UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANA FACULTATEA DE CONSTRUCII INGINERIA I MANAGEMENTUL RESURSELOR DE AP

DEPOZITE DE DESEURI
(REFERAT)

Masterand:

Miu (Sumanaru) Liliana-Anisoara

CUPRINS INTRODUCERE GENERALITATI - Impactul depozitelor de deseuri industriale si urbane asupra mediului

DEPOZITAREA DESEURILOR Proiectarea depozitelor de deseuri Alegerea amplasamentului Continutul proiectului Construirea depozitelor de deseuri Zonele pentru depozitarea deseurilor Exploatarea depozitelor de deseuri Inchiderea depozitelor de deseuri

INCHEIERE IN PREZENT IN ROMANIA

A. INTRODUCERE GENERALITATI Impactul depozitelor de deseuri industriale si urbane asupra mediului In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare, depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica. Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale, in ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt:

modificari de peisaj si disconfort vizual; poluarea aerului; poluarea apelor de suprafata; modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate.

Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii. Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de dezvoltare durabila, se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani). In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca:

in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate; unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in gunoaie (sobolani, ciori).

Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi. Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate. Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului. Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate impreuna cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor este dificila. Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate astfel:

depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a acestora; depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement); depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului, conducand la poluarea apelor si solului din zonele respective; depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii incendiilor, a raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si cantitatii de deseuri care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs; drumurile principale si secundare pe care circula utilajele de transport deseuri nu sunt intretinute, mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare. terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale; colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie, sticla, metale, materiale plastice);

Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea acestor masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati de prezenta deseurilor. B. DEPOZITAREA DESEURILOR Un depozit este definit ca fiind orice amplasament pentru eliminarea finala a deseurilor prin depozitare pe sol sau in subteran. In functie de tipurile de deseuri care sunt acceptate, depozitele de deseuri se clasifica dupa cum urmeaza: - depozite pentru deseuri periculoase (clasa a); - depozite pentru deseuri nepericuloase (clasa b); - depozite pentru deseuri inerte (clasa c). Proiectarea depozitelor de deseuri Proiectarea unui depozit de deseuri se face in functie de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt: - cantitatea si natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate se evalueaza in functie de prognozele de dezvoltare a localitatilor; - caracteristicile amplasamentului in raport cu eficienta economica (dimensiuni, durata de functionare, distanta de transport a deseurilor) si eficienta ecologica (cerinte legate de protectia factorilor de mediu si a sanatatii umane) necesar a fi realizate); - posibilitatile de reabilitare si utilizare ulterioara a terenului se evalueaza in functie de natura deseurilor depozitate, comportarea acestora pe durata depozitarii, planurile d edezvoltare pe temen lung etc. Alegerea amplasamentului Alegerea amplasamentului optim dintre mai multe variante posibile se face pe baza unei analize plurictriteriale ce cuprinde: criterii geologice, pedologice si hidrogeologice:caracteristicile si modul de dispunere a straturilor geologice; structura, adancimea si directia de curgere a apei subterane; distanta fata de cursurile de apa si alte ape de suprafata; starea de inundabilitate a zonei; folosinta terenului, clasa de seismicitate, criterii legate de pericole de alunecare, tasare. Criterii climaterice: directia dominanta a vanturilor fata de asezarile umane sau alte obiective; regimul precipitatiilor; Criterii economice: capacitatea depozitului si durata de exploatare (minimum 10 ani); distanta medie de transport a deseurilor; necesitatea unor amenajari secundare (drumuri de acces, utilitati etc.)

Criterii suplimentare: vizibilitatea amplasamentului si modul de incadrare in peisaj, accesul la amplasament, existenta unor arii protejate de orice natura; existenta in zona a unor aeroporturi, linii de inalta tensiune sau obiective militare.

Continutul proiectului Proiectul unui depozit de deseuri, indiferent de clasa din care face parte, trebuie sa contina toate datele si informatiile necesare referitoare la fiecare etapa din ciclul de viata al depozitului. Ca date generale, proiectul trebuie sa cuprinda informatii referitoare la : - natura si provenienta deseurilor ce urmeaza a fi depozitate; - cantitatile de deseuri corelat cu durata de functionare si capacitatea maxima a deponiei; - tehnologiile de tratare ale deseurilor inainte de depozitare si /sau in incinta depozitlui, daca este cazul; Penrtu faza de constructie proiectul trebuie sa cuprinda informatii referitoare la: - infrastructura depozitului, echipamentele si instalatiile componente, amplasarea acestora in cadrul incintei, precum si caile de acces; - asigurarea utilitatilor. - modul de realizare a bazei si a peretilor laterali ai depozitului materiale folosite si caracteistici ale acestora, incluzand stratul de impermeabilizare natural ( grosime, coeficient de permeabilitate, mod de realizare), stratele geosintetice (geomembrane, geotextile), sistemul de drenare al levigatului. - Realizarea sistemului de colectare, tratare si eliminare a levigatului; - Realizarea sistemului de colectare si evacuare (eventual recuperare) a gazului de depozit. Pentru faza de exploatare depozitul trebuie sa cuprinda informatii referitoare la: - procedura de acceptare a deseurilor de depozitare - modul de operare cuprinzand metoda de depozitare utilizata, nivelarea si compactarea, acoperirea zilnica, delimitarea zonelor de lucru, colectarea, tratarea si eliminarea levigatului, colectarea si evacuarea gazului de depozit, necesarul de echipamente mobile si spatiile destinate depozitarii acestora, instructiuni privind depozitarea anumitor tipuri de deseuri (materiale pulverulente, obiecte voluminoase, deseuri foarte usoare, respectiv urat mirositoare); - auto-monitorizarea tehnologica; - auto-monitorizarea emisiilor si controlul calitatii factorilor de mediu in zona de influenta a depozitului; - masuri de siguranta pentru prevenirea incendiilor si a exploziilor, inclusiv planul de interventie in caz de accidente sau avarii; - date privind posiblitatile de reabilitare si utilizare ulterioara a terenului. Construirea depozitelor de deseuri

Un depozit de deseuri tebuie sa aiba in componenta urmatoarele instalatii si echipamente fixe principale: - poarta de acces si sistem de paza si supraveghere; - echipament de cantarire si echipament de receptie pentru cantitati mici de deseuri; - facilitati pentru verificarea deseurilor si laborator; - drumuri interioare; - zone pentru depozitarea deseurilor; - instalatii pentru tratarea levigatului, respectiv pentru colectarea si evacuarea gazului de depozit; - garaje, ateliere si spatii de parcare pentru utilaje; - echipament pentru curatarea rotilor vehiculelor; - birouri administrative si constructii sociale; Aceste facilitati tebuie amplasate, in functie de rolul pe care il au si de caracteristicile specifice fiecarui depozit (marimea si tipul, perioada de operare stabilita, cantitatea de deseuri, frecventa de transport, cerintele legale si cele ale autoritatilor competente), astfel incat sa asigure o exploatare optima. Echipamentul de cantarire Depozitul trebuie sa fie prevazut cu echipament de cantarire atat pentru vehiculele incarcate care intra in depozit, cat si pentru cele descarcate care parasesc depozitul. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unui singur echipament de tipul platforma de cantarire, sau cu doua echipamente montate in paralel, pe sensul de intrare, respectiv pe cel de iesire. Platforma de cantarire trebuie sa aiba o capacitate acoperitoare pentru toate tipurile de vehicule care pot fi utilizate pentru transportul deseurilor (50 tone greutate bruta). Se pot utiliza fie platforme de cantarire la nivelul solului, incastrate in sosea, fie platforme suprainaltate la cca. 35 cm fata de nivelul solului, fixe sau mobile, acestea din urma avand avantajul ca pot fi mutate daca este nevoie. Facilitati pentru verificarea deseurilor si laborator Echipamentele pentru verificarea deseurilor sunt amplasate intr-o zona special destinata inspectiei, prelevarii de probe si laboratorului pentru analize. Zonele pentru depozitarea deseurilor Amenajarea initiala a zonelor pentru depozitarea deseurilor cuprinde doua operatii de baza: impermeabilizarea bazei si a marginilor depozitului; realizarea sistemului de drenare si evacuare a levigatului. Impermeabilizarea bazei si a marginilor depozitului Alegerea sistemului optim de impermeabilizare se face, pentru fiecare caz in parte, tinand seama de o serie de factori, printre care cei mai importanti sunt: natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate;

conditiile hidrogeologice si natura suprafetei amplasamentului; solicitarile ce pot aparea in timpul exploatarii; natura si caracteristicile materialului utilizat.

Sistemul de impermeabilizare trebuie sa asigure atat etanseitatea intregului depozit, cat si: stabilitate chimica si termica fata de deseurile depozitate si fata de solul de dedesubt (inclusiv fata de umezeala si activitatea microorganismelor); rezistenta mecanica la eforturile care apar in timpul constructiei si in timpul exploatarii; rezistenta la fenomenele meteorologice (inclusiv la inghet, la temperaturi ridicate si la raze ultraviolete); stabilitate dimensionala la variatiile de temperatura; rezistenta la imbatranire, elasticitate suficienta si rezistenta la rupere. Solutia de impermeabilizare trebuie sa tina seama de caracteristicile naturale ale amplasamentului ales, si in mod special de conditiile geologice si hidrogeologice care formeaza bariera geologica. Se considera ca bariera geologica indeplineste conditiile necesare pentru impermeabilizare daca ea are urmatoarele caracteristici: grosime 1 m, coeficient de permeabilitate (k) 10-7 m/s pentru depozitele de deseuri inerte; grosime 1 m, k 10 -9 m/s pentru depozitele de deseuri nepericuloase; grosime 5 m, k 10-9 m/s pentru depozitele de deseuri periculoase. In cazul in care aceste conditii nu sunt indeplinite in mod natural, bariera geologica va fi completata cu un strat de argila sau alt material natural cu proprietati echivalente. Stratul natural de impermeabilizare va fi completat cu un strat polimeric format din geomembrana, geotextile si straturi de drenare, astfel incat impermeabilizarea cuvetei depozitului va avea o structura de tipul celei prezentate in figura de mai jos.

In functie de natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate, implicit de gradul de etansare dorit, impermeabilizarea se poate realiza prin: - etansare simpla prin geomembrana; - etansare simpla prin geocompozit cu strat mineral etans; - etansare combinata cu geomembrana si material argilos; - etansare dubla cu geomembrana; - etansare combinata, dubla sau tripla, cu geomembrana si material argilos.

La partea superioara a taluzului, geomembrana trebuie sa fie ancorata in mod corespunzator, pentru a face fata la solicitarile mecanica si pentru a impiedica alunecarea acesteia.

Materialele geosintetice (geomembrane si geotextile) utilizate pentru amenajarea depozitelor de deseuri trebuie sa aiba anumite caracteristici de baza prin care sa se asigure indeplinirea anumitor exigente specifice: exigente functionale legate de indeplinirea functiilor pentru care sunt utilizate; exigente constructive - legate de operatiile de constructie si de amplasare in teren, care trebuie sa nu afecteze caracteristicile functionale; exigente de durabilitate legate de faptul ca materialul trebuie sa-si pastreze caracteristicile functionale pe toata durata exploatarii depozitului.

Realizarea sistemului de drenare si evacuare a levigatului Sistemul de drenare si evacuare a levigatului este format din: - strat de pietris; - sistem de drenuri absorbante si colectoare.

Caracteristicile sistemului de drenare a levigatului (panta, distanta intre conducte etc.) va fi stabilit de catre proiectant, in fiecare caz in parte, in functie de conditiile specifice fiecarui amplasament (relief, regimul precipitatiilor, tipul deseurilor depozitate).

Zonele pentru depozitarea deeurilor vor fi imprejmuite cu santuri de garda pentru colectarea apelor meteorice; acestea vor fi epurate si/sau eliminate de pe amplasament impreuna cu levigatul. Instalatiile pentru tratarea levigatului Aceste instalatii au rolul de a aduce valorile indicatorilor caracteristici levigatului in limite admisibile pentru evacuarea in sisteme de canalizare sau in ape de suprafata. Caracteristicile cantitative si calitative ale levigatului variaza in timp si in functie de natura si cantitatea deseurilor depozitate, iar proiectarea si construirea instalatiilor pentru tratare trebuie sa tina cont de aceste aspecte. Fiecare caz in parte necesita o evaluare proprie, alegerea variantei optime de tratare a levigatului facandu-se in functie de: - Cerintele legale referitoare la deversarea levigatului, inclusiv cele impuse de autoritatea competenta; - Caracteristicile cantitative si calitative ale levigatului;

Alte aspecte tehnico-economice: costurile construirii unei instalatii de tratare proprii, posibilitatea evacuarii levigatului in influentul unei statii de epurare orasenesti, costul aplicarii diferitelor metode de tratare etc. In general, este necesara aplicarea unor metode de tratare pentru indepartarea urmatorilor impurificatori: - Compusi organici biodegradabili si nebiodegradabili; - Compusi toxici organici si anorganici; - Amoniac si ioni nitrat; - Sulfuri; - Compusi volatili urat mirositori; - Materii solide in suspensie. Pot fi utilizate urmatoarele tehnici de tratare: - Tratare biologica: anaeroba, aeroba, aeroba prekungita pentru eliminarea azotului (nitrificare/denitricare); un sistem eficient si putin costisitor care poate servi ca faza de pretratare inaintea deversarii in influentul unei statii de epurare orasenesti este lagunarea; - Tratare prin procedee fizico-chimice: coagulare-floculare, flotatie-precipitare, ultrafiltrare, evaporare. In anumite cazuri, in functie de scopul urmarit, pot fi aplicate si alte procedee fizicochimice: - Stripare cu aer pentru eliminarea amoniacului; - Adsorbtie pe carbune activ pentru indepartarea urmelor de conpusi organici; - Osmoza inversa pentru eliminarea particulelor in suspensie sau coloidale, a azotului amoniacal, a metalelor grele si a materiilor dizolvate. In functie de conditiile locale specifice si de caracteristicile levigatului (daca acestea se incadreaza sau nu in limitele stabilite de normele legislative in vigoare), acesta poate fi deversat diret sau colectat local si apou transportat in influentul unei statii de epurare orasenesti. Instalatiile pentru colectarea si evacuarea gazului de depozit Aceste instalatii au rolul de a asugura colectarea controlata a gazului de fermentare care se formeaza, pentru o perioada lunga de timp, in toate depozitele ce contin deseuri biodegradabile. In urma descompunerii anaerobe a deseurilor se formeaza gazul de depozit (gaz de fermentare), cu o putere calorica de 5000-6000 kcal/m3 si o compozitie in care predomina CH4 (54 %) si CO2 (45 %) si la care se adauga mici cantitati de hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri, urme de compusi organici. Cantitatile de gaz de depozit pot varia semnificativ atat in cazul aceluiasi depozit, in timp, in functie de o serie de parametri (varsta depozitului, tipul deseurilor depozitate, modul de operare etc.), cat si de la un depozit la altul.

Procesul de migrare a gazului din masa de deseuri este influentat de: concentratia gazelor din sol, distributia gradientilor de presiune, proprietatile fizico-chimice ale straturilor de deseuri, ale materialului de acoperire si ale solului. In cazul in care gazul format nu este evacuat controlat din depozit, migrarea si acumularea acestuia pot prezenta o serie de riscuri, printre care: pericol de incendiu prin auto-aprindere; degajare de mirosuri neplacute si de compusi toxici (hidrogen sulfurat, compusi organo-fosforici, alte substante organice nesaturate); afectarea componentei biologice a solului, prin reducerea concentratiei de oxigen; pericol de explozie, prin posibila aparitie a acumularilor de gaz in vecinatatea zonelor rezidentiale; cresterea acumularilor de gaze ce contribuie la efectul de sera.

Evacuarea controlata a gazului de depozit este necesara atat pentru evitarea aparitiei riscurilor mai sus mentionate, cat si pentru valorificarea metanului, in cazul in care aceasta este rentabila. Modul de evacuare a gazului de depozit depinde de conditiile specifice fiecarui depozit si de scopul urmarit (arderea controlata a gazului sau utilizarea acestuia). De obicei se utilizeaza tehnici de ventilatie cu presiune scazuta. Ventilatia activa se realizeaza prin pomparea gazului colectat prin puturi sau drenuri; aceste tehnici sunt recomandate in cazul depozitelor mari, in care inaltimea depunerilor depaseste 8 m.

Gazul colectat este valorificat in energie electrica, surplusul este supus unui proces de ardere controlata. Exploatarea depozitelor de deseuri Procedura de acceptare a deseurilor la depozitare Procedura de acceptare a deseurilor la depozitare reprezinta un mecanism complex, constituit din mai multe etape. Operatorul depozitului va realiza inregistrarea datelor referitoare la: cantitatea si caracteristicile deseurilor primite, sursa, data livrarii, alte informatii considerate relevante. In cazul depozitelor zonale pentru deseuri nepericuloase, aceste informatii vor fi disponibile si in formar electronic. Modul de exploatare a unui depozit de deseuri Modul specific de exploatare utilizat de catre operatorul depozitului depinde de natura deseurilor acceptate si de specificatiile autorizatiei de mediu, tinand cont de: starea fizica a deseurilor, conditiile meteo din momentul depozitarii; cerinte speciale pentru evitarea riscurilor. Metode de depozitare/descarcare Metoda de depozitare propriu-zisa se alege in functie de o serie de factori specifici fiecarui caz in parte, dintre care determinanti sunt topografia si geologia terenului si adancimea apei subterane.

Activitatea de descarcare propriu-zisa a deseurilor se supune unor reguli stricte, printre care: - Restrictionarea numarului de vehicule in zona de descarcare; - Necesitatea ca lucratorii din zona de descarcare sa poarte uniforme de protectie, in culori vizibile si usor de identificat; - Interdictia de a fuma in zona de descarcare; - Necesitatea de a urma proceduri specifice in cazul vehiculelor supra-incarcate sau - care pot deveni instabile atunci cand parti componente ale lor se pun in miscare. Nivelarea si compactarea Deseurile descarcate vor fi imediat nivelate si compactate, aceasta practica avand mai multe avantaje: - creeaza posibilitatea depozitarii unei cantitati mari de deseui in unitatea de volum; - reduce impactul determinat de imprastierea gunoaielor pe diferite suprafete, proliferarea insectelor, a animalelor si pasarilor si aparitia incendiilor; - minimizeaza fenomenele de tasare pe termen scurt. Deseurile sunt imprastiate omogen pe toata suprafata celulei de depozitare, apoi fiind compactate.

In cazul depozitarii deseurilor cu potential biodegradabil ridicat se va calcula un grad de compactare optim, astfel incat densitatea stratului de deseuri sa nu impiedice procesele de

formare si evacuare a levigatului si a gazului de depozit. Datele de literatura sugereaza ca o valoare a densitatii deseurilor compactate de 0.8 t/m3 este optima pentru desfasurarea normala a proceselor de biodegradare in deseurile menajere. In cazul in care autorizatia de mediu a depozitului prevede conditii de stabilizare accelerata, gradul de compactare va fi foarte redus, sau chiar zero, aplicandu-se alte metode pentru minimizarea proliferarii daunatorilor si a imprastierii deseurilor. Acoperirea zilnica Acoperirea zilnica a deseurilor descarcate si compactate se realizeaza pentru a preveni aparitia mirosurilor neplacute, imprastierea de catre vant a deseurilor usoare, proliferarea insectelor, a pasarilor, precum si pentru a conferi depozitului un aspect relativ estetic. Acoperirea zilnica trebuie sa se realizeze mai ales in perioadele cu temperatura si umiditate ridicate, aceste conditii favorizand degajarea de mirosuri neplacute si proliferarea daunatorilor. Materialul folosit pentru acoperire poate fi sol obisnuit (eventual de la excavarile efectuate pentru amenajarea depozitului) sau deseuri inerte de materiale de constructie. Exista si alte variante de materiale de acoperire, cum ar fi: folii groase de plastic; filme de plastic nerecuperabile; tesaturi din fibre, geotextile; spume; pasta de hartie, deseuri de gradina maruntite.

Natura si grosimea stratului de acoperire se stabilesc in functie de o serie de criterii, printre care: - necesitatea ca stratul de acoperire sa poata fi strabatut de fluxul de levigat, respectiv de cel de gaz de fermentare; - necesitatea ca stratul de acoperire sa nu ocupe un volum prea mare din depozit, ceea ce ar reduce volumul util al acestuia. Auto- monitorizarea emisiilor si controlul calitatii factorilor de mediu in zona de influenta Auto-monitorizarea emisiilor, in faza de exploatare a unui depozit de deseuri, are ca scop verificarea conformarii cu conditiile impuse de autoritatile competente (autorizatia de mediu, autorizatia de gospodarire a apelor etc.).

Valorile determinate in urma analizarii probelor vor fi comparate cu cele impuse in autorizatia de mediu sau in alte acte de reglementare, in conformitate cu normele legale in vigoare. Urmarirea cantitatii si calitatii gazului de depozit se efectueaza pe sectiuni reprezentative ale depozitului.

Valorile obtinute in urma masuratorilor vor fi comparate cu cele prevazute de normele legislative in vigoare. Controlul calitatii factorilor de mediu in zona de influenta a depozitului se realizeaza prin: - inregistrarea datelor meteorologice pentru stabilirea cantitatii de precipitatii, a domeniului de temperatura si a directiei dominante a vantului; - analiza principalilor indicatori de calitate a apelor de suprafata se vor preleva probe din puncte situate amonte, respectiv aval de depozit, pe directia de curgere a apei; - analiza principalilor indicatori caracteristici apelor subterane se vor preleva probe din foraje de monitoring situate amonte (1 foraj), respectiv aval de depozit (2 foraje); - determinarea concentratiilor indicatorilor specifici in aerul ambiental din zona de influenta a depozitului; - determinarea concentratiilor specifice de poluanti in sol, in zona de influenta a depozitului. Valorile obtinute pentru fiecare factor de mediu vor fi comparate cu cele prevazute de normele legislative in vigoare. Analizele si determinarile necesare pentru auto-monitorizarea emisiilor si controlul calitatii factorilor de mediu vor fi realizate de catre laboratoare acreditate, iar rezultatele vor fi inregistrate pe toata perioada de monitorizare. Inchiderea depozitelor de deseuri Sistemul de acoperire trebuie sa realizeze o izolare a masei deseurilor fata de apele pluviale si, in acelasi timp, in cazul deseurilor

biodegradabile, sa asigure o umiditate optima in interiorul masei de deseuri, care sa favorizeze descompunerea materiei organice.

In ceea ce priveste gazul de depozit, sistemul de acoperire trebuie sa asigure atat prevenirea patrunderii aerului in masa de deseuri, cat si evaluarea controlata a gazului de fermentare printr-un sistem de conducte si puturi. Sistemul de acoperire a unui depozit de deseuri este format din: - strat pentru acoperirea deseurilor (geotextil); - strat pentru colectarea si evacuarea gazului de depozit - strat de impermeabilizare (argila-geomembrana); - strat pentru colectarea si evacuarea apelor pluviale; - strat de sol vegetal Caracteristicile materialelor din care este realizat stratul de acoperire se stabilesc in functie de: natura si cantitatea deseurilor depozitate pe amplasament, conditiile de mediu natural, gradul necesar de reducere a riscurilor pentru toti factorii de mediu, utilizarea ulterioara a terenului. In plus, pentru asigurarea tututor conditiilor pentru mentinerea stabilitatii si integritatii stratului de acoperire, se va tine cont si de urmatoarele aspecte: - posibilitatea aparitiei trasarilor diferentiate a deseurilor la limitele dintre celule sau la contactul cu peretii depozitului, in special in caul depozitarii deseurilor municipale biodegradabile se va proiecta realizarea de grosimi suplimentare de material de acoperire sau de margini neregulate pentru compensarea tasarilor prognozate; - necesitatea ca profilul final al depozituluo sa respecte anumite conditii referitoare la panta suprafetelor (in corelatie si cu natura deseurilor depozitate) si la incadrarea in peisaj. La baza taluzului, geomembrana trebuie sa fie ancorata in mod corect, pentru a face fata la solicitarile mecanice si pentru a realiza o izolare corespunzatoare a masei de deseuri.

Monitoring-ul post-inchidere si reconstructia ecologica a zonei afectate de depozitarea deseurilor Conform prevederilor legale, operatorul depozitului este obligat sa efectueze mnitorizarea post-inchidere, pe o perioada stabilita de catre autoritatea de mediu competenta (minimum 30 ani). Aceasta perioada poate fi prelungita daca in cursul derularii programului de monitorizare se constata ca depozitul nu este inca stabil si poate reprezenta riscuri pentru factorii de mediu si sanatatea umana. Sistemul de monitoring post-inchidere cuprinde: - determinarea caracteristicilor cantitative si calitative ale levigatului; - determinarea caracteristicilor cantitative si calitative ale gazului de depozit; - inregistrarea datelor meteorologice; - urmarirea topografiei depozitului. In tabelele urmatoare sunt prezentati principalii indicatori ce trebuie urmariti in cadrul activitatii de monitoring post-inchidere.

Inchiderea procesului de reconstructie ecologica a unui depozit de deseuri se stabileste pe baza unor criterii de evaluare, printre care: - criterii referitoare la calitatea levigatului: aspecte privind distanta depozitului fata de ape subterane si de suprafata, conditiile de calitate stabilite pentru acestea, atenuarea potentialului poluant al levigatului prin parcurgerea unor roci nesaturate sau prin diluarea in apele subterane sau de suprafata; - criterii referitoare la productia de gaz; - criterii referitoare la tasare: aspecte privind tasarea deseurilor sub propria lor greutate si ca rezultat al transformarilor chimice si fizice suferite in depozit, precum si stabilitatea pe termen scurt si lung (stabilirea factorului de siguranta la rupturi sau alunecari). Utilizarea ulterioara a amplasamentului se va face tinand seama de conditiile si restrictiile specifice impuse de existenta depozitului acoperit, in functie de stabilitatea termenului si de gradul de risc pe care acesta il poate prezenta pentru mediu si sanatatea umana. C. INCHEIERE In prezent in Romania Un numar de 47 depozite (din cele 51) de deseuri periculoase din Romania nu sunt conforme cu prevederile Directivei 1999/31/CE, doar patru fiind corespunzatoare din punct de vedere al constructiei, au aratat reprezentanti ai Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA). Potrivit MMGA, activitatea acestor depozite a fost sistata la sfarsitul anului trecut, urmand ca reabilitarea amplasamentelor sa se realizeze in urmatorii 1-3 ani. Conform specialistilor, Romania va fi obligata sa dezvolte un sistem de gestionare a deseurilor periculoase, astfel incat acestea sa nu fie eliminate impreuna cu alte deseuri industriale in acelasi depozit. In prezent in Romania depozitarea reprezinta principala metoda de eliminare a deseurilor (circa 57 la suta din total), cantitatea incluzand deseurile depozitate si stocate in vederea eliminarii. Romania a primit o perioada de tranzitie pana la finele anului 2009, pentru stocarea temporara a deseurilor periculoase industriale. In ceea ce priveste interzicerea depozitarii deseurilor lichide si a deseurilor cu proprietati corozive si oxidante, Romania a primit o de tranzitie pana la 31 decembrie 2013, pentru 23 de depozite din industria energetica, chimica si metalurgie si pana la finele anului 2011 pentru cinci depozite din industria miniera care se conformeaza. Pana in 2017 Romania va trebui sa detina 65 depozite municipale (fata de numai 18 in prezent), iar incepand din acest an pana in 2017 un numar de 234 depozite municipale neconforme isi vor sista activitatea. In 2004 Romania a generat o cantitate totala de 363 milioane tone deseuri, dintre care peste 99 la suta (361 milioane tone) au reprezentat deseuri nepericuloase, iar 2,2 milioane tone au fost deseuri periculoase.

Industria extractiva a generat, in 2004, 1,2 milioane tone deseuri, iar activitatile industriale - circa 1,04 milioane tone. Ultimele statistici oficiale, incluzand datele inregistrate in 2004, arata ca in Romania au fost generate circa 363.315.000 de tone de deseuri, din care 99,4% reprezinta deseuri nepericuloase si 0,6% deseuri periculoase. Cele mai mari cantitati provin din industria extractiva - 94,9%, urmata de industria prelucratoare. Cel mai mare impact asupra populatiei il au deseurile municipale care, in 2004, au reprezentat 380 de kilograme pe cap de locuitor. In Romania 1.300.000 tone de ambalaje au fost introduse pe piata in 2007. Din acestea, jumatate sunt incluse in sistemul "Punctul verde", si au inregistrat o rata de reciclare de circa 36%. Noile state membre trebuie sa ajunga la minim 55% reciclare in 2012, cu cateva exceptii: Letonia are cea mai importanta derogare, pana in anul 2015, Polonia si Bulgaria - pana in 2014 iar Romania si Malta - pana in 2013. Potrivit legislatiei europene, Romania trebuie sa recicleze 33% din deseurile de ambalaje generate in anul 2008 si 55% din cele generate in anul 2013. Potrivit studiului de piata realizat de Paper Plus, 65% dintre romani ar fi dispusi sa consume mai putina hartie sau sa refoloseasca pungile din plastic, mai putini insa ar planta copaci sau arbusti, iar proportia celor care ar strange hartie pentru reciclare este, practic, zero. Etapa 2007 - 2017 este perioada in care extinderea colectarii selective trebuie sa se realizeze la nivel national, iar in intervalul 2017 - 2022 se va realiza implementarea colectarii selective in zone mai dificile, cum ar fi mediul rural dispersat si zonele montane. Fiecare roman genereaza cam 5 kilograme de deseuri pe saptamina Anual, Romania trebuie sa gestioneze eficient, in medie, 36,7 milioane de tone de deseuri, adica aproximativ 100.000 de tone de deseuri pe zi. Aceasta cantitate, ne plaseaza intr-o pozitie de mijloc, daca e sa ne raportam la statele UE. 71% din totalul deseurilor provin la ora actuala din activitati de productie, in timp ce restul de 29% reprezinta deseuri municipale. Conform estimarilor noastre, aceste cifre vor creste in anii urmatori, cel putin in cazul deseurilor municipale", a declarat ministrul mediului, Attila Korodi. Potrivit acestuia, Planul National de Gestiune a Deseurilor estimeaza o crestere medie de 0,8% pe an a cantitatii acestor tipuri de deseuri, generate pana in 2013. Din totalul deseurilor municipale, aproximativ 40% reprezinta materiale reciclabile, din care cca.20% pot fi recuperate, nefiind contaminate. In urma colectarii selective prin proiecte pilot, doar 2% din materialele reciclabile total generate sunt valorificate la ora actuala in Romania. "Cum arata, insa, cosul saptaminal cu deseuri menajere al romanilor? In primul rind,generam, fiecare dintre noi, acasa, cam 5

kilograme de deseuri pe saptamina. Jumatate dintre ele (2,5 kilograme/saptamina) sunt deseuri biodegradabile; apoi, o jumatate de kilogram o reprezinta sticla, iar o alta jumatate de kilogram, hirtia si cartoanele. Restul de aproape doua kilograme se imparte pe alte tipuri de deseuri, din care textilele reprezinta cam 250 de grame pe saptamina, iar materialele plastice, incluzind celebrele peturi, circa 200 de grame o cantitate importanta, tinind cont de greutatea lor redusa", a mai spus Korodi. El a precizat ca in ultimii ani, agentii economici privati au demarat actiuni sustinute de colectare a cartonului si a PET-urilor. In unele localitati s-au amplasat centre de colectare la care populatia poate depune (cu sau fara remunerare) maculatura, carton, sticle, plastic. In Romania, institutiile din industria sticlei, hartiei si cartonului si maselor plastice suntautorizate si au inceput sa preia aceste deseuri de la centrele de colectare in vederea reciclarii si/sau valorificarii. "Cu alte cuvinte, lucrurile se misca in acest sector, desi mai avem multe de facut! De pilda, avem de gasit solutii pentru deseurile provenite din constructii si demolari. Cantitatea acestui tip de deseuri generata in Romania este relativ scazuta, dar se prognozeaza o crestere, determinata de dezvoltarea economica a tarii. Nu exista inca un sistem adecvat de valorificare a deseurilor din constructii si demolari, ci doar o reutilizare interna in gospodaria proprie sau o comercializare pe o piata nedeclarata. Strategiile regionale de gestiune a deseurilor trebuie sa prezinte solutii care sa vizeze si aceasta categorie de deseuri, avand in vedere ca acestea devin o problema stringenta", a afirmat ministrul mediului. Planurile Regionale de Gestionare a Deseurilor Din luna aprilie a anului trecut, Romania dispune de un instrument pentru reducerea poluarii mediului, pentru imbunatatirea sanatatii publice, si pentru promovarea dezvoltarii durabile - Planurile Regionale de Gestionare a Deseurilor (PRGD). Romania are opt planuri regionale pentru gestionarea deseurilor, fiecare intocmit pentru o regiune de dezvoltare a tarii. In afara de ministerele mediului si integrarii europene, la elaborarea Planurilor a contribuit si consortiul international Fichtner-Ramboll-Sweco, in cadrul proiectului PHARE Asistenta tehnica pentru Elaborarea Planurilor Regionale de Gestionare a Deseurilor, al Uniunii Europene. Planurile vor fi reactualizate periodic, la interval de cel mult cinci ani. Ca parte a procesului integrator, planurile de gestionare a deseurilor promoveaza cooperarea dintre autoritatile regionale si cele locale, cetateni si mediul de afaceri. Aceasta cooperare creeaza baza necesara pentru ca regiunile de dezvoltare sa se incadreze in cerintele pentru obtinerea de finantare nerambursabila din partea fondurilor structurale ale UE. Planurile Regionale vor deveni un mecanism util si pentru absorbtia Fondurilor structurale europene pe axa II a Programului Operational Sectorial Mediu dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor si reabilitarea siturilor contaminate. Participarea publica la elaborarea Planurilor a avut si scopul de a mari gradul de constientizare al publicului asupra necesitatii existentei acestor planuri, ceea ce va usura punerea lor ulterioara in aplicare.

Populatia va fi instruita cum sa separe la sursa diferitele categorii de deseuri. De asemenea, se va urmari colectarea intregii cantitati de deseuri generate, fluxul deseurilor colectate separat va fi eficientizat, toate depozitele necontrolate vor fi inchise si ecologizate, si se vor construi noi depozite controlate, statii de sortare si de compostare, si instalatii de reciclare. In Romania, autoritatile publice locale trebuie sa asigure colectarea selectiva a deseurilor de ambalaje prin serviciile publice de salubrizare, precum si prin amenajarea de spatii adecvate si amplasarea de containere pentru gunoiul diferentiat. In Romania exista operatori economici reciclatori de deseuri de hartie si carton, materiale plastice, sticla, lemn materiale feroase si neferoase. Acestia preiau deseurile de la colectorii autorizati. Situatia gestionarii deseurilor in Europa Pana in 2010, Uniunea Europeana tinteste o cota de reciclare a hartiei de 66%. Potrivit studiului european Paper Plus, 58,2 milioane de tone de hartie au fost reciclate in 2006 in Europa, cu o crestere de 9,8% fata de 2004. Atingerea targetului de hartie reciclata de 66% pana in 2010 inseamna ca doua tone de hartie vor fi reciclate in fiecare secunda. La nivel european exista o Strategie privind Gestionarea Deseurilor, domeniu reglementat de acquis prin Directiva 12CE din 2006, deja transpusa in legislatia romaneasca. Sistemele de colectare selectiva difera de la stat la stat in Uniunea Europeana. De exemplu, in Belgia, agentii economici platesc toate costurile reale de colectare selectiva, sortare, precum si reciclare. Municipalitatile asigura insa colectarea, selectarea si sortarea, si coopereaza la informarea si educarea cetatenilor. Agentii economici au chiar o cota de colectare pe care trebuie sa o realizeze pe an. Cum numai 5% din operatorii economici isi ating individual aceasta tinta, se formeaza organisme acreditate, care trebuie sa fie autorizati de Comisia interregionala pentru ambalaje. In Belgia exista doua organisme acreditate care acopera intreg teritoriul tarii: Fost Plus pentru deseurile menajere si Val I Pac pentru deseurile industriale si comerciale. Prin lege s-au stabilit doua fluxuri de deseuri de ambalaje menajere si industriale (responsabilitatea este dubla). Cele doua organisme acreditate sunt supuse controlului guvernului federal belgian. Sunt companii pe actiuni, non profit. Separarea deseurilor menajere este obligatorie. In unele zone ale Bruxelles-ului compania de colectare a gunoiului nu iti ridica resturile menajere daca acestea nu sunt sortate in pungi speciale, de culori diferite, care se vand in supermarketuri. Si in Portugalia sortarea deseurilor si depunerea lor in containerele puse la dispozitie de municipalitati este o obligatie a cetatenilor. Municipalitatea colecteaza deseurile deja sortate si le livreaza catre Sociedade Ponto Verde, care le recicleaza contra unei plati prestabilite pentru fiecare material. Aveasta societate asigura un tarif unic si constant pentru reciclare, in toata tara si finanteaza, impreuna cu municipalitatea, programe de informare a publicului. Comerciantii au dreptul sa comercializeze produse in ambalaje de unica folosinta, numai daca aceste ambalaje au punctul verde, care marcheaza posibilitatea reciclarii materialului. Ambalatorii si importatorii de produse ambalate suporta costurile suplimentare generate de colectarea selectiva si sortarea deseurilor de

ambalaje. Producatorii de ambalaje raspund pentru recuperarea/reciclarea deseurilor de ambalaje. Impactul deseurilor asupra mediului in Romania Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de dezvoltare durabila, se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani). In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca: in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate, iar unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in gunoaie (sobolani, ciori). Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi. Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate. Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului. BIBLIOGRAFIE http://www.deseuri-online.ro/new/download/Depozitare.pdf

http://www.scribd.com/doc/129313/Depozitarea-deseurilor http://www.ecomagazin.ro/info/depozite-de-deseuri/ http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_7_ro.pdf http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles %7CdisplayArticle/articleID_14072/Reciclare.html http://www.mmediu.ro/legislatie/gestiune_deseuri.htm