Вы находитесь на странице: 1из 20

Celula

Celula este unitatea structural funcional i genetic a materiei vii,capabil s-i duc viata independent i interdependent.Cel care a introdus pentru prima oar noiunea de celul a fost Robert Hooke n anul 1665. Mult mai trziu,o dat cu perfecionarea microscopului optic,a devenit posibil i studiul a ctorva componete celulare precum:membrana,citoplasma,nucleul,vacuolele,etc. Structura celulei plantelor,adic celula vegetal,a fost descris de ctre M. Schleiden n 1838,i mai apoi a fost descris i celula animal de ctre T.Schwann n 1839.Dup puin timp a luat natere teoria celular,care susine,n principal,c toate plantele i animalele sunt alctuite din celele nucleate. Proprieti fizice ale celulei: Celulele au diferite forme.Acestea pot fi sferive,ovale,cilindrice,prismatice,stelate,cubice,fusiforme, fusi- forme,poliedrice,etc. Dimensiunile celulelor-majoritatea celulelor nu se observ cu ochiul liber.Dimensiunea medie a celulelor fiind de 10-100milimicroni. Celulele se mpart, dup absena sau prezena unui nucleu individualizat n celule procariote i eucariote . Celulele procariote nu au nucleul individualizat,delimitat de citoplasm printr-o membran, ci doar o mas nuclear numit nucleotid.Aceste celule sunt unitatea structural a bacteriei. Celulele eucariote au nucleul bine individualizat ,delimitat de o membran.Aceste celule sunt cele vegetale sau animale. Celula are o stare de sol-gel,avnd permeabilitate selectiv. Proprieti chimice ale celulei: n compoziia chimic a celulei se gsesc peste 60 de elmente.Aceste elemte se mpart n dou categorii. a)microelemente-fier,zinc,mangan,magneziu,sodiu,potasiu b)macroelementecarbon,hidrogen,oxigen,sulf,fosfor Substanele chimice pot fi,la rndul lor,mprite n dou categorii. a)organice-proteinele-substane complexe cu rol n construirea structurilor care compun organismul. Au rol plastic.*Proteine cu rol special-enzimele-care se comport precum nite catalizatori cu rol n grbirea reaciilor biochimice. -glucidele-substane care prin descompunere dau o mare cantitate de enrgie.Rol energetic. -lipidele-substane cu rol mixt,care formeaz esutul adipos. -acizii nucleici-adn-ul-cu rol n stocarea i transmiterea infirmaiilor genetice. b)anorganice-apa-care ocup 60% din citoplasm.Are rol de solvent,permind desfurarea reaciilor biochimice. Structura celulei: La microscopul electronic se poate observa ultrastructura celulei: -constitueni celulari care sunt protoplasmatici(vii) i neprotoplasmatici(nevii). a)cei protoplasmatici sunt -membrana celular-se gsete la exteriorul citoplasmei,avnd un strat dublu de fosfolipide.Are rol de protecie i mediaz schimburile de substane ntre celul i mediu,avnd permeabilitate selectiv. Citoplasma-este substana fundamental.Este de dou tipurifundamental(nestructurat) i structurat,adic organitele citoplasmatice. Reticulul endoplasmatic(R.E)este o reea de canalicule ramificate,care face legtura dintre membrana plasmatic i membrana nucleului.Are aspect rugos(R.E.R) sau aspect neted (R.E.N).n interiorul acestor canalicule se afl o substan n continu micare,reticulul avnd rolul unui aparat circulator intracelular,dar i un rol mecanic. Mitocondriile sunt aezate,de obicei,n jurul nucleului,fiind mai numeroase n celulele cu activitate intens.Au rol n respiraia celular i sunt considerate ''uzinele enegetice'' a celulei n care are loc oxidarea substanelor organice ,cu eliberare de energie.Aceast energie este nmagazinat n moleculele de acid adenozintrifosforic(ATP),sintetizate prin fosfolirarea acidului adenoyin-difosforic(ADP) sub aciunea unei enzime,localizat pe cristele mitocondriale. Aparatul Golgi este aezat tot n aproprierea nucleului.El este format din nite cisterne plate n form de disc,dilatate la capete i nconjurate de vezicule.Are rol secretor,fiind deyvoltat mai ales n celulele secretoare.Este implicat i n formarea

membranei celulare. Ribozomii au fost descoperii de savantul american de origine romn GEORGE Emil PALADE. Ribozomii sunt sferici,liberi sau ataai de reticulul endoplasmatic.Conin ARN,proteine i au rol n sinteza proteinelor. Lizozomii sunt corpusculi foarte mici care stocheaz peste 40 de enzime digestive.Cnd membrana lor impermeabil se rupe,enzimele sunt puse n libertate i devin active.Au rol n digestia celular i sunt cosiderai ,,mturtori" ai celulelor.Lizozomii se gsesc n numr mare n leucocite i n celulele mbtrnite. NUCLEUL are o form sferic situat n centrul celulei la celulele tinere i n lateral la cele senescente.Nucleul este delimitat de o membran dubl a)extern(prezint pori) i b)intern.prin pori se realizeaz schimbul de substane dintre nucleu i citoplasm.n interiorul acestei membranese gsete nucleoplasma,care conine acizii nucleici.ARN+ADN formeaz cromozomii.Se afl i 1-2 nucleoli sferici. Centrozomul sau centrul celular se ntlnete la mjoritatea celulelor.Este absent la celulele nervoase sau la hematii.Prezint 1-2 centrioli.Are rol n diviziunea celular.Iniiaz aparatul de diviziune. Incluziunile sunt produi rezultai din activitatea metabolic a celulei. CONSTITUENI CELULARI SPECIFICI PLANTELOR Acetia sunt:plastidele,vacuolele i peretele celualar. Plastidele sunt sferice sau ovale cu rol n nutriie.Se cunosc trei tipuri: a) cloroplastele care conin clorofil i au rol n fotosintez. b)cromoplastele care conin pigmeni care dau culoarea petalelor,florilor,etc. c)leucoplastele care sunt incolore i au rol n sinteza i depozitarea unor substane . Vacuolele sunt vezicule pline cu suc vacuolar.Se gsesc i n celulele animale,dar sunt mici i au caracter temporar.Poziia vacuoleor,forma i numrul lor sunt determinate de vrsta i tipul de celul. Peretele celular este specific celulelor plantelor, bacteriilor i ciupercilor.El se formeaz cu participa- rea membranei plasmatice, fiind alctuit din molecule lungi de celuloz grupate n mnunchiuri, nglobate ntr-o matrice format din peticin i hemiceluloz.Peretele celular este o important cale de transport,fiind permeabil pentru ap sau alte substane solubile. FUNCIILE CELULEI Metabolismul celular constituie totalitatea transformrilor care au loc n celul,n urma schimbului de materie i energie cu mediul.Raportul dintre cele dou procese ale metabolismului,asimilaia i dezasimila- ia,se schimb permanent. Excitabilitatea este rspunsul specific dat de celul la aciunea diferiilor factori din mediu. Micarea presupune deplasarea activ a unor constitueni celulari. Semipermeabilitatea este nsuirea membranei plasmatice de a fi permeabil pentru ap sau pentru alte substane solubile.

Digestia la mamifere
Eseu: Digestia la mamifere Enumerarea organelor tubului digestiv: Cavitatea bucal, faringe, esofag, stomac, intestin subire, intestin gros. Tipuri de transformri suferite de alimente n cavitatea bucal: -mecanice (mrunire); -fizice (dizolvare, umectare cu ajutorul salivei); -chimice (descompunerea amidonului copt sub aciunea amilazei salivare n dextrine i maltroz). Localizarea pancreasului: -pancreasul este situat sub stomac. Enzimele coninute de sucul pancreatic: -enzime lipolitice: lipaz pancreatic; -enzime glicolitice/amilolitice: amilaza pancreatic. Corespondene ntre particularitile tipurilor de dini i modul de hrnire al mamiferelor: -incisivii -taie hrana, funcioneaz prin forfecare; la roztoare sunt foarte dezvoltai i au cretere continu; -caninii -sfie hrana; la carnivore sunt mari i la nchiderea gurii, trec unul pe lng altul servind la reinerea przii; -premolarii i molarii -mrtunesc hrana; la roztoare i erbivore au zimi i funcioneaz prin pilire; la carnivore au creste nalte i funcioneaz prin forfecare; la omnivore au relief rotunjit i funcioneaz prin strivire. Corelaia ntre regimul alimentar la om i litiaza urinar: -un regim alimentar bogat n carne va acidifia urina i va favoriza precipitarea acidului uric; -un regim alimentar bogat n lapte i vegetale va alcaliniza urina i va favoriza precipitarea carbonailor i fosfailor; -un regim alimentar bogat n dulciuri i cartofi favorizeaz precipitarea oxalailor.

Excretia - proces necesar in realizarea functiei de nutritie


Eseu: Excreia - proces necesar n realizarea funciei de nutriie Excreia este procesul prin care se elimin din organism produi finali de metabolism (amoniac, uree, acid uric), ap, sruri minerale, precum i diferite substane ajunse incidental n organism, ca medicamentele, substanele aflate n exces, neutilizabile sau cu aciune toxic. Transpiraia reprezint eliminarea vaporilor de ap la plante; se produce mai ales n frunze; este necesar deoarce: determin ascensiunea sevei brute, limiteaz supranclzirea plantei, asigur schimbul de gaze necesar fotosintezei i respiraiei pentru c implic meninerea ostiolelor deschise. Sistemul excretor la mamifere este format din: rinichi (zona cortical granular la exterior i zona medular la interior cu piramidele renale); ci urinare extrarenale -retere, vezica urinar i uretra. Nefronul: este unitatea morfologic structural i funcional a rinichiului. Este alctuit din: corpusculul Malpighi (glomerul + capsula Bowman) i tub urinifer (tub contort proximal + ansa Henle + tub contort distal). Funcia este de a forma urina; aceasta se formeaz prin procesul de ultrafiltrare glomerular prin procese de reabsorbie i secreie tubular. Litiaza renal este o afeciune a sistemuli excretor la om: -cauze: tuburri n metabolismul apei i al mineralelor, avitaminoza, hiperparatiroidism, tipul de alimentaie; -simptome: formarea de calculi care provoac leziuni ale cilor urinare, hemoragii, febr, greuri matinale, vrsturi, durere.

Fotosinteza

Viata plantelor este legata de circulaia sevei brute si a celei elaborate. Apa cu srurile minerale sunt absorbite de ctre rdcinile plantei si circula prin planta sub forma de seva bruta. Absorbia apei si a srurilor minerale are loc aproape exclusiv prin vrful rdcinilor, in zona periorilor absorbani. Ea se realizeaz printr-un mecanism pasiv si unul activ. Mecanismul pasiv se datoreaz transpiraiei de la nivelul frunzelor. Aceasta creeaz o fora de suctiune ce se transmite de-a lungul vaselor lemnoase din nervurile frunzelor, din tulpina si rdcina pana la periorii absorbani, care vor capta apa din sol. Mecanismul activ functioneaza la plantele bine aprovizionate cu apa si in condiii fiziologice normale, cnd in rdcini se dezvolta o presiune pozitiva. Aceasta face ca apa sa fie absorbita de ctre rdcini si condusa prin tulpini pana la frunze. Cea mai mare cantitate de apa absorbita de planta se datoreste insa forei de suctiune. Cu cat transpiraia este mai intensa cu att fora de suctiune a frunzelor este mai mare si implicit si cantitatea de apa absorbita. Conducerea sevei brute in corpul plantelor se face att prin celule, cat si prin vasele lemnoase. Ea se realizeaz in mai multe etape:

conducerea centripeta, pe orizontala, de la suprafaa rdcinii prin parenchimul cortical pana la vasele lemnoase; transportul longitudinal prin vasele lemnoase, de la rdcini, pana in vrful tulpinii si al ramurilor, in frunze, flori si fructe; conducerea centrifuga din nou pe orizontala prin parenchimul tulpinii, ramurilor, frunzelor, florilor si fructelor.

Forele care contribuie la ascensiunea sevei brute in corpul plantelor sunt: presiunea radiculara si fora de suctiune. Presiunea radiculara actioneaza mai ales primvara, nainte de apariie frunzelor. Ea apare datorita concentraiei sczute a apei in vasele lemnoase ale rdcinii. Fora de suctiune depinde de intensitatea transpiraiei, care este strns legata de o serie de factori externi(temperatura aerului si a solului, umiditatea, vntul, lumina) si interni(densitatea si gradul de deschidere al stomatelor, suprafaa totala a frunzelor, densitatea periorilor absorbani). Cnd apare un dezechilibru in aprovizionarea cu apa a unei plante, celulele pierd apa esuturile se nmoaie si planta se ofilete. Fotosinteza este procesul complex care consta in sinteza substanelor organice (glucide, lipide, proteine) din substane anorganice folosindu-se ca sursa de energie energia luminoasa cu ajutorul pigmenilor clorofilieni. Principalele organisme fotosintetizante sunt plantele verzi superioare. Frunzei acestora, specializata in realizarea fotosintezei, ii sunt necesare urmtoarele condiii:

aprovizionarea cu apa, sruri minerale si dioxid de carbon; existenta pigmenilor fotosintetizani(clorofilieni) pentru captarea si conversia energiei solare in energie chimica, nglobata in substanele organice produse cu eliberarea in atmosfera a oxigenului.

Frunza indeplineste aceste condiii, deoarece structura sa interna este perfect corelata cu funcia sa specifica, datorita existentei:

parenchimului asimilator(mai ales, esutului palisadic bogat in cloroplaste); esuturilor conductoare din fasciculele libero-lemnoase (nervuri) canalele de circulaie a sevei plantei(bruta si elaborata); celulele epidermice transformate in stomate, care controleaza schimburile de gaze in fotosinteza, respiraie, precum si reglarea intensitatii transpiraiei (eliminarea apei sub forma de vapori); spatiile intercelulare din esutul lacunar prin care are loc difuzia gazelor.

Condiia eseniala pentru realizarea fotosintezei este captarea energiei luminoase si conversia ei in energie chimica de ctre pigmenii asimilatori din sistemul tilacoidal (grana) al cloroplastelor. Numrul si forma cloroplastelor variaz. Astfel, la plantele verzi ele sunt numeroase, mici, sferice sau elipsoidale, staionate mai ales, in celulele frunzelor. La protistele fotosintetizatoare, ele sunt mari si se numesc cromatofori. Cloroplastele se multiplica si se perpetueaz prin diviziune. Structura unui cloroplast. Prezint o membrana dubla, permeabila pentru O2, CO2, diferii ioni (Fe3+,Mg2+), glucoza. In interior se afla substana fundamentala(stroma), care conine enzime, incluziuni lipidice, granule de amidon, acizi nucleici si ribozomi. Membrana interna formeaz numeroase plieri lamelare numite tilacoide. Ele ocupa interiorul cloroplastelor si formeaz structuri de tipul fiicului de monede(grana). Membranele tilacoidelor conin pigmeni clorofilieni; ele sunt sediul reaciilor fotosintezei dependente de lumina. Pigmenii asimilatori (clorofilele a si b si carotenoizii) sunt organizai in fotosisteme. Ele functioneaza ca nite antene sensibile care absorb energia fotonica si o transmit la clorofila a centrul de reacie al fotosistemului. Ecuaia generala a procesului de fotosinteza este: 6 CO2 + 6 H2O C6H12O6 + 6O2. Respectiv, din sase molecule de CO2 si sase de H2O se formeaz o molecula de glucoza si sase molecule de O2. Fotosinteza se desfasoara in doua etape succesive, interdependente: una la lumina si alta la ntuneric. Etapa de lumina se produce in grana cloroplastelor; clorofila a absoarbe energia luminoasa si o utilizeaz pentru: a. sinteza unor substane necesare in urmtoarea etapa, intre care ATP-ul (adenozintrifosfat)substana macroergica a organismelor, care contribuie la conversia energiei luminoase in energie chimica; b. descompunerea apei in hidrogen si oxigen(fotoliza), acesta din urma fiind eliminat in atmosfera. Etapa de ntuneric are loc la nivelul stromei. Ea consta in reacii care folosesc energia stocata in ATP pentru incorporarea CO2 din aer in compui organici hidrai de carbon(in special, glucoza). Monozaharidele sunt convertite in polizaharide(amidon, celuloza), acizi organici, lipide. Substanele organice sintetizate in frunza(seva elaborata) sunt conduse prin vasele de liber la esuturile din ntreaga planta unde sunt consumate sau depozitate. Fotosinteza este un proces supus influentelor factorilor de mediu. Dintre acetia pot fi enumerai: temperatura, cantitatea si calitatea luminii, cantitatea de O2 si de CO2.

In general, procesul de fotosinteza ncepe la o temperatura uor inferioara valorii de 0C,creste in intensitate odat cu ridicarea temperaturii, atingnd la unele plante maximum de intensitate la 3037C, dup care, prin mrirea in continuarea temperaturii, descrete rapid, ncetnd in jurul temperaturii de 50C. Exista mari variaii intre diferite specii, variaii care se datoreaz mediului in care triesc plantele respective, temperaturilor la care sunt adaptate. Temperatura optima pentru fotosinteza este in strnsa legtura cu condiiile de iluminare si cu concentraia CO2 din mediu. In general, la plantele din zona temperata, temperatura optima a fotosintezei este cuprinsa intre2030C. In ceea ce privete limita inferioara a temperaturii la care fotosinteza mai are loc s-a constatat ca la plantele cu frunze sempervirescente, fotosinteza are loc la temperaturi mult mai coborte: frunzele aciculare de molid pot asimila pana la temperatura de -6C, iar frunzele de gru de toamna pana la -2C. In legtura cu limita maxima a temperaturii, s-a constatat ca la plantele din regiunile temperate, fotosinteza nceteaz la o temperatura mai mica (45-50C) fata de cele din regiunile sudice, la care temperatura maxima este de 50-55C. Importanta fotosintezei:

este cel mai complex proces natural de sinteza a substanelor organice din substane anorganice; de existenta organismelor fotosintetizante(productorii ecosistemelor)depinde ntreaga viata pe Tetra; prin utilizarea dioxidului de carbon eliberat din respiraia vieuitoarelor sau din procesele de ardere industriala, menine concentraia acestuia la valori care nu depasesc limita toxica(0,03%); prin eliminarea oxigenului reimprospateaza atmosfera si o face propice respiraiei organismelor; asigura circulaia in natura a carbonului, azotului, fosforului.

Din toate acestea rezulta ca in fotosinteza se consuma CO2 si se elibereaz O2. Respiraia reprezint procesul fiziologic prin care la nivelul celulei substanei organice sunt oxidate rezultnd energie. Respiraia cuprinde schimburile gazoase dintre organisme si mediu(respiraie externa) preluarea oxigenului si eliberarea dioxidului de carbon precum si transportul gazelor respiratorii pana la nivelul celulelor(respiraie celulara). In funcie de modul in care este folosit oxigenul, respiraia poate fi aeroba si anaeroba. Respiraia anaeroba se produce in lipsa oxigenului. Substanele organice sunt oxidate pana la formarea unui produs intermediar si a dioxidului de carbon. Ecuaia reaciei este urmtoarea: C6H12O6 produs intermediar + CO2 +energie(~30Kcal.) Nu se produce apa, iar cantitatea de energie rezulta este mult mai mica dect cea eliberata in respirata aeroba, deoarece o9 mare parte este stocata in produs intermediar. Respiraia anaeroba este caracteristica ciupercilor si bacteriilor, dar exista si la plantele superioare si esuturile animale. Astfel, datorita respiraiei anaerobe, plantele superioare din culturile inundate pot supravieui cteva zile. La animale, in celulele musculare, datorita unui efort prelungit, aportul de oxigen este insuficient

pentru respiraia aeroba. De aceea, in muchi se acumuleaz o mare cantitate de acid lactic. El este toxic si blocheaz contracia fibrelor musculare; astfel apar crampele musculare. Respiraia anaeroba la bacterii si ciuperci se numete fermentaie. Dup natura produsului obinut, fermentaiile sunt de mai multe tipuri: alcoolica, lactica, acetica. Fermentaia alcoolica este produsa de unele ciuperci: drojdia de bere, drojdia vinului. Glucoza este transformata in alcool etilic, CO2 si energie. Aceasta fermentaie are aplicaii la fabricarea pinii si a buturilor alcoolice. Umflarea aluatului de pine ca si fierberea mustului se datoresc bulelor de CO2 degajate. Fermentaia lactica este produsa de unele bacterii. Molecula de glucoza este rupta in doua molecule de acid lactic. Aceasta fermentaie se aplica la obinerea laptelui acru, iaurtului, prepararea murturilor, a nutreurilor murate. Fermentaia acetica este produsa de anumite bacterii care transforma zaharurile sau alcoolul etilic in acid acetic. Are aplicaii in industria oetului. Respiraia aeroba are loc numai in prezenta oxigenului dup urmtoarea reacie chimica: C6H12O6 + 6O2 6CO2 + 6H2O + 675Kcal. Majoritatea plantelor si animalelor au respiraie aeroba. Plantele folosesc in respiraie oxigenul liber din aer si sol sau dizolvat in apa. Dei respira tot timpul, in cursul zilei respiraia plantelor este mascata de fotosinteza. Ziua, in acelai interval de timp, cantitatea de dioxid de carbon eliminata prin respiraie este foarte mica in comparaie cu cea absorbita prin fotosinteza; practic la lumina poate fi pusa in evidenta numai cantitatea de dioxid de carbon absorbit. Organul principal specializat prin care se realizeaz respiraia la plante este frunza. Schimbul de gaze respiratorii are loc la nivelul stomatelor si al spatiilor intercelulare numeroase din esutul lacunar al frunzelor. Stomatele sunt celule modificate in scopul realizrii schimbului de gaze(CO2 si O2) in respiraie si in fotosinteza, si al eliminrii vaporilor de apa, prin transpiraie. O stomata este formata din doua celule de forma unor boabe de fasole, care las intre ele o deschidere(ostiola). Pereii lor sunt inegal ingrosati, cu rol in deschiderea si nchiderea stomatelor in funcie de lumina, umiditate, temperatura aerului. Stomatele se gsesc din loc in loc in epiderma(mai numeroase in epiderma inferioara). La frunzele plantelor care plutesc(exemplu, la nufr), stomatele se gsesc numai pe epiderma superioara. Plantele respira si prin celelalte organe(rdcina, tulpina, floare, samanta). De exemplu, rdcinile respira la nivelul periorilor absorbani, unde are loc schimbul gazelor respiratorii. Aa se explica de ce plantele au nevoie de soluri bine aerate. Unele plante acvatice (exemplu, chiparosul de balta) au rdcini respiratorii(pneumatori); la majoritatea plantelor acvatice schimburile de gaze se fac intre gazele dizolvate in apa si organele imersate. Plantele de dimensiuni mari (arborii) au in scoara nite deschideri (lenticele) cu rol in respiraie. Mitocondriile sunt organite celulare prezente in toate celulele eucariotelor aerobe, aezate, de regula, in apropierea nucleului. Majoritatea au forma elipsoidala, dar pot fi si sferice, in forma de bastona. Sunt mai numeroase in celulele cu activitate intensa(fibrele muchilor striai, celule hepatice, celule aflate in diviziune). Mitocondriile se multiplica prin diviziune, fragmentare sau nmugurire si se transmit de la o generaie celulara la alta, pe linie materna.

Structura unei mitocondrii. Prezint o membrana dubla. Cea interna formeaz prin invaginare numeroase criste, care conin enzime. In interiorul mitocondriei se gsesc diferite substane minerale si organice, inclusiv acizi nucleici. Mitocondriile au rol esenial in respiraia celulara, fiind considerate centrale energetice ale celulelor; in procesul de respiraie celulara are loc eliberarea de energie. Energia este apoi nmagazinata in moleculele de ATP. Mitocondriile constituie sediul formarii ATP. Aceasta energie este folosita in toate procesele metabolice vitale, di organism(contraciile musculare, conducerea impulsului nervos). Ea poate fi folosita ca atare in sinteza de molecule organice sau poate fi transformata in alte forme de energie: electrica, mecanica, calorica sau luminoasa. Mitocondriile au rol si in sintezele de proteine si lipide. Procesul de respiraie la plante este influenat de o serie de factori:

cantitatea de O2 si de CO2 din aer(cnd este prea mult CO2 in aer si prea puin O2, plantele pot muri); temperatura aerului(ncepe la 0C ci creste pana la 30-35C); gradul de hidratare a celulelor(seminele au intensitatea respiraiei mai sczuta); vrsta plantelor(cele tinere respira mai intens dect cele imbatranite).

Observam ca O2 este gazul consumat in respiraie si CO2 gazul rezultat din respiraie. In concluzie, fotosinteza si respiraia sunt doua procese complementare.

Locomotia - functie de relatie a organismelor


Eseu: Locomoia - funcie de relaie a organismelor Alte funcii ale organismelor animale: funciile de nutriie, realizat cu ajutorul sistemelor digestive, respirator circular i excretor; funcia de reproducere, realizat de organele care alctuiesc sistemul reproductor.

esutul muscular striat: este localizat n muchii scheletici fixai pe oasele scheletului; fibrele musculare striate sunt polinucleate, n structura lor se gsesc miofibrile formate din miofilamente de actin i miozin grupate n discuri clare i ntunecate, dispuse altern i organizate n sarcomere; contraciile sunt lente i involuntare. Oasele care alctuiesc membrele anterioare la mamifere sunt grupate n oasele centurii scapulare (cavicula i omoplatul) i oasele prii libere (humerus, radius i ulna, carpiene, metacarpiene i falange). Mamiferele terestre se clasific dup tipul de mers n: plantigrade, digitigrade i unguligrade. Adaptri ale scheletului uman la mersul biped: curburile coloanei vertebrale i ale plantei piciorului, lrgirea bazinului.

Maduva spinarii
Eseu: Mduva spinrii -component a sistemului nervos central Mduva spinrii este localizat n canalul vertebral. Este format din dou tipuri de substan nervoas: cenuie - situat central, contine corpii celulari ai neuronilor si substan alb - situat periferic, contine axoni grupati n fascicule.

Neuronul este alctuit din corp celular i prelungiri (una sau mai multe dendrite i un axon). Corpii neuronilor formeaz substan cenuie a sistemului nervos, iar prelungirile formeaz substana alb. Neuronul are aceleai componente ca restul celulelor: membrana (neurilema), citoplasma (neuroplasm), nucleu i prezint organite celulare comune (lipsete centrozomul) i organite celulare specifice (corpusculul Nissl i neurofibrilele). Axonul este izolat de teci: teaca de mielin (ntrerupt) din loc n loc, teaca Schwann i teaca Henle. n partea lui terminal axonul se ramific, fiecare ramificaie axonic are butoni terminali). n care se gsesc vezicule cu mediator chimic pentru transmiterea impulsurilor nervoase de la un neuron la altul sau de la neuron la efector (fibr muscular). Funcia de conducere a mduvei spinarii este realizat de substana alb, cu axoni grupai n fascicule. Acestea sunt: - ci ascendente, care conduc informaii spre creier i sunt ci senzitive - ci descendente, care conduc impulsuri motorii (comenzi) de la creier ctre efectorii din organism; sunt ci motorii; - ci care leag ntre ele diferite etaje ale mduvei prin fibre de asociaie, intercalare. Funcia reflex a mduvei spinrii: in mduv, n substana cenuie, se gsesc centrii unor reflexe. Prin reflex se nelege reacia de rspuns a organismului la aciunea unor stimuli. Reflexele medulare se clasific astfel: - somatice, unele mai simple, numite monosinaptice (exemplu: reflexul rotulian), altele mai complexe, numite polisinaptice (exemplu: reflexele de flexie); - vegetative, prin care este coordonata activitatea organelor interne (exemplu: reflexul de miciune). Activitatea acestor centri este subordonata organelor din encefal. Afeciunile sistemului nervos cele mai cunoscute sunt: boala Parkinson, paraliziile, epilepsia, scleroza n plci. Paraliziile pot fi cauzate de infecii, ruperea sau obturarea unor vase de snge, sau tumori.

Organele de simt ale mamiferelor


Organele de simt ale mamiferelor

5 organe de simt si excitantul specific: -ochiul contine receptori vizuali care sunt stimulati de lumina: radiatiile spectrului vizibil -urechea contine receptori acustici stimulati de sunete si receptori vestibulari stimulati de modificarile pozitiei capului si corpului in miscare. -nasul contine in mucoasa olfactiva receptori olfactivi stimulati de substante chimice volatile difuzate in mucus. -limba contine receptori gustativi stimulati de substante chimice sapide dezvoltate in saliva -tegumentul contine receptori tactili stimulati de deformarile tegumentului. Localizarea receptorilor pt fiecare organ de simt: -receptorii vizuali sunt localizati in retina-stratul intern al globului ocular -receptorii acustici sunt situati in organul lui Corti aflat in melcul membranos al urechii interne -receptorii vestibulari se afla in crestele ampulare al canalelor semicirculare membranoase, precum si in maculele otolitice din utricula si sacula; ambele tipuri de receptori vestibulari se afla in urechea interna. -receptorii gustativi se afla in mugurii gustativi de la nivelul papilelor gustative din mucoasa linguala, labiala, epiglotica etc. -receptorii tactili se afla in epiderm, derm si hipoderm-straturi ale tegumentului. Receptorul olfactiv e un neuron bipolar care prezinta dendrita cu cili pt a creste suprafata de contact cu stimulul. Axonii neuronilor olfactivi constituie nervii olfactivi care transmit influxul nervos la encefal. Tipuri de celule receptoarevizuale sunt celulele cu bastonase pt vederea nocturna si celulele cu conuri pt vederea diurna si color. In mucoasa linguala exista chemoreceptori gustativi,termoreceptori stimulati de variatii termice, receptori tactili stimulati de deformarile mucoasei produse la atingere, receptorii pt durere stimulati de leziuni celulare.

Reproducerea la angiosperme
Eseu: Reproducerea la angiosperme Tipurile fundamentale de reproducere sunt reproducerea asexuat, realizat far fecundaie i reproducerea sexuat, realizat cu fecundaie adic prin contopirea gameilor de sex opus i

formarea unei celule ou (zigot), - Reproducerea asexuat la plante se poate realiza prin structuri specializate numite spori sau prin organe vegetative. Unele plante, ca gruorul. au organe vegetative specializate pentru reproducere asexuat, cum sunt mugurii ce se desprind de pe plant, cad pe sol i pot genera noi plante. Alte plante care difereniaz bulbi, rizomi i tuberculi se pot reproduce prin aceste structuri vegetative. Astfel, laleaua se poate nmuli prin bulbi, cartoful prin tuberculi, irisul prin rizomi (tulpini subterane), cpunul prin stoloni (tulpini trtoare), iar prin rdcini tuberizate, dalia. Reproducerea sexuat la plante este realizat prin organul de reproducere specializat numit floare. O floare hermafrodita confine atat structuri care produc elementele sexuale masculine, ct i pe cele care conin elementele sexuale feminine. Florile au simetrie radial sau bilateral. O floare conine mai multe elemente dispuse pe receptacul aflat pe pedunculul floral. n ordine, de la exterior spre interior, elementele florii sunt: - sepalele a caror totalitate formeaz caliciul (K), de obicei, verzi i libere, mai rar coiorate i sudate; - petatele a cror totalitate formeaza corola (C); - staminele a caror totalitate constituie androceul (A) - partea masculin a florii. O stamin e compus din filament i anter. Antera conine grunciorii de polen. Acetia sunt protejai de un nvelis format din exin i intin i conine doi nuclei unul generativ, din care se vor forma nuclei spermatid (gameii masculini) i unul vegetativ. - carpelele a caror totalitate constituie gineceul (G) - partea feminin a florii. Gineceul este compus din stigmat, stil i ovar. n ovar se afl ovulul care conine sacul embrionar. La maturitate sacul embrionar are opt nuclei haploizi dintre care unul este oosfera -gametul feminin, doi sunt reunii constituind nucleul secundar al sacului embrionar, ceilali cinci formeaz aparatul oosferei (2) si aparatul antipodial (3). Mecanismul fecundaiei la angiosperme se desfasoar dup polenizare i are loc n sacul embrionar. Dup polenizare, grunciorul de polen germineaz i formeaz tubul polinic care nainteaz spre sacul embrionar. Nucleul generativ se divide i se formeaz doi nuclei spermatid. Pecundaia la angiosperme este dubl: un nucleu spermatic se contopete cu oosfera rezultnd celula ou sau zigotul din care se va dezvolta embrionul. Cellalt nucleu sparmatic se va contopi cu nucleul secundar al sacului embrionar rezultnd endospermul secundar sau albumenul, cu rol nutritiv pentru embrion. Ovulul va forma smna, iar ovarul fructul. Dup consisten, fructele pot fi uscate sau crnoase. Fructele uscate pot fi: - indehiscente (nu se deschid), ca nuca cu pericarp tare i smna liber, cum este fructul de stejar sau alun i ca samara, care prezint aripioare cu rol de transport prin vant (ca fructul de frasin i paltin); - dehiscente (care se deschid), ca pstaia la fasole i mazre, precum i silicva de rapi i varz.

Reproducerea la plante
Reproducerea la plante

Reproducerea functie fundamentala a organismelor vii prin care se realizeaza perpetuarea speciei. Tipuri fundamentale de reproducere: asexuata si sexuata. Reproducerea sexuata e procesul prin care in urma contopirii a 2 gameti de sex opus rezulta zigotul ce va forma un nou individ. Reproducerea asexuata se realizeaza fara fecundatie si se poate realiza prin spori sau prin organe vegetative ca tulpinile subterane. Tipuri de tulpini subterane:

-bulbi, la ceapa

-rizomi, la feriga

-tuberculi, la cartofi

Inmultire asexuata artificiala:

-butasire: vita-de-vie, begonii

-marcotaj: coacaz si vita-de-vie

-altoire:mar, par, prun, cais, gutui

-microbutasire: plante ornamentale: crizantema

Floarea hermafrodita la angiosperme: -Androceul reprezentat de totalitatea staminelor e componenta barbateasca a florii. Stamina e

formata din:conectiv prin care stamina se prinde de receptacul, filament, antera care e locul unde se formeaza grauncioarele de polen. -Gineceul reprezentat de totalitatea carpelelor, e componenta femeiasca a florii. E format din avor, stil si stigmat. In ovar se afla camera ovariana ce contine ovule. Fecundatia e procesul de contopire al gametilor de sex opus- nuclee spermatice si oosfera si respectiv, cu nucleul secundar. Un nucleu spermatic si oosfera formeaza embrionul, iar celalalt nucleul spermatic si nucleul secundar formeaza albumenul sau endospermul secundar. Acest tip de fecundatie e dubla. Din ovul se formeaza samanta iar din peretele ovarului se formaeza fructul.

Respiratia in lumea vie


Respiraia este procesul prin care organismele mobilizeaz energia stocat n substane organice, n vederea utilizrii acesteia. n lumea vie exist dou tipuri de respiraie: aerob i anaerob;

-aerob: reprezint oxidarea total a unor substane organice, n prezena oxigenului rezultnd substane anorganice i energie; substane organice + O2 -> CO2 + H2O + energie

ecuaia chimic:

-anaerob: reprezint oxidarea parial a unor substane organice, cu formarea tot a unor compui organici, dar i a CO2 (eventual) i cu eliberarea unei cantiti mici de energie; ecuaia chimic: substan organic A -> substan orgnic B + CO2 + energie

Cile respiratorii extrapulmonare: cavitile nazale, faringele, laringele, traheea, bronhiile. Plmnii sunt situai n cavitatea toracic i acoperii de dou pleure. Caracteristicile structurale ale plmnilor: formai din lobi, segmente i loburi; conin ramificaii ale bronhiilor numite bronhiole care nu prezint inele cartilaginoase doar n esut muscular neted; sacii pulmonari (alvolari); alveolele pulmonare realizeaz schimburile de gaze (prezint perete alveolo-capilar subire i permeabil pentru gazele respiratorii). Ventilaia pulmonar const n dou micari respiratorii: inspiraia i expiraia; -inspiria: proces activ, realizat prin contracia diafragmului i a altor muchi (de exemplu a celor intercostali externi) care rotesc i orizontalizeaz coastele; -expiraia: proces pasiv, realizat prin relaxarea muchilor inspiratori. Bronita: cauza apariiei - inflamarea mucoasei arborelui bronic; simtome - tuse uscat sau expectoraii,dureri de cap, febr.

Sensibilitatea si miscarea la plante


Eseu: Sensibilitatea i micarea la plante Sensibilitatea este proprietatea organismelor de a reaciona la stimuli (informaii) primii din

mediu. Plantele rspund la stimuli prin mai multe tipuri de micri: tactisme (micri pe care le realizeaz celulele mobile); tropismele (micri orientate ale organelor plantei) i nastiile (micri neorientate ale organelor plantei). Tactismele sunt micrile pe care le realizeaz celulele mobile, cum sunt gameii (gametul masculin este atras chimic de cel feminin -chimiotactism pozitiv). Micrile orientate ale organelor plantei (tropisme) pot fi: -fototropisme - micri determinate de direcia de aciune a luminii: pozitv (floarea-soarelui) i negativ (rdcinile); -geotropisme - micri detrminate de direcia de acine a forei de gravitaie; pozitiv la rdcini i negativ la tulpini; -hidrotropism -orientarea rdcinilor spre sursa de ap; -chimiotropism -orientarea rdcinilor spre substane nutritive. O corelaie posibil ar fi orientarea frunzelor spre lumin, ceea ce influeneaz procesul de fotosintez.Frunzele unei plante prezint fototropism pozitiv, orientndu-i limbul frunzei cu epiderma superioar sub care se gsete esutul palisadic, bogat n cloroplaste, spre lumin. Astfel, cantitatea de lumin absorbit fiind maxim, crete i intensitatea fotosintezei.

Sisteme implicate in realizarea functiei de relatie a organismului animal


Eseu: Sisteme implicate n realizarea funciei de relaie a organismului animal

Organe de sim la mamifere; -ochiul conine celule fotosensibile care recepioneaz energia luminii i o transform n impulsuri nervoase; -rechea conine celule epiteliale senzoriale care recepioneaz undele sonore i le transform n impulsuri nervoase; -nasul conine neurono olfactivi care recepioneaz diferite substane olfactive, volatile i solubile. Mduva spinrii: este localizat n canalul vertebral. n seciune transversal prezint:substana cenuie situat central n forma literei H i substan alb, situat la periferie. Encefalul este situat n cutia cranian. Componentele encefalului: trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul i emisferele cerebrale. Scoara cerebral; prezint arii care ndeplinesc funcii diferite: arii senzitive (vizual, auditiv. olfactiv, gustativ, somestezic) care primesc informaii de la organele de sim i le transform n senzaii - arii motorii care comand micrile, mai ales pe cele voluntare; arii de asociaie - au funcie de legtur i realizeaz o prelucrare complexa a informaiei. Sistemul locomotor este alctuit din sistemul osos i sistemul muscular; scheletul intervine n mod pasiv, iar musculatura n mod activ n ralizarea locomoiei. Receptorii vestibulari din ureche recepioneza stimuli reprezentai de variaiile acceleraiei micrii rectilinii i declaneaz impulsuri nervoase care pe cale nervoas, pot ajunge la cerebel, iar de aici la musculatur, pentru meninerea echilibrului.

Structura si functiile maduvei spinarii la mamifere


Eseu: Structura i funciile mduvei spinrii la mamifere Mduva spinrii:

-localizare: n canalul vertrebral; -organizare structural: mduva spinrii este formt don sunbstan cenuie situat la interior i substan alb situat la exterior. Componentele unui reflex medular: -precizarea stimulului: --alungirea muchilor care menin poziia corpului i a tendoanelor acestora; --stimuli poteniali nocivi (neptur, obiect firbinte etc.). -tipuri de neuroni implicai: --neuroni senzitivi (care sunt n legtur cu receptorii); --neuroni de asociaie (intercalari); --neuroni motori (care transmit comenzi la efectori). REflexul este rspunsul organismului la un stimul, cu ajutorul sistemului nervos. Baza anatomic a actului reflex este arcul reflex format din: receptor (R), cale aferent / senzitiv (C.S.), centru nervos (C.N.), cale aferent/motoare (C.M.) i efector (Ef.). Stimul -> R -> C.N.-> Ef. -> Rspuns -centrul nervos: n substana cenuie medular; -fector: -musculatura scheletic i visceral; -glande; -rspuns: -concentraie muscular; -secreie glandular. Funcia reflex se realizeaz prin substana cenuie. -Tipuri de reflexe -reflexe medulare somatice: monosinaptice -reflexul rotulian; polisinaptice - reflexele de aprare; -reflexe medulare vegetative: reflexul de miciune, defecaie; vasoconstricie etc. Funcia de conducere se realizeaz prin substana alb pe ci ascendente (ale sensibilitii) i ci descendente (ale motilitii) Afeciuni ale sistemului nervos: monolegie (paraliza unui membru); tetraplegie (paralizia tuturor membrelor).

Trunchiul cerebral si emisferele cerebrale la mamifere


Eseu: Trunchiul cerebral i emisferele cerebrale la mamifere Sistemul nervos central este compus din mduva spinri i encefal.

Trunchiul cerebral este alctuit din: bulb rahidian, puntea lui Varolio i mezencefal. Trunchiul cerebral este compus din: - substan cenuie organizat n nuclei senzitivi, somatomotori, vegetativi i proprii. Nucleii senzitivi primesc impulsuri de la receptorii organelor de sim din limb, ureche, piele i muchii capului. Axonii neuronilor din aceti nuclei transmit impulsuri spre alte etaje ale nevraxului. Nucleii somatomotori comand micari ale muchilor feei, limbii, faringelui, gtului. Nuclei vegetativi sunt centrii unor reflexe vegetative ca reflexul salivar, gastrosecretor, lacrimal. Uni au rol n coordonarea automatismului ventilaiei i a activitii cardiovasculare. Nucleii trunchiului cerebral sunt subordonai etajelor superioare din nevrax. - substana alb care are rol de conducere ascendent i descendent a influxurilor nervoase, precum i de conexiune a componentelor trunchiului cerebral. Ariile funcionale ale scoarei cerebrate sunt: - senzitive, unde sunt percepute senzaii specifice de vz, auz, gust, miros, atingere etc.; - motoare, de unde sunt comandate micrile voluntare; - de asociaie, unde sunt prelucrate complex informaiile care capat semnificaii i nelesuri. Boli ale sistemului nervos: boala Parkinson i epilepsia.