansiunea tuturor activitilor din sistemul PPII (planetar, permanent, imediat, imaterial), in special pieele financiare, coninuturile (programe de televiziune, schimb de date, circulate potala) pe care le vehiculeaz noile tehnologii ale comunicaiei si informaiei si toate activitile legate de cultura cibernetica (in primul rnd Internetul). Toate schimbrile acestea, rapide si formidabile, ii destabilizeaz, in mod acut, pe conductorii politici. Cea mai mare parte din ei se simt copleii de o cascada de transformri care modific regulile jocului i ii laa parial neputincioi. Asta nu-i mpiedic s cear, sus si tare, o modernizare si o adaptare la noile vremuri. Numeroi ceteni au impresia c adevraii stpni ai lumii nu sunt cei care dein aparentele puterii politice, si ca cvasitotalitatea efilor de stat este depita de evenimente i nu pare s fie la naltimea unei crize ale crei contururi muli nici mcar nu le percep. Dou dinamici. Fiindc, trebuie adugate la aspectele deja citate, pe de o parte, cele dou dinamici principale care acioneaz pe plan geopolitic strict, cele de fisiune pe de o parte si de fuziune pe de alta. Fisiunea. Puterea sa de rupere, de diviziune, de spargere este perceptibila pe ansamblul planetei. Bazndu-se pe energia nestins a naionalismului si preamrind cteva trasaturi
71

idem

56

distinctive etnice considerate sfinte (limba, sngele, religia, teritoriul), dinamica de fisiune mpinge, pretutindeni, comunitile (in sens etnic) s cear un statut politic de suveranitate, cu riscul de a distruge structurile statului-naiune. In felul acesta, de pild, cele trei federaii existente pana in 1991 in Estul Europei - Uniunea Sovietica, Cehoslovacia i Iugoslavia - au explodat, dinamica de fisiune provocnd dealtfel cteva din conflictele recente cele mai grave. n special n Caucaz (rzboaie in Georgia, Armenia si Azerbaidjan) si in Balcani (rzboaie in Slovenia, Croaia si Bosnia). La Est, singura care romane este Federaia Rusa, dar deja fisiunea o roade, aa cum a demonstrat n mod tragic rzboiul recent din Cecenia. Dar fisiunea fragilizeaza si state din Vestul european, unde presiunile separatiste se nmultesc cu mai multa sau mai putina intensitate i cu violente. De exemplu, n Spania (Tara Bascilor, Catalonia, Galitia), n Italia (Padania), n Belgia (Flandra), n Franta (Corsica), n Anglia (Scotia, Tara Galilor) etc. Si acelai fenomen se poate observa in America de Nord (Quebec), in Africa (unde s-a vzut chiar cum Eritreea s-a desprit de Etiopia), n Asia (n Sri Lanka, India, China, Indonezia) i n Oceania (Bougainville). Fuziune. In acelai timp si cu o energie comparabila, peste tot in lume statele tind sa se asocieze, sa se apropie, sa se integreze in spatii economice, comerciale, chiar politice. Exemplul cel mai puternic de fuziune este, bineneles, acela al Uniunii Europene, unde state riverane, multa vreme considerate dumanii cei mai nverunai, tind sa se unifice i au in vedere o uniune politica. Acest model federalizator, pacificator i n special embrionul lui economic se reproduce n numeroase regiuni ale planetei, unde nfloresc zonele comerciale integrate. Astfel, n America de Nord, Acodrul de liber schimb nordamerican, ntre Canada, Statele Unite si Mexic; n America de Sud, Mercosur, ntre Argentina, Brazilia, Paraguay si Uruguay; n Africa de Nord, Uniunea Maghrebului Arab (UMA) Tntre Maroc, Algeria, Tunisia, Libia i Mauritania, n Africa de Sud, n Orientul Apropiat, la Marea Neagra, n Asia-Pacific etc. Dar, dac fuziunile se multiplic n numele mondializrii, nu ne ndreptam oare spre un alt tip de fisiune, de data aceasta social, pe care unii o eticheteaz ca fiind o fractur, fiindc, in aceasta privina, lumea, la finele secolului, se structureaz dup modelul arhipelagului: insule, din ce in ce mai numeroase, de sraci, de marginalizai in Nord; insulie, din ce n ce mai concentrate, de bogai, de nstrii, n Sud. i aceasta pe o planet unde inegalitile se adncesc si unde, din 5 miliarde de locuitori, abia 500 de milioane triesc in mod confortabil, in timp ce 4,5 miliarde rmn in nevoie. O planeta unde bogia celor 358 de persoane cele mai bogate, miliardari in dolari, este superioara venitului anual pe care l obine 45% din cei mai sraci locuitori, adic 2,6 miliarde de persoane. mpotriva unor asemenea inegalitatea pline de consecine grave, armele tradiionale ale marilor puteri nu mai sunt eficiente, fiindc nu se duce un rzboi in acelai mod cu un adversar tradiional sau cu veritabilele ameninri ale timpului nostru: crima organizat, reelele mafiote, specula financiar, marea corupie, extinderea maladiilor noi (SIDA, virusul Ebola, Creutzfeld-Jakob etc.), polurile de mare intensitate, efectul de sera, extinderea desertului, proliferarea nucleara etc. Daca ne aflam in plina evoluie, cum ar putea, deci, arata specia noastr peste un mileniu, in cazul in care vom supravieui tuturor ncercrilor ambientaliste si sociale la care vom fi supui? Speculaiile sunt dihotomice si oscileaz ntre optimism i nenorocire. Atunci cnd sunt ntrebai cum cred ca va arata omul viitorului, oamenii prezentului oscileaz de obicei ntre dou rspunsuri. Unii maraz pe premiza SF a omului cu creier mare, cu o frunte nalt i un

57

intelect puternic. Alii sunt de prere c oamenii nu mai au ncotro evolua din punct de vedere fizic si ca tehnologia a pus stavila logicii brute a seleciei naturale, evoluia rmnnd pur cultural. Culturile s-ar putea spune se ivesc n vrtejul comunitilor. Spre a da consisten ideal, adic pn la un punct formal, unor asemenea nvrtejiri istorice, oamenii au nchipuit, probabil ntotdeauna, dar mai ales n timpurile moderne de la Thomas Mann ncoace, tot felul de utopii. Ar putea exista ispita de a nfia o morfologie a culturilor pe temeiul analizei adncite a feluritelor utopii. Numai c toate utopiile se petrec pe o insul, cum s-a spus, iar aceast desprindere a lor de spaiul real le scoate la fel de bine din rotirea sau curgerea timpului istoric. Dac utopiile nchipuiau o istorie ideal n insule, filozofia culturii vede istoria, de ast dat real, drept un arhipelag. Ea nu las loc, fcnd aa, nici unui continent. Or, trebuie trecut de la insul i arhipelag la continentul istoric. Ideea de continent ns nu mai e solidar cu cea a spaialitii, n care toate vor trebui s desfoare o aceeai morfologie. Dar cum este oare de conceput o nou morfologie, cu forme peste tot rspndite n istorie?

III.2. Viitorul: anarhie sau societate?


n viziunea lui B.Buzin sistemul politic internaional este o anarhie, adic principala ei caracteristic definitorie este absenta unui guvern comun. Daca statele sunt suverane sistemul lor de asociere trebuie sa fie o anarhie iar dac sistemul este anarhic membrii lui trebuie sa resping guvernarea comuna. B.Buzin menioneaz ca daca anarhia internaional urmeaz s fie criticata ca sistem nu putem evita sa extindem critica asupra caracterului de baz a statelor care alctuiesc sistemul. n perspectiva istoriei, statele suverane si anarhia intern sunt mutual constitutive in sensul in care fiecare l genereaz si modeleaz pe celalalt. Sistemul anarhic stabilete o structur care definete mediul politic competitiv de autoajutorare in care trebuie sa acioneze statele. Alternativele unui sistem politic international anarhic sunt fie nici un sistem, fie un sistem unitar de un fel sau altul, Imperiu mondial sau federaia global. Capitalismul este n mod istoric asociat cu structura anarhic. In anarhie problema este ameninarea cu violenta si intervenia intre state: dinamica politic este de obicei oligarhica, sistemul fiind dominat de relaiile Intre un grup de mari puteri. Problema apare in interiorul statului mondial, in forma disputelor asupra controlului i a distribuiei puterii. Structura anarhiei intern stabilete unele caracteristici politice de baza n cadrul crora pot lua nateri un larg evantai de structuri si caliti ale relaiilor internaionale. n conceptul lui Buzin c anarhia poate fi conceputa ca descriind forma in care se prezint problema securitii, ia determin forma in interiorul creia trebuie urmrite aproape toate abordrile si soluiile la problema securitii. Un sistem anarhic ar putea fi compus din 2,200 sau 2000 de state. Un sistem din 2 state ar nsemna c ambele ar fi mari puteri, dar pe msura ce numrul creste fragmentarea politic reflect o distribuie inegala a puterii. Consecinele de securitate ale anarhiei depind de felul in care simpla existenta a anarhiei este mediata de alte variabile. Unul dintre modurile care ne arat complexitile abordrii sistemului este acela de a formula ipoteza unui spectru de anarhii care s poarte eticheta imatur la un capt si matur la celalalt. Un caz extrem de anarhie imatura ar fi unul in care unitile ar fi inute mpreun numai prin fora conduceri de ctre o elit, unde nici un stat nu ar recunoate o alt suveranitate, i relaiile dintre state iau forma unei lupte continue p/t dominai72e. O anarhie
72

http://www.revista22.ro/lumea-in-epoca-nonpolaritatii-4600.html

58

de acest tip ar fi imatura fiindc nu a dezvolt nici o form de societate internaional pt a-i modera efectele de fragmentare politic. Ordinea dac ar fi ar reflecta numai supunerea fa de puterea superioar. O anarhie matura sar dezvolta ca o societate fr lupte armate continue, ar fi dezvoltarea unor criterii prin care statele s poat s-i consolideze propria lor identitate i s o accepte pe cea a celorlali. Intr-o anarhie matur toate statele ar trebui sa fie puternice. Un astfel de sistem ar conferi un sistem foarte ordonat si stabil n care statele s-ar bucura de mult securitate. Principala caracteristic a relaiilor internaionale n secolul XXI este nonpolaritatea: o lume dominat nu de unul, dou sau mai multe state, ci de zeci de actori cu putere diferit. Aceasta tendina este in sine o ruptur profund fa de epocile anterioare. n prim parte a secolului XX avem o distribuie multipolar a puterii, urmat de ascensiunea unui sistem de relaii internaionale dominat de dou superputeri (o epoc bipolar). Sfritul Rzboiului Rece si disoluia Uniunii Sovietice anuna nceputul unipolaritii, un sistem International dominat de o hiperputere - Statele Unite. Politica global este ntotdeauna o combinaie ntre anarhie si societate. Problema este a echilibrului si a tendinelor. Se pot face multe pentru a modela o lume nonpolara. Dar ordinea nu se poate crea de la sine. Lsata in voia propriilor sale tendine, o lume nonpolara va deveni cu timpul mai haotica. Legea entropiei ne spune ca sistemele formate dintr-un numr mare de actori tind spre dezordine, in absenta unei intervenii din afara. Dei puterea unipolara este de domeniul trecutului, Statele Unite au capacitatea de a mbunti calitatea sistemului internaional. Posibilitatea utilizrii forei militare pentru a distruge o capabilitate biologic sau nuclear trebuie sa rmn in picioare. In acest context, masurile destinate sa opreasc o ameninare iminena sunt larg acceptate ca o form de autoaprare. Loviturile preventive (atacuri asupra unor capacitai, atunci cnd nu exista dovada unui pericol iminent) sunt cu totul altceva. Ele nu ar trebui excluse la nivel de principiu, dar nici nu pot fi transformate in opiuni principale. Dincolo de o problema de fezabilitate, loviturile preventive implic riscul destabilizrii lumii nonpolare prin ncurajarea proliferrii si slbirea normelor de utilizare a forei militare in alte scopuri dect in cazurile consacrate, de autoaprare. Reelele de cooperare si interaciune multidimensionala vor fi formulele optime de guvernare specifice unei lumi nonpolare. Dar asta implic, in primul rnd, reformarea aranjamentelor internaionale care exprim o distribuie a puterii dintr-o alta epoca: Consiliul de Securitate al ONU si G8 (grupul celor mai industrializate state). Acestea trebuie recompuse pentru a include, pe lnga marile puteri de ieri, i actorii de azi. Un rspuns global eficient presupune reele flexibile de cooperare, soluii creative de guvernare prin disponibilitatea de a include, pe lng state, organizaiile de stat si ONG-uri, corporaii, fundaii, think-tank-uri, universiti. O lume nonpolar nseamn si absenta predictibilitii formulelor instituionale si a alianelor, a structurilor de ordine care au definit epocile anterioare. Alianele si vor diminua mult din importanta actuala, fie i pentru faptul ca in mod tradiional acestea sunt structuri care presupun o predictibilitate a ameninrilor, a obligaiilor, a capacitaii de a fi solidari. Raporturile dintre state vor fi din ce n ce mai selective, mai situaionale. Va fi mai greu s operam clasificri riguroase de tipul state adversare/state aliate; vom avea situaii n care statele vor coopera, dar i momente n care se vor afla pe poziii complet divergente. Creste importanta consultrilor, dar in primul rnd a abilitaii de a construi coaliii flexibile, coaliii ale contextului. Avem ns o certitudine: timpul diplomaiei Suntei fie cu noi, fie mpotriva noastr a trecut.

59

Dispersia puterii La o prima vedere, lumea de astzi pare sa fie multipolar. Principalele puteri (China, Uniunea European, India, Japonia, Rusia si Statele Unite), combinate, reunesc cam jumtate din populaia globului, 75% din PIB-ul global si 80% din cheltuielile destinate aprrii. Totui, aparenele sunt nelatoare. Lumea de astzi difer substanial de ceea ce numim un sistem multipolar clasic, pentru ca observm o dispersare fr precedent a puterii ctre numeroi centri de putere, dintre care doar o mic parte sunt state. Intr-adevr, o emblema a noii lumi este aceea ca statele-naiuni si-au pierdut monopolul asupra puterii si capacitaii de a influena singure dinamicule globale. Autoritatea i puterea statelor este astzi mprit cu actorii principali ai globalizrii: organizaii globale si regionale, ONG-uri, corporaii internaionale. Totui, Statele Unite rmn nca cea mai compacta concentrare de putere. Cheltuielile lor militare se ridica la mai mult de 500 de miliarde anual, dispune de cea mai moderna armata din lume si de cea mai dezvoltata economie. Dar aceasta realitate nu trebuie sa ascund declinul poziiei Statelor Unite in lume, iar un declin relativ al puterii atrage o scdere semnificativ a independentei i a influentei sale globale. Dei PIB-ul SUA reprezint nc 25% din cel global, totui, acest procent va scdea ncet, dar sigur, daca avem in vedere ritmurile de dezvoltare a economiilor asiatice, cu o rat de cretere de 2-3 ori mai mare dect cea a Statelor Unite. Primatul Americii este contestat si in domeniul eficientei militare: a aloca bugete imense aprrii nu nseamn o securitate absoluta. Momentul 11 septembrie a artat cum o organizaie terorist poate cauza, cu investiii minimale, niveluri de distrugere de mare amploare. Multe dintre inovaiile tehnologice de ultima ora ale armatei SUA au o utilitate redus in contextul campaniilor de insurgenta si de gherila urban. In era nonpolaritatii, puterea si influenta vor fi din ce in ce mai puin intercondiionate. In cele din urma, China, si nu America este statul cu cea mai mare capacitate de a influena ambiiile nucleare ale Coreei de Nord. Mai mult, presiunea exercitat de Washington pentru a fora Teheranul s renune la programul su nuclear a fost subminat de opoziia constant a Rusiei i a Chinei fa de impunerea unui regim de sanciuni mai dur. Sfritul momentului unipolar Charles Krauthammer scria acum mai bine de 20 de ani despre ceea ce el a numit momentul unipolar. In anii '90 supremaia SUA era reala. Dar nu a durat dect 15-20 de ani. In termeni istorici a fost doar un moment: Fr nici o ndoiala ca multipolaritatea va succede momentului unipolar. In cel mult o generaie vor exista puteri care vor egala Statele Unite, iar lumea va avea o configuraie foarte asemntoare epocii de dinaintea primului rzboi mondial (cu riscurile si instabilitile sale, cu predispoziia unui rzboi generalizat intre marile puteri). Generic nsa, asta nu s-a ntmplat. Dei astzi antiamericanismul este larg rspndit, nici o mare putere rival sau coaliie de mari puteri nu a contestat deschis SUA, altfel dect la nivel declarativ; nu exist un pol compact al marilor puteri care s balanseze c atare puterea SUA. n parte pentru ca exist un imens decalaj de putere ntre SUA i oricare potenial rival. n timp, state precum China pot ajunge la un PIB comparabil cu cel al Statelor Unite. Dar in cazul Chinei acest rezervor de bunstare va fi cu siguran absorbit de imensa sa populaie si nu va putea fi utilizat pentru finanarea unor angajamente globale comparabile cu cele pe care America si le asum astzi. n plus, meninerea stabilitii i a coeziunii politice interne nu va fi o sarcina uoara. India se confrunta cu o provocare demografica similara, iar progresul sau economic este subminat de prea mult birocraie i de o infrastructur insuficient dezvoltat. UE are astzi un PIB mai mare dect cel al Statelor Unite, dar este nc foarte departe de capacitatea de aciune unitar a unui stat-naiune (UE romane un

60

conglomerat de interese naionale divergente). Rusia pare s-si asume un rol de contrapondere la puterea SUA, dar are o economie instabil. Pe de alta parte, nici comportamentul SUA nu a ncurajat un astfel de rspuns. Asta nu nseamn ca SUA, in timpul mandatului preedintelui George W. Bush, nu au alienat alte naiuni; ba dimpotriv. Totui, politicile SUA nu au determinat state eseniale pentru stabilitatea global sa vad America ca pe o ameninare vital pentru interesele lor naionale. n plus, toate marile puteri ale momentului depind de integrarea in sistemul internaional n ceea ce privete bunstarea economic si stabilitatea lor politic. Ele nu pot contesta o ordine care le servete interesele lor naionale. Sfritul unipolaritii a fost grbit si de erorile strategice ale Statelor Unite. Att prin ceea ce au fcut, ct si prin ceea ce nu au reuit sa fac, Statele Unite au accelerat apariia unor centre de putere alternative n lume, slbindu-si astfel propria poziie. Rzboiul din Irak a contribuit semnificativ la diminuarea poziiei SUA n lume. Acesta s-a dovedit a fi un rzboi opional (War of choice), unul foarte costisitor din punct de vedere militar, economic, diplomatic si uman. n anii '80, istoricul Paul Kennedy vorbea pentru prima dat de sindromul de supraextindere imperial, considerndu-l drept cauza principal a declinului istoric al marilor puteri din epocile anterioare i care mai devreme sau mai trziu va lovi si America. Irakul nu nseamn doar ca armatei SUA ii va trebui cel puin o generaie pentru a-i reveni din acest rzboi; este vorba, n primul rnd, de faptul ca SUA nu au suficiente mijloace militare pentru a continua aceasta aventur; nu au potenialul de a-i asuma misiuni suplimentare sau de a rspunde unor crize similare n alte pri ale lumii. Lumea nonpolar este si o consecin a fenomenului de globalizare. Globalizarea consolideaz nonpolaritatea n doua felii73: o mare parte dintre fluxurile transfrontaliere se desfasoar n afara controlului guvernelor suverane si, de cele mai multe ori, fr tiina acestora. n acest sens, globalizarea dilueaz influenta marilor puteri. n egal msur, globalizarea sporete puterea actorilor nonstatali: exportatorii de energie, organizaiile teroriste, firmele multinaionale. Este din ce n ce mai evident faptul c a fi astzi cel mai puternic stat nu echivaleaz cu a deine un cvasimonopol asupra puterii. Este foarte uor pentru indivizi si grupuri particulare s acumuleze si sa exercite o putere substanial.

III.3. Statul criminal


Cele dou mari valori ce pot fi ctigate de pe urma unei existene sociale sunt cunoaterea i schimbul. Omul este singura specie care poate transmite i lrgi din generaie n generaie volumul de cunotine; volumul cunotinelor ce sunt potenial disponibile unui om este mai mare dect cel pe care vreun om le-ar putea dobndi n tot cursul vieii sale; fiecare om ctig enorm de pe urma cunotinelor descoperite de alii. Al doilea mare avantaj este diviziunea muncii: ea permite unui om s-i concentreze eforturile ntre un anumit domeniu al activitii i s fac schimb cu alii, care s-au specializat n alte domenii. Aceast form de cooperare permite tuturor celor ce particip la ea s dobndeasc cunotine mai multe, o ndemnare i o productivitate a eforturilor lor mai mare dect ar putea-o atinge n cazul n care fiecare dintre ei ar trebui s i produc toate cele necesare pe o insul pustie sau ntre o gospodrie nchis. O societate care l jefuiete pe individ de produsul eforturilor sale, care l nrobete, care ncearc s-i limiteze libertatea minii sau care l foreaz s acioneze mpotriva propriei sale judeci raionale, o societate care creeaz conflicte ntre preceptele
73

http://www.revista22.ro/lumea-in-epoca-nonpolaritatii-4600.html

61

sale i cerinele naturii umane, nu poate fi considerat propriu zis o societate, ci o gloat inut laolalt de o lege a junglei instituionalizat. O asemenea societate distruge toate valorile coexistenei umane i, n loc s constituie un avantaj, se transform n cea mai grav ameninare pentru supravieuirea omului. n aceste condiii, chiar i viaa pe o insul pustie este mai sigur i de departe preferabil celei din, de exemplu, Rusia sovietic sau Germania nazist. Dar tocmai aceste avantaje indic, delimiteaz i definesc ce fel de oameni i pot fi reciproc utili i n ce fel de societate: anume, numai oameni raionali, productivi, independeni, ntre o societate raional, productiv i liber. (Etica obiectivist) A. Gorun folosete aceasta sintagm statul criminal n a sublinia direcia pe care o ia statul mpotriva cetenilor proprii, producnd genociduri si legitimnd societatea genocidale. P.Claval utilizeaz aceasta sintagma mai mult intr-un sens metaforic, spre a ilustra pierderea puterii economice si a unor atribute eseniale ale suveranitii de ctre state. De reinut este ca se menioneaz ca odat cu revoluia telecomunicaiilor si a transporturilor modern, statele dispuneau de o putere crescuta asupra firmelor74. n aceste condiii Firmele si aveau sediile intr-o tara, dar si filialele de producie, ceea ce permitea controlul riguros al statului resedinta.Situatia s-a schimbat enorm : Astzi, situaia este diferit. Este uor de asigurat transportul produselor intermediare si de vegheat la bunul mers al activitii uzinelor, aflate la mii de kilometrii deprtare. Firmele s-au obinuit sa aleag, pentru fiecare din filialele lor, locul in care este posibila realizarea combinaiilor productive la cele mei bune costuri. Statele pierd puterea economica de acre dispuneau. Ele nu pot sa-si dicteze condiiile unor forme ntotdeauna gata sa emigreze in exterior. Ele adopt o atitudine moderata si ncearc sa creeze condiiile cele mai favorabile pentru activitile pe care doresc s le desin sau s le atrag.75 Dac vreo societate "pacifist" ar renuna la utilizarea forei pentru a rspunde la agresiune, ea s-ar lsa pe mna primului gangster care ar hotr s fie imoral. O astfel de societate ar realiza contrariul inteniilor sale: n loc s suprime rul, ea l-ar ncuraja i rsplti. O societate care nu-i creeaz nici o protecie mpotriva forei l oblig pe fiecare cetean al su s umble narmat, s-i transforme casa ntr-o fortrea, s trag n orice strin ce se apropie de ua casei sau s se alture unei bande de ali ceteni care ar combate alte bande, formate n acelai scop, i s provoace astfel degenerarea acelei societi, nsemnnd instaurarea conducerii prin fora brut, prin rzboi intertribal permanent, caracteristic slbaticilor din preistoria omenirii. Aadar Adrian Gorun constata ca elemente de noutate n statul criminal: Diminuarea taxelor Resursele statelor din Lumea A treia sunt insuficiente pentru a putea ntreine aparatul de stat modern marea mas a populaiei este prea srac pentru ca impozitul pe venit s aduc suficieni bani, iar bogtaii scp de plata acestor taxe, datorita corupiei Statele destinatoare de petrol, minereu de fier, de cupru, de cafea, cacao, beneficiind de fluxurile de comer exterior au putut sa-si ntrein echipele conductoare Dependena de anumite firme, deseori stane, a crescut, dar resursele pe care ei le-au valorificat le-au permis s triasc confortabil, s creeze o poliie si o armat bine echipate, i s poat aciona dup bunul plac.76 Consumul de droguri a crescut foarte mult in tarile in curs de dezvoltare

74 75

A. Gorun, Geopolitica, Geostrategie, Globalizare, p.141. P.Clval, op cit, p.195; 76 A.Gorun. p 142

62

Yves Ternon nu dorete o exhibare a mizeriei umane de dragul exhibrii. Cartea lui este un puternic semnal de alarma adresat umanitarii n numele unor convingeri care depesc sfera democratismului, a liberalismului sau a altei ideologii. Ea ilustreaz o platforma care este cea a buntaii umane dintotdeauna, fie c ea a fost apanajul cretinismului, a utopismului egalitar, ori a oricrui alt mod de gndire. Tocmai de aceea nu poate fi trecut cu vederea de nimeni dintre cei crora valorile eseniale ale umanitii nu le sunt indiferente. ntr-o asemenea desfurare, cum este cea din Statul criminal, scena narativ se mparte ntre cli i victime. Pe msur ce statul este mai slab, cu att acesta are mai puin putere s comit crime. Unde, n Europa contemporan, are statul cel mai curat cazier? Acolo unde este cel mai slab: n Elveia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Luxemburg, Suedia, Monaco, Andorra. Totui, atunci cnd statul olandez, de exemplu, a fost puternic, criminalitatea acestuia a fost ngrozitoare; n Java a masacrat 9000 de persoane ntr-o singur diminea, record considerabil mai mare dect cel al lui Hitler sau Stalin. Acesta nu ar sau mai exact nu are puterea de a - face la fel n zilele noastre, deoarece poporul olandez nu i acord att de mult putere i nici nu susine un astfel de comportament. n perioada n care statul suedez a reprezentat un mare imperiu, propriul cazier, s zicem ntre anii 1660 - 1670, a fost unul nfricotor. Ce nseamn toate acestea, dac nu faptul c, dac nu dorii ca statul s se comporte ca un criminal, trebuie s l dezarmai ca pe unul din acetia i s l meninei slab. Statul va fi ntotdeauna criminal proporional cu puterea sa; un stat slab va fi ntotdeauna att de criminal pe ct poate, sau ndrznete s fie, dar dac este meninut n limita adecvat de slbiciune - care, apropo, este o limit mult mai mic dect sunt fcui oamenii s cread criminalitii sale i se poate face fa n condiii de siguran. Ultimele strnesc, fr dubiu, compasiunea. In acest punct nu te intimpina nici o ezitare: daca ai inima, nu te poi situa dacit de partea celor care sufer. Si nc numai pentru vina ca sau nscut intr-o anumita cultura, ca au o anumita culoare, ca subscriu valorilor unei religii anume. Crima pe care o proiecteaz genocidul este una radicala, mpinsa in afara oricrei mediocritatea prin masurile de natura cantitativa si calitativ; dar, in primul rund, este astfel prin proiectul nsui. Nu te poi mpiedica sa te gindeti la demersul anarhist, in care crima era la fel de oarba. S-ar zice c statul care plnuiete si practica genocidul nu este dacit un aparat in care anarhitii si-au gsit structura reprezentativa. Asta ar nsemna nsa o forare a conceptelor, anarhismul consecvent cu sine respingnd nsasi ideea unei organizri de tip statal. Cei care populeaz structurile unui stat genocidal ar putea fi mai cu temei descrii drept anti-anarhiti cu mobiluri etatiste si metode anarhice, caci motivaia aciunii lor este tocmai ntrirea unui anume tip de stat, de obicei etnocratic (dar nu numai, cita vreme genociduri se nfptuiesc si in numele religiei sau al unei ideologii laice), prin apelul la proiectul sinistru . In cadrul acestuia, victimelor se refera la faptul nsui de-a exista. Altfel spus, o asemenea vizeaz corectarea naturii nsi, a Fiinei, a operei lui Dumnezeu. n oricare cheie de lectura am citi politica genocidal, ea si dezvluie caracterul de ntreprindere mpotriva ordinii fireti a lucrurilor. Prin faptul astfel constatat, genocidul se recomand, oricrei priviri oneste, c aberant, fr noima, inductor de dezordine ontica, trebuind strpit fr ntrziere ca fapt ce aparine ordinii demonice dezvluite odinioar de Dostoievski (in Demonii sau Posedaii, cum s-a mai tradus uneori)77. S considerm acum ct de profund este inversarea moral i politic ce se poate discerne n punctul de vedere predominant asupra rolului statului. n loc s fie aprtorul drepturilor omului, statul este pe punctul de a deveni violatorul lor cel mai periculos; n loc s protejeze libertatea, statul instaureaz sclavia; n loc s-i apere pe ceteni de cei ce iniiaz fora, statul este cel ce iniiaz fora fizic i constrngerea n orice fel i n orice domeniu
77

Teron Yves, Statul criminal. Genocidurile secolului XX, p. 12

63

dorete; n loc s serveasc drept instrument al obiectivitii n relaiile interumane, statul creeaz domnia mortal, subteran a nesiguranei i fricii, prin intermediul unor legi neobiective, a cror interpretare este lsat pe seama deciziilor arbitrare ale unor birocrai; n loc s-i protejeze pe oameni de prejudiciere prin capriciu, statul i arog el nsui dreptul nelimitat la capriciu, astfel nct ne apropiem cu repeziciune de stadiul inversrii definitive: cea n care statul este liber s fac orice dorete, n timp ce ceteanul poate s fac numai ce i se permite, care este stadiul ce caracterizeaz cea mai neagr perioad din istoria omenirii, stadiul conducerii prin fora brut78. Dei, in propriile noastre viei suntem individualiti, fcnd ceea ce vrem si alegndu-ne companionii si prietenii din motive personale; in vieile noastre sociale suntem mutualiti, fcnd nelegeri unii cu alii, dnd ceea ce avem si primind ceea ce avem nevoie prin schimburi egale intre noi; in munca cel mai probabil am fi colectiviti, alturndu-ne colegilor de munca pentru a produce un bun comun; iar in managementul muncii cel mai probabil am fi sindicaliti, alturndu-ne colegilor notri in deciziile legate de cum ar trebui sa decurg munca; in viaa noastr politica cel mai probabil am fi comuniti, alturndu-ne vecinilor notri in deciziile legate de cum ar trebui condus comunitatea noastr. Aceasta este bineneles o simplificare, dar exprim un adevr general despre cum gndesc anarhitii in ziua de azi. Se spune deseori c, n ciuda progresului su material, omenirea nc nu a fcut un progres comparabil n domeniul moral. Aceast observaie este de obicei urmat de o concluzie pesimist asupra naturii umane. Este adevrat c starea moral a omenirii este ruinos de sczut. Dar dac ne gndim la monstruoasa inversare moral a statelor (devenit posibil prin morala altruist-colectivist), sub care omenirea a trebuit s triasc cea mai mare parte a istoriei sale, ne punem ntrebarea cum au tiut oamenii s pstreze chiar i o aparen de civilizaie, i ce vestigii indestructibile de respect pentru ei nii i-au inut s mai umble nc n dou picioare79. n opinia mea, ceea ce susin anarhitii ar trebui sa rmne totui o utopie, un ideal-tip, deoarece, n societile contemporane, statul este un ru necesar, asigur ordinea i proprietatea individual, protecia i securitatea cetenilor, lucru ce nu poate fi garantat de ctre ceea ce numesc anarhitii nlocuitorul statului i anume federaii liber consimite. Din perspectiva majoritii ns, nu e cu nimic mai puin rezonabil s postulezi c o societate poate s funcioneze fr autoritate, dect s postulezi o ordine universal fr Dumnezeu.

III.4. Criza identitii prpastia modernitii


Debutul epocii moderniste i postmoderniste reprezint un veritabil Big-Beng80 ideologic, explozie individualist ce determin dispersia, aceasta ducnd la difereniere, iar diferenierea dup cum spune i Jean Baudrillard rstoarn lumea n indiferen. Aceasta nseamn exprimarea subiectivismului, subiectivizarea i ncercarea regsirii sinelui, activarea valenelor personale. Demersul ar trebui s fie cu totul diferit. S nu uitm c spiritul clasicist desemna unitarism plurilateral sau, cum spunea Ch. Jencks, mbinarea mai multor domenii ntr-un singur punct metafizic, unitar; deficitul perioadei postmoderniste constituie promovarea pluralismului subiectivizat, individualist. Acest lucru determin criza identitii. Unitatea nseamn completare, dispersia duce ns la dezintegrare, deconstructivism
78

The Nature of Government, din culegerea de eseuri: A. Rand, The Virtue of Selfishness, New York, Signet (prima ediie: 1964). Aprut pentru prima oar n The Objectivist Newsletter, vol. 2, nr. 12, decembrie 1963. 79 Jean Baudrillard, Societatea de consum. Mituri si structuri, Ed.Comunicare,Bucuresti, p.199; 80 Idem;

64

(Derrida). Teoria oglinzii motiveaz foarte bine acest lucru: omul se regsete, nu privinduse n sine, ci pe sine n semenul su. Criza identitii este o criz a prezentului. Concret, prezentul nu exist, este vorba doar despre modul n care omul triete trecutul i privete viitorul. Exist astfel trei categorii: cei care privesc trecutul cu spatele spre viitor fundamentalitii cei care privesc viitorul cu spatele spre trecut postmodernitii i cei care au o vedere bidimensional: a trecutului i a viitorului; din aceast ultim categorie ar trebui s fac parte omul valorificator, cel care nu se neag pe sine i nu se arunc n hazard. Modernitatea este, mai nainte de toate n viziunea lui Matei Clinescu un concept temporal istoric81, dimensiune n cadrul creia omul msoar prezentul n actualitatea lui istoric, unic, n ceea ce-l deosebete de trecut i n ceea ce ne promite el pentru viitor. Adrian Marino n Modern, modernism, modernitate, afirm se numete modern tot ceea ce aparine sferei actualitii, recentului imediat, prezentului. A. Marino realizeaz o caracterizare de excepie a spaiului temporal istoric modernist, iar concepia sa este una nu des ntlnit n rndul criticilor modernismului. Marino, examinnd critic paralel termenii de clasic si modern ajunge la concluzia unei situaii ambigue. El consider aceste noiuni, nedisociabile i nici chiar ierarhizabile. Disputa dintre clasic i modern nu este motivat. Azi, nu se poate pune n discuie o superioritate ndreptit a vreunuia dintre cei doi termeni, din moment ce ambele poziii sunt deopotriv de viabile, legitime, valabile i egale n drepturi. A. Marino consider c e absurd a te declara anticlasic sau antimodern, partizan exclusiv al tradiiei sau al inovaiei, apologet al vechiului sau al noului,82 din moment ce adevrul este de partea reciprocitii, nu a exclusivismului; a interdependenei, a calitii egale, nu difereniate. Exist o aprins disput ntre tradiie i inovaie, se ncearc inovarea fondului tradiional i clasicizarea actualitii. Marino consider c nici o creaie nu e posibil fr un punct de plecare anterior, tradiional. Nimeni nu poate crea suspendat n aer. Ca i Clinescu83, A. Marino nu ezit s contureze trsturile spaio-temporale ale noiunilor discutate, pentru a dezbrca aceste concepte de falsele interpretri ce li se fac. Adrian Marino contientizeaz starea de criz a eului modern: personalitatea se dizolv, contiina e dominat de stri simultane, contradictorii, irepetabile. Pe plan moral se observ aceeai sincop: dispariia ideii de norm, apariia derutei, a dezordinii, a moralitii, cinismului, a unei incurabile liniti, a unei tceri absurde. Iat de ce omul modern se consider frustrat, victim, alienat, cutnd disperat salvarea, dar fr a avea certitudinea i sigurana gsirii ei. Astfel apare impulsul spre negaie i revolt, care n termeni moderni se poate numi: contestare, nonconformism. Contestarea nu este o problem n sine, devine ns tragedie n momentul n care omul modern se complace n opoziie, refuz i contestaie, afirm Marino. Dominat de un puternic sentiment al superioritii, omul modern nu ezit la un moment dat s se considere chiar mai modern, foarte modern, cel mai modern. S nu uitm ns c ceea ce este uneori foarte modern ntr-o anumit zon geografic i spiritual poate fi strident, neadecvat, inacceptabil i depit ntr-o alt regiune, cu alt tradiie i mentalitate, i viceversa. Dup Marino, ideea de modern este: potenial futurist, prefigurnd viitoarea dezvoltare. De aici i spiritul de anticipare a modernului: Pictorii care se vor cei mai moderni sunt i cei mai angajai n viitor84 . Aceste grade de comparaie ale spiritului modern vor declana revoluii mereu inovatoare, deschiztoare de noi drumuri: postmodernism, modernism trziu i cine tie ce va mai apare?!
81 82

Matei Calinescu , Cinci fete ale modernitatii, Polirom, Bucuresti, p. 86; Adrian Marino , Modern, modernism, modernitate, 1969, p .12; 83 Idem. 84 Andr Malraux, Les voix du silence,1951;

65

Istoria spiritului modern ncepe cu apariia tendinelor raionaliste, laice, ateiste, de demitizare a antichitii85 (A. Marino). Spiritul anti-tradiional modern se concentreaz asupra poziiilor-cheie din istorie: , dogmele, normele, legile, canoanele literare, artistice, ierarhiile oficiale, scrile de valori impuse. Astfel, orice gest de independen, de liberalizare, orice act de desprindere de sub prestigiul principiilor, modelelor, normelor, definete o atitudine de tip modern. Pluralitatea nseamn totodat i subiectivism, independen, singularitate, mentalitate i gust interpretabile. Pluralismul duce la relativism, iar modern - dup Marino nseamn tocmai o foarte accentuat relativitate. Modernul reprezint trecerea de la obiectivism i unicitate la subiectivism i pluralism. Modern devine n primul rnd nu obiectul, ci modul de receptare a obiectului. Pentru Marino, tipul omului modern nu este unul integralist, compact, ct vreme n formarea spiritului modern nu se remarc participarea ctui de puin a tradiiei sau a vechiului. Astfel, ideea de modern ilustreaz o sintez nu antitez86; o sintez de inedit i conformism, noutate i clasicitate, actualitate i eternitate. Ideile clasice, formele vechi trebuie s persiste i s existe n cele noi, viitoare, subliniaz Marino. Restructularizarea , nnoirea, reformarea spiritului modern atinge uneori cotele unei modernolatrii, modernomanii, printr-o hipetrofie exacerbat, chiar agresiv, a noiunii de noutate. Domin astfel obsesia de a fi neaprat nou, revoluionar, modern oricnd i oriunde- A. Marino. Oscilarea ntre modernitate i frivolitate duce la snobism , reputaie de care s-a nvrednicit i moda zilelor noastre. Marino vorbete n acest context despre neseriozitatea, lipsa de distincie i elegan a modei moderne, mod care silete pe adepii si s practice mimetismul, simularea, imitaia, contrafacerea, transformnd omul modern, cum spunea Matei Clinescu, n omul kitsch. Din aceast pricin moda inspir spiritelor rigoriste i severe o repulsie moral. Moda devine astfel poz, afectare, falsitate, corupie, perversiune, imoralitate. Stilul modern este unul antidogmatic, transformat n feti, devenind la fel de tiranic i de dogmatic87. Invazia modern cosmopolit superficializeaz i sterilizeaz spiritul uman, l sectuiete de toate normele i sentimentele care l fiinau. Moderniste devin toate micrile ideologice de orice natur, care tind s rup legtura cu tradiia, adoptnd atitudini anticlasice, antiacademice, antitradiionale, anticonservatoare, ajungndu-se astfel la negativism radical. Modernismul comport un puternic caracter negativist. Aceast vocaie duce de cele mai multe ori la cultivarea spiritului estetic baudelairian, la valorizarea nonvalorii estetice 88. Trsturile semnificative sunt raionalismul, pozitivismul i optimismul progresist tiinific. Astfel, modernitatea e definit de patru mari revoluii: - dobndirea autonomiei omului modern, voina de a stpni tehnic lumea, o adevrat cucerire - demitizarea lumii, golirea de mister, dezvrjirea - bivalenta modern, diferenierea instituiilor, secularizarea , laicizarea, disocierea dimensiunilor existenei - mplinirea idealurilor umanismului occidental. Diferena ntre filosofia antic-medieval i cea modern se face vdit prin renunarea la raiune n favoarea intelectului sau a inteligenei , renunarea la cunoaterea esenei
85

Adrian Marino , Modern, modernism, modernitate, http://www.freewebs.com/studiiortodoxe/Criza%20identitatii.htm 86 Idem, p.23; 87 Idem, p 25; 88 Simona-Maria Pop, Adrian Marino, Vrstele devenirii, Dacia.Bucuresti, p 29;

66

pentru cunoaterea fenomenului, trecerea de la interesul pentru ce este (ti est) obiectul, la cum este (POS eti), cum se comport, cum se manifest . De aici, atitudinea fa de cum este lumea este cu totul alta. Karl Marx spunea: filosofii nu au fcut dect s interpreteze lumea n diferite moduri, important este ns de a o schimba. Problema finalitii filosofiei a fost ridicat la dezbaterile celui de al XVI-lea Congres Mondial de Filosofie de la Dsseldorf ( 27 aug. 2 sept. 1978 ). S-a vorbit despre o aa zis criz a culturii moderne i despre un sfrit al filosofiei. Departe ns de a constata i a putea concepe un sfrit propriu-zis al filosofiei contemporane, s-a subliniat faptul c aceast finalitate reprezint de fapt desvrirea metafizicii89. n sec. XII scria T. Vianu apare teoria adevrului dublu, teologic i filosofic. Remarcm ruptura evident: renatere dogmele bisericeti, politic moral etc. Este vorba despre bivalenta care domnete ntreaga epoc modern i contemporan. Lumea modern, spune acelai T. Vianu, apare odat cu prima tresrire a gndului despre autonomia feluritelor domenii ale culturii. Antichitatea nu a cunoscut aceast bivalent i nici mcar Evul Mediu n primele ei secole. Alex Surdu constat activarea unei a treia faculti a gndirii, distincte de raiune i intelect, n perioada modern: speculaia ( etimologic speculum=oglind, reproducere). Nu mai conteaz esena omului, fiina raional, ci fenomenalitatea lui, manifestrile i aciunile ( homo faber omul lucrtor ). Speculaia presupune meditaie. Renunnd la dogmele cretinismului, filosofii moderni sunt totui nevoii s vorbeasc despre Dumnezeu i suflet, opunnd transcendenei transcedentalitatea. Intelectul se opune raiunii, sufletul spiritului, transcendentul transcedentalitii. n Cinci fee ale modernitii, Matei Clinescu explic conflictul care a aprut ntre religie i modernitate, expunnd i crezul modernist potrivit cruia omul modern pare a fi un necredincios i un liber cugettor par excellence90. Relaia modernitate cretinism se contureaz de-a lungul a patru faze istorice: - folosirea medieval a cuvntului modernus ca anonim al lui antiqus; - a doua faz ncepe n Renatere, continund cu Iluminismul. Se caracterizeaz prin separarea treptat ntre modernitate i cretinism. Modernitatea rupe legtura cu tradiia socotit piatr de temelie i care n cretinism avea rolul cel mai important. Mai apoi apar disensiuni i n snul cretinismului, reforma protestant este dovada acestui fapt. - Perioada romantic constituie a treia faz. Romanticii au fost primii care i-au imaginat moartea lui Dumnezeu, cu mult nainte lui Nietzsche, afirm Clinescu. Modernitatea a putut aprea numai ca o critic a eternitii cretine ( Octavio Paz ). Moartea lui Dumnezeu constituie un mit, rezultat al negrii de ctre cretinism al timpului ciclic n favoarea unui timp linear i ireversibil. Acest timp linear constituie axa istoriei axis mundi care conduce lumea spre eternitate. - a patra perioad o reprezint jumtatea sec. XIX, reafirmarea morii lui Dumnezeu clieu pentru sec. XX. Are loc separarea total ntre modernism i cretinism91. Modernitatea nu a reuit suprimarea imaginaiei religioase a omului, mai degrab a deviat-o de la cursul ei obinuit, amplificnd formarea i desfurarea curentelor heterodoxe.
89 90

Alex. Boboc n Confruntri de idei n filosofia contemporan Matei Calinescu , Cinci fete ale modernitatii, Polirom, Bucuresti, p.43; 91 Anca Manolescu. Europa si intalnirea religiilor. Polirom 2005, p 23;

67

Polul opus modernitii, cel al tradiionalismelor adesea racionare, acuz modernitatea ca fiind decadent, corupt. Apar adesea conflicte ntre cei care sunt necondiionat de partea modernitii i cei care resping ptima modernitatea.Cei din urm vor totui s beneficieze de unele elemente ale modernitii, precum progresul tehnologic. Modernizatorii afirm M. Clinescu pot forma i cele mai eterogene formaiuni ideologice. Acestea pot fi de stnga (marxiti, neo-marxiti, para-marxiti, post-marxiti ). Pe de alt parte parte, dumanii modernitii pot fi revoluionari religioi, cum sunt fundamentalitii islamici de exemplu. Gnter Figal n Interludiul modernitii din colecia Post Modernismul red concepia lui Nietzsche pentru care modernitatea este un spaiu de joc al cercetrii istorice, locul de ntlnire ntre un suflet mbtrnit i vlguit care se zdrobete nencetat i un suflet viitor, mult prea tnr. Corcitura european este expresia interludiului care caut costumul n depozitul de costume al istoriei i constat c nici unul din ele nu I se potrivete prea bine 92 .Sufletul uman devine un haos. Omul prezentului nu se mai nelege pe sine din trecut n perspectiva viitorului. El intr n nihilism:. Tipul omului modern este tipul corciturii europene, formarea sa este procesul lent la apariiei unei umaniti fundamental supranaionale i nomade care, din punct de vedere fiziologic, posed ca trstur distinctiv un maximum de adaptabilitate. Pentru Nietzsche cultura modern este o scen de teatru 93, spune Claude Kanough, iar nihilismul este o devalorizare a valorilor. Se ridic problema: originalitate-autenticitate94 despre care scrisese i Adrian Marino, afirmnd: a fi epigon este una, creator original, n prelungirea unui fir tradiional cu totul alta 95. Se pune accentul pe autenticitate scuzndu-se astfel lipsa originalitii96. Afirmaia c numai spiritul este original, iar omul numai autentic, fiindc trirea materiei este caduc97 i nu I se poate fixa obiectiv unicitatea, este greit, afirm Mihail Ilovici, convins fiind de faptul c Petre Manoliu, Camil Petrescu i respectiv Mircea Eliade nu au dreptate cnd afirm c autenticitatea nu este, sau este numai uneori, originalitate. Eugen Ionescu spune : ca s fi original trebuie s fii autentic i a fi autentic nseamn a tri o perspectiv proprie98. Despre Emil Cioran, M. Ilovici afirm c acesta, ridicndu-se contra sterilitii i superficialitii la romni, vrea o cultur a disperrii, a tririi frenetice, dezlnuite, care s se desfoare ntr-o splendid negaie a culturii n sensul de pn acum, prin barbarie ( E. Cioran mpotriva oamenilor inteligeni, Discobolul nr. 9, mai 1933 ). Ilovici e convins de faptul c aceast atitudine spiritual de negaiune construiete omul nou, liber, armonios, creator, concomitent cu distrugerea omului cel vechi. Acest om nou ( a se face legtura cu omul suprem al lui Nietzsche ) trebuie realizat acum. Ilovici e convins de faptul c sterilitatea tinerei generaii, mediocritatea i lipsa valorilor, se datoreaz rezistenei celor care aparin vechii generaii, rezistena celor care nu mai au alt cale, rezistena de frica morii. Faptul regretabil la orice generaie tnr este c nu are cel mai elementar spirit de solidaritate. Ilovici propune rupere definitiv de tradiie, nu contest totui valorile tradiionale i nu recomand marginalizarea lor, ns spune el a afirma despre aceste
92 93

Friedrich Nietzsche, Dincolo de bine si de rau, Fundatia Culturala IDEEA EUROPEANA, 2009, p. 120; Idem, p. 125. 94 M.Ilovici ,Negativismul tinerei generatii (editia I, 1934) , Gruparea Intelectuala, Litere, p.194; 95 Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate http://www.freewebs.com/studiiortodoxe/Criza%20identitatii.htm 96 Mircea Eliade Discobolul nr. 8 97 Mircea Eliade Discobolul nr. 9 98 http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Eugene+Ionesco

68

valori c ar fi cele mai alese i deosebite ale tradiiei, este dovada unei superficialiti. Dinspre modernism, trecnd prin filtrul manifestrilor ideologice ale nihilismului i negativismului, ajungem n cotidianul pe care Jencks Charles prefer s-l numeasc modernism trziu 99. Perioadei pe care Foster, Jameson, Baudrillard, Krauss, Hassa o numesc adeseori postmodernism, Jencks i propune denumirea de mai sus. l numete trziu deoarece este supus imperativului noului i nu are o relaie cu trecutul. Modernismul trziu este forma exagerat i nencetat revoluionar a modernismului100. n prefaa Condiiei postmoderne a lui Jean Franois Lyotard marele apologet al postmodernismului Ciprian Mihali expune formele de manifestare ale curentului postmodernist. Astfel se poate vorbi despre: - art postmodern, unde postmodernismul constituie culmea modernismului, ntoarcerea la tradiie mpotriva modernismului ( Luc Ferry ); - societate postmodern, societate a spectacolului concretizat prin rennoirea tehnologic nencetat, fuziunea economico statal ( Guy Debord ); - democraie postmodern, lipsa reperelor de certitudine ( Cl. Lefort ), criza de identitate i de identificare ( Marco Tarchi i A. Marino ); - istorie postmodern; - filosofie postmodern, nscut din constatarea eecului metafizicii tradiionale. Potrivit lui C. Karnoouh nihilismul este transformarea Fiinei n valoare de schimb. n eseul Exist moralitate n politica postmodern? el constat: zeii sunt mori, Dumnezeu e mort i, la fel, i eroii ( ni se ofer eroi fali, staruri de la Hollywood, juctori de fotbal, reporteri TV ), iar lumea nu mai cunoate limite, doar o infinit potenialitate de convertibilitate, transformri de procesualitate. Viitorul nu este diferit de astzi spune C. Karnoouh este repetiia lui astzi cu mai multe bunuri viitorul e privit ca un etern prezent perfect exprimat prin neo ( neo-comunism, neo-clasicism, neo-bogai ). Crem ceea ce a fost deja fcut, intrm n sfera lui NEO sau n aceea a lui perpetuu POST, acest lucru mai ales sub complexul superioritii, boal a individului care se consider cel puin modern. Spiritul postmodern recupereaz elementele clasiciste n form nud. Astfel se formeaz ceea ce Ch. Jencks numete neoclasicism. Modernismul a marginalizat tradiia, l-a depozitat, iar prezentul l red dezbrcat de metafizic, de crezul unitii. Acest deconstructivism l ntlnim i la Jaques Derrida, al crui patos avangardist i marcheaz opera. Ideologia lui Jencks despre postmodernism este socotit hibrid de ctre Dan Eugen Raiu care socotete c trebuie socotite ca fiind postmoderniste nu programele i activitile artitilor ce prelungesc ruptura radical fa de trecut ci tentativa de relansare a culturiidebarasat de coninuturile subversive, ostile capitalismului. Zigmund Bauman n Etica postmodern afirm c perspectiva postmodern asupra eticii const n primul rnd nu n abandonarea preocuprilor morale tipic moderne, ci n respingerea modurilor tipic moderne de a aborda problemele morale. Pentru el liberul arbitru nseamn libertatea de a alege rul n locul binelui ntruct, spune Bauman, alegerea binelui nu e o opiune ci e urmarea modului tradiional de via, fenomenele morale fiind neraionale. Pentru Bauman postmodernismul este o moralitate fr cod etic i n care adevrul nu are caracter absolut. Sfritul statului modern este globalizarea. n paralel cu aceast meniune, Gustav Le Bon n Psychologie des foules afirm c statul-naiune se dizolv i apar triburile, mulimile psihologice. Mulimile postmoderne sunt reziduale
99

100

Jencks Charles , Post-Modernism. The New Classicism in Art and Architecture, 1987 M.Ilovici ,Negativismul tinerei generatii (editia I, 1934) , Gruparea Intelectuala, Litere, p.199;

69

cum ar spune G. Le Bon. Ele sunt formaiuni axate pe o singur problem, cu interes fa de un singur subiect aflat n atenia publicului. Aurel Codoban constat faptul c formarea culturii postmoderne este influenat puternic de mijloacele de comunicare n mas n a crei evoluie au loc mutaii: trecerea de la oral la scris, comunicarea subjugndu-se cunoaterii, respectiv influena mijloacelor audiovizuale care contrabalanseaz efectul scrisului i impun puterea imaginii, expresia concretului, sinteticului. Pentru generaia postmodern merge orice, constat A. Codoban. Se practic coruperea rului, nu un refuz al lui, iar exemplul este folosirea kitsch-ului mpotriva kitsch-ului. Lipsa unitii, diversitatea, setea de putere, identificarea diferenelor i proclamarea lor prin autonomie sau independen de orice natur, masca globalizrii etc. caracterizeaz postmodernismul care nu poate pretinde puterea reconstruciei umane sau a lumii dect ntr-o form utopic. Aurel Codoban concluzioneaz: clasicismul privea spre trecut, modernismul a privit spre viitor. Postmodernismul triete paradoxul prezentului pentru care viitorul e trecutul. Cucerita de pia, dopat de televiziune, sport sau internet, lumea globalizata traiste in acelai timp, pe fondul unei crize generale a sensurilor vieii, un dezastru educaional si cultural global, simptom ngrijortor, dar sigur, al barbarizrii societarii viitorului. Cultura tradiional (antropologica) a societilor dispare sau se preface n spectacol si marf, cultura umanist e eliminat tot mai mult de tehno-tiina invadatoare si transformat ntr-o pseudotiin; in locul unei transmiteri formative, cultura tiinific se ultraspecializeaz, si toate fac locul mediocritii absolute a culturii de mas i de consum vehiculate de mediile electronice contemporane, cele mai profitabile industrii ale economiei globale. Globalizarea risc astfel sa devin agentul sfritului istoriei prin crearea "ultimului om"101: omul mondial, homo economicus pur - omul atomizat care traieste numai pentru producie si consum - golit de cultura, politica, sens, contiin, religie si orice transcendent. Produs al unei veritabile inginerii sociale si ideologice, el este rezultatul final al mondializrii economiei, destructurrii politicului si distrugerii generalizate a culturilor att tradiionale, ct si moderne, de tvlugul comunicailor, speculaiilor financiare si al tehnologiilor digitale102. Distinct de realitatea pozitiv a globalizrii i a posibilitii fr precedent a contactelor dintre indivizii si culturi in cadrul unei civilizaii si umanitatea planare trans- (nu multi-) culturale ca unitate in diversitate bazate pe dialog si schimburi reciproce, globalismul ideologie a globalizrii - este o primejdioas utopie post-moderna 103 viznd crearea unui "om nou" si a unei "noi ordini mondiale" n cadrul unei civilizaii unice si omogene, perfect integrate economic. Rezultatul final este anihilarea diversitii personale a indivizilor, nivelarea culturilor tradiionale i a celei umaniste si producerea unui "om recent", postmodern, in acelai timp golit de orice transcendenta ("Cer", valori etc.) i dezrdcinat din identitatea sa naturala, culturala ("Pmnt"), nivelat si aservit conformist tehno-tiinei si economiei pieei libere globalizate. Instrumentul economic al globalizrii este piaa total, iar cel ideologic cuprinde deconstructivismul,"corectitudinea politica", feminismul si multiculturalismul, paradigme care valideze dislocarea deconstructivist a indivizilor i a comunitarilor intr-o serie de grupuri minoritare agresive, inspirate de ideologia de extrema tanga. Asistam la simbioza monstruoasa intre o politic economic ultraliberal i o ideologie neo-colectivist, care urmresc s dizolve indivizii si comunitile naturale i statale
101 102

Kojeve, 1947 / Fukuyama, 1992 I. Ramonet, 1997, 1998 103 sau, mai exact, a modernitatii tarzii, cf. CI. Karnoouh, 1993

70

n "minoritatea elective" si revendicative104. Fapt elocvent, globalizarea nu este administrat de un stat universal, o confederaie planetar, si nu duce la o societate cosmopolita omogena fcuta din indivizi raionali si liberi, ci la fragmentarea socialului intr-o puzderie de particularisme de grup care-si gsesc identitatea si solidaritatea n organizaii private i sunt gestionate economic de organizaii supranaionale. Cert este ca asistam, pe de o parte, la decesul identitarii religios-culturale i a figurii sociale ierarhice a omului tradiional, iar, pe de alta parte, la subversiunea identitarii National-politice i a figurii democratice a omului modern. Lupta raiunii i a statului modern mpotriva teologiei, tradiiei, religiei si Bisericii s-a transformat azi in lupta economiei si tehnicii att mpotriva statului, cat si a Bisericii/religiilor/tradiiilor, pregtind triumful omului "recent"105 att asupra credinciosului pios, ct i a ceteanului liber. Credinciosului medieval i-a luat locul ceteanul, pentru c astzi acest din urma s se dizolve in omul "minoritar" recent, lipsit de orice "amant si cer" (Heidegger) i de medierea lor liturgic, de orice transcendenta si nrdcinare, redus la fluxul temporal al produciei i consumului, in care fiin este confiscat nihilist de posesiune, ca esen a puterii. Nihilismul a devenit - cum sesizase deja M. Heidegger si, pe urmele lui, ali gnditori lucizi - att in versiunea sa politica, ct si economic-tehnica actuala, destinul civilizaiei occidentale devenite prin globalizare un regn planetar, un fatum implacabil al civilizaiei actuale, o stare permanenta. Redus la imediat i la necesitate, omul recent globalizat e singur, fr aprare att mpotriva manipulrilor tehno-economice, cat si a forelor oarbe ale instinctelor si agresivitii, ale concupiscentei si violentei. Destin istoric al modernitii trzii, piaa si mediile confisca total munca si timpul oamenilor - care de dragul lui a consuma, a vedea, a se distra, uita sa conjuge verbele eseniale: a fi, a locui, a gndi, a se ngriji, a se ruga -, subordonnd prin tehno-tiina i spectacolul mediatic politica, cultura, arta etc. triadei perverse Producie, Profit, Consum/Spectacol/Comunicare. Mutaia este nsa mult mai profunda si se petrece in plan ontologic prin reducerea nihilista a fiinelor la obiecte si marfa si a fiinei (estre) nsei la bunstare (bien-etre) sau la simpla valoare de schimb (G. Vattimo). Faimoasa "tranziie" de la comunism la capitalism ascunde n ea "teoria" (spectacolul) "unei catastrofe", intrarea ntregii lumi globalizate in "sfritul istoriei" si decesul "omului integral", religios, gnditor, cultural, aservit derizoriului consumului i divertismentului egoist si amnezic si realizrii virtualitilor tehno-tiinei planetare106. Mai degrab dect in "sfritul istoriei", civilizaia informaionala ne conduce, se pare, accelerat spre un "viitor postuma". Intervenia virtualului mediatic ne conduce dincolo de real, acumularea informaiei si exasperarea comunicrii determinnd prbuirea sensurilor. Asistam, ASA cum arata J. Baudrillard, nu la sfritul istoriei, ci la "imposibilitatea de a-i pune punct"; nemai-putnd sa ia sfrit, lucrurile si evenimentele "cad in interminabil", devin ex-treme (ex-terminus), se situeaz dincolo de sfritul, de colapsul lor. "Dincolo de sfrit se ntinde realitatea virtuala, orizontul unei realitatea programate in care funciile noastre: memorie, afecte, inteligenta, sexualitate, munca, devin treptat inutile." Virtualul absoarbe realul si umanul, pe care le produce fr ele, anuleaz spaiul si timpul prin instantaneitatea informaiei i a mediilor electronice. Virtualitatea hiperspaiului mediatic desfiineaz pretutindeni micarea reala a istoriei proiectndu-ne n trans-istoric, n trans-politic, transeconomic. "Sub pretextul unei tehnologii din ce n ce mai sofisticate, perseveram in deconstrucia interminabila a unei lumi, a unei istorii care nu-i mai poate secreta propriul sfrit, la captul
104 105

O. Hurduzeu, 1998, 1999; E. Behr 1999; H.R. Patapievici, 2000, 2002 Anca Manolescu. Europa si intalnirea religiilor. Polirom 2005, 106 CI. Karnoouh, 1993, 2000

71

creia ea nsi ar putea sa se desfiineze. Totul se poate deci prelungi la infinit. Nu mai dispunem de mijloacele necesare pentru a opri procesele. Ele se desfaoar de atunci ncoace fr participarea noastr, ntr-un fel de dincolo de realitate, fr evenimente veritabile sau peripeii reale, ci intr-o interminabila reciclare. Pierznd istoria, am pierdut si sfritul istoriei. Or, sfritul reprezint ce e mai de pre, el si numai el sta semn ca ceva s-a ntmplat cu adevrat. Pe cnd noi, hiperinformati, nconjurai din toate prtile de mass-media, nu mai tim nici mcar daca ceva se ntmpla sau nu"107 . Iar F. Fukuyama care in 1989-1992 anuna "sfritul istoriei" i apariia "ultimului om" generat de democraii liberale si economia de pia n sfrit triumftoare, n 2002 anticipeaz impacientat, ca pe un risc real, "viitorul nostru postum", mai exact renceputul istoriei si al apariiei unui nou om si a unei istorii postumane prin redesenarea posibil a parametrilor naturii umane cu ajutorul manipulrilor biotehnologice, si cere adoptarea urgent a unor reglementri care s controleze si discrimineze avansul tehnologiilor actuale. Viziunea creierului mare este lipsit de vreo baz tiinific. Registrele referitoare la fosilele de cranii din ultimele cteva mii de generaii indic faptul c zilele supradimensionrii creierelor noastre au trecut de mult timp. Recent, tehnicile ADN, care probeaz att genomul uman prezent, ct si pe cel din trecut, au declanat o revoluie a studierii evoluiei. Aceste cercetri au evideniat faptul ca Como sapient a fcut nite salturi genetice foarte mari de cnd specia noastr s-a format. In comun cu alte organisme, am suferit cele mai dramatice schimbri ale formei corpului nostru atunci cnd specia noast a aprut, dar continum s prezentm schimbri de ordin genetic att in fiziologia noastr ct i, probabil, in comportamentul nostru. Chiar mai puin incredibil dect ntrebuinarea manipulrii genetice este manipularea mainriilor, sau manipularea noastr de ctre ele. Reprezint ultima treapt a evoluiei noastre n simbioz cu mainile, o sintez dintre om si main? Muli scriitori au prezis c s-ar putea s ne conectm trupurile cu roboii sau sa ne ncarnam contiinele n computere. De fapt, suntem deja dependeni de mainarii. Pe msura ce i construim pentru a ne satisface nevoile umane, ne-am structurat propriile viei i comportamente pentru a le satisface pe ale lor. n timp ce mainile devine tot mai complexe i tot mai interconectate, vom fi forai s ncercm s ne acomodm noi lor. Tot ceea ce omul ntreprinde pentru a face reelele computerizate mai uor de operat, reuete n acelai timp s le nlesneasc i calculatoarelor operarea fiinelor umane. Salturile tehnologice pe care le facem amenina s nlocuiasc maniera naturala in care evoluia funcioneaz. Fosilele, inclusiv cele ale strmoilor notri, ne spun ca schimbarea evoluiei nu este un lucru continuu; ea apare ocazional si nu este progresiva sau direcionala. Organismele devin mai mici dar si mai mari. nsa evoluia a indicat un vector clar: cel ctre o complexitate crescnd. Poate aceasta este soarta evoluiei umane: o mai mare complexitate prin amestecul de anatomie, fiziologie si comportament. Dac vom continua s ne adaptam, nu pare s existe vreun motiv genetic sau evoluionist pentru care s nu putem fi martori la stingerea soarelui108. Spre deosebire de mbatranire, extincia nu pare s fie programat genetic pentru nici o specie. Exist ns si o latur ntunecat a chestiunii: ncapsularea cognitivei umane n ceva ce nu va mai fi deloc uman. Extravagantele si amuzamentul care dau vieii umane actuale mare parte din raiunea ei de a fi umor, dragoste, jocuri, arta, sex, dans, socializare,
107

Baudrillard, 2000, p. 284

108

http://www.descopera.ro/descopera-preistoria/3994819-incotro-te-indrepti-homo-sapiens

72

filosofie, literatura, tiina, mncare si butura, prietenie, sport, inrudire- toate acestea au fost adaptabile in trecutul evoluionist al speciei noastre. Pe scurt, viitorul umanitarii ar putea merge pe una dintre cteva rute posibile, presupunnd c nu vom disprea: Staza. Vom romane in mare parte ceea ce suntem, cu modificri minore, survenite mai ales din amestecarea raselor. Sperierea. O noua specie umana va evolua fie pe aceasta planeta fie pe alta. Simbioza cu mainriile. Integrarea creierelor umane in marinarii va produce o inteligenta colectiva care ar putea sa retina sau nu calitative pe care noi le identificam acum ca fiind trasatori definitorii umane. Deci, dac nu creierele uriae sunt ceea ce ni se plnuiete, atunci ce ne rezerv viitorul? Vom mai crete, sau ne vom micora, vom deveni mai inteligeni sau mai instinctuali? Cum ne vor forma noile boli si creterea temperaturilor globale? Se va nate o nou specie uman ntr-o zi? Sau viitorul evoluiei umanitarii rezid nu att in genele noastre, ct, mai degrab, n tehnologia de care vom deveni capabili, pe msura ce ne vom mbunati creierele si trupurile pe cale artificial? S fim oare creatorii urmtoarei inteligente dominante a pmntului mainriile? Deci, Quo vadim homo futuris?

73

Capitolul. IV. Studiu de caz ansa renaterii identitare


Horia-Roman Patapievici afirma: Abia n cultura modernitatii postmoderne, relatia dintre om, sufletul sau si adevar s-a rupt. De acum nainte, se considera ca profesarea unor doctrine false sau nocive nu poate avea, eventual, dect efecte sociale perverse. Exista convingerea ca mintea nimanui nu se strica si nici sufletul cuiva nu se poate detracta daca gndeste ori crede lucruri false. n ceasul trziu al modernitatii noastre, adevar si om nu mai sunt miscibile. Ceea ce nseamna ca noi deja traim ntr-o lume a vietii care l-a smuls pe om, existential vorbind, din responsabilitatea privitoare la falsitatea sufletului sau. Regsirea identitaii este posibilitatea concret care s-a deschis n deceniile postbelice i, cu nc un pas, dupa 1989, o dat cu noua raportare a naiunilor europene una la alta, cu identificarea mecanismelor de ieire din nationalism. Raspunderea pentru adevar revenea tuturor pare a fi un altfel de proiect european, dar pentru asta e nevoie s ne armonizam spiritul, s ne redefinim valorile si sa ne stabilim orientarile. S-a ajuns la concluzia ca este nevoie de o rentoarcere la realitatile mai vechi, dar nu antice, far a abandona prezentul si aici si face loc new age-ul. Ca s avem o coeren metodologic eficient, trebuie fcute mai multe precizri, care se impun de la sine i care ar ajuta mai bine i mai onest la depirea labirintului identitar n care ne zbatem astzi: - clarificarea din punct de vedere ortografic-lingvistic a expresiei: Cine suntem, amnunt de importan vital; - precizarea, ca statut gnoseologic, a identitii; - identificarea felului de a fi autentic romnesc, ca dimensiune anistoric (Ce ni s-a ntmplat? Ce-a pit neamul acesta?); - mutilarea acestui fel de a fi prin catastrofa comunist; - actul de msurare al identitii prin noi nine, vizavi de noi i prin prisma altora; - identitatea ca naiune i ca neam; - identitatea ca Memorie; - Memoria credinei ca renviere identitar. Aadar s analizam din genere primele rezultate ale dezvoltrii simtului identitatii. S- a constatat c se obine dup ce familia i educ timp de apte ani copilul n intimitatea familiei, copilul trece trepta de la forme de cunoatere primar, cu cele cinci simuri exterioare pe care le exercit din plin, la dezvoltarea unui tip de via interioar care trebuie armonizat cu exteriorul. Un rol deosebit de important n acest prim pas al cunoaterii i au prinii, familia sau apropiaii care se ocup de copil. Peste 50% din informaiile lui vin din povetile spuse de cei mari. Tipurile de obiceiuri, tradiii i comportamentul din jurul lui sunt preluate mimetic. Un copil rzgiat, prost crescut, nzuros i mofturos, exagerat de alintat, este de fapt un copil care nu a fost iubit cu adevrat de cei din jur. Pentru c el nu va putea niciodat s se organizeze, s se disciplineze i s se controleze singur ntr-un sens benefic. Toate problemele de comportament ale fpturii umane vin din proasta educaie din timpul celor apte ani de acas. Ura, rutatea, prostia, trdarea, ingratitudinea, nerecunotina,

74

violena sunt rezultatul eecului educaional.Simtul identitatii se dezvolt i se cultiv permanent - ca orice sim activ exterior. Bunul sim 109- care este de fapt primul pas ctre simtul identitatii- i spune celui care l dobndete cum s se comporte n orice situaie, i arat relaia corect fa de mediul nconjurtor. Relaia duce la respectul de sine i fa de lumea exterioar, nelegerea i iubirea fa de oameni ne apropie de Umanism - aceast noiune inventat de Pitagora - care nu poate exista dect ca efect i nelegere a condiiei omului ce vieuiete ntre oameni. Omul este o fptur exclusiv cultural. El adopt limbajul i modul de comportament din jurul su. Educaia i confer individului identitate i devine din ins o persoana. Sunt celebre experimentele acelui rege francez, legendar, care - din dorina de a afla ce limb a vorbit prima oar omul, greaca sau latina - a cerut ca pruncii s fie nchii ntr-o ncpere i s fie alptai i crescui de ctre doici cu faa acoperit i care s nu vorbeasc deloc cu ei. Ciudat, din lips de comunicare (verbal sau nonverbal), copiii decedau dup maxim doi ani de astfel de via. Ce i ucidea pe prunci? Nu lipsa hranei, ci lipsa cldurii umane, lipsa comunicrii. Lipsa oricrui fel de informaie. Psihologii moderni cunosc foarte bine ct de periculoase sunt traumele din primii ani ai copilriei. Este limpede c omul crescut de animal ajunge animal, cazurile excepionale de copii crescui de lupi au demonstrat c mimetismul l-a transformat pe copil ntr-un inadaptat social. Rolul povetilor este esenial. Copilul are nevoie de aventur, de povestiri care s-i dezvolte imaginaia, universul interior. Relaia dintre copil i povestitorul viu este benefic deoarece se bazeaz pe un dialog permanent. Dramele psihice produse de filmele de desene animate violente, care prin hipnoz dezvolt n copil agresivitatea, vor fi grave. Copilul abandonat n faa televizorului va fi un viitor nstrinat sau un psihopat, deoarece comunicarea dintre povestitorul virtual i copil este unidirecional, agresiv, de tip dictatorial. Amintim de temele universale ale copilului abandonat, Cenureasa, Cosette, David Copper-field, dar acetia au avut ansa de a avea contact permanent cu oameni, buni sau ri, iar Bunul Sim i-a fcut pe acetia s discearn rul de bine i chiar s se autoeduce, cptndidentitate. Simtul identitatii este baza supravieuirii noastre n societate. Acest sim este trunchiul cu rdcini n primele cinci simuri exterioare, din care vor crete i nflori celelalte ase simuri nevzute. S nu uitm nici o secund c trim ntr-un Univers unde sunt lucruri i fpturi vzute, dar i nevzute. Simtul identitatii a pus omul ntr-un raport corect fa de lucrurile vzute i nevzute. Nesimirea nu este altceva dect eecul educaional. Fptura uman cade uor prad prostului gust, rutii, violenei, prostiei. La baza oricrui act criminal st de fapt foarte mult prostie. Oamenii confund viclenia, tupeul, automatismele celui antrenat pentru a face ru, cu inteligena i chiar nelepciunea. Inteligena cu cele dou componente, emoional i intelectual, nu este distructiv dect atunci cnd este doar pe jumtate folosit. Costel lonescu, n Adevrurile ascunse ale omului 110, pune ntr-un alt raport relaia dintre suflet i spirit, i prin asta lanseaz o nou categorie filo-sofic: suflet-spirt. Simtul identitatii se dezvolt n primul rnd pe un EQ (coeficientul inteligenei emoionale) foarte bun. Cel care nu are acest tip de inteligen nu poate nelege o alt fptur, n nevoile i simirea sa. Sunt muli cu faa monedei interioare a spiritului lustruit pn la nivelul aurului-academic, dar pe faa sufetului nu se afl dect mizerie, gunoi i snge. La fel cum sunt muli oameni simpli cu sufletul de aur, dar sunt necolii i uor manipulabili.

109 110

Gabriel Stan, n labirintul celor 12 simuri, 2008;

Costel lonescu, Adevrurile ascunse ale omului , Editura Astra, Braov, 1999, voi. I - n.

75

S nu ne mai extaziem n faa celor cu un IQ (coeficieniul de inteligen) mare care dau soluii inumane, lucru ce nu trebuie s ne mire pentru c EQ-ul lor este foarte mic. S nu ne mai minunm de inteligena unui criminal n serie care este incapabil s se pun n locul victimelor sale. Vrsta lui emoional este mult rmas n urm, prin raportare la vrsta lui biologic. Este un retardat, sufletete s-a oprit la vrsta de patru-cinci ani. Criminalii sunt retardai emoional i prin asta au handicapul de a nu simi i respecta viaa din celelalte fpturi. Acest tip de handicap nu se vede precum cel al locomoiei, dar este extrem de nociv pentru societate. Un astfel de individ nu va avea niciodat cel de al Vl-lea sim i nici nu va ti c nu l are. El va ncerca, din viclenia dezvoltat de un IQ. mare, s se prefac sociabil i agreabil, ns totul nu este dect calcul. Sinceritatea este nlocuit cu viclenia. Simtul identitatii are o caracteristic evident: EQ n armonie cu IQ. Terenul pe care acest sim subtil trebuie s creasc are nevoie de disciplin, rigoare, hrnicie. Iat un exemplu: exist n Frana, n oraul Tours, un muzeu unic n lume al Companionilor. Un muzeu al ucenicilor. Dincolo de aparenele mai mult sau mai puin insolite, acest muzeu demonstreaz o TRADIIE educaional de mare valoare. Cel care dorete s nvee o meserie trebuie s aib aisprezece ani, un an de zile este aspirant, dup care deprinde o meserie cu toate secretele ei. La final, este acceptat de ctre maetri, primind trei lucruri: o earf cu nsemnele breslei profesionale, un toiag de cltorie i un pseudonim, care este gravat pe bastonul su. Noul nume cuprinde localitatea de unde provine i o calitate a lui, un atribut. Ucenicul capt o identitate. Apoi timp de apte ani cltorete n apte orae i trebuie s lucreze la apte maetri. Dup care trebuie s execute o capodoper. Aa s-au perpetuat profesii i un profesionalism de mare valoare, specialiti care pot restaura i astzi vechile catedrale etc. Dincolo de valoarea tehnic-profesionai a acestei strvechi coli, ce a funcionat nentrerupt de sute de ani, s-a conservat cel mai important i esenial lucru cultivarea Bunului Sim, tradiie care deschide drumul ctresimtul identitatii. Simtul identitatii se ctig prin ncercri, greuti, dificulti nvinse prin munc, perseveren i curaj. Isteimea i abilitatea care rezult n urma unei astfel de iniieri duc inevitabil la bun gust i autocontrol. Sistemul educaional prin care un copil nu nva numai teorie goal, ci i aplicabilitatea unei profesii, subordonarea i comunicarea cu ceilali colegi este, n mod cert, superior celorlalte. Un profesionist care are la baza sa o astfel de experien se poate super-specializa, dar devine i un cetean demn al urbei. Cavalerismul, cuvntul de onoare, rbdarea i pacea interioar sunt forme de educaie i autocontrol permanent, n simtul identitatii se dezvolt i capacitatea de aventur i explorare. Viaa l poate pune pe om s ia decizii la fel ca pe un cascador n situaii limit, dar numai simtul identitatii i d ansa s nu greeasc. Este important de reinut faptul c acest sim, pe care unii oameni l-au pierdut, se bazeaz pe un adaos de sensibilitate, deoarece doar n copilria primilor apte ani exist acest plus emoional. Sensibilitatea copilului trebuie protejat de cei din jur, ncurajat i canalizat spre autocunoatere. Deoarece copilul nu are simtul identitatii format i nici mijloacele prin care s se apere de cei din jur. Cu timpul el poate deveni un izolat, plusul de emotivitate ducnd, n cazuri extreme, la suicid. Pe de alt parte, reprimarea sensibilitii la o vrst fraged l poate face pe copil s nu-i mai dezvolte EQ-ul. Una din consecinele acestei stagnri este criminalitatea. Sensibilitatea fr autocontrol duce la dezastru. Simul se dezvolt odat cu fptura uman, cu localizarea ei spaio-temporal, contientizarea istoric i cultural n care informaiile sunt absolut necesare. Acest prim sim neconvenional se perfecioneaz odat cu evoluia inteligenei emoionale i spirituale. Simtul identitatii conine i smna dreptii, egalitii i fraternitii. Este frecvent confundat cu intuiia sau inspiraia. Este de fapt un sim ce dezvolt practica locomotorie, dar i sensibilitatea lingvistic abstract. nvarea limbilor strine n anii mici este facil i

76

deosebit de important pentru c inteligena se dezvolt n funcie de bagajul noional i informaional, nvarea corect a semanticii, a ct mai multor cuvinte i simboluri dezvolt nu numai exprimarea i comunicarea, ci i cunoaterea exact a mediului i posibilitatea de a ajunge la o judecat logic i profund. Simul moral, simul fricii, al pericolului, simul plcerii, al recompensei etc. nu sunt, n nici un caz, simuri. Morala, frica, pericolul, recompensa nu sunt simuri, dar toate astea pot fi stimuli educaionali care duc la forma de dialog interior. Din nelegerea acestor stimuli, ei devin raionali, produc dialogul cu sine i astfel ncepe dezvoltarea simtului identitatii. Dialogul interior este important toat viaa pentru c doar prin el avem tot timpul capacitatea de nelegere i echilibrare. Iar scopul acestui dialog interior este acela de a pune ego-ul n raport cu sinele pentru a percepe corect mediul nconjurtor111. S nu uitm s ne punem ntrebri i s ncercm s rspundem la ele s stim ce ar trebui s renoim. Cine suntem , ca strigt identitar, cu scop de trezire a contiinei naionale, a aprut pentru prima oar, ca o definiie clar, n cultura noastr social, politic i istoric, cu coala Ardelean; a fost continuat de ctre paoptitii obligai s se defineasc fa de lumea modern i civilizat; apoi, acest strigt a devenit lmurire a specificitii naionale, a particularitii etnicului romnesc, de ctre Mihail Koglniceanu, Alecu Russo, B. P. Hasdeu, culminnd prin cristalizarea unei direcii sociale, cu Titu Maiorescu, care, la vremea respectiv, se ntreba: Cum evolum i cu ce mijloace?. Temperatura moral i cultural creat de Societatea Junimea face posibil manifestarea, fr precedent n cultura noastr politic, a vrfului de contiin naional care a fost Eminescu. Intuiiile lui vizavi de acest popor n-au fost egalate i nici depite pn acum. Gndirea lui Eminescu despre poporul romn avnd n acest sens valoare de destin. n scrierea n proz, Archaeus Eminescu vorbete despre arhei care, n viziunea sa, constituie esena, ADN-ul spiritual, identitatea ontoaxiologic a fiecrui om. Arheul este principiul etern din fiecare existenial, afirm Constantin Noica, entitatea eteric din corpul spiritual dotat cu cea mai nalt clar viziune112, scrie Rudolf Steiner, o minte cosmic deschis spre nelegerea ortosensurilor primordiale ale lumii, consider Mihai Drgnescu. Suntem pedepsii ori de cte ori greim mpotriva arheului, a propriei noastre identiti spirituale. Criticul Titu Maiorescu, n studiul "in contra directiei de astazi n cultura romana", a surprins una dintre problemele esentiale ale destinului neamului romnesc, "teoria formelor fara fond", care pledeaza pentru dezvoltarea de la fond spre forme si nu invers, intelegand ca nu trebuie imprumutate forme ce nu se potrivesc fondului nostru naional. De aici decurge concluzia maiorescian c n cultura romn domin confuzia valorilor. Odat cu epoca modern, identitatea devine mobil, multipl, autoreflexiv, supus schimbrii i nnoirii. Ea se formeaz att n relaie cu identitatea celorlali ct i din perspectiv social, este ntr-o continu expansiune i nu mai provine dintr-un set restrns de roluri i norme. Acum contiina de sine i ctig cu adevrat dreptul la existen i apare posibilitatea unei contiunui angajri n reflecia asupra rolurilor sociale i o distanare fa de tradiie. Individul i poate alege i construi, apoi reconstitui identitatea pe msur ce oportunitile de via se schimb. Modernitatea determin i o redirecionare ctre cellalt, cci pe msur ce numrul de identiti posibile crete, trebuie s se obin recunoaterea celorlali, o validare social. n plus se declaneaz i un proces de inovaie, de permanent rsturnare i nnoire. Adesea individul se poate angaja n att de multe roluri diferite i adesea
111 112

Gabriel Stan, n labirintul celor 12 simuri, 2008; Constantin Noica , Pagini despre sufletul romanesc, Ed.Humanitas, Bucuresti,2008;

77

contradictorii nct nu mai tie pur i simplu cine este. Anxietatea devine experiena constitutiv a sinelui modern, pentru c el nu tie niciodat dac a optat pentru adevrata sa identitate. Sinele modern este contient de caracterul de construct al identitii (care poate fi schimbat sau modificat dup voin). n aceast epoc, identitatea este pus de asemenea n legtur cu individualitatea, cu dezvoltarea unui sine individual i unic. n vreme ce n mod tradiional aceasta se construia n funcie de trib, de grup, de colectivitate, n epoca modern aceasta se formeaz prin construirea unei individualiti specifice. Sinele modern i asum adesea identiti multiple, necesitatea operrii unei alegeri i instabilitatea unei identiti construite sunt adesea cauzatoare de anxietate. Identitatea devine n contemporaneitate un joc liber asumat, o prezentare teatral, a sinelui, n care individul se poate prezenta celorlali ntr-o varietate de roluri, imagini i activiti, fr a fi preocupat de aceste treceri rapide, transformri sau schimbri dramatice. Conform lui Judith Wiliamson (Decoding advertisments) publicitatea ofer o imagine utopic a unui eu mai nou, mai atractiv, mai plin de succes, mai prestigios, obinut prin achiziionarea anumitor produse. Propune o transformare magic a sinelui i a noii identiti i asociaz schimbrile din comportamentul de consum, din mod, i nfiare cu metamorfozarea ntr-o nou persoan. Nihilismele europene, care vin dintr-o saturaie, dintr-un preaplin, sunt diferite, dup Noica, de cele ale orientalilor, care izvorsc din suferin i, am putea aduga, trimit ntotdeauna la un sens. Sensul nihilismelor actuale este poate tocmai perspectiva lipsei de sens - o nchidere care nu se mai deschide, pare a spune filosoful. De aceea trebuie luat totul de la capt, de la trinitatea unitii sintetice, de la libertile Unului-Multiplu, de la reconstrucia solidaritii dintre om i cosmos, formal i material, spirit i corp, general i individual, devenire i fiin. C. Noica i afirm, spre deosebire de Cioran, optimismul c Europa va gsi calea de a-i depi propriile-i nihilisme. Principiului entropiei i opune o termodinamic a spiritului bazat pe timpul prielnic - kairos, cel care a determinat cultura european i momentele ei. Kairos contrazice timpul omogen, timpul uniform al naturii, el este timpul creaiei, al sensului i al culturii. ntr-un veac n care exist atia specialiti ai morii culturilor i ai sfritului celei europene, ar fi poate mai potrivit s ne gndim la miraculoasa ei natere 113 . Nihilismele Europei sunt provocate de un anumit identitarism, de derapajele politice naionaliste din istoria european a primei jumti a secolului XX. Pe de alt parte, ns, n timp ce o Europ se pregtea de rzboi, o alta se pregtea de nnoire chiar prin marginalii sosii n marile ei capitale (Dali, Picasso, Tzara, Brncui, Cioran etc). Europa este rennoit cultural n secolul XX de marginali. Ce cutau aceti provinciali la Paris? Nu reeta valorii, ci, mai curnd, acel creuzet al libertii de creaie, al universalizrii, proprie spiritului european. Un exemplu recent este cel al romanului Piatra rbdrii care a primit premiul Goncourt pe 2008. Autorul, afganul Atiq Rahimi schieaz, ntr-o manier literar remarcabil, din perspectiva modelului european de universalizare a valorilor, condiia absurd a femeii i mitologia brbatului rzboinic n imaginarul colectiv musulman. Nici chiar modelul nu e numai occidental. Cum tot Noica o spune, e european pur i simplu. Era occidental pn n secolul XIX, cu prelungirile sale identitare n prima parte a secolului XX. Astzi el nu mai vorbete o limb sau dou, ci mai multe, chiar toate limbile europene. Accentul cade, mai curnd, pe multiplu. Multiplu e termenul secundar, recesiv, dar poate tocmai de aceea, invocndu-l pe Mircea Florian, cel activ. Particula ntru le cuprinde pe amndou, ntr-un fel care nu exclude universalizarea prin unu. Nu e vorba de un transfer de spaiu cultural, de schimbare a centrului, ci, mai curnd, de un model cultural fluid, policentric (englez, german, francez, italian, spaniol etc. i de ce nu, maghiar, polonez sau
113

Constantin Noica , Pagini despre sufletul romanesc, Ed.Humanitas, Bucuresti,2008;

78

romn?). Faptul c modelul se exprim n multiplu nseamn o lrgire permanent a Occidentului, o lrgire care nu mai poate fi neleas ca imitare, ci ca serii de metamorfoze prin implicarea tuturor configuraiilor sale. ntru surprinde deschiderea dintre identitate i alteritate. Cunoaterea alteritii e condiia regenerrii identitii culturale, ceea ce ncearc, de altfel, Europa cultural i cu celelalte spaii, poate nu nc pe deplin, n secolul XX. La nivelul spaiului propriu, Europa are nevoie s se deschid, ns, mai mult ctre sine. Devenirea ntru universalul care se druie fr s se mpart, parafrazndu-l pe Noica, este indispensabil ideii devenirii identitii ntru alteritate, n sens socio-cultural. Din acest punct de vedere, filosoful romn poate fi apropiat de Levinas: ideea de interculturalitate prin Alteritate ar presupune o reconfigurare ontologic a culturii europene printr-o transcendere etic a Aceluiai. Cum se deschid culturile europene n condiiile unui imaginar colectiv naional? Miturile naionale, alturi de limbile naionale, sunt fundamete simbolice pentru conservarea unei identiti. Conservnd prejudecta c numai cultura naional (n sens organicist, naionalist i chiar izolaionist) este surs de opere, limitm prin autosuficien nsi posibilitatea creaiei. Devenirea ntru a culturii europene, sau cultura european ca interculturalitate, are n vedere, printr-un plurilingvism care trebuie s-i devin propriu, o identitate fluid, prin contaminri fecunde din celelalte configuraii culturale (n sens de culturi europene naionale, s spunem) i, n ultim instan, depirea unui globalism artificial, spre universalismul valorilor autonome. ntru nu exprim o aezare onto-teologic a unei configuraii culturale fa de abstracia unui model, ci efectiv o relaie de intercomunicare cu un model care se reface permanent prin multiplul su. n acelai timp, multiplul nu este fragmentul frivol al unui cinism postmodern lipsit de sens i comunicare (am spune de cuminecare). Unei logici binare, Constantin Noica i opune una a terului inclus care nu exclude nici universalizarea cultural i nici comunitatea istoric a unei culturi. Logica lui i/i este completat de dialogul asupra valorilor. Sensul oricrui dialog, se tie, trebuie s porneasc nu de la certitudinea c ai ceva s-l nvei pe cellalt, ci pe convingerea c ai ceva de nvat de la el. Or aici este indispensabil cunoaterea celuilalt. Unul dintre instrumentele fundamentale este limba n care Cellalt i comunic propriile valori. Cu alte cuvinte, e vorba de un fel de consens etic i de un transfer estetic modelator, la rndul su, de expresii culturale noi. Asumarea istoriei cu dramele ei este indispensabil dialogului intercultural. Necesitatea existenei unui spaiu public european e mai veche. Ce i oprete pe europeni la o asemenea deschidere? Lipsa de interes n a ne cunoate i recunoate ca parteneri egali, n problemele socio-culturale i politice comune? Normativismul de la Bruxelles este nc departe de a crea condiiile depirii prejudecilor etniciste acumulate de o anumit interpretare a istoriei n secolele XIX i XX. Exist aici o problem de voin politic. Spaiile naionale europene nu comunic esenial din punct de vedere al culturii, pentru c nu comunic suficient politic i istoric. Orice optimism cultural are, fr ndoial, o mare doz de utopie. Nu avem n vedere aici o nivelare a culturilor, ci de culturi nscute dintr-o contrarietate productiv i o minima moralia european a simbolurilor colective. Devenirea culturii europene astzi e inevitabil unei hibridri simbolice. Hibridarea nu nseamn neaprat pierderea identitii. Identitatea etno-lingvistic trebuie s devin mai fluid. Poate c dialogul trebuie nceput prin plurilingvism, iar valorile redefinite prin interculturalitate, vectorul noii identiti europene, poate chiar fundamentul unitii politice a viitoarei Europe. Interculturalitatea nu este un rezultat, ci un proiect deschis al limbii i imaginaiei culturilor. ntru poate fi traseul antropologic al acestui proiect simbolic n care se regsesc deopotriv Identitatea i Alteritatea ntr-un model cultural european al intervalului .

79

Constantin Noica reitereaza conceptia modernistilor, sustinand ca a fi universal inseamna sa fii un suflet national, puternic ancorat in cultura populara, sa crezi in forta miraculoasa a cuvintelor si sintagmelor limbii materne: "Numai in cuvintele limbii tale se intampla _ sa-ti amintesti de lucruri pe care nu le-ai invatat niciodata." Constituirea unei identiti stabile reprezint ns un efort ce necesit voi, aciune, angajare, inteligen i creativitate, multora dintre identitile postmoderne constituite din fragemente de cultur media i de consum le lipsesc aceste trsturi; aceste identiti postmoderne sunt cu puin mai mult dect un joc, o poz i o nfiare la care se poate renuna chiar mine n favoarea unei noi nfiri i imagini, nite identiti aruncate atunci cnd devin uzate i uor de nlocuit, potrivite pentru carnavalul postmodern. i dac a fi contient de procesul istoric pe care-l parcurgi este o legitimitate ctre civilizaie (Vasile Prvan), n aceeai msur ar trebui s fim contieni c identitatea unui om nu se legitimeaz numai n vizibilul istoric, ci este plin de necunoscute, pn la frontiera incogniscibilului, i c ea creeaz o nou perspectiv asupra lumii, o alt cale de abordare i un salt, nu ctre evoluia speciei, ci ctre desvrirea ei. Afirmarea subliniata a noului - om nou, paradigma noua, lume noua - confera mesajului New Age o mare atractie. New Age este simptomul unei crize totale a societatii de astazi si, de asemenea o incercare a acesteia de a se salva cu orice pret, de a incropi un mosaic de adevaruri primitive in care sa se poata crede, si cu care, in mod provizoriu sa se refaca existenta la nivel de idealuri si de sentimente. New Age se prezint ca o micare foarte eclectic, care adun la un loc mai multe tradiii spirituale antice. Recunoate muli zei i multe zeie, ca n hinduism. Pmntul este considerat izvorul ntregii spiritualiti, are o inteligen proprie, are emoii i... este divin. Chiar i aa, eul depete ns totul. Eul este autorul i dumnezeul a tot ce exist. Realitatea nu exist n afara a ceea ce omul consider a fi realitate. New Age114 i nva pe adepii si o gam larg de tehnici psihice, metafizice, spirituale, mistic orientale, cum ar fi: exerciii de respiraie, folosirea de mantre, de ritmuri de tob, meditaia... toate pentru dezvoltarea propriei diviniti i a contiinei. Este considerat iluzie orice experien negativ (eecuri, tristee, mnie, egoism, suferin). ntruct omul este suveran asupra propriei viei, nseamn c nimic nu poate fi ru, negativ sau dureros n viaa sa. n ultim instan, omul se dezvolt pe plan spiritual pn ntr-acolo nct nu mai exist o relitate extern obiectiv; ci omul devine dumnezeu i i creeaz propria-i realitate. Sarcina noastra este sa adunam cioburile prin construirea unor poduri de comuniune i s lum cultura pe cont propriu, sustinnd totodat un efort individual pe nucleu de inteligen. ns fr recunoaterea treptelor nu putem recunoate valoarea, susine actorul Dan Puric, vorbind despre ierarhie, sporangiul de feriga care crete mai nalt dect cellalt dar care instituie valoarea de la profesor (instanta superioar) la discipol.

114

http://www.rcrwebsite.com/newage1.htm

80

Concluzii
Thomas Fridman consider c motivaia fundamental a globalizrii rezid n instinctul ontologic al umanitii de a prospera115. El se altur corului asurzitor ce a pus unilateral capt dezbaterilor critice privind evoluia umanitii ctre un mod mai echitabil de a-i asigura acest deziderat generos. Pentru corul credincioilor n religia anti-comunist a capitalismului de pia, nu poate exista alt mod mai eficient de asigurare a prosperitii speciei umane n afara acestui gen particular de darwinism social116, ridicat prin decret aprioric la rang de paradigm suprem. Jiletca de aur117impus tuturor aspiranilor la prosperitate de protocolul serendipitilor tiinelor economice seamn mai degrab cu o cma de for. Ea este ajustat de croitorii turmei electronice de ageni ai globalizrii corporatiste care pretind c ar fi fost nsrcinai de Mn Invizibil a lui Adam Smith s faciliteze colonizarea resurselor umane rezistente la schimbare. n numele catehismului sfintei treimi a privatizrii (bunurilor i activelor publice), de-reglementrii (practicilor de dumping social) i eliberrii pieelor (de capital de interferenele societii civile) este desfiinat statul i societatea sa civil, mpreun cu sindicatele i restul asociaiilor rezistente la ncorporarea n matricea informaional capitalist, capabile s negocieze aceste decrete ideologizante. Dac economismul ideologizant aferent paradigmei neoliberalismului este evident, ceea ce nu transpare tot att de uor din toat aceast ntreprindere teleologic este tocmai axiologia carei fundamenteaz scopurile meschine de obinere a profitului speculativ susinndu-i totodat preteniile tiinifice. Se prea poate ca acesta s fi i fost motivul pentru care Max Weber inventeaz schema raionalitii instrumentale (Zweckrationalitt), care permite utilizatorilor s i ascund motivaiile egoiste n spatele unor eufemisme lingvistice, precum este cazul aa-zisei responsabiliti sociale corporatiste. Hans Morgenthau, ntemeietorul realismului clasic, supranumit realism al naturii umane, consider c statele au o poft nemrginit pentru putere ntruct sunt conduse de fiine umane care au voina de putere nc de la natere i, n consecina, sunt permanent n cutarea de oportunitatea pentru a prelua ofensiva si a-si impune dominaia asupra altor state118. Daca natura uman reprezint cauza profund a competiiei pentru putere n viziunea lui Morgenthau, anarhia sistemului joac acelai rol n opinia lui Keneth Waltz, ntemeietorul realismului defensiv. Waltz postuleaz ca, dei urmresc n primul rnd supravieuirea n sistem, fiind tentate s se comporte defensiv prin meninerea balanei de putere, statele profita totui de stimulentele pe care le ofer sistemul internaional pentru a ctiga putere pe seama rivalilor, ori de cte ori se ivete o asemenea oportunitate119. Pe o aseriune asemntoare se fundamenteaz si realismul ofensiv al lui John Mearsheimer, care nsa merge mai departe, afirmnd ca anumite caracteristici ale sistemului internaional ndeamn marile puteri sa se concureze pentru putere. Realismul ofensiv considera ca scopul fundamental al unui stat este sa devina hegemon n cadrul sistemului120, adic un stat att de puternic nct s domine toate statele din sistem.
115

Escobar Arturo, Beyond the Third World: Imperial Globality, Global Coloniality and Anti-globalisation Social Movements, Third World Quarterly, Vol. 25, nr. 1, pp. 207230, 2004, http://abahlali.org/files/AEscobar2004.pdf. 116 Fallows James, The $1.4 trillion question, The Atlantic, ian./feb., 2008. 117 Friedman Milton, Capitalism i Libertate, Editura Enciclopedic, 1995., The New York Times Magazine,13.09.1970. Copyright @ 1970, The New York Times Company. 118 Hans Morgenthau Politics among Nations, p. 208 119 Keneth Waltz - Teoria politicii internationale, pp. 126-127
120

John Mearsheimer Tragedia politicii de forta, p.20

81

Prima trstur este c sistemul internaional este anarhic, alctuit din state independente, fr vreo autoritate deasupra lor121. A doua este c statele, n special marile puteri, dein o anumit capacitate militar, care le face reciproc periculoase, pericol care este potenat de cea de-a treia caracteristic: statele nu pot fi niciodat sigure de inteniile celorlalte state. A patra trstura a sistemului internaional este c, pentru state, securitatea, adic supravieuirea, este obiectivul fundamental, chiar dac la o prima vedere au obiective precum prosperitatea, pacea social s.a. n fine, cea de-a cincea caracteristic este ca statele sunt actori raionali, care sunt contiente de mediul lor si gndesc strategic despre cum sa supravieuiasc n acest mediu. ntr-un sistem descris de aceste cinci caracteristici, statele au de ales ntre trei modele de comportament122: 1) team; 2) self Heep sau auto-ajutorare si 3) maximizarea puterii. Dac statele mici sunt condamnate sa aleag unul dintre primele doua modele de comportament, pentru marile puteri, singura alegere raional este sa valorifice orice oportunitate de a-i spori puterea, ncercnd s ajung la situaia ideal: dobndirea hegemoniei. Parafrazndu-l pe Nichita Stnescu, nu cumva un guvern mondial a i aprut, devreme ce n-a aprut nc? Puterea nici nu mai aparine preponderent statelor. Din primele 100 de puteri economice ale lumii, 51 sunt corporaii multinaionale. Primele 200 de astfel de corporaii dein 28% din activitatea economic a lumii, iar primele 500 realizeaz 70% din comerul mondial. Ele sunt avangarda unei organizri darwiniene a politicii, n care toat lumea se lupt cu toat lumea i supravieuiete cel mai apt. La fel s-a ntmplat i cnd principatele feudale au devenit state. Acum, puterea trece preponderent dinspre acestea, dinspre politic, spre economic, spre finane, informaii i medii de comunicare. Produsele noii culturi se impun n special prin media, prin filme i prin publicitate. Un adevrat bombardament mediatic inoculeaz treptat, subliminal, valorile noii ere, programnd individul ntr-o manier hipnopedic, inculcndu-i-se gesturi, atitudini i comportamente potrivite. Aceasta ncepe nc din copilrie, cu ajutorul televizorului, calculatorului i al unei educaii adecvate i continu, desigur, la maturitate. n ficiunea lui Huxley, oamenii triesc o via secularizat (aceeai, timp de secole n.a.) i bine securizat. Orice urm de spiritualitate autentic, valorile i simbolurile sunt deturnate i distorsionate pn la grotesc, golite de sens i, pn la urm, nlocuite. Dei postmodernitii i dau dreptate lui Nietzsche i-l ignor pe Eminescu, se dovedete c Nietzsche, cel interpretat de postmoderniti, e pierztor, iar Eminescu ctigtorul nc ignorat. i asta se vede din rezultatul filosofrii lui Nietzsche: el a visat la apariia supraomului i a rezultat subomul sau omul recent postmodern. Att de apropiat de Nietzsche n critica vechii antropologii i a metafizicii, Eminescu se desparte de acesta decisiv. Piatra lor de hotar poate fi i critica epigonismului. Poetul romn d credit naintailor, iar nu epigonilor. Punctul de divergen este credina. (Eminescu e un gnditor profund cretin). Epigonii lui Eminescu sunt moderniti i, deopotriv postmoderniti. n orice caz, descretinarea Europei era privit de Eminescu ca pe cea mai mare catastrof istoric de la cderea Bizanului. Dimpotriv, lui Nietzsche ireligiozitatea modern i aprea ca tonic, nlturarea de ultim obstacol n calea libertii omului. (sau, mai degrab, aa apare Nietzsche n tlmcire postmodern). El n-a vrut s tie c pzitorul libertii omului e Dumnezeu, ci nu diavolul. El n-a vrut s tie nici de afirmaia lui Baudelaire, c viclenia cea mai frumoas a diavolului e s ne fac s credem c nu exist. A crezut c omul, prin sine , i poate pzi singur libertatea. Omul nu are nimic de pzit, fiindc Dumnezeu l-a creat liber.
121 122

Kenneth Waltz Teoria politicii internationale, pp. 88 - 93 John Mearsheimer Tragedia politicii de forla, pp. 27- 28.

82

Aadar traim intr-o epoca a descompunerilor, a incertitudinilor, a falselor ideologii, guvernat de globalizarea care afecteaza societatile umane de o manier complex i contradictorie. Daca ne raportam la procesul globalizrii mondiale i privim mondializarea prin succesiunea etapelor pe care le parcurge, putem afirma ca globalizarea practic, precede unificarea politic i social, iar aceasta precede unificarea, uniformizarea constiinelor. Lumea tinde n mod natural catre o unificare, dar din pacate ea reuseste cel putin pana in prezent sa se uneasca mai degraba in jurul unor false ideologii, al unor utopii, decat n jurul unei spiritualitati unice. S ne aducem aminte c, liberalismul a fost acela care a ignorat adevaratele finalitai ale competiiei feroce i ale ultramaterialismului. Iar ca o consecinta nefasta, n ultimele decenii, utopia liberala a infundat lumea in haos, impingand-o spre libera concurenta, far a construi insa, in prealabil, un sistem puternic de protectie care s fie n stare s mblanzeasc tendinele dominatoare si acaparatoare ale pietii. n plan spiritual, trim ntr-o lume care l-a dezinvestit pe Dumnezeu din funciile tradiionale i n care adeptii ateismului nlocuiesc transcendenta lui Dumnezeu cu Statul, iar Biblia cu noile norme europene, menite s ne indice cum s supravietuim n postmodernitate. Identitatile sunt tot mai fragilizate, noi raporturi de forta impun un nou tip de valori, raspandite de noi mijloace media care anunta crepusculul nationalismelor, protectionismelor si tuturor formelor de izolationism, n timp ce, n faa noastr se prefigureaz un viitor apartinand multiculturalismului, una dintre acele utopii ale secolului XXI, de care am vorbit pe parcurs. ntr-unul din eseurile sale Ovidiu Hurduzeu scria: ,,Logica economic a societii globale are nevoie de un om golit de substant ontologic, transformat cnd este pus in faa unui calculator, n simplu element bransat la o retea rizomic. Iat motivul pentru care sunt cultivate minoritaile, marginalii. Cultura si arta nu pot ramne imune la aceast persisten presiune pus de utopiile care ne alimenteaz, de cele mai multe ori prin mesaje subliminale, contiinele. Scriitorul, artistul, sunt cei care mai pot trage un semnal de alarm adresat celor de care depind marile decizii globale, un apel la preintampinarea dezastrului care i va include, n cele din urm, i pe ei. Astfel, nu pare deloc surprinzator ca, in aceste conditii, contraponderea religiei sa devina o constant tot mai marcant in viaa social-politic i spiritual. Confuzia, descurajarea i fatalismul, componente de baza ale noilor utopii, conlucreaz n disperata ncercare de a regsi un centru, orict de incert, care s confere sens i coerena acestor inscenri ale contemporaneitii.

Вам также может понравиться