Вы находитесь на странице: 1из 8

Modificari aduse de tratatul de la Maastricht n ceea ce priveste institutiile Uniunii Europene

Originalitatea sistemului Comunitatilor europene poate fi ntelesa numai lund n considerare componentele sale: structura institutionala; finantarea si ordinea juridica a comunitatilor cu modul ei de punere n aplicare de catre statele membre. Dupa Maastricht tabloul se schimba. Trat 323j95d atul creator al uniunii europene transforma Comunitatea Economica europeana n Comunitatea Europeana (vezi articolul G). celelalte Comunitati, Comunitatea europeana a Carbunelui si Otelului (CECA) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom) si pierd caracterele individualizante, fundamentndu-se n prima. Se naste astfel la 1 noiembrie 1993 un ansamblu de redistribuiri complexe avnd ca tinta transformarea CEE n pilonul principal tinnd nsa cont de particularitatile tratatelor fondatoare. Alaturi de acest pilon de sustinere care devine Comunitatea, se afla Politica Externa si de securitate Comuna (PESC) si Cooperarea n domeniul justitiei si al afacerilor interne. Se observa, n aceasta perioada o tranzitie ce priveste semnificatia termenilor de piloni. Daca n faza de nceput, prin pilonii Europei comunitare se facea referire la Comunitati (CEE, CECA, CEEA), acum importanta ultimelor doua a scazut considerabil n ceea ce priveste menirea de fundamente juridico-institutionale ale Europei comunitare, locul lor n vocabularul popular fiind luat de PESC si Cooperarea n domeniul justitiei si al afacerilor externe. Astfel, "piloni" ai UE nu mai sunt trei institutii ci o institutie si doua politici. Importanta acestui fapt este data de nlocuirea n constientul public a unor institutii, care orict ar fi de bune sunt tot impersonale, cu politici unde componenta personala, joaca n realitate un mare rol. Este mult mai dificila identificarea unui popor, a unei natiuni cu o institutie dect cu o politica. Calea astfel aleasa de puterea comunitara este menita sa mareasca gradul de identificare (si acceptare) a cetatenilor cu constructia comunitara. Nu toata lumea poate fi functionar ntr-o institutie comunitara dar cu siguranta, politica pot "face" toti. Revenind la constructia Comunitara trebuie spus ca particularitatea principala a Comunitatilor rezida n institutiile lor. Sa analizam modificarile care s-au produs dupa 1 noiembrie 1993 n ceea ce priveste autoritatile functionale a ceea ce acum numim Uniunea Europeana. Comisia Conform prevederilor Tratatului de Maastricht, comisia este un organ colegial care trebuie sa exprime "interesul general al Comunitatii". Ea este compusa din membrii "alesi n considerarea competentei lor generale si oferind toate garantiile de independenta" (formula articolului 157 al

tratatului CEE). Formularea din Tratatul de la Maastricht nu aduce schimbari dect n ceea ce rpiveste cea de-a doua conditie si anume: independenta membrilor trebuie sa fie ". dincolo de orice dubiu". Comisia era compusa din 17 membrii la momentul Maastricht, iar din 1995 (aderarea Austriei, Finlandei si Suediei la UE) n compozitia ei intra 20 de comisari. n acest organ colegial "marile" state (Franta, Germania, Italia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Spania) dispun de catre 2 comisari pe cnd statele mici de catre unul. Pentru a nu devia de la drumul democratiei, n componenta Comisiei intra reprezentanti ai fiecarui stat, "dar nu mai mult de doi" (art.157 al.1 paragraf II). n acelasi alineat, paragraful doi stipuleaza: "numarul membrilor poate fi modificat de hotarrea unanima a Consiliului". Exercitiul democratic poate crea uneori dificultati pentru activitatea organelor guvernate de acest principiu. Ne aflam ntr-o astfel de situatie aici, dispozitiile prezentate mai sus prezentnd o importanta particulara daca luam n considerare ca numarul comisarilor (deja depasind necesarul) va fi ntr-o continua crestere (din 1993-1995 de la 17 la 20, iar n continuare, prin aderarea altor state, si mai mare). Datorita impedimentului antrenarii unor discutii interminabile ntre comisari pentru diviziunea atributiunilor n cadrul Comisiei, se pot realiza minusuri semnificative n ceea ce priveste rezultatele activitatii Comisiei si celeritatea de actiune. Pentru a reduce efectele negative ale acestui fapt, tratatele autorizeaza Consiliul, daca prezinta vointa unanima, sa modifice (in concreto sa reduca) numarul de comisari, fara a mai urma procedura de revizuire instituita de Tratatul de la Maastricht. Modificari profunde sunt aduse de Tratatul de la Maastricht n ceea ce priveste Comisia prin articolul 158. Cel putin pe hrtie, este modificat modul de desemnare a membrilor Comisiei. Pna la Maastricht, desemnarea revenea guvernelor statelor membre (articolul 158 tratatul CEE). Dupa Maastricht, articolul 158 pastreaza puterea de a desemna membrii Comisiei n minile guvernelor statelor membre. Dar, n acelasi timp da Parlamentului European un drept de a respinge pe cei desemnati. Acest drept poate fi invocat n doua momente ale procedurii. si anume: 1. statele membre consulta Parlamentul n ceea ce priveste persoana pe care intentioneaza sa o numeasca Presedinte al Comisiei (articolul 158, al.2, paragraf 1); 2. dupa aceasta etapa, (conform articolul 158, al. 2, paragraf 2) guvernele statelor membre, consultndu-se cu persoana nominalizata la functia de Presedinte, vor nominaliza celelalte persoane din componenta Comisiei, apoi toti sunt supusi como corpus unui vot de aprobare al parlamentului. n urma acestuia presedintele si ceilalti membri ai Comisiei "vor fi numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre" (articolul 158, al. 2, paragraf 3).

Aceste dispozitii au ca scop limitarea (cel putin pe hrtie) a puterii Consiliului n profitul Comisiei. Alegerea comisarilor trecnd astfel din mna sefilor de stat si guvern, n mna unui organism care exprima mai detaliat vointa cetatenilor europeni. Pna la momentul Maastricht, Comisia detinea functia de propunere normativa ca pe un monopol n cadrul institutiilor comunitare1[1]. Prin abrogarea articolului 149 paragraf 1 al Tratatului CEE, Tratatul de Maastricht, aduce o atenuare a monopolului de propunere al Comisiei. Astfel, daca nainte, Consiliul de Ministrii nu putea anihila propunerea Comisiei dect prin vot unanim, de acum acest lucru este posibil si fara unanimitate. Pe de alta parte, orice amendament formulat de Parlament dar care nu are acordul Comisiei nu poate fi retinut de Consiliu dect n urma votului n unanimitate (articolul 189 B, Tratatul de la Maastricht). Comisia poate fi obiectul unei motiuni de cenzura din partea Parlamentului, iar daca voturile vor fi n proportie de 2/3 "pentru" se demite Comisia. De la 17 noiembrie 1993 Comisia Comunitatilor se numeste Comisia Europeana. Consiliul de ministri Conform articolului 145 CEE, Consiliul de ministri are urmatoarele functii: asigura coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre si dispune de o putere de decizie. "Consiliul reprezinta toate statele membre. Ca organ interguvernamental exprima legimitatea statala a Comunitatilor"2[2]. Consiliul de ministri este institutia unde interesele statelor membre se ntlnesc si se stabilesc de obicei ntr-un compromis. El este instanta legislativa; adopta regulamentele si directivele care fixeaza cadrul vietii comunitare si armonizeaza legislatiile. n componenta Consiliului intra cte o persoana delegata de guvernul fiecarui stat membru. Uneori, guvernele sunt reprezentate de un nalt functionar3[3]. Deliberarile n Consiliul de Ministri sunt etape ntr-o procedura lunga si complicata care implica: elaborarea propunerii de catre Comisie; prezentarea catre Consiliul de Ministri; prezentarea catre Comitetul Economic si Social si mai ales Parlamentului European; examinarea propunerii de catre un grup de lucru al Consiliului; dezbateri n Comitetul Reprezentantilor Permanenti; retrimiterea catre Consiliu a textului modificat, amendat de Parlament si eventual decizia Consiliului. n urma modificarilor aduse de Tratatul de la Maastricht prin articolul 189

1 2 3

B, e necesara codecizia Consiliului si Parlamentului pentru tot ce are de-a face cu armonizarea legislatiilor. n cadrul Consiliului, Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER), format din ambasadori ai statelor membre pe lnga Comunitati, are, conform articolului 151 Tratatul de la Maastricht, datoria de a pregati lucrarile Consiliului. De la 8 noiembrie 1993, Consiliul de Ministri se numeste "Consiliul Ministrilor Uniunii Europene". Consiliul European Conform articolului D din Tratatul de la Maastricht, Consiliul European trebuie sa dea Uniunii dinamismul necesar pentru dezvoltarea sa si sa defineasca liniile directoare generale ale acesteia. CE reuneste sefii de stat sau de guvern ale statelor membre si Presedintele Comisiei. Ei pot fi asistati de ministrii Afacerilor Externe ai statelor membre si de un membru al Comisiei. Consiliul European trebuie sa prezinte Parlamentului un raport dupa fiecare ntlnire si un raport anual asupra progresului atins de Uniune. Consiliul European poate fi definit ca fiind instanta politica suprema a Europei unite. Cmpul lui de competenta este practic nelimitat, el poate evoca la fel de bine dosarele comunitare ca si chestiunile de politica externa (cooperare politica) sau chiar alte afaceri. Afirmarea Consiliul European modifica ntregul echilibru institutional al Comunitatii. Desi are o legitimitate incerta n comparatie cu celelalte structuri comunitare, orientarile si declaratiile Consiliului European materializeaza o Europa unita, fondata pe concentrarea interstatala. Revenind la articolul D al Tratatului de la Maastricht, Consiliul European se poate considera, ca si Comisia, guvern al Comunitatii. Parlamentul European Adunarea europeana nu a primit la crearea ei nici una din cele doua puteri care nca din Evul Mediu perimt parlamentelor nationale sa se afirme: votul asupra impozitelor si asupra responsabilitatii guvernamentale(chiar daca Tratatul CEE prevede procedura unei motiuni de cenzura mpotriva Comisiei). Pe parcursul timpului atributiile Parlamentului European se extind dar fara a reda o imagine clara a rolului sau. De aici o acumulare complicata de competente. Astfel, pna la Tratatul de la Maastricht, puterea esentiala a Parlamentului European are n vedere bugetul (ultimul cuvnt n privinta cheltuielilor neobligatorii, drept de respingere). n ceea ce priveste adoptarea normelor, ne aflam n fata a cinci proceduri: avizul, stabilit de tratatele anilor 50 este cerut pentru propunerile Comisiei; concertarea ntre Adunare, Consiliu si Comisie, instituita n 1975 pentru actele comunitare avnd implicatii financiare notabile, lasnd

Consiliul ui ultimul cuvnt; avizul conform, introdus prin Actul Unic (1986), necesar pentru adeziunile si asocierile statelor terte; cooperarea, aplicabila pietei interioare si politicilor comune si genernd un du-te-vino ntre Parlament si Consiliu, acesta din urma putnd contrabalansa Parlamentul numai prin votul unanim; n final codecizia, prevazuta de Tratatul de la Maastricht si reclamnd pentru un ansamblu de decizii esentiale acordul comun al Consiliului si Parlamentului European. Tratatul de la Maastricht, intrat n vigoare la 1.11.1993, reprezinta o etapa importanta n recunoasterea pozitiei si rolului Parlamentului European. Spre exemplu, articolul 138 aliniat 3 al Tratatului CEE prevedea ca Parlamentul elaboreaza "proiecte n vederea permiterii alegerii prin sufragiu universal direct printr-o procedura uniforma n toatea statele membre", n timp ce pentru a sublinia caracterul autentic european al scrutinului , Consiliul, adoptnd n unanimitate dispozitiile necesare recomanda adoptarea lor de catre statele membre conform regulilor lor constitutionale. Tratatul de la Maastricht, modificnd acest articol , stipuleaza ca dispozitiile vor fi primite de Consiliu dupa acordarea avizului conform dat de Parlamentul European care se pronunta cu majoritatea membrilor. La fel, Tratatul de la Maastricht, n articolul 138A, statueaza ca " partidele politice de nivel european sunt importante ca factor de integrare n snul uniunii". Printre aceste inovatii diverse , viznd sa promoveze controlul democratic n snul Uniunii Europene, figureaza si crearea unui mediator european, numit de Parlamentul European si abilitat sa primeasca plngerile provenite de la orice cetatean al uniunii si de la orice presoana fizica sau juridica rezidenta ntr-un stat membru si relative la cazruiri de proasta administrare n activitatea institutiilor sau organelor comunitare.4[4] Cele doua mbunatatiri fundamentale sunt consultarea asupra alegerii Presedintelui Comisiei, precum si votul de aprobare a acestui organ colegial, odata ce a fost constituit 5[5] ; procedura de codecizie6[6] : ntreg proiectul textului referitor la aceasta procedura - extrem de complextrebuie, pentru a intra n vigoare sa fie adoptat n aceiasi termeni de catre Consiliu si de catre Parlamentul European- stabilidu-li-se astfel calitatea de legislative. Curtea de Justitie Comunitatea Europeana este definita ca o comunitate a dreptului, adica o constructie fondata pe texte (tratatele fondatoare) , supusa unor regului si proceduri n cadrul carora statele membre dar si ntreprinderile si indivizii sunt constrnsi sa actioneze. Dreptul este o limita si n acelasi timp un instrument. Aceaste caracteristici ale dreptului formeaza unul din elementele care 4 5 6

explica rolul esential al Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene care "asigura respectul dreptului n interpretarea si aplicarea " tratatelor7[7] . Curtea de justitie se compune din 15 judecatori, ea judeca n sesiune plenara dar poate forma camere compuse din trei, cinci sau sapte judecatori pentru anumite situatii.8[8] Ea este asistata de opt Avocati Generali. Acestia au datoria de a pune concluzii motivate n cazurile aduse n fata Curtii. Judecatorii si Avocatii Generali sunt alesi ca persoane a caror independnta este dincolo de orice dubiu si care au calificarea ceruta pentru a ocupa cele mai nalte functii n tarile lor sau sunt jurisconsulti a caror competenta este recunoscuta. Numirea lor se face de comun acord de catre guvernele statelor membre pentru o perioada de sase ani. Judecatorii si alege din rndul lor un presedinte pentru o perioada de trei ani. Curtii de Justitie i-a fost atasat prin Actul Unic European un Tribunal de Prima Instanta. Acesta elibereaza Curtea de contenciosul "tehnic". n aceasta categori intra n principal litigiile dintre Comunitati si functionarii lor dar si litigiile privitore la concurenta precum si cele care apar n aplicarea Tratatului CECA. Tratatul de la Maastricht confirma pozitia si rolul Curtii de Justitie (care devine Curtea de Justitie a Comunitatii) precum si pe cele ale Tibunalului de Prima Instanta. n ceea ce priveste Curtea, noutatea majora pe care o aduce Tratatul se refera la executarea hotarrilor sale de catre statele membre (modificare a articolului 171 al Tratatului CEE ). Statele sunt cele care asigura executarea deciziilor Curtii. Aceste decizii le pot interzice de exemplu sasi modifice legislatia sau reglementarile lor. De aici rezulta introducerea, n Tratatul de la Maastricht, a unei proceduri care permite Comisiei , n caz de neexecutare partiala sau totala a unei hotarri, sa sesizeze Curtea de Justitie si sa ceara plata unei sume forfetare sau a unei amenzi de catre statul vinovat. Curtea de Conturi Curtea de Conturi a Comunitatilor Europene a fost creata prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975. Initiativa crearii ei a apartinut Parlamentului. Ea a nlocuit Comisia de control nfiintata prin Tratatele CEE si EURATOM si Comisarii (delegatii) pentru conturi prevazuti de Tratatul CECA. Prin activitatea pe care o desfasoara, Curtea de Conturi urmareste scopuri financiare realiznd controlul financiar. Ea nu este o jurisdictie, neputnd fi sesizata nici de statele membre si nici de ntreprinderi sau particulari.

7 8

n ceea ce priveste Curtea de Conturi, Tratatul de la Maastricht aduce schimbari de maxima importanta. Odata cu intrarea n vigoare a tratatului, Curtea este inclusa n rndul institutiilor Comunitatii Europene. n componenta acestui organ colegial intra 15 membrii numiti pe o perioada de 6 ani de catre Consiliu, cu unanimitate de voturi, dupa consultarea Parlamentului. Institutia este un organ credibil si eficace, unul din motive fiind faptul ca membrii sai sunt asistati de un mare numar de colaboratori cu nivel nalt da calificare (1/3 dintre ei au categoria A)9[9]. Competentele Curtii de Conturi sunt foarte largi. Se ocupa cu examinarea aspectelor de legalitate si regularitate a totalitatii veniturilor si cheltuielilor celor trei Comunitati, indiferent ca sunt sau nu bugetare. Controlul exercitat de Curte nu se extinde si asupra bunei gestiuni financiare a operatiunilor. n masura n care institutiile si statele membre au beneficiat si folosit fonduri comunitare, atributiunile de control ale Curtii se extind si n aceste domenii. Ea joaca un dublu rol. Pe de o parte asista autoritatile bugetare (Consiliul si Parlamentul European), n special Parlamentul pentru materializarea propriului drept de control politic n domeniul executarii bugetului, colabornd ndeaproape cu Comisia de control bugetar a acestuia. Pe de alta parte Curtea de Conturi are responsabilitatea exercitarii controlului permanent al conturilor. Aspectul esential care o apropie de celelalte institutii ale Comunitatilor este faptul ca ea exercita acest control n mod autonom. Atributiile Curtii se concretizeaza n rapoarte anuale, elaborate dupa ncheierea exercitiului financiar. Poate prezenta din proprie initiativa rapoarte speciale privitoare la unele probleme particulare. Banca Centrala Europeana si Sitemul de Banci Centrale Europene O institutie noua, de maxima importanta pentru UEM si pe cale de consecinta pentru euro, este Banca Centrala Europeana care mpreuna cu bancile centrale ale statelor membre reprezinta sitemul de banci centrale europene. Astfel, politica monetara si de schimb va fi condusa ntr-o maniera uniforma la nivelul UME. Dispozitiile tratatului, cu privire la politica monetara prevad pentru etapa finala a UEM stabilirea irevocabila a cursului de schimb, introducerea unei monede unice si crearea unui sitem european de banci centrale(SEBC), care va fi format dintr-o Banca Centrala Europeana (BCE) si bancile centrale ale statelor membre. Organele de decizie ale SEBC vor fi independente n realizarea obiectivelor lor avnd misiunea de a stabili si pune n scena politica monetara a Comunitatilor. Acest lucru va trebui, nainte de toate sa conduca la ndeplinirea

obiectivului stabilitatii preturilo si sa sustina, n acelasi timp politica generala a Comunitatilor, unica, n masura n care va fi posibil, fara a dauna realizarii obiectivului de mai sus. Modalitatile referitoare la SEBC si BCE sunt stabilite n statutele anexate sub forma de protocolae la tratat si au aceeasi forta juridica cu a tratatului nsusi. Numai anumite dispozitii, n deosebi de ordin tehnic, pot fi modificate de catre Consilui cu acordul Parlamentului european n cadrul unei proceduri simplificate fara a fi necesara ratificarea de catre statele membre.10[10] n cea de-a dioua etapa a UEM statele membre trebuie sa se asigure de compatibilitatea legislatiei lor nationale cu tratatul si cu statutul SEBC, n particular, n materie de independenta fata de BCE. n aceeasi masura ele trebuie sa faca progrese semnificative n privinta convergentei economiilor lor, trecerea la a treia faza fiind subordonata celor patru principii de convergenta aratate de tratat. BCE era o idee care astepta sa razbata. Pentru prima oara a fost mentionata la summit-ul de la Hannovra n 1988 dar forma finala si functiile au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht. De fapte structura BCE a fost stabilita n aceeasi zi n care a fost conceputa, BCE fiind aproape o copie fidela a Bundesbank. Aceasta, adaugat la faptul ca sediul BCE va fi la Frankfurt nu au fost niciodata puse la ndoiala, pentru ca reprezinta prtul participarii germaniei la UEM. Cum va functiona BCE? Va avea un corp conducator format din guvernatorii bancilor centrale din statele membre ale UEM. Atributia lor principala va fi sa stabileasca politica monetara. BCE va avea deasenmenea un comitet executiv la Frankfurt, care va fi responsabil de actiunea cotidiana a bancii si care va participa n corpul conducator. n luarea deciziilor de politica monetara, fiecare guvernator va avea un vot egal cu al celorlalti si la fel vor avea si membrii comitetului executiv. Banca centrala va avea legaturi cu tarile membre UE care nu participa la UEM printr-un consiliu general al BCE compus din guvernatorii bancilor centrale din toate cele 15 state membre. Acest consiliu general va face posibila cooperarea BCE cu nemembrii UEM care n timp vor adopta moneda unica. Majoritatea tarilor care nu participa la UEM vbor fi legate de noua moneda printr-un mecanism de schimb nou lansat la 01.01.1999 . BCE poate interveni pentru a sustine monedele externe UEM dar va fi obligata sa se retraga daca aceasta actiune intra n contradictie cu obiectivul ei primar: stabilitatea preturilor.

10

Вам также может понравиться