SL. DR. ING.

MARCEL DRGAN

ANALIZA PROCESELOR TEHNOLOGICE CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI

CUPRINS

CONTINUT Industria celulozei si hrtiei Industria materialelor de constructii Industria textil Industria produselor chimice Industria metalurgic Industria energetic

Pag. 1..15 1631 3249 5057 5872 7396

INDUSTRIA CELULOZEI SI HRTIEI 1. INTRODUCERE

Hrtia este un material, a crui structur difer de a celorlalte materiale sub form de foaie, din anumite considerente: Spre deosebire de materialele plastice, filmele i foliile metalice, hrtia este un material fibros, avnd ca principal component un polimer natural celuloza. Spre deosebire de esturile pentru mbrcminte, hrtia are n compoziie fibre scurte, aranjate n mare parte la ntmplare (hrtia este un material anizotrop). Spre deosebire de esturile pentru haine sau articolelor de ln, piele, hrtia are o structur laminar, n care fiecare fibr este dispus n planul foii i datorit grosimii lor ocup un nivel particular. Structura fibroas, laminar a hrtiei se formeaz prin fixarea suspensiei de fibre celulozice n ap pe o sit plan, cu o anumit finee pentru a se reine ct mai multe fibre. Hrtia se mparte n cteva grupe: Grupa A Electrice: Condensatoare statice, Condensatoare electrolitice, Cabluri, Izolatoare Grupa B Filtrante: Utilizri industriale, Utilizri de laborator, Utilizri diverse Grupa C Suporturi: Pictur, Carbon, Documente pentru tratare carbon, Foto, Pentru cretare, Pentru caerare cu aluminiu, Pentru impregnare, Pentru hrtii gumate, Pentru adezivare, Pentru autocopiante, Pentru abrazivi, Pentru parafinare, Pentru procedee reprografice (pentru electrografie, pentru heliografie, pentru diazocopii), Pentru decalcomanii Grupa D: igarete Grupa E Hrtii pentru construcia unor pri din filtre: Armturi, Protecie, Manete Grupa F Fiduciare: Bilete de banc, Cecuri, Titluri i similare, Hrtii suport pentru timbre Diverse: Diagrame, Hrtii i cartoane mecanografice, Lucioase i formulare continue, Calc, Desen, Hrtii pentru acoperirea continu a cartonului plan, Sugativ, Hrtii pentru etichete, Hrtii pentru foi de albume, Hrtii pentru imprimare cu caractere magnetice, Hrtie pentru mbrcarea clasoarelor. nainte de formarea foii, celulozele sunt mcinate, pentru a se mri uniformitatea foii. Prin mcinare fibrele devin mai plastice i ating un grad considerabil de hidratare i fibrilare, datorit structurii lor fibrilare i hidrofile. Suplimentar, fibrele se umfl i se scurteaz. Datorit efectelor mcinrii, viteza de deshidratare a suspensiei de fibre pe sit scade, rezultnd o hrtie cu o structur omogen. n stare pur, celuloza se extrage din fibrele de bumbac tratate cu o soluie de KOH n absena oxigenului din aer. Lemnul ca materie prim, pentru obinerea celulozei, are o importan practic mai mare dect bumbacul. Dintre speciile lemnoase o larg utilizare au esenele de rinoase: molid, brad, pin i unele foioase: plop, fag, mesteacn i arar. Industria de celuloz prelucreaz pe lng lemnul de rainoase (materie prim tradiional), cantiti nsemnate de lemn de foioase i plante anuale (pai de graminee, stuf, etc.). Obinererea celulozei din lemn const n tratarea lemnului mcinat cu sulfit de acid calciu sau bisulfit de calciu sub presiune de 3-6 at. la temperaturi de 120-1600 C.

2. PROCESUL TEHNOLOGIC Pentru a obine hrtia trebuie parcurse 2 etape importante care la rndul lor sunt formate din mai multe procese fizice i chimice.

Fig. 1 Instalaie pentru producerea pastei de hrtie 2.1. Obinerea fibrelor i celulozei din lemn Fibrele din lemn se obin pe dou ci, prin metode diferite de tratare a materiei prime: a) Obinerea fibrelor pe cale mecanic (past alb) Lemnul, materia prim pentru fabricarea hrtiei este format din elementele de baz: C, O, H i puin N, care provine din proteine. Lemnul trebuie pregtit nainte de prelucrare dup cubaj acesta este stivuit i cojit la alb cu ajutorul unor maini cu discuri de oel rotative prevzute radial cu cuite reglabile. Urmtorul proces este defibrarea pietrele defibratoare antreneaz fibrele i mnunchiurile de fibre destrmate de pe bucile de lemn. Astfel se obine pasta mecanic brut. Aceasta este ulterior strecurat i rafinat obinndu-se o past fin a crei microstructur e prezentat n figura 2, apoi, dac este necesar transportul, e tras n foi pe o main de deshidratat. Ulterior pasta este nlbit cu ageni reductori timp de mai multe zile.

Fig. 2 Past mecanic de molid i de fag b) Obinerea fibrelor pe cale mecanic dup o pretratare chimic i termic a lemnului (past brun) La fabricarea pastei brune, naintea defibrrii lemnului cojit are loc un tratament de 5 ore cu abur la aproximativ 6 at i 170 C. Aceast tratare are loc n fierbtoare orizontale, rezistente la aciunea acidului formic i acidului acetic ce rezult n timpul aburirii. Fibra de past mecanic brun este mai flexibil dect cea de past mecanic alb.

2.2. Celuloza n afar de celuloza propriu-zis, care este un hidrat de carbon macromolecular, celuloza tehnic din lemn conine, n cantiti mai mici, toate sub ]stanele din lemnul de origine. Pentru celuloza folosit la fabricarea hrtiei e suficient s se realizeze o dezncrustare pentru desfacerea fibrelor prin procedeul de fierbere. Exist 2 metode de lucru: procedeul sulfit (cojire, tocare, fierbere, defibrare i sortare) i procedeul sulfat (fierbere, deshidratare, prelucrare, concentrare i caustificare). Aprecierea calitativ a celulozei se face dup caracteristici vizibile, numr de impuriti, culoare i dup gradul de dezincrustare (trepte de trie). Ulterior celuloza este nlbit folosindu-se mai ales clorul i hipocloriii. Tot pentru obinerea celulozei de hrtie se mai folosesc ca materii prime i paiele de cereale, ierburile i alte plantece capat caracter lemnos cnd ajung la maturitate. n urma procesului de fabricare a celulozei rezult mai muli produi reziduali cum sunt cimolul i alcoolul din soluiile acide reziduale bisulfitice. Cimolul apare n cantiti foarte mici i poate fi utilizat n industria lacurilor i dizolvanilor. Soluia acid rezidual este clarificat, neutralizat cu lapte de var i carbonat de calciu la temperaturi mai mici de 90 C i apoi rcit la temperatura de fermentare (~ 34 C). Dup fermentare se obine drojdia de bere i soluia fermentat este distilat. Din drojdie se poate produce albumin. 2.3. Prelucrarea pastei mecanice i celulozei n hrtie Materii prime Materiile prime pentru obinerea hrtiei sunt de dou tipuri: materialul fibros i materialele auxiliare. Materialul fibros l reprezint celuloza, pasta de lemn i nu n ultimul rnd maculatura care este anterior prelucrat n dezintegratoare pentru defibrare n fibre individuale. Materialele auxiliare sunt: materiale de umplere folosite pentru obinerea unor anumitor proprieti: caolin, sulfat de bariu, sulfat de calciu, talc, carbonat de calciu sau de magneziu i bioxid de titan clei clei animal, clei de colofoniu, amidon, rini sintetice i parafin colorani colorare n timpul fabricaiei sau vopsire superficial a hrtiei finite: pigmeni anorganici, colorani pe baz de gudroane, colorani bazici sau acizi, cloruri de zinc i saruri Prelucrarea materialului Repartiia, amestecul i prepararea materialului se realizeaz n holendru. Acesta este format dintr-o cad i un tambur cu cuite rotative. Procesul de mcinare mai poate fi realizat i n mori conice. Mcinarea se poate face pe diferite grade de mcinare i e de mai multe tipuri (mcinare aspr sau gras i lung sau scurt) i poate dura de la 1h pn la 12 ore i mai mult. Pasta mecanic nu necesit mcinare. Maina de hrtie Prima parte a mainii de hrtie o constituie rezervoarele (cel puin dou) n care e depozitat matzerialul mcinat de holendre care agitat i repompat continuu pentru a mpiedica

sedimentarea. Apoi materialul trece printr-un denisipar i mai departe la un prinztor de achii. Se mai folosesc epuratori ce lucreaz dup principiul centrifug. Materialul parcurge un drum lung de la pasta mecanic pn la hrtia final. Mai nti curge pe sub o estur metalic fin ce trece pe sub numeroase valuri, fiecare cu funcii diferite. Apoi trece peste cutiile sugare i peste valuri de ntindere unde o mare parte din apa e evacuat din past. Stratul de fibre rmas e stors pe numeroase prese, condus la cilindrii usctori, la flanela umed i mai departe la flanela uscat. Urmeaz o netezire umed i hrtia ajunge pe cilindrii usctori i cilindrii rcitori. Dup dispozitivul de netezire uscat hrtia este nfurat n suluri i tiat. Exist numeroase tipuri de maini de hrtie n funcie de produsul final dorit i fiecare tip de hrtie este preparat dup diverse scheme de fabricaie (Fig. 3 i 4).

Fig. 3 Schema de preparare a materialului pentru fabricarea hrtiei de igarete 1 Holendre de mcinare past de crpe, 2 Hidrapulper celuloz, 3 Rezervor celuloz destrmat, 4 Rezervor past de crpe, 5 Mori conice, 6 Rezervor past mcinat

Fig. 4 Schema de preparare material pentru hrtiile filtrante auto 1 Band transportoare celuloz, 2 Duopulper, 3 Rezervor de stocare, 4 Enstiper, 5 Cuva de amestec, 6 Cutie de alimentare, 7 Mori conice Apele reziduale O parte din apa scurs de la sitele i presele mainii de hrtie este reintrodus ca ap de diluare naintea denisiparului. Surplusul de ap trebuie s fie evacuat la canal dar numai dup separarea i recuperarea fibrelor. Din acest motiv se folosesc diferite procedee: Recirculaia apelor: surplusul este folosit, n amestec cu ap proaspt la presiuni ridicate, ca ap de stropit pentru conductele de pulverizare ce menin curate valurile conductoare ale sitei, mpiedicnd astfel sedimentarea fibrelor;

 Plniile de decantare: se introduce ap rezidual dezaerat n prealabil. Materialul sedimentat se ndeprteaz iar apa reintr n circuit ca ap de alimentare a holendrelor; Separatorul prin flotaie: se folosesc ageni chimici i floculani pentru a se obine un strat plutitor de fibre ce poate fi reintrodus n circuitul de fabricaie iar apa limpezit se refolosete Bazine reziduale: att fibrele ct i apa din aceste bazine sunt de calitate inferioar i pot fi folosite pentru sorturi de hrtii fr aspect i rezisten deosebit. Volumul de ap rezidual ce este evacuat pn la sfrit variaz ntre 200-300 l/kg hrtie. Dac apele reziduale sunt evacuate n ape curgtoare ce au un debit sczut atunci fauna piscicol poate suferi din cauza depunerii de fibre n bronchii. Apa industrial necesar fabricrii hrtiei trebuie s fie o ap curgtoare, de duritate mijlocie i curat de impuriti 3. Consideraii generale privind recircularea apelor uzate n procesul de fabricaie a hrtiei Recircularea, reprezint o cale nsemnat de reducere a consumului de ap i poate fi realizat astfel nct cantitatea de ap proaspt completat s compenseze pierderile prin evaporare. n mod practic acest lucru cauzeaz o serie de dificulti, cum ar fi: creterea salinitii apei, cu consecine nefavorabile asupra coroziunii instalaiilor; apariia mucilagiilor i ciupercilor, care impune utilizarea periodic a unor ageni toxici de curire (biocizi); apariia mirosului neplcut, ca urmare a proceselor de degradare biologic; creterea temperaturii apei, cu influene negative n tehnologiile de fabricaie. Din acest motiv, apa proaspt utilizat n completare, pentru compensarea apei pierdute prin evaporare, reprezint 1-3 m3/t, iar pentru compensarea efectelor duntoare artate mai sus aproximativ 10-15 m3/t pentru sortimentele inferioare de hrtii i cartoane. O cantitate important de ap proaspt se consum pentru asigurarea regimului normal de funcionare a mainilor: la rciri, etanri, curiri i splri de site, flanele, etc. Reducerea acestor cantiti de ap proaspt se poate realiza prin alegerea unor mijloace care s asigure o funcionare normal a mainilor, ct i prin posibilitatea reintroducerii n circuit a unor cantiti de ap folosit. 3.1. Circuitul de ap n instalaiile de fabricare a hrtiei n mod general, putem prezenta schematic circuitul de ap al unei fabrici ca n figura 5. Notaiile adoptate au urmtoarele semnificaii: P = cerina de ap, reprezint apa proaspt preluat din surs i care intr n circuitul de folosin; R = apa recirculat n proces; N = necesarul total de ap pentru un anumit proces, N = P + R; C = apa consumat, nerestituit n surs, compus din S; Cad = pierderi n sistemul de aduciune, tratare i distribuie; Cpd = consum de ap n procesul de producie (evaporri, consumuri de ap cu umiditatea produselor); CE = pierderi n sistemul de canalizare i epurarea apelor; CR = pierderi n sistemul de reciclare; E = apa uzat n circuitul de reciclare;

 RS = apa restituita prin instalaia de epurare n sursa din care s-a fcut preluarea; R r = gradul de recirculare, r = 100 N

Fig. 5 Schema general a circuitelor de ap

ntre elementele componente ale unui circuit general de ap exist urmtoarele relaii, rezultate din bilanul de materiale al circuitului: P = N + Cad R RS = P C n industria hrtiei i cartoanelor apa se utilizeaz n urmtoarele scopuri: mediu pentru prelucrarea materialelor fibroase; mediu de reacie i prelucrarea materialelor auxiliare; vehicul pentru transportul materialelor fibroase i cele auxiliare; agent de curtire i splare; agent de etanare i rcire. Dup folosin, circuitele de ap se mpart n circuite de fabricaie i circuite auxiliare. Circuitele de fabricaie sunt reprezentate de totalitatea apelor n contact cu fibra i materialele auxiliare. Circuitele auxiliare sunt reprezentate de apele de rcire, etanare, curatire. Aceste dou circuite, n anumite situaii, pot s se intersecteze. Intersectarea ntr-un grad mai mare conduce n mod obinuit la reducerea consumului de ap proaspt, dac se realizeaz condiiile cele mai bune de intersecie, din care s nu aib de suferit funcionarea instalaiilor i calitatea produselor. Intersectarea ntr-un grad mai mare sau mai mic al celor dou circuite este legat de condiiile concrete ale fiecrei maini de fabricaie (tip de instalaie, productivitate, sortimente fabricate, etc), iar crearea posibilitilor de intersectare mai mare a circuitelor funcie de condiiile concrete, reprezint o cale de reducere a consumului de ap proaspt. n funcie de coninutul de fibr, circuitele de fabricaie se mpart n trei categorii: circuit primar, circuit secundar, circuit teriar. Circuitul primar este reprezentat de totalitatea apelor grase rezultate din prima faz de deshidratare prin sit (cutia de lansare, valuri registre, hidrofolii), colectate separat n rezervor propriu i trimise la toate diluiile pastei de hrtie. Apa gras a acestui circuit are coninut ridicat de fibr i materiale auxiliare, motiv pentru care se recomand a fi recirculat n totalitate. n cazul existenei unor cantiti n exces, acest circuit trebuie bine analizat i luate msuri de nchidere. Circuitul secundar cuprinde apele grase rezultate din a doua faz de deshidratare pe sita mainii (cutii sugare i val sugar), sriturile de splare a sitei, priurile de limitare a

formatelor, de desprindere a marginilor, de ngroare a bracului umed i uneori preaplinul circuitului primar. Coninutul de fibr i materiale auxiliare al acestor ape este mai redus dect al apelor din circuitul primar. Din acest motiv, aceste ape se trimit n instalaiile de recuperare a fibrei, dup ce s-au preluat cantitile de apa necesare completrii tuturor diluiilor, prin completarea circuitului primar, care uneori este deficitar. Circuitul teriar este compus din apa rezultat din instalaiile de recuperare a fibrei. Coninutul de fibr i suspensii provenite din materialele auxiliare este mic, i n plus apar sruri minerale i substane organice dizolvate. O parte din aceste ape pot fi recirculate ca atare la unele srituri de la sita, dac construcia acestora permite folosirea lor fr pericol de nfundare, sau dac apele se pot purifica suplimentar prin sisteme diferite, cum ar fi filtrarea pe filtre de nisip, antracit, sau alte tipuri de mase filtrante. O analiza de eficien poate decide dac este oportun purificarea suplimentara a apelor n vederea recirculrii la priuri, sau alegerea unor priuri care s permit recircularea apelor din instalaiile de recuperare fr pericol de nfundare. Restul cantitii de ap din circuitul teriar se trimite prin sistemul de canalizare la staia de epurare.
4. Consumul de apa proaspt la fabricarea diverselor sortimente de hrtie pe plan mondial.

La nivel global cantitatea de ap proaspt, necontaminat a cunoscut o scdere alarmante, n special n rile industrializate, n acestea din urm, reutilizarea apelor tratate devenind o necesitate, chiar i la nivelul consumatorilor casnici. n anii 50-60 industria de celuloz i hrtie reprezenta unul din cei mai mari consumatori de ap proaspt, precum i unul din poluanii principali ai rurilor i lacurilor. Lund n considerare faptul c aceasta reprezint i principala surs de ap potabil, a aprut necesitatea diminurii ncrcrii apelor uzate rezultate de la fabricarea celulozei i hrtie. n plus, n vederea mbuntirii caracteristicilor fizice, chimice, i biologice au fost luate msuri de natur legal care au reglementat reducerea consumului de ap proaspt, precum i introducerea unor metode eficiente de tratare a efluentului. n ultima decad, industria de hrtie european a contribuit semnificativ la atingerea acestor scopuri, ajungndu-se la o medie a consumului de ap proaspt de mai puin de 15 m 3 /t, precum i la valori foarte mici ale caracteristicilor efluenilor, cum ar fi AOX, CBO5, CCO, concentraia metalelor grele, suspensii, toxicitate. Astfel s-a ajuns i la o scdere de substane organice i anorganice dizolvate, nereuindu-se totui atingerea unui nivel zero al emisiilor. Apa are un rol esenial n desfurarea proceselor de la fabricarea hrtiei i cartonului, nct se poate spune c prezena apei este la fel de important ca cea a materiilor prime fibroase. Apa nu se utilizeaz numai ca mediu de transport sau pentru splri i alte operaii de ntreinere, ci reprezint o component de baz a sistemului complex de fabricare a hrtiei, cu efecte multiple asupra tuturor proceselor, ncepnd cu prepararea pastei papetare i terminnd cu finisarea i chiar comportarea hrtiei n procesele de utilizare. Prezena apei este impus de procesele tehnologice i nu se poate reduce consumul specific de apa pur i simplu prin utilizarea unor cantiti mai mici n circuit. Debitul instantaneu de ap n circuitul unei maini de fabricat hrtie este de ordinul a cteva sute de metri cubi pe tona de hrtie, iar consumul poate fi redus numai prin recircularea unui procent mai mare sau mai mic de ap aflat n circuit. Apa eliminat n procesele de formare i deshidratare a benzii de hrtie antreneaz fibre celulozice, materiale de umplere i aditivi ntr-o msur mai mare sau mai mica n funcie de condiiile de reinere pe sita mainii i sortul de hrtie fabricat. Practic, fiecare main de fabricat hrtie realizeaz un anumit grad de reciclare a apei grase la diluia

pastei nainte de epurare i lansare. Un sistem care are numai aceasta bucl de reciclare este considerat de tip deschis. Excesul de ap gras rezultat ntr-un astfel de circuit este evacuat ca efluent i pentru completarea balanei de ap pe main se va introduce o cantitate echivalent de ap proaspt. Odat cu efluentul se evacueaz materiale solide n suspensie (fibre i materiale de umplere) ceea ce va afecta consumurile specifice de material fibros i materiale auxiliare. O reprezentare sugestiva a fluxului de fibra-apa pentru un astfel de sistem este redata prin diagrama din figura 6.

Fig. 6 Diagrama de flux la o main de fabricat hrtie cu circuit deschis

n tabelul ce urmeaz se prezint principalele caracteristici ale apei utilizate la fabricarea celulozelor i hrtiilor.
Concentraia maxim admisibil Hrtii Kraft Hrtii cu Celuloz sulfat i past Albite Nealbite sulfit mecanic 40 100 50 25 25 100 30 5 10 20 20 10 5

Caracteristici Turbiditate (n SiO2), mg/l Culoare (n uniti Pt) Duritate total, grd franceze Duritate calcic, n grd franceze Duritate magnezian (n Ca), n grd franceze Alcalinitate (n Ca), n grd franceze Fier, mg/l Mangan, mg/l Clor rezidual, mg/l Bioxid de siliciu, mg/l Salinitate Bioxid de carbon liber, mg/l Cloruri, mg/l

Hrtii fine

10 5 10 5 7,5 0,1 0,05 2,0 20 200 10 -

7,5 0,2 0,1 50 300 10 200

15 1,0 0,5 100 500 10 20

15 0,3 0,1 50 500 10 75

5 7,5 0,1 0,05 20 250 10 75

pH-ul apei proaspete are un efect mai mare asupra pH-ului sistemelor mainilor care lucreaz n mediu neutru alcalin dect n condiii acide. Efectul pH-ului se manifest prin ionizarea grupelor funcionale ale materialelor din sistem. n domeniul de pH = 4-8 are loc intensificarea ionizrii grupelor carboxil din celuloz albit i a grupelor sulfonat ale ligninei din celuloz sulfit. Se realizeaz astfel creterea ncrcrii cationice a materialelor i consolidarea stabilitatii coloidale prin mrirea forei de respingere dintre particule. Modificarea pH-ului poate afecta i ncrcarea aditivilor, configuraia polimerilor i capacitatea lor de adsortie. Influena substanelor organice din apa proaspt este mai mare n cazul mainilor de hrtie care lucreaz n mediu neutru. n sistemele acide de sulfat de aluminiu poate fi considerat principalul component anorganic. Fluxul de materiale de la o main cu circuit deschis reflect impactul consumului de ap proaspt asupra consumurilor de materii prime. Dar la aceasta trebuie adugat i impactul asupra mediului prin poluarea efluentului. Odat cu apariia unei legislaii specifice de protecie a apelor, fabricile de hrtie si-au concentrat atenia asupra reducerii consumului de materiale solide n suspensie n apele deversate, aceasta realizndu-se prin tratarea primar a apelor grase n instalaiile de recuperare. Tratarea primar a avut ca rezultat imediat recuperarea materialelor n suspensie (fibre i materiale de umplere) i reciclarea apelor grase n circuitul de preparare a pastei, dar nu i reciclarea apei limpezite. Gradul de ncrcare a circuitului de ape este determinat de posibilitatile tehnice i tehnologice de nlocuire a apei proaspete cu apa limpezit i variaz n limite largi n funcie de sortul de hrtie fabricat i dotarea cu echipamente a mainii de fabricaie. Majoritatea fabricilor care au consumuri specifice sub 10 m3/t, fabric hrtie din 100% maculatura (cum ar fi hrtia miez pentru carbon ondulat), dar acestea dei au debite foarte mici de efluent descarc cantiti mari de materiale poluante. Fabricile care utilizeaz predominant fibre primare nregistreaz consumuri specifice mai mare, variind ntre 15 i 100 m3/t de hrtie.

n sistemele cu doua staii de tratare a apelor grase consumul de ap proaspt ar putea ajunge la 4-8 m3/t pentru orice sort de hrtie. Tratamentul secundar este impus de standardele de calitate a efluentului din punct de vedere al polurii i are ca scop reinerea coninutului de substane dizolvate. Apele limpezite dup prelucrarea secundar sunt calitativ mai bune pentru reciclarea la main permind realizarea unor grade avansate de nchidere a circuitului. La maina de hrtie se disting urmtoarele linii de utilizarea apei proaspete: apa care intr direct n pasta de hrtie: a) prepararea materialelor auxiliare ca: agenii de ncleiere, sulfat de aluminiu, ageni de retenie, colorani, nlbitori optici, paste folosite la presa de ncleiere; b) sprituri de nalta presiune, lama de apa, priuri pentru spargerea spumei n cutia de lansare, umezitor naintea calandrului mainii i supercalandrului; c) etanare: la cutii sugare, val sugar; apa de rcire la diferite utilaje: cilindri rcitori, compresoare, baterii rcire aer calandru, angrenaje instalaia de ungere; apa de etanare agitatoare, pompe obinuite, pompe de vid cu inel de apa, rafinoare, hidrapulper. n scopul reducerii de ap proaspt, apele de rcire pot fi colectate dup utilizare i folosit ca ap proaspt ce este introdus n pasta de hrtie. Apele de rcire care ies din proces cu temperatur mai ridicat pot fi folosite la prepararea materialelor auxiliare (fierberea amidonului), splarea postavurilor, la sriturile de refilare, la cutiile sugare. Un program de raionalizare a consumului de ap proaspt la fabricarea hrtiei trebuie s plece de la ntocmirea bilanului de ap i a diagramei de flux, cu ajutorul crora s se localizeze punctele de consum i debitele de circulaie. n partea umed a mainii de fabricat hrtie, deosebit din punct de vedere tehnologic este aa numitul sistem de circuit scurt, respectiv sistemul de circulaie a pastei de hrtie de la rezervorul mainii la cutia de lansare. Circuitul scurt trebuie s satisfac trei principii de baz: buna organizare a componenilor pastei; meninerea n stare curata a circuitului; stabilirea regimului de curgere. Practic sistemul trebuie s asigure necesarul de materiale solide i ap la fiecare utilaj, circulaia pastei cu debite i viteze constante, n condiiile n care s previn formarea depunerilor pe circuit. n sistemul de circulaie a pastei, dac echipamentul nu este dimensionat corespunztor, pot apare variaii de presiune, de consisten i n final neuniformiti ale caracteristicilor hrtiei dar i dereglri ale balanei de ap i variaii ale consumului de ap proaspt. De aceea bilanul fibr-ap este un instrument de control i exploatarea eficient a prtii umede prin prevenirea condiiilor extreme de funcionare a instalaiei. Global, bilanul de la partea umed a mainii de hrtie poate fi reprezentat prin schema din figur.

10

Fig. 7 Bilanul de mas n partea umed a mainii de hrtie

Bilanul fibr-ap la o main de hrtie poate servi la: proiectarea noilor sisteme lund n considerare toat gama de condiii n care trebuie s funcioneze sistemul; soluionarea dereglrilor de balan ntr-un sistem existent; modelarea sistemului existent cu includerea de echipament adiional. 5. Tipuri de poluani din aer i ap rezultai din procesul de fabricaie al hrtiei Industria de celuloz i hrtie este o industrie umed, mare consumatoare de ap i care este responsabil n proporie de aproximativ 20% pentru poluarea apelor. Clasificarea primar a poluanilor din aer i ap din fabricile de celuloz i hrtie este prezentat n tabelul de mai jos:
Mediul de eliminare Aer Forma de eliminare Materiile eliminate

Gaz Solide Dizolvate

Apa

Bioxidul de sulf, compui de sulf redus, oxid de azot, compui clorurai Materii reziduale organice, sruri solide anorganice Produi de reacie a lemnului, produse de reacie din leia de fierbere i de la albire, produse chimice auxiliare Fibre, coaj, particule de lemn, compui solizi anorganici

Solide

11

Dup E.P.A. (Enviromental Protection Agency) poluanii se clasific n opt grupe: Substane consumatoare de oxigen Ageni perturbatori, cauzatori de boli Compui organici sintetici Chimicale anorganice i substane minerale Sedimente Substane radioactive Descrcri termice Fabricile de celuloz i hrtie emit gaze i diverse particule. Sursele de bioxid de sulf sunt procedeele de fierbere i de recuperare sulfit, cazanul de regenerare i cazanele energetice. Principalele surse de compui odorani de sulf redus (hidrogenul sulfurat, sulfitici organici) sunt procedeele de fierbere sulfat i de regenerare. Eliminrile minore de compui de sulf redus pot de asemenea s se produc i n sistemul de recuperare sulfit. Mici cantiti de compui se elimin la albire i la prepararea chimicalelor de albire. Particulele eliminate de cazanele de ars deeuri (CAD), cazanele de regenerare i cazanele energetice sunt constituite din materiale organice reziduale arse i din materiale anorganice. Operaiunile din depozitele de lemn, din seciile de cojire-tocare produc praf. Oxizii de azot se formeaz n toate procesele de ardere la temperaturi nalte. Poluarea apei se realizeaz n principal cu substane organice dizolvate, substane n suspensie (fibre n suspensie i materiale auxiliare) i prin culoare. Poluanii dizolvai n ap pot fi clasificai n produi uor sau lent biodegradabili, compui colorai, produi toxici i sruri anorganice. Coninutul de produi uor biodegradabili este evaluat prin determinarea CBO. O parte nsemnata din compuii lemnului sunt dizolvai n procesul de fierbere i albire i sunt uor biodegradabili. Se obin astfel hemiceluloze cu greutate molecular mic, metanol, acid acetic i formic. n cursul degradrii biologice a acestor produse n mediul receptor, oxigenul dizolvat este consumat, fapt care conduce la scderea nivelului acestuia i la afectarea sever a vieii acvatice. n general, se admite ca 1m3 de ap rezidual de la fabricarea celulozei consum oxigenul din 40 m3 de ap. Produsele lent biodegradabile din efluenii fabricilor constau n principal din compui cu greutate molecular mare care provin de la lignina i hidraii de carbon. Cantitatea lor relativ poate fi estimat prin determinarea raportului CBO/CCO. Cu ct acest raport este mai mic, cu att cantitatea de compui uor biodegradabili este mai mare. Unii compui sunt colorai, i n consecin reduc ptrunderea luminii i activitatea biologic a apei; de asemenea ei pot afecta calitatea apei potabile. Organismele vii pot acumula compui uor biodegradabili, cu efecte biologice nedorite. In tabelul de mai jos se prezint pe faze de fabricaie a celulozei, pierderile de substane organice i de culoare remarcndu-se c fazele de fierbere i splare sunt responsabile n proporie de 39% de pierderile de substane organice.
Fierbere % Splare % Albire % Regenerare %

Substane organice Culoare

6 5

33 5

55 80

5 10

n fabricaia celulozei un efect poluant important l au leiile sulfitice reziduale i prehidrolizatele.

12

Fig. 8 Poziia poluanilor din aer si ap ntr-o fabric de celuloz sulfat albit

Compuii toxici au fost studiai n mod intensiv n ultima perioad, constatndu-se c leiile reziduale i condensatele de la evaporarea acestor leii conin compuii cei mai cei mai toxici pentru peti. Efluenii din fazele de clorurare i extracie alcalin sunt de asemenea foarte toxici. Principalele chimicale toxice de la fabricarea celulozei sulfat sunt: acizii rezinici: abietic, dihidroabietic, isopimaric, palustric, pimaric, sandaracopimaric, ncoabietic; acizi grai nesaturai: oleic, linoleic, linolenic, palmitoleic; acizi rezinici clorurai: mocloro i diclorodihidroabietic; derivai de acizi grai nesaturai: acid epoxistearic, acid diclorostearic, 3,4,5 tricloroguaicol, 3,4,5,6 tetraclorguaicol; bifenil clorurile: (PCBS) care este un amestec de izomeri ai triclorobifenil, tetra pentaclorbifenil i mici urme de diclorobifenil i hexaclorobifenil. Izomerul dioxinei toxice este 2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxina (T.C.D.D.). Dioxina se gseste n efluentul fabricilor de celuloz i hrtie de ordinul a cteva pri pe milion. Dup prevederile F.P.A S.U.A. limita dioxinei pentru peti este de 25 ppm. Srurile anorganice dizolvate coninute de eflueni provin n principal din leiile de fierbere i de la albire. n mod normal ele nu au efect asupra mediului. O problem deosebit o constituie i problema metalelor grele. Principalele metale grele gsite n industria de celuloz i hrtie sunt: Al, Cr, Ca, Ni, Ti, Fe, Hg i Zn, sursa lor principal fiind chimicalele din procesul de fierbere, aditivii utilizai la fabricarea hrtiei, coroziunea echipamentului. Zincul a fost n efluentul fabricilor de past mecanic albit, care utilizeaz hidrosulfitul de zinc la albire. n fabricarea hrtiei metalele grele provin din bioxidul de titan,

13

iar nichelul i cromul provin din fenomenul de coroziune. Mercurul apare atunci cnd se utilizeaz ca biocid acetatul fenilmercuric i hidroxidul de sodiu produs n celule de mercur. Srurile coninute de ap i fosforul pot produce o cretere excesiv a vegetaiei acvatice. Coninutul de solide din ap se compune din fibre sau fragmente de fibre, particule de lemn i coaj, din sruri solide anorganice, materiale de umplere, etc., i se msoar ca solide n suspensie. Particulele cele mai mari se depun aproape de punctul de eliminare iar particulele fine sunt antrenate pe distante lungi. Stratul de fibre depus pe fundul mediului receptor poate distruge icrele petilor i pot consuma oxigenul. Turbiditatea apei jeneaz n mod considerabil petii pentru valori mai mari de 25 mg/l.
6. Impactul asupra mediului

O condiie esenial pentru evaluarea impactului asupra mediului este cunoaterea distribuiei poluanilor n sistem, ceea ce nseamn repartiia ntre ap, organismele acvatice i sedimente. n acelai mod va fi necesar cunoaterea acestei repartiii dup cteva zile, sptmni sau civa ani. De asemenea este necesar cunoaterea ratei de metabolizare a poluantului de ctre microorganisme, plante, animale. Pentru evaluarea efectelor nedorite au fost propuse urmtoarele criterii: extinderea efectului n timp; extinderea efectului n spaiu. n acest context se poate ntelege prin efect ecologic o perturbare a echilibrului iniial al ecosistemului, adic o perturbare a acestui echilibru. Gravitatea efectului poate fi apreciat prin timpul trecut de la incidena perturbrii i revenirea la echilibrul iniial. n consecina efectele care produc schimbri ireversibile ale ecosistemului trebuie s fie considerate cele mai grave. Efectele asupra mediului pe o mare suprafaa trebuie s fie considerate ca mai grave dect cele care afecteaz o suprafa mic. Tabelul urmtor prezint cteva efecte asupra mediului grupate dup acest principiu. Din acest tabel se pot reine urmtoarele ipoteze: efectele pe termen scurt sunt reversibile n interior pe o durat de cteva sptmni dup eliminarea deeurilor; efectele pe termen mediu sunt reversibile pe o durat de un an; efectele pe termen lung sunt ireversibile pe o perioad mai mare de un an. Durata Efecte pe termen scurt (reversibile) Mortalitate (pete, molute) Transmisia redus a luminii (plante) Migrare (peti) Schimbarea pH-ului (peti) Deficit de oxigen n ap (peti) Creterea accelerat (organisme heterotrofe) Efecte pe termen mediu Acumulare de substane toxice (peti i molute) Deteriorarea gustului (peti i molute) Schimbarea pH-ului (benthos) Deficit de oxigen la interfaa sediment/ap (benthos) Transmiterea redus a luminii (plante) Jenarea fotosintezei Efecte pe termen lung (ireversibile) Sedimentarea solidelor (benthos) Formarea de hidrogen sulfurat (benthos) Distrugerea zonelor de nmulire (peti) Acumularea de substane toxice (peti, molute) Cretere accelerat (alge) Persistena substanelor

Zona local

14

n tabel sunt prezentate cteva exemple privind efectele pe termen scurt care produc rapid perturbri reversibile ale ecosistemelor acvatice. Aceste efecte, raportate la criteriile de baz pot fi considerate ca nefiind cele mai grave. n acelai timp ele sunt foarte evidente (moartea petilor) i n consecina alerteaz opinia publica. Aceasta este una din raiunile pentru care o parte din aciunile de reducere a polurii n industria de celuloz i hrtie sunt axate pe eliminarea acestor efecte spectaculoase pe termen scurt. Acest tip de efecte pot fi cauzate de unele substane care se gsesc n majoritatea fabricilor de celuloz i hrtie, cum ar fi: substane toxice; substane care absorb lumina; substane care produc reacii de migrare; substane care modifica pH-ul; substane solubile consumatoare de oxigen; substane care stimuleaz creterea heterotrof. Efectele pe termen lung care produc perturbri ireversibile ale echilibrului ecosistemului sunt cele mai grave din punct de vedere ecologic. O aciune de reducere a polurii bazate pe principii ecologice trebuie n consecin s fie dat de prioritatea reducerii sau eliminrii substanelor care produc acest tip de efecte. Printre substanele care sunt susceptibile de a produce efecte pe termen lung, trebuie s menionam: filme i alte substane sedimentabile; substane care au tendina de a se acumula n organismele petilor i vieuitoarelor acvatice; substane care dau un gust i miros ru petilor i molutelor; substane persistente care au prioprietati gemo-toxice sau cronic-toxice i care n consecin prezint riscuri pentru consumatorii de ap potabil. Majoritatea cercetrilor privind efectele efluenilor din fabricile de celuloz i hrtie asupra plantelor i animalelor au fost au fost artate n Canada, S.U.A. i rile Scandinave.

15

2. INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCTII

2.1 PRODUCEREA CIMENTULUI Domenii de utilizare a materiilor prime Nisipurile, in special cele cuartoase au domenii de utilizare foarte variate de la materiale de constructii, industria sticlei si pana in industria petrlolului unde sunt folosite nisipurile monocristaline, cuartoase cu granulometrie cuprinsa intre 0,33-1,7 mm. Rocile gipsifere i anhidritice se utilizeaz n multe domenii: ca materiale de construcie; n industria chimic; n medicin; n industria extractiv; ca materiale ceramice; n industria sticlei; n industria hrtiei; n agricultur; ca materiale- suport n art i modelaj. Sorturile de gips i anhidrit utilizabile trebuie s ndeplineasc anumite condiii calitative specifice pentru fiecare domeniu de utilizare. Tufurile fac parte din categoria rocilor uoare, cu rezisten mic la nghe- dezghe, i alterabilitate n general ridicat, fapt pentru care sunt folosite cu precdere n lucrri ornamentale interioare i, mai rar, exterioare. Ele sunt utilizate n industria materialelor de construcie, n adaosuri cu alte materiale. Astfel, din trass-uri (tufurile dacitice mcinate mrunt) - n proporie de 66.5% - n amestec cu var nestins (28.5%) i gips (5%), se pot fabrica mortare normale. Nisipul i pietriul din mortare i betoane sunt materiale inerte care nu iau parte la procesul de consolidare acest rol fiind al liantului. Liantul trass- var nestins, datorit reaciei chimice care se produce ntre silicea din trass i hidroxidul de calciu, activat de cldura degajat prin stingerea varului, favorizeaz formarea unor silicai de calciu componeni hidraulici similari cu cei ai cimentului Portland. Tuful se poate amesteca i cu ciment pn la 20% - fr a micora rezistena cimentului Portland.Prefabricatele din trass var autoclavizate devin spumoase, prin adugarea de fin animal sau praf de aluminiu (n proporie de 1% fa de liant). Astfel se obin produse foarte uoare, cu conductivitatea termic redus i rezisten mecanic mare. Prin adugare de zgur de crbuni de la termocentrale (cu granulaia de 2- 7 mm), n proporie de 20- 25%, se mresc rezistenele mecanice i scad costurile de producie. Pn la apariia betoanelor impermeabile, tufurile au fost ntrebuinate i la prepararea mortarelor pentru lucrri subacvatice (viaducte, canale, diguri, etc.), ntruct amestecat cu var rezist la aciunea apei de mare.Tufurile se folosesc - mai rar- i la ntreinerea drumurilor. n mod frecvent sunt utilizate ca materie prim pentru confecionarea de blocuri fasonate i placaje. Zeoliii, feldspatoizi care se gasesc tot in tufuri sunt produsele cu cele mai largi utilizri, in foarte diverse domenii: controlul i dirijarea proceselor poluante (eliminarea rezidurilor radioactive; epurarea apelor reziduale; purificarea gazelor; dedurizarea apelor); utilizri industriale (obinerea oxigenului i a azotului din aer; adsoria apei, uscarea gazelor; ca adaos n fabricaia detergenilor; conservarea energiei; industria hrtiei; adaos la rini); utilizri n agricultur,zootehnie i piscicultur (condiionarea i fertilizarea solului; efecte erbicide;aditivi dietetici n hrana animalelor; deodorizarea excrementelor animale; creterea i protejarea petilor); materiale de construcie; indicator n procesele de explorare a substanelor minerale utile.

16

Zcmintele nemetalifere ntre resursele subsolului, ca importan, dup gazul metan, sunt rocile nemetalifere utile de diferite categorii (vulcanice, sedimentare, detritice, etc.), prezente n rezerve, practic inepuizabile. Zona eruptiv montan este dominat de andezit (cariere industriale n defileul Mureului la Stnceni i lng Sovata la Iliei) i de piroclastite andezitice. n zona deluroas din Subcarpaii interni, Podiul Trnavelor i Cmpia Transilvaniei predomin depozitele sedimentare de nisipuri, marne, argile care pot fi utilizate n fabricarea unor materiale de construcii, iar unele varieti cuaroase (n zona Sovata) la fabricarea sticlei. Nisipurile conin uneori intercalaii de gresii, care, bine cimentate, constituie o excelent piatr de construcie de lung durabilitate. Marnele, existente de asemenea n rezerve apreciabile, nu sunt valorificate suficient , dei unele varieti ar putea fi folosite la fabricarea cimentului. Argilele (inclusiv luturile de coast i de teras), la fel de larg rspndite, sunt utilizate la fabricarea materialelor de construcii ceramice (crmizi, igle etc.), att n uniti ale industriei locale, ct i n crmidriile rurale. O rspndire mai limitat, dar totui n rezerve considerabile, o au depozitele mobile de bolovni, pietri i balast, extrase n numeroase puncte i folosite ca materiale de construcie brute sau prelucrate industrial, astfel de rezerve poteniale de agregate minerale ntlnindu-se pe cursul rurilor din judeul Mure. Etapele de producere a cimentului implica urmatoarele activitati : 1. Extractie din cariere a materiilor prime calcar si argila (1 si 2) 2. Sortare si reconcasare calcar (3) calcarul cu o granulatie de 0-150 mm adus din cariera de calcar si depozitat in cele 2 silozuri de primire este sortat astfel : sortul intre 50-100 mm este trimis la fabrica de var, sorturile intre 0-50 si 100-150 mm sint transportate la concasorul Wedag unde se maruntesc la dimensiunea de 0-25 mm necesara fabricarii cimentului si depozitate in 3 silozuri de calcar pentru ciment. 3. Obtinerea fainii pentru clincher (4 si 5) calcarul, argila si cenusa de pirita, dupa o reteta stabilita de laborator, sint dozate si transportate la turnul de uscare iar de aici la moara de faina. 4. Producere clincher (6, 7 si 8) faina din silozurile de depozitare este dozata si transportata la schimbatorul de caldura in 4 trepte, Humboldt, unde are loc preincalzirea fainii de la 60 C la aprox. 800 C . Caldura este preluata de la gazele fierbinti de la cuptor care strabat schimbatorul de caldura in contracurent cu faina alimentata. Faina preincalzita si partial decarbonatata in schimbatorul de caldura parcurge zonele din cuptorul rotativ astfel incit la 1450 C in zona de clincherizare are loc obtinerea clincherului. Din cuptorul rotativ clincherul este descarcat in racitorul gratar unde cu ajutorul aerului insuflat de 9 ventilatoare este racit de la 1350 C la

17

aproximativ 100 C. Caldura necesara procesului de clincherizare se obtine prin arderea de combustibil , gaze naturale, pacura, ulei uzat, SAF, eco-fuel pe la capul cald al cuptorului iar cauciucurile uzate sint introduse pe la capul rece pe coloana ascendenta cuptor-schimbator caldura. Clincherul este depozitat in 3 silozuri . 5. Producere ciment (9,10 si 11) zgura de furnal din hala de adaosuri, este uscata in uscatorul rotativ si apoi este depozitata in silozurile de zgura de la morile de ciment. Uscarea zgurii se face cu gaze calde de la racitorul gratar sau cind nu functioneaza cuptorul de clincher, prin arderea gazelor naturale la focarul uscatorului. Gipsul este transportat din hala de adaosuri la silozurile de gips de la morile de ciment. Clincherul, zgura si gipsul, din silozuri, dupa o reteta stabilita de laborator, sint extrase, dozate si alimentate in morile de ciment. Morile de ciment sint mori tubulare cu bile bicamerale si functioneaza pe procedeu inchis. Materialul din moara este dus la un separator de inalta eficienta unde se separa, partea fina (cimentul) fiind preluat de un releu de transport si insilozat in cele 9 silozuri de ciment, partea grosiera reintorcindu-se in moara. 6. Expeditie ciment (12) Din silozuri, cimentul poate fi livrat atit vrac cit si insacuit. Insacuirea se face cu o masina rotativa tip Mollers. Expedierea cimentului se poate face fie auto, fie pe CFR. Cuptorul de clincher functioneaza pe procedeul uscat si corespunde cerintelor BAT. Pentru obtinerea cimentului se utilizeaza ca si combustibili conventionali pacura si gazele naturale cit si combustibili alternativi care pot fi : deseuri de lemn, deseuri de hirtie, deseuri textile, anvelope uzate, deseuri de plastic, uleiuri uzate, deseuri de produse petroliere, soluri contaminate si solventi. Introducerea cauciucurilor uzate la ardere a dus la scaderea NOx-ului comparativ cu situatia in care se foloseau doar combustibili traditionali. Utilizarea combustibililor alternativi conduce la conservarea resurselor materiale neregenerabile prin valorificarea deseurilor rezultate din alte industrii. Principalele materii prime necesare pentru producerea cimentului ( calcarul, argila ) sunt extrase din cariere (1), unde dupa incasarea primara (2), sunt transportate pe amplasamentul fabricii pentru depozitare si pregatire ulterioara (3). Argila are umiditate mare la exploatare astfel incat necesita uscare. Alte materii prime, minereul de fier ( cenusa de pirita ), zgura granulata de furnal sunt aprovizionate de la furnizori externi. Amestecul de materii prime se realizeaza in proportia stabilita prin retetele de fabricatie realizate in urma analizelor oxidice efectuate asupra materiilor prime: continut de CaO, SiO2, Al2O3, Fe2O3, MgO. Materiile prime in proportiile stabilite dozate si cantarite cu ajutorul cantarelor de banda sunt macinate si uscate in mori cu bile (4) sub forma unei pulberi fine numite faina bruta, folosindu-se mai ales gazele provenite de la instalatia de exhaustare a cuptorului. Faina este omogenizata si depozitata in silozuri (5) dupa care este introdusa in sistemul cuptorului rotativ. Materialul se alimenteaza pe la partea superioara a cicloanelor si circula in sens descendent in contracurent cu gazele rezultate din procesul de ardere care circula prin cicloanele separatorului de la treptere inferioare spre cele superioare. In acest fel, gazele, se racesc pe masura ce faina bruta se preincalzeste (6) si incepe procesul decarbonatare. Materia prima aflata in suspensie se separe de gaze in fiecare treapta a schimbatorului si reintalneste gazele in treapta

18

descendenta. Repetarea acestui proces ( separare amestecare ) la fiecare treapta a schimbatorului pana la descarcarea fainii in cuptor, asigura un bun transfer termic. Procesul de clincherizare ( transformarea fainii brute in clincher, produsul intermediar din care se produce cimentul ) are loc in cuptorul rotativ (7). Temperatura existenta in cuptor, pentru ca acest proces sa aiba loc, este de 1450 C, iar temperatura flacarii de aproximativ 2000C. Cocsul de petrol alaturi de carbune este combustibilul cel mai folosit in industria europeana a cimentului. Pentru a fi introdus in cuptor, cocsul de petrol este macinat pana ajunge o pulbere fina, instalatia de macinare fiind de tip moara verticala cu role. Alaturi de combustibili traditionali in cuptorul rotativ pot fi utilizati si combustibili alternativi (deseuri) care pot fi alimentati pe la arzatorul principal sau pe la capul rece al cuptorului. Clincherul care paraseste cuptorul intra in rcitorul gratar (8) care are doua funcii: s recupereze o cantitate cat mai mare de energie din clincherul fierbinte (14500C) astfel nct s fie utilizata in cadrul procesului; si s reduc temperatura clincherului la un nivel potrivit pentru folosirea lui ulterioar ca semifabricat la producerea cimentului. Cimentul Portland este produs prin macinarea clincherului impreuna cu gipsul in morile de ciment (11). In cimenturile compozite exista alti compusi ( aditivi ) (10) precum gura granulata de furnal care este macinata impreuna cu clincherul. Pentru ca este aprovizionata cu umiditate mare, zgura este uscata in uscatoare rotative ce utilizeaza gaze calde de la cuptor sau racitorul gratar dar utilizeaza si pacura sau gaze. Cimentul produs este insilozat si expediat vrac sau ambalat in saci auto sau pe calea ferata. Procesul de producere a cimentului se poate face in patru moduri : metoda umeda, metoda uscata, metoda semi-uscata si metoda semi-umeda. Cea mai eficienta metoda si aceea care elimina mai putine emisii este metoda uscata. Procesul ales depinde de originea si tipul materialului brut, in special continutul sau in apa (in metoda umeda materialul brut este de doar 30 40%). In 1995, aproape 78% din productia de ciment din Europa s-a facut in cuptoare pentru proces uscat, 16% in cuptoare pentru proces semi-umed si 6% in cuptoare pentru proces umed.

19

Descrierea fluxului tehnologic

20

Schema tehnologic de producere a cimentului

MATERIE BRUTA

EXTRACTIE

ZDROBIRE

DILUARE

DOZAJ

DOZAJ

MACINARE

USCARE

OMOGENIZARE

DRUM UMED

DRUM SEMIUMED

DRUM SEMIUSCAT

DRUM USCAT

FILTRARE GRANULARE EXTRUZIUNE

USCARE(ROTATIE)

USCARE (GRILE)

USCARE (GRILE)

USCARE (CICLONURI)

CLINKERIZARE

CIMENT

MACINARE

ADITIVI

DISTRIBUIRE

2.2 PROCESUL OBTINERII VARULUI

Procesul de obtinere a varului consta din combustia carbonatului de calciu sau magneziu care elibereaza CO2 si se obtine oxidul derivat ( CaCO3 CaO + CO2 ). Oxidul de calciu produs in cuptoare este supus zdrobirii, macinarii, si / sau cernerii inainte de a fi depozitat in siloz. Varul calcinat este livrat catre clientul final din siloz ( var nestins ), sau este transferat intro fabrica de hidratare unde este pus sa reactioneze cu apa (rezultat : varul stins). Odata cu procesul de producere a varului, CO2 este eliberat ca o consecinta urmatoarei reactii chimice : CaCO3 CaO + CO2 In procesul de calcinare, calcarul da nastere varului nestins si CO2 eliberat in atmosfera, generand emisiile acestuia. De asemenea, nevoia de energie in cadrul procesului implica folosirea de combustibil care se asociaza cu emisiile de CO2. Varul, betonul, produsele din ciment pot fi supuse unor masuri care sa produca o crestere a eficientei energetice: actionari cu viteza variabila; motoare si alte sisteme eficiente energetic; imbunatatirea iluminarii; procese de separare mai eficiente; recuperare de energie din cuptoare ; imbunatatirea sistemelor de incalzire ; optimizarea retelelor de schimbatoare de caldura ; implementarea pompelor de incalzire ; folosirea de combustibili mai putin poluanti cum ar fi gazul metan.

In cadrul fabricii se produc urmatoarele produse: - var; - dolomita calcinata si sinterizata. Fluxul tehnologic pentru producerea celor doua produse este similar si este prezentat in continuare. Materia prima, calcarul sau dolomita in stare bruta, este adusa de la statia CFU Hunedoara, pe linie ingusta, cu vagoane autodescarcatoare si este depozitata in 9 silozuri de primire (200 t/siloz), 5 silozuri pentru calcar si 4 silozuri pentru dolomita. Dolomita bruta, calitatea a II a, conform STAS 1426/1-71 si STAS 1136/76 are urmatoarele caracteristici: - MgO , min. 19,0%; - SiO2, max. 1,5 %; - Fe2O3 + Al2O3 , max. 1,5 %; - PC, min. 45%; - Supragranulatia stabilita de comun acord sa nu depasasca 10%. Calcarul pentru var tipul al II lea, conform STAS 5938 /75 are urmatoarele caracteristici: 22

- CaCO3, min 95%; - MgCO3, max. 2,5%; - Al2O3, max. a,2%; - SiO2, max. 1,2%; - Stotal, max. 0,1%; - CO2, min. 42%; - Fractia granulometrica pentru cuptorul rotativ: 2040 mm, se accepta depasirea masei cu 10%. Din silozuri, materia prima este descarcata cu ajutorul dozatorului cu taler, cu reglare manuala, pe o banda colectoare, care descarca pe banda inclinata, care o transporta pe un ciur vibrator, numai pentru dolomita, situat in turnul de alimentare. Ciurul realizeaza separarea in 3 clase granulometrice : - fractia 0-3 mm si fractia peste 16 mm, reprezinta deseu, se expediaza la halda Buituri, - fractia 3-16 mm, este dirijata cu ajutorul unor benzi reversibile in buncarele de alimentare tampon ale fiecarui cuptor rotativ. Calcarul, aprovizionat cu dimensiunea corespunzatoare, este alimentat direct in buncarele de alimentare. Din buncarul de alimentare, materia prima este dozata cu dozatorul cu taler, cu reglare manuala, in cuptorul rotativ. Cuptorul rotativ se compune dintr-un cilindru de rotatie lung de 85 m, diametrul exterior de 3 m, inclinat cu un unghi de 3 grade de la linia orizontala. Materia prima este depusa la capatul superior, iar combustibilul si aerul de combustie sunt plasate la capatul inferior. Incalzirea cuptorului se face cu gaz natural, la o temperatura de 11001200 0C pentru var, 14501560 0C pentru dolomita calcinata si la 15601760 0C pentru dolomita sinterizata. Productivitatea cuptorului este de 3-5 t/h dolomita, respectiv 5-6 t/h var. Produsul ajuns in capatul inferior, este descarcat din cuptor intr-un racitor tubular unde caldura reziduala este folosita sa preincalzeasca aerul combustiei. Produsul evacuat din racitorul tubular ajunge prin cadere libera pe o banda transportoare cu cupe care alimenteaza buncarele de racire. Din aceste buncare, produsele racite, sunt descarcate pe la partea inferioara cu dozatoare cu taler, iar prin intermediul altor benzi transportoare, dolomita sau varul, ajung la silozurile de expeditie, de unde se incarca in mijloace auto pentru a fi expediate la consumatori. In cazul producerii de dolomita, mai exista un flux paralel de producere a barbotinei, care este un amestec omogen compus din : tunder, praf de dolomita sau de var, magnezita granulata si apa. Dup dozarea componentelor conform retetelor de fabricatie, acestea se introduc intr-o moara cu bile unde se maruntesc, rezultand o suspensie apoasa care se omogenizeaza si se trimite prin pompare la rezervorul de alimentare din turn. Din rezervorul de alimentare, prevazut cu sistem de agitare mecanica, barbotina este trimisa prin intermediul unui alimentator in toba de amestec.In toba de amestec se alimenteaza si dolomita bruta, iar dupa amestecare se introduce in cuptorul rotativ. Calitatea produselor obtinute, este reglementata astfel: Dolomita calcinata, conform STAS 1426/2-71, are urmatoarele caracteristici fizico-chimice: - MgO , min 35%; - SiO2 + Fe2O3 + Al2O3 , max 7%; - PC , max 4%; - Subst.straine , max 1%; - Subgranulatia, max. 7%.

23

Dolomita sinterizata, conform STAS 1426/1- 71, are urmatoarele caracteristici fizico-chimice: - MgO , min 35%; - SiO2 , max 1,53 %; - Fe2O3 + Al2O3 , max. 2,03,0%; - PC , max 0,21,0%; - Greutatea specifica, min. 2,73,0 g/cm3. Varul industrial, conform STAS 254/83 si SR 254/98, are urmatoarele caracteristici fizicochimice: - CaO , min 93%; - CaO +MgO activ , 7887%; - MgO , max. 2%; - Fe2O3 + Al2O3 , max. 2,0 %; - SiO2, max 2, 0%; - S, max 0,7%. Fluxul tehnologic de fabricare a varului

Alimentare cu calcar

Silozuri primire calcar

Alimentatoare

Transportoare cu banda

Benzi reversibile si mobile

Buncare alimentare

Dozatoare Evacuare gaze arse

Transportor cu cupe

Cuptor rotativ 24

Fluxul tehnologic de fabricare a dolomitei sinterizate Depozitare materii prime Alimentare cu dolomita

Macinare umeda

Silozuri de dolomita bruta

Depozitare slam barbotina

Transportor de dolomita

Pompare slam barbotina

Ciuruire dolomita bruta

Evacuare praf dolomita bruta

Amestecare cu slam barbotina

Insilozare dolomita bruta

Dozare

Amestecarea dolomitei cubarbotina

Calcinare si sinterizare

Evacuare gaze arse (tiraj natural)

Racire

Depozitare dolomita

Evacuare dolomita marunta

Expeditie

25

Fluxul tehnologic al intregii instalatii este prezentat in schematic in continuare:

1 4 2 5 6 7 8 19 17 20 22 18 16 15 21 11 C 1 C 2 C 3 9,1 9,1 8

12 13

23

24

14

Semnificatia elementelor din flux este urmatoarea: 1- transport vagonei linie ngust ,primire-descrcare; 2.- silozuri cu dozatoare circulare; 3. band colectoare calcar sau dolomit brut;4.- band nclinat pentru primire ; 5. ciur vibrator; 6. benzi reversibile; 7. buncr cu dozatoare materie prim; 8. bazine distribuire barbotin + tob de amestec; 9, 1. buncr tampon cu band intermediar + dou buncre pentru calcar; 11. conduct alimentare cuptoare; 12. - cuptoare rotative + rcitor pentru fluxul de dolomit; 13. cabina AMC; 14. buncre intermediare de rcire.15. elevator; 16. band nclinat expediere; 17. ciur rotativ; 18. buncr expediere dolomit calcinatsinterizat,var; 19. Alimentare moar cu bile pentru prepararea barbotinei; 20. bazim omogenizare barbotin; 21.- pomp evacuare barbotin; 22.- benzi reversibile expediere; 23. Cntar rutier 50t; 24. Transport spre sectorul de oelrie.

26

2.3 FABRICATIA CARAMIZILOR Principalele faze ale procesului de fabricaie a crmizilor refractare sunt: recepia i depozitarea materiilor prime. Materiile prime sosite cu vagoanele CF sunt depozitate n compartimentele depozitului de materii prime. Depozitul este prevzut cu o macara pentru omogenizarea fiecrui sort de materii prime sfrmarea materiilor prime - cu macaraua cu graifr materiile prime sunt transportate la utilajele de sfrmare concasor cu flci,mori. Degresantii si liantii sfrmai se transport n buncrele de materii prime. dozarea mcinarea Materiile prime sfrmate se dozeaz conform reetelor de fabricaie i se macin n morile Kollergange. Materialul preparat se depoziteaz n buncre. umectarea-amestecarea se realizeaz n malaxoare ,prese melc pentru procedeul plastic i n amestectorul EIRICH pentru procedeul semiuscat. Umiditatea materialului este cuprins ntre 6 18% n funcie de procedeul de fasonare i de gradul de degresare. fasonarea se realizeaz n dou variante: presarea crmizilor pe cale semiuscat se execut pe presele cu friciune, acionate pneumatic presarea crmizilor pe cale plastic se face mecanizat pe presele cu friciune acionate pneumatic dup ce n prealabil pasta a stat la macerat . uscarea produsele crude fasonate se usuc natural pe rastele de lemn i pe cuptorul Mendheim. Uscarea se realizeaz cu aer cald provenit de la cuptorul MENDHEIM . arderea produsele uscate se ard n cuptorul de ardere MENDHEIM. Combustibilul folosit este gazul metan depozitarea produsele conforme se ambaleaz n boxe matalice sau pe palei de lemn de esena tare. Produsele neconforme se reintroduc n totalitate n procesul de fabricaie ca materie prim. Principalele faze tehnologice pentru obinerea plcilor termoizolante sunt: - recepia i depozitarea materiilor prime. Materiile prime sosite cu vagoanele CF sunt depozitate n compartimentele depozitului de materii prime. sfrmarea materiilor prime - materiile prime sunt transportate la utilajele de sfrmare concasor cu flci,moar Kollergange. Degresantii si liantii sfrmai se transport n buncrele de materii prime. dozarea - Materiile prime pregtite conform tehnologiei se dozeaz conform reetelor de fabricaie umectarea-amestecarea se realizeaz n amestectorul tip baf - fasonarea se realizeaz cu presele cu friciune, acionate pneumatic - uscarea produsele crude fasonate se usuc n usctorul tunel cu cinci canale. Uscarea se realizeaz cu aer cald provenit din arderea gazului metan. Produsele nefasonate se obin prin amestecarea materiilor prime pregtite,dozate i mcinate conform reetei. Produsele obinute sunt: crmizi refractare: crmizi normale si pan, caramizi pentru oal de turnare,caramizi pentru poduri de turnare, mase,mortare refractare, plci termoizolante. Dup compoziia chimic produsele refractare silico-aluminoase de amot fabricate se ncadreaz, conform STAS 130-88, la un coninut de Al2O3 de minim 28%i max 45%. 27

Dup refractaritate, se ncadreaz la produse cu refractaritate normal (IP 169-177) i respectiv n clasa dense (subgrupa dense),cu porozitatea aparenta intre 16-30%. Materiile prime folosite n procesul de fabricaie pentru obinerea crmizilor refractare sunt: -argila refractar -deeul refractar -apa Materiile prime folosite n procesul de fabricaie pentru obinerea plcilor termoizolante sunt: -argila refractar -deeu refractar -silicat de sodiu -rumegu -perlit expandat Materiile prime folosite n procesul de fabricaie pentru obinerea maselor,mortarelor sunt: -argila refractar -deeul refractar Materialele auxiliare necesare sunt: -matrie metalice -palei lemn -boxpalei metalici

28

DIAGRAMA PROCESULUI DE OBTINERE A CARAMIZILOR REFRACTARE

Intrri

Flux principal

Ieiri

deeu refractar SORTARE SFARAMARE

emisii difuze- pulberi materiale neconforme SC1

argil

MACINARESITARE

emisii difuze pulberi

apa

UMECTARE AMESTECARE

amestec de presare

PRESARE

rebuturi

FASONARE

USCARE

emisii difuze - vapori de ap

crmizi nearse

ARDERE

gaze de ardere + pulberi GC1

rebuturi (deeuri ) crmid refractar

AMBALARE DEPOZITARE

CRMID REFRACTAR 29

2.4 PRODUCEREA PLACILOR DE FAIANTA

Producerea i comercializarea de plci de faian este organizata astfel: - Depozit materii prime; - Sector preparare masa; - Sector preparare glazura; - Sectia placi faianta. n Depozitul de materii prime se realizeaz activitatile de descrcare, manipulare i depozitare materii prime. In Sectorul preparare masa are loc prelucrarea acestora pentru obinerea amestecurilor utilizate la fabricarea placilor de faianta . Pregtire amestecurilor pentru fabricarea plcilor de faian se face pe cale umed. Barbotina obinut n morile cu bile se amesteca cu barbotina rezultata prin delaierea materiilor prime plastice ,urmand sitarea deferizarea si apoi atomizarea amestecului obtinut. Atomizarea const n pulverizarea prin duze sub presiune a barbotinei n contracurent de gaze calde. Prin atomizare se realizeaz o uscare instantanee, particulele grosiere cznd la baza turnului de uscare, iar particulele fine fiind antrenate de gazele de ardere.Agentul termic se obtine prin combustia gazului metan. naintea evacurii n atmosfer, gazele arse sunt epurate de praf prin separare centrifugal n cicloane i splare prin pulverizare cu ap. Pudra obinut prin atomizare este colectat n silozuri de stocare printr-un sistem de benzi transportoare i elevatoare cu cup. Silozurile se aerisesc pentru evitarea condensului i a aglomerarii de material pulverulent. In Sectorul preparare glazura se realizeaz angobele si glazurile , materiale utilizate la acoperirea plcilor de faian .Prepararea colorantilor pentru decorarea placilor se realizeaza in atelierul de pregatire site-paste,situate in hala de productie. Sectia Placi faianta. Plcile de faian se obtin prin presarea amestecului de materiale pulverulente furnizat de Sectorul preparare masa; dupa presare placile urmeaza prelucrari diferite,in functie de tehnologia de fabricatie. Presarea se realizeaz cu patru prese automate tip SACMI de 980 tf, prevzute cu sisteme de benzi pentru preluarea i transportul semifabricatelor crude catre fazele urmatoare. Produsele crude rebutate se transform n barbotin i se recircul. Monoarderea Dup presare are loc uscarea semifabricatelor in uscatorul vertical,unde gazelle de ardere obtinute prin arderea gazului metan reprezinta agentul de uscare. Placile crude uscate se supun operatiilor de angobare,glazurare,decorare. Angoba i glazura se aplic cu ajutorul clopotelor de glazurare iar decorarea se realizeaz cu sisteme moderne specifice. Placile glazurate se introduc la ardere ntr-un cuptor bicanal cu role SACMI,canalul superior, unde sunt supuse tratamentului termic controlat (curb de ardere cu temp. maxim in intervalul 1120-1140C, timp de 54-60 minute).

30

Produsele finite ieite de la ardere intr n maina de sortare - ambalare, maina cu un nalt grad de automatizare. Produsul finit, sortat,ambalat si paletizat este transportat la depozitul final, in vederea livrarii. Biarderea Placile neglazurate dupa presare sunt uscat in uscatorul orizontal SACMI,unde agentul de uscare este gazul de ardere rezultat din combustia gazului metan,temperatura agentului de uscare fiind de 230-250C.Placile uscate trec in continuare in cuptorul bicanal cu role SACMI,canalul inferior,unde temperaturile de lucru se situeaza in domeniul 1120-1140C. Placile de biscuit dupa arderea I, cu o absorbtie a apei de peste 10%, sunt supuse operatiilor de angobare, glazurare, decorare similar tehnologiei de fabricatie prin monoardere. Placile glazurate depozitate in vagoneti stocatori sunt preluate prin intermediul instalatiei de descarcat si introduse in cuptorul cu role tip HEIMSOTH, pentru realizarea arderii finale (arderea II). Semifabricatele sunt supuse tratamentului termic controlat (curba de ardere cu palier la temperature de 1080-1090C. Produsele finite obtinute in urma proceselor termice intra la masina de sortareambalare,masina cu un inalt grad de automatizare.Produsul finit,sortat,ambalat si paletizat este transportat la depozitul final,in vederea livrarii. Gazele cu efect de sera, in speta CO2 provin in principal din descompunerea termica a materiilor prime cu continut de carbonati ai metalelor alcalino-pamantoase utilizate in prepararea maselor ceramice: creta (carbonat de calciu - CaCO3) si dolomita (carbonat dublu de calciu si magneziu - CaCO3.MgCO3), precum si din arderea combustibilului gazos gazul metan, utilizat pentru asigurarea temperaturilor de proces (transformarile fizico-chimice in masa ceramica). Celelalte materii prime utilizate pentru obtinerea masei ceramice sunt:argile, caolinuri, nisip, deseuri ceramice reutilizate in proces. Pentru prepararea angobelor si glazurilor se utilezeaza frite ceramice (sticle silico-calcoboro-sodice), caolin, argila, silicat de zirconiu, pigmenti ceramici anorganici, aditivi specifici. Colorantii pentru dcor se obtin din frite ceramice micronizate, pigmenti ceramici anorganici si medii de dispersie constand in solutii apoase de glicoli.

31

3 INDUSTRIA TEXTIL
3.1 SUBSTANE CHIMICE FOLOSITE N FINISARE n finisarea produselor textile se folosesc un numr foarte mare de substane chimice anorganice i organice, industria chimic de sintez producnd mereu noi produse auxiliare. Dintre acestea, cele mai des folosite sunt descrise n continuare. (a). Acizi, baze, sruri Dintre acizii minerali se folosesc ndeosebi acidul clorhidric i sulfuric, acidul azotic fiind folosit doar la gravarea valurilor pentru mainile de imprimat. Acidul clorhidric (HCl) se livreaz sub forma unor soluii n concentraie de 2632%, tehnic sau pur, de culoare alb-glbuie, care n aer fumeg. Se folosete la: acidulri, neutralizri, diazotri, vopsiri etc., cu precauie, deoarece atac pielea, iar vaporii si inhalai n cantitate mare irit cile respiratorii. Se pstreaz n vase de sticle gresie sau metalice cauciucate. Acidul sulfuric (H2SO4) este un lichid uleios, incolor-brun, se livreaz n concentraii de 9698%, tehnic sau pur, n damigene mari prevzute cu nvelitori de protecie, sau n vase de gresie. Mnuirea se face cu ajutorul unor dispozitive speciale care permit nclinarea vaselor fr pericol de vrsare. Este obligatorie folosirea echipamentului de protecie (mnui, ochelari, cizme de cauciuc). La pregtirea soluiilor este interzis turnarea apei in acid sulfuric. Soluiile necesare se vor obine numai turnnd acidul n ap i n cantiti foarte mici n caz de stropire cu acid sulfuric, se face o splare cu ap curgtoare din abunden, se tamponeaz locul cu alcool i se neutralizeaza cu o soluie diluat de plus la carbonizarea i vopsirea lnii. Acidul acetic (CH3COOH) este un lichid slab, de aceea se folosete pentru acidulri mai slabe i la vopsirea sau imprimarea materialelor proteice i a celor poliamidice. Se transport n vase de sticl sau aluminiu. Atac pielea i cile respiratorii. Acidul formic (HCOOH) este un lichid incolor, cu miros caracteristic. Poate nlocui acidul sulfuric. Se livreaz n concentraii 8090% n damigene de sticl nchise cu dop, etanate cu ghips i introduse n couri de protecie. Atac pielea, cile respiratorii i ochii. carbonat acid de sodiu (NaHC03). Acidul sulfuric se folosete n aceleai scopuri ca i acidul clorhidric, n

Acidul oxalic (C2O4H2) este o substan solid, alb, cristalizat fr miros. Se folosete pentru scoaterea petelor de rugin. Acidul tartric (C4O6H6) este o substan solid, alb, cristalizat fr miros. Se livreaz n cantiti mari 1025 kg, n lzi de lemn cptuite cu hrtie pergament, sau n cantiti mici n pungi. Se folosete n imprimerie. Hidroxidul de sodiu (NaOH) sod caustic se folosete la fierbere, albire, mercerizare, vopsire etc. Se livreaz sub form solid (blocuri sau granule) sau lichid (soluii 3036%, obinuit 32,5%). Hidroxidul de potasiu, (KOH) potasa caustic are aceleai utilizri. Prezint dezavantajul c este mai scump. Amoniacul (NH3) este un gaz incolor cu miros neptor. Se utilizeaz sub form lichefiat sau sub form de soluie (hidroxid de amoniu NH4OH n concentraie de 2025%). Este iritant i se mnuiete cu precauie se folosete pentru caracterul su slab alcalin. Carbonatul de sodiu (Na2CO3) soda de rufe este o substan solid, alb, cristalizat (Na2CO312H2O) sau amorf, Na2CO3 (sod calcinat). Se livreaz n saci de hrtie parafinat sau bitumat, ori n butoaie metalice. Se depoziteaz ferit de umezeal. D soluii cu caracter alcalin de aceea se fotosete ca agent de neutralizare sau splare, fierbere, vopsire, imprimare etc. Atac pielea, iar praful inhalat este iritant. Acetatul de sodiu (CH3COONa) este o substan solid, alb sau uor glbuie, d soluii cu caracter slab alcalin. Se folosete n vopsitorie. Azotitul de sodiu (NaNO2) nitritul de sodiu este o substan solid, alb-glbuie. Se folosete la vopsirea materialelor textile cu colorani azoici formai pe fibre (diazotri) i la oxidarea coloranilor cuvosoli. Bicromatul de sodiu (Na2Cr2O72U2O) este o substan solid higroscopic cristalizat, galben-portocalie pn la roie-nchis. Este foarte toxic; se livreaz n butoaie metalice. Se folosete n vopsitorie pentru mbuntirea vopsirilor cu colorani direci a materialelor celulozice, ca agent de oxidare n vopsitorie i imprimerie, la vopsirea cu colorani acizi cromatabili. Fosfatul trisodic (Na3PO4) i hexametafosfatul de sodiu (NaPo3)6 sunt substane solide, albe, folosite ca ageni de splare i pentru nlturarea efectelor apei dure. Sulfatul de amoniu ((NH4)2SO4) se folosete n imprimerie i vopsitorie. Sulfatul de cupru (CuSO4 5H2O) piatr vnt. Este toxic; se livreaz n saci de hrtie. Se folosete la retratarea vopsirilor cu colorani direci i ca antiseptic n pastele de apret. 33

Sulfatul de sodiu (Na2SO4) sare Glauber i clorura de sodiu (NaCl) sarea de buctrie; se folosesc n vopsitorie i imprimerie.

(b) Substane oxidante i reductoare Substanele oxidante se grupeaz n compui cu clor n molecul, compui cu structur peroxidic i compui organici. Dintre compuii cu clor n molecul, compui cu structur peroxidic i compui organici fac parte urmtorii: Hipocloritul de sodiu (NaClO) se folosete ca agent de albire. Cloritul de sodiu (NaClO2) folosit la albire se livreaz cristalizat. Dintre compuii peroxidici prezint importan: apa oxigenata (H2O2) perhidrol se folosete ca agent de albire; se pstreaz n ntuneric n vase brune, bine nchise. Peroxidul de sodiu (Na2O2) i perboratul de sodiu (NaBO3 4H20) se folosesc, de asemenea, ca ageni de oxidare n albitorie i vopsitorie. Compuii organici sunt oxidani slabi, ca, de exemplu: oxidant N.B.S. NO2C6H4 SO3Na imprimerie. Substanele reductoare sunt, de asemenea, de natur anorganic i organic. Se folosesc de la caz la caz ca ageni de reducere n vopsitorie i imprimerie, ca ageni de albire (decolorare) pentru fibrele proteice sau ca ageni anticlor. Sulfura de sodiu (Na2S) atac pielea, servete la solubilizarea coloranilor de sulf. Hidrosulfitul de sodiu (Na2S2O4) este o pulbere alb, solubil. Rongalita (NaHSO2 CH2O 2H2O) este o pulbere alb-cenuie. Decrolin (sulfoxilat de zinc-formaldehid) se prezint sub form solubil i insolubil n ap. Sulfit acid de sodiu (NaHSO3) bisulfit este o soluie cu concentraie 34%; se livreaz sub form solid. (c). Substane cu efect de umezire, dispersare i splare Aceste substane au proprietatea de a schimba comportarea apei fa de corpurile cu care aceasta vine n contact. Micornd tensiunea superficial a apei, favorizeaz umezirea, ajutnd splarea i dispersarea impuritilor. La acelai produs se ntlnesc att proprieti de umeziri ct i de dispersare i splare, una dintre ele ns este predominant. Dup natura gruprii hidrofile aceste substane se mpart n: 34 (m-nitrobenzen sulfonat de sodiu). Se folosete la fierberea alcalin i n

ageni anionici la care grupa hidrofil are caracter acid, iar prin disociere pune n libertate anioni (SO 3; OSO 3, COO etc.);
-

ageni cationici la care grupa hidrofil are caracter bazic i prin disociere pune n libertate cationi (derivai de amoniu cuaternar (R4N)+C1 );
-

ageni neionici la care grupele hidrofile nu disociaz.

Ageni anionici. Din aceast grup fac parte: Spunurile se folosesc sub form, de past, la splarea lnii i a produselor din ln i la degomarea mtsii naturale.

Uleiurile sulfatate Astfel de uleiuri sulfatate fabricate n ara noastr sunt: Uleiul de ricin sulfatat. tip RST I i RST II, i se folosesc ca agenti de umezire n vopsitorie, imprimerie, apretur, la detaarea unor pete, la piuare i splare. Resultafon F.L. se folosete la splare i la scoaterea petelor. Timerol A se folosete la mercerizare ca agent de udare a materialului. Alcooli grai sulfatai se folosesc la fierbere deschis, la splare, la dizolvarea coloranilor, ca egalizatori la vopsiri, ca adaos la pastele de apret. Alchilsulfonaii se folosesc n amestec cu ali detergeni. Alchilarilsulfonaii. Din aceasta categorie fac parte: Acvafil i Detersin D.B.S. Ageni cationici. Din aceast grup fac parte substane folosite, n general, ca emulgatori, ca produse de hidrofugare rezistente la splat, ca fixatori la vopsiri (Aniofix), sau ca ageni de avivare. Agenii neionici au structur asemntoare cu cei anionici i cationici, dar grupele hidrofile nu disociaz. Solubilitatea este asigurat prin prezena n molecul a unor grupri, hidroxilice sau eterice (care pot forma cu apa legturi de hidrogen). Insensibili n prezena unor ioni strini, ei pot fi folosii n ape dure, n soluii acide, alcaline etc. Romopal O.F.10 este un lichid transparent glbui, solubil, rezistent, are o mare putere de dispersare i splare. Se folosete ca atare la splarea, piuarea i carbonizarea lnii i la splarea fibrelor sintetice. Agenii de splare neionici se folosesc la nlturarea produselor de antistatizare -

35

cationice de pe fibrele sintetice.

(d) Solveni folosii n vopsitorie i imprimerie Triclor etilena CCl2=CHCl i Perelor - etilena CCl2,=CCl2, sunt substane lichide, neinflamabile, folosite n operaiile de finisare cu solveni organici. Glicerina CH2OHCHOHCH2OH, Tiodietilen glicolul S CH2CH2OH Sarea de dizolvare folosii ca ageni de dispersare i dizolvare n imprimerie. CH2CH2OH

e). Substane aglutinante Sunt substane folosite n imprimerie i apretur, avnd structuri chimice variate, dar toate formnd cu apa soluii coloidale. Astfel sunt: amidonul, dextrine, gume, mucilagii i unii derivai ai celulozei. Amidonul (C6H10O5)n este folosit n apretur, imprimerie i finisare. Cu iodul d o coloraie violacee - purpurie. Gumele. Din acesta categorie se folosesc: guma arabic, guma adragant (tragantul), fina de rocove i gumele solubilizate Kristal gummi. Mucilagiile. Se folosesc: caragheenul, agar-agar. Derivaii celulozici folosii ca substane aglutinante sunt esteri i eteri ai celulozei. (f). Apa n finisarea textil Condiii cerute apei, duritatea i inconvenientele ei. n sectorul finisaj, apa se folosete n stare lichid la operaiile de prelucrare ud (fierbere, albire, vopsire etc.) i la alimentarea cazanelor de la centrala termic sau sub form de vapori la anumite operaii (vopsire prin impregnare-aburire, dup imprimare etc), la nclzirea soluiilor sau a unor maini. Pentru a putea fi folosit n finisare, apa trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s fie limpede; s fie incolor (s nu conin substane organice); s aib reacie neutr (lipsit de urme de acizi sau baze); coninutul n sruri de fier s fie ntre 0,050,1 mg/l

36

 coninutul n sruri de calciu i magneziu s fie ct mai redus (4060 mg/l CaO) sau s lipseasc integral. Duritatea apei este dat de coninutul n sruri dizolvate de calciu i magneziu. Aceste sruri fac apa improprie folosirii industriale, deoarece n cazanele de abur se depun pe perei sub form de crust (piatr), iar n soluiile de splare nu spumeaz cu spunul, formnd spunuri insolubile ce se depun pe materialul textil. Toate acestea duc la un consum sporit de spun, substane auxiliare i colorani, pot forma pete pe materialul textil, reduc randamentul termic al cazanelor. Se cunosc trei feluri de duriti: duritate permanent - dat de coninutul de sruri de Ca i Mg cu acizii tari (CaSO4, MgCl, etc.) care rmn n soluie chiar la fierbere; duritate temporar - dat de coninutul n bicarbonat de Ca i Mg, care prin fierbere se descompun elibernd CO2; duritate total - care nsumeaz cele dou duriti se explic prin stabilitatea srurilor de Ca i Mg dizolvate n ap. Pentru finisare se recomand o duritate redus 0,5 - lD.G,. duritatea maxim admis fiind 4 - 6 D.G. Limpezirea i dedurizarea apei. Limpezirea const n nlturarea impuritilor n suspensie i coloidale. Se realizeaz fie prin filtrare sub presiune prin straturi de nisip, fie prin precipitare cu sruri metalice (sulfat de aluminiu, sulfat feros etc.). Dedurizarea const n nlturarea srurilor de Ca i Mg. Se realizeaz prin precipitarea acestora cu lapte de var i sod i nlturarea lor prin decantare i filtrare, sau prin fixarea i reinerea ionilor de Ca i Mg prin schimb de cationi cu ajutorul cationiilor (permutit) sau a H-cationiilor (rini sintetice schimbtoare de ioni)

Reacia care are loc se poate scrie: Na2Pe+Ca(HCO3)2 10%: CaPe+2NaCl Na2Pe+ CaCl2 CaPe+2NaHCO3

Permutitul ncrcat cu ioni de calciu se regenereaz prin tratre cu o solutie de NaCl

Industria chimica moderna a fabricat detergeni insensibili la apa dur, ceea ce rezolv n mare msur problema dedurizrii.

37

(g). Aburul n finisare n procesul de finisare a materialelor textile, aburul se folosete la nclzirea flotelor n operaiile ce se execut n stare ud, la fixarea coloranilor n imprimerie, n instalaii de termofixare etc. La finisare se folosete abur saturat de 3 - 6 at i abur supranclzit. Practic, aburul saturat obinut n cazanele de abur este satur umed, coninnd particule de ap antrenat. Gradul de umiditate al aburului saturat se indic prin titlu, care reprezint raportul ntre masa vaporilor uscai i a vaporilor umezi. De exemplu: aburul cu titlul x = 0,90 conine 10% ap antrenat. Presiunea i titlul x sunt date caracteristice pentru aburul saturat, determinnd precis temperatura t i coninutul de cldur sau entalpia i acestuia. Entalpia aburului umed este mai mic dect a aburului saturat uscat, deoarece numai o parte din ap s-a transformat n abur. In acest caz: ix = ix, n care: ix este entalpia aburului umed; i entalpia aburului saturat uscat; x titlul aburului. Aburul supranclzit, obinut din abur saturat prin nclzire, fr contact cu apa, are un coninut de cldur i presiune mai mare dect aburul saturat i se folosete pentru alimentarea seciilor ndeprtate atunci cnd este necesar evitarea condensrilor prin pierdere de cldur sau trebuie s se obin temperaturi de lucru mai ridicate (150200C).

3.2 TEHNOLOGIA I UTILAJUL PREGATIRII I ALBIRII MATERIALELOR TEXTILE DIN BUMBAC Descleierea esturilor de bumbac Scopul i principiul descleierii. esturile crude din bumbac cu urzeli din fire unice conin, pe lng impuritile naturale ale fibrelor, i 35% amidon provenit de la ncleierea firelor nainte de esere, mici cantiti de grsime etc. nlturarea acestor produse de ncleiere

38

se face nainte de fierbere, n scopul reducerii duratei de fierbere, a mrimii eficacitii ei i a protejrii fibrelor. Amidonul adsorbit de celuloz are o comportare diferit de cea a amidonului nativ, deoarece nlturarea lui se face numai n urma unui proces de micorare a gradului de polimerizare, ajungndu-se la produse solubile (dextrine, maltoz, glucoz), care se vor nltura prin splare. Operaia de curire preliminar a amidonului i a celorlalte produse de ncleiere se numete descleiere. Operaia se execut n trei faze: impregnarea esturii n soluia unei substane care s mijloceasc sau s determine scindarea amidonului; depozitarea materialului, pentru a da timpul necesar reaciei; splarea esturii pentru ndeprtarea produselor de scindare a amidonului i a celorlalte impuriti solubile. Odat cu efectul de curire, prin umflarea fibrelor i a firelor in aciunea de lubrifiant a apei se elimin parial din fibre prin scurtarea i intrarea n lime a materialului, iar estura capt moliciune, devine mai elastic i astfel se evit formarea cutelor prin deformri mecanice, care ar putea avea loc n timpul depozitrii n autoclav. Modul de realizare al descleierii const n mbibarea esturii imediat dup prlire i depunerea sub form de funie n bazine de ateptare. n acest caz, fulardul de impregnare este legat n agregat cu maina de prlit. Depunerea esturii se face cu un depuntor automat n bazine din beton cptuite cu plci de faian. Metode de descleiere. Scindarea amidonului se poate realiza prin dou metode, i anume hidroliz i oxidare. Scindarea prin hidroliz se face cu fermeni naturali, substane enzimatice sau acizi. Scindarea prin oxidare folosete substane oxidante, ca: hipoclorit de sodiu, perborat de sodiu, persuflai etc. Descleierea prin fermentaie natural const n mbibarea esturii cu ap cald 50 60C, depozitare 1248 ore, timp n care are loc o scindare hidrolitic a amidonului, de ctre fermenii naturali. Deoarece n timpul depozitrii au loc diferite tipuri de fermentaii (alcoolic, acetic, lactic, butiric), iar fermentarea butiric degradeaz fibrele, se recomand limitarea duratei de depozitare. Fermentaia este o reacie exoterm, dar temperatura care poate atinge 70C nu prezint pericol pentru materialul textil.

39

La descleierea cu soluii alcaline se folosete hidroxidul de sodiu sub forma unor soluii 24 g/1 la 4050C n care se mbib estura, dup care urmeaz o depozitare de numai 1224 ore. Sub aciunea hidroxidului de sodiu amoniacul se umfl, este mai uor atacat de bacteriile din atmosfer i aa se explic durata mai redus. Descleierea cu substane enzimatice are avantajul c acestea au aciune specific (scindeaz numai amidonul i nu atac celuloza). Substanele enzimatice folosite industrial sunt amestecuri de amilaze cu sruri neutre, activatori i stabilizatori. Amilazele folosite pot fi vegetale (extrase din orz ncolit cu denumirea comercial diastafor .a.), animale sau pancreatice (extrase din pancreas denumite comercial: amidosol, degoma, viveral) i bacteriale. Curirea esturilor prin tratare alcalin la temperatur ridicat Scopul i principiul curirii. Articolele fabricate din bumbac trebuie s fie hidrofile. Hidrofilia se obine prin nlturarea in cea mai mare parte a nsoitorilor celulozei (ceruri, pectine, hemiceluloze, substane proteice etc). O simpl splare sau chiar o fierbere deschis nu este suficient, realizndu-se numai o curire parial. Tratarea cu substane alcaline la temperatur ridicat ajut la obinerea unei bune capaciti de udare, uureaz buna desfurare a celorlalte operaii materialului. Industial se practic trei metode, i anume fierberea sub presiune, aburire alcalin i fierberea deschis. Fierberea sub presiune se face n autoclave de fiert timp de 36 ore la temperatura de 20130C i o presiune 23 atmosfere. Regim de lucru la fierberea n autoclav. Pe grtarul din fundul autoclavei se aaz o pnz de protecie, se introduce estura cu ajutorul depuntorului i peste ea se aaz traverse de susinere i o nou pnz de protecie. Se d drumul la leie de jos n sus pn ajunge la 30 cm deasupra grtarului. Se schimb sensul de circulaie leie, se adaug substanele reductoare i se nchide capacul. Se evacueaz complet aerul prin circulaia soluiei (pn ce prin robinet a nceput s ias leie), aceasta dureaz, de obicei, 2030 min, timp n care temperatura ajunge la 100C. ncepe apoi regimul normal de fierbere sub presiune timp de 6 8 ore, la temperatura 125132C i presiune 2,52,8 at, cu schimbarea sensului de circulaie a leiei. n tot timpul fierberii se vor urmri: temperatura, presiunea, nivelul flotei. 40 (albire, vopsire, imprimare), mbuntete tueul

La sfritul operaiei se nchide aburul i se deschide robinetul golire. Cnd scade presiunea, se deschide robinetul de aer i apoi capacul. Dup evacuarea leiei se nchide robinetul de golire i se umple autoclava cu ap cald (minimum 70C), se circul 30 min pentru splare, se schimb apa de 23 ori, se cltete apoi cu ap rece. n continuare se trece materialul pe maina de splat n funie, unde se repet splarea cu ap cald i rece. Dac apa folosit are duritate mare, nainte de cltire se face o acidulare cu o soluie care conine 1215 g/l HCl dup care se spal intens. Dac apa are sruri de fier, se adaug NaHSO3 0,51 g/1 astfel se obine la albire un grad de alb bun. Aburirea alcalin. Se realizeaz n proces semicontinuu sau continuu, aceasta reprezentnd un avantaj fa de fierberea n autoclav. Materialul se impregneaz ntr-o soluie concentrat de NaOH (3050 g/l), se stoarce i se aburete. Impregnarea se face n maini de splat sau n saturatoare. Aburirea se poate face n instalaii speciale sub forma unor tuburi timp de 810 s, dup care se depoziteaz n pipe izolate circa 60 min. Se mai folosesc pentru aburire, pipe cu circulaia aburului n contracurent cu estura sau camere speciale n care estura circul pe benzi transportoare. Parametrii ce condiioneaz modul de lucru sunt: temperatura, concentraia soluiei de NaOH i durata. Fierberea deschis. Se poate realiza n autoclav, cada cu vrtelni sau pe jigher. nlturarea impuritilor nu se face complet ca la fierberea sub presiune, dar se poate continua la albire. Este suficient de eficace cnd este urmat de splri la fierbere, spuniri etc. Se folosete pentru esturi de celofibr 100% i tricoturi cu fire de efect vopsite cu colorani rezisteni la fierbere (colorani de cad selecionai azoinsolubili etc). Pentru a se evita totui sngerarea, datorit aciunii reductoare a resturilor de amidon sau a celulozei se nlocuiete NaOH din flot, cu Na2CO3 i se adaug 35 g/l (Oxidant NBS). n rest, flota conine aceleai adaose ca la fierberea n autoclav. Pentru o mai bun umezire se adaug ageni de udare rezisteni la alcalii (Romopal LN). Albirea cu hipoclorit Albirea cu hipoclorit este cea mai veche metod industrial care are i n prezent o larg utilizare. Se folosesc soluii de hipoclorit de sodiu cu un coninut de 35 g/l clor activ. Agentul de albire este acidul hipocloros ce se pune n libertate din soluia de hipoclorit cu apa i care se adiioneaz la dubla legtur a gruprii cromofore conform reaciilor:

41

NaCl0+H2O RCH = CHR+HClO

HClO+NaOH RCHCHR+HCl O

RCHCHR O H CI

nsoitorii celulozei intr i ei n reacie cu acidul hipocloros oxidndu-se (substanele pectice i hidraii de carbon) sau clorurndu-se (aminoacizii, acizii grai i lignina). Albirea cu compui peroxidici Principiul aibirii i substanele folosite. Se folbsesc substane cu structur peroxidic, ca: apa oxigenat (H2O2), peroxidul de sodiu (Na2O2), acid peracetic ; ultimile dou substane, prin descompunere, pun n libertate H2O2. Albirea se realizeaz cu oxigenul ionic rezultat prin disocierea apei oxigenate. Gradul de alb obinut este superior celui obinut cu hipoclorit i mai stabil n timp. Apa oxigenat se livreaz ca soluie cu un coninut de: H2O2 30% corespunznd la 14,1% oxigen activ; 35% corespunznd la 16,5% oxigen activ; 40% corespunznd la 18,8% oxigen activ. Regim de lucru. Baie de albire conine la flota 1:20 1:10, 2 -6 ml/l H2O2 35% , 4 8 ml/lo silicat 38 Be sau 0,5 2 g/l stabilizator organic i 1 2 g/l Na OH. Se introduce materialul la 40, se urmrete regimul de temperatur indicat mai sus, se spal intens i, dac nu urmeaz alte operaii, se face o neutralizare cu o soluie de HCl urmat de o cltire. Albirea semicontinu la rece const n: impregnarea materialului ntr-o solutie care conine 25 40 ml/l H2O2 30%, 10 20 g/l NaOH, 5 10 g/l silicat de sodiu, 4 6 g/l agent de udare, 2 -6 g/l fosfat trisodic. Se stoarce 80%, se ruleaz pe suluiri uriae, se depoziteaz 18 24 ore, dup care se spal. Albirea cu clorit de sodiu Soluiile de clorit sunt alcaline (PH = 10), stabile un timp mai ndelungat dac sunt depozitate la rece i ferite de lumin. Au asuprafibrelor o aciune mai blnd, de aceea pot fi folosite n concentraii mai mari fr a le degrada. n proces discontinuu se lucreaz cu un raport de flot 1/51/30. Flota conine: 13,5%

42

NaClO2 pulbere sau 3-7% NaClO2 soluie . 0,51,5 g/l stabilizator pentru clorit; 0,30,8 ml/l HCOOH 85%, PH=3,5, se adaug ageni de udare i splare care mbuntesc gradul de alb i ajut la curirea materialului. Se introduce materialul 0C, se ridic temperatura n 30 min la 8590C, se menine 60 minute, se spal, se nltur urmele de clorit n bi cu Na2SO3 sau NaHSO3. Albirea mixt Regimul de lucru se stabilete de la caz la caz. Albirea hipoclorit-ap oxigenat, de exemplu, se aplic n dou variante, i anume: albire cu fierbere prealabil n care materialul fiert se albete hipoclorit i n continuare cu ap oxigenat. Se folosesc soluii diluate, apa oxigenat avnd rolul de agent de decolorare conform reaciei: H2O2+NaClO NaCl+H2O+O2

i n plus ajut la nlturarea cloraminelor formate; albirea fr fierbere prealabil se practic pentru tricoturi tubulare. Se umezete materialul cu un agent de udare, se impregneaz apoi cu o soluie hipoclorit care conine 35 g/l clor activ, 12 g/l NaOH; se albete n continuare ntr-o baie care conine 22,5%H2O2 40%, 1% stabilizator i 0,25% NaOH. Durata i temperatura sunt cele indicate pentru fiecare substan n parte. Se obine un alb stabil, un tueu moale; materialul rmne elastic i pierderile de mas sunt mici; albirea cu hipoclorit prin impregnare-depozitare este urmat de albirea cu H2O2 fr splare intermediar, n czi cu circulaia soluiei sau n pipe (metoda CE-ES), sau n autoclave speciale (procedeul Mohr).

Albirea n proces continuu Principiul albirii i metode de albire. Albirea continu se face materialul sub form de funie sau de foaie lat (esturile sensibile la formarea cutelor, cum sunt poplinul, balonul etc). 43

Albirea continu cu hipoclorit se practic pentru esturile care umeaz a fi vopsite n culori pastel care nu cer un grad de alb avansat. Dup aburire alcalin, materialul se impregneaz cu soluia de oclorit (35 g/l clor activ) i se depoziteaz n pip la rece. Decolorarea i acidularea se fac tot n pip, prin mbibare-depozitare, cu splari intermediare n maini de splat. Se poate face i o albire mixt hipocloritap oxigenat. Albirea continu cu ap oxigenat permite eliminarea fierberii i a descleierii, d un grad de alb bun i hidrofilie bun, iar materialul textil este protejat. Principalele operaii sunt: aburirea alcalin n pip timp de 60 min, a materialului impregnat n prealabil ntr-o solutie de NaOH 30 g/l, un agent de udare 3 g/l i pirosulfit de sodiu 3 g/l, splare cu ap cald i rece, acidulare prin impregnare cu o soluie de HCl 4 g/l i depozitare n pip 30 min, splare, albire prin impregnare cu o soluie care conine H2O2 2,5 g/l oxigen activ, silicat de sodiu 10 ml/l, agent de udare 2 g/l i NaOH pn la PH=ll12 i aburire n pip la 100C timp de 60 min, urmate de splare. Albirea cu clorit se face pe instalaii speciale. Materialul sub form de funie se nmoaie cu un agent de udare pe o main de splat, se impregneaz n saturator cu soluia de clorit, se aburete i depoziteaz la 95C timp de 90120 min n pipe speciale (din titan) izolate termic, se spal cu ap fierbinte i rece i cu soluii diluate de Na2CO3. Materialul n stare lat se stoarce pn la 60 70% umiditate, se impregneaz cu soluia de clorit, se nclzete prin aburire la 98100C, se depoziteaz pe sul timp de 3080 min, se spal cu ap cald i rece. estura, fiind trimis de ventilatoarele 3. Uscarea se efectueaz n compartimentul I la 60-70C, continu n compartimentul II la 70-80C pn la 30-40% umiditate, iar carbonizarea se realizeaz n compartimentul III la 105 110C.

44

3.3 . Pregtirea materialelor din mtase

1. Degomarea mtsii Scop i principiu. Prezena sericinii n firul de mtase face ca, esturile i tricoturile s fie aspre i mate. nlturarea sericinei ca i. a unor impuriti accidentale (uleiuri, praf) se numete degomare. Degomarea se face prin tratarea materialelor la fierbere cu soluii de spun 48 g/l, la un PH pn la 9,5, timp de 12 ore. Se pot folosi dou bi cu un coninut redus de spun. Spunul poate fi nlocuit cu ageni neionici. Dup gradul de ndeprtare a sericinei se obin trei caliti de mtase: mtase crud (ecru) la care pierderea n mas este ntre 14%; mtase incomplet degomat (supl) cu 7 12% pierderi i mtase complet degomat (cuit) la care sericina s-a ndeprtat complet, pierderea fiind de 24%. Utilaje i regim de lucru. Operaia de degomare se execut pe utilaje cunoscute: czi simple, czi cu vrtelnie ovale sau agregate pentru degomat i creponat esturi, n proces continuu asemntoare cu cele care se folosesc pentru fibrele chimice tip mtase. Degomarea esturilor uoare de tip voal se face dup urmtorul regim de lucru: o prim baie la un raport de flot 1: 30, conine 24 g/l spun 60%, 0,20,3 g/l Na2CO3, temperatura 9294C, durata 10 30 min. Cea de-a doua baie conine: 1,52 g/l spun i 0,20,3 g/l Na2CO3, urmeaz splri repetate cu ap la 5570C i adaos de 1,5 g/l amoniac sau 0,5 g/l Na2CO3 i eventual agent complexant, apoi cu ap la 4560C i n final cu ap rece. Avivarea se face cu acid acetic 1-2 g/l, la 3545C, timp de 30 min. Se poate folosi i acidul formic. Fibrele devin mai lucioase i capt un fonet caracteristic. Bile se pot folosi la 24 partide, adugind spun la fiecare partid n prima baie i la a treia partid n a doua baie. 2.Albirea mtsii Deoarece pigmentul colorat se gsete n sericin, prin degomare se nltur i aceasta, de aceea materialele complet degomate se albesc rar. Mtasea ecru se folosete ca atare; mai des, se albete ns mtasea supl. innd seama de rezistena la alcalii a mtsii, se folosesc pentru albire substane oxidante (H2O2) sau reductoare (hidro-sulfit). Rezultate bune d albirea cu H2O2. Materialul se trateaz n bi cu 1020 ml/l H202

45

30%, 1,5 g/l pirofosfat de sodiu, 0,5 ml/l amoniac, 23 g/l silicat de sodiu i 0,5 g/l sulfat de magneziu, la 7075C, PH=8,59,5, timp de 46 ore. Bile se pot regenera. Albirea cu hidrosulfit se face n bi cu o concentraie de 510 g/l, la 4050C, timp de 25 ore; urmeaz splri cu ap cald i rece. Se poate practica i albirea mixt ap oxigenat-hidrosulfit care d rezultate bune la mtasea ecru i supl. Pentru a se preveni degradarea materialului la albire, se respect ndeosebi PH-ul i temperatura. De asemenea se previne degradarea oxidativ a fibrelor la albirea cu H2O2, nlturnd toate urmele de metale sau sruri a cror aciune catalitic este cunoscut. 3.ngreuiarea mtsii ngreuiarea mtsii se face n scopul recuperrii pierderilor de la degomare i pentru a-i mbunti drapajul. Substanele folosite se fixeaz de fibroin producnd o cretere n volum a acesteia. Se pot folosi substane vegetale (tanin, katechu, sumache) n bi cu o concentr a i e de 150250%, dar numai pentru mtasea vopsit, cci soluiile sunt uor colorate. Pentru materialele albe sau vopsite n tonuri deschise se face o baie care conine SnCl4 1830Be i HCl 0,30,6%, timp de 60 min, se cltete cu ap semidur (812G), se centrifugheaz. Hidroxidul de staniu se fixeaz de fibroin, n timp ce acidul clorhidric se elimin la splare. Mtasea ngreuiat este mai sensibil la degradarea fotochimic. 4. Vopsirea mtsii naturale a)Vopsirea mtsii cu colorani acizi. Factorii care influeneaz vopsirea sunt: PHului bii, adaosul de ageni de egalizare, temperatura i durata; au aceeai influen ca i la vopsirea lnii. Folosirea bii reziduale de degomare este o metod specific vopsirii mtsii naturale. Soluia rezidual de degomare conine spun, orecum i sericina ndeprtat de pe mtasea brut. La acidularea acestei soluii, spunul se descompune, separndu-se acizii grai. Totui, datorit sericinei, care are nsuiri de emulgator, acizii grai sunt meninui sub form de emulsie. O asemenea soluie de degomare acidulat este folosit pentru obinerea de vopsiri uniforme. Metoda se numete vopsirea cu spun de degomat rupt. n cazul cnd nu se folosete spunul de degomare rezidual, vopsirea decurge ca n cazul lnii n bi acidulate cu acid acetic sau sulfuric, dup categoria colorantului acid, cu un

46

evantual adaos de egalizator. b)Vopsirea mtsii cu colorani compleci 1:1 (Neolane, Palatine). Se execut, de asemenea, cu folosirea spunului de degomare rupt. c)Vopsirea mtsii cu colorani direci. Se poate executa fie n bi neutre cu adugare de sare sau sulfat de sodiu pentru mrirea epuizrii, fie n bi uor acidulate cu acid acetic. d)Vopsirea mtsii cu colorani cationici. Se poate face cu folosirea bilor reziduale de degomare, care au aceeai aciune de uniformizare ca i la vopsirea cu colorani acizi. Uniformizarea poate fi favorizat i prin vopsirea n bi ce conin 24 g/l spun. n multe cazuri se folosete o baie uor acidulat cu acid acetic. Temperatura iniial a bii este de 40C, nclzindu-se lent pn la 90C. e)Vopsirea mtsii cu colorani de cad. Se face uneori pentru vopsirea firelor destinate, de exemplu, broderiilor, fiind necesar n aceste cazuri o stabilitate foarte mare la splare. Firele sunt vopsite n sculuri. Dei mtasea este mai puin sensibil la aciunea alcaliilor dect lna, este indicat totui s se foloseasc colorani de cad ce pot fi vopsii din bi cu alcalinitate redus. n baie se adaug substane cu aciune protectoare pentru fibre, ca leie bisulfitic rezidual, clei. Temperatura bii de vopsire nu trebuie s depeasc 50C. f)Coloranii cuvosoli sunt folosii la vopsirea esturilor de mtase destinate lenjeriei, asigurndu-se astfel rezistene bune la splare. Coloranii cuvosoli, datorit caracterului lor anionic, au o afinitate mare pentru mtasea natural. Vopsirea poate avea loc n bi neutre sau slab acidulate. Developarea vopsirii se execut ntr-o baie de acid sulfuric cu adaos de bicromat.

3.4 Pregtirea materialelor din fibre chimice sintetice

1. Splarea materialelor din fibre sintetice Scopul i principiul splrii. Splarea materialelor din fibre sintetice se face n scopul nlturrii impuritilor accidentale (ulei, praf), a produselor antistatice i a substanelor de ncleiere. Produsele antistatice sunt depuse pe fibre n secia de sintez sau nainte de filare n

47

ntreprinderile textile. Splarea se face pentru uurarea operaiilor ulterioare, dup acelai principiu ca la splarea esturilor din ln. Parametrii de lucru se stabilesc de la caz la caz, n funcie de natura materialului i de gradul de murdrire. Regim de lucru. ntr-o partid se pun numai esturi din acelai tip de fibre (dac e posibil din acelai lot de fibre), cu greutate i contexturi apropiate i cu acelai grad de murdrire. Se face apoi detaarea petelor care nu pot fi nlturate prin splare (pete de ulei, pete brune cu urme de metal etc), prin tamponare i frecare uoar cu soluii concentrate de solveni organici care conin detergeni (2030 g/l Aldetal, Sandozin N.I) sau prin mbibare pe fulard la 40C cu soluii de: 510 g/l detergent anionic, 2040 g/l Aldetal, 35 g/l Na2CO3 sau Na3PO4 i n cazul apei dure 35 g/1 agent com-plexant (Trilon B). Materialul se nfoar pe sul, se nvelete cu o foaie de polietilen, se las 1224 ore, dup care se spal fr adaosuri sau cu o soluie de 11,5 g/l NaaCO3. Petele cu urme de metal se trateaz cu soluii de acid oxatic 13 g/l, la 60C, timp de 30 min, materialul se cltete, se neutralizeaz cu soluie de sod, se cltete din nou, sau se folosesc soluii de Trilon B, Calgon 1 3 g/l la 85 95C. 2.Fixarea materialelor din fibre sintetice Fixarea se realizeaz prin nclzirea materialului textil cu aer cald, abur, radiaii infraroii .a., pn la o anumit temperatur specific fiecrei fibre. Cnd se urmrete stabilizarea materialului textil n operaia urmtoare, se execut o prefixare, la o temperatur cu 2040C, superioar celei la care se va efectua tratamentul. Se aplic nainte de vopsirea n autoclave la temperaturi ridicate sau prin procedeul termosol. 3.Albirea materialelor din fibre sintetice a)Albirea materialelor din fibre poliamidice. Se efectueaz practic cu clorit de sodiu i cu substane reductoare, cloritul fiind cel mai indicat. La albirea cu clorit, flota conine NaClO2 2% (11,2 g 1) i stabilizator pentru clorit 1,5% (0,751,5 g/l) la 8085C PH = 3,5 (realizat cu HCOOH) durata 4060 min; urmeaz cltirea i apoi ndeprtarea resturilor de clorit cu o soluie de 0,5 g/l hidrosulfit la 80C timp de 30 min. n baia de clorit se pot aduga produse optice de albire 0,11% (Blancofor CE, Uvitex NL etc.) n mediu neutru sau cu 35% HCOOH. Albirea reductiv se face pe aparate 48

obinuite cu hidrosulfit de sodiu stabilizat 85% (Ditionit de sodiu), Blankit, Decrolin 23 g/l, sod calcinat 0,51 g/l, agent de udare, 0,250,5 g/l, la 8085C, durata 4060 min. Flota poate conine i 0,11 % agent optic. Se pot folosi produse ce conin agent optic i ageni de splare. Aceste produse pot fi folosite la 98C sau la temperaturi nalte. Albirea cu ageni optici se face cu 12% agent optic, 5% acid formic 85%, la 80 90C, timp de 3060 min. Materialele care nu sunt prea murdare se pot spla i albi n acelai timp, cu adaos de agent de splare. b)Albirea materialelor din fibre poliacrilonitrilice. Se face numai cu clorit de sodiu, n condiii mai energice dect n cazul poliamidelor. Se folosesc soluii cu 25 g/l clorit, 0,51 g/l acid oxalic (PH = 2,53,5), 2,4 g/l azotat de sodiu (protector pentru coroziune). Albirea se ncepe la 80C i se menine 13 ore, se cltete rcind ncet flota pn la 60C. Albirea optic se face cu 0,12% Blancofor, Uvitex etc, n mediu acid (25% acid formic 85% ), la fierbere timp de o or. c)Albirea materialelor de fibre poliesterice. Se face rareori, fibrele fiind suficient de albe. Se albesc amestecurile i n acest caz se pot folosi agenii obinuii de albire (H2O2, NaClO) care nu degradeaz fibrele poliesterice, dar nici nu le albesc. n cazurile speciale cnd materialele din fibre poliesterice 100% se albesc, se folosete cloritul n bi cu concentraie 35 g/l la PH = = 3,5 (realizat cu acid formic, oxalic, fosforic) la 9095C, timp de 12 ore. Este suficient uneori o splare bun nsoit de o albire optic cu 0,22% agent optic, la fierbere, timp de 3060 min, n prezena unui accelerator. d)Albirea materialelor din alte fibre sintetice. Materialele din fibre poliuretanice (elastomere) sunt foarte albe i nu necesit albire. Agenii optici nu au un efect prea mare. Materialele din fibre polivinilalcoolice se albesc cu clorit de sodiu la PH = 3,54, la fierbere; se cltesc i se nltur urmele de clorit prin tratare reductiv n bi cu pirosulfit i sod. Materialele din fibre polipropilenice albe din fabricaie nu se albesc. Se obine un grad ceva mai bun de alb prin tratare cu ageni optici la fierbere.

49

4. INDUSTRIA PRODUSELOR CHIMICE

4.1 PRODUCEREA EMULSIILOR BITUMINOASE DEFINITIE: Emulsiile bituminoase sunt sisteme bifazice heterogene alcatuite din doua lichide nemiscibile:bitum si apa.Bitumul este dispersat in totalitate in faza apoasa continua sub forma de globule foarte mici,cu diametru cuprins intre 1 ...5microni care sunt mentinute in suspensie prin sarcini electrostatice stabilizate cu ajutorul unui emulsifiant.Norma franceza T65000 defineste emulsia bituminoasa ca o dispersie de bitum in apa a carei formare necesita folosirea unei energii mecanice de forfecare a liantului si agent tensioactiv sau emulsifiant. Liantii de baza ulilizati pentru fabricarca emulsiilor de bitum sunt bitumuri pure sau modificate ,bitumuri iluidizate sau fluxate. Pentru a prepara o emulsie sunt nccesare : punerea in contact a ceior doi produsi, care au fost adusi la ostare suficient de fluida; existenta unei energii de dispersie(mori coloidale,malaxoare centrifugale de mare viteza); introducerea in amestec in general inainte sau in timpul amestecarii unui emulgator. Acesta are rolul de a usura emulsionarea prin scaderea tensiunii interfaciale intre cele doua faze si de a asigura stabilitatea emulsiei prin fixarea la periferia globulelor dispersate impiedicind unirea lor ("coalescenta"). Avand in vedere paleta larga de utilizare a emulsiilor bituminoasc in diverse tehnologii rutiere se prezinta punctele sensibile ce sunt necesare a se respecta in fluxul tehnologic de preparare a emulsiilor bituminoase. In functie de tehnologia unde se ulilizeaza emulsia bituminoasa este necesara cunoasterea caracteristicilor liantului bituminos, aslfel: bitum pur; bitum aditivat; bitum modificat; bitum flux. Caracteristicile tehnice ale bitumului sunt prezentate in tabelul de mai jos: CARACTERISTICI UM D180/200 Penetratie la 25C 1/10 181...200 Punct de inmuiere OC 38...42 Ductilitatea la 25C,min cm 100 Punctul de rupere Fraass,max C -15 % Substante solubile in sulfura de C sau 99 CC14.min Punct de inflamabilitate,min 250 C % Stabilitate prin incalzire la 0,4 l63C,timpde5ore; pierdere de masa ,max Scaderea penetratiei initiale la 25C,max Parafina cu punct de topire min. 45C,max.
% %

D80/120 811 434 100 -17 99 240 0,9

25 2

20 2

50

Emulgatorul are un rol important in fabricarea emulsiei. Emulgatorul este o substanta tensioactiva care adaugat in concentratie foarte scazuta in faza dispersanta reduce considerabil tensiunea interfaciala dintre cele doua faze si faciliteaza dispersia bitumului in particule foarte mici de la 1...5 microni in faza dispersanta(apa), asigurand totodata stabilitatea emulsiei. CARACTERISTICILE PRINCIPALE: - aspect la 25C - lichid vascos pana la pasta; - continut de azot aminic: 8...12%; - aspectul solutiei in acid clorhidric 2% la 70C - aspect opalescent fara impuritati. Din punct de vedere al punctului sensibil este necesara cunoasterea continutului de azot aminic, cel care asigura dispersia particulelor de bitum in faza apoasa. Emulsiile fabricate sunt livrate imediat sau sunt stocate in rezervoare de depozitare. Se poate face cu cisterne pe calcea ferata sau cu autocisterne pana la locul unde urmeaza sa fie folosite.Umplerea si golirea cisternelor se face cu un sistem de compresie-decompresie. Punctul sensibil consta in livrarea emulsiei in 24 ore si la o temperatura de 60C in scopul mentinerii unei calitati ridicate la punerea in opera. 4.2 PRODUCTIA LACURILOR SI VOPSELELOR O data cu prelucrarea pe scara mai mare a metalelor apare necesitatea protejarii acestora, necesitate care impulsioneaza cautarea de noi materiale pentru prepararea lacurilor si vopselelor. Un progres in acest sens se inregistreaza prin descoperirea uleiurilor vegetale. Dezvoltarea industriei de prelucrare a metalelor si in special a industriei constructoare de automobile a facut ca cercetarile sa fie intensificate pentru gasirea de materiale noi de protectie.

4.2.1 . CLASIFICAREA LACURILOR SI VOPSELELOR Lacurile sunt solutii ale unor substante organice nevolatile, capabile sa formeze, dupa aplicarca lor pe un suport, o pelicula aderenta si compacta. Din aceeasi categorie fac parte si produsele care contin dispersate adaosuri colorate sau necolorate de material de umplutura sau pigmenti. Acestea sunt cunoscute in general sub denumirea de vopsele. Prin aplicarea unui strat de lac sau vopsea, obiectele trebuie sa capete o rezistenta deosebita fata de diferiti agenti corozivi, de produse de utilizare curenta in viata oamenilor si fata de actiunile mecanice la care sunt supuse aceste obiecte. In afara de aceasta se urmareste ca printr-o colorare potrivita sa se mareasca valoarea de intrebuintare a obiectului respectiv. Varietatea domeniilor de utilizare a lacuruor si vopselelor necesita o gama intreaga de materiale, folosind cele mai diferite produse de baza. Clasificarea lacurilor si vopselelor se poate face dupa urmatoarele criterii: compozitie; pozitia din sistemul de vopsire; modul de aplicare; domeniul de folosire. 51

In functie de substanta peliculogena de baza, de com-pozitie, lacurile si vopselele se pot clasifica in produse pe baza de: uleiuri vegetale; derivati celulozici; rasini naturale; rasini sintetice; lianti solubili in apa sau care contin ca dispersant apa. Dupa pozitia din sistemul de vopsire, lacurile si vopselele se pot clasifica in : grunduri; chituri - mase de spaclu; vopsele; emailuri; lacuri. Pentru aplicarea si prelucrarea ulterioara a lacurilor si a vopselelor se folosesc unele materiale auxiliare cum sunt: decapanti, diluanti, lichide de spalare, materiale abrazive, matcriale de protectie a suprafetelor finisate etc. Avand in vedere diversitatea destul de mare a lacurilor si vopselelor, pentru o recunoastere mai usoara a acestora s-a introdus pe linga denumirea produsului si un simbol. Acest simbol este alcatuit din litere si cifre, asezate dupa urmatoarea ordine: - o litera pentru pozitia si rolul produsului in sistemul de vopsire; - o cifra pentru culoarea produsului; - o cifra pentru nuanta culorii; - o cifra pentru natura materiei prime; - o cifra pentru numarul de ordine al retetei de fabricare a produsului. Aceste notatii sint: - pentru pozitia si rolul produsului in sistemul de vopsire : C chituri; D diluanti; E ermailuri; G grunduri; I produse ignifuge; L lacuri; P paste ; S sicativi; U uleiuri; V vopsele; - pentru culoare : o incolor; 1 alb; 2 rosu ; 3 portocaliu ; 4 galben; 5 verde; 6 albastru ; 7 ocru brun; 8 cenusiu ; 9 negru ; - pentru nuanta culorii: aceasta poate varia de la 0 (foarte deschis) pana la 9 (foarte inchis). Pentru incolor, alb si negru cifra de nuanta este 0; - pentru restul nuantelor: 21 roz ; 23 rosu; 29 visiniu; 62 albastru cenusiu; 65 albastru mijlociu; 68 albastru inchis etc.; - pentru natura materiei prime : 1 uleiuri vegetale; 2 derivati celulozici; 3 rasini naturale, bitumuri; 4 rasini de polimerizare in solventi organici; 5 rasini alchidice modificate; 6 rasini epoxidice, poliesterice, poliuretanice si alte rasini de policondensare; 7 lianti solubili in apa si emulsii de rasini de policondensare; 8 emulsii si dispersii de resini de polimerizare; 9 rssini obtinute prin modificarea produselor naturale si alte rasini sintetice.

52

4.2.2. CONSTITUTIA LACURILOR SI VOPSELELOR

Un lac sau o vopsea consta dintr-un liant, substanta peliculogena propriu-zisa, dizolvata intr-un solvent organic sau dispersata in apa, pentru a putea fi aplicata in stare fluida pe suportul respectiv. In aceasta solutie sau dispersie se adauga deseori componenti coloranti sau materiale de umplutura, spre a obtine efecte calitative si optice. In ultimul timp au fost realizate si lacuri sub forma de pulbere dar care, necesitind o temperatura ridicata pentru formarea peliculei, nu au o utilizare consacrata in finisarea lemnului. Liantii au ca scop formarea unei pelicule compacte si aderente pe stratul pe care sunt aplicati. Drept lianti pentru lacuri si vopsele se folosesc astazi uleiurile vegetale, rasinile naturale, bitumurile si rasinile sintetice. Principalele rasini sintetice se obtin prin reactii de policondensare, polimerizare, dar si prin modificarea unor produse naturale in urma unui proces chimic (clor-cauciucul). Cele mai cunoscute rasini de policondensare si poliaditie folosite in industria lacurilor si vopselelor sunt: rasinile alchidice, fenol-formaldehidice, ureo-formaldehidice, melaminoformaldehidice, epoxidice, poliesterice nesaturate, poliuretanice, siliconice iar cele de polimerizare sunt: poliacetatul de vinil, policlorura de vinil, alcoolul polivinilic, copolimerii vinilici, rasinilc acrilice. Pentru colorare, imbunatatirea duritatii si pentru micsorarea tendintei de umflare, se adauga lacurilor de cele mai multe ori un material de umplutura colorat, pigmentii. Multi pigmenti influenteaza asupra duritatii si rezistentei, asupra tendintei de umflare si a aderentei ; adaugati in cantitati mai mari micsoreaza luciul stratului de lac. In formularea lacurilor si a vopselelor se mai folosesc o serie de agenti care imprima proprietati speciale acestor materiale. Acesti agenti au rolul de stabilizare, dispersare, umectare, antispumare, antioxidare, inhibare, tixotropie, matisare etc.

4.2.3. PROPRIETATILE LACURILOR SI VOPSELELOR Avand in vedere ca lacurile si vopselele se folosesc in stare lichida, viscozitatea acestora prezinta o mare importanta. Vascozitatea trebuie reglata in functie de metoda de aplicare. O vascozitate prea mare ingreuiaza aplicarea lacului sau a vopselei, indiferent de mijlocul de aplicare utilizat, iar o vascozitate prea redusa duce la scurgeri ale filmului, la o grosime prea redusa a filmului in stare uscata si, in final, pentru obtinerea unei bune acoperiri, trebuie aplicate mai multe straturi. Pentru ca lacul sau emailul sa fie adus la vascozitatea de aplicare se adauga diluant. Masurarea vascozitatii se face in mod obisnuit cu ajutorul cupei vascozimetrice, prin masurarea duratei de scurgere printr-un orificiu calibrat, a unui volum determinat de lac. Culoarea lacurilor nepigmentate se determina cu ajutorul unui colorimetru de comparatie prin scara iodometrica. Scara iodometrica se compune din 32 epruvete continand solutii de diferite concentratii de iod in iodura de potasiu si apa distilata. Dimensiunile epruvetelor sunt: 10 mm diametru si 160 mm lungime. Durata de uscare este una din cele mai importante proprietati ale lacurilor si vopselelor. Prin durata de uscare se intelege durata de trecere a peliculei de lac din faza lichida in faza solida

53

dupa aplicare pe suport intr-o grosime normata. Pentru o caracterizare mai stransa a lacurilor si a vopselelor din punctul de vedere al duratei de uscare, mai ales datorita variatiei mari a acesteia de la un prodlus la altul, se urmaresc mai multe feluri de durate de uscare si anume: uscarea la praf, uscarea la amprenta, uscarea completa, in profunzime. U s c a r e a la praf este considerata incheiata cand pelicula este uscata superficial si nu mai prinde praf. U s c a r e a la a m p r e n t a este considerata incheiata cand pe suprafata lacului se aplica un tifon si se apasa cu o presiune specifica normata, fara a lasa urme. U s c a r e a c o m p l e t a este considerata atunci cand pelicula esto complet intarita in adancime. Uscarea completa a unei pelicule se face intr-un interval mai mare de 3-15 zile, in functie de tipul liantului utilizat. Capacitatea de intindere a lacurilor si vopselelor este proprietatea acestora de a se egaliza prin disparitia denivelarilor ramase de la vopsire dupa aplicare si inainte de uscare. Puterea de acoperire este capacitatea lacurilor si a vopselelor de a acoperi suprafata pe care sunt aplicate. Aceasta depinde de caracteristicile pigmentului folosit, de raportul intre pigment, materialul de umplutura si liant. In general ea se exprima prin numarul de straturi necesare pentru acoperire. Continutul in corp al unui lac sau vopsea conditioneaza, de asemenea, grosimea peliculei care se obtine dupa uscare sau intarire. Determinarea se face prin uscarea unei anumite cantitati de lac, la o temperatura si o durata determinata.

4.2.4 MODUL DE FORMARE A PELICULEI DE LAC SAU VOPSEA Pe baza cunostintelor actuale formarea peliculei de lac sau vopsea se poate grupa in trei clase si anume : clasa A unde formarea peliculei se face printr-un proces fizic ; clasa B unde formarea peliculei se face printr-un proces combinat fizico-chimic; clasa C unde formarea peliculei se face printr-un proces chimic. Fiecare clasa se imparte in mai multe grupe. La grupa 1 din clasa A pelicula se formeaza prin eva-porarea solventului dintr-o solutie de material macromolecular. Materialele peliculogene care se incadreaza in aceasta grupa sunt lacurile pe baza de nitroceluloza, clorcauciuc, copolimeri vinilici, rasini acrilice. Dupa aplicare, incepe evaporarea solventului transformand pelicula intr-un gel, cand uscarea isi micsoreaza viteza datorita faptului ca gelul format opune rezistenta trecerii solventilor. Evaporarea resturilor de solvanti se face foarte greu si dureaza mai mult timp. Incorporarea unui plastifiant impiedica legatura rigida a moleculelor de rasina si pelicula finala isi pastreaza o plasticitate corespunzatoare. Din grupa a 2-a a clasei A fac parte emulsiile sau dispersiile (latexurile) de poliacetat de vinil, stiren-butadienice, acrilice. Formarea peliculei se face prin evaporarea apei. Pe masura ce aceasta se ovapora, particulele de polimer se apropie unele de altele pans cand se ating. In acest moment intre moleculele de rasina se formeaza capilare pline cu apa, care functioneaza ca niste pompe, transportand apa la suprafata, de unde se evapora. In final particulele se unesc intre ele formand

54

pelicula de lac sau vopsea. Clasa B cuprinde 3 grupe si anume: Grupa a 3-a la care pelicula se formeaza prin evaporarea solventului concomitent cu reactia chimica dintre material si oxigenul din aer. In aceasta grupa se incadreaza vopselele pe baza de ulei si lianti alchidici grasi. Grupa a 4-a la care pelicula se formeaza prin evaporerea solventului si reactia dintre componentii materialului prin intermediul caldurii. Din aceasta grupa fac parte lacurile care se usuca in cuptor cum sunt cele pe baza de rasini alchidice combinate cu rasini aminice si fenolice. Grupa a 5-a la care concomitent cu evaporarea solventului se produce o reactie chimica intre cei doi componenti ai lacului amestecati inainte de aplicare. Caracteristice acestei grupe sunt lacurile epoxidice intarite cu poliamine sau poliamide si lacurile poliuretanice. Clasa C cuprinde si ea 3 grupe, dar care sunt analoge cu grupele 3, 4 si 5 din clasa B, referindu-se insa la formarea peliculelor din lacurile si vopselele fara solvent, in care liantul este suficient de fluid pentru a permite aplicarea.

4.3. PRODUCEREA PESTICIDELOR

Dintre pesticidele utilizate in trecut, unele si-n prezent, in tehnologiile agricole anumite substante au caracter insecticid apoi unele cu efect erbicid sunt persistente, reziduurile acestora fiind prezente in soluri, ape si produse vegetale. In anii precedenti (1985-1986) s-au abandonat total si s-au inlocuit insecticidele organoclorurate (pe baza de HCH-hexaclorciclohexan si DTT-pp-diclorfenil-tricloretan) ca si cele orcano-fosforice (metil-,etil-parationul, melationul, mevinfosul) datorita persistentei si remanentei lor ridicate in soluri si produse. Cercetarea incarcaturii cu reziduuri organo-clorurate in solurile agricole din tara noastra a relevat in unele situatii concentratii maxime de 9.543 ppm DTT si 9.113 ppm HCH fata de limita maxima admisa de 0.1 ppm. Dinamica degradarii acestor reziduuri se urmareste printr-un sistem special de monitorizare. Erbicidele aplicate pentru combaterea buruienilor au actiuni cumulative in timp ce-si dimensioneaza cantitativ reziduurile din sol si care determina in final efectele remanentei inclusiv ale fitotoxocitatii pentru plante. Aplicate pe sol, erbicidele intra in interactiune cu acest sistem polidispers, participand la o multitudine de procese din care rezulta nu numai actiunea eficienta de combatere a buruienilor ci si cantitatea de reziduuri ce ulterior au efecte remanente la plante conform schemei 1. Aceste procese de interactiune sol-erbicid includ mai multe secvente: fixarea prin adsorbtie la mineralele argiloase si humusul din sol volatilizarea substantelor neadsorbite levigarea unor cantitati ramase in solutia solului descompunerea acestora prin biodegradare, inactivare si activare. Solurile prin compusi si insusiri de baza (continuturi de argila si humus, tehnologii adecvate-fertilizare organica) determina cinetica relatiilor sol erbicid, marimea dozelor de aplicat, cantitatea reziduurilor si efectul remanent, ca persistenta in sol si efect fitotoxic ulterior, conform graficului:

55

Cinetica degradarii atrazinului in soluri cu continuturi diferite de argila 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 0 3 6 9 12 15 18 21 24 27 30 33 Tim pul (in saptam ani) 15% argila 25% argila 35% argila 45%argila

Continuturile ridicate de humus si argila ca si fertilizarea organica maresc adsorbtia erbicidelor, ca urmare se majoreaza dozele active de combatere, remanenta cantitativa si persistenta in timp (ca durata). De cea mai mare importanta in dimensionarea cantitatii reziduale (remanente) si a persistente ca timp in soluri este natura chimica a erbicidului aplicat, precum si 2 proprietati ce exprima capacitatea acestuia de a fi metabolizat - numita biodegtabilitate precum si cea inversa a acesteia - recalcitranta moleculara ce exprima rezistenta moleculei substantei erbicide la metabolizare. Dupa aceste insusiri s-a stabilit persistenta in sol a unor erbicide conform tabelului: Erbicidul Alaclor Ametrin Atrazin Benezin Bentazon Bromacil Butaclor Butilat Cicloat Cloramben Clorbromuron Cloroxuron 2,4 D Dialatul Dicamba Pidoram Promatunul Propaclor Propanil Propazin Persistenta (zile) 40-120 30-90 300-500 120-240 Sub 30 180-720 40-90 30-60 28-220 40-60 90-180 30-400 10-130 90-150 14-180 180-600 240-540 90 30 77-400 Erbicidul Diprometrin Diquart Diuron DNOC Fenuron Glifosat Izopropalin Limuron MCPA Metabromuron Metaclor Molinat Nonuron Nitrofen Paraquart Simazon 2,4,5 T Trialat Trifluralin Vernolat Persistenta (zile) 60-240 Peste 500 120-500 7 30-270 30-150 180-360 60-120 30-130 90-180 60-120 20-80 50-1000 60-120 Peste 500 200-400 90-120 30-60 120-240 50-90

Din punct de vedere a poluarii solului cu reziduuri ale unor pesticide in general, pe baza remanentei lor in sol, acestea se pot clasifica astfel:

Antrazin (ppm)

56

foarte stabile ce se mentin peste 18 luni in soluri, in categoria carora intra pesticidele ce contin metale si hidrocarburi organo-clorurate (DTT, aldin, etc); stabile ce se mentin in sol pana la 18 luni, categorie din care fac parte compusii ureici si triazinele; moderat stabile ce se mentin in sol pana la 12 luni, unde se regasesc derivatii amidici si ai acidului bendoic; nestabile produse de saruri ce raman in sol pana la 6 luni, intre care se clasifica erbicidele fenoxiacetice, toluidinele si cele nitrilice; care dispar repede ce se mentin in sol pana la 3 luni, dintre care se regasesc erbicidele carbamice. Dintre criteriile mentionate anterior, in scopul determinarii unui efect poluant cat mai redus se prefera folosirea unor pesticide cu continut de substanta activa cat mai eficient, dar care sa se epuizeze din mediul de combatere si tratamente (inclusiv din sol) cat mai rapid. Acest deziderat devine din ce in ce mai util pentru a rezolva ca la tratamentele succesive (generalizate mai ales in viticultura si pomicultura) pesticidele folosite sa fie capabile a se descompune in soluri de la un tratament la altul, fara acumulari de reziduuri poluante. Compusi minerali(anorganici) Compusi organo-minerali derivati halogenati amide azide Compusi organici carbamati fenoli derivati carboxilici derivati piridinici derivati ai ureei

- Dupa constitutia CHIMICA E R B I C I D E

Absoluta - de contact - prin sistem radicular Cu actiune totala Relativa Dupa modul de ACTIUNE Cu actiune selectiva fara caracter stimulator - intre dezmiristit si semanat - cu lucrarile dinaintea semanatului - odata cu semanatul - in cursul vegetatiei cu caracter stimulator

- Dupa epoca de APLICARE

57

6. INDUSTRIA ENERGETIC
Infrastructura existent n industria energetic este rezultatul a mai mult de 50 de ani de dezvoltare si investiii n furnizarea de electricitate i cldur industriei i populaiei. Sectorul energetic se bazeaz pe cteva surse de energie dominate de Sectorul Termoelectric. Consumul de energie a sczut de la 50,9 milioane tone echivalent petrol (ToE) n 1992 la 39,8 milioane tone echivalent petrol n 1999 adic o scdere cu 21% n apte ani. Reducerea consumului s-a datorat n principal evoluiei economice i schimbrilor care au avut loc n anumite sectoare industriale (fig. 1). Ca surse de energie, trei tipuri de combustibil (crbune, petrol si gaze naturale) reprezentau 95% din totalul surselor de energie n 1992 si 85% n 1999. Contribuia energiei hidro i nucleara a crescut de la 2% n 1992 la 7% n 1999. Consumul total de combustibili a sczut n valoare absolut; scderea fiind distribuit pe tipuri de combustibili astfel : - consumul de crbune de la 24% n 1992 la 19% n 1999 ; - consumul de gaze naturale de la 41% la 34% ; - consumul de petrol a rmas n jur de 30%. Acest proiect are n vedere pe Centralele Termoelectrice, ca surse semnificative de poluani emii n atmosfera n cursul procesului de ardere a combustibililor. Fig. 1 Evoluia surselor primare de energie din Romnia

La toate nivelurile sale, industria energetic se confrunt cu problemele ridicate de mediu: - n producia de energie electric, prin ntreaga legislaie de mediu i de taxare, de exemplu prin: Directiva pentru prevenirea i controlul integrat al polurii, Directiva centralelor de combustie mari, Directiva privind plafonul naional pentru emisii, taxa pe energie, integrarea surselor de energie regenerabile, energia nuclear; - n transportul energiei electrice, prin piaa intern de energie; - n distribuia de energie, prin obligaiile serviciului public;

n furnizarea energiei electrice, prin sigurana n alimentare;

O chestiune delicat la nivelul produciei n rile candidate se refer la energia nuclear, mai precis la raportul dintre sigurana nuclear i poluarea mediului. Promovarea surselor regenerabile este o chestiune legat mult de potenialul fiecrei ri n parte. In prezent, nivelul emisiilor de bioxid de carbon n rile n curs de aderare i candidate nu este considerat ngrijortor. De aceea, nu se consider necesar o politic agresiv de promovare a surselor regenerabile n acest grup, mai ales datorit faptului c efortul investiional pentru retehnologizarea centralelor electrice clasice poate conduce la pstrarea aceleiai structuri a produciei de energie pentru urmtorii 30 de ani. Energia electric este perceput din ce n ce mai mult ca un serviciu public ctre populaie, dar n acelai timp i n egal msur, o necesitate pentru economie. Responsabilitatea de a asigura acest serviciu trebuie vzut de ceteni (consumatori) nu numai ca un drept de a fi servii, dar i ca o obligaie de a folosi raional energia, n condiii de eficien energetic. Firmele de distribuie pot fi purttoarele acestui mesaj ntr-un mod transparent, prin corecii corespunztoare aplicate preului. Acesta este, de altfel i unul dintre mesajele Crii Verzi, cnd se refer la un nou tip de management al cererii de energie. Fiecare ar european, fie S/M sau candidat, se afl ntr-o situaie diferit, determinat de condiiile naturale geografice, resurse naturale, etc -, structura importului, contextul economic i starea mediului.

6.1 INDUSTRIA TERMOENERGETICA 2. CENTRALE TERMOELECTRICE 6.1.1. PRINCIPALELE CENTRALE TERMOELECTRICE (CET) SI CONSUMUL DE COMBUSTIBIL Romnia are 35 de CET-uri. Din punct de vedere istoric, n ultimii 50 de ani, exista doua etape n dezvoltarea CET-urilor din Romnia : 1. Perioada hidrocarburilor, imediat dup 1950, cnd industria din Romnia s-a dezvoltat semnificativ si ca urmare a crescut nevoia de electricitate. Pentru satisfacerea acestei nevoi au fost construite centrale care foloseau hidrocarburi (n principal gaze naturale). Acest tip de centrale erau mai uor de construit dect cele care utilizau crbuni. Patru dintre aceste centrale sunt localizate n Bucureti, Constana, Borzeti i Craiova. 2. Perioada lignitului, semnalele clare de diminuare a resurselor naionale de hidrocarburi, ulterioare crizei mondiale a petrolului si cererea tot mai mare de energie (electricitate si caldura) au forat limitarea utilizrii hidrocarburilor si creterea utilizrii de crbune brun provenind mai ales din zcminte din Oltenia. Imediat dup 1965, au fost construite un numr de centrale de mare capacitate utiliznd acest tip de crbune : Isalnia, Rovinari, Turceni. Cele mai multe Centrale Termoelectrice (peste 93%) sunt deinute de SC Termoelectrica SA, o companie publica cu personal n proprietatea statului. O parte din companiile industriale (mai ales n sectorul industria chimica) si-au pus la punct propriile centrale termice si electrice, transformndu-se n productori de energie electrica si termica. Aportul la generarea de energie este relativ mic. O alta tendin este cea de externalizare a unor uniti mici care sa produc energie si caldura; acestea au fost transferate autoritilor locale si judeene.

74

Sistemul termo-electric are doua caracteristici principale : deine capaciti mari instalate n 19661980, corespunztoare perioadei lignitului; dup 1990, a avut loc, o reducerea rapida a capacitii instalate.
Tabelul 1: Consumul anual de combustibil n CET-urile din Romnia

CET
Rovinari Turceni Mintia Isalnia Doiceti Paroeni Galai Brila Giurgiu Suceava Iai 2 Craiova 2 Braov Zalu Arad 2 Bacu

Lignite 1000 t 3528,2 4581,5 0 32727 739,9 0 0 763,8 0 443,0 581,1 2063,1 688,2 257,1 618,0 394,1

Antracit 1000 t 0 0 2311,4 0 0 298,2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Petrol 1000 t 3,2 6,9 7,3 0 18,6 0 67,1 98,8 45,6 28,5 11,1 28,6 0 34,2 0 3,6

Gaze naturale mil. m 3 80,1 172,5 155,7 68,9 7.9 34,9 276,4 159,9 22,4 18,5 1,4 0 20,9 0 23,7 11,2

O alt caracteristica a sectorului energetic este numrul mare de centrale de cogenerare care s-au dezvoltat mai ales dup 1960 n corelaie cu dezvoltarea sistemului de nclzire urban centralizat si cu ntemeierea platformelor industriale. Proporia acestui tip de centrale este de 48%, caldura provenind din cogenerare prin extragerea aburului din turbine. Alte instalaii sunt de tipul rcire - reducere, boilere de apa calda (HWB) si boilere industriale cu abur (SB). Termoelectrica SA asigura 40% din cererea de caldura din Romnia, prin producerea de apa cald (n mod deosebit pentru sistemul central de nclzire) dar i prin utilizarea aburului industrial. n ultimii ani, reducerea activitilor industriale a dus la scderea ponderii aburului industrial n producerea cldurii. n 2000, Romnia a generat energie cu 5,000 GWh mai puin dect n 1999. Energia produs n termocentralele pe crbune este cu 8% mai mare dect cea produsa pe baza de hidrocarburi dar eficienta acesteia din urma este cu 11.6% mai mare (tabelul 2).

75

Tabelul 2. Performana medie a termocentralelor din Romnia Anul Energia generata (GWh) Energia disponibil pe tipuri de termocentrale Eficiena global a termocentralelor crbune hidrocarburi crbune hidrocarburi 1999 25,055 38 29,1 33 42,6 2000 29,625 38,4 30,2 33,2 43,2

n total, cldura produs n 1999 reprezint 81,7% din cea produs n 1989. Termoelectrica SA utilizeaz nclzirea central zonal pentru a furniza cldura necesar pentru 29 de orae. Lund ca an de referin anul 1999, 77,8% din totalul cldurii produse de Termoelectrica SA a fost pentru termoficare (nclzire zonala). Dup 1989, consumul de caldur n mediul urban, contrar celui din industrie, a nregistrat o cretere relativ constant datorit eliminrii constrngerilor existente naintea acestei date n furnizarea energiei. Este posibil ca n multe orae, consumul sa mai creasc nc.

6.1.2. IMPACTUL GENERRII DE ENERGIE ASUPRA MEDIULUI Poluantii principali din sectorul energetic sunt: : SO2 , NOx si particule (pulberi).
Emisiile de SO2:

Crbunele romnesc este extras n principal din Valea Jiului i din minele din Oltenia i are un coninut de sulfuri mai mare de 2,5%. Coninutul n sulfuri a carburanilor lichizi este, de asemenea mare: maxim 4,5% n petrol i maximum 10% n carburanii lichizi pentru industrie (n carburanii furnizai pe pia cantitatea de sulfuri este mai mic). Unele norme din Romnia s-au modificat n sensul diminurii coninutului maxim n sulfuri. Carburanii gazoi utilizai n Romnia au un coninut sczut de sulfuri (gazele naturale extrase din Romnia nu conin sulfuri dar cele importate din Rusia au 0,025% sulfuri). Gazele naturale autohtone sunt utilizate mai ales pentru producerea de ngrminte i alte substane chimice. Cantitatea de SO2 emis n fiecare an depinde de structura carburanilor care se ard n termocentrale si n alte instalaii mari de ardere. Pentru perioada 1996 1999, emisiile totale de SO2 au fost aproximativ de 1 milion de tone din care mai mult de 80% provin din sectorul energetic. Oxizii de sulf sunt emisi ca urmare a arderii combustibililor fosili prin oxidarea sulfurilor din compoziia acestora. Masuri pentru ndepartarea oxizilor de sulf, mai ales a SO2 , din gazele care se degaja n timpul sau dupa arderea combustibililor fosili s-au utilizat nca din anii 1970, mai nti n SUA si Japonia si ncepnd cu anii 1980 n Europa. n concordanta cu Manualul pentru BAT-urile LCP15, 680 de sisteme de desulfurare a gazelor de ardere au fost instalate n 27 de tari, iar 140 se afla n constructie sau sunt planificate a fi construite n noua tari. Costurile unitare pentru reducerea SO2 variaza de la 30 /kW n cazul injectiei de carbonat de calciu la 203/kW n cazul desulfurarii regenerative.

76

Emisiile de NOx16 Tehnicile de reducere a oxizilor de azot se mpart n masuri primare si secundare. Masurile primare au fost dezvoltate pentru controlul formarii de NOx sau pentru reducerea acestora la nivelul boilerelor, n timp ce masurile secundare sunt masuri care permit reducerea emisiilor la punctul de eliminare. NO este principalul oxid de azot care se formeaza n urma majoritatii tipurilor de ardere prin trei mecanisme diferite: formarea termica a NO, formarea instantanee de NO si formarea NO din azot ca o componenta a combustiei. n centralele mari de ardere se folosesc cteva masuri primare cu scopul minimizrii formarii de NOx prin aceste mecanisme. Cnd sunt utilizate masurile primare (modificri n procesul arderii), este important sa se evite urmrile negative asupra funcionrii boilerelor si formare altor tipuri de poluani. Criteriile ce trebuie ndeplinite pentru a asigura o emisie sczut de oxizi de azot sunt: - siguranta operationala (combustie stabila la suprancarcare); - fiabilitate operationala (prevenirea coroziunii, eroziunii, a depunerilor de zgura, a suprancalzirii, etc); - posibilitatea utilizarii unei game largi de combustibili; - ardere completa (un procent mai mic de 5% carbon nears n cenusa este de obicei conditia pentru ca aceasta sa poata fi utilizata n industria cimentului unde se urmareste de asemenea, evitarea emisiilor crescute de monoxid de carbon); - emisii de poluanti ct mai scazute si evitarea formarii altor poluanti ca de exemplu particule de materie organica (POM), sau NO2 ; - actiune negativa ct mai mica asupra echipamentului de captare a gazelor; - costuri de ntretinere scazute. Cel mai eficient mod de a reduce emisiile de NOx este utilizarea de cuptoare cu emisii scazute de NOx si mbunatatirea procesului de ardere (de la 3.9 /kW la 24.8 /kW). Tehnologiile de ndepartare a NOx la punctul de eliminare a gazelor de ardere sunt foarte costisitoare. Studiile realizate anterior sustin ca n general costurile estimate sunt mai mari dect cele reale; de asemenea, nu iau n considerare posibilitatea nlocuirii combustibilului utilizat. Particule solide n timpul arderii combustibililor fosili, materia minerala (impuritatile anorganice) se transforma n cenusa si iese partial din boilere ca cenusa zburatoare (volanta) mpreuna cu gazele. Particulele suspendate n gaz consituie particulele solide primare care sunt retinute n dispozitivul de control al particulelor. Caracteristicile si volumul cenusii zburatoare depinde de cobustibilul utilizat, de exemplu depinde de compozitia minerala a carbunelui si de tipul de ardere. De exemplu, compozitia mineralogica a carbunelui si nivelul carbonului nears n cenusa zburatoare influenteaza rezistivitatea si coerenta cenusii zburatoare si influenteaza performantele dispozitivului de retinere. Tipul de ardere afecteaza distributia marimii particulelor n cenusa zburatoare si, ca urmare, influenteaza emisia de particule. Particulele mici, cunoscute si ca PM10, patrund n plamni iar particulele sub 0,1 m patrund n tesutul pulmonar. Particulele fine pot contine concentratii mari ale diferitelor elemente deoarece au o suprafata totala disponibila mai mare pentru condensarea elementelor dect pariculele mai mari. Pentru ndepartarea materiei particulate se utilizeaza tehnologii diverse ca precipitarea electrostatica (ESP), filtre si ndepartarea umeda. Pentru ca fixatorii de pulberi mecanici ca cicloanele nu se mai utilizeaza pentru unitatile de ardere de marime mare si medie, acest raport nu ia n considerare aceste tehnologii ci doar electrofiltrele n doua faze (7 / kW) si electrofiltrele n trei faze (11 / kW ).

77

6.1.3. POLUAREA GENERAT DE TERMOCENTRALE

Impactul major al termocentralelor asupra mediului este reprezentat de emiterea de poluani n aer cum sunt: dioxid de sulf ( SO2 ), NOx, pulberile i dioxidul de carbon. Scderea produciei de energie n ultimii zece ani a redus emisia de poluani. Totui, creterea produciei de energie din anul 2000 a contribuit la creterea nivelului de emisii de NOx i SO2 fata de 1999. Arderea crbunelui este procesul major care contribuie la emisiile de CO2 iar emisiile de NOx, au rmas relativ constante n ultimii trei ani.
2

6.1.4. ASPECTE GENERALE PRIVIND COGENERAREA I MEDIUL

Cogenerarea reprezint una dintre cele mai economice tehnologii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de ser, rol recunoscut oficial de ctre Uniunea European, alturi de utilizarea energiilor regenerabile. n deschiderea Conferinei de la Kyoto, Comisia a identificat cogenerarea ca fiind principala msur care conduce le reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser, avnd un potenial de pn la 180 milioane tone pe an. n cazul comparaiei diferitelor filiere de cogenerare: turbine cu abur (TA), turbine cu gaze (TG), motoare termice (MT), pentru selectarea soluiei optime, decizia final o are factorul economic, a crui concluden este mai mare dac are nglobat i efectul ecologic. n general, efectele diferitelor filiere de cogenerare asupra mediului sunt cuantificate ecologic prin indicatori de impact, cum sunt: epuizarea resurselor neregenerabile, eutrofizarea, efectul de ser, acidificarea, poluarea foto-oxidant, etc. Analiza de mediu, pe baza indicatorilor determinai, se poate face impact cu impact, dar i global, avnd n vedere ponderea diferitelor tipuri de impact n efectul global. Concluziile rezultate dintr-o astfel de analiz nu sunt cuantificabile economic n mod direct. De aceea se impune internalizarea efectelor ecologice n costul (respectiv preul) celor dou forme de energie produse, energia electric i cldura. n sfera impactului asupra mediului a proceselor de producere a diferitelor forme de energie, externalitile reprezint efectele indirecte induse de aceste procese. n domeniul producerii energiei, externalitile sunt materializate de diferitele tipuri de impact asupra mediului (ISO 14040 (1997). Analyse de Cycle de Vie. Principe et cadre, Genve, 1997).

78

n general, ncorporarea costurilor impactului asupra mediului n preul energiei se numete internalizare i se poate realiza att prin metode directe, ct i indirecte.

6.1.5. ANALIZA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI A DIFERITELOR FILIERE DE COGENERARE

Scopul evalurii impactului sistemelor de cogenerare asupra mediului este identificarea potenialelor consecine asupra acestuia. Principalele obiective urmrite sunt: sntatea oamenilor; echilibrul ecosistemelor; economia de resurse naturale. n tabelul 3 sunt sintetizate principalele tipuri de impact produse de filierele de cogenerare asupra mediului.
Tabelul 3.Tipuri de impact asupra mediului a sistemelor de cogenerare

Tipul de impact Epuizarea rezervelor de resurse naturale Efectul de sera Degradarea stratului de ozon Toxicitate i ecotoxicitate

Aciunea Consumul de rezerve neregenerabile Emisia gazelor cu efect de ser: CO2, CH4,N2O,CFC,NOx, CO Emisia gazelor cu efect fotochimic (CFC) Emisii de substane chimice, cldur, emisii radioactive Emisii chimice: SO2, NO2, HCl Emisii de elemente ca azot, fosfor n componen apelor uzate Emisii sonore Emisii mirositoare Gradul de ocupare a unei suprafee i a timpului Construcii (nlime, volum, form)

Factori perturbatori

O abordare complex a diferitelor filiere de cogenerare, din punct de vedere al impactului asupra mediului, se poate face prin aplicarea Analizei ciclului de via (ACV). Aplicarea metodologiei ACV, n cazul sistemelor de cogenerare, presupune parcurgerea urmtoarelor etape metodologice (stabilite prin normele ISO 14040): stabilirea etapelor ciclului de via a combustibilului, utilizat n soluia de cogenerare. n general, se pot considera dou etape principale: - etapa anterioar transformrii combustibilului n cadrul sursei (fazele de : extracie, prelucrare i transport); - etapa arderii combustibilului i conversiei energiei n cadrul centralei de cogenerare (CET), sau n cazul producerii separate: n centrale termoelectrice (CTE) pentru energie electric i n centrale termice (CT) pentru cldur; realizarea bilanului materie energie pentru sistemul de cogenerare considerat; calculul cantitilor de poluani emii n etapele ciclului de viata; evaluarea impactului asupra mediului. Tipul si cantitatea emisiilor aferente diferitelor filiere de cogenerare dar i producerii separate: a energiei electrice n centrale termoelectrice (CTE) i a cldurii n centrale termice (CT), sunt dependente de etapele ciclului de viata considerate, de elementele caracteristice si transformrile care au loc in cadrul acestora.

79

6.1.6. SITUAIA PE PLAN MONDIAL PRIVIND IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI Pe plan mondial, printre cele mai utilizate metode directe de internalizare a externalitilor de mediu sunt: aprecierea valorii statistice a unei viei umane VOSL (Value of Statistical Life); cuantificarea valoric a unui an de via pierdut datorit degradrii mediului YOLL (Years of Life Lost); taxe i penaliti de mediu.
Evaluarea monetar prin metoda VOSL se exprim prin relaia: VOSL=WTP/MRD unde: WTP - disponibilitatea individului afectat de a plti pt. a evita impactul negativ al polurii; MRD - modificarea riscului de deces. Ca valori uzuale n studiile europene se consider VOSL n intervalul 2.6 3.6 MECU (1995) iar YOLL n jur de 70000 ECU (1995). n evaluarea externalitilor, prin aceste metode, intervin diferite grade de incertitudine: date statistice cu caracter tehnic, epidemiologice, modele meteo de mprtiere a emisiilor, etc. De aceea, cele mai uzuale metode de evaluare a externalitilor de mediu sunt taxele de mediu (ecotaxe).

6.1.7. ECOTAXELE METOD DE INTERNALIZARE A EXTERNALITILOR DE MEDIU Dificultatea aplicrii ecotaxelor const n stabilirea legturii directe ntre efecte (indicatorii de mediu) i taxele propriu-zise (valorile economice). n cele ce urmeaz sunt specificate principalele tipuri de taxe de mediu aplicate n prezent i caracteristicile acestora.
Taxa pe energie este o tax de tip cantitativ, se aplic asupra consumului de energie. Pe baza acesteia sunt promovate msurile de economisire a energiei i eficientizare energetic. Aceste taxe se aplic att n sfera producerii ct i a consumului (utilizrii) energiei. Taxa pe carbon este o tax de tip calitativ, rolul determinant l are coninutul de carbon al combustibilului ars. Aceasta poate constitui o motivaie pentru schimbarea structurii consumului de combustibil, nu numai energetic dar i tehnologic. Taxa mixt (carbon/energie) nglobeaz att aspecte cantitative dar i calitative mbinnd elementele menionate anterior. Studiile europene n domeniu, subliniaz principala caracteristic a taxelor de mediu care, spre deosebire de celelalte taxe, mbuntesc eficiena energetic i implicit i pe cea economic. Aceast caracteristic rezult din faptul c taxele de mediu stimuleaz interesul simultan pentru: utilizarea resurselor energetice curate, regenerabile, alturi de tehnologiile curate de producere (tehnologii cu eficien energetic ridicat i poluare redus).

80

6.1.8. UZURA CENTRALELOR TERMICE I ECHIPAMENTUL PENTRU CONTROLUL POLURII n Romnia, constructia de termocentrale a atins apogeul n perioada 1961-1990 (Vezi tabelul 4), dup care s-a nregistrat un declin n darea n construcia de noi termocentrale. n perioada de vrf a construciei de termocentrale, economia Romniei a fost capabila s susin ambiiosul program de dezvoltare a capacitii energetice. Acest program, finanat doar din bugetul de stat, a dat n functiune o capacitate mai mare de 10000 MW n 20 de ani (1966-1985). Aceasta situatie nu se va putea repeta n prezent si nici n viitorul apropiat.
Tabel 4

O consecin a declinului punerii n funciune de noi termocentrale a fost creterea vrstei medii a termocentralelor (vezi fig. 3); 47% din termocentrale sunt mai vechi de 20 de ani si 37% au o vechime ntre 11 si 20 de ani. Aceste doua categorii reprezinta 84% din totalul capacitatii energetice instalata.
Figura 3

Termocentralele sunt vechi utiliznd aceeasi tehnologie de 50 60 de ani iar o parte dintre ele sunt uzate. Eficienta unor astfel de instalatii depinde n exclusivitate de cicluri de aburi obtinuti la parametrii suboptimali si nu pot depasi o eficienta de 40% cnd functioneaza la capacitate maxima, n functie de tipul de carburant utilizat. n contrast cu cele prezentate mai sus, tehnologii mai eficiente au fost implementate pe scara larga, dovedindu-si performanta economica: - cicluri conventionale la parametrii superiori cu o eficienta de peste 45%; - cicluri combinate gaz-aburi (pentru centralele cu gaz) cu o eficienta de peste 55%. Eficiena termocentralelor este drastic diminuat din cauza ntreinerii i reparaiilor necorespunztoare. Aceasta situaie este urmarea crizei de fonduri; preurile actuale, mai sczute dect costurile de operare, nu sunt n msur s asigure fondurile necesare unor asemenea operaii. Costurile de operare sunt, de asemenea, foarte ridicate, din cauza eficientei sczute a unora dintre uniti.

81

Capacitatea energetica disponibila este mult mai mica dect cea instalata, din mai multe motive: - performane sczute din cauza ntreinerii i reparaiilor necorespunztoare; - o parte dintre termocentrale s-au bazat pe fonduri din strintate pentru reabilitare (Turceni, unitile 4 si 5). Reabilitarea nu s-a produs n totalitate, printre altele din cauza diminurii surselor financiare autohtone; - unele uniti nu au fost nchise din cauza imposibilitilor de operare. n multe cazuri, echipamentele termocentralelor nu mai sunt compatibile cu schimbarile care au avut loc n structura care furnizeaz electricitate si caldura. De exemplu, unitati echipate cu turbine vechi (tip DSL-50) au fost concepute pentru a furniza concomitent caldura att pentru consumatorii casnici ct si pentru cei industriali. Din cauza reducerii activitii industriale, acestea furnizeaz de obicei caldura doar pentru populaie. Aceste uniti au urmtoarele caracteristici: - operaia de condensare are loc la un nivel scazut de eficienta; - boilerele pe baza de aburi au, din punct de vedere tehnic, un prag minim de pornire, mai ales cele care utilizeaz crbune (boilere supradimensionate). De aceea, n anumite localiti, n sezonul cald, este necesar meninerea unui flux de aburi la intrarea n turbin, mai mic dect minimul tehnic cerut de boiler (cnd se ncearc evitarea condensrii). n aceste condiii, singura soluie este nchiderea acestor uniti i asigurarea cldurii de ctre boilere pentru apa cald, renunndu-se la avantajele cogenerrii. Termocentralele din Romnia nu au echipamente pentru controlul polurii ntruct au fost construite ntr-o perioad cnd preocuparea pentru mediu era foarte sczut. Proiectarea termocentralelor prevedea doar reducerea emisiilor de pulberi. n ultimii ani, dup reabilitare, o parte din centralele energetice au fost echipate cu instalaii de ardere cu emisii sczute de NOx dar nu au fost prevzute cu echipamente pentru ndeprtarea sau reinerea NOx. Nici o termocentral nu este dotata cu echipamente pentru reinerea SO2 iar crbunele utilizat conine sulf n cantiti mari. Ca urmare, emisiile de SO2 sunt mult mai ridicate dect este permis.

6.1.9. COSTURILE CONFORMRII LA DIRECTIVELE UE

Pentru conformarea la directivele UE, trebuie luate mai multe masuri pentru ndepartarea poluantilor: SO2 , NOx si pulberi. Acest capitol analizeaza costurile estimate pe baza unor studii realizate anterior si estimeaza costurile actuale de conformare pentru sectorul energetic. Termenul de cea mai buna tehnologie disponibila (BAT) este definit n articolul 2(11) al Directivei IPPC ca fiind cel mai efectiv si avansat stadiu al dezvoltarii de activitati si metodele lor de operare care indica oportunitatea practica a unei tehnici particulare de a mentine emisiile n cadrul valorilor limita, proiectate sa previna si unde nu este posibil, sa reduca emisiile si impactul asupra mediului ca ntreg. Pentru termocentrale Documentul de Referinta pentru Cele Mai Bune Tehnologii pentru Instalatii Mari de Ardere din martie 2001 reprezinta sursa principala de informatii n acest sens. In unele cazuri, s-ar putea sa fie mai ieftina constructia de termocentrale noi si moderne n locul modificarii celor existente.

82

n procesul de privatizare al utilitatilor a avut loc o schimbare a prioritatilor n economia centralelor electrice. Competitia n furnizarea de utilitati si riscul crescut n cazul investitiilor mari care a dus la optiunea de minimizare a costurilor de persoanal si mijloacelor fixe ca si a costurilor de operare si mentinere. Din cauza competitiei din partea producatorilor de energie independenti, actualele tendinte n investitiile privind termocentralele se orienteaza catre centralele pe carbune pulverizat si gaze naturale, care pot fi date n functiune rapid si cu costuri mici.

6.1.10. CONCLUZII PARIALE

Sectorul energetic din Romnia este asigurat preponderent de ctre termocentrale (85%) i mai puin de ctre surse de energie primar cum ar fi energia hidrologic i nuclear; Carburanii utilizai sunt crbunii (crbunele autohton are un coninut ridicat de sulf), anumii carburani lichizi (pcura importat are un coninut ridicat de sulfuri) si gaze naturale; Performana sczut a sectorului energetic este cauzat de ntreinerea i reparaiile necorespunztoare ca urmare a lipsei de fonduri. Tariful curent, nu permite acoperirea costurilor de operare actuale, nu pot asigura fondurile necesare dezvoltrii sectorului; Poluarea s-a diminuat mai ales ca urmare a diminurii activitii economice n general; Sectorul energetic este una dintre sursele principale de poluare a aerului cu SO2 , NOx, praf i CO2 ; Poluarea depinde de nivelul activitii economice i de amestecul de combustibili folosit; Infrastructura din domeniul energetic este veche (47% din capacitatea energetic funcional este mai veche de 20 de ani iar 37% are ntre 11 si 20 de ani vechime) Proiectarea iniiala a termocentralelor nu a inclus i echipamente pentru controlul polurii, n general, cu excepia celor pentru pulberi; Unele uniti modernizate au instalaii de ardere cu emisie sczut de NOx; Nu exist echipamente de control al emisiilor de SO2 , emisiile fiind sczute doar n cazul utilizrii de carburani cu coninut sczut de sulfuri.

83

6.2. CENTRALE NUCLEARERE

"O centrala nuclearo-electrica ce produce electricitate nu va exploda ca o bomba atomica, deoarece stiintific si tehnic acest lucru este imposibil. Legatura dintre un reactor nuclear si o bomba atomica este cam aceeasi ca aceea dintre un motor de automobil alimentat cu benzina si un cocteil Molotov." (Bruno Comby) 6.2.1. NOIUNI GENERALE DE ENERGETIC NUCLEAR
Energetica nuclear i ncepe istoria cu darea n exploatare a Centralei Nucleare Electrice (CNE) din Obninsc, fosta URSS, n iunie 1954. CNE folosesc pentru producerea energiei electrice energia legturilor din interiorul nucleului substanelor radioactive. Aceast energie se degaj att la fisiunea nucleelor U 235 i Pu 239 ct i la fuziunea U 238 i Th232 . Cele mai rspndite sunt CNE cu reaciile de fisiune a U 235 . Energia eliberat la fisiunea unui kilogram de U 235 este de cca. 85 TJ. Energia se degaj sub form de cldur la bombardarea nucleelor de uraniu cu neutroni leni (termici). De oarece neutronii degajai n urma reaciilor sunt rapizi, este necesar moderarea lor. Reaciile sunt urmate de o puternic radiaie ionizant. Reaciile de fuziune se petrec cu neutroni rapizi. La captarea de ctre U 238 a unui neutron se obine Pu 239 , adic alt combustibil nuclear. Aceste reacii se numesc de reproducere, iar reactoarele n care ele se produc reproductoare (breedere). Uraniul se gsete n natur sub forma de amestec a trei izotopi: U 234 - n proporie de 0,006 %, U 235 - n proporie de 0,712 %, i U 238 - n proporie de 99,282 %. n reactoare se folosete uraniul natural sau mbogit pn la 10 % U 235 .
6.2.2. SCHEMA UNEI CNE

Schema de principiu a unei Centrale Nucleare Electrice cu dou trepte este prezentat pe fig. 4. Prima treapt este constituit din reactorul nuclear R, n care cldura degajat n reaciile de fisiune se transmite agentului termic, generatorul de abur GA, n care agentul termic cedeaz cldura apei transformnd-o n abur, i pompa de circulaie care vehiculeaz agentul termic prin conturul primei trepte. Treapta a doua include acelai generator de abur, turbina cu abur, condensatorul Cd i pompa de alimentare PA.

Figura 4. Schema de principiu a unei CNE cu dou trepte: Unde: R reactor nuclear,
GA generator de abur, PC pomp de circulaie, TA turbina cu abur, GE generator electric, Cd condensator,

84

PA pomp de alimentare.

Sunt centrale cu o singur treapt, cu dou i cu trei trepte. Supranclzirea aburului n reactoarele nucleare este un proces foarte complicat i de aceea majoritatea CNE funcioneaz pe abur saturat cu un randament relativ mic: randamentul electric are valori nu mai mari de 0,30...0,33. Schema unui reactor nuclear este prezentat pe fig. 5. El este alctuit din zona activ, constituit din elementele combustibile 1 i moderatorul 2, i corpul 3 cptuit cu un nveli reflector de neutroni 4 i protecia de radiaia ionizant 5. Reglarea procesului se efectueaz cu barele de reglaj 6. Elementele combustibile sunt amplasate n canalele tehnologice prin care circul agentul termic, asimilnd cldura degajat.

Unde: 1 elemente combustibile; 2 moderator; 3 corpul reactorului, 4 reflector de neutroni, 5 protecia biologic, 6 bare de reglaj.

Figura 5. Schema unui reactor nuclear: Combustibilul nuclear se plaseaz n reactor ntr-un nveli din metal care absoarbe slab neutronii. Construcia respectiv a primit denumirea de element exotermic sau element combustibil. Cele mai rspndite construcii prezint bare formate din evi metalice (oel austenit, aliaje de aluminiu sau de zirconiu) n care se introduc pastile din uraniu metalic sau metaloceramic. evile sunt nchise ermetic din ambele capete. Lungimea barelor ajunge la civa metri, diametrul 10...15 mm. Pentru a compensa creterea presiunii la dilatarea pastilelor n rezultatul reaciilor, n evi se admite un spaiu umplut cu gaz neutru. Barele se asambleaz n casete, n care se fixeaz cu grile de distanare. n calitate de moderator se utilizeaz grafit (C), ap grea ( D2 O ), ap obinuit ( H 2 O ),beriliu (Be), unele substane organice. Apa posed capaciti de moderare de 2 ori mai mari de ct grafitul i de 7 ori mai mari de ct apa grea. Barele de reglaj se confecioneaz din materiale cu o capacitate mare de absorbie a neutronilor - cadmiu sau oel cu un coninut sporit de bor. Reglarea se efectueaz prin introducerea sau scoaterea lor din zona activ. Reflectorul, rolul cruia const n reducerea pierderilor de neutroni din zona activ, poate fi executat din folii de plumb sau straturi din acelai material care este utilizat ca moderator. Protecia biologic prezint straturi din beton armat cu adaosuri de fier sau bor, lingouri de font .a. n majoritatea rilor reactorul este amplasat ntr-o anvelop de oel cu o rezisten mecanic mare. n calitate de ageni termici (fluide de rcire) ai reactorului se utilizeaz :

85

- gaze CO2 , He, Ne; - ap natural sub presiune sau la fierbere, abur; - ap grea sub presiune sau la fierbere; - ageni organici, - metale Na, K. Gazele (i aburul) permit temperaturi mai mari, nu devin radioactive, dar necesit volume mari, ceea ce mrete gabaritele elementelor i cheltuielile de energie la vehicularea lor. Apa natural devine radioactiv, necesit presiuni mare pentru a fi meninut n stare lichid. Apa grea este costisitoare i are aciuni toxice puternice asupra organismului. Agenii organici se descompun sub influena radiaiei. Avantajul apelor i a substanelor organice constau n faptul c n reactoare pot ndeplini funciile i de agent termic i de moderator. Metalele sunt costisitoare, devin radioactive, necesit sisteme speciale de nclzire pentru a fi meninute n stare lichid, n contact cu aerul se aprind, n contact cu ap explodeaz. Ele se utilizeaz de obicei n reactoarele cu neutroni rapizi.
Tipurile reactoarelor mai rspndite n prezent sunt: filiera uraniu mbogit ap natural: PWR - reactor cu ap natural sub presiune(Pressurized Water Reactor); BWR - reactor fierbtor cu ap natural (Boiler Water Reactor); filiera uraniu natural ap grea: PHWR - reactor cu ap grea sub presiune (Pressurized Heavy Water Reactor), varianta canadian CANDU Canadian Deuterium Uranium; BHWR reactor fierbtor cu ap grea (Boiler Heavy Water Reactor); reactor rcit cu gaze GCR Gas Cooled grafited moderated Reactor; reactor reproductor (breeder): FBR Fast Breeder Reactor. Generatoarele de abur prezint schimbtoare de cldur tubulare (cu evi i manta). n cazul reactoarelor cu ageni de rcire lichizi (ap, metale topite) acetia circul printr-un sistem dezvoltat de evi amplasate n volumul de ap. Mantaua un cilindru situat vertical sau orizontal, este dotat n partea de sus - n volumul de abur, cu dispozitive de separare a picturilor. Temperaturile agenilor termici n reactoarele rcite cu gaze sau metale este de ordinul a 400...550 C . n generatoarele de abur aburul poate fi supranclzit. n reactoarele cu ap, la presiuni de 12...16 MPa, temperatura de ieire a agentului termic este de 280...320 C . n schimbtoarele de cldur ntre trepte i n generatorul de abur temperatura se reduce cu cte 40 C . n plus, n aceste reactoare nu-i posibil supranclzirea aburului. Astfel, parametrii aburului saturat la intrare n turbinele CNE cu reactoare de tip PWR, BWR, PHWR, BHWR sunt po= 4,5...6,5 MPa i respectiv to= 257...280 C . Acest factor are ca urmare: - valoarea redus a randamentului termic al ciclului centralei; - valori sczute ale randamentului relativ intern al turbinei din cauza umiditii sporite a aburului; - necesitatea instalaiilor de separare a picturilor i uscare a aburului; - debite mari volumetrice ale aburului prin turbin i, ca urmare, sporirea considerabil a dimensiunilor turbinei n particular i a instalaiei de turbine n general; - reducerea turaiei turbinei de la 3000 (3600) rot/min la 1500 (1800) rot/min i, ca urmare, schimbarea construciei turbogeneratorului.

86

6.2.3. PARTICULARITILE CNE Necesitatea asigurrii securitii funcionrii utilajului n condiiile pericolului radiaiei i complexitatea utilajului de baz (reactor, turbin) i a celui auxiliar (sistemelor de rcire, de ventilare, de tratare i stocare a deeurilor) solicit investiii specifice n CNE de 1,5...2,0 ori mai mari de ct n CTE pe combustibili organici cu turbine cu abur i de 3...6 ori - de ct n cele cu turbine cu gaze. Dac n preul de cost al energiei electrice produse la CTE investiiile au o pondere de 20...30 %, la CNE 60...70 %. Radioactivitatea i pericolul contaminrii radioactive cer un ir de msuri i pun probleme, unele din care nu sunt rezolvate pn n prezent: - nstrinri de teren sub zonele de protecie, - problema deeurilor radioactive, - problema casrii centralelor la care a expirat termenul de funcionare .a. n afar de pericolul polurii radioactive i nstrinrile de terenuri fertile CNE mai au i alte pri negative n impactul asupra mediului ambiant, sporite comparativ cu CTE cu turbine cu abur din cauza randamentului termic de 1,3...1,5 ori mai mic i cheltuielilor mai mari cu serviciile proprii: - poluarea termic local de cca. 1,5 ori mai mare, - consumul mare de ap de rcire. Dar, comparativ cu CTE pe combustibili organici, CNE au i avantaje indiscutabile: - nu polueaz aerul atmosferic cu gaze nocive i praf, - nu degaj gaze cu efect de ser. Ultimul factor poate fi decisiv pentru perspectivele energeticii nucleare. Schimbrile climaterice din ultimele decenii i chiar din ultimii ani, impactul lor economic i social, pe de o parte, i creterea solicitrilor de energie, pe de alt parte, impun utilizarea i dezvoltarea tehnologiilor energetice fr degajri de carbon.
6.2.4. IMPACTUL CENTRALELOR NUCLEARE ASUPRA MEDIULUI Cu toate masurile de precautie luate in proiectarea si operarea unei centrale nucleare ramane posibilitatea aparitiei unor deficiente sau a unor conditii care sa conduca la crearea unor situatii de urgenta. Pot avea loc astfel eliberari semnificative de material radioactiv sau expuneri ale lucratorilor sau populatiei ca urmare a unor incidente in operarea centralei sau in timpul transportului de materiale radioactive. Accidentul de la Cernobil a dat nastere unui curent de neincredere si ingrijorare fata de centralele nucleare. De aceea se incearca sa se informeze populatia cat mai corect in ceea ce priveste securitatea centralelor nucleare de tip CANDU. Atitudinea populatiei trebuie sa fie mai curand una de interes si de incredere decat de ingrijorare sau teama fata de centrala nucleara de la Cernavoda. Pana in prezent, centralele nucleare de tip CANDU nu au fost confruntate cu evenimente sau accidente care sa ameninte sanatatea si siguranta oamenilor. Cu toate ca aceste riscuri sunt minimizate prin faptul ca centrala este echipata cu sisteme de securitate proiectate sa previna si sa faca fata unor asemenea evenimente, pentru protectia populatiei si mediului au fost prevazute si pregatite o serie de masuri suplimentare. Printre ele se pot mentiona planificarea si pregatirea pentru situatii de urgenta, prevazuta de legislatia nationala in domeniu ca cerinta obligatorie pentru acordarea autorizatiei de exploatare a centralei nucleare. La CNE-PROD Cernavoda, pregatirea pentru situatii de urgenta este verificata si imbunatatita printr-un program complex de exercitii de urgenta.

87

Aceste exercitii se desfasoara trimestrial, cu fiecare echipa de tura de exploatare, anual, cu tot personalul de pe amplasament, sau odata la 3 ani prin exercitiile generale de urgenta, in care sunt implicate autoritatile publice cu responsabilitati in domeniu si populatia din zona ce se invecineaza cu CNE-PROD Cernavoda. Pentru informarea si pregatirea populatiei au fost distribuite gratuit brosuri cu informatii privind modul de actiune in situatii de urgenta. Producerea energiei nucleare nu conduce la eliberarea de gaze sau particule care produc ploi acide sau contribuie la smogul urban, ori la scderea stratului de ozon. Emisiile de gaze sunt neglijabile pentru intreg ciclul combustibil. O singura centrala nuclear de 1GWe elimin practiic emisiile de circa 1.75 milioane tone CO2 pe an provenite de la arderea crbunelui ntr-o centrala echivalent din punctul de vedere al puterii instalate (1.2 milioane tone n cazul centralelor pe petrol si 0.7 milioane tone n cazul celor pe gaze naturale). Totodat, o centrala nuclear elimin emisiile de SOx, NOx si de pulberi. Eficienta utilizrii resurselor este un indicator cheie al dezvoltarii durabile n sectorul energetic. Centralele nucleare operate n prezent extrag o energie pe unitatea de mas de 10000 mai mare dect n cazul combustibililor fosili sau al surselor regenerabile. O cantitate mic de material este extras, procesat, stocat si transportat pentru fiecare kWh produs si corespunztor volumul de deseuri va fi proportional mai mic. Pe de alt parte, uraniul, ca materie prim, are utilizri nesemnificative n alte domenii dect producerea de energie. Din punctul de vedere al rezervelor de uraniu trebuie amintit c, n prezent, consumul anual de uraniu este de circa 60 000 tone (uraniu natural). Rezervele economic exploatabile asigur, la consumul actual, circa 40 de ani de functionare a capacittilor existente. Resursele cunoscute extind aceast perioad la 70 de ani. Raportul rezerve/consum este similar pentru petrol si uraniu. Se poate aprecia, ns, c resursele care vor fi identificate pot fi importante. Se stie c uraniul este abundent n scoarta Pmntului si se estimeaz o rezerv pentru 250 de ani de consum actual. La aceast rezerv se adaug resursele aflate n oceane si mari. Distribuirea resurselor de uraniu este mult mai uniform n lume dect cea a resurselor clasice. Pe de alt parte, uraniul nu este singura resurs pentru energia nuclear. Reciclarea si ciclul toriului sunt alternative foarte serioase. Capacitatea de a fi reciclat este o caracteristic unic a combustibilului nuclear, spre deosebire de combustibilii fosili care, o dat arsi, se transform n cenus si gaze care sunt mprstiate in mediu. Ciclul folosit n mod predominant astzi este cel al 235U (reprezentnd 1% din uraniul natural). Baza de resurse poate fi extins cu aproximativ 30% prin reprocesarea combustibilului ars si reciclarea materialului fisil (dezvoltarea combustibilului MOX). Tehnologia a fost utilizat cu succes n Europa si este n curs de dezvoltare in Japonia. Conversia 238U n reactorii rapizi reproductori sau n alte tipuri de reactori avansati creste cantitatea de fisil disponibil cu un factor de aproximativ 60. Protectia radiologic este esentiala pentru a ne asigura c domeniul nuclear este compatibil cu dezvoltarea durabil. Cu toate c riscurile asociate radiatiilor au fost studiate temeinic, ctiva factori cresc nelinistea public. Sunt invizibile, nefamiliare, dificil de nteles, probabiliste n efect, ceea ce pentru public nseamn inceritudine. Pe de alt parte, instalatiile nucleare presupun complexitate tehnologic (ceea ce duce la o perceptie de periculozitate) si sunt controlate de institutii departe de experienta local. n aceast privint energia nuclear nu este, ns, unic.

88

Principiile protectiei radiologice (1. justificarea activittii; 2. limitarea ; 3. optimizarea) sunt n concordant cu obiectivele dezvoltrii durabile. Eficienta poate fi msurat prin intermediul nivelului curent si a tendintelor de scadere a emisiilor. Limitele recomandate de ICRP sunt de 1 mSv/an pentru public si 20 mSv/an pentru personalul din unittile nucleare. Aceste limite pot fi comparate cu doza medie obtinut din fondul natural, aproximativ 3 mSv/an. Populatia care locuieste n preajama centralelor nucleare ncaseaz o doza ntre 1 si 20 microSv/an, adic de 50-1000 ori mai mica dect limita anual recomandat de ICRP. Estimrile conservative pentru cele mai expuse persoane, locuind n vecintatea unitrtilor de reprocesare, dau valori ale dozei anuale ntre 200 si 500 microSv. Tendinta de scdere a dozelor colective pentru personalul din centralele nucleare este demonstrata prin faptul ca n 1999 valorile msurate au scazut la jumtate fata de 1987. Din punct de vedere social, perceptia public este afectat de cunoasterea sczut n privinta efectelor iradierii, de lipsa de ntelegere a balantei avantaje/dezavantaje, necunoasterea regimurilor de lucru si control etc. Pe aceast directie politicile de informare si educare a publicului sunt foarte importante. Echilibrul ntre caracterul siintific al riscurilor existente si dreptul democratic a cettenilor de a participa la decizii reprezint un element fr de care nu se poate obtine un grad de acceptabilitate bun. Problema unui accident nuclear afecteaz cel mai mult opinia public. Dac pentru situatile normale de functonare se poate demonstra, cu argumente teoretice si cu date experimentale c energia nuclear nu constituie un pericol pentru populatie si mediul inconjurtor, n cazul unui accident lucrurile sunt mult mai delicate. Ceea ce se poate arta prin modele este probabilitatea foarte mic a unui eveniment major. Totodat, msurile care sunt luate n toate fazele de proiectare, constructie si operare a unei instalatii nucleare sunt gndite pentru a limita la maximum consecintele unui accident. Cu toate acestea un accident nuclear are, n mod clar, consecinte care nu sunt limitate la zona instalatiei nucleare n cauz. Accidentul de la Cernobl a evidentiat practic consecinte nelocale si pe termen lung. Combinnd acest efect cu inceritudinile n efectele biologice si cu o informare cu puternic ncrctur emotional se obtine o ngrijorare public crescut. n cadrul unui reactor nuclear principiul protectiei n adncime reprezint fundamentul conceptiei de asigurare a securittii nucleare. Cinci bariere succesive sunt gndite n oprirea propagarii materialului radioactiv. Un numr important de sisteme sunt proiectate pentru a controla, limita si proteja centrala incluznd caracteristici pasive, active sau stand-by, ntr-o modalitate multi-redundant. n trile OECD riscul estimat pentru un accident de distrugere a zonei active este de 10-4 per an-central. tinnd cont de sistemul de anvelopare si de msurtorile fcute, riscul unui accident care s afecteze semnificativ expunerea persoanelor care locuiesc n vecintatea centralei este de 10-5 pe an. Controlul activittilor nucleare este efectuat de organisme independente si este centrat pe asigurarea acelor conditii care mentin integriatea barierelor de securitate. n cazul nendeplinirii acestora nu se permite operarea reactorului. Dac din punctul de vedere al securitatii responsabilitatea primar revine firmei care opereaza centrala, corpul de control si reglementare este esential in activitatea de monitorizare a respectrii standardelor de securitate. El are autoritatea de a implementa msuri de securitate, incluzindca masur extrema nchiderea centralei. O alt problema este cea a angajarii populatiei intr-un proces de analiz a riscurilor si beneficiilor care apar in diverse activitti umane astfel nct s poat fi alocate optim resursele n sprijinul dezvoltrii durabile. Oamenii, de regul, se concentreaz cu mai mare atentie asupra evenimentelor cu probabilitate sczut+consecinte mari dect a celor cu frecventa mai mare, dar cu consecinte mai mici.

89

Din perspectiva dezvoltrii durabile, managementul deseurilor radioactive are ca obiectiv gestionarea, transportul si depozitarea ntr-un mod care s minimizeze impactul vtmtor asupra oamenilor si mediului n orice moment. Problema cea mai important este cea a deseurilor de viat lung. Totusi, acest element nu este caracteristic doar deseurilor radioactive. Alte deseuri toxice, cum ar fi metalele grele, rmn indefinit de mult n biosfer sau determin n termen scurt un impact asupra mediului cu efect pe termen lung. Deseurile care rezult din energia nuclear reprezint volume mici, de aproximativ 1% ft de volumul total al deseurilor toxice din trile cu industrie nuclear. Totodat deseurile radioactive pot fi izolate de biosfer la costuri rezonabile si cu tehnologii disponibile. Costurile managementului si depozitrii deseurilor nucleare reprezint doar cteva procente din costul total al electricitatii si se reflect in pretul platit de ctre consumator. 6.3 INSTALAII ELECTRICE 6.3.1. IMPACTUL INSTALAIILOR ELECTRICE ASUPRA MEDIULUI I ECOSISTEMELOR. Instalaiile electrice care distribuie energia electric sunt liniile electrice aeriene i subterane de inalt tensiune (110kV), de medie i joas tensiune (20 i 6 kV). Toate aceste linii electrice au un impact asupra habitatelor pe care le strbat: ap, sol, subsol i aezri umane. Pentru a reduce tensiunea de un nivel ridicat (110kV) la unul sczut (6 kV), pentru ca apoi s se ating nivelul de 220V, necesar funcionrii aparaturii sunt necesare staii electrice i posturi de transformare. Impactul staiilor electrice de 110kV pot avea efecte privind modificarea cadrului natural, poluare sonor, perturbaii comunicaii radio-TV, producerea / propagarea incendiilor, crearea de incompatibiliti estetice, emisii noxe, etc. Tocmai de aceea, pentru ca mediul natural s sufere ct mai puine modificri , soluiile tehnice constructive adoptate sunt n msur s aduc un prejudiciu ct mai mic mediului. n cazul liniilor electrice aeriene se urmrete ca amplasarea lor s se realizeze lng drumuri, liniile sunt construite cu mai multe circuite, iar coronamentele stlpilor sunt optimizate astfel nct zgomotul i perturbaiile radio-TV s fie reduse la minim. Zonele de amplasare ale liniilor electrice sunt alese astfel nct s se evite pierderile de resurse ecologice. n vederea reducerii impactului vizual se aleg variante optime de traseu, tipuri corespunztoare de stlpi, iar vopsirea stlpilor metalici se realizeaz n culori ct mai puin contrastante cu mediul nconjurtor. La finalizarea lucrrilor se reface stratul vegetal care a fost distrus. n cazul staiilor de transformare, pentru a limita impacturile datorate de construcia i funcionarea acestora se urmresc: - utilizarea echipamentlor compacte, care necesit ct mai puine operaii de ntreinere, - amplasarea staiilor electrice n apropierea drumurilor, - folosirea dispozitivelor de atenuare a nivelului sonor pentru anumite echipamente - camuflajul instalaiilor cu perdele de arbori i arbuti, - vopsirea prilor construtive exterioare n culori necontarstante cu mediul - nscrierea n relieful natural al amplasamentului, iar gradul de ocupare al terenului s fie ct mai mic, - folosirea materialelor incombustibile sau greu combustibile, construirea pereilor anti foc,

90

utilizarea instalaiilor de semnalizare i stins incendii, amenajri speciale pentru anumite echipamente i folosirea materialelor absorbante pentru a se mpiedica poluarea solului / subsolului cu ulei electroizolant.

n cadrul societii SC Electrica SA n ultimii 3 ani s-au realizat analize de sol, de zgomot, pentru ape potabile i uzate cu firme specializate, iar rezultatele acestor analize au fost conforme cu legislaia nedepindu-se limitele legale. Pentru personalul care deservete instalaiile electrice ale organizaiei s-au luat toate masurile tehnico-organizatorice necesare diminurii pn la valori nepericuloase ale cmpului electromagnetic n ceea ce privete sntatea omului. In urma studiilor sistematice efectuate in diverse tari, s-a ajuns la concluzia ca efectele biologice ale campului electric generat de instalatiile de inalta tensiune prezinta o semnificatie patologica. In studiile efectuate pana in prezent s-au examinat aspecte complementare referitoare la personalul de exploatare din statiile electrice ce poate fi afectat de probleme ce intra sub incidenta compatibilitatii electromagnetice. n urma acestor studii, s-au putut identifica remedii pentru problemele majore si n acest domeniu. Majoritatea efectelor suparatoare relatate n decursul timpului s-au referit la tensiunile si curentii indusi n structuri metalice sau obiecte ce nu sunt prevazute cu legaturi galvanice ferme la borne de referinta (pamnt). Pentru statiile si liniile electrice aeriene functionnd la nalta tensiune, descarcarea corona conduce si ea la generarea de zgomot acustic sau electromagnetic, ce afecteaza activitatea publica din zonele nvecinate. De un numar de ani se constata o crescnda ngrijorare publica referitoare la posibilele efecte negative ale cmpurilor electrice si magnetice, de nivel redus si de frecventa joasa, asupra starii generale de sanatate a personalului de specialitate sau a celui rezidential, aflat n imediata vecinatate a surselor unor astfel de cmpuri. n ultimul timp apar nsa si temeri ce se nscriu n domeniul compatibilitatii electromagnetice si se refera la posibilele interferente n functionarea corecta a unor sisteme de protectie sau a tehnicii de calcul numeric, generate eventual de proximitatea instalatiilor electrice de frecventa industriala. n principiu sunt vizate n special cmpul electric si cel magnetic, de frecvente cuprinse ntre 0 Hz (instalatiile de tensiune continua) si 30 kHz, cu intensitati n aer de pna la 20 kV/m, respectiv 50 mT. n ceea ce priveste radiatia electromagnetica de frecvente nalte (300 kHz 300 GHz) aceasta cstiga din nou n interes din cauza evolutiei spectaculoase a aplicatiilor tehnice ale microundelor, n particular radiotelefonia. Studiile acestui fenomen se ncadreaza n domeniul larg al bioelectromagnetismului si se desfasoara n domeniul epidemiologiei, al studiilor de laborator si al dozimetriei. La niveluri de expunere reduse si n absenta efectelor termice, s-au observat unele efecte n laborator. n prezent activitatile de cercetare sunt concentrate n directia reproducerii independente a acestor prime concluzii. Deocamdata nu au putut fi identificate riscuri asupra sanatatii, pentru cazurile n care expunerea nu conduce si la efecte termice n organismul iradiat. n domeniul frecventelor nalte motorul cercetarii se afla n prezent la nivelul telefoanelor portabile, respectiv al efectului cmpului radiat de acestea n imediata vecinatate a creierului uman. n anii 1990, ca raspuns la problemele din ce n ce mai frecvent prezente n massmedia, dar si n literatura de specialitate, n numeroase tari au fost declansate studii sistematice cu scopul recenzarii tuturor datelor disponibile referitoare la influenta cmpului electromagnetic de joasa frecventa asupra structurilor biologice, precum si a eventualelor

91

corelatii ntre starea de sanatate a personalului expus radiatiilor electromagnetice si doza acestor radiatii. O atentie deosebita este acordata cmpului electromagnetic de joasa frecventa, generat de retelele de nalta tensiune de transport si distributie a energiei electrice, de retelele electrice de distributie interioara, de aparatele electrice de joasa tensiune si de terminalele video. A rezultat un mare numar de rapoarte, elaborate de organizatii independente, cum ar fi, de exemplu, US Environmental Protection Agency (USEPA), World Health Organisation (WHO), National Radiological Protection Board (NRPB) si International Radiological Protection Association (IRPA). Recent s-au nregistrat ngrijorari referitoare la posibilul efect negativ asupra sanatatii persoanelor ce activeaza n zone de cmp electric si magnetic generate de instalatiile electrice (chiar si de cele de joasa tensiune). Aspectele principale din acest punct de vedere sunt legate de ionii si ozonul rezultat din descarcarea corona. Unele rapoarte referitoare la fenomenele de natura electrica implicate si la eventualele lor consecinte au sporit si mai mult sensibilitatea personalului de exploatare din statiile electrice, dar si pe cea a specialistilor, care nu au putut reproduce, nsa, prin studii sistematice, efectele reclamate. Concluzia generala a fost, de fiecare data, ca nu se poate stabili cu precizie o influenta definitorie, clara, a expunerii la radiatiile cmpului electromagnetic de joasa frecventa asupra ratei anumitor afectiuni (cancerigene, n special). n prezent interesul major este concentrat asupra cmpului magnetic generat de instalatiile electrice, desi cmpul electric si cel magnetic sunt simultan prezente n zona ocupata de aceste instalaii. In articolul de fata se vor prezenta masuratorile de camp electric si magnetic cele mai deosebite din 3 statii Traneselectrica : Darste Brasov, Lacu Sarat Braila si Bradu Arges precum si starea de sanatate a salariatilor din aceste statii electrice in decursul a doi ani de zile. Valori maxime ale intensitatii campului electric si a campului magnetic Examinnd rezultatele experimentale nregistrate n cele 3 statii ale CN TRANSELECTRICA S.A, s-au identificat valorile maximale, la nivelul statiilor individuale, prezentate n tabelul urmtor.
Valori maxime ale intensitatii cmpului electric si a cmpului magnetic n staiile electrice ale S.C. TRANSELECTRICA S. A. (Monitorizare in anii 2001-2003) Nr. Denumirea statie statiei electrice 1 Drste 2 Lacu Sarat 3 Bradu Tensiuni 400 kV/ 110 kV 400 kV/220 kV / 110 kV 400 kV/220 kV/110 kV E kV/m 22,44 20,83 18.74 B T 11,39 20,1 19,73 Observatii La nivelul capacului, cu capacul deschis si celula sub tensiune

Datorita efectuarii masuratorior in alt regim de functionare si a posibilitatii de masurare in zone de lucru cu scoatere de sub tensiune, determinarile privind intensitatea campului electric s-au axat atat pe repetarea masuratorilor in anumite puncte de interes din statia electrica de 400 kV, cat si pe identificarea factorilor de risc privind personalul aflat in timpul programului de lucru. S-au constatat valori foarte reduse ale intensitatii campului electric in cele patru obiective in care s-au executat masuratori, inclusive pe platforma de lucru la inaltime din zona de lucru de la AT-uri. Se poate afirma, atat pe baza acestor determinari, cat si a celor efectuate in alte statii electrice, in conditii similare, ca cele patru puncte de lucru:

92

lucrri revizie autotransformator (la sol, in perimetrul zonei de lucru) separator cupla transfer MOP cupla transfer, cu capacul deschis (la nivelul de tensiune 220 kV) nu prezinta riscuri biologic, indiferent de durata de stationare, valorile fiind mult sub limita de 10 kV/m.

6.3.2. POLUAREA VIZUAL GENERAT DE STAIILE DE TRANSFORMARE I CONEXIUNE

Din punct de vedere constructiv, posturile electrice de transformare sunt de trei feluri: subterane, supraterane si aeriene.

Posturile de transformare subterane nu ridica probleme sub aspectul poluarii vizuale a mediului inconjurator. Posturile de transformare supraterane pot fi inglobate in constructiile pe care le deservesc (industriale, blocuri de locuinta etc.) fiind insa si in cazuri in care ele trebuie executate in constructii independente, ceea ce diminueaza din estetica peisajului prin aspectul mai putin placut al acestora, ocuparea terenurilor, nearmonizarea lor arhitecturala cu zona in care se amplaseaza.
Pentru aceste cazuri, una din solutiile cel mai des utilizate in ultima vreme este miniaturizarea posturilor de transformare, asigurandu-se prin aceasta dimensiuni cat mai mici ale constructiei. La aceasta solutie s-a ajuns ca urmare a progreselor facute in tehnologia de fabricare a echipamentelor electrice, unde aerul care forma spatiul dielectric dintre faze a fost inlocuit cu alte materiale cu caracteristici electroizolante mai favorabile. De asemenea, exista preocupari privind realizarea unor constructii cu aspect placut sau care se incadreaza in mediul inconjrator.

Posturile de transformare aeriene sunt construite pe stalpi din lemn sau din beton, de dimensiuni mari, aspectul nefiind estetic. Intreg echipamentul postului de transformare nu este intotdeauna bine finisat. S-au cautat continuu solutii pentru ameliorarea estetica a posturilor de transformare aeriene.
Astfel, de la posturi de transformare pe doi stalpi si cu balustrada pentru sustinerea transformatorului s-a trecut la posturi de transformare pe un singur stalp, iar in ultima vreme s-a renuntat si la balustrada pentru transformator, odata cu aparitia transformatoarelor etanse care pot fi agatate. Statiile de tip exterior, indiferent de faptul ca echipamentul de comutatie primara si transformatoarele de masurare sunt plasate la sol sau la semiinaltime pe cadre, prin caracterul lor industrial, polueaza estetic peisajul. Pot fi luate in consideratie trei solutii, care amelioreaza aceasta situatie: - mascarea statiilor de transformare de tip exterior prin plantatii de pomi in imediata vecinatate a exteriorului gardului statiei; - amplasarea statiilor electrice in intregime in interiorul constructiilor (statii de tip interior) si la care aerul ramane in continuare mediul electroizolant intre elementele aflate sub tensiune; aceste instalatii ocupa insa volume de constructii relativ mari; - utilizarea tehnologiei instalatiilor capsulate, in care mediul electroizolant este hexaflorura de sulf; instalatia capsulata cuprinde atat barele si conexiunile, cat si aparatajul de comutatie primara; instalatiile de acest tip ocupa un spatiu relativ redus insa costurile ridicate limiteaza inca larga lor implementare in reteaua electrica urbana.

93

O situatie deosebita, pentru aspectul estetic al peisajului este data de intrarile si respectiv iesirile liniilor electrice aeriene din statiile de transformare. In fata statiei se formeaza o aglomerare de linii aeriene de diferite tipuri constructive, aparute in etapele de dezvoltare ale statiei. In cazul instalatiilor de medie tensiune, o solutie posibila ar fi realizarea iesirilor prin linii in cablu subteran. La liniile electrice de inalta tensiune situatia este mai complicata, atat ca latime a culoarelor cat si ca estetica a lor. Solutia care ocupa cel mai putin spatiu si asigura o estetica acceptabila este aceea a culoarului unic format din cadre metalice care se construiesc odata cu statia de transformare pentru numarul final de circuite prevazut.

6.3.3. POLUAREA SONOR

Poluarea sonor genereaza multiple efecte asupra organismului, in functie de trei parametri: intensitate (tarie), inaltime (frecventa) si durata. Poluarea sonora produsa de centralele si retelele electrice poate sa aiba caracter intermitent sau permanent. Depasirea unor anumite valori poate deveni nociva pentru om. Nocivitatea zgomotelor are consecinte diverse, pornind de la generarea unui sentiment de frica mergand dupa caz pana la pierderea totala sau partiala a auzului. Nivelul de zgomot depinde de intensitatea si de frecventa lui, fiind divers in centralele si retele electrice, atat ca natura (mecanica, electrica, magnetica, electrodinamica, termica), precum si ca durata (permanent, intermitent). In unele cazuri, un acelasi utilaj produce componente de natura diferita. Motoarele electrice de exemplu, determina atat vibratii ale circuitului magnetic cat si zgomote aerodinamice, iar ventilatoarele dau nastere la zgomote de natura aerodinamica peste care se suprapune si o componenta mecanica. Zgomote cu caracter intermitent sunt produse in centralele si retelele electrice de catre echipamente in unele etape ale functionarii lor. Conectarea si deconectarea unui intreruptor de medie sau inalta tensiune, ca si a unui contactor electric, sunt insotite intotdeauna si de zgomote puternice. Zgomote cu caracter permanent se produc in centralele si retelele electrice pe toata durata functionarii instalatiilor. Liniile electrice aeriene de inalta si foarte inalta tensiune sunt insotite in functionarea lor de un zgomot specific determinat de descarcarea corona (descarcari electrice incomplete in jurul conductoarelor sub tensiune). Ca orice descarcare electrica, acest fenomen este insotit de zgomote si de emisie de lumina. Sub liniile aeriene de 220 kV si 400 kV, ca si in statiile de transformare cu aceleasi tensiuni, se aud zgomote specifice, iar in unele cazuri noaptea, se observa si efectul luminos al fenomenului. Descarcarea corona determina un zgomot a carui intensitate depinde de raza conductorului (cu cat conductorul este de raza mai mica cu atat fenomenul corona este mai accentuat), de numarul de conductoare din fascicul si de umiditatea atmosferica. Nivelul zgomotului audibil calculat variaza intre (40...60) dB (raportat la 20 mP), in functie de tensiunea liniei electrice, de numarul de conductoare pe faza, de sectiunea conductoarelor, conditiile meteorologice si distanta fata de faza exterioara a liniei electrice. In S.U.A. se considera ca limita maxima admisibila a zgomotului audibil este de (50...60) dB masurat la 15 m departare de faza exterioara a liniei electrice si sub ploaie puternica. Transformatoarele de putere si autotransformatoarele genereaza zgomote, compuse dintr-un ton fundamental de 100 Hz si armonice ale acestuia, repartizate in functie de tipul si caracteristicile echipamentului. Aceste armonici scad cu frecventa. Zgomotul se datoreaza vibratiilor miezului magnetic si infasurarilor care se transmit prin uleiul electroizolant si cuva.

94

Zgomote cu caracter intermitent sunt date si de ventilatoarele de aer, care servesc la racirea transformatoarelor atunci cand acestea sunt in functiune.

6.3.4. POLUAREA ELECTROMAGNETIC Descrcarea corona care apare in instalatiile de inalta si foarte inalta tensiune este insotita de aparitia de o succesiune de impulsuri de curent de scurta durata. Propagarea acestor curenti determina, in jurul circuitelor parcurse, aparitia de campuri electromagnetice perturbatoare, de frecventa si amplitudine diferite, si care conduc la distorsionarea semnalelor utile ale emisiilor radio si televiziune. Poluarea electromagnetica este specifica instalatiilor cu tensiunea nominala peste 220 kV si prezinta o importanta deosebita odata cu extinderea comunicatiilor in domeniul frecventelor inlate si foarte inalte. Perturbatiile de inalta frecventa determinate de descarcarea corona se manifesta atat in instalatiile radio care functioneaza, in general, in banda de frecventa de (0,5...1,6) MHz, cat si in cele de televiziune (24...216) MHz si de telefonie de inalta frecventa prin curenti purtatori [2].
Perturbatiile in domeniul radiofrecventa depind de: gradientul de tensiune superficial al conductorului, de numarul si dimensiunile conductoarelor din fascicul, de distanta receptorului radio fata de linia electrica de inalta tensiune si de conditiile meteorologice. Pe timp frumos, nivelul perturbatiilor radio, in cazul liniilor cu tensiunea nominala de 400 kV poate atinge 50 dB (la 20 m de axul liniei si raportat la 1 mV/m); pe timp de ploaie nivelul perturbator poate atinge 70 dB. Perturbatii ale emisiunilor de televiziune sunt determinate de doi factori - perturbatii pasive, datorate prezentei instalatiilor electrice si reflexiilor semnalului util determinate de acestea (aparitia imaginilor fantoma); - perturbatii active, datorate distorsionarii semnalului util de catre campul perturbator de inalta frecventa determinat de descarcarea corona.

Perturbatiile electromagnetice, de inalta frecventa, determinate de descarcarea corona cresc odata cu intensitatea ploii si se manifesta mai ales, in zone cu intensitati slabe ale semnalului TV, ca si in cazul unei montari nefavorabile a antenei de receptie. Se poate ajunge la nivele perturbatoare de (40...70) dB, la o frecventa de 75 MHz.
Prezenta descarcarii corona in instalatiile de inalta tensiune conduce si la pierderi de energie electrica, care sunt dependente de o serie de factori constanti (tipul stalpului, sectiunea conductorului fascicular, distanta dintre conductoarele unui fascicul si distanta dintre faze) si factori variabili (tensiunea de serviciu a liniei electrice, conditiile meteorologice, starea suprafetei conductoare, clemelor si armaturilor, tipul si gradul de poluare al izolatoarelor). Pierderile prin descarcarea corona nu depind de puterea transmisa in instalatie si reprezinta cateva procente din capacitatea de transport a liniei.

6.3.5. POLUAREA PSIHIC GENERAT DE RISCURI DE ACCIDENTE Poluarea psihic rezida n sentimentul de teama pe care-l provoac instalaiile electrice asupra factorului uman. Acest sentiment este valabil si pentru personalul instruit care lucreaza in statiile de transformare, de conexiuni, care manifesta teama cu caracter temporar (la declansarile intempestive ale intrerupatoarelor aflate in imediata apropiere) sau cu caracter permanent (teama pe care o inspira efectele presupuse ale campului electric si magnetic asupra starii de sanatate).

95

Influenta campului electric produs de catre instalatiile electrice asupra organismelor vii formeaza obiectul unor cercetari din ce in ce mai ample si mai profunde, odata cu cresterea tensiunilor utilizate in retelele electrice. Din masuratorile efectuate a rezultat ca, la o linie electrica aeriana cu tensiunea nominala de 400 kV cu dublu circuit, campul electric are valori de pana la 15 kV/m. Pentru o linie aeriana cu tensiunea nominala de 765 kV, valorile maxime masurate ale campului electric la sol pot depasi 15 kV/m. Valorile limita admise ale campului electric inca nu sunt complet definite; studiile efectuate au pus in evidenta fenomene de: oboseala, scaderea atentiei, slabiciune in membrele superioare, senzatii de ameteala, schimbarea ritmului de somn cu insomnii si treziri frecvente, in cazul persoanelor care lucreaza in zone cu campuri electrice intense. In prezent se considera faptul ca pentru valori sub 5 kV/m nu exista pericole pentru om, intre 5 kV/m si 25 kV/m trebuie sa se limiteze timpul de lucru in camp electric, iar peste 25 kV/m nu se poate lucra decat luand masuri speciale de protectie. Problemele legate de efectele campurilor magnetice asupra organismelor vii sunt in studiu, nefiind inca definite complet limitele admise si nici efectele concrete asupra factorului uman . Pericolele (riscurile) de accidente datorate curentului electric sunt in principal electrocutarile si arsurile. Electrocutarile sunt provocate de trecerea unui curent electric prin corpul omului, fie ca urmare a atingerii directe cu partea metalica a unei instalatii electrice aflate sub tensiune, fie indirect prin atingerea unor elemente metalice care au ajuns accidental sub tensiune (conturnari sau strapungeri ale elementele electroizolante, inductie). Curentul electric care trece prin corpul omenesc, in functie de frecventa si intensitatea lui, poate provoca efecte diferite. Astfel, un curent electric de 50 Hz cu o intensitate de pana la 0,9 mA este insensibil, intre (1,2...1,6) mA provoaca senzatii de furnicaturi, intre (8...9,5) mA dureri de brate, iar la 15 mA desprinderea omului de elementul aflat sub tensiune nu se mai poate face cu forte proprii. Aceste fenomene au condus la concluzia ca pentru a nu fi periculos, curentul electric prin om nu trebuie sa depaseasca 10 mA. In curent continuu aceasta limita este de 50 mA. In curent alternativ, la valori mai mari de 10 mA, in functie de durata de trecere a curentului electric, organismul viu este lezat, cele mai grav afectate fiind inima si sistemul nervos. Se poate produce moarte prin electrocutare, caz destul de des intalnit in instalatiile energetice. Arsurile generate de efectul termic al arcului electric asupra organismului viu sunt, in general, mai grave dect arsurile provocate de alte cauze. Arcul electric comporta temperaturi inalte si totodata poate determina transferul pe suprafaa corpului uman de metale topite.

96

TESTE DE AUTOEVALUARE (raspunsurile boldate sunt bune) 1. Obtinerea pastei de hartie se realizeaza prin tratament termic cu abur la 6 atm. si: a). 140 0C b). 170 0C c). 200 0C 2. Solutiile reziduale rezultate la producerea celulozei se neutralizeaza cu: a). lapte de var b). carbonat de calciu c). lapte de var si carbonat de calciu 3. Volumul de apa reziduala obtinut pentru producerea unui kg de hartie este de: a). 100200 l b). 200...300 l c). 300400 l 4. In procesul de fabricare al hartiei, metalele grele sunt datorate prezentei : a). bioxidului de titan b). hidroxidului de sodiu c). coroziunii 5. Turbiditatea apei evacuate in procesul de fabricatie al hartiei inflenteaza fauna acvatica la valori mai mari de: a). 25 mg/l b). 30 mg/l c). 35 mg/l 6. In procesul obtinerii clincherului pentru ciment, sunt amestecate: a). calcar si argila b). cenusa de pirita si calcar c). calcar, argila si cenusa de pirita 7. Procesul de clincherizare se realizeaza la temperaturi de: a). 1250 0C b). 1450 0C c). 1650 0C 8. Cea mai putin poluanta metoda de obtinere a cimentului este: a). metoda umeda b). metoda semiumeda c). metoda uscata

9. In procesul obtinerii varului se degaja a). CO b). CO2 10. Placile glazurate de faianta sunt tratate termic timp de a). 50..55 min. b). 55..60 min c). 60..70 min 11. In procesul de albire al matasii se folosesc: a). substante oxidante b). substante reducatoare c). substante acide 12. Apa utilizata in industria textila trebuie sa aiba un continut de calciu si magneziu: a). > 60 mg/l b). 60 mg/l c). < 60 mg/l 13. In finisarea produselor textile se foloseste abur de: a). 1..3 bar b). 3..6 bar c). 6..10 bar 14. Emulgatorul utilizat in producerea bitumului are un continut de azot aminic de: a). 4..8 % b). 8..12% c). 12..16% 15. In zona de reducerea a furnalului temperatura este de: a). 8001200 0C b). 6001000 0C c). 7001100 0C 16. In zona de carburare a furnalului temperatura este de: a). 12001800 0C b). 10001600 0C c). 800 1400 0C 17. In creuzetul furnalului temperatura este de: a). 2000 0C b). 1800 0C c). 1600 0C

18. In gazul de furnal se gaseste praf in urmatoarea concentratie: a). 120 g/Nm3 b). 130 g/Nm3 c). 140 g/Nm3 19. Cuprul brut contine : a). maxim 20% impuritati b). maxim 30% impuritati c). maxim 40% impuritati 20. Concentrarea materialelor se realizeaza prin; a). macinare b). spalare c). flotatie 21. Ce puct de topire are faialita? a). 8001000 0C b). 10001200 0C c). 12001400 0C 22. Pentru arderea cocsului se utilizeaza aer: a). 1..3 Nm3/kg fonta b). 2..4 Nm3/kg fonta c). 3..5 Nm3/kg fonta 23. Cldura se asigura in Romania in centralele termoelectrice in proportie de: a). 35 % b). 40 % c). 45 % 24.Oxizii de sulf rezulta la arderea: a). carbunilor b). gazelor naturale c). pacurei 24. Oxizii de azot se diminueaza prin: a). cresterea raportului de aer b). scaderea raportului de aer 25. Utilizarea cogenerarii conduce la a). reducerea poluarii b). cresterea poluariii

26. Ecotaxa pe carbon area caracteristici a). cantitative b). calitative 27. Combustibilii nuclearicei mai utilizati la fisiune nucleara sunt: a). U235 b). U238 c). U236 28. Barele de reglare a puterii reactorului: a). reflecta neutronii b). absorb neutronii 29. Utilizarea centralelor nucleare conduce la: a). cresterea efectului de sera b). scaderea efectului de sera 30. Apa intr-o centrala nuclearo-electrica este un bun: a). moderator b). agent de racire