UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIETI FACULTATEA TEHNOLOGIA PETROLULUI I PETROCHIMIE SPECIALIZAREA INGINERIA I PROTECIA MEDIULUI

PROIECTAREA TEHNOLOGIC A UNEI INSTALA II DE HIDROFINARE A UNUI AMESTEC DE BENZINE DE DA I CC

Coordonator: Ghi Dnua Student: Preda Mihai Alexandru Grupa 3154

1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROCESUL DE HIDROFINARE

Prin hidrofinare i hidrotratare se neleg procesele de tratare cu hidrogen a fraciunilor petroliere pe catalizatori monofuncionali - sulfuri sau oxizi metalici. Locul principal, n prezent aproximativ 60% din capacitatea total de hidrofinare, l ocup pregtirea benzinelor pentru reformarea catalitic, operaie necesar pentru a evita otrvirea cu sulf a catalizatorului de platin. Acest proces, care reprezint prima utilizare industrial a hidrofinrii i a crui folosire este de cele mai multe ori obligatorie pentru a putea realiza reformarea catalitic pe aceti catalizatori, cunoate n ultimii 10 ani o dezvoltare ponderat al crui ritm este determinat de extinderea procesului de reformare catalitic. Cu toat dezvoltarea cantitativ, ponderea lui procentual n ansamblul procesului de hidrofinare a scazut n aceast perioad, datorit extinderii mult mai accentuate a hidrofinrii i a hidrotratrii fraciunilor mai grele de iei.

1.1.

SCOPUL PROCESULUI

Hidrofinarea urmrete eliminarea heteroatomilor prin reacii de hidrogenoliz, n timp ce n hidrotratare, folosind un regim mai sever, sunt concomitent hidrogenate parial hidrocarburile aromatice policiclice. Hidrofinarea a aprut din necesitatea desulfurrii distilatelor atmosferice pentru a respecta normele impuse produselor finale sau, n cazul benzinelor, pentru a le face apte pentru alimentarea reformrii catalitice ce folosea catalizatori coninnd platin. Ulterior s-a acordat atenie i eliminrii azotului, care diminua stabilitatea la oxidare a produselor. Hidrogenoliza compuilor cu sulf i azot conducea inerent la eliminarea oxigenului mai reactiv i hidrogenarea hidrocarburilor nesaturate eventual coninute n fraciunea supus procesului. Termenii de desulfurare i denitrificare curent utilizai marcheaz natura heteroatomului a crui ndeprtare este prioritar. n toate cazurile nsa toi heteroatomii sunt afectai; natura catalizatorului i regimul tehnologic pot afecta numai proporiile n care ei sunt ndeprtai. Creterea exigenelor calitative privind coninutul de sulf i de azot n distilatele grele i cele de vid a condus la situaia n care hidrogenoliza legturilor C-S i C-N accesibile, asigurat de hidrofinarea clasic din anii nichelului i a vanadiului coninui n structuri chimice mai complexe, n special pentru a putea supune distilatele grele de vid cracrii catalitice.

Aceste cerine noi au impus modificari ale sistemului catalitic si ale regimului tehnologic al hidrofinarii, pentru a se asigura hidrogenoliza prealabila a unor legaturi C-C astfel incat heteroatomii de S, N, V, si Ni continuti in fractiune sa devina accesibili si sa poata fi eliminati. Probleme si mai dificile au aparut odata cu inasprirea normelor privind continutul de sulf, azot si metale in combustibilii reziduali. Dificultatile erau determinate de faza mixta vapori/lichid in care au loc aceste procese, hidrogenul fiind nevoit sa difuzeze prin pelicula lichida pentru a atinge centrele active ale catalizatorului. Asa cum s-a aratat, hidrotatarea constituie o alta categorie de procese, in care, in afara reactiilor de hidrogenoliza, are loc hidrogenarea aromaticelor bi-si policiclice in hidrocarburi hidroaromatice. In cazul motorinelor rezulta in urma procesului o crestere semnificativa a cifrei cetanice, motorinelor puternic aromatice cum sunt cele rezultate din cracarea catalitica devenind apte pentru a fi folosite drept combustibil diesel. In cazul uleurilor, hidrotatarea conduce la cresterea indicelui de viscozitate, in conditii ce sunt de multe ori de preferat solventarii selective. Realizarea hidrogenarii partiale a hidrocarburilor aromatice policiclice impune hidrotratarii un regim tehnologic mai sever decat cel al hidrofinarii si folosirea unor catalizatori specifici.