Cuprins: Scurt istoric Ideologie i estetic Trsturile esteticii simboliste Reprezentani Simbolismul romanesc Bibliografie

1. Simbolismul este un curent literar aprut in Frana la sfritul secolului al XIX-lea, ca reacie mpotriva romantismului (orientare ideologica, artistica si literara manifestata in prima jumtate a sec. al XIX-lea in spaiul european, caracterizata prin: afirmarea individualitii si a spontaneitii, primatul sentimentului si al fanteziei creatoare, expansiunea eului individual, evadarea din realitate in fantezie, respingerea regulilor impuse de clasicism) si parnasianismului(curent literar aprut in Frana in a doua jumtate a sec. al XIX-lea ca o reacie mpotriva romantismului. In esena parnasianismul cultiva o poezie rece, impersonala, eliberata de afectivitate). Simbolismul a fost mai nti o micare literara, apoi artistica, care a reunit un numr mare de scriitori si artiti din ntreaga lume, in baza unui program estetic bine conturat. Gratie caracterului sau cosmopolit, simbolismul, francez la origine, avea sa cucereasc toata Europa si America, cea spaniola si cea anglo-saxona. Aceasta micare a fost de esena si de expresie franceza, dar la ea au participat chiar de la nceput strini: greci ca Jean Moras, pseudonimul lui Papadiamantopulos, flamanzi, anglo-saxoni, evrei, spanioli si multi alii printre care trebuie citata opera realizata si in limba franceza a italianului Gabriele DAnnunzio, a englezului Oscar Wilde si a romanului Alexandru Macedonski (colaborator la una din primele reviste ale curentului, La Wallonie). Numele curentului a fost dat de Jean Moras in articolul manifest intitulat ,,Le symbolisme (18 sept. 1886), publicat in suplimentul literar al ziarului Le Figaro; el propune numele curentului simbolist (din gr. symbolon, semn). Acelai Jean Moras va ntemeia mpreuna cu Gustave Kahn revista Le Symboliste. Numele propus de Moras se va impune in fata denumirii orientrii moderniste lansate de gruparea lui Paul Verlaine, decadenii, si de revista Le Dcadent, apruta tot in 1886. Ren Ghil publica un Tratat al verbului care sistematizeaz fenomenul sinesteziei (audiia colorata, teoria instrumentaiei verbale), tratat important si prin prefaa semnata de Mallarm. ,,efii recunoscui ai scolii simboliste sunt Verlaine si Mallarm. nainte de a fi definita aceasta noua orientare, cu 29 de ani, mai exact in 1857, cnd in poezia europeana se prelungea romantismul, Charles Baudelaire publica volumul de poezii Les Fleurs du Mal (Florile rului), ce coninea deja elementele unei noi sensibiliti si anuna, deci, revoluia poetica moderna. Aadar, Charles Baudelaire se situeaz la rspntia
2

dintre romantism si simbolism, iar simbolitii si-l revendica drept precursor, biografia si opera lui ntruchipnd perfect mitul poetului blestemat (viaa de boem a lui C. B. ilustreaz revolta mpotriva societii si revana artistului, contient de propria superioritate fata de spiritul burghez): ,,Poetul e asemeni cu printul vastei zri/ Ce-si rde de sgeat si prin furtuni alearg;/ Jos pe pmnt si printre batjocuri si ocri/ Aripile-i imense l-mpiedica sa mearg. (Albatrosul, C. Baudelaire)

2. Ideologie i estetic Poezia simbolista este una exclusiv a sensibilitii pure. Ea nu comunica, ci se comunica; Obiectul poeziei simboliste l constituie strile sufleteti nelmurite, fluide, vagi, muzicale, care sunt transmise recurgnd la analogie, la sugestie, utiliznd un limbaj poetic inedit; Simbolismul respinge conceptul de mimesis, de imitaie. Ca obiect al artei este proclamat domeniul impalpabilului si al imaginarului, subcontientul; inclinaia ctre stri sufleteti nedefinite, are ca reprezentri: nelinitea, nevroza, plictisul, spleenul, oboseala, angoasa, disperarea, amrciunea, macabrul, exotismul; Atitudinea comuna simbolitilor de pretutindeni este respingerea mediocritii, a platitudinii unei societi stpnite de valorile materiale; Simbolitii au recurs la analogie si corespondente, la puterea de sugestie a muzicii si a simbolului; Poezia simbolista va deveni fluida, incantatorie.

3. Trsturile esteticii simboliste SIMBOLUL Se considera ca elementul esenial al poeticii simboliste IL reprezint utilizarea simbolului, termen care da si numele curentului. Simbolul este un substituent, un procedeu artistic care, in baza unor corespondente sau legturi, nlocuiete si reprezint altceva dect elementul concret-real exprimat la prima vedere, este o imagine concreta, avnd o semnificaie proprie, pentru o realitate ascunsa, abstracta.

Acest procedeu artistic a existat in toate epocile, dar simbolismul se difereniaz de alte curente att prin faptul ca da imaginilor poetice funcie implicit, si nu explicit simbolica, cat si prin faptul ca are multiple semnificaii in contextul poetic.

,,Natura e un templu ai crui stlpi triesc Si scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceata; Prin codri de simboluri petrece omu-n viaa Si toate-l cerceteaz c-un ochi prietenesc. (C. Baudelaire, Corespunderi)

SUGESTIA La baza tehnicii simboliste sta sugestia, calea poetica de realizare a simbolului si de

exprimare a corespondentelor/a legturilor ascunse dintre lucruri, a strilor vagi, nelmurite. Tehnica sugestiei conduce spre o zona a vagului, a ambiguitii, prin care se creeaz posibilitatea conexiunilor, a unor lecturi multiple ale textului. Poeii simboliti nu descriu, ci comunica senzaii corespunztoare unor stri sufleteti. De exemplu, poezia despre corbii, mari, insule, faruri exprima aluziv, pe calea sugestiei, tentaia deprtrii si dorina de evaziune. ,,Vreau muzicii ntietate!/ Astfel, Imparele prefer,/ Mai vagi, mai libere-n eter,/ Fiind in tot, plutind pe toate. // Alege vorbele ce-ti vin/ Sa para scoase din confuzii:/ Ah, cntecele, gri iluzii/ De Tulbure in Cristalin. // Sunt ochi splendizi de dup voaluri,/ Zi ezitnd in amiezi,/ Ori atrii-n azurii grmezi/ Pe dulci, tomnatice fundaluri. // Nuana eu rvnesc s-o caut,/ Nuana, nicidecum Culoare,/ Nuana doar-ngemnare,/ De vis cu vis, de corn cu flaut!... (Paul Verlaine, Arta poetica) CORESPONDENELE

-sunt afinitile invizibile dintre diferitele pari ale universului (eu poetic si lume), care se traduc la nivelul receptivitii prin simboluri; ele si-au gsit pentru prima data ecoul in sonetul Corespondances de Charles Baudelaire, considerat ulterior arta poetica a simbolismului; - n categoria corespondentelor intra si analogiile intre senzaii, emoii si tonuri.
4

,,Ca nite lungi ecouri unite-n deprtare/ Intr-un acord in care mari taine se ascund,/ Ca noaptea sau lumina, adnc, fr hotare,/ Parfum, culoare, sunet se-ngn si-si rspund. // Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,/ Dulci ca un ton de flaut, verzi ca nite cmpii,/ - Iar altele bogate, trufae, prihnite, // Purtnd in ele-avnturi de lucruri infinite,/ Ca moscul, ambra, smirna, tmia, care cnta/ Tot ce vrjete mintea si simurilencnta. (Charles Baudelaire, Corespunderi) SINESTEZIA

- reprezint o asociere spontana intre senzaii de natura diferita, care se sugereaz reciproc; - ea are, pentru simboliti, valoarea unei cai de acces la unitatea misterioasa a lumii; - este prezenta in celebrul vers ,,Parfum, culoare, sunet se-ngna si-si rspund (Corespunderi de C. Baudelaire), in poezia Vocale de Arthur Rimbaud: ,,A, bru catifelat de mute-n roiuri, brun/ Ce zumzie pe cate vreo proaspta duhoare //I, purpuri, snge ftizic, superbe guri rznd/ De furii, de beie sau de cini ptrunse. // U, ciclica vibraie a marilor verzui. // O, trmbia veciei, stridente si nfrngeri, dar i n simbolismul romanesc: ,,Oh! Lucrurile cum vorbesc *+/ Bronz, catifea, lemn sau mtase/ Prin grai aproape omenesc. (Rondelul lucrurilor de Al Macedonski) sau ,,Clar de noapte parfumat,/ O gradina cu orizontul deprtat/ Si in somn, pe banca veche, cugetri se contrazic,/ Greierul zimeaz noaptea, cu nimic. (George Bacovia, Nocturna), ,,O pictura parfumata cu vibrri de violet. (G. Bacovia, Nervi de primvara) MUZICALITATEA

- muzica este ridicata la rang de categorie poetica fundamentala, datorita posibilitilor ei de sugestie absoluta: ,,Muzica nainte de toate.*+ Muzica mereu si totdeauna (P. Verlaine) ,,Poezia nu e dect muzica prin excelenta (S. Mallarm) ,,Arta versurilor nu este nici mai mult, nici mai Putin dect arta muzicii (Al. Macedonski) ,,E-o muzica de toamna Cu glas de piculina, Cu note dulci de flaut, Cu tot de violina Si-acorduri de clavire Pierdute, in surdina; Si-n tot e un mar funebru Prin noapte, ce suspina (G. Bacovia, Nocturna)

Muzicalitatea, neleasa ca senzaie interioara, poate fi exprimata prin armonii verbale, pauze, asonante, aliteraii, refren si laitmotiv, prin repetiia obsedanta a unor cuvinte, a anumitor vocale. Pentru crearea sugestiei si exprimarea nestingherita de rigorile versului clasic a micrilor intime ale sentimentului poetic (muzica interioara), simbolitii cultiva poemul in proza sau realizeaz inovaii prozodice, explornd noi forme: strofa asimetrica, versul liber, ritmurile variabile, care ar corespunde muzicii interioare. ,,Spun: o floare, si din uitarea in care vocea mea scufunda orice contur, altceva, deci, dect petalele tiute, muzical se nalta ideea nsi si suava, floarea care lipsete din orice buchet.

NNOIREA ORIZONTULUI TEMATIC

Atitudinea poetica simbolista se manifesta in preferina pentru anumite teme, motive si simboluri: - singurtatea, -nevroza, -spleenul, -reveria, -crepusculul, -toamna si ploaia, - oraul, -boala, -moartea, -decorul macabru, -declinul, - descompunerea materiei, -evadarea in spatii exotice, -marea, -corabia, -paradisurile artificiale, -parfumul, - culorile, -muzica, -erosul, -odaia, -pruncul etc.

,,Sunt ca un print pe-o tara de negura stpn,/ Bogat dar trndav, tnr si totui prea btrn,/ Care de scrba curii slugarnice si vane/ Sta plictisit cu cinii si alte lighioane./ Nimic nu-l mai desfta, nici jocuri, nici vnata,/ Nici plebea care moare in curte la palat./
6

Bufonul, plin de snoave si tare-n zeflemele,/ Nu poate pe-acest bolnav pervers sa-l mai nsele;/ Luxosu-i pat in rece mormnt e prefcut/ Si doamnele de-onoare, care-l gsesc plcut,/ Nu tiu ce desfrnate gteli sa mai scorneasc/ Sa-l fac pe-acest june schelet sa le zmbeasc./ Savantu-i care-i bate monezi n-a izbutit/ Din trupu-I sa strpeasc tot ce e pervertit/ Si-n bile de snge la Roma renumite/ N-a mai putut sa-nvie cu leacuri tinuite/ Cadavru-acesta-n care drept snge pur, in cete/ Si-n verzi, clocite ape ce vin din rul Lethe. (Charles Baudelaire, Spleen) ,,Mhnita-i toata carnea, iar crile, citite./ Sa fug! Sa fug aiurea! Sunt psri fericite/ Sa zboare intre ceruri si spume neperechi!/ Nimic, nici oglindite-n priviri grdini prea-vechi/ In calea unei inimi care nchin marii/ O, nopi! Nici ocrotite, de rul climrii,/ Foi, goale ,n clar de lampa, de ctre propriul alb/ Nici tnra femeie, la sn cu prunc roz-alb./ Tot am sa plec! Fregata,-n tresalt de mari poavaze,/ Sus ancora spre darnici atoli si blnde oaze!// Un greu Plictis, in care sperane crude gem,/ Mai crede-n bun-rmasul batistelor, suprem!/ Si, ispitind furtuna, naltele catarge/ Sunt, poate, dintre-acelea ce vntul le va sparge./ Fr catarge, fr, pierdui la antipozi/ Dar, inima, asculta-i cum cnta, pe matrozi! (Stephane Mallarm, Briza marii)

,,Ploua, plou,/ Ploua cat poate sa ploua./ Cu ploaia ce cade, m-apas/ Durerea ce veche, cea noua/ Afara e trist ca si-n casa,-/ Plou, plou. // Ploua, plou,/ Ploua cat poate sa ploua/ Zadarnic vor cntece clare/ Ca florile umezi de roua/ Cei vecinici scutii dentristare-/ Ploua, plou. // Ploua, plou/ Ploua cat poate sa ploua/Fiina mea si simirea/ Sufr si plng amndou/ Viaa-si urmeaz-ndrjirea/ Ploua, plou. // Ploua, plou,/ Ploua cat poate sa ploua/ Rapne-n geamuri ca-n tobe/ Spinteca inima-n doua/ Cntecul ploaiei de cobe-/ Ploua, plou (Al. Macedonski, Cntecul ploaiei) ,,O femeie-n doliu pe strada,/ O frunza galbena tremura dup ea-/ Luat de-a oraului sfada,/ Uitasem ca toamna venea. // Era mai demult o strada,/ O scoal, si bruma cadea/ Prin Sali, ca nimeni sa-l vad,/ Un elev singuratic plea. // Un om, in amurg, pe-o strada/ Pe foi nu mai tiu cum trecea-/ Sub tropot, si-a lumii grmada/ -Uitasem ca toamna venea. (George Bacovia, Scntei galbene)

,,De multa vreme m ludam ca stpnesc toate peisajele posibile si consideram derizorii celebritile picturii si ale poeziei moderne. mi plceau picturile idioate de deasupra uilor, decoruri, pnze de saltimbanci, latina ecleziastica, cri erotice fr ortografie, romane ale bunicilor noastre, povesti cu zne, crticele pentru copii, spectacole vechi de opera, refrene neghioabe, ritmuri naive. Visam cruciade, expediii geografice lipsite de relatri, republici fr istorii, rzboaie religioase nbuite, revoluii ale moravurilor, deplasri de seminii si de continente, credeam in toate farmecele. Am inventat culoarea vocalelor! A negru, E alb, I rou, O albastru, U verde. Am ornduit forma si micarea fiecrei consoane si, slujindu-m de ritmuri instinctive, mi fceam iluzii ca am inventat un verb poetic accesibil, intr-o zi sau alta, tuturor simurilor. mi rezervam dreptul de a-l tlmaci eu. Mai nti a fost un studiu. Scriam despre tceri, despre nopi, notam inexprimabilul. Fixam vertijuri. (Arthur Rimbaud, Deliruri Alchimia verbului)

4. REPREZENTANTII CURENTULUI SIMBOLIST Reprezentanii de seama ai curentului simbolist sunt: -francezii Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stphane Mallarm, Jean Moras; -belgienii Emile Verhaeren, M. Maeterlinck; -germanii Stefan George, Rainer Maria Rike; -spaniolii Rubn Dari, Antonio Machado; -italianul DAnnunzio; -romnii Alexandru Macedonski, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Ion Minulescu, George Bacovia, D. Iacobescu, Demostene Botez.

5. SIMBOLISMUL ROMNESC Simbolismul este primul curent din literatura romana care, prin Alexandru Macedonski si prin discipolii si, este sincronic cu cel european, fapt explicabil prin interesul unei pari a intelectualitii romaneti pentru spaiul literar francez. Simbolismul romanesc, asemeni oricrui curent literar, cunoate: o faza de apariie si de rspndire (1880-1900); o faza de maxima nflorire (1900-1915/1916); o faza de regres, pana la dispariia sa din peisajul literar (ctre 1940). Etapa de nceput este caracterizata prin apariia unor articole programatice si prin activitatea cenaclului si a revistei Literatorul (1880-1919, in opt serii, cu ntreruperi), conduse de Al. Macedonski, devenit sef de scoal. Etapa de maxima nflorire si strlucire a curentului se desfoar la nceputul secolului al XX-lea, pana la rzboi (1900-1915/1916). Pe lng Al. Macedonski, autor al volumului Flori sacre (1912), ce marcheaz desprinderea de inflexiunile romantice ale tinereii si atesta formarea unei variante simboliste originale, se afirma si alte personaliti poetice de valoare: St. Petica (vol. Fecioare in alb, 1902), Dimitrie Anghel (vol. In gradina, 1905), Ion Minulescu (vol. Romane pentru mai trziu, 1908) sau George Bacovia (vol. Plumb, 1916). Etapa de regres. Dup 1915-1916, simbolismul romanesc trece in plan secund, devenind fundal pentru alte orientri novatoare in poezie, sau, rmas parial neconsumat, se prelungete prea mult la unii autori, pana spre 1940, cnd simbolismul european intrase deja in istorie. Trsturile simbolismului romanesc Trasaturile simbolismului romanesc nu difer esenial de cele ale simbolismului european, nsa o analiza atenta poate constata o deplasare de accent ctre una sau alta dintre acestea. Simbolitii romani, ca si cei europeni, sunt tentai de: investigarea unor zone tematice noi precum:

- orasul tentacular, - nevrozele, - melancoliile autumnale,

- nostalgia deprtrii, - singurtatea, - evadarea, - drama omului modern apsat de Spleen, obsedat de ideea morii/ a bolii preferina pentru imagini vagi, fr contur preferina pentru clarobscur obsesia culorilor (albul, violetul, negrul) si a instrumentelor ale cror sunete sugereaz stri sufleteti (clavirul, pianul, vioara) cutarea valentelor muzicale ale cuvntului (cadena, aliteraia, asonanta, ritmul luntric, repetiia, laitmotivul si refrenul) preocuparea pentru corespondente desctuarea fanteziei poetice in utilizarea simbolului sau a sinesteziei dorina de a experimenta noi tipare in prozodie In schimb, simbolitii romani refuza contemplarea pur sentimentala a naturii si, de asemenea, logicul, explicitul, raionalul in favoarea sugestiei. ,,Oh, amurguri violete/ Vine/ Iarna cu plnsori de piculine // Peste parcul prsit/ Cad regrete/ Si un negru croncnit // Venicie,/ Enervare/ Din fanfare funerare/ Toamna suna, agonie // Vnt de gheata s-a pornit,/ Iar sub crengile schelete,-/ Hohot de smintit. // Nicio urma despre tine,/ - Vine, nu vine?.../ Oh, amurguri violete (George Bacovia, Oh, amurguri) ,,Superbe note din pian/ Ca o fanfara se revars/ Ah! arsa, inima mi-e arsa/ De soare etiopian. // De pe viori fiori ncet/ Prin aer torc mtase fina/ Ah! Plina, inima mi-e plina/ De-o suferina de poet. // Dar cobza suna nfocat;/ Divini igani cu ochii galbeni,/ Cntai, caci nc mai am galbeni/ Sa uit ce nc n-am uitat. (Al. Macedonski, Orchestrare) ,,Strofe vechi, o mandolina,/ Un Cezanne si doi Gauguin, /Patru mti de bronz:/ Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,/ O sofa araba, doua vechi icoane bizantine,/ Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline/ Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane/ Japoneze, trei foteluri cu inscripii musulmane,/ <<Fleurs du mal>> legate-n piele de Cordova,/ Si de pian:/ Charles Baudelaire si alturi Villiers
10

de lIsle-Adam// Toate sunt ca si-altdat/ O, bazar sentimental!.../ Toate sunt ca la plecarea mea dantela si cristal (Ion Minulescu, Intr-un bazar sentimental)

,,Cafeneaua Cu vistori damnai, Trecut-au ani, Simbolism, Curentul decadent. Brouri, Bijuterii rare. Paradoxe, Bizarul, Seri, Nopi, Efuzii de parfume Si nuane. Oraul dominant (George Bacovia, De arta)

EPIGRAF PENTRU O CARTE OSANDITA Tu, cititor, tcut, bucolic, Naiv si sobru om de munci, Aceasta carte s-o arunci, Cu tot desfru-I melancolic. Dar daca, vrednic scormoneti Cu ochiu-n rpi adnci, de freamt, Citete, si-ai sa m iubeti;

De nu tii slova si vorbirea De la dibaciul mag, Satan, Arunc-o! vei citi-o-n van, Sau mi vei crede sluta firea.

Tu, suflet, iscodind c-un geamt Un rai ce deopotriv-l vrem, M plnge!... Altfel, te blestem!

(Charles Baudelaire
11