1. 2. Pregtirea ctre reconstituirea faptei.

Regulile principale ale reconstituirii n cursul cercetarii unor cauze apare necesitatea reconstituirii savirsirii intregii fapte sau a uneia din imprejurarile acesteia. Aceasta activitate de tactica criminalistica permite verificarea probatoriului administrat i chiar obinerea unor probe noi. Decizia de a proceda la reconstituire va fi precedata de o analiza a avantajejelor i utilitatii acestei activitati, asigurarea tehnico-materialanecesara, eventualele probleme de ordin social i personal pe care le-ar putea crea, ct i progresul pe care il poate aduce cauzei. Reconstituirea se va face sub conducerea anchetatorului, asigurand i prezenta celor ale caror declaratii se verifica, persoanele implicate n activitatea verificata ( autorul victima, experti ). Victima va fi inlocuita cu o alta persona de aceeasi costitutie fizica dac exista temerea ca participarea ar putea sa-i produca emotii puternice generate de retrairea evenimentelor. dup ajungerea la locul reconstituirii, se verifica starea generala, asigurarea pazei, limitarea accesului strainilor, prezenta martorilor asistenti. Dac urmeaza a se reconstitui imprejurari complexe sau vor exista mai multe variante ale faptei ce urmeaza a fi reconstituite, se recomanda mai ales anchetatorilor cu mai puin experien s intocmeasc un plan al activitatii . Pentru fiecare secvena n parte se vor asigura conditiile de reluare artificiala, procedndu-se la atatea reluari cte se apreciaza ca necesare. Persoanele vor fi aezate conform relatrilor. Atunci cind exista mai multe variante prezumtive privind pozitiile i distantele, se vor reconstitui toate aceste variante separat. n situatiile n care exista mai multi autori, complici etc, care participa impreuna la reconstituire se recomand a se lsa acestora o relativ libertate de miscare. Astfel, fptuitorii arestai ori reinui nu vor fi tinuti inctuai impreun, evitnd astfel atitudini pasive sau rezultate eronate. La reconstituirea unui omor deosebit de grav, complicele a fost lasat nctusat alaturi de autor, iar n faa instantei acesta a folosit aceasta imprejurare pentru a sustine ca a avut doar o atitudine pasiva la realizarea reconstituirii, diferit de imprejurrile reale, n care nu ar fi putut interveni pentru salvarea victimei. Infractorul aflat n stare de arest nu va fi inut pe timpul reconstituirii inctuat nici de organele de escorta i paza, de oarece i n acest caz ar putea ulterior obiecta ca nu a putut actiona diferit i nestnjenit, existnd i posibilitatea de a ascunde unele micri sau aciuni svrite la comiterea faptei. Rezultatele reconstituirii se consemneaza n procesul verbal, fiind fixate i prin fotografiere. Se recomanda retinereactmai amanuntita a desfasurarii. Vor fi descrise metodele aplicate, mijloacele tehnice utilizate, modul desfasurarii, persoane participante, actiuni executate i de ctre cine, dac s-a repetat secventa i de cate ori. De asemenea vor fi consemnate eventuale discutii cu privire la fiecare reproducere n parte, observatii ale participantilor, modul de fixare al reconstituirii (foto, video). 3. Asistena tehnico-criminalistic a descoperirii infraciunilor 4. Fazele interogrii: Etapa introductive ; Relatarea libera; Relatarea dirijata sau intrebare-raspuns; Documentarea interogarii sau fixarea procesului si rezultatelor interogarii. Caracteristica criminalistic a escrocheriei, obiectul atentrii i modurile principale de operare ale infractorilor 6. Aciunile de urmrire penal: noiunea, clasificarea i participanii Aciunile de urmrire prevzute de legislaia procesual n vigoare - prezint o parte component a activitii de urmrire penal, care sunt orientate la descoperea, fixarea, acumularea, verificarea si aprecierea probelor n scopul constatrii circumstanelor svririi infraciunii. Aciunile de urmrire cu excepia cercetrilor la faa locului potrivit - art. 118 CPP, pot fi petrecute numai dup intentarea procesului penal. LPP veche, pentru marea majoritate a aciunilor de urmrire prevedea prezena martorilor asisteni la petrecerea lor, codul nou aceast nu prevede. Despre mersul i rezultatele aciunilor de urmrire petrecute se ntocmete un proces-verbal, care este semnat de toate persoanele participante i prezente la efectuarea aciunea respectiva. Procesul-verbal al aciunilor de anchet cu excepia procesului-verbal de interogare const din 3 pari i anume: - partea introductiv - ce ncepe de la denumirea procesului-verbal, unde se indic locul, data, luna, anul
5.

ntocmirii, ora, minutele cnd a fost nceput aciunea de anchet, ora, minutele terminrii aciunii. - partea descriptiv - se descrie procedura i rezultatele aciunii petrecute fcnd trimiterile respective la art. CPP, care prevd i permit petrecerea acestei aciuni de urmrire; - partea - final (rezolutiv) - n care se indica, c procesul-verbal a fost citit tuturor participanilor, se menioneaz c coninutul procesului-verbal corespunde aciunii petrecute i rezultatelor obinute, despre care fapt participanii i prezenii i depun semntura. Aciunea de urmrire: Cercetarea (examinarea)- legislaia penal n vigoare prevede urmtoarele tipuri de cercetri examinri:- cercetarea la faa locului art. 118;- examinarea obiectelor al. 3 art. 118;- examinarea documentelor al. 4 art. 118;- examinarea cadavrului art. 120; - examinarea corporal art. 119; Aciunea de urmrire - INTEROGAREA Interogarea sau declaraiile - este cea mai rspndit aciune de urmrire, care n acelai timp e i destul de complicat. Declaraiile, sunt informaiile orale sau nscrise, date n cadrul procesului penal de ctre persoan, care au importan pentru justa soluionare a cauzei. LPP prevede urmtoarele tipuri de interogare audiere: - interogarea bnuitului - art. 104 CPP;- interogarea nvinuitului - art. 104 CPP;- interogarea martorilor - art. 105 - 110 CPP;interogarea parii vtmate - art. 111 CPP;interogarea i audierea prii civile i prii civilmente responsabile art. 112 CPP. Confruntarea - art. 113 CPP - prezint interogarea simultan a 2 persoane anterior interogate n depoziiile crora sunt prezente contradicii eseniale. Prezentarea spre recunoatere art. 116 - 117 CPP, potrivit legislaiei n vigoare pot fi evideniate urmtoarele tipuri de prezentri spre recunoatere:- a persoanei vii; - a persoanei dup fotografie; - a obiectelor; - a cadavrului; Ridicarea de obiecte i documente se petrece conform - art. 126, 127, 128 CPP organul de urmrire penal este n drept s ridice obiectele sau documentele care au importan pentru cauza penal dac probele acumulate sau materialele de investigaie operative indic exact locul i persoana la care se afl acestea. Percheziia este o aciune de urmrire penal, care const n cercetarea forat a ncperilor, a mijloacelor de transport, loturilor de pmnt, a unor persoane, mbrcmintea acestora i lucrurilor personale n scopul depistrii i ridicrii izvoarelor de probare i a informaiilor de orientare care au o importan pentru justa soluionare a cauzei penale. VERIFICAREA DECLARAIILOR LA LOCUL INFRACIUNII Reconstituirea faptei - art. 122 CPP Organul de urmrire penal din oficiu sau la cererea participanilor, precum i n instana de judecat, considernd c este necesar pentru verificarea i precizarea unor date, pot proceda la reconstituirea integral sau parial a faptei la faa locului. SECHESTRUL AVERII Expertiza art. 142-153 CPP art. 143 CPP enumera cazurile de petrecere obligatorie a expertizei, pentru petrecerea expertizei organul de urmrire penal ntocmete o ordonan despre numirea expertizei, ea poate fi numit din oficiu ori la cererea prilor. Fiecare dintre pri are dreptul s recomande un expert pentru a participa la efectuarea expertizei. Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativ Organul de urmrire penal este n drept s colecteze mostre care reflect particularitile omului viu, cadavrului, animalelor, substanei, obiectului dac investigaia lor are importan pentru cauza penal. Reinerea - art. 165-174 CPP, constituie reinere privarea persoanei de libertate, pe o perioad scurt de timp, dar nu mai mult de 72 de ore n locurile i condiiile stabilite de lege. 7. Efectuarea expertizelor criminalistice la cercetarea omorului 8. Noiunea i obiectul criminalisticii Criminalistica este tiina investigrii infraciunilor n scopul descoperirii i preveniri lor. Sarcina ei primordial const n aceea ca prin analiza realizrilor de ultim or a progresului tehnico-tiinific i generalizrii experienei pozitive a activitii organelor de anchet, a practicii judiciare i de expertiz s elaboreze metode, mijloace i procedee eficiente de descoperire i cercetare a faptelor penale. Ca tiin, criminalistica are un dublu obiect de studiu: legitile realitii obiective ce se manifest cu ocazia comiterii infraciunilor, precum i cele ce determin descoperirea, cercetarea si prevenirea lor.

Apariia urmelor i altor surse de informaie cu semnificaie criminalistic poart un caracter universal, constant, repetabil i indispensabil, supunndu-se legitilor obiective comune oricrui proces de reflectare a diverselor activiti, inclusiv i celor ilicite. Pentru ca aceste urme, depistate n cursul cercetrilor s devin probe judiciare, ele trebuie strnse, examinate, evaluate i administrate conform cerinelor legii procesual penale. Aceste operaiuni se supun la fel unor legiti studiate de criminalistic. Deci, criminalistica poate fi definit ca o tiin ce studiaz legitile activitii infracionale, a mecanismului de reflectare a faptelor penale n sursele de informaie precum i cele ce determin activitatea de investigaie a acestor fapte, cunoaterea crora servete drept baz de elaborare a metodelor i mijloacelor de descoperire, cercetare i prevenire a infraciunilor. Aceasta i constituie funcia principal a criminalisticii, utilitatea ei practic. 9. Fixarea i ridicarea armelor de foc. Msurile de securitate in cadrul manipulrii armelor de foc. Pachetarea in vederea trimiterii la expertiz Arma de foc adeseori ramane la fata locului, alteori infractorii dupa savarsirea infractiunii arunca arma in zona campului infractional (rapa, groapa si alte locuri). Iata de ce anchetatorul trebuie sa examineze minutios aceste locuri utilizand la necesitate si diverse dispozitive cu magneti, precum si detectoare de metale. Locul descoperirii armei se studiaza atent pentru a detecta urme de incaltaminte, de picioare, de transport, mucuri de tigara s.a. Pe arma, in special pe cocos, pe partile metalice ale monsonului si altor mecanisme, pot fi depistate urme digitale. In procesul-verbal al cercetarii locului faptei se fixeaza minutios locul descoperirii armei, pozitia ei raportata la obiectele masive din imediata apropiere, se descrie detaliat aspectul exterior si pozitia mecanismului de dare a focului (daca este inchis, daca cocosul este lasat in jos). pentru a evita o impuscatura accidentala este contraindicat sa manipulam cu arma in sensul apasarii pe tragaci. Dupa aceasta urmeaza ca arma sa fie descarcata. In aceste scopuri se scoate incarcatorul, mai apoi se trage monsonul, verificandu-se daca in camera de detonare n-a ramas vreun cartus. Cercetarea exterioara a armei cuprinde fixarea tuturor particularitatilor de constructie, deteriorarile, precum si impuritatile ce sunt descoperite. La fel trebuie de stabilit tipul si marca armei, calibrul, numarul de serie si alte insemne de fabricatie. Se stabileste starea peretilor canalului tevii: daca acestea sunt fumezate si intensitatea afumarii, prezenta ruginei si a altor murdarii. In mod obligatoriu trebuie sa se fixeze prezenta sau lipsa mirosului de praf ars, ceea ce este important pentru a determina vechimea impuscaturii. Daca este temei de a presupune ca la fata locului au fost efectuate mai multe impuscaturi este indicat a cauta toate gloantele aflate in campul infractional. In masura posibilitatilor proietilul se ridica impreuna cu obiectul lovit de glont sau cu o parte a lui. Daca acest lucru este imposibil de realizat atunci proiectilul se extrage din obstacol, dandu-se atinte ca suprafata acestuia sa nu fie deteriorata. Obiectul - tinta deteriorat la fel se cerceteaza minutios. Se stabileste pozitia acestuia fata de lucrurile di jur, destinatia si materialul din care este fabricat, precum si alte particularitati. Este indicat a cerceta minutios orificiul si zona din vecinatatea lui, intrucat aici pot fi depistate indicii impuscaturii de la mica distanta. In cadrul pachetarii obiectului cu urmele de impuscatura, orificiul se acopera cu o bucata de stofa curata care se prinde de acest obiect astfel, incit sa-l protejeze cu siguranta. Obiectele-tinta ale impuscaturii fabricate din materiale capitonate trebuie rasucite in asa fel ca orificiul sa ramina inauntru. Pentru a determina directia impuscaturii mai intai trebuie de stabilit fatada obstacolului, mai apoi unghiul sub care proiectilul a lovit tinta. In cadrul cercetarilor urmelor impuscaturii uneori se deschid posibilitati de a se stabili consecutivitatea aparitiei leziunilor produse victimei sau a deteriorarilor pricinuite obstacolului. Unul din indicii siguri ai acestei operatiuni este prezenta inelului de stergere si metalizare slab pronuntat in jurul orificiului de intrare de la prima impuscatura (ea fiind produsa din teava curatita) in comprataie cu urmele produse de impuscaturile ulterioare. Un alt semn il constituie depunerile de unsoare pe marginile sau in jurul orificiului de intrare in urma primei impuscaturi din arma cu teava curatita si unsa. Examinarile facute in radiatii ultraviolete fixeaza pete luminiscente in jurul orificiului de intrare in forma de inel pe marginea gaurilor cercetate. Uneori insa daca au fost folosite cartuse unse abundent, depunerile circulare de unsoare pe marginile orificiului de intrare pot fi depistate in fiecare din aceste urme. Un al treilea indicator il prezinta gradul de hemoragie de-a lungul canalelor de ranire. De regula, peretii

canalului de la prima rana sangereaza mult mai accentuat decat canalele ranilor rezultate din impuscaturile ulterioare. Expertiza balistico-judiciara constituie una din cele mai raspandite expertize criminalistice, obiectele careia sunt: arme de foc, munitii, obiecte-tinta cu urme de impuscatura. Intrebarile care se pot pune expertului criminalist-balistician se pot referi la: modelul, seria si calibrul armei; starea sa tehnica; posibilitatea de autodeclansare a focului; tipul de munitie folosita; existenta urmelor suplimentare ale tragerii; distanta si directia de tragere; daca tuburile si proiectilele gasite la locul faptei sau in corpul victimei au fost trase cu arma suspectata etc. Pe categoria de astfel de dosare penale se dispun si expertize complexe, spre exemplu, balistico-judiciara si fizico-chimica. O atentie sporita se acorda pregatirii si prezentarii materialelor pentru expertiza, luandu-se si masuri de securitate la manipularea cu obiectele in litigiu. In astfel de cazuri se efectueaza, de asemenea, si verificarea glontilor si tuburilor dupa evidentele criminalistice si colectiile de glonti si tuburi ridicate de la locurile nedescoperite pentru a preciza daca arma incriminata n-a fost folosita la savarsirea altor crime. 10. Caracteristica criminalistic a infraciunlor de jaf. Situaiile tipice de urmrire penal, versiunile. 11. Sistemul, sarcinile i structura criminalisticii Criminalistica ca tiin este alctuit tradiional din patru compartimente: teoria general a criminalisticii, tehnica criminalistic, tactica criminalistic, metodica criminalistic, toate, n unitatea lor, constituind suportul tiinific n lupta contra criminalitii. Criminalistica cuprinde 4 compartimente: 1)Teoria General a criminalisticii 2)Tehnica criminalistic 3)Tactica crim. 4)Metoda crim. Teoria general este baza metodologic a tiinei n totalitate. Ea cuprinde cunotine privind obiectul criminalisticii, scopurile i sarcinile concrete, stabilete locul i legtura ei cu alte tiine. Deci, teoria general a criminalisticii constituie un sistem de principii conceptuale, noiuni i categorii, definiii i conexiuni ce privesc tiina n ansamblu. Prile constituente ale tiinei n cauz se fondeaz la rndul lor, pe principii i metode concrete de cercetare a fenomenului delicvent. Tehnica criminalistic cuprinde un ansamblu de teze tiinifice i tehnici (n cea mai larg accepie a cuvntului), procedee i metode destinate colectrii, examinrii i utilizrii probelor. Fundamentul acestui compartiment l formeaz datele unui rnd de tiine att tehnice, ct i naturale, de aceea termenul folosit pentru ntitularea acestui compartiment tehnica criminalistic are un caracter oarecum convenional, ns este unanim acceptat de savanii i practicienii de profil. Tactica criminalistic constituie, de asemenea, un sistem de teze tiinifice n baza crora se elaboreaz diferite reguli de organizare i planificare a urmririi penale, precum i procedee de realizare cu maximum de eficien a diferitelor aciuni de anchet (cercetarea la faa locului, interogarea, percheziia etc.). Tactica se bazeaz pe experiena pozitiv a practicii judiciare, avnd menirea s adapteze la necesitile actului concret de investigaie preconizrile psihologiei judiciare, logicii, eticii profesionale, tiinei despre organizarea muncii ,a. O atare tactic asigur aplicarea cu maximum de randament a metodelor i mijloacelor tehnice n cadrul cercetrilor, marcnd astfel legtura strns ntre tehnica i tactica criminalistic. Metodica criminalistic (metodica cercetrii anumitor categorii i grupuri de infraciuni) include un ansamblu de recomandri i indicaii metodice, validate tiinific i aprobate n practic, ce privesc cercetarea crimelor de omor, a violurilor, furturilor, tlhriilor, accidentelor de circulaie .a.m.d. Deci, sistemul de metodici particulare scoate n eviden trsturile specifice de cercetare ale anumitor categorii i grupuri de infraciuni determinate de natura faptelor, modul concret n care acestea se svresc i alte mprejurri de fapt. Sarcina general este, fr ndoial, asistena tiinific i sprijinul organelor de drept n activitatea profesional de combatere a criminalitii. Coninutul ei poate fi precizat prin formularea sarcinilor speciale:

analiza legitilor obiective ce fac temelia obiectului criminalisticii, dezvoltarea de mai departe a teoriei generale i a celor particulare ca condiie necesar pentru lrgirea bazelor teoretice i sporirea eficacitii practice a recomandaiilor ei; elaborarea noilor metode i mijloace de colectare, examinare, evaluare i utilizare a probelor i perfecionarea celor existente; elaborarea i desvrirea bazelor organizatorice, tactice i metodice ale anchetei preliminare i a dezbaterilor judiciare; studierea criminalisticii rilor dezvoltate, implementarea experienei pozitive a acestora n practica de descoperire i prevenire a infraciunilor comise n ara noastr. Evoluia tiinei n cauz n mare msur este impulsionat de dinamica i structura criminalitii actuale aflate mereu n fluctuaie ca rezultat al schimbrilor n societate. De aici deriv i necesitatea soluionrii unor sarcini concrete ce privesc realizarea a noi cercetri tiinifice n direcii devenite la ora actual prioritare, precum: Asistena tehnico-criminalistic a combaterii crimei organizate i corupiei; Aspecte procesuale, tactice, organizaionale de lupt contra narcomaniei, lurii de mit, contrabandei, traficului de fiine vii, terorismului, banditismului, omorului la comand, infraciunilor informatice, economice, ecologice etc.; Implementarea unor noi sisteme automatizate de nregistrare penal, de eviden criminalistic, de programare a cercetrii infraciunilor .a. 12. Noiunea i clasificarea versiunilor de urmrire penal Versiunea criminalistic este o presupunere privind esena i unele mprejurri ale infraciunii bazat pe datele faptice, adoptat de ctre anchetator sau alt persoan ce administreaz ancheta n cadrul cercetrii i descoperirii infraciunilor. Sub aspect logic versiunea este o varietate a ipotezei ce prezint o form de gndire cu ajutorul creia se efectueaz trecerea de la cunotine verosimile, prezumtive spre cunotine veridice. n dependen de volumul lor versiunile se mpart n generale i particulare; dup subiectul elaborrii sunt versiuni de anchet, operative de investigaie, de expertiz i judiciare; dup gradul de concretizare versiuni tipice i concrete. Versiunea general este o lmurire verosimil a evenimentului ce conine elementele componente ale infraciunii, adic o presupunere despre faptul care s-a produs, spre exemplu - omor, sinucidere sau accident. Versiunea particular este o lmurire prezumtiv a unor elemente ale evenimentului care a avut loc, adic privind motivul, modul de comitere, timpul, locul, personalitatea infractorului etc. Versiunile de anchet sunt elaborate i verificate de ctre anchetator n scopul lmuririi esenei evenimentului i a tuturor mprejurrilor, adic acestea pot fi att generale, ct i particulare. Versiunile operative de investigaie sunt elaborate de ctre lucrtorul operativ care efectueaz din nsrcinarea anchetatorului o verificare a unora sau altor mprejurri pe cauza cercetat. Versiunile operative de investigaie pot fi numai particulare. Versiunea de expertiz este o presupunere a expertului adoptat spre verificare n cadrul investigaiilor de expertiz. Versiunea judiciar este o presupunere a instanei de judecat, elaborat i verificat n cadrul judecrii unei cauze. Instana de judecat primete dosarul n care este formulat doar o singur versiune aceea care a i rmas n rezultatul cercetrilor preliminare, dup care toate celelalte versiuni au deczut. Baza de elaborare a versiunilor sunt datele faptice privind evenimentul svrit, dobndite din surse procesuale i neprocesuale. n cadrul elaborrii versiunilor sunt folosite pe larg procedeele logice de gndire, precum analiza, sinteza, inducia, deducia, analogia. 13. Sursele i principiile de baz ale metodicii criminalistice 14. Activitatea infracional: noiunea i structura In larga acceptie a cuvantului, activitatea poate fi interpretata ca un mod de existenta al omului, o capacitate a acestuia de a modifica realitatea. Deci, este un act de influenta exercitat asupra mediului material, un sistem de interferente dinamice consecutive dintre om si lucrurile ce-l inconjoara, in care unul dintre obiecte influenteaza, iar celalalt receptioneaza aceasta influenta.

Structura activitatii infractionale este similara oricarei preocupari sociale si contine cateva elemente principale: subiectul infractiunii; mijloacele activitatii infractionale; obiectul atentarii (victima); urmele activitatii infractionale.[1, pag.87]. 1. Subiectii activitatii infractionale sunt personajii principali ai infractiunii (organizatorii, executorii, instigatorii etc.) capabili de a exercita activitati ce se pot reflecta in mediul inconjurator. Acestia poseda anumite calitati: biologice, sociale, psihice, psihologice, care la fel se pot oglindi in amprentele materiale ramase la fata locului, dar si in memoria oamenilor. Aici, un interes deosebit prezinta acele caracteristici, care usor pot fi determinate, sunt evidente, neschimbatoare si in acelasi timp operante pentru descoperirea faptelor ilicite. Spre exemplu, semnalmentele exterioare frapante, desenul papilar digital, deprinderile si aptitudinile profesionale ale faptuitorului etc. Tinandu-se cont de aceste caracteristici, se inainteaza diverse versiuni de urmarire penala, se organizeaza cautarea si identificarea faptasilor, se elaboreaza tactica de interogare a acestora, se demasca declaratiile intentionat false etc. 2. Mijloacele activitatii infractionale. Aceasta notiune include cele mai diverse lucruri si obiectele ce se utilizeaza pentru a se atinge scopul ilicit. Deci, ele trebuie intelese cat mai larg: o arma de foc, un mijloc de transport, o substanta otravitoare sau exploziva, curent electric de inalta tensiune etc. In cursul comiterii actului criminal aceste obiecte creaza urme materiale operante pentru a reconstitui fapta, imprejurarile cauzei si a identifica autorul. Ansamblul de mijloace infractionale poate fi divizat in patru grupe esentiale: unelte (de spargere, instrumente, obiecte contodente, substante lichide, pulverulente); arme (de foc, arme albe, dispozitive explozive); surse de pericol sporit (mijloace de transport, dispozitive de uz curent, mecanisme de producere, fenomene fizice, substante cu efect puternic si otravitor); forte si fenomene naturale puse in actiune de catre faptuitor (ruperea digului unui canal, surparea rocii in mina, tratarea pe ascuns cu radiatii de inalta frecventa etc.) 3. Obiectul atentatului (victima) sub aspect criminalistic este omul si lucrurile materiale ce-i apartin sau i-l inconjoara: de la simpla incuietoare a usii pana la sistemele complexe bancare. Acest element trebuie deosebit de conceptul juridico-penal al obiectului infractiunii care abordeaza in principal sfera relatiilor sociale. Deci, obiectul activitatii infractionale este orice corp material aflat in stare solida, lichida sau gazoasa supus unei actiuni nemijlocite si susceptibil sa o reflecte . Personalitatea victimei sub aspect criminalistic trezeste interes prin insusirile si raporturile sale cu alte persoane elemente care inlesnesc descoperirea si cercetarea faptei. De pilda, in cazul omuciderii importanta deosebita prezinta modul de viata, anturajul, viciile, cand si cu cine a avut intrevederi victima inainte de deces etc. Astfel de date permit a elabora versiuni privind persoana interesata in moartea victimei. De subliniat ca marea diversitate de obiecte din campul infractional la fel pot indica unele caracteristici ale faptuitorului. Spre exemplu, imprejurarile unui furt de valori si bunuri din locuinta, pot semnala varsta, sexul, particularitatile fizice ale autorului etc. [4, pag.46] 4. Urmele activitatii infractionale in larga acceptie sunt diversele modificari a starilor de fapt si a obiectelor din lumea materiala, dar si din sfera relatiilor sociale aparute ca urmare a comiterii unei infractiuni. In sens restrans, urma este orice manifestare remanenta ivita in faza finala a procesului de reflectare a unui obiect pe suprafata sau in masa altuia. [5, pag.60] Aceste urme aparute obligatoriu si nedorit de infractor in procesul activitatilor infractionale, trebuie socotite ca rezultat colateral al acesteia, scopul principal fiind satisfacerea unor necesitati, dorinte, pasiuni insotite de pricinuirea daunelor fizice, materiale, morale valorilor protejate de lege. Stranse si fixate procesual in cadrul actelor de urmarire penala, urmele materiale, dar si cele ideale, servesc ca surse de proba in activitatea criminalistica de cercetare a infractiunilor si identificare a faptuitorilor. 15. Organizarea cercetrii infraciunilor. Elementele i principiile planificrii Organizarea cercetrii este selectarea raional, distribuirea i antrenarea eforturilor, uneltelor i mijloacelor de care dispune anchetatorul, crearea i utilizarea condiiilor optime pentru asigurarea i atingerea scopurilor procedurii judiciare. M. Iakunin, bunoar, n calitate de elemente ale organizrii cercetrii infraciunilor de stat a naintat: repartizarea raional a atribuiilor n timpul desfurrii cercetrilor; asigurarea coordonrii aciunilor organelor i persoanelor participante la cercetare; reglementarea cuvenit a cercetrilor; evidena i controlul riguros al muncii efectuate; utilizarea larg a procedeelor i mijloacelor care contribuie la sporirea

eficacitii lucrului unor executani aparte. Elementele de organizare a urmririi penale se manifest n practic att independent, ct i n mbinare ori ntr-un anumit ansamblu. Este evident c fundamentarea, succesiunea, volumul i coninutul aciunilor procesuale i msurilor de investigaie operativ n orice proces penal se determin pornind de la esena i exhaustivitatea informaiei analizate de ofierul de urmrire penal cu privire la evenimentul ilicit i la persoanele suspectate sau implicate ntr-o anumit aciune prejudiciabil. Organizarea cercetrii cazului penal totdeauna ncepe cu studierea faptei svrite (materialele iniiale, acumulate de ofierul de urmrire penal sau parvenite la organele de constatare de activitate operativ de investigaii. La nceputul cercetrii reeind din situaiile de urmrire penal se elaboreaz versiunile de urmrire penal, operative etc. i n baza lor se ntocmete planul cercetrii cazului concret. El include asigurarea realizrii aciunilor i msurilor concrete schiate, coordonarea i conlucrarea cu reprezentanii altor servicii ale organelor speciale i de drept, departamente, instituii, persoane fizice i juridice. O condiie a succesului n descoperirea i cercetarea oricrei infraciuni este analiza i controlul activitii de urmrire penal i a materialelor dosarului. Fr aceste condiii, ca i fr planificarea real a activitii de urmrire penal n legtur cu aciunea prejudiciabil (oral sau n scris), chiar i cea mai simpl infraciune poate s rmn fie nedescoperit, fie aceast sarcin va fi ndeplinit cu mari complicaii i ntrzieri. Organizarea urmririi penale are drept scop rezolvarea urmtoarelor sarcini: contracararea imediat a infraciunii i localizarea consecinelor posibile; clarificarea situaiei reale i adoptarea la timp a hotrrilor calificate cu privire la urmrirea penal a persoanelor concrete; determinarea corect a complexului de aciuni procesuale necesare i a msurilor de investigaie operativ n situaia creat; asigurarea rezolvrii sarcinilor procedurii penale, meninerea ordinii de drept i aprarea securitii interne a statului; ndeplinirea msurilor necesare de profilaxie i preventive n legtur cu depistarea infraciunii. Aspectele menionate nu diminueaz rolul i importana sarcinilor altor instituii i organe de stat i, totodat, nu asimileaz funciile lor, ci au dreptul la existen de sine stttoare. 16. Caracteristica criminalistic a infraciunilor de tlhrie. Particulariti de pornire a procesului penal. Situaiile tipice de urmrire penal 17. Regulile de baz ale verificrii versiunilor Verificarea versiunii const n aprecierea datelor faptice ce confirm sau infirm versiunea, informaiile necesare se obin pe care procesual, adic n rezultatul efecturii aciunilor de anchet. Versiunile se verific la tel i prin efectuarea activitilor operative de investigaie, ns aceast verificare poart caracter preliminar, rezultatele ei necesitnd confirmare prin probele adunate. In procesul de cercetare se elaboreaz i se verific toate versiunile posibile. Nu trebuie de lsat tar revizuire nici o versiune, chiar i slab posibil. Toate versiunile, n msura posibilitilor se verific simultan, paralel cu toate c n practic, o astfel de posibilitate nu totdeauna exist i unele versiuni sunt lsate pentru verificarea lor ulterioar. In aceste cazuri este firesc c sunt adoptate spre verificare cele mai posibile, A asigura controlul tuturor versiunilor, plenitudinea, obiectivitatea i caracterul lor multilateral este posibil doar dac anchetatorul i va planifica munca de urmrire - element care l vom discuta n paragraful urmtor. 18. Aciunile de urmrire penal efectuate la etapa iniial de cercetare privind cazurile de escrocherie 19. Etapa de pregtire a cercetrii la faa locului Pregtirea cercetrii la faa locului se face n dou etape - la sediul organului judiciar i la locul faptei, fiecare constnd din anumite msuri proprii, necesare pentru atingerea scopului urmrit. 1. Msurile pregtitoare luate la sediul organului judiciar sunt mai mult de ordin organizatoric, n vederea asigurrii cercetrii locului faptei n bune condiii sub toate aspectele. a. Prima msur const din activitile pentru obinerea datelor necesare despre fapt, locul i timpul n care a fost comis. n scopul evitrii formrii unei echipe de cercetare necorespunztoare faptei svrite i a unor deplasri inutile, la adrese greite sau fictive, organul judiciar sesizat despre svrirea infraciunii caut s afle din surse sigure, demne de ncredere, ce anume infraciune, unde i cnd a fost comis, numrul victimelor, volumul i natura pagubelor cauzate, dac fptuitorul se cunoate sau nu, a fost ori nu descoperit i reinut de ctre organele poliiei. b. A doua msur privete transmiterea unor sarcini urgente pe care organele de poliie urmeaz s le

ndeplineasc la faa locului pn la sosirea echipei de cercetare. Ele se refer la salvarea victimelor aflate nc n via, conservarea locului faptei, prin mpiedicarea ptrunderii n perimetrul su a curioilor sau a persoanelor interesate i de ocrotire a urmelor mpotriva intemperiilor, evidena modificrilor intervenite la locul faptei, identificarea martorilor i investigarea lor sumar, n vederea identificrii i reinerii infractorului. c. n funcie de natura faptei, locul n care a fost comis i urmrile sale, se constituie echipa de cercetare, din care fac parte: procurorul, care conduce activitatea tuturor membrilor ei; ofieri din compartimentul judiciar i de cercetri penale; ofierul criminalist; experi de specialitate n domeniul tehnic sau de alt natur, cnd particularitile faptei impun prezena acestora; ofieri ori subofieri din cadrul organului de poliie n al crui sector de activitate s-a comis infraciunea; medicul legist i subofierul care conduce cinele de urmrire, dac este cazul. d. Asigurarea participrii la cercetarea locului faptei a persoanelor legal interesate. n asemenea calitate, li se deschide posibilitatea participrii la cercetarea locului faptei prilor civile, civilmente responsabile, victimelor i fptuitorilor.5 Prile odat ncunotinate, cercetarea se poate desfura i fr participarea lor. Fptuitorul, ns, trebuie s participe. Cnd, din motive obiective, prezena sa nu poate fi asigurat, se iau msuri pentru reprezentarea lui de un aprtor ales sau din oficiu. e. Alegerea mijloacelor tehnico-tiinifice necesare constituie o alt msur de asigurare a unei bune cercetri la faa locului. Ea const din verificarea trusei criminalistice universale, a mijloacelor pentru efectuarea fotografiei judiciare operative (aparatele de fotografiat, filmele necesare n alb-negru i color, mijloacele de iluminat artificial), aparatul de filmat cu accesoriile sale, substanele necesare pentru ridicarea mulajelor, magnetofonul cu accesoriile corespunztoare, detectoarele de metale i de cadavre, miniaspiratorul pentru ridicarea microurmelor, ambalajele necesare pentru ambalarea i transportul urmelor descoperite. 20. Caracteristica criminalistic a infraciunilor contra proprietii. Situaiile tipice de urmrire penal 21. Apariia i dezvoltarea tiinei criminalsitice Sub aspect evolutiv criminalistica a aparut ca o stiinta despre metodele si mijloacele practice de investigare a faptelor antisociale intemeiate pe realizarile stiintelor tehnice si naturale. De la forme empirice de lupta contra criminalitatii concepute in prima jumatate a sec.XIX de intiiul sef al politiei pariziene E.F.Vidoq, treptat aveau sa-si faca aparitia unele generalizari si sistematizari ale acestor experiente menite sa slujeasca aflarii adevarului in justitia penala. Procesul de consolidare a cunostintelor criminalistice a fost infaptuit mai cu seama de catre functionarii politienesti in ultimul sfert al secolului trecut. Aceasta munca se desfasura in trei directii principale: 1) Crearea si perfectionarea mijloacelor de inregistrare penala a infractorilor. Un remercabil reprezentant al acestei orientari a fost Alfonse Bertillon autor al metodei antropometrice de inregistrare, bazate pe masurarea anumitor parti ale corpului uman, precum si a descrierii semnalmentelor dupa metoda portretului vorbit, a diferitelor procedee de fotografiere etc. O contributie incontestabila pentru afirmarea altui sistem de inregistrare penala a celui dactiloscopic, care a succedat modelul antropometric au adus-o U.Herchel, H.Foolds, R.Heindl, F.Galton, E.Henry, H.Vucetici s.a. La ora actuala acest sistem a devenit universal si este aplicat pretutindeni. 2) Elaborarea si sistematizarea procedeelor de colectare a probelor directie, legata in primul rind de numele lui Hans Gross, magistrat si profesor austriac, care a formulat sistemul stiintei in cauza (insasi termenul Criminalistica a fost propus de catre dinsul), a sistematizat si complementat ansamblul de metode si mijloace vizind investigarea infractiunilor, socotindu-se pe drept, de rind cu A.Bertillon, fondatorul stiintei criminalisticii. Editarea lucrarii lui intitulata Manualul judecatorului de instructie in 1893 este socotita ca moment de referinta in nasterea acestui domeniu de cunoastere. Urmasii lui din tarile Europei Occidentale, inclusiv Romania, ca A.Niceforo, R.Reiss, E.Goddefray, M.Minovici, S.Minovici, M.Moldoveanu, din Rusia S.Tregubov, V.Lebedev, N.Makarenco, S.Potapov s.a. au avut marele merit de a fi creatorii bazelor stiintifice ale acestei ramuri de cercetare. 3) Elaborarea metodelor stiintifice de expertizare a urmelor si altor obiecte materiale ridicate din scena infractiunii linie sustintua de E.Locard fondator al laboratorului criminalistic din Lion (Franta), Ottolenghi (Italia), E.Burinski (Rusia) intemeietor al unui laborator de fotografie judiciara din Petersburg, care a servit ca prototip la formarea primelor institutii de expertiza din Rusia (Moscova, Kiev, Odesa in a.1913-1914), extinse ca numar si transformate in institute de cercetari stiintifice in anii ' 20-30.

Generalizind continutul acestor activitati si a publicatiilor din acea perioada, socotite ca pietre de hotar a acestui domeniu de cunoastere putem trage citeva concluzii: - Majoritatea lucrarilor exprima o idee comuna privind formarea unei disciplini de sinestatatoare criminalistica, denumita si politie tehnica, politie stiintifica uneori tehnica penala. - Dupa cuprins aceasta disciplina poarta caracter eclectic si include doua mari dispartituri: expunerea modurilor de comitere a crimelor, a jargoanelor criminale, obisnuintelor si altor particularitati ale activitatilor infractionale; formularea recomandatiilor privind organizarea descoperirii si cercetarii cauzelor penale. Deci, se expun doua genuri de activitate opuse si reciproc subordonate activitatea criminala si activitatea criminalistica de combatere a faptelor criminale; in practica de cercetare a infractiunilor se aplica cunostinte nu numai din domeniul tehnicii si a stiintelor naturale, dar, ceea ce este important si din psihologie idee, la care criminalistica sovietica avea sa revina mult mai tirziu. Creatiile savantilor criminalisti ce au activat in perioada de acumulare a experientelor si care in Rusia sovietica s-a extins pina la sfirsitul anilor '30 au jucat un rol hotaritor in pregatirea specialistilor, altoindu-le preferinta fata de metodele stiintifice de contracarare a delicventei. A doua etapa de dezvoltare a criminalisticii sovietice, la care in mod special ne vom referi in continuare, s-a extins pina la mijlocul anilor ' 60. In cursul acestui rastimp s-au elaborat principalele teorii criminalistice particulare (traseologia, balistica, etc.), favorizate de multimea colosala de date acumulate de practica care au servit drept premise empirice de prefigurare a unor legitati studiate de stiinta criminalistica. Tocmai atunci au fost asezate primele pietre metodologice la temelia teoriei generale a Criminalisticii: - Cu privire la obiectul si metodele criminalisticii sovietice (B.Saver, 1938); - Introducere in criminalistica (S.Potapov, 1946); - Principiile de baza ale expertizei criminalistice sovietice (A.Vinberg, 1949); - Bazele teoretice ale criminalisticii sovietice (S.Mitricev, 1965); - Bazele tacticii de ancheta (A.Vasiliev, 1960) s.a. Ulterior, monografiile anilor '50-'60 consemnate de B.Komarinet, S.Tihenko, I.Luzghin, V.Lisicenko, V.Snetkov, R.Belkin, L.Arotker, A.Kolesnicenko, V.Koldin, M.Segai, A.Dulov, I.Krilov, N.Selivanov, A.Aisman s.a. au constituit nu numai bazele stiintifice ale teoriei generale a criminalisticii, dar si elementele ei structurale. In concluzie, subliniem ca Criminalistica ca oricare alta stiinta in aparitia si dezvoltarea sa a parcurs anumite etape: 1) de cristalizare a elementelor embriogeneze in adincurile procedurii penale si primele incercari de aplicare ale acestora in practica de urmarire penala; 2) de acumulare si generalizare a materialelor empirice si formularea anumitor teorii particulare; 3) de creare a conceptiei generale a criminalisticii si desavirsire a celor particulare. 22. Tactica ascultrii: noiunea, sarcinile, genurile, cerinele procesuale i tactice 23. Balistica judiciar: sarcinile i structura ei. Armele de foc: noiunea i clasificarea Balistica judiciara este o ramura a tehnicii criminalistice, care elaboreaza metodele i mijloacele tehnico stiintifice de studiere a armelor de foc portative, a munitiilor acestora i a urmelor impuscaturii, n vederea identificarii armei cu care s-a tras i ulterior a autorului infractiunii. Balistica generala are doua ramuri:balistica interioara i balistica exterioara. Balistica interioara studiaza toate fenomenele i procesele care au loc pe timpul tragerii. Tragerea este un proces termodinamic i gazodinamic complex i rapid, aproape instantaneu. Sursa de energie utilizata i nt combustibilii chimici, sub forma de pulberi balistice, caracterizati de o mare cantitate de energie chimica_. Balistica exterioara este o ramura a mecanicii, care studiaza legile miscarii unui corp greu, aruncat sub un anumit unghi faa de orizont. In prezent balistica interioara i balistica exterioara sunt doua stiinte tehnice de sine statatoare i bine definite. Ele studiaza fenomene de naturii diferite i dispun de legi i mijloace propriide investigare teoretica i experimentala. S-au realizat i studii de balistica a tintei, care abordeaza din punct de vedere militar fenomenele care se produc n momentul atingerii acesteia de ctre proiectil. Armele de foc sunt dispozitive formate dintr-un ansamblu de mecanisme, piese i accesorii. Ele functioneaz prin aruncarea proiectilelor, substanelor toxice luminoase, etc,cu ajutorul fortei de expansiune a gazelor, rezultate din arderea pulberii explozive. Acest tip de arme sunt utilizate in principal pentru atac sau aprare, dar si in cadrul unor activitti sportive si de divertisment.

Armele de foc au de regul in compunerea lor, urmtoarele mecanisme, piese si accesorii: - teava si anexele ei;- mecanismul de tragere, constnd din: inchizstor, mecanismul de percutie, mecanismul de extractie si mecanismul de alimentare;- patul sau crosa armei; - accesorii. Clasificarea ermelor de foc: Dup destinatie Conform legii armele de foc sunt: a) Armele militare, confectionate pentru dotarea fortelor armate, folosite n actiuni de neutralizare sau nimicire a personalului si tehnicii de lupt ale inamicului. Precum si orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, rni, a ucide ori a distruge, dac prezint caracteristicile unei arme militare. b) Armele de tir, cu glont sau cu alice, special fabricate sau confectionate pentru practicarea tirului sportiv, omologate sau recunoscute ca atare de Federatia Romn de Tir. c) Armele de vntoare, cu glont, cu alice sau mixte destinate practicrii vntorii. d) Armele confectionate special pentru a mprtia gaze nocive, iritante sau de neutralizare. e) Arme ascunse astfel fabricate sau confectionate nct existenta lor s nu fie vizibil sau bsnuit. f) Armele de panoplie g) Armele de recuzits Dupa constructia canalului tevii Raportat la acest criteriu de clasificare armele sunt: -arme cu teavs liss, care au peretii interiori ai tevii netezi, cum sunt: arme de vnstoare cu alice, arme de tir redus, pitoalele lansatoare de rachete, arme militare de asalt cu teavs liss; -arme cu teavs ghintuits sunt att armele destinate vnstorii care au teavs ghintuits, dar in special arme militare:pustile, pustile mitraliers, pistoalele mitraliers, pistoalele, revolverele, etc.; -arme cu tevi combinate, avnd una sau dous tevi lise si una ghintuits. .Dupa lungimea tevii Conform acestui criteriu armele se clasifics in: - arme cu teavs lungs 50-80 cm (pustile, carabinele, pustile mitraliers, armele de vnstoare, armele de tir cu glont); - arme cu teavs mijlocie 20-50 cm (pistoalele mitraliers); - arme cu teavs scurts 3-20 cm (pistoale, revolvere). Dupa modul de functionare al armelor Regimul de functionare al armelor de foc difers de la un model de arms la altul. Unele tipuri de arms functioneazs n regim automat, altele semiautomat, nss exists si arme care functioneazs n regim foc, loviturs cu loviturs. Principiile de functionare difers, de asemenea, de la caz la caz. Anumite tipuri de arme utilizeazs forta gazelor rezultate n urma mpuscsturii, pentru re armare, altele utilizeazs energia de recul, iar cele mai simple functioneazs pur si simplu mecanic. Pentru a ilustra modul de functionare al armelor de foc vom prezenta cteva tipuri si principiile care stau la baza functionsrii lor. - arme simple -arme de vnstoare cu tevi lise sau combinate, arme de tir cu un singur cartus, anumite tipuri de revolvere; 24. Sistemul i rolul tacticii criminalsitice in cercetarea infraciunilor Analiza literaturii de specialitate arata c n problema determinarii obiectului tacticii nu exista unitate de preri. Bunuar, profesorul Dora Simion consider ca: ,,Tactica criminalistic reprezint un ansamblu de teze tiinifice, metode i procedee specifice destinate organizrii i guvernrii anchetei panale, pregatirii i desfsurarii n condiii optime a activitilor de urmrire penal n vederea constatrii la timp i cu certitudine a faptelor ce constituie infraciuni, identificrii fptuitorilor i determinrii mprejurrilor n care s-a activat. Profesorul M. Gheorghi consider ca: ,, Tactica reprezint un sistem de teze i procedee generale, argumentate tiinific, bazate pe dispoziiile legii procesuale i pe practica n domeniu, aplicarea crora e menit s asigure eficacitatea activitaii organelor de urmrire penal n timpul soluionrii sarcinilor trasate, inind cont de particularitaile cazului penal i de alte situaii concrete de anchet.

Obiectul tacticii criminalistice, ca i al oricrui alt domeniu al cunoaterii tiinifice, l constituie, pe de o parte, relevarea legitilor logice i psihologice, proprii cercetrii infraciunilor, iar pe de alt parte, innd cont de legitile relevate, elaborarea tezelor i procedeelor argumentate tiinific, comune pentru diferite categorii de procese penale, menite s asigure eficiena optim a activitii organelor de urmrire penal i de investigaie operativ n timpul realizrii sarcinilor trasate. Tactica criminalistic pune la dispoziia organelor de urmrire penal un ansamblu de procedee criminalistice eficiente ntru stabilirea adevrului. Aceast disciplin mai cuprinde recomandrile efecturii diferitelor aciuni de anchet. Ea se constituie din decizii, recomandri tactice, procedee tactice, operaiuni tactice i combinaii tactice. Decizia tactic poate fi determinat drept o concluzie a ofierului de urmrire penal cu privire la utilitatea, oportunitatea unor procedee, combinaii i operaii tactice. Recomandarea tactic este o prevedere argumentat tiinific, care poate fi aplicat n funcie de situaia de urmrire penal i de modul de comportare a persoanelor implicate n proces. Procedeul tactic este o recomandare argumentat tiinific cu privire la ordinea i modul de aciune a organelor de urmrire penal la soluionarea anumitor probleme, realizarea unor aciuni concrete de urmrire n scopul asigurrii eficacitii lor cuvenite, lund n consideraie particularitile cazului penal i ale situaiei de urmrire penal. Totodat, spre deosebire de procedeele tehnico-criminalistice, care stabilesc ordinea aciunilor n timpul lucrului cu diverse obiecte materiale, procedeele tactice constituie recomandri viznd aciunile n relaiile dintre oameni. Bunoar, cum trebuie s se acioneze n timpul demascrii minciunii persoanei interogate; care este modalitatea organizrii interaciunii organelor de urmrire penal sau ale altor instituii. Operaiunea tactic reprezint un sistem (complex) de procedee tactice, care se efectueaz n baza unui caz concret de cercetare n scopul soluionrii problemelor organelor de urmrire penal. Combinaia tactic este o mbinare a procedeelor i operaiilor tactice n cadrul unei activiti de urmrire penal, n scopul de a realiza obiectivele concrete ale cercetrii cauzei. 25. Noiunea i coninutul metodicii cercetrii anumitor categorii i grupuri de infraciuni 26. Noiunea de arm alb i trsturile ei generale. Clasificarea armelor albe Cercetarea criminalistica a armelor albe si urmelor folosirii acestora este o subramura a armologiei judiciare in care se studiaza arma alba, obiectele ce se aseamana sau le substituie, precum si legitatile formarii urmelor aplicarii acestora, se elaboreaza mijloace si procedee de colectare si examinare a acestor obiecte in calitate de probe judiciare la descoperirea, cercetarea si prevenirea infractiunilor. Expresia arma alba este generalizatoare si cuprinde un sir de tipuri si modele constructive de astfel de arme. In toate cazurile de diagnosticare a unui obiect ca arma alba este necesar sa ne conducem in prima etapa de unele criterii cu caracter general, apreciindu-le in ansamblu, si anume: 1. Obiectul considerat arma alba trebuie sa aiba constructie sau sa fie adaptat constructiv pentru a produce leziuni grave omului sau animalului. In acest caz confectionarea sau ajustarea speciala a obiectului pentru producerea unor astfel de leziuni delimiteaza net arma alba de obiectele de uz casnic. 2. Obiectul diagnosticat drept arma alba trebuie sa corespunda constructiei si modului de actiune a modelelor-standard sau tipurilor istorice cunoscute de arma alba. 3. Baza energetica de actiune a armei albe o constituie forta musculara a omului. Pentru a pune in actiune arma, se includ nu numai muschii palmei, mainii si ai antibratului (cand este vorba de nunceac, bici de lupta, box), dar si muschii intregului corp (lovitura de baioneta). 4. Arma alba se utilizeaza in lupta corp la corp prin contact direct cu adversarul sau de la distanta prin aruncarea acesteia (sulite, arcuri, cutite, arbalete, bumeranguri etc.). Deci, arma alba poate fi considerat orice obiect confectionat special pentru a cauza prin mijlocirea fortei musculare a omului leziuni corporale grave si care corespund unor modele-standard sau anumitor tipuri istorice de arme albe. Aceasta definitie este o determinare generica a armei albe, care include trasaturi comune tuturor tipurilor de arme albe (de injunghiere taiere, percutante, de zdrobire etc.). La fel cum nu exista casa sau copac in general, nu exista nici arma alba abstracta, ci numai varietati concrete ale ei: pumnal, box, cutit finlandez s.a. De aceea, concomitent cu definitia generica a armei albe, este necesar sa se opereze si cu caracteristicile varietatilor acesteia.

Caracteristicile constructive generale ale armei albe sunt: prezenta partii destinate special pentru producerea leziunilor periculoase pentru viata (lama, tais, stift s.a.); existenta manerului a dispozitivului de manuit, a limitatorului care previne alunecarea mainii de pe maner si evita pericolul de autoranire; soliditatea mecanica a constructiei in ansamblu. Arma alba se clasifica in functie de mai multe temeiuri. 1. Dupa principiul de actiune, toate armele albe sunt divizate in arme pentru lupta corp la corp si arme de lansare. Daca drept sursa de energie in cazul utilizarii armelor pentru lupta corp la corp serveste nemijlocit forta musculara a omului, baza energetica de actiune a armelor de aruncare poate fi atat forta musculara directa a omului (bumerang, sulita), cat si cea indirecta, prin mijlocirea coardei intinse a arcului comprimat etc.(arcuri, arme cu arc s.a.); 2. Dupa destinatie, armele albe se impart in arme de lupta (militare, politienesti, speciale); arme civile (sportive, de vanatoare); arme criminale; 3. Dupa metoda de confectionare, armele in cauza pot fi industriale, artizanale si de fabricatie proprie; 4. Dupa constructie, armele albe se clasifica in arme cu lama; fara lama; combinate si mascate. Armele albe cu lama dupa modul lor de actiune se subdivizeaza in arme: de taiere (sabii, tesace, spade); de injunghiere (pumnale, stilete, spade); de injunghiere-spintecare (palose, unele pumnale); de injunghieretaiere (cutite finlandeze, cutite de vanatoare, pumnale, baionete, plate, cutite militare). Pentru armele albe cu lame se pot considera determinante urmatoarele caracteristici: forma, dimensiunile, rezistenta obiectului in intregime si a partilor acesteia; prezenta lamei sau a muchiei taisului si gradul de ascutire a acestuia; unghiul de convergenta dintre lama si muchie (de regula, trebuie sa fie nu mai mare de 45); prezenta manerului comod pentru a fi tinut in mana in momentul aplicarii leziunilor; existenta aruncatorului lamei sau a fixatorului in cazul briceagurilor; lungimea lamei nu mai mica de 7-8 cm. Armele albe fara lame dupa modul de actiune sunt percutante-zdrobitoare: bastoane, buzdugane, ghioaje, bice de lupta, palmare, boxuri, nunceacuri. Pentru acest tip de arme proprietatile de baza sunt forma, dimensiunile si rezistenta obiectului in intregime, precum si a componentelor in parte; existenta partii percutante sau a suprafetei de lovire; greutatea optima a armei; prezenta gaurilor pentru degete, in cazul boxului; existenta manerului sau a dispozitivului de manuit; bara de prindere a buzduganului. Bastoanele si ghioajele, de regula, se confectioneaza din bucati din tevi metalice, fragmente de sarma-cablu, din picioare de la scaune, din manerele unor instrumente agricole. Pentru a fi catalogat un astfel de obiect la arma alba este necesar a stabili prezenta dimensiunilor respective (nu mai mici de 30-40 cm lungime, diametrul aproximativ 3 cm), duritatea metalului si obligatoriu a manerului. Boxul prezinta o plastina metalica sau din alt material dur ornamentata, ce se compune din trunchi si o suprafata percutanta cu gauri pentru degete, precum si dintr-un suport cu sprijin. Palmarul este compus dintr-un bandaj circular confectionat din piele sau alt material de care este prinsa o plastina metalica de forma ovala sau rotunda. Palmarul se imbraca pe maina, astfel incat plastina este plasata inauntrul palmei, lovitura dandu-se cu palma deschisa. Ghioaga este un tip istoric de arma alba cu actiune de lovire-zdrobire si se compune dintr-un maner dur de care prin sfoara este agatata o greutate. Uneori manerul are un lat pentru a fi prins de maina. Nunceacul este un tip constructiv nou de arma alba cu actiune de lovire-zdrobire, precum si cu actiune de asfixie. Nunceacul este compus din 2 (mai rar 3,4,5) elemente cilindrice sau cu muchii, de o lungime de 2030 cm si greutate nu mai putin de 0,8 kg fiecare legate intre ele cu o sfoara de o duritate sporita. In cazul de descoperire a obiectului ce seamana cu arma alba sunt necesare cunostintele unui specialistcriminalisti sau armurier. In fata expertizei, de regula, se formuleaza urmatoarele intrebari: daca obiectul in cauza este sau nu arma alba; care este tipul constructiv si modul de fabricare a acestuia. 27. Particularitile ascultrii minorilor. Participarea specialistului la ascultare 28. Pregtirea ctre audiere a bnuiilor i invinuiilor Banuitul este .......... Calitatea de banuit este de 10 zile Invinuitul este ........... Care au dreptul la tacere Procedeele tactice de interogare:

- interegarea detaliata pe evenimentul cercetat - int repetata (de cite ori este nevoie) - utilizarea probelor existente - utilizarea datelor operative de investigatii, fara descifrarea sursei - efectuarea confruntarilor cu alti participanti. Pentru ca interogarea invinuitului sau a inculpatului sa-si atinga scopul propus, se impune, Tn primul rand, o organizare riguroasa a acestei activitati care, Tn linii mari, se apropie de pregatirea ascultarii martorului'. Astfel: 1.1. Studierea materialelor sau datelor existente in cauza. Pe plan tactic criminalistic, studierea materialelor cauzei presupune cunoasterea datelor referitoare la modul si imprejurarile Tn care s-a savarsit fapta, la probele existente Tn acel moment la dosar, la participant!, la persoana vatamata, la martori s.a., date care urmeaza sa fie completate, confinnate sau verificate i prin declaratiile Tnvinuitului sau ale inculpatului. De exemplu, Tn functie de modul de sesizare a organului judiciar, va fi studiata plangerea, denuntul sau procesul-verbal de constatare a efectuarii unor acte premer-gatoare, cand organul de urmarire penala s-a sesizat din oficiu. Vor fi studiate cu atentie procesul-verbal de cercetare la fata locului, urmele sau mijloacele materiale de proba descoperite si ridicate cu acest prilej, declaratiile eventualelor victime, ale martorilor oculari. In urma acestui studiu, vor fi extrase problemele pe care trebuie sa le aiba Tn vedere organul judiciar Tn momentul ascultarii. Studierea materialului cauzei, ca, de altfel, Tntreaga pregatire a ascultarii, se efectueaza cu maxima urgenta si operativitate, regula tactica dominanta Tn Tncer-carea de solutionare a cauzelor penale. 1.2 Cunoasterea personalitatii Tnvinuitului sau a inculpatului. Aceasta cerinta tactica are o incidenta directa, imediata asupra stabilirii tacticii de ascultare, servind la conturarea ulterioara a laturii subjective a infractiunii. Dintre princi-palele elemente de natura sa conduca la definirea personalitatii unui individ, inentionam: 1.2.1. Trasaturile psihice ale personalitatii: - Caracterul, trasatura psihica ce defineste manifestarile de conduita cu semni-ficatie morala pozitiva (sinceritate, corectitudine, constiinciozitate, demnitate, sociabilitate etc.) sau negativd (nesinceritate, egoism, susceptibilitate, Tngamfare, cruzimeetc); - Temperamentul, trasatura ce determina diferentierea psihica a indivizilor Tn functie de capacitatea energetica si dinamica a comportamentului, ca de pilda, tipul coleric (pulernic, neechilibrat si excitabil) tipul sanguinic (puternic, echilibrat, mobil), tipul Jlegmatic (puternic, echilibrat, inert) si tipul melancolic (slab); -Aptitudinile, unele avand un sens general (inteligenta, precizia memoriei, spiritul de observatie, imaginatia s.a), iar altele un sens special, ajungand pana la talent (pentru muzica, poezie, sport etc.)1. 1.2.2. Factorii care au influentat sau conditionat evolutia somato-psihica (vorbire, mers) si sociala a Invinuitului sau inculpatului, cum ar fi: - Medial familial sau social in care a evoluat si s-a format, scolile urinate, locul Tn care si-a satisfacut serviciul militar. - Cercul de prieteni, in general sistemul si natura relafiilor sociale in care a fost sau se afla antrenat, deci al mediului ales. - Nivelul de inteligenta, slabiciunile, pasiunile sau viciile, starile psihofizice, gradul de pregatire intelectuala, comportamentul in familie si Tn societate, activitati desfaurate. - Eventuale antecedente penale, raporturile cu alti participant la savarsirea infractiunii sau cu victima. Toate aceste date pot fi obtinute din studierea materialului cauzei, din informatiile culese de la locul de munca, de la domiciliu, din declaratiile martorilor, din studierea cazierului, precum si din discufiile preliminare purtate cu Tnvinuitul sau inculpatul. 1.3. Organizarea modului de desfasurare a ascultarii. Modul de interogare se circumscrie planului general de urmarire penala elaborat intr-o anumita cauza penala si care contine versiunile, problemele de clarificat, metodele tactice folosite, ordinea de efectuare a diverselor activitati procedurale, dupa cum s-a

precizat mai sus. Tactic, organizarea ascultarii presupune: a. Stabilirea cu precizie a problemelor, care urmeaza a fi clarificate cu ocazia ascultarii, precum si a datelor ce trebuie verificate cu acest prilej. b. Pregatirea materialuluiprobator ce urmeaza sa fie folosit Tn timpul ascultarii (mijloace materiale de proba, fotografii, diverse Inregistrari)2. c. Determinarea ordinii in care se vaface ascultarea. Daca Tn cauza exista mai multi Tnvinuiti sau inculpati, la Tnceput vor fi ascultati cei care detin mai multe date, sau cei care fac deelaratii sincere si complete. Pentru obtinerea cat mai multor date, deseori se impune ascultarea mai Tntai a martorilor, prioritate avand martorii oculari. Date mai pot fi obtinute din informatii extraprocesuale, efectuarea de expertize judiciare. d.Stabilirea modalitatii de citare, a datei, orei si locului in care acestia urmeaza sa fie prezend Tn vederea ascultarii. Ordinea si modalitatea de citare trebuie astfel concepute, Incat sa se evite, eel putin Tn faza primelor aseultari, contactui Tntre diversele persoane interesate Tn cauza, Tndeosebi In ipoteza existentei mai multor Tnvinuiti sau inculpati, martori, persoane vatamate, parti civile etc. In asemenea Tmprejurari, daca ascultarea se face la intervale de timp care permit contactui Intre cei ascultati si cei care urmeaza sa fie audiati, primii pot dezvalui problemele asupra carora a insistat organul judiciar, ce au declarat In legatura cu ele si care ar putea fi datele definute de anchetator. Uncori, acest aspect poate fi dedus din contextul Intrebarilor, din materialele prezentatc Tn timpul ascultarii, din permisivitatea sau reactiile necenzurate ale magistratului. Mai ales Tnvinuitii sunt interesati sa comunice Tntre ei si sa se puna de acord asupra confinutului declaratiilor sau sa insiste pe langa martori cu rugaminti, intimidari, diverse promisiuni, pentru ca acestia sa nu faca deelaratii, sa nu relateze tot ce cunosc, sau sa-si retraga declaratia, Tn special Tn faza de judecata. Pericolul Tngreunarii anchetei, prin contactui Tntre Tnvinuiti sau Intre acestia si martori, este cu atat mai mare Tn cazul Tn care ei se afla In stare de libertate. De aceea, este indicat, mai ales In cazurile complexe, dificile, In care sunt cercetate fapte cu un pericol social mare, sa se procedeze la citarea Invinuitului sau a inculpatului (daca acesta nu este retinut), In dimineata zilei In care va avea loc ascultarea, la ore relativ apropiate i, daca este posibil, In Incaperi diferite ale sediului organului de urmarire penala. In anumite Tmprejurari, nu trebuie exclusa posibilitatea deplasarii anchetatorului la locul Tn care se afla Tnvinuitul sau inculpatul (loc de munca, domiciliu, spital, arest). Sub raport psihologic, eficienta primei aseultari poate fi foarte mare In cazul in care aceasta se face la locul comiterii infracfiunii, Tndeosebi Tn situatia celor savarsite cu violenta (omor, viol, talharie). 1.4. Planificarea ascultarii. Finalizarea pregatirii ascultarii Invinuitului sau inculpatului se va materializa Tntr-un plan de ascultare, Tntocmit pentru fiecare Invinuit sau inculpat Tn parte. Acesta va contine problemele de clarificat si succesi-unea de abordare a lor, Tntrebarile de fond sau de amanunt, la care va trebui sa raspunda eel audiat, materialele care Ti vor fi prezentate s.a. Pentru elaborarea planului se va tine seama de orice situatie care se poate ivi Tn timpul ascultarii, chiar neprevazuta, astfel Incat organul judiciar sa nu fie luat prin surprindere sau derutat de atitudini, de reactii neasteptate. De aici rezulta si nece-sitatea ca planul sa aiba un caracter flexibil. Aceasta va conduce si la posibilitatea adaptarii, modificarii sau formularii de noi Intrebari referitoare la fapta cercetata si la persoana autorului. Daca Intocmirea unui plan este absolut necesara, In cazurile dificile, cu Tnvinuiti sau inculpati care refuza sa recunoasca, fac deelaratii nesincere, mincinoase sau se contrazic, elaborarea eel putin a unei schite de plan se impune si in cazurile simple, aspect de natura sa serveasca la urgentarea solutionarii cauzei. 29. Reglementarea juridic a aplicrii metodelor i mijloacelor tehnico-criminalistice 30. Tactica efecturii aciunilor iniiale de urmrire penal in cazul infraciunilor de jaf 31. Tehnica criminalistic: structura i sarcinile ei Tehnica criminalistic - reunete totalitatea metodelor de descoperire, evideniere, fixare, ridicare i examinare a macro i microurmelor ce privesc fapta , respectiv - autorul sau autorii. 1.Procesul de constituire i dezvoltare al tiinei criminalistice a fost determinat de aplicarea n urmrirea penal a realizrilor chimiei, fizicii, biologiei, antropologiei i altor tiine, care au format temelia unei

ramuri a criminalisticii tehnica criminalistic. Astzi aceast noiune trebuie privit n dublu, sens ca compartiment al tiinei, ca totalitate de mijloace tehnice propriu zise. Ca compartiment al tiinei tehnica crim.reprezint un sistem de teze teoretice. Principii de elabrare i recomandaii de aplicare a metodelor u mijloacelor tehnico-crim. n procesul de investigare al infraciunilor. Sistemul acestui compartiment este compus din urmtoarele componente tradiionale: aspecte generale al tehnicii;fotografia i videonregistrarea;traseopogia crim.;armologia; documentologia;gabitologi; anregistrarea crim. Sarcinile TC deriv din sarcina general i cele speciale ale crim.: Principalele sunt: 1) elaborare noilor i perfecionarea actelor celor procedee, metode i mijloace de descoperire fiecare, ridicare i examinare a meterialelor de prob. 2) Elaborarea i perfecionarea bazelor teoretice, tactice i metodica ale expertizei criminalistice 3) Elaborarea mijloacelor de prevenire a infraciunilor Mijloacele TC pot fi clasificate dup diferite temeiuri, mai nsemnat fiind ns divizarea: dup origine i destinaia acestora. Dup prainien se mpart n mari grupe: 1) elaborate i aplicate doar n practica criminalistic (pensula magnetic, capturatorul de gloane, fotorobotul etc.) 2) preluate i adaptate constructiv la necesitile criminalisticii (detectarea de metale, microscopul, lupe, etc) 3) preluate din tehnica general i folosite fr nici o modificare (calculatoare, fotoaparat, camere video, etc.) 32. Examinarea preliminar a urmelor infraciunii la faa locului ca sarcin a diagnosticii criminalistice In procesul de descoperire si cercetare a infractiunilor un mare sprijin in stabilirea adevarului il prezinta asa numitele examinari diagnosticatoare. Acestea se realizeaza pentru a obtine date necesare desfasurarii unor activitati operative de investigatie, expertize si altor actiuni procesuale. Insa, spre deosebire de cercetarile de identificare, scopul carora este stabilirea identitatii, examinarile diagnosticatoare ajuta la determinarea unor insusiri si stari ale obiectelor, aflarea cauzelor unor fenomene, interpretarea dinamicii evenimentelor etc. Astfel, dupa urmele de picioare este posibil de identificat nu numai factorul creator, dar se poate de judecat si despre directia de miscare a autorului, viteza aproximativa, daca a purtat unele greutati sau daca a operat in intuneric. Dupa urmele de spargere se determina deprinderile infractionale, puterea fizica si inaltimea faptuitorului, timpul consumat la comiterea efractiei s.a. Examinarile diagnosticatoare pot fi divizate in trei grupe,in cadrul carora pot fi solutionate urmatoarele sarcini: Prima determinarea calitatilor si starii obiectelor prin cercetarea lor nemijlocita (de ex.daca arma de foc este sau nu in stare buna de functionare, daca plomba este sau nu violata s.a.). A doua stabilirea insusirilor si starii obiectelor dupa urmele lasate de acestea (de ex.particularitatile mersului unei persoane dupa cararea de pasi). A treia grupa constatarea legaturilor cauzale intre unele actiuni si consecintele acestora prin analiza integrala a urmelor si starilor de fapt din scena infractiunii (spre ex. dupa forma, dimensiunile si numarul petelor de singe se determina locul unde victimei i s-au cauzat leziuni mortale, unde si cum a fost mutat cadavrul, daca a fost schimbata pozitia lui etc.). Examinarile diagnosticatore pot fi corelate cu cele identificatoare. Spre ex. inainte de a stabili o persoana dupa amprenta digitala ridicata de la locul faptei, trebuie sa se clarifice daca aceasta este utila pentru identificare, adica daca desenul papilar imprimat in urma contine suficiente detalii de constructie. In concluzie, mentionam ca identificarea si diagnosticarea criminalistica se aplica foarte larg in descoperirea si cercetarea infractiunilor, ca metode efective de stabilire a adevarului in cauzele instrumentate. , examinarile criminalistice preliminare pot fi definite ca o forma de aplicare a cunostintelor de specialitate si a mijloacelor tehnice respective in scopul obtinerii informatiei privind persoana faptasului, mecanismul infractiunii si alte imprejurari utile pentru descoperirea cauzei pe urme proaspete. 33. Tactica valorificrii cunotinelor de specialitate in cadrul urmririi penale

34. Efectuarea expertizelor tehnice in cazul accidentelor de trafic rutier 35. Caracteristica particularitilor aspectului exterior, clasificarea lor. Semnalmentele statice, dinamice, generale i particulare, trsturile frapante. Caracteristicile auxiliare 36. Regulile de baz a elaborrii versiunilor Tactica elaborarii versiunilor impune ca acestea sa fie formulate numai dup ce s-au obtinut date suficiente cu privire la fapta. Elaborarea versiunilor de urmarire penala este guvernata de trei conditii esentiale: 1. Detinerea de date i informatii corespunzatoare cantitativ i calitativ. Asa cum am mai precizat, acestea sunt conditionate de calitatea actelor de natura procedurala din care provin. 2. Pregatirea profesionala multilaterala i experienta n ancheta a celui cre efectueaza urmarirea penala. In functie de complexitatea cauzei, de gravitatea faptei(omor, talharie, accident de munca, etc. ) Anchetatorul va avea nevoie de cunostiinte din cele mai diferite domenii, fundamentate ns pe temeinice cunostiinte de drept penal, procedura penala, criminalistica, medicina legala. 3. Folosirea unor forme logice de rationament deductiv, inductiv, analitic, i ntetic. Rationamentele de tip analogic pot ns conduce la situatia putin recomandata de a face comparatii superficiale i a trasa i militudini cu alte cauze solutionate anterior. Aceasta conduce la incalcarea(ignorarea ) principiului individualitatii urmaririi penale. Elaborarea versiunilor se supune urmatoarelor principii: 1. Versiunile se elaboreaza numai pentru ceea ce poate avea mai multe explicatii. 2. Versiunile se elaboreaza numai pe baza unor date concrete. Versiunile se elaboreaza pe baza datelor de natura procesuala, putand fi completate i cu date de natura extrajudiciara. 3. Versiunile trebuie sa fie elaborate n legatura cu toate explicatiile posibile. 4. Versiunile sa fie clare, precise, elaborate n baza unei temeinice fundamentari logice. Pentru cauzele n care se elaboreza mai multe versiuni pentru aceeasi fapta, se vor verifica n paralel toate versiunile elaborate. Aceasta se face prin analiza comparativ a probatoriului, cu continuarea concomitenta a cercetarii cauzei, de oarece trecerea timpului poate duce la disparitia unor probe, la deformarea perceptiilor unora dinte martori sub influenta zvonurilor, etc. 37. Metodica cercetrii accidentelor rutiere. Caracteristica criminalistic a accidentelor. Situaiile tipice de urmrire penal 37. Trusele criminalistice, laboratoarele criminalsitice mobile A. Trusa criminalistica universal -dispune de un ansamblu de materiale i instrumentar necesare principalelor operatiuni de cercetare a locului faptei. Trusa universal cuprinde mai multe compartimente orientate spre: 1. Probleme de traseologie - destinat descoperirii, fixrii i ridicrii urmelor de mini, picioare, dini, urmelor de instrumente, etc. -prin folosirea de substane pulverulente pentru evidenierea urmelor latente, pulverizatoare, pensule, folii adezive pentru fixare / transfer de urme evidentiate, surse de lumina -UV, IR +spectrul vizibil - vase de amestec pentru mulaje; - benzi metalice pentru izolarea mulajelor, etc. 2. Msurtori i marcaje plcue cu numere, band metric (dm, cm) -, creta special. 3. Desene i schie - busola, hrtie mm, calc, coli albe, abloane pt. hart, s. a. m. d. 4. Alte instrumente auxiliare - cleti i magnet pentru extragere de corpi metalici, urubelnie, , dli utilizate dupde cerinele locului - plicuri, pungi -> pt. Ambalare i transport. - cutii, eprubete pentru recoltare de obiecte mici i microurme ( schije, resturi, ) B. Trusa foto-video-audio - cuprinde aparatur foto cu obiective suplimentare, superangular, teleobiective, exponometru. Dupa 1989 n special, s-a extins dotarea i utilizarea tehnicii video n realizarea cercetrilor la faa locului. Avantajele sunt date de rapiditate, claritate i caracterul cuprinzator al imaginii. Foarte utile se dovedesc a fi inregistrrile video ale interogatoriilor luate autorilor unor fapte grave. Prin utilizarea tehnicii video se pot obine imagini prin care se fixeaza condiiile locului faptei cnd acesta are o intindere mai mare (de ex. locul prbuirii unei aeronave) declaraii ale unei victime care apoi decedeaz, declaraii primare i reascultrile unor inculpai recalcitrani, martori, etc. C. Trusele specializate

1. Truse pentru testarea stupefiantelor (la dispozitia poliiei i a organelor vamale) permit identificare substanelor opiacee, halucinogene, etc. , se bazeaz pe reacii de tip colorimetric. 2. Truse pentru cercetarea accidentelor - de circulaie, explozii, incendii. 3. Truse pentru examinarea i ridicarea actelor suspecte. 4. Truse pentru examinri balistice - permit stabilirea direciei, unghiului, distanei de tragere, extragerea i ridicarea gloanelor, descoperirea i ridicarea particulelor metalice. D. Laboratoarele complexe mobile - cuprind mai multe mijloace auxiliare i principale utile n cercetarea locului faptei. Aceste laboratoare mobile ofer posibilitatea de deplasare i examinrilor de un anumit grad chiar la locul faptei pentru cauze complexe - accidente aeriene, explozii de proporii, omoruri n serie cu ingropara victimelor, etc. Fiind plasate pe mijloace de transport (auto, elicoptere, vase), ele permit accesul n locuri chiar izolate, dispunnd de surse proprii de iluminat, mijloace auxiliare cum ar fi: generatoare, compresoare de aer, mijloace de excavaie, sisteme de filtrare a noxelor. Unele din aceste laboratoare dispun de mijloace de comunicare cu serviciile de eviden i fiierele operative, constituind adevrate centre de comand n conducerea cercetarilor concomitent cu continuarea examinrilor criminalistice. 38. Noiunea de tactic criminalistic, insemntatea i obiectul ei Tactica criminalistic formuleaz reguli de organizare i desfurare a activitilor de anchet , procurare i examinare a probatoriului cum sunt: cercetarea locului faptei, reconstituirea, identificarea autorului i a victimei, ascultarea, percheziia, prelevarea de obiecte, nscrisuri, acte, etc. Tactica criminalistic constituie, de asemenea, un sistem de teze tiinifice n baza crora se elaboreaz diferite reguli de organizare i planificare a urmririi penale, precum i procedee de realizare cu maximum de eficien a diferitelor aciuni de anchet (cercetarea la faa locului, interogarea, percheziia etc.). Tactica se bazeaz pe experiena pozitiv a practicii judiciare, avnd menirea s adapteze la necesitile actului concret de investigaie preconizrile psihologiei judiciare, logicii, eticii profesionale, tiinei despre organizarea muncii ,a. O atare tactic asigur aplicarea cu maximum de randament a metodelor i mijloacelor tehnice n cadrul cercetrilor, marcnd astfel legtura strns ntre tehnica i tactica criminalistic. 39. Aciunile de urmrire penal efectuate in etapa iniial de cercetare a infraciunilor de viol 40. Fotografia criminalsitic: noiunea, insemntatea i sistemul ei Fotografia a aparut mai mult de un secol si jumatate in urma, gratie descoperirilor francezilor J.Nieps si L.Dagher (a.1839). In scurt timp dupa descoperirea fotografiei in Franta, mai pe urma in Belgia si Suedia sau facut incercari de a utiliza fotografia in scopul inregistrarii infractorilor si in descoperirea infractiunilor. Acest fapt a avut o mare insemnatate pentru consolidarea cunostintelor criminalisticii ca stiinta, manifestandu-se ca suport tehnic al acestei ramuri, adaptate la necesitatile judiciare de catre cunoscutul savant A.Bertillon dupa 1879. La ora actuala tehnicile de realizare a imaginilor fotografice au evoluat extrem de mult in directia cresterii calitatii si operativitatii obtinerii lor. Dintre acestea se pot enumara: 1. fotografia clasica, in care aparatul fotografic foloseste film negativ cu emulsia sensibila, copiat ulterior pe hirtie fotografica; 2. fotografia obtinuta prin tehnica Polaroid, in care aparatul fotografic foloseste un material fotosensibil special pe care apare direct imaginea pozitiva; 3. fotografia obtinuta prin tehnica video, in care aparatul pentru obtinerea imaginii foloseste banda magnetica speciala; 4. fotografia digitala, in care imaginea este obtinuta pe disc lazer, - reprodusa ulterior la imprimanta ordinatorului. Organele judiciare ale Republicii Moldova mai frecvent folosesc fotografia clasica, avind in dotare aparatura si materiale respective. In procesul de obtinere a unei fotografii de acest fel se disting doua etape, si anume: ? etapa fizica, in care se foloseste aparatul fotografic in vederea impresionarii filmului negativ, etapa in care actioneaza legile propagarii luminii, precum si cele de formare a imaginii optice a subiectului de fotografiat. ? etapa chimica, in care filmul expus este tratat chimic pentru evidentierea imaginii latente aflate pe film, operatie denumita generic developare. In fosta Uniune Sovietica pentru prima data fotografia judiciara ca un sistem de metode fotografice

stiintific fundamentate, aplicate in scopul descoperirii infractiunilor si prezentarii instantelor judecatoresti a materialelor probante ilustrate a fost prezentat in monografia cunoscutului criminalist rus S.Potapov Fotografia judiciara in a.1926, reeditata in 1936. In acceptiunea contemporana, fotografia criminalistica ca ramura a tehnicii criminalistice este un sistem de teze stiintifice, metode, procedee si mijloace fotografice bazate pe aceste teze utilizate pentru fixarea si cercetarea probelor in scopul descoperirii si prevenirii infractiunilor. Obiectele fotografiei judiciare sunt orice corpuri materiale aflate in campul infractional: urme infractionale, probe materiale, stari de fapt si elemente componente ale ambiantei inconjuratoare din scena infractiunii etc. Mijloacele fotografice sunt complete de aparate si instalatii folosite in procesul de fotografiere, realizarii de fotografii, fotoaccesorii, precum si fotomaterialele folosite in aceste procese. Metoda fotografica criminalistica prezinta un ansamblu de reguli si recomandari orientate spre alegerea mijloacelor fotografice, a conditiilor de fotografiere si prelucrare a materialelor imaginate in scopul obtinerii fotografiilor ce raspund nevoilor muncii de fixare si cercetare a probelor judiciare. Dupa sfera de activitate si subiectii folosirii fotografiei, ea este impartita in fotografia operativa de investigatie, fotografia de ancheta si judiciara si fotografia de expertiza. In functie de sarcinile si scopurile aplicarii fotografiei se desting doua varietati ale ei: fotografia de fixare si fotografia de examinare. Cu ajutorul fotografiei de fixare se efectueaza inregistrarea obiectelor vizibile cu ochiul neinarmat, evidente. In aceste scopuri se foloseste fotoaparatura speciala, precum si cea obisnuita preluata din fotografia generala. Rezultatele a astfel de fotografieri se prezinta in fototabele care se anexeaza la procesele verbale ale actiunilor de ancheta. Aceste fotografii sunt privite ca fotodocumente si detin forta probanta in rezolvarea cauzelor judiciare. Fotografia de examinare se aplica pe larg la efectuarea expertizelor si examinarilor speciale a probelor judiciare, in cazurile cand este necesar a releva si a fixa caracteristicile slabvizibile sau invizibile ale obiectelor, spre exemplu, fotografierea in radiatii ultraviolete si infrarosii etc. 41. Noiunea i sarcinile cercetrii la faa locului Cercetarea la faa locului reprezint o activitate procedural i de tactic criminalistic, al crei obiect l constituie perceperea nemijlocit a locului unde s-a svrit infraciunea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea i examinarea urmelor i a mijloacelor materiale de prob, precizarea poziiei i a strii acestora, avnd ca scop stabilirea naturii i mprejurrilor comiterii faptei, precum i a datelor necesare identificrii fptuitorului Cercetarea la faa locului este una dintre activitile procedurale i de tactic criminalistic ale organului de urmrire penal, ce se realizeaz, de obicei, la nceputul urmririi penale, n scopul cunoaterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixrii, i ridicrii urmelor create cu ocazia svririi infraciunii, precum i pentru ascultarea martorilor, a victimelor sau chiar a fptuitorilor. Deci, prin cercetarea la faa locului, organul de urmrire penal stabilete mprejurrile n care a fost comis fapta, identific pe fptuitor sau delimiteaz sfera persoanelor bnuite, adun, conserv, i examineaz, probele materiale descoperite. Cercetarea la faa locului constituie un procedeu probator, avnd drept obiect obinerea de date privind mprejurrile n care a fost svrit fapta penal, descoperirea, fixarea i ridicarea urmelor infraciunii, precum i stabilirea strii i poziiei mijloacelor materiale de prob. Consider c cercetarea la faa locului este o activitate cu o natur complex, procesual i de tactic criminalistic care poate fi dispus i efectuat, att de ctre de organele de anchet ct i de ctre instana de judecat ce const n descoperirea, fixarea procesual, ridicarea i interpretarea naturii, strii i poziiei urmelor i a mijloacelor materiale de prob, a legturilor dintre acestea, precum, i obinerea de date privind numrul i identitatea fptuitorilor, natura i mprejurrile n care a fost svrit fapta cercetat. 42. Metodica cercetrii infraciunilor contra patrimoniului 43. Sarcinile i structura traseolgiei judiciare. Noiunea i clasificarea urmelor infracionale Activitea infracional presupune prezena fptuitorului la locul faptei i svrirea de ctre acesta a unor modificri n ambiana existent. Aceste modificri rezultate din activitatea ilicit a autorului sunt cunoscute ca urme ale infrac iunii. Cu studiul lor se ocup traseologia ramur a tehnicii criminalisticii care studiaz mecanismul i legitile apariiei diferitor modificri materiale ca urmare a svririi unor infraciuni n scopul descoperii acestora. Sarcinile traseologiei constituie cutare, descoperirea, fixarea i ridicarea urmelor precum i

examinarea preliminar a acestora. n literatura autorii apreciaz ca termenul urm are 2 accepiuni, n sens larg i restrns. Obiectul investigaiilor traseologice l constituie urmele-reflectare(form), aceela care reprezint structura exterioar a unui obiect pe suprafaa sau n masa altui obiect. Urmele reflectare i fac apariia n urma contactului a 2 obiecte, cel creator i primitor. n funcie de obiectul creator distingem - urme create de om(homeoscopice); - urme ale instrumentelor,uneltelor,mecanismelor(mecanoscopice); - urme ale transportului(traseologia transportului); Dup mecanismul de firmare distingem: - urme statice i dinamice - urme de adncime i suprafa(urme de statificare(depunere) i destratificare) - urme locale i periferice Toate urmele de la faa locului pot fi vizibile,slab vizibile i latente. Cele latente pentru a le scoate n eviden se aplic n diferite metode(prafuirea cu prafuri magnetice i simple, afumarea cu vapori de iod, folosirea razelor ultraviolete, a detectoarelor lazer etc.) Urmele vor fi consemnate n procesul-verbal. Urmele se fotografiaz, se video-nregistreaz dup ce se ridic fie mpreun cu obiectul purttor fie cu o parte a cestuia. Toate urmele se ambaleaz separat, se sigileaza, se eticheteaz.. 44. Aplicarea filmrii i a inregistrrii video in cursul efecturii actelor de urmrire penal. Procedeele ce pot fi utilizate Evolutia mijloacelor si metodelor de videoinregistrare au determinat aplicarea lor larga in criminalistica in scopul descoperirii si cercetarii infractiunilor. La fel ca si fotografia, videoinregistrarea se foloseste ca un mijloc suplimentar de fixare a procesului si rezultatellor actelor de urmarire. Insa, comparativ cu fotografia judiciara videofilmul prezinta unele avantaje: - posibilitatea surprinderii in miscare a unor subiectie, a plasamentului si a raportului dintre acestia; - videofilmul are un caracter pronuntat ilustrativ; - capacitatea de imaginare a unor activitati in evolutia lor fireasca; - rapiditatea cu care se pot fixa scenele, persoanele si obiectele, fixarea cadrului in videofilm ce contine un cliseu dupa care se pot executa fotografii (stop-cadru). Videofonogramele pot fi probe materiale (spre exemplu, o imprimare intamplatoare a comiterii unei crime sau a circumstantelor acesteia executata de catre cineva, videoinregistrarea activitatilor infractionale fixata de sistemele de paza electronice etc.). Pentru ca aceste materiale sa devina probe in dosarele concrete ele trebuie anexate printr-o ordonanta speciala a anchetatorului. Videofonogramele obtinute in cadrul desfasurarii unor masuri operative de investigatie, pot fi la fel utilizate ca probe daca acestea au fost obtinute in ordinea prevazuta de lege. Videoinregistrarea ca un mijloc suplimentar de fixare a mersului si a rezultatelor actiunilor de ancheta poate fi utilizata la decizia anchetatorului, procurorului, instantei de judecata, precum si la cererea invinuitului, banuitului, martorului sau a partii vatamate daca aplicarea ei in cazurile concrete nu contravine intereselor anchetei. Daca anchetatorul a decis sa aplice videoinregistrarea el este obligat sa instiinteze persoanele interesate si alti participanti ai actiunii de ancheta. In acest scop poate fi invitat un specialist care este avertizat despre raspunderea penala pentru refuzul sau sustragerea de la indeplinirea obligatiunilor sale de specialist (art1161 CPP RM). Videofonograma obtinuta in cadrul actiunii de ancheta, la fel ca si procesul-verbal trebuie sa contina trei parti: introductiva, partea esentiala si de incheiere. In partea introductiva si cea de incheiere se fixeaza informatii care certifica si precizeaza videofonograma, iar partea ei de baza oglindeste mersul si rezultatele actiunii de ancheta. Indiferent de genul actiunii de ancheta, partea introductiva este oportun a o incepe prin fixarea indeaproape a persoanei ce conduce cu aceasta actiune de ancheta, care se prezinta specificand postul sau, mai apoi indica actiunea de ancheta care se desfasoara si dosarul penal in cadrul careia se produce videoinregistrarea,

timpul si locul executarii acesteia. In continuare anchetatorul prezinta consecutiv fiecare din membrii participanti ai actiunii de ancheta, care la fel sunt imaginati indeaproape. In unele cazuri este oportun a fixa si anturajul, mijloacele de transport, persoanele ce se afla in vecinatate. Aceasta contribuie la obtinerea unei imagini depline despre toti participantii la actiunea de ancheta si locul unde aceasta s-a desfasurat. Mai apoi anchetatorul aflandu-se in cadrul filmului lamureste drepturile si obligatiunile fiecarui participant, precum si ordinea in care se va desfasura actiunea. Cu aceasta se termina partea de inceput a videofilmului dupa care anchetatorul imediat sau dupa o recreatie ce permite participantilor sa se deplaseze la locul nemijlocit unde se va desfasura actiunea. Este stiut ca in corespundere cu legea procesual penala inregistrarile audio a interogarii, precum si repetarea declaratiilor special pentru a fi inregistrate nu se admit. In practica, insa, in ceea ce priveste videoinregistrarea aceste restrictii sunt uneori nejustificate. Este imposibil, chiar inoportun de a fixa cu ajutorul camerei de luat vederi, spre exemplu, tot procesul de cercetare a locului faptei sau de perchezitie, care se poate prelungi ore in sir. Totodata este important de a fixa pe videofonograma vederea de ansamblu a locului faptei, momente de depistare si ridicare a celor mai importante urme si alte probe materiale, faptul descoperirii si a continutului unui ascunzis la perchezitie etc. Desigur aceste situatii trebuie sa fie in mod corespunzator fixate pe videofilm. Intreruperile in videoinregistrare a actului de urmarire, in principiu sunt inadmisibile, insa, practic, inevitabile. Este necesar doar de a respecta o ordine anumita de intrerupere a videoinregistrarii. Fiecare intrerupere, timpul si cauzele acestuia trebuie sa fie mentionate in mod special pe videofonograma si inregistrate in procesul-verbal. Urmele si alte probe materiale se descriu in corespundere cu recomandarile criminalisticii, indicandu-se locul depistarii, caracteristicile generale si particulare ale obiectului purtator de urma, modul de relevare a urmelor, topografia acestora si particularitatile urmelor, precum si a modului de ridicare si pachetare. Toate actiunile privind depistarea, fixarea si ridicarea urmelor si altor probe materiale trebuie sa fie sonorizate de catre anchetatori sau specialistul respectiv. Partea de incheiere a videofilmului se inregistreaza dupa vizionarea de catre participanti a materialului imaginat. In ea se certifica corectitudinea videoactiunilor imaginate de catre participanti. Dupa vizionarea filmului, videoinregistrarea se reia, fixandu-se participantii in momentul in care anchetatorul ii chestioneaza despre corespunderea mersului si rezultatelor actiunii de ancheta, continutului videofilmului vizionat, precum si a procesului verbal redactat la fata locului. Videofilmul se incheie cu fixarea raspunsurilor la intrebarea pusa de anchetator si declaratia anchetatorului despre sfarsitul actiunii de ancheta. In unele cazuri la procesul-verbal al actiunii de ancheta este oportun a anexa fototabela executata de pe imaginile videofilmului cu fixarea moemntelor-cheie a actiunii de ancheta. Caseta cu videofilmul se pacheteaza intr-o punga de polietilena care se plaseaza intr-un plic de hartie, se leaga cu o sfoara, capetele careia se fixeaza cu stampila anchetatorului. Pe pachet se fac inscriptiile de rigoare, certificandu-se cu semnaturile anchetatorului si a martorilor-asistenti. 45. Particularitile ascultrii bnuitului i invinuitului. Care sunt procedeele folosite de ofierul de urmrire penal in situaiile de conflict 46. Aciunile de urmrire penal la etapa iniial de cercetare a jafului i a tlhriei 47. Noiunea i sarcinile confruntrii. Procedee tactice de interogare la confruntare Compararea (confruntarea)-este aplicat n numeroase cazuri, fiind i extrem de accesibil. Ea este un mijloc de lucru att tehnic ct i un procedeu tactic frecvent. Sunt utilizate mijloace optice (microscoape comparatoare, fotografiii de examinare, etc) care permit mrirea imaginilor i examinarea minuioas a detaliilor. Apoi are loc un proces de evaluare a importanei unor elemente, frecvena prezenei ( repetiiei) lor a concordanei sau neconcordanei detaliilor, nsuirilor, s.a.m.d. Este o solutie la care se poate recurge n si1tuatiile n care intre declaratiile diferitelor persoane exista contradictii , cerindu-se clarificarea i completarea anumitor probe sau depozitii. Confruntarea poate fi considerata , dat fiind specificul sau ca o solutie de exceptie, ea trebuind sa fie bine pregatita, mai ales sub aspectul stapinirii perfecte a datelor ce urmeaza a fi clarificate prin intermediul su . Prin compararea declaratiior contradictorii cu alte declaratii asupra acelorasi elemente de la dosarul cauzei , se va putea aprecia care dintre persoanele care declara diferit se apropie mai mult de adevar, asa cum rezulta el din restul probatoriului. Se vor lua n considerare starea fizica i emotionala la momentul faptei, atitudinea sau relatia cu infractorul(relatii de prietenie, conflicte anterioare, mila pentru autor, etc. ). O chestiune destul de delicata este aprecierea oportunitii confruntarii sub aspect moral. n functie de o

larga paleta de motive: cultura generala, virsta, trasaturi morale, reactii pe fond temperamental, pozitie sociala, unele persoane pot sa se i mta depasite de actul i atmosfera confruntarii. n atari conditii, exista riscul ca acestea sa participe intr-o stare de inhibitie, fiind doar participanti inerti, care nu pot sa-si sustina punctul de vedere i se lasa condusi de celalta parte cu care se face confruntarea. Exista de asemenea posibilitatea ca la confruntarea cu autorul infractiunii, victimei sau unor martori oculari sa le fie reinviate sentimentele, starea emotionala pe care le-au generat-o comiterea faptei, situatie de natura a ii impiedica sa reziste procesului confruntarii. Cind aceste situatii nu pot fi inlaturate, este recomandabil sa se renunte la confruntare, acesta fiind compromisa sub aspectul eficientei tactice . Confruntarea va avea loc cu prezenta ambelor parti confruntate supraveghindu-se reactiile acestora. Fiecare intrebare i rapsuns vor fi consemnate, dar nu se recomanda a se citi declaratiile anterioare care au determinat recurgerea la confruntare. Ele vor putea fi reproduse n esen, n sens. Partilor confruntate li se vor pune aceleasi intrebari, acestea trebuind sa fie clare, concise, de natura a nu sugera ca organul de ancheta ar imprti sustinerile uneia i ar suspecta cealalta parte de nesinceritate. Intrebarile vor fi puse alternativ fiecarei parti, raspunsul uneia fiind urmat de adresarea aceleiasi intrebari celeilalte parti i dup semnarea a ceea ce s-a consemnat cu privire la aceste raspunsuri va fi adresata urmatoarea intrebare, continuind pina la epuizarea problemelor ce au determinat confruntarea. 48. Efectuarea expertizelor in cauzele de omor. Expertiza medico-legal. Ce probleme pot fi rezolvate prin examinarea ADN-ului (esena metodei dactiloscopiei genetice) 49. Trsturile exterioare ale omului. Identificarea dup metoda protretului vorbit i mijloacele tehnice folosite in aceste scopuri Caracteristicile exterioare ale omului se impart in doua mari grupe. Una din ele consta din semnalementele ce caracterizeaza particularitatile anatomice ale omului (inaltimea, constitutia, trasaturi faciale etc.). Acestea se numesc anatomice sau statice, intrucat pot fi observate atat in procesul de miscare al persoanei, cat si in stare de imobilitate. O alta grupa cuprinde caracteristicile ce se manifesta numai in procesul miscarii omului (mersul, pozitia corpului, gesticulatia). Aceste caracteristici poarta denumirea de functionale sau dinamice. Anomaliile anatomice si functionale detin o importanta identificatoare considerabila si au o mare insemnatate in activitatea de cautare. De aceea, ele sunt scoase intr-un grup de sine statator elemente particulare, care pot fi atat inascute (spre exemplu, scalioza, ghebosenie), cat si dobandite pe parcursul vietii (cicatrice, tatuaj etc.). O grupa aparte constituie asa numitele caracteristici frapante, adica relativ rare, batatoare la ochi ce se intiparesc usor si joaca un rol important in stabilirea si cautarea persoanelor. Un grup auxiliar de caracteristici exterioare il formeaza semnalmentele obiectelor vestimentare si a altor lucruri portabile de catre persoana in cauza. Portretul vorbit presupune descrierea caracteristicilor anatomice cu indicatia formei, dimensiunilor, pozitiei, uneori si culorii. Gradul de detalizare si de exactitate a descrierii depinde in fond de faptul daca persoana se descrie dupa imaginea ramasa in memorie, dupa fotografie sau dupa urmele lasate la fata locului ori nemijlocit se descrie in direct. In cazul cand descrierea se face nemijlocit (spre exemplu, cand se descrie cadavrul) gradul de detalizare si precizie a descrierii semnalmentelor este cu mult mai inalt decat in cazul descrierii dupa fotografie, cu atat mai mult dupa imaginea ramasa in memorie. Marimea partilor corpului se determina, de regula, nu in date absolute, ci relative si nu prin mijlocirea masurarilor, ci prin metoda confruntarii vizuale cu alte parti ale corpului. In portretul vorbit o atentie principala se atrage semnalmentelor figurii umane, intrucat acestea contin particularitatile cele mai valoroase si sunt cele mai accesibile pentru observare. Trasaturile fetei se descriu din doua pozitii: de dinainte (an fas) si de la o parte (profil). Inaltimea se determina, de regula, dupa o gradare de 7 elemente: foarte inalt (peste 185 cm), inalt (176-185 cm), mediu-pronuntat (171-175 cm), mediu (166-170 cm), mediu-slab pronuntat (161-165 cm), statura joasa (151-160 cm) si de statura foarte joasa (pana la 150 cm). Pentru femei aceste limite sunt micsorate cu 10 cm. Constitutia se stabileste prin confruntarea inaltimii, latimii in spete, lungimii corpului, a picioarelor, dezvoltarea partii toracice si a muschilor. Exista persoane cu o constitutie medie, atletica, slaba, uscativa. Sexul si varsta. In lipsa datelor autentice privind varsta se indica cu aproximatie (la vedere 40-45 ani).

Capul. Se indica dimensiunile relative ale capului, forma lui, forma si profilul cefii. Parul. Se indica forma, culoarea, desimea, prezenta si gradul de calvitie, lungimea firelor de par, modul de frezare si de pieptanare. Daca exista mustata, barba, bachenbarde se fixeaza forma, culoarea si lungimea lor. Fata (figura). Forma generala a fetei umane privita din fata poate fi rotunda, ovala, dreptunghiulara, patrata, rombica, triunghiulara cu baza in jos, triunghiulara cu baza in sus. In profil se indica conturul general al fetei (proeminent, rectiliniu, concav). Dupa gradul de corpolenta fata poate fi slaba, de corpolenta medie si plina. Dupa culoare exista fete albe, smolite, imbujorate, chistruiate, palide, bolnavicioase. Fruntea. In profil se caracterizeaza sub aspectul dimensiunilor verticale (frunte joasa, medie, inalta), dupa inclinare (retrasa, verticala si proeminenta), dupa contur (rectiliniu, serpuit, convexe). Sprancenele. Se caracterizeaza dupa lungime (scurte, medii, lungi), dupa latime (inguste, latime medie, late), dupa desime (rare, desime medie, dese), dupa pozitie (inclinate interior, inclinare in exterior, orizontale), dupa forma (rectilinii, arcuite, frante, serpuite), dupa pozitia reciproca (indepartate, medii si concrescute). Ochii - in cadrul stabilirii semnalmentelor se caracterizeaza lacasul ochiului dupa contur, intindere, gradul de deschidere si pozitie; proeminenta globului ocular; culoarea irisului. Genele se descriu dupa gradul de pronuntare. Pleoapele se caracterizeaza dupa pozitia partii de sus nemiscate, forma si expresivitate. Pometii se fixeaza dupa gradul de proeminenta. Obrajii se descriu dupa forma lor. Nasul se caracterizeaza in ansamblu dupa inaltime, proeminenta, latime si particularitati (nas rosu, bilobat, orientat spre dreapta, stanga). Radacina nasului se descrie dupa adancime, latime; muchia nasului dupa contur, proeminenta, lungime, latime; baza nasului dupa pozitie; varful nasului dupa forma si latime. Aripile nasului dupa conturul marginilor de jos, inaltime, pozitie; narile dupa marimea orificiilor si dupa contur. Gura se analizeaza dupa dimensiuni, contur, pozitia colturilor, particularitati (oblica, dimensiuni exagerate, buze proeminente). Buzele se caracterizeaza dupa proeminenta, inaltime, latimea si conturul buzei de sus, pozitia buzei de jos. Dintii se descriu doar caracteristicile ce pot fi observate si, mai cu seama, articulatia, marimea, defecte, culoare. Barbia se descrie potrivit profilului ei, latimii, inaltimii, particularitati (ascutita, bilobata, cu gropite). Pavilionul urechii se analizeaza dupa dimensiuni, pozitie, indepartare de cap, forma, particularitati (pavelion atrofiat etc.), precum si dupa conturul, pozitia elementelor particulare (lobul, tragusul, antitragusul, helixul). Ceafa se descrie dupa forma si pozitie. Umerii se caracterizeaza dupa pozitie, latime, proeminenta. Pieptul si spatele se caracterizeaza dupa forma si latime. Mainile se descriu dupa lungime, grosime. Pe langa aceasta se fixeaza lungimea degetelor, forma, conturul, lungimea si culoarea unghiilor. Semnalmentele functionale. Sunt acele caracteristici care apar cu prilejul executarii unor miscari. Cele mai importante sunt: expresia fizionomiei, atitudinea, gesticulatia, mersul, vocea si vorbirea, anumite obisnuinte in diverse activitati. Expresia fizionomiei: calma, enervata, flegmatica, suparata, mirata, confuza, distrata sau obosita. Atitudinea se datoreaza starii de contractie musculara (relaxata, contractata, rigida). Gesticulatia: abundenta, rara si nula. Dintre gesturi amintim: incruntarea fruntii, clipirea rapida si deasa a pleoapelor. Aranjarea repetata a cravatei, gulerului, frecarea miinilor, joaca cu degetele etc. Mersul: lungimea pasului, unghiul de mers (pozitiv-negativ), latimea pasului, rapiditatea, atitudinea corpului (drept, aplecat), pozitia capului, oscilatiilor corpului, odulatii ale bazinului, miscarii ale bratelor etc. Vocea si vorbirea: vorbire scurta si corecta, in fraze lungi si confuzie, cu diferite erori, folosirea unor dialecte. Ca defecte: bilbiiala, grasiere, vice de copil, adult, batrin. Obisnuinte in diverse activitati: felul de a aprinde chibritul, de a tine tigara, pozitia miinilor, exalatie frecventa, tualeta aleasa sau neglijenta etc. Semnele particulare. Sun acumulate defecte anatomice si functionale care ajuta la identificarea unei persoane. Cicatricele: de natura traumatica, chirurgica, se descriu dupa culoare, forma, marime, pozitie.

Culoarea pielii (tenul): culoarea galbena, cenusie-galbena, ca rezultat al unor boli, rosietica a nasului, a obrazului-alcoolizm. Prezenta petelor, negilor, alunitelor. Semne particulare ca urmare a practicii unor meserii: bataturi, vatamari. Pentru recunoastere si identificare preliminara a unor persoane prezinta interes si obiectele portabile ale acestora care se descriu dupa denumire, culoare, grad de uzura si alte caracteristici. Metodele tehnice folosite in identificarea persoanelor dupa semnalmentele exterioare La alcatuirea portretului vorbit se utilizeaza diferite dispozitive tehnice: 1. Portretul schitat (schita de portret) executata de un desenator cu calitati plastice. 2. Fotorobotul o metoda de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente fizice preluate din fotografii ale unor persoane diferite (frontala, nazala, bucala). 3. Identi-Kit-ul (-2): un album ce contine multe variante de elemente faciale reproduse pe o pelicula transparenta purtind acelasi numar de cod. Peliculele se suprapun pe un suport special cu geam luminat de jos, obtinindu-se o imagine grafica. 4. Mimicompozitorul: un montaj a mai multor dispozitive, proiecteaza pe ecran cite o zona a fetei selectionate din fotografii obisnuite. 3. Reflectarea trasaturilor exterioare ale omului in practica criminalistica. Reflectarile aspectului exterior al omului folosite in practica de descoperire si cercetare a infractiunilor se impart in subiective si obiective. Reflectarile subiective. Imaginea este una din cele mai raspandite reflectari subiective. Ea se formeaza sub actiunea a mai multor factori: sexul, varsta, zona de locuire, iluminare, durata observarii. Imaginea mintala poate fi folosita nemijlocit (la recunoasterea agresorului de catre victima) si indirect, in cazul cand acesta este materializat in forma de reflectari subiective (descrierea, alcatuirea portretului-vorbit). Descrierea consta in indicarea caracteristicilor aspectului exterior; aceasta la fel este subiectiva dupa natura ei. Descrierea voluntara este o consemnare prezentata de catre martorul ocular prin mijlocirea cuvinteor folosite in vorbirea curenta. Descrierea sistematica si ordonata este si descrierea dupa metoda portretului-vorbit. O astfel de descriere trebuie sa fie veridica, deplina, uniforma si unitara. Descrierea dupa metoda portretului-vorbit trebuie sa se efectueze cu respectarea unor reguli: caracteristicile aspectului exterior se determina comparativ cu pozitia normala a corpului; elementele aspectului exterior se caracterizeaza din an fas si din profil; descrierea este compusa consecutiv de la general spre particular; de sus in jos, la inceput elementele fizice generale, apoi anatomice, functionale si insotitoare; se reliefeaza elementele particulare si frapante. In practica criminalistica contemporana exista 4 genuri de portrete subiective: schita; schita compozitionala, compozitie fotografica, mixta (dupa declaratiile martorilor oculari o persoana ce se aseamana cu cel cautat se fardeaza, care mai pe urma se fotografiaza sau se filmeaza). Reconstructia figurii umane dupa craniu se utilizeaza pentru fixarea informatiilor privind semnalemntele exterioare ale persoanelor, osemintele carora sunt descoperite. Metodica reconstructiei fetii dupa craniu a fost propusa de catre savantul antropolog M.Gherasimov. Reflectarile obiective. Informatia privind aspectul exterior al omului poate fi facuta mai deplin si obiectiv prin mijlocirea fotografiei. In practica se foloseste fotografia signalitica si fotografia operativa. Fotografia signalitica (de recunoastere) se aplica pentru a fixa semnalmentele exterioare ale persoanelor ce trebuie inregistrate si puse la evidenta. Aceasta se efectueaza dupa unele reguli speciale. Mularea elementelor faciale se utilizeaza in scopul fixarii semnalmentelor persoanelor decedate, pierite daca modificarile post mortale nu sunt semnificative. 4. Utilizarea metodei portretului vorbit in practica de descoperire a infractiunilor. Utilizarea datelor privind semnalmentele exterioare ale omului presupune analiza si aprecierea informatiei colectate si fixate. Simultan se studiaza si se evalueaza conditiile in care ea s-a strans precum si cele ce influenteaza continutul lor, se iau in consideratie mijloacele si metodele folosite pentru colectarea si fixarea

ei, particularitatile folosirii ulterioare. In urma a astfel de analize si aprecieri a informatiei despre semnalmentele omului se determina si directiile in care se vor folosi, care cuprind, de regula, 3 situatii tipice: - prima situatie priveste stabilirea martorului sau a faptuitorului necunoscut sau care este lipsa. Aceasta situatie este una din cele mai complicate si mai frecvent intalnite. Determinarea persoanei faptuitorului dupa semnalmentele exterioare ale lui se poate desfasura in conditii libere sau de o securitate sporita cu aplicarea metodelor si mijloacelor operative, de ancheta, expertuale. - a doua situatie vizeaza stabilirea persoanei faptuitorului care se afla sub supraveghere insa nu este cunoscut. Datele privind caracteristicile aspectului exterior se folosesc pentru verificare daca persoana detinuta este sau nu cea care a parasit locul faptei, daca ea nu se afla in cautare sau nu este persoana disparuta fara veste. - a treia situatie apare in cazul in care este necesar a determina identitatea unui cadavru necunoscut. Descrierea se foloseste pentru verificarea dupa materialele de inregistrare a diferitor sisteme automatizate de cautare in care se utilizeaza semnalmentele persoanelor inclinate spre a savarsi infractiuni. O forma de utilizare zi cu zi a descrierii pentru stabilirea identitatii persoanelor sunt tabelele orientative de cautare. Portretele robot executate sunt surse importante de informatie despre aspectul exterior al persoanelor cautate si se includ in tabelele orientative de cautare, multiplicandu-se pentru darea in cautare a acestora la nivel regional si national. O metoda destul de efectiva folosita in scopul stabilirii personalitatii celor decedati si pieriti este prezentarea spre recunoastere a cadavrului sau imaginilor fotografice ale acestora. Aceste metode dobandesc importanta probanta in cazul in care aceste fapte sunt confirmate de catre rezultatele expertizei medico-legale. Procesul de expertiza se compune din 5 faze care cuprind faza de pregatire, analitica, comparativa, de sinteza si generalizare precum si fixarea rezultatelor acestor investigatii. 50. Desenele papilare: tipurile, varietile i insuirile lor. Metode de descoperire, fixare i ridicare a urmelor de mini Desenele papilare ca obiecte ale cercetarilor traseologice se caracterizeaza prin 3 calitati: individualitate, stabilitate relativa si refacere. Crestele papilare se formeaza in procesul dezvoltarii intrauterine al fatului si dispar dupa moartea individului. Stabilitatea desenului papilar este extrem de importanta sub aspect criminalistic. Refacerea desenului papilar este capacitatea pielii de a se restabili dupa distrugerea ei. Desenul se restabileste in cazul cand nu este distrus stratul de papile a dermei. Individualitatea desenului papilar consta in irepetabilitatea totalitatii de detalii care il caracterizeaza. Caracteristicile desenului papialr se impart in generale, la care se refera tipul desenului (arc, lat, vertijil). Identificarea persoanei poate fi realizata chiar si dupa un fragment mic de urma lasata de palma, insa mai frecvent in aceste scopuri se folosesc urmele lasate de falangeta. Desenele papilare ale falangetelor sunt destul de suficient studiate si clasificate. Clasificarea acestora se foloseste pentru inregistrarea persoanelor cu antecedente penale si in cazurile de efectuare a expertizelor dactiloscopice. Se stie din calculele statistice ca prezenta a nu mai putin de 12 coincidente de minutii in urma permite a stabilit categoric identitatea celui care a lasat urma. Daca faptuitorul s-a folosit de manusi atunci urmele descoperite la fel pot fi utilizate pentru identificarea intai de toate a insasi manusilor, in alte cazuri si pentru stabilirea unor caracteristici generice ale individului. In scopul cercetarii obiectelor pe care se presupune ca sunt urme digitale mana se inmanuseaza. In lipsa manusilor obiectele se prind de acele locuri pe care nu pot sa ramana urme utile pentru identificare: fundul unei butelii si retezatura de sus, muchiile manerului pistolului s.a. Daca nu este cu putinta a descoperi urmele prin mijlocirea luminii orientate se recurge la diverse procedee fizice si chimice de relevare a acestora. Modalitatile fizice cuprind procedee de prelucrare a urmelor cu diverse prafuri sau vaporizarea cu vapori de iod. Pentru tratarea suprafetelor intunecate se folosesc prafuri de culoare mai deschisa (oxid de zinc, aluminiu s.a.), pentru prelucrarea suprafetelor deschise prafuri intunecate (oxid de cupru, grafit, fier s.a.).

Urmele relevate cu ajutorul prafurilor se copie pe o pelicula dactiloscopica sau alta pelicula adeziva (respectiv de culoare deschisa sau inchisa). Urmele latente pe hartie se scot in evidenta cu ajutorul vaporizatorului de iod - element component al trusei criminalistice. Urmele relevate cu ajutorul vaporilor de iod pot fi copiate pe o pelicula ce contine crohmal sau dextrin precum si cu ajutorul hartiei fotografice. De rand cu urmele de maini la expertiza se trimit si mostre de comparatie. Acestea sunt fisele dactiloscopice si amprentele obtinute de catre anchetator in corespundere cu art.166 CPP RM. In scopul obtinerii impresiunilor digitale se utilizeaza vopseaua tipografica de culoare neagra, care se intinde uniform cu un rulou de cauciuc pe o placa de sticla sau de zinc. Apoi degetul persoanei ce se verifica se roteste pe sticla de la o margine spre cealalta a degetului repetand aceasta miscare pe formularul fisei dactiloscopice sau pe o hartie alba format A4. . Utilitatea urmelor de miini pentru identificarea persoanei faptasului la fata locului se poate constata in ipoteza depistarii unor urme clare, ce reprezinta nu mai putin de 7-8 detalii ale desenului papilar. In caz contrar aceasta problema se rezolva in conditii de laborator. Daca urmele prezinta minjituri, pete sau fragmente de creste papilare in care nu se observa particularitati ale desenului papilar, ele sunt socotite inutile, nepotrivite pentru identificarea criminalului. Insa nu trebuie ignorate posibilitatile cercetarilor poroscopice (forma, pozitia reciproca a porilor) si crestoscopice (forma, relieful marginilor crestelor papilare). Daca urmele formate de creste papilare sunt nedeslusite, usor sterse, tipul si varietatea desenului se diferentiaza, iar detaliile se observa cu greu, amprentele se ridica pentru o examinare mai profunda in conditii de laborator. Daca urma contine un numar limitat de caracteristici constructive, dar suficient de clare (3-4), insa tipul desenului papilar se determina cu aproximatie, problema valorificarii acestei amprente poate fi rezolvata numai in prezenta impresiunilor digitale ale persoanei suspecte. De regula, asemenea urme se descopera pe suprafete porozitare, structura carora nu permite a receptiona uniform detaliile si a stabili daca ele sunt caracteristici ale desenului papilar sau dificiente conditionate de mecanismul de formare a urmei. . Desenele papilare de tip arc se intilnesc in 5-7 % de cazuri, cele vertigile - in 30 %, iar laturile in 63-65 %. Din varietatile desenelor de tip lat mai raspindite sunt desenele in forma de lat simplu (95 %), mai rar desenele de tip lat-racheta, lat-semnul intrebarii (2,6-3,8 %), foarte rar se intilnesc laturile curbe. Prezenta unei creste papilare in latul central al desenului papilar se observa in 50 % cazuri (in 21 % de cazuri se numara cite doua, in 7 % - cite trei, in 1.5 % - cite patru). Deci, in procesul de examinare preliminara ale urmelor papilare la inceput se constata utilitatea lor pentru identificare, apoi se stabileste mecanismul de formare a acestora, localizarea lor, amprentele se confrunta intre ele si, in sfirsit, se compara cu impresiunile dactiloscopice ale persoanelor de verificat. 51. Etapele cercetrii la faa locului. Redactarea procesual a rezultatelor. Structura procesuluiverbal. Schia locului faptei Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului consta in efectuarea de catre organul de urmarire penala a anumitor lucrari in vederea inregistrarii si reprezentarii fidele si integrale a starii de lucruri, a pozitiei, starii si a raportului de legatura ale obiectelor ce constituie ambianta acestuia, conservarii si retragerii urmelor infractiunii si a altor mijloace materiale de proba. Potrivit prevederilor art. 156 CPP. principalul mijloc de fixare a rezultatelor perchezitiei este procesulverbal, care se intocmeste in mod obligatoriu, indiferent de acestea. Daca la efectuarea perchezitiei s-au aplicat mijloace tehnice de fixare sau s-a procedat la schitarea in intregime sau partiala a locului perchezitionat, procesul-verbal va fi intregit cu fotografii, inregistrari videomagnetice, desene si cu alte materiale ilustrative. a) Procesul-verbal, principalul mijloc procedural de fixare a rezultatelor acestui act initial de urmarire penala, trebuie sa reprezinte o reproducere fidela a intregii activitati desfasurate la fata locului, a tuturor urmelor si mijloacelor materiale de proba descoperite cu aceasta ocazie. in afara conditiilor de fond pe care trebuie sa le satisfaca orice proces-verbal incheiat de organele judiciare, acesta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : sa fie obiectiv ; sa fie complet; sa se caracterizeze prin preciziune si claritate ; sa fie succint, sa fie redactat intr-o forma concisa, concentrata, cerinta care nu trebuie sa se realizeze

in dauna caracterului sau complet. b) Potrivit dispozitiilor articolelor 131 si 91 Cod procedura penala, procesul-verbal de cercetare la fata locului, in cele trei parti ale structurii sale, trebuie sa cuprinda : in partea introductiva a procesului-verbal se consemneaza acele date ce atribuie caracter oficial acestui act procedural: locul si data efectuarii cercetarii; numele, prenumele si calitatea celor ce participa la efectuarea cercetarii, cu precizarea denumirii organului de urmarire penala sau a instante: de care apartin; numele, prenumele si calitatea expertilor, specialistilor si tehnicienilor, precum si ale martorilor asistenti, ci: indicarea adresei la care locuiesc , Temeiurile de fap* si de drept care justifica deplasarea organului judiciar la fata locului; ora inceperi cercetarii la fata locului; cind cercetarea se efectueaza pe un teren deschis, mentiuni cu privire la conditiile meteorologice si la conditiile de iluminare existente; precizarea daca partile au fost citate si daca acestea au fost prezente; mentiuni daca invinuitul este sau nu prezent, iar in cazul absentei acestuia, daca e reprezentat si de catre cine anume. in partea descriptiva a procesului-verbal se consemneaza toate activitatile intreprinse, in ordinea efectuarii lor, toate urmele si mijloacele materiale de proba descoperite cu aceasta ocazie. Aceasta parte debuteaza cu descrierea detaliata a locului unde s-a comis infractiunea, sub urmatoarele aspecte : amplasarea locului in raport cu vecinatatile sale, intinderea locului supus cercetarii, situarea locului in raport cu punctele cardinale precum si fata de anumite repere naturale fixe mai apropiate (imobile vecine, strazi etc), caile de acces. Cind se efectueaza in incaperi se va descrie ambianta acestora . peretii, dusumeaua, tavanul, usile, ferestrele, starea incuietorilor, obiectele de mobilier, amplasarea acestora, etc. Un amplu spatiu se acorda descrierii detaliate a urmelor, mijloacelor materiale de proba si obiectelor descoperite cu aceasta ocazie. Urmele vor fi descrise sub urmatoarele aspecte : natura acestora, locul unde au fost descoperite, raporturile de distanta dintre diferite urme, distanta dintre acestea si obiectele principale, starea in care se prezinta, procedeele si mijloacele tehnico-stiintifice utilizate la descoperirea, ridicarea si fixarea acestora. in ceea ce priveste obiectele descoperite se vor mentiona urmatoarele : natura, felul obiectului, forma,, dimensiunile, culoarea, particularitati de constructie, anumite caracteristici, cum ar fi, locul unde au fost gasite, raporturile de distanta dintre acestea, starea in care se prezinta, etc. Tot in aceasta par*e a procesului-verbal se mentioneaza asa-numitele imprejurari negative, precum si obiectiile si explicatiile celor care in diverse calitati au participat la aceasta activitate : martori asistenti, experti, specialisti, tehnicieni. Atunci cind cu ocazia cercetarii la fata locului s-au efectuat si alte activitati (ascultarea invinuitului sau inculpatului, a partii vatamate, a martorilor), declaratiile acestora se vor consemna in acte procedurale de sine statatoare, aceasta pentru a nu se incarca inutil continutul procesului-verbal de cercetare la fata locului. In partea finala a procesului-verbal de cercetare la fata locului, se mentioneaza urmatoarele elemente : care anume obiecte si urme descoperite la locul faptei au fost ridicate, ce mijloace si metode s-au utilizat la ridicarea acestora; ce masuri s-au luat cu privire la victima infractiunii, cu privire la cadavru, la autovehiculul distrus etc; ce genuri de fotografii, filme si videofonograme judiciare s-au efectuat; daca s-a intocmit schita locului faptei; daca s-au facut experimente judiciare si ce rezultate s-au obtinut; ora terminarii cercetarii la fata locului. Procesul-verbal de cercetare la fata locului va fi semnat pe fiecare pagina si la sfirsit toti cei care in diverse calitati au luat parte la efectuarea acestei activitati : organul judiciar, martorii Procesul-verbal de cercetare la fata locului este prevazut in lege cu o structura tripartita: introductiva,

descriptiva si de incheiere sau finala. Partea introductiva cuprinde relatari succinte privind locul si data cand s-a efectuat cercetarea la fata locului; denumirea si profilul unitatii din care face parte organul de cercetare, temeiul de fapt si juridic al cercetarii; numele, prenumele si numele dupa tata si adresa martorilor asistenti in prezenta carora s-a efectuat cercetarea; denumirea institutiei in care activeaza specialistii care au participat la realizarea cercetarii; denumirea si profilul unitatii din care fac parte lucratorii de politie implicati, conditiile meteorologice si de iluminare in care s-a desfasurat cercetarea. La finele acestei parti a procesului-verbal se va remarca faptul ca martorii asistenti, specialistii si alte persoane implicate au fost familiarizati cu drepturile si obligatiunile ce le revin prin lege. Partea descriptiva a procesului-verbal debuteaza cu o caracterizare generala a locului faptei, a amplasarii sale in raport cu punctele cardinale sau fata de anumite repere relativ stabile - cladire invecinata, strada, cale ferata, padure, rau etc. in cazul cercetarii unui teren deschis este indicat ca in procesul-verbal sa se acorde o atentie deosebita reliefului si topografiei acestuia, precum si elementelor de delimitare a spatiului cercetat de obiectele vecine (gard, constructie, sant). in continuare vor fi consemnate constatarile facute in legatura cu cercetarea detaliata a locului faptei, adica se vor descrie amanuntit obiectele cauzal legate cu fapta in cercetare si urmele rezultate din activitatea faptuitorului sau a altor persoane implicate. in procesul-verbal obiectele se descriu dupa insusirile constatate pe parcursul cercetarii, in special, dupa natura, destinatia, modul de confectionare, marimea forma, culoarea lor, precum si dupa anumite elemente particulare caracteristice, cum ar fi, spre exemplu, semnele marcate de producator (marca, seria, modelul, numarul) sau conditionate de gradul de uzura Documentele, in masura in care au fost studiate la fata locului, se vor fixa in procesul-verbal dupa denumire si destinatie, continut, caracteristicile materialelor din care sunt confectionate, atat sub aspect cantitativ (dimensional), cat si calitativ (structural). O deosebita atentie se va acorda fixarii urmelor infractiunii. in procesul-verbal ele se descriu prin consemnarea constatarilor facute de catre organul de urmarire privind genul si natura lor (urme-forma sau urme-materie, urme de maini, de picioare, de instrumente etc), modul de creare locul unde au fost descoperite, in cazurile posibile si dupa elementele de structura si relief. in procesul-verbal se fac de asemenea mentiuni cu privire la procedeele si mijloacele utilizate la descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor si a obiectelor-mijloace materiale de proba, indiferent daca acestea au fost aplicate de organul de cercetare sau de specialistul criminalist incorporat in echipa de cercetare. Partea finala a procesului-verbal de cercetare la fata locului cuprinde mentiuni referitor la urmele si mijloacele materiale de proba care au fost ridicate, modul si mijloacele tehnice criminalistice utilizate in acest scop. Se precizeaza de asemenea, daca organul de cercetare a utilizat fotografia judiciara, filmarea, videocasetofonul sau a procedat la schitarea grafica a circumstantelor locului faptei. Procesul-verbal se incheie cu notarea timpului in care s-a desfasurat cercetarea, a obiectiilor martorilor asistenti si ale altor persoane participante. Se semneaza fiecare pagina de catre persoana sub a carei conducere s-a desfasurat activitatea de cercetare si de martorii asistenti, iar la sfarsit - de toti cei care au participat, intr-o calitate sau alta, la efectuarea activitatii de cercetare. 2) Schita locului faptei Schita reprezinta o modalitate de reprezentare grafica a locului infractiunii in ansamblu, a pozitiei obiectelor si urmelor, a raporturilor de distanta dintre acestea si are menirea de a ilustra constatarile cuprinse in procesul-verbal si de a intregi celelalte mijloace de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului. In functie de faptul ca la transpunerea in plan a locului faptei respecta sau nu proportiile reale ale suprafetelor sau obiectelor reprezentate grafic, se disting doua modalitati de realizare a schitei : planul schita si desenul schita. Planul schita sau planul la scara presupune respectarea riguroasa a proportiilor reale ale terenului, interioarelor, obiectelor reprezentate, precum si a raporturilor de distanta dintre acestea, micsorate de un anumit numar de ori. Scsra planului se determina in raport cu intinderea suprafetelor si a dimensiunilor obiectelor ce urmeaza a fi reprezentate. Astfel, schita incaperilor poa e fi realizata la scara 1:50, a cladirilor la scara 1:100, iar a locurilor deschise, in functie de suprafata acestora, la scara de 1:2000 sau la scara 1:1000. Desenul schita se realizeaza prin desenare fara respectarea stricta a distantelor si dimensiunilor reale ale suprafetelor sau obiectelor reprezentate.

in cazul trenurilor deschise trebuie sa se realizeze, mai intii, orientarea in teren cu ajutorul busolei, dupa punctele oardinale (latura din dreapta a plansetei trebuie sa fie orientata in directia Nord-Sud, indicata de acul busolei). Reprezentarea in plan a obiectelor aflate la fata locului implica utilizarea unor simboluri, a unor semne conventionale cu aceeasi semnificatie pentru toate organele judiciare. Schita locurilor inchise se poate realiza dupa urmatoarele doua procedee : in proiectie orizontala si prin rabatarea planurilor de proiectie. Schita in proiectie orizontala, cel mai frecvent utilizata, permite fixarea obiectelor, aflate pe astfel de suprafete. Schita realizata prin rabatarea planurilor de proiectie permite realizarea intr-un singur plan a imaginii unor corpuri tridimensionale si consta in reprezentarea in plan orizontal a suprafetelor verticale si a tavanului unei incaperi. 52. Caracteristica aciunilor de urmrire penal in etapa iniial a cercetrilor privind omuciderile Prin savarsirea faptelor prevazute de legea penala sunt aduse prejudicii grave unor valori sociale deosebite, intre care primul loc il ocupa viata omului. Viata este protejata prin multiple mijloace: medicale, sociale, educative, juridice. Dreptul penal o ocroteste prin mijoace specifice, constand in pedepsirea celor care atenteaza la viata omului. Un rol necontestat pentru aflarea adevarului in procesul penal il au probele stiintifice, obiective, cercetate, valorificate si interpretate prin mijloace tehnico-stiintifice si metode tactico-penale oferite de criminalistica. Organelor de urmarire penala, care efectueaza cercetarile in legatura cu faptele savarsite impotriva vietii, le revin sarcini de mare raspundere in aflarea adevarului si evitarea erorilor judiciare. . Constatarea si expertiza medico-legala Constatarea medico-legala se efectueaza chiar in cursul cercetarilor la fata locului. Expertiza medico-legala se dispune in cursul urmaririi penale, in conditiile prevazute de art. 114 Cod procedura penala. Atat constatarea, cat si expertiza medico-legala trebuie sa se efectueze in prezenta procurorului care participa la cercetari, iar cand participarea procurorului nu este posibila, este recomandabil ca medicul legist sa aiba la dispozitie lucrarile dosarului penal si sa mentina o legatura permanenta cu organele de urmarire penala. Intrebarile la care poate raspunde medicul legist difera dupa natura faptei si mijloacele folosite de faptuitor pentru suprimarea vietii. Cunoscand mijloacele de investigare de care dispun in prezent stiintele medicale, organele de urmarire penala vor stabili obiectivele care sunt de competenta medicului si care sunt realizabile. intre acestea, mentionam stabilirea cauzei si naturii mortii si data probabila a decesului-daca leziunile constatate sunt vitale sau postmortale; care este mecanismul de producere a lor; care este agentul vulnerant folosit la producerea leziunilor; prezenta alcoolului in sange si in urina; stabilirea grupei sangvine; prezenta spermatozoizilor in secretiile vaginale sau alte cavitati naturale (cavitatea bucala, orificiul anal). Prin stabilirea cauzei mortii se urmareste sa se afle daca a fost o moarte patologica sau violenta (accidentala sau produsa de o persoana). De asemenea, expertiza medico-legala poate contribui la stabilirea legaturii cauzale intre actele de violenta exercitate de o persoana si moartea victimei, chestiune inca mult discutata in practica organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata. B. Constatarea tehnico-stiintifica si expertiza criminalistica Daca urgenta o impune, constatarile tehnico-stiintifice pot fi efectuate in cursul cercetarilor la fata locului. Este cazul cercetarii amprentelor digitale gasite la locul faptei, care pot fi utile pentru identificarea autorului infractiunii. Alteori, aceste constatari se efectueaza pentru identificarea cadavrului, cand pot fi examinate si comparate detaliile impresiunilor digitale, luate de la victima, cu cele existente in evidenta operativa a organelor de politie. Examinarea si interceptarea urmelor de maini sau de picioace (cararea de pasi) pot furniza date utile pentru identificarea autorului faptei sau a victimei. De asemenea, expertiza criminalistica a urmelor de dinti descoperite pe corpul victimei poate contribui la identificarea autorului. Este concludent, in acest sens, cazul unei femei, in varsta de peste 80 ani, care locuia singura si pe care rudele au gasit-o dupa cateva zile de la data mortii. Nefiind nici o urma de violenta sau alte banuieli cu privire la cauza mortii, s-a considerat ca este moarte patologica, specifica varstei (cardiopatie), asa cum rezulta si din actul de constatare eliberat de medicul dispensarului. La scoaterea sicriului din casa pentru inmormantare, s-au observat la lumina zilei urme de dinti pe obrazul stang. Ceremonialul inmormantarii a fost oprit de organele locale de politie, alertate de rudele victimei. La

autopsie s-au constatat multipte fracturi costale, precum si urme ale unui raport sexual. Autorul omorului a fost identificat cu ajutorul expertizei criminalistice a urmelor de dinti gasite pe obrazul victimei si a probelor de comparatie luate de la un tanar, vecin cu victima si care o mai ajuta la treburi in gospodarie. Alte categorii de expertize criminalistice privesc cercetarea urmelor de sange, a firelor de par, a urmelor biologice (saliva, sperma) si chiar expertiza scrisului, daca la fata locului se gasesc acte despre care se banuic ca ar fi scrise de faptuitori. Tot din practica organelor judiciare din judetul lasi mentionam cazul unui tanar care, dupa ce a violat o batrana si i-a furat un ceas de aur cu valoare de patrimoniu national, considerand ca fapta sa nu va fi descoparita, a scris pe un caiet, lasat deschis la capul victimei, un mesaj insultator la adresa politistilor: Politailor ati dat de dracu'!" Dupa ce s-au luat probe de scris de la majoritatea barbatilor din sat, pentru a se face o comparatie sumara a scrisului, activitate ramasa fara rezultate concludente a fost inclus in cercul banuitilor si un tanar din alta localitate, aflat in vizita la rudele din satul unde locuia victima, in ziua in care se savarsise fapta. Probele de scris luate de la acest tanar, comparate cu scrisul de pe biletul incriminat, au fost suficiente pentru ca expertul criminalist sa formuleze concluzii certe in privinta autorutui scrisului care s-,a dovedit a fi si autorul celor trei fapte grave: viol, omor si furt. 53. Urinele de inclminte. Particularitile fixrii crrii de pai, a unei urme izolate in procesulverbal Ca obiect al cercetarii traseologice urmele de picioare pot fi de adincime si suprafata, unitare sau multiple. In cazul in care o multitudine de urme rezulta dintr-un mecanism unic de formare in procesul de miscare a individului ele se numesc carare de urme. Examinarea cararii de pasi ne poate oferi date despre faptuitor si particularitatile mersului acestuia. In procesul verbal se fixeaza elementele cararii de pasi: - directia de miscare -lungimea pasului sting si drept -latimea pasului Expertiza traseologica a urmelor de incaltaminte rezolva problemele: - care e tipul de incaltaminte - daca aceasta urma e valabila pentru a identifica exemplarul concret de incaltaminte - daca urmele e sau nu formata de incaltamintea banuitului concret. 54. Tactica ascultrii martorului i a victimei. Factorii ce influeneaz formarea declaraiilor, procedee folosite de ofierul de urmrire penal pentru a obine depoziii autentice 55. Caracteristica criminalistic a omuciderilor. Situaiile tipice de urmrire penal i versiunile ce pot fi elaborate Investigarea omorului - una dintre formele mortii violente - se particularizeaza. fata de cercetarea altor categorii de infractiuni, prin problematica sa speclfici concentrate in cateva directii principale, respectiv: stabilirea cauzei si natarii mortii, a circumstantelor de timp si de mod in care a fost savarjita fapta. descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite la suprimarea vietii victimei. identincarea autorului, a eventualilor participant!' la comiterea omorului. precizarea sccpului sau a mobilului infractiunii3. Obiectul probatiunii il constituie tocmai aceste probleme sus-mentionate. car particularizate la fiecare caz in parte, cu tot ce are el mai deosebit. Indiferent de particularitatile omorului, organul judiciar va trebui sa-si orieriteze cercetari!e potrivit formulei "celor 7 intrebari", amintita: ce fapta s-a comis ji care este natura ei? unde s-a comis fapta? cand a fost savarsita? cine este autorul? cum si in ce mod a savarsit-o? cu ajutorul cui? in ce scop?. La aceste intrebari se mai adauga. uneori, inca una foarte importanta: cine este victima?. Numai pe baza raspunsului la aceste intrebari este posibil sa se alcauiiasca un probatoriu de natura sa reflecte realitatea si, astfel, sa permits stabilirea adevarului. 2.1. Stabilirea cauzei si naturii mortii. Identificarea cauzei mortii este o problema la a carei rezolvare Isi dau concursul, deopotriva, medicul legist si organul de urmarire penala. In functie de cauza ei, moartea poate fi consecinta unui omor, a unei sinucideri sau a unui accident, "diagnosticul juridic" al decesului stabilindu-se din coroborarea interpretarii datelor obtinute prin investigatiile tiinti-fice criminalistice si cele anatomopatologice. Fircste ca investigatiile medico-legale au prioritate. 2.2. Identificarea locului in care a fost savarsit oniorul. Stabilirea locului Tn care a fost savarsjt oniorul este o alta problema importanta pentru solutionarea cazului, acesta fiind, de regula, ce! mai bogat in urme si date cu privire la Tmpreju-rarile Tn care s-a comis fapta. Cu atat mai mult se impune gasirea locului crimei,

cu cat in practica se Tntalnesc frecvent cazuri de transportare a victimei in alta parte, ori de Impratiere a fragmentelor de cadavru in diverse locuri. Desigur ca, pe langa locul propriu-zis al faptei, nu trebuie sa excludem si cele-lalte locuri sau zone Tn care au fost descoperite urme, mijloace materiale de proba etc. 2.3. Stabilirea momentului comiterii infractiunii. Momentul suprimarii vietii victimei constituie o problema cu semnificatii multiple. Astfel, rezultatele cercetarilor trebuie sa conduca, pe de o parte, la stabilirea momentului exact la care a survenit moartea, iar pe de alta parte, la Tncadrarea In timp a activitatii infractionale desfasurate de autor. Multe date pot conduce la delimitarea unei perioade de timp Tn care autorul a efectuat diverse acte de pregatire, aspect de natura sa permita Tncadrarea faptei In categoria omorului cu premeditare, cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta Imprejurare. Stabilirea exacta a datei serveste nu numai la clarificarea modului Tn care autorul si-a petrecut timpul Tnaintea comiterii infractiunii, ci si la precizarea intervalului Tn care acesta s-a aflat in campul infractional si a activitatilor desfasurate dupa finalizarea actului, aceasta si in scopul contracararii unor false alibiuri. 2.4. Determinarea modului Tn care a fost savarsit oniorul. Stabilirea modului de suprimare a vietii victimei este posibila pc baza interpretarii unui complex de date, de urme, cu privire la intreaga activitate desfasurata de infractor. Si aici ne intalnim cu investigatii complexe, la care participa criminalistii sj medicii legisti. Se va determina, astfel, modul concret de operare, interesand o serie de circumstance de natura sa serveasca la Incadrarea corecta a faptei, cum ar fi, de exemplu, omorul prin cruzime ori pentru a inlesni savarsjrea unei alte infractiuni (art. 176 lit.a sau 175 lit.h, C.pen. sau art. 179 lit.f si hN.C.pen.). De asemenea, pe aceasta cale, se stabilesc evolutia raportului dinamic victima-agresor, natura eventualelor relatii dintre cei doi, posibilele incercari de simulare sau mascare a faptei, respectiv disimularea omorului prin sinucidere ori accident etc. 2.5. Identificarea faptuitorului si a celorlalti participants Identificarea autorului, a eventualilor participant la savarsirea infractiunii (complici, instigatori, tainuitori), este una dintre problemele centrale ale cercetarii, de ea depinzand atat desfasurarea normals a procesului penal, cat si incadrarea corecta a faptei. Avem in vedere situatia in care autorul, ar putea fi, de exemplu, sot, ruda apropiata a victimei, o persoana care a mai savarsit un omor, imprejurare in care ne-am putea afla, de exemplu, in prezenta unei forme calificate de omucidere (art. 175, 176 C.pen. sau art. 179 lit. e N.C.pen.). Fata de importanta pe care o prezinta identificarea autorului unui omor, trebuie precizat ca, in practica, o buna parte din activitatea de ancheta, de investigare a unui omor, este destinata tocmai rezolvarii acestei probleme, de ea fiind legata rezolvarea cazului sub toate aspectele sale. A se vedea, de exemplu, binecunoscu-tele cazuri "Mihalea" sau "Precupetii vechi", ale omorurilor "la comanda" din anii 1999-2002 sau omuciderile savarsite de grecul Passaris. 2.6. Identificarea victimei. Identificarea victimei are, la randul ei, o importanta particulara pentru ancheta, intrucat, o data stabilita identitatea, este posibila determinarea cercului de suspecfi, ca si a incadrarii faptei in functie de calitatea subiectului pasiv al infractiunii. In ipoteza disparitiei unei persoane, cand exista indicii ca aceasta ar fi putut fi victima unui omor, una dintre problemele importante ramane descoperirea cada-vndui. In cazul nedescoperirii acestuia, organului judiciar ii revine sarcina sa probeze cat mai temeinic vinovatia autorului faptei, sa cerceteze cu maxima atentie cazul, pentru a evita savarsirea unei erori judiciare. 2.7. Identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au servit la savarsirea infractiunii. Identificarea acestor instrumente vizeaza atat agentul vulnerant, care a cauzat moartea victimei, cat si celelalte mijloace destinate pregatirii savarsi-rii faptei, patrunderii la fata locului, imobilizarii victimei etc. Aceasta identificare isi gaseste utilitatea si Tn Incadrarea juridica a faptei. De exemplu, Tn ipoteza uciderii unei persoane, prin aruncarea Tn aer a autotu-rismului acesteia, ne aflam Tn fata unor mijloace care pun In pericol viata mai multor persoane, ceea ce conduce la Tncadrarea faptei Tn prevederile art. 175 lit.e C.pen. (sau art. 179 lit. g N.C.pen.). Este o situatie similara savarsirii de acte teroriste, care pot fi savarsite nu numai prin explozii. 56. Noiunea de identificare i diagnostic criminalistic. Specificul i bazele tiinifice ale identificrii criminalistice

Identificarea n criminalistic : - activitatea prin care se constat att nsuirile comune ale obiectelor, fenomenelor, fiinelor ct i nsuirile ce le deosebesc, ordonarea lor n tipuri, grupe i subgrupe, apoi n vederea deosebirii fiecruia n parte de toate celelalte cu anumite asemnri. Tipuri de identificare: - dup memorie - dup descrierea trsturilor eseniale - dup urmele lsate este mai frecvent n procesul de identificare Procesul identificrii urmeaz mai multe trepte, de la general la particular, tipuri, grupe, subgrupe, individualizare. Ex. urmele roilor de autovehicule. Obiectele procesului de identificare: - obiecte scop care trebuie identificate - obiecte mijloc servesc la identificare ex. Impresiuni experimentale; condiii identice - ex.nregistrri telefonice Fazele procesului de identificare: - delimitarea n tipuri, grupe i subgrupe: utilitate nlturarea obiectelor care nu au trsturile de grup respective i orientarea ateniei asupra unei sfere restrnse de exemplare - identificarea obiectului scop prin delimitarea de toate celelalte cu nsuiri comune Trsturile coincidente necesare identificrii pot fi definite ca urm: - urmele de nclminte : 4-5 detalii - urmele de mrimi : 10-17 caracteristici 57. Tactica percheziiei i a ridicrii de obiecte i documente 58. Caracteristica criminalistic a furturilor. Situaiile tipice de urmrire penal. Coninutul etapei iniiale de cercetare 59. Bazele tiinifice ale cercetrii scrisului. Caracteristicile generale i particulare. Pregtirea materialelor ctre expertiz Cercetarea criminalistica a scrisului se efectueaza in scopul determinarii persoanei care a indeplinit textul sau semnatura in cauza. In cursul unor miscari tipice repetate de multe ori se formeaza o deprindere (stereotip dinamic), asimilarea caruia in mare masura micsoreaza consumul de energie psihica pentru a indeplini diferite actiuni, inclusiv si cele ce sunt legate de scierea textelor. Scrisul este un sistem de miscari stabile si individuale in cadrul indeplinirii unor manuscrise. Individualitatea scrisului este irepetabilitatea si unicitatea acestuia. Doua persoane nu pot avea un acelasi sistem absolut de miscari. Acest lucru este determinat de un complex de factoru subiectivi si obiectivi. Stabilitatea realtiva inseamna pastrarea unei totalitati individuale de particularitati ale inscrisului persoanei concrete pe parcursul unei perioade destul de lungi. Vorbirea in scris se apreciaza din punctul de vedere gramatical, lexic si stilistic. Caracteristicile gramaticale reflecta detinerea de catre executor a regulilor gramaticale de scriere. Dupa caracterul greselilor gramaticale intalnite in diverse manuscrise gradul de carturie a persoanei poate fi determinat ca inalt, mediu si jos. Caracteristicile lexice caracterizeaza vocabularul persoanei care a scris textul. Caracteristicile stilistice exprima maniera de a expune, constructia compozitionala a manuscrisului, limba de scriere. Exista limba literara (publicistica, stiintifica, de afaceri, de arta) si limba folosita in vorbirea curenta. Caracteristicile scrisului se impart in generale si particulare. Cele generale caracterizeaza scrisul ca un sistem de miscari in ansamblu. La ele se refera: Evolutia scrisului nivelul de stapanire a tehnicii de scriere sau gradul de adaptare a miscarilor mainii omului la scrierea cursiva contemporana. Exista trei niveluri de evolutie a scrisului inalt, mediu si mic. Complexitatea scrisului. Toti elevii ce se inavata a scrie incep cu studierea regulilor de scriere. Pe parcurs insa imaginea grafica a semnelor de scriere difera de modelele caligrafice. Devierea se produce in doua directii simplificare si complexarea miscarilor. In dependenta de gradul de deviere inscrisurile cu evolutie inalta se impart in trei tipuri simplu, simplificat si complexat (pompos). Legarea scrisului exprima capacitatea scriptorului de a scrie un anumit numar de semne fara ca sa ridice

tocul de pe hartie in ritmul sau firesc de scriere. Marimea scrisului. In dependenta de marimea semnelor exista scris mare, mediu si mic. Intinderea scrisului se determina dupa raportul dintre latimea literei si inaltimea ei. Acesta poate fi mijlociu, comprimat si intins. Inclinatia scrisului. Exista scrisuri inclinate in dreapta, verticale si inclinate in stanga. Presiunea scrisului se caracterizeaza prin eforturile depuse de catre scriptor asupra instrumentului de scriere. Exista scrisuri cu o presiune mare, medie si slaba. In scopul identificarii personalitatii scriptorului este necesar a studia la fel si caracteristicile particulare ale scrisului. Caracteristicile particulare ale scrisului reflecta specificitatea miscarilor la scrierea unor semne aparte, elemente, precum si moduri de legare a literelor. Acestea reflecta un sistem automatizat de miscari stabile caracteristice fiecarei persoane. Caracteristica calitativa a miscarilor este determinata de forma, directia, intinderea, consecutivitatea, precum si complexitatea miscarilor. Caracteristicile particulare cuprind: forma miscarilor la indeplinirea si legare unor semne si elementele acestora; directia de miscare (de jos in sus, de sus in jos, in sensul acului ceasornicului, in contrasensul acului ceasornicului); legatura miscarilor, adica modul de legare a elementelor in litere, precum si a modului de legare a literelor intre ele (unit, prin interval); spatierea relativa a punctelor de atac, de finalizare, de intersectie si legatura a miscarilor; consecutivitatea miscarilor prin care se executa diferite elemente ale literelor; complexitatea miscarilor la indeplinirea literelor (simplificate, complicate comparativ cu regulile caligrafice). Caracteristicile particulare au insemnatate determinanta la identificarea persoanei scriptorului dupa textele scrise de maina. Acestea se evidentiaza printr-o stabilitate mai inalta comparativ cu caracteristicile generale si foarte greu se controleaza de catre creierul uman in procesul de scriere, de aceea acestea, de regula, se pastreaza chiar si in cazul modificarii intentionate a scrisului. 60. Noiunea, sarcinile i varietile experimentului in procedura de urmrire penal 61. Metodica cercetrii infraciunilor de corupere. Situaiile tipice de urmrire penal, versiunile i planificarea cercetrilor 62. Noiunea de document i cercetarea tehnico-criminalistic a documentelor. Regulile de manipulare cu documentele - probe materiale In scopul modificarii continutului documentului plastografii mai frecvent recurg la corodare, inlaturare de text, adaugire de text, stergerea unor fragmente de text din documentul autentic si inlocuirea lor cu altele. Determinarea faptului modificarii continutului documentelor. Documentele pot fi autentice si false. Cele autentice pot fi valabile si nevalabile. Actele confectionate in mod corespunzator, insa continand date neconforme adevarului sunt nevalabile. Exista doua varietati de falsuri: intelectual (cand pe formularul unui model prestabilit in prezenta tuturor rechizitelor sunt prezentate date neconforme realitatii) si material (cand in documentul autentic sunt atestate modificari prin stergere, corodare sau documentul este pe deplin contrafacut). Formularele false ale actelor mai frecvent se alcatuiesc prin intermediul cliseurilor poligrafice si prin desenare. Cliseurile sunt obtinute prin culegerea sriftului tipografic, gravare manuala, prin metode fotozincografice si prin alte metode. Corodarea. Prin corodare se intelege o modalitate de falsificare care consta in aplicarea reactivelor chimice cu scopul de a decolora colorantul folosit pentru a indeplini documentul sau o parte a acestuia. Pentru a executa corodarea infractorii utilizeaza diferite substante chimice care actioneaza nu numai asupra colorantului, dar si asupra hartiei, ceea ce conduce la unele schimbari in compozitia acesteia. Inlaturarea de text este o modalitate de falsificare a documentelor in care textul este sters pe cale mecanica. Actiunea mecanica a instrumentului folosit conduce iminent la modificarea suprafetei stratului de hartie. Urmele actiunii mecanice uneori se acopera prin netezirea suprafetei documentului cu un obiect oarecare in rezultatul carora se pot forma unele trase, zgaraieturi create de obiectul folosit in aceste scopuri. Adaugire de text este o alta modalitate de falsificare care consta in adaugirea unor grafisme, semne, cifre si cuvinte in scopul modificarii continutului textului documentului . Semnele adaugirii de text: diferenta de culoare si de nuanta a trasaturilor initiale si a celor adaugite, deosebire intre grosimea grafismelor precum si a gradului de evolutie al scrisului cu care s-a indeplinit,

spatierea neuniforma a unor inscrisuri in text, intervale comprimate sau indepartate intre litere etc. Schimbarea fotografiilor se face, de regula, in actele de indetitate. Cele mai frecvente procedee de schimbare a fotografiilor si indicii acestor operatiuni sunt: schimbarea fotografiei in ansamblu examinarea vizuala demonstreaza incoerenta in textul stampilei, dimensiunile ovalurilor acesteia; montajul pe documente raman parti ale fotografiilor initiale cu impresiuni de stampila pe ele la care se incleie fotografia altei persoane; se pot detecta diferente ale sortimentului si calitatii hartiei fotografice, urme de taiere a fotografiei ce nu corespunde cu elementele stampilei; prezenta pe reversul fotografiei anterioare a unor particule de emulsie de pe alta fotografie. Stabilirea faptului de falsificare a impresiunilor de stampila si de sigiliu. Pentru stampilele si sigiliile confectionate in mod industrial este caracteristic configuratia uniforma a semnelor omogene, aceleasi dimensiuni ale semnelor si distanta dintre dansele, spatierea uniforma a textului si a literelor pe circumferinta, imaginea simetrica a emblemelor sau a stemei. Depistarea indicilor de falsificare este mai usor in cazul compararii a impresiunii litigioase cu amprenta stampilei sau sigiliului autentic respectiv. Infractorii fac uz de diverse moduri de falsificare a impresiunilor de stampila si de sigiliu. Cele mai frecvente dintre dansele sunt urmatoarele: desenarea imaginii amprentei, copierea acesteia de pe impresiunea autentica, fabricarea cliseului contrafacut prin taierea unor litere in cauciuc, linoleum si alte materiale asemanatoare sau prin fabricarea cliseului fals alcatuit din litere tipografice. In ultima vreme au devenit frecvente falsurile impresiunilor de stampila si sigilei prin intermediul mijloacelor de poligrafie operativa si a calculatoarelor care au deschis posibilitati de a reproduce destul de exact originalul, spre exemplu, cu ajutorul xeroxului, prin scanare etc. Insa in astfel de cazuri nu se va observa pe reversul documentului urme de patrundere a colorantului stampilei in structura hartiei. Cercetarea textelor dactilografiate. Textele dactilografiate sunt destul de des intalnite in practica de descoperire si cercetare a infractiunilor. Cercetarea acestora se efectueaza, de regula, in scopuri identificatoare a masinii de scris. Daca executorul si autorul documentului este una si aceeasi persoana, caracteristicile identificatoare vor fi si caracteristicile vorbirii in scris (particularitati de stil, lexica, gramatica) s.a. In ultimul timp se emit masini de scris cu srifturi unificate, fara parghii de armare. Ele se deosebesc de cele confectionate cu parghii segmentate, intai de toate prin prezenta in blocul de dactilografiere a purtatorului monolit de litere si posiblitatii schimbarii operative a acesteia in procesul de dactilografiere. Dupa astfel de texte este mai complicat de a identifica o masina de scris si chiar de a stabili grupa generica a acesteia. Insa dupa o exploatare destul de lunga aceste masini de scris capata unele caracteristici de identificare destul de stabile. Cercetarea foto-videodocumentelor. In masura ce se raspandeste tot mai mult foto-videotehnica, aparatura de imprimare audio, rezultatele utilizarii acestora tot mai des se manifesta ca probe materiale. Uneori apare necesitatea de a stabili modificarea continutului documentului (spre exemplu, pe calea montajului fotografiilor, a bandelor aparatelor de luat vederi). In cursul falsificarilor videopeliculelor mai frecvent se recurge la inlaturarea sau incleierea unor parti. Indicii acestor operatiuni se manifesta in modificarea brusca a imaginii, prezenta unor locuri de incleiere. In cadrul cercetarilor criminalistice a foto-videodocumentelor se pot identifica: aparatura de filmat si de laborator, negativele, obiectele, constructiile, portiunile de teren imaginate pe fotografii, reactivele chimice, materialele fotosensibile si alte obiecte. 4. Dispunerea expertizei privind cercetarea documentelor In scopul cercetarii textelor scrise de maina si a textelor dactilografiate se ordona respectiv expertiza scrisului sau expertiza tehnica a documentelor. In astfel de cazuri expertului i se prezinta originalul manuscrisului in litigiu, precum si modelele de comparatie ale scrisului sau a semnaturilor. Acestea sunt de doua feluri: libere si experimentale. Modele libere de comparatie sunt acelea care sunt scrise pana la pornirea procesului penal. In aceste modele nu exista schimbari intentionate a scrisului. Modele libere pot fi obtinute la locul de lucru sau la domiciliul banuitului. Modelele experimentale cand nu exista modele libere sau volumul si calitatea acestora sunt insuficiente pentru a efectua cercetarea criminalistica.

In cazul dispunerii expertizei grafoscopice in fata expertului, de regula, se formuleaza urmatoarele intrebari: daca textul documentului in cauza este indeplinit de catre o persoana concreta sau de alta persoana; daca textele catorva documente sunt executate de una si aceeasi persoana; daca semnatura din numele unei persoane concrete este sau nu executata de ea insasi sau de alta persoana; daca semnatura din numele unei persoane fictive este executata de o persoana concreta. In cadrul cercetarii tehnico-criminalistice a documentelor se pot obtine raspunsuri la urmatoarele intrebari principale: prin ce procedeu a fost modificat continutul documentului; daca fotografia de pe documentul proprietarului a fost sau nu schimbata; ce a fost executat mai inainte textul sau semnatura de pe document; daca fragmentele de documente au alcatuit anterior un tot intreg; care este continutul textului in impresiunea de stampila. 63. Noiunea, esena i tipurile prezentrii spre recunoatere Este o actiune de urmarire penala ce consta (procesual) in evidentierea de mai multe obiecte sau persoane a acelea despre care recunoscatorul a dat anterior depozitii. Tipurile prezentarii spre recunoastere sunt: - pentru recunoastere pot fi prezentate persoane vii sau cadavre umane, cele vii in natura sau dupa fotografie. - pot fi diferite lucruri, obiecte(orice lucru, obiect) prezentate spre recunoastere - pot fi prezentate animale mari cornute - pot fi prezentate incaperi si zone de localitati. 64. Aciunile de urmrire penal efectuate la etapa iniial de cercetare privind cazurile de accidente a mijloacelor de transport 65. Formele i obiectele identificrii, etapele procesului de identificare Identificrea poate fi infaptuita in doua forme: neprocesuala si procesuala. Din momentul constatarii faptului comiterii unei infractiuni colaboratarii serviciilor operative de investigatie ale organelor de drept realizeaza masuri de stabilire a faptuitorului, martorilor, victimelor, precum si altor imprejurari ale cauzei. In cadrul acestor operatiuni, persoanele cautate se stabilesc dupa fotografii, portrete-robot sau dupa semnlmentele lor-activitati care, in fond, prezinta identificari. Teoria si practica identificarii criminalistice distinge doua forme de reflectare a obiectelor lumii inconjuratoare: fixate-material si psihofiziologice (fixate in memorie). Prima vizeaza diferitele feluri de urme (digitale, de picioare, de arme, de transport etc.), fotografii, descrieri (inclusiv in cartotecile de evidenta) s.a. Identificarea dupa imaginile fixate material poarta un caracter obiectiv, bazindu-se pe studierea caracteristicilor obiectului de catre specialisti in cursul analizelor de expertiza. In cadrul reflectarilor psihofiziologice, in memoria unei anumite persoane se intipareste imaginea mentala a obiectului. Identificarea in acest caz devine subiectiva, realizindu-se in actiunea de prezentare spre recunoastere a obiectelor de catre persoana care le-a observat anterior. Identificarea se poate infaptui in doua forme: procesuala (in cadrul expertizelor si altor actiuni de ancheta), rezultatele carora prezinta probe judiciare si neprocesuala (in cursul activitatilor operative de investigatie), efectele carora nu poseda forta probanta. De exemplu, din insarcinarea lucratorului operativ specialistulcriminalist efectueaza o cercetare identificatoare a unor obiecte dobindite pe cale operativa, rezultatele carora se consemneaza intr-o simpla constatare tehnico-stiintifica. In asa cazuri concluziile specialistului nu figureaza in materialele dosarului si nu sint folosite in calitate de dovada, ci doar in scopuri tactice, operative. In cercetarile identificatoare sint antrenate diferite obiecte, rolul lor in aceste procese este diferit. Astfel, teoria identificarii distinge: - obiecte de identificat, denumite si obiecte scop. Acestea pot fi diferite lucruri (pistol, unealta de spargere, imprimanta ordinatorului etc.), persoana infractorului, animale, portiuni de teren etc. - obiecte identificatoare, denumite si obiecte mijloc de identificare, ce servesc la stabilirea obiectelor cautate. Grupa din urma cuprinde obiecte de natura necunoscuta, modele tip de comparatie, diferite urme-materiale (de incaltaminte, de miini, tuburi sau glonti trasi etc.), unele parti de obiecte fragmentate, care anterior au alcatuit un tot intreg (cioburi din fara autovehiculului, bucati de documente etc.). Aici reconstituirea

intregului dupa partile componente constituie o varietate a identificarii criminalistice. Ea se efectueaza in baza reflectarilor reciproce a caracteristicilor structurii exterioare a partilor obiectului prin metoda suprapunerii sau juxtapunerii liniilor si marginilor dezmembrate. Deosebirea intre aceste doua grupe de obiecte rezida in faptul ca la obiectele de identificat se studiaza calitatile proprii lui insasi pe cind in obiectele identificatoare- proprietatile altui obiect, reflectat in el. Confruntarea nemijlocita a obiectului identificator cu cel ce urmeaza a fi identificat nu este posibila intotdeauna, deaceea pentru identificare sint necesare modele de comparatie. In functie de modul de obtinere se disting modele libere si modele experimentale. Cele libere (preconstituite) iau nastere inaintea comiterii faptei, neavind legatura cu cauza cercetata (scrisori, note personale, cartuse ridicate de la vinatori). Modelele experimentale se obtin in cadrul cercetarilor de expertiza a obiectelor concrete (glontii trasi din arma suspecta). La rind cu identificarea in criminalistica exista notiunea de determinare a apartenentei generice. Scopul ei este de a stabili atributia obiectului la o specie, gen, varietate de obiecte, fie realizindu-se ca prima etapa a identificarii individuale, fie ca sarcina de sinestatatoare. La fel ca si identificarea stabilirea apartenentei de gen are o mare insemnatate practica. Astfel, stabilirea tipului armei cu care s-a savirsit o crima de omor usureaza cautarea armei concrete si a posesorului acesteia, la fel cum stabilirea sistemului masinii de scris restringe sfera de cautare si contribuie la descoperirea masinii concrete la care a fost dactilografiat actul. 66. Categoriile de baz ale tacticii criminalistice Tehnica criminalistica cuprinde un ansamblu de teze stiintifice si tehnici (in cea mai larga acceptie a cuvantului), procedee si metode destinate colectarii, examinarii si utilizarii probelor. Fundamentul acestui compartiment il formeaza datele unui rand de stiinte atat tehnice, cit si naturale, de aceea termenul folosit pentru intitularea acestui compartiment tehnica criminalistica are un caracter oarecum conventional, insa este unanim acceptat de savantii si practicienii de profil. Tactica criminalistica constituie, de asemenea, un sistem de teze stiintifice in baza carora se elaboreaza diferite reguli de organizare si planificare a urmaririi penale, precum si procedee de realizare cu maximum de eficienta a diferitelor actiuni de ancheta (cercetarea la fata locului, interogarea, perchezitia etc.). Tactica se bazeaza pe experienta pozitiva a practicii judiciare, avand menirea sa adapteze la necesitatile actului concret de investigatie preconizarile psihologiei judiciare, logicii, eticii profesionale, stiintei despre organizarea muncii s,a. O atare tactica asigura aplicarea cu maximum de randament a metodelor si mijloacelor tehnice in cadrul cercetarilor, marcand astfel legatura stransa intre tehnica si tactica criminalistica. 67. Dispunerea i efectuarea expertizelor criminalistice in cazul acidentelor de trafic rutier. 68. Urmele instrumentelor de spargere: examinarea preliminar, fixarea i ridicarea lor Instrumentul de spargere sunt la origine simple unelte de lucruri( surubelnita,chei,topoare) sau sunt obiecte ori intrumente adoptate la operatia la care au fost folosite. Clasificarea urmelor de intrumente de spargere se poate face dupa modul lor de formare in: - statice si dinamice - de adincime si suprafata - de taiere - de apasare -de frecare - de lovire Urmele intrumentelor se cauta pe usi , ferestre, case de bani , sertare etc. Ele se observa cu ochiul liber uneori folosinduse mijloace optice, surse de lumina. Fixarea prin proces-verbal se face prin consemnarea pozitiei fata de obiect, se indica caracteristicile urmei, fotografiaza si ridica urmele cu ajutorul pastei (k+k-18(la temperatura ridicata,) ckth(temperatura joasa) u4(temperatura +30). Expertiza traseologica rezolva 3 probleme: - care e felul instrumentelor - daca urma contine elemente suficiente de identificare a intrumentului - daca a fost sau nu lasat de acest intrtument. 69. Principiile tacticii criminalistice Tactica criminalistica este alcatuita din 3 compartimente mari:

- teze generale - actiuni de u.p La baza tacticii criminalisticii stau principiile: - operativitatii care presupune ca imediat organul de u.p trebuie sa inceapa actiunile de u.p -obiectivitatii care presupune ca ceea ce vedem si constatam trebuie sa corespunda realitatii si din proceul verbal. - fermitatii care presupune ca in orice situatie trebuie de activat promt pentru a curma activitatea infractionala si a proteja victimile(echitatea) - consperativitatii presupune ca nimic nu trebuie de divulgat in legatura cu savirsirea infractiunii - planificarii presupune ca toata activitatea de cercetare trebuie efectuata dupa un anumit plan - flexibilitatii (dinamismului) totul trebuie sa se bazeze pe date stiintifice 70. Metodica folosirii datelor primite pe cale investigativ-operativ la cercetarea infraciunilor de omor 71. Indicii de fals in cazul substituirii fotografiei in actul de identitate. Care sunt indicii de falsificare a impresiunilor de tampil 72. Tactica dispunerii i efecturii expertizei judiciare. Concluziile expertului i principiile de apreciere 73. Metodica cercetrii infraciunilor ecologice. Situaiile tipice de urmrire penal i aciunile iniiale 74. nregistrarea criminalistic: sarcinile, bazele tiinifice i juridice de administrare. Sistemul i coninutul evidenelor Eficacitatea descoperirii si cercetarii infractiunilor in mare masura depinde de volumul si de calitatea diverselor genuri de informatie obtinute de catre anchetator, persoana ce efectueaza cercetarea preliminara a specialistului-criminalist sau a expertilor judiciari. Utilizarea rationala a informatiei cu semnificatie criminalistica este posibil numai in cadrul unui sistem informational de cautare, ce asigura colectarea, prelucrarea si cautarea a astfel de informatii. Un astfel de sistem este numit inregistrare criminalistica subramura a criminalisticii ce prezinta un sistem de teze stiintifice si metodici de inregistrare, depozitare si administrare a informatiei privind obiectele ce cad in orbita activitatii operative de investigatie, de urmarire penala si judiciara a organelor ocrotirii normelor de drept in scopul descoperirii, cercetarii si prevenirii infractiunilor. Sistemul inregistrarii criminalistice este compus din evidente izolate, fiecare cuprinzand o grupa de obiecte omogene. Deci, evidenta este un subsistem al inregistrarii criminalistice, in care este concentrata informatia despre obiectele tipice omogene. Este necesar a diferentia genul evidentelor criminalistice de forma acestuia, adica modul de colectare si depozitare a informatiei inregistrate. Modurile de fixare a informatiei criminalistice sunt diverse: prin descriere, prin imaginare, grafic, prin colectii. In practica foarte des se folosesc forme mixte de evidenta, acestea se sublimenteaza cu diverse alboame, cartoteci; modul descriptiv al fixarii informatiei se combina cu executarea fotografiilor, a fiselor dactiloscopice etc. Obiectele ce se iau la evidenta, de regula, cuprind: a) persoanele (cunoscute declarate in cautare, arestate, retinute, ce prezinta un interes operativ, persoanele ce se ocupa cu vagabondajul si cersitul, persoanele disparute fara veste; necunoscute infractorii, persoanele disparute de la locul faptei, alienate mintal, copiii, identitatea carora nu este stabilita etc.); b) cadavrele (decedate, cetatenii decedati, identitatea carora nu este cunoscuta); c) obiectele (apartenenta carora nu este cunoscuta armele de foc ghintuite si pierdute, lucrurile furate, automobilele rapite s.a.; obiectele apartenenta carora este cunoscuta armele de foc depistate, uneltele de efractie, folosite de la fata locului etc.); d) urmele (spre exemplu, urmele digitale ridicate de la locurile nedescoperite ale infractiunilor); e) documentele (spre exemplu, documentele falsificate, bancnotele si hartiile de valoare contrafacute etc.); f) animalele (furate s.a.); g) infractiunile ramase cu autori necunoscuti Modurile de inregistrare criminalistica cuprind: descriptiv (fixarea in scris a informatiilor, a caracteristicilor obiectului ce trebuie pus la evidenta); obtinerea de amprente, inclusiv amprentarea persoanelor; fonovideoinregistrarile; schita; schemele si alte desene; colectiilor (colectarea si pastrarea obiectelor in natura; forma mixta cand se utilizeaza cateva moduri de inregistrare a obiectelor). Toate caracteristicile obiectului ce trebuie inregistrate si informatii despre acestea se fixeaza intr-un mod

anumit, sistematic. Exista, respectiv si diferite forme de evidenta, adica cartoteci, jurnale, fotoalbumuri, videoteci, fototeci, colectii, baze de date in calculator s.a. Bazele legislative in conformitate cu care se organizeaza functionarea evidentelor criminalistice, de regula, in actele legislative nu se prevad. Insa aceasta activitate este reglementata destul de detaliat in actele bazate pe lege, in particular in ordinele si instructiunile Ministerului Afacerilor Interne a R.M. (ordinul nr.115 din 12.03.1992). Temeiul juridic pentru inretgistrarea anumitor persoane este ordonanta procurorului, a anchetatorului, a persoanei ce efectueaza cercetarea penala, ordonanta de stabilire a masurii preventive privitor la invinuit; sentinta sau decizia instantei de judecata; ordonanta de declarare a persoanei in cautare; procesul-verbal de retinere a banuitului. Pentru a lua la evidenta criminalistica a altor obiecte temeiul juridic prezinta procesulverbal al actiunii de ancheta. 2. Genurile de evidente criminalistice Evidentele se divizeaza in: operative de informatie, criminalistice si auxiliare de informatie. La baza evidentelor operative de informatie sunt puse semnalmentele evidente exterioare ale persoanelor, obiectelor, lucrurilor, articolelor. Evidentele auxiliare de informatie cuprind obiectele care nu sunt legate cauzal cu evenimentul infractional, insa caracteristicile de inregistrare a acestora se depisteaza, fie vizual, fie cu ajutorul cercetarilor speciale. In dependenta de nivelul de centralizare a acestora, ele se impart in locale, care se duc la nivelul comisariatelor de politie si sectiile centrelor de informatie, in laboratoarele criminalistice de expertiza, in sectiile operative de investigatie; centrale in Directia Tehnico-criminalistica a MAI RM, Centrul de informatie al MAI RM. 77. Caracteristica criminalistica a infractiunii este, la fel, un sistem de cunostinte ce reflecta particularitatile tipice ale anumitor categorii si grupuri de infractiuni, analiza carora permite a judeca despre caile optimale de descoperire si cercetare a acestora. In definitiile unui rand de savanti se evidentiaza alte aspecte care complementeaza cele mentionate. Astfel, V.Obraztov, noteaza ca caracteristica criminalistica este un model informational tipic ce reprezinta cele mai comune si repetabile trasaturi ale unei clase de infractiuni [3, pag.38], A.Kolesnicenko ca aceasta este un sistem de date semnificativ criminalistice ale infractiunii ce se oglindesc in realitatea obiectiva si in constiinta oamenilor sub forma de urme materiale si ideale [2, pag.33]. In general, literatura de specialitate inregistreaza unitate de pareri, precum ca caracteristica criminalistica constituie o notiune abstracta, un rezultat al analizei stiintifice a practicii judiciare privind un anumit gen de infractiuni, generalizarea trasaturilor si particularitatilor tipice ale acestora. In asa calitate ea este folosita la elaborarea unor metodici particulare privind descoperirea si cercetarea anumitor categorii de infractiuni. Deci, notiunea de caracteristica criminalistica se refera doar la o categorie (tip, gen, grupa) de infractiuni si nu la unele manifestari infractionale izolate, in ea comprimandu-se date despre caracteristicele lor tipice. Desigur, in plan practic, se poate vorbi si despre caracteristica unor infractiuni aparte [6, pag.72], insa in astfel de situatii se vor mentiona imprejurarile reale ale infractiunii concrete care pot fi atipice si deci, inutile pentru aplicarea lor in descoperirea si cercetarea altor infractiuni de acest fel. Cele mai relevante elemente ale caracteristicii criminalistice a infractiunii sunt: 1) Trasaturile distinctive ale informatiei initiale privind evenimentul delicvent, sursele si conditiile de obtinere a acestora; 2) Date privind obiectul atentatului ce permit a judeca despre interesele faptuitorului; 3) Informatii vizand modul de pregatire, comitere si tainuire a infractiunii, precum si consecintele tipice ale actiunilor criminale. Insemnatatea prognostica a cunostintelor privind modul de operare al infractorului rezida in aplicarea acestor date la elaborarea versiunilor de ancheta, determinarea zonelor prezumtive unde pot fi gasite urmele autorului, utilizarea evidentelor criminalistice dupa modul de comitere a infractiunilor etc. 4) Informatii privind particularitatile tipice ale persoanei faptuitorului si a victimei. Investigatiile criminologice (inclusiv victimologice) [7, pag4] si criminalistice demonstreaza ca intre victima si infractor exista legaturi specifice, stabilirea carora faciliteaza elaborarea programului de cercetare. Astfel, in urma unui studiu efectuat de savantul rus L.Vidonov a unui numar important de omucideri in regiunea Gorki s-a stabilit ca toate victimele de sex femenin in varsta de 28-70 ani gasite in

afara locuintelor au fost savarsite de vecini, colaboratori sau convetuitori, ca urmare a unor insultari din partea victimei; 75% de omoruri ale barbatilor in varsta de pana la 17 ani comise in zone izolate in afara locuintelor au fost comise de prietenii si cunoscutii victimelor cu varste cuprinse intre 15-19 ani. [8, pag.31] 5) Date generalizate despre cele mai obisnuite motive ale infractiunii indica la fel autorul prezumtiv al infractiunii. Lista elementelor caracteristicii criminalistice susmentionate nu este limitativa. Pe masura dezvoltarii criminalisticii ea se va preciza si se va complementa pentru fiecare categorie de infractiuni. Este important a retine, ca legaturile corelative si interdependentele componentelor caracteristicii criminalistice au valoare doar pentru o anumita regiune teritoriala si o anumita perioada de timp, (1-2 ani) de unde si necesitatea concretizarii lor dupa loc si actualizarea permanenta a acestor date. 75. Tactica prezentrii spre recunoatere a persoanelor in via 76. Aciunile ulterioare de urmrirepenal la cercetarea omorului 77. Caracteristica criminalistic a infraciunilor: noiunea i structura ei 78. Tactica prezentrii spre recunoatere a cadavrelor, animalelor, obiectelor, documentelor 79. Aciunile de urmrire penal la etap ulterioar la cercetarea furturilor 80. Stabilirea intregului dup prile componente i a sursei unice de provenien ca varietate a identificrii 81. Fotografia judiciar operativ: noiunea i metodele ei Tot din categoria fotografiei operative face parte fotografia de urmarire sau detectiva, aplicata de catre organele de Urmarire operativa In vederea identificarii persoanelor supuse supravegherii active sau declarate in cautare, precum si a contactelor dintre diferite persoane implicate In activitati ilicite (de mituire, jafuri, navaliri talharesti, santaj etc). Fotografiile detective se folosesc de catre organele mentionate in activitatea de prevenire a actelor criminale, la demascarea autorilor faptelor savarsite, la paza diverselor obiecte de valoare sociala si a frontierelor. Fotografia de urmarire se realizeaza in conditii spatiale si de timp complicate, conditionate de necesitatea pastrarii unui nivel Inalt de confidentialitate. Aceasta impune aplicarea unor procedee si mijloace tehnice speciale. La fotografia de urmarire se folosesc aparate minuscule, ponderea fiind detinuta de cele camuflate in diferite obiecte, cu sisteme automate de expunere si diafragmare. Atare aparate sunt prevazute cu obiective ce permit expunerea de la distante mari. Pentru executarea fotografiilor la Intuneric, conditie inerenta acestui gen de activitate, se folosesc mijloace speciale de iluminare de tioul celor de radiatii infrarosii, amplificatoare electronooptice etc. Fotografia se realizeaza dupa regulile generale si conform sarcinilor, pe care si le asuma organul respectiv, tn cazul fotografierii unei persoane, spre exemplu, se va tine cont de conditiile privind fotografia de recunoastere, pe cand fixarea unor actiuni se va realiza conform regulilor fotografierii Ia locul faptei. In prezent, cu prilejul efectuarii actelor de urmarire penala la care ne-am referit anterior, precum si a interogarilor, se recurge la Inregistrarea videomagnetica. Avand un grad sporit ilustrativ, dar si datorita posibilitatii de a reda In forma sincronizata fenomenele sonore si dinamice, inerente actelor de cunoastere efectuate pe parcursul procesului penai, inregistrarea videomagnetica este pretutindeni acceptata, ea fiind aplicata pe scara din ce In ce mai larga. Fotografia se utilizeaza prectic la efectuarea tuturor actiunilor de ancheta. Regimul procesual si tactica criminalistica, scopul actiunilor determina si particularitatile metodelor si procedeelor de fotografiere. 82. Pregtirea in vederea audierii 83. Instituiile de expertiz judiciar in Republica Moldova Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei este institutie de stat specializata in sfera efectuarii expertizelor judiciare. Directorul Centrului de Expertiza Judiciara: Gheorghe Cretu Centrul efectueaza urmatoarele expertize si constatari tehnico- stiintifice: 1) grafoscopica; 2) de stabilire a autorului; 3) tehnica a actelor; 4) traseologica; 5) balistica; 6) fibrelor, materialelor fibroase si articolelor fabricate din ele;

7) materialelor fibroase supuse distrugerii prin ardere; 8) lacurilor si vopselelor; 9) produselor petroliere si substantelor lubrifiante; 10) polimerilor si masei plastice; 11) substantelor narcotice, preparatelor medicamentoase cu efect puternic; 12) lichidelor care contin alcool; 13) sticlei, ceramicii si articolelor fabricate din ele; 14) metalelor, aliajelor si articolelor fabricate din ele; 15) solului; 16) biologica a obiectelor vegetale si animale; 17) chimica; 18) circumstantelor accidentelor rutiere; 19) traseologica a vehiculelor; 20) tehnica a pieselor vehiculelor; 21) merceologica auto; 22) instalatiilor mecanice; 23) instalatiilor electrotehnice; 24) instalatiilor cu gaze; 25) tehnicii incendiare; 26) tehnicii de calcul; 27) exploziilor tehnologice; 28) tehnicii securitatii muncii; 29) in constructii; 30) de evaluare si partajare a bunurilor imobile, obiectelor de constructii si utilajului; 31) contabila; 32) economica; 33) financiar-bancara. Actele normative ce reglamenteaza activitatea centrului LEGE Nr. 1086 din 23.06.2000 cu privire la expertiza judiciara HG Nr. 1052 din 12.09.2006 cu privire la Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei HG Nr. 1147 din 22.09.2003 Cu privire la aprobarea Registrului de stat al expertilor judiciari atestati Codul de Procedura Civila al R.Moldova Codul de Procedura Penala al R.Moldova 84. Noiunea i clasificarea urmelor de impuctur. Cum se poate stabili direcia i distana de la care s-a tras Efectele impuscaturii sunt cauzate atit prin actiunea nemijlocita a proiectilului, cit si prin manifestarea gazelor rezultate din tragere. Primele poarta denumirea de urme principale, celelalte - suplimentare. Caracterul si evidentierea urmelor suplimentare depind de distanta de la care s-a tras, de tipul armei si al proiectilului folosit, de insusirile obstacolului si de alti factori. Distrugerile pricinuite de impuscaturile, rezultate din actiunea proiectilului pot fi: a) de perforare, cind glontul (alicea, mitralia) strapunge obstacolul formind un orificiu de intrare si de iesire si un canal care le uneste; b) de patrundere, cind proiectilul s-a infundat in obstacol, formind un canal orb, adica numai un orificiu de intrare si un canal; c) de ricosare - o adincitura de o anumita profunzime ca urmare a devierii proiectilului in urma lovirii lui de obstacol. Pentru stabilirea directiei impuscaturii se determina mai intii orificiile de intrare si de iesire ale canalului format de proiectil. In practica criminalistica se intilnesc frecvent perforari in lemn, piele, tesaturi, sticla, metale. In functie de proprietatile obstacolului natura orificiilor produse de glont este extrem de variata. In scopul aprecierii directiei tragerii si a locului agresorului se aplica doua metode de baza: vizarea si procedeul grafic de calculare. Modalitatea mai simpla este vizarea. Dupa doua gauri ea se realizeaza cu ajutorul unui tub rectiliniu, prin aplicarea fotoaparatului, a binoclului, a dispozitivelor optice de ochire, a

laserului portabil (LG-78, OCG - 13) si a celor ce se utilizeaza in completele de arme contemporane cu dispozitive de ochire. Dupa o gaura de perforare si o urma de patrundere sau de ricoset - cu ajutorul unei sfori ce se intinde prin mijlocul punctelor de impact, care va indica traiectoria de zbor a glontelui. (Fig. 26). In cazul in care este depistat un canal orb, in el se introduce un pivot de lemn cu acelasi diametru. Prelungirea axei longitudinale a pivotului coaxat cu obiectivul fotoaparatului, a binoclului, a unei sfori etc. va indica traiectoria proiectilului In ipoteza aplicarii metodei grafice de determinare a traiectoriei glontelui se alcatuiesc schite facute la scara in proiectia verticala si orizontala. Pe aceste desene se indica cu precizie toate punctele de impact ale glontelui pe obiectele mobilierului, acestea unindu-se cu o linie dreapta. Proiectia orizontala a schitei (vedere de sus) va indica linia imaginara a inaintarii proiectilului raportat la obiectele mobilierului, iar proiectia verticala (vedere laterala) - traiectoria zborului acestuia fata de orizont. Prelungirea liniei imaginare in afara limitelor incaperii va indica punctul de unde s-a produs impuscatura. Acest loc trebuie examinat cu minutiozitate cautindu-se urmele lasate de agresor, tuburile arse si alte obiecte. Examinarea perforatiei si ale urmelor ce se formeaza in jurul acesteia permite sa se stabileasca distanta de la care s-a tras, adica departarea in linie dreapta de la gura tevii pina la orificiul de intrare, format in obstacol In balistica criminalistica exista trei acceptii de distanta a impuscaturii: distanta mica, distanta cu teava lipita de obstacol si distanta mare. Fiecare gen de arma are intervalul sau, in limitele caruia ramin urme suplimentare ale impuscaturii. La armele cu teava scurta urme vizibile suplimentare se formeaza la distanta de pina la 50 cm, la cele cu teava lunga - pina la 2 m La determinarea distantei de tragere din arma de vinatoare, trebuie sa avem in vedere ca suprafata obstacolului atacata de alice sau de mitralii se mareste direct proportional cu sporirea distantei de la care s-a tras. Spre exemplu, la tragerile cu incarcatura de alice de la o distanta de pina la 15 cm, pe obstacol se formeaza un orificiu cu diametrul de circa 2,5 cm. In cazul in care distanta atinge 25 cm, apare o gaura cu dimensiunea de pina la 3 cm cu marginile usor zimtate, care devin cu mult mai pronuntate daca se trage de la o departare de pina la 50 cm. La tragerea de la 50-100 cm apare o gaura cu marimea de pina la 4,5 cm cu marginile zimtate puternic si unele orificii izolate formate de alice la periferia orificiului principal. Dupa 4-5 m tabloul impuscaturii inregistreaza doar gauri izolate formate de alicele dispersate pe obstacol. In mod deosebit trebuie sa mentionam particularitatile deteriorarilor cauzate obstacolului prin folosirea armei cu amortizator de zgomot aplicate tot mai frecvent de criminali in ultima vreme. Natura orificiului de intrare. La tragerile din arma obisnuita intr-o tinta din pinza de bumbac cu impletitura rara in zona orificiului de patrundere a glontului tesutul se rupe. Sparturile sunt cu atit mai intinse, cu cit este mai mare calibrul si mai aproape obiectul-tinta, fapt ce se deosebeste de tragerile din arma cu amortizator de zgomot. Aici, indiferent de calibrul si distanta de la care s-a impuscat, tesutul in locul de strapungere a glontului, de regula, nu se rupe, proiectilul desfacind fibrele tesaturii. Acest fenomen se explica prin faptul retinerii gazelor impuscaturii de amortizator si prin viteza putin mai scazuta a glontului, insa in materialele cu o densitate pronuntata gaura glontului tras din arma fara zgomot este totdeauna bine accentuata. Inelul de stergere. Daca la tragerile din arma obisnuita inelul de stergere se observa doar atunci cind distanta de impuscare depaseste 10 cm, apoi in urma formata de proiectil a armei fara zgomot inelul de frecare se observa indiferent de departarea de la care s-a tras. Amprenta retezaturii anterioare a tevii (stant-marca). La tragerile din arma obisnuita cu teava lipita de obstacol amprenta retezaturii anterioare a tevii, de regula, este derogata de ruperile tesutului, pe deasupra aceasta acoperindu-se cu un inel subtire de funingine. La tragerile din arma fara zgomot cu teava lipita de corp, lipsa rupturilor asigura stantarea suficient de clara a retezaturii anterioare a tevii. In majoritatea cazurilor dupa desenul acestei amprente se poate judeca nu numai despre faptul insusi al aplicarii unei atare arme, dar si despre forma, dimensiunile (diametrul) amortizatorului de zgomot utilizat. Arsurile aparute pe tinta. In cazul in care se folosesc arme obisnuite de infanterie arsurile pe tinta sunt caracteristice tragerilor de la distanta mica. In ipoteza aplicarii armelor fara zgomot, urmele rezultate din actiunea flacarii, de regula, nu exista. Numai uneori, la tragerile cu arma lipita de corp, pot fi descoperite

urme neinsemnate ale actiunii termice in canalul de glont. Depunerea funinginii pe tinta. Urmele de funingine pe obiectele afectate de arma fara zgomot se deosebesc de urmele de funingine lasate de armele obisnuite dupa culoare, forma depunerii si raza extinderii. La tragerile cu arma lipita de corp si de la distante mici din armele de foc obisnuite obstacolul in zona orificiului capata o culoare de la suriu-deschisa pina la negru. In cazul impuscaturilor din arma fara zgomot culoarea funinginii oscileaza de la galben-deschis pina la cafeniu-inchis. Zona raspindirii funinginii pe tinta la tragerile din arma obisnuita totdeauna este mai vasta decit in cazul impuscaturii cu aceleasi munitii si de la aceeasi distanta din arma fara zgomot. In functie de distanta de tragere, intensitatea depunerii funinginii pe tinta in cazul utilizarii armei obisnuite descreste uniform pe masura indepartarii de obstacol sau se depune in forma de arcuri concentrice. Cind se fac trageri din arma fara zgomot de la distante mici (3-5 cm) sau cu teava lipita, in jurul orificiului de intrare se observa distinct trei cercuri de diferita intensitate de fumizare a suprafetei. Dimensiunile acestor circumferinte si densitatea depunerilor de funingine sunt raportate la calibrul armei si la distanta de la care s-a tras. Resturile de pulbere. In alternativa impuscaturii din arma cu amortizator de zgomot de la o distanta mica raza dispersarii si densitatea depunerii reziduurilor de pulbere sunt reduse decit la tragerile cu arma obisnuita. Cind teava este lipita de corp, pulberea se depune abundent pe toata suprafata amprentei retezaturii anterioare a tevii, pe cind aplicarea armei obisnuite in asemenea conditii rareori lasa particule de praf pe tinta, fiind aproape in totalitate azvirlite in canalul glontului. In cadrul cercetarilor urmelor impuscaturii uneori se deschid posibilitati de a se stabili consecutivitatea aparitiei leziunilor produse victimei sau a deteriorarilor pricinuite obstacolului. Unul din indicii siguri ai acestei operatiuni este prezenta inelului de stergere si metalizare slab pronuntat in jurul orificiului de intrare de la prima impuscatura (ea fiind produsa din teava curatita) in comparatie cu urmele produse de impuscaturile ulterioare. Acest indiciu se observa clar pe tesaturile hainelor de culoare deschisa, mai greu - pe piele, iar pe tesaturile de culoare inchisa - numai prin metode de laborator. Un alt semn il constituie depunerile de unsoare pe marginile sau in jurul orificiului de intrare in urma primei impuscaturi din arma cu teava curatita si unsa. Examinarile facute in radiatii ultraviolete fixeaza pete luminiscente in jurul orificiului de intrare in forma de inel pe marginea gaurilor cercetate. Uneori insa, daca au fost folosite cartuse unse abundent, depunerile circulare de unsoare pe marginile orificiului de intrare pot fi depistate in fiecare din aceste urme. Un al treilea indicator il prezinta gradul de hemoragie de-a lungul canalelor de ranire. De regula, peretii canalului de la prima rana singereaza mult mai accentuat decit canalele ranilor rezultate din impuscaturile ulterioare. In cazul in care se cerceteaza sparturile de glont in sticla, oase (de exemplu, craniul uman) si in alte obiecte fragile, consecutivitatea deteriorarilor se determina folosindu-se asa-numitul indiciu al lui Savinii. Crapaturile radiale, care pornesc dinspre marginile orificiului al doilea, pot ajunge pina la crapaturile ce au luat nastere de la primul orificiu, oprindu-se in el, ceea ce permite a se determina succesiunea aplicarii deteriorarilor. Este stiut de asemenea ca la marginea gaurilor ce iau nastere dupa a doua si celelalte impuscaturi se formeaza numai crapaturi radiale si nu se intilnesc cele concentrice. Daca orificiul de intrare a impuscaturii secunde s-a format in crapatura rezultata din prima impuscatura, aceasta poate sa nu mai aiba alte fisuri. In literatura de specialitate sunt semnalati si alti indici de stabilire a consecutivitatii impuscaturilor, in functie de natura obstacolului si de imprejurarile locului faptei, care de multe ori reclama metode de laborator.