Вы находитесь на странице: 1из 65

Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova

Institutul de Geologie şi Seismologie

CZU 556.3 (4-15)

Nr. Contract

68/12 din 27 aprilie 2012

APROB:

Directorul Institutului de Geologie şi Seismologie al AŞM dr. hab., Alcaz V.G.

---------------------------------

,,

’’ octombrie 2012

Raport

„Studiul de fezabilitate a amplasării lacului de acumulare pe rîul Cogîlnic (or. Cimişlia) ”

Chişinău, 2012

dr. Constantin E. MORARU conducător ştiinţific al temei

------------------------------------

Lista colaboratorilor

Lista colaboratorilor MORARU Constantin dr. , conducător ştiinţific al temei ARNAUT Nicolae dr., colaborator
Lista colaboratorilor MORARU Constantin dr. , conducător ştiinţific al temei ARNAUT Nicolae dr., colaborator
Lista colaboratorilor MORARU Constantin dr. , conducător ştiinţific al temei ARNAUT Nicolae dr., colaborator
Lista colaboratorilor MORARU Constantin dr. , conducător ştiinţific al temei ARNAUT Nicolae dr., colaborator
Lista colaboratorilor MORARU Constantin dr. , conducător ştiinţific al temei ARNAUT Nicolae dr., colaborator
Lista colaboratorilor MORARU Constantin dr. , conducător ştiinţific al temei ARNAUT Nicolae dr., colaborator

MORARU Constantin dr. , conducător ştiinţific al temei

ARNAUT Nicolae dr., colaborator ştiinţific coordonator

MELNICIUC Orest dr. hab., colaborator ştiinţific superior

BOTNARU Vitalie colaborator ştiinţific

MATVEEVA Elena colaborator ştiinţific

BOTNARI Andrei colaborator ştiinţific stagiar

SPATARI Ghenadie colaborator ştiinţific stagiar OLARI Aliona Inginer ZVEZDENCO Anastasia inginer TIMOSENCOVA Anastasia
SPATARI Ghenadie colaborator ştiinţific stagiar OLARI Aliona Inginer ZVEZDENCO Anastasia inginer TIMOSENCOVA Anastasia
SPATARI Ghenadie colaborator ştiinţific stagiar OLARI Aliona Inginer ZVEZDENCO Anastasia inginer TIMOSENCOVA Anastasia
SPATARI Ghenadie colaborator ştiinţific stagiar OLARI Aliona Inginer ZVEZDENCO Anastasia inginer TIMOSENCOVA Anastasia

SPATARI Ghenadie

colaborator ştiinţific stagiar

OLARI Aliona

Inginer

ZVEZDENCO Anastasia

inginer

TIMOSENCOVA Anastasia

inginer

Laboratorul de Hidrogeologie şi Geologie Inginerească, Institutul de Geologie şi Seismologie, Academia de Ştiinte a R.Moldova, str. Academiei or. Chişinău, R.Moldova, MD2028. Tel.: 73 96 63, 73 97 77, 73 96 81 Fax: 73 96 63 e-mail: cmoraru@yahoo.com pagina web.: http://hydrogeo.igg.asm.md/

Toate drepturile la materiale expuse în Raport, conform legislaţiei R.Moldova despre proprietatea intelectuală, aparţin Laboratorul de Hidrogeologie şi Geologie Inginerească. Materialele Raportului nu pot fi copiate, tarnsmise şi folosite fără invoirea şefului Laboratorului în formă scrisă şi înregistrată.

Лаборатория Гидрогеологии и Инженерной геологии, Институт геологии и сейсмологии, Академия Наук Молдовы, ул. Академическая 3, Кишинев, Респ. Молдова, МД 2028. Teл.: 73 96 63, 73 97 77, 73 96 81 факс: 73 96 63 e-mail: cmoraru@yahoo.com веб страница.: http://hydrogeo.igg.asm.md/

Исключительные права на материалы, размещённые в Отчете, в соответствии с законодательством Р.Модова об охране результатов интеллектуальной деятельности принадлежат Лаборатории Гидрогеологии и Инженерной Геологии, и не подлежат использованию другими лицами в какой бы то ни было форме без письменного разрешения зав.лабораторией.

Hydrogeology and Engineering Geology Laboratory, Institute of Geology and Seismology, Academy of Sciences of the Republic of Moldova, 3 Academiei str., Chisinau, Moldova, MD2028 Tel.: 73 96 63, 73 97 77, 73 96 81 Fax: 73 96 63 e-mail: cmoraru@yahoo.com web.: http://hydrogeo.igg.asm.md/

All data and materials in this Report are protected by copyright legislation of the R.Moldova, which covers the excusive right to the Laboratory of Hydrogeology and Engineering Geology Laboratory. NO material published in this Report may be reproduced photographically or stored on microfilm, in electronic data bases, video disks, etc. without first obtaining the written permit ion from the Head of Laboratory.

CZU 556.3 (4-15)

Rezumat

Raport 119 p., 56 fig., 38 tab., 37 surse bibliografuce. „Studiul de fezabilitate a amplasării lacului de acumulare pe rîul Cogîlnic (or. Cimişlia) ”

Obiectul de studiu este teritoriul între or. Cimişlia şi s. Ecatreinovca, care a fost ivestigat referitor la posibilitatea amplasării unui lac de acumulare a apelor terestre şi subterane. În cadrul acestei lucrări au fost descrise condiţiile naturale şi antropogene a teritoriului de studiu, geologia şi hidrogeologia, calcule şi argumentările hidrologice, protecţia apelor de suprafaţă. În concluzii sunt analizate rezultatele finale ale studiului de fezabilitate. Rezultatele obţinute sînt cu aspecte aplicative. Lucrarea în ansamblu este de interes profesional pentru geologi, hidrogeologi, geochimişti, geografi, specialişti în domeniul resurselor acvatice, funcţionari de stat în economie şi ecologie. De asemenea, rezultatele ştiinţifice pot fi utile pentru profesori, studenţi ai şcolii superioare, masteranzi, doctoranzi şi postdoctoranzi.

CZU 556.3 (4-15)

Abstract Scientific report 119 p., 56 fig., 38 tab., 37 references

Fezability study of the lake location from Cocilnic River (Cimislia)

Territory between Cimislia Town and Ecaterinovca willage was studied. The aim of the investigation was fezability study of the future lake location from Coginic River and ground water. Natural and antropogenic conditions, geology, hydrogeology, hydrology, water protection were analyzed. Concluzions sumarized final rezults of the fezability study. Final results are with same aspects of practical recommendations. In the hole this report is interesting for geologists, hydrogeologists, geochemists, specialists in water use and economists. Scientific results will be useful for lectures and universities students, master degree and PhD students.

УДК 556.3 (4-15)

Резюме

Отчет 119 с., 56 рис., 38 таб., 37 источников. Предварительные исследования размещения аккумулирующего озера из р. Когыльник (Чимишлия) Объектом исследований является территория, расположенная между г. Чимишлия и с. Екатериновка. Цель работы: предварительные исследования для планирования аккумулирующего озера за счет поверхностных и подземных вод. В рамках проведенных исследований изучены природные условия, геология, гидрогеология, гидрология и условия защиты поверхностных вод. В выводах приведены обоснования целесообразности создания озера и основные результаты предварительных исследований. Полученные результаты имеют прикладной аспект. В целом работа предназначена для геологов, гидрогеологов, геохимиков, географов, специалистов в области использования водных ресурсов, экономики и экологии. Также будет полезна для преподавателей, студентов высшей школы, магистров и аспирантов.

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………………………….….7

1.

0 Argumentarea necesităţii creării lacului

8

 

1.1 Date istorice

8

1.2 Necesitatea creării lacului

12

2.0. Condiţiile fizico-geografice ale ariei de studiu

14

 

2.1. Poziţia geografică şi particularităţile orohidrografice

14

2.2. Condiţiile climatice

19

2.3

Structura geologică şi condiţiile hidrogeologice regionale

26

 

2.3.1 Structura geologică

28

2.3.2 Condiţiile hidrogeologice

32

3.0 Caracteristica specializată a teritoriului de studiu – locul amplasării lacului de acumulare

35

 

3.1 Geologia teritoriului de studiu

36

3.2 Particularităţile generale şi geochimice a rocilor zonei de aerare

48

3.3 Hidrogeologie teritoriului de studiu

56

4.

0 Argumentarea proiectului de construcţie a lacului de acumulare din punct

de vedere al utilizării apelor

66

4.1.Calculele caracteristicilor hidrologice

66

 

4.1.1. Studiul hidrografic şi hidrologic

66

4.1.2. Calculele debitului anual

69

4.1.3. Calculele distribuţiei intraanuale (pe luni şi perioadă limitată) a debitului de apă

74

4.1.4. Calculul caracteristicilor de bază ale viiturilor pluviale

82

4.1.4.1. Determinarea caracteristicilor de bază calculate ale viiturilor pluviale,

în cazurile dispunerii şi a lipsei datelor observaţiilor hidrometrice

82

4.1.4.2. Determinarea caracteristicilor viiturilor din bazinul hidrografic al râului Cogâlnic până la barajul lacului de acumulare, care urmează a fi proiectat (or.Cimişlia)

85

4.1.4.3. Construirea modelelor hidrografului calculat al viiturii

86

4.2 Calculele utilizării apelor din lacul de acumulare

88

4.2.1 Determinarea caracteristicilor topografice ale lacului de acumulare

88

4.2.2. Determinarea volumului util al lacului de acumulare la regularizarea sezonieră a debitului (fără a lua în calcul pierderile corespunzătoare)

93

4.2.3. Pierderile de apă din lacul de acumulare

95

4.3 Determinarea volumului mort al lacului de acumulare

101

4.4. Zona de protecţie şi măsurile de protecţie a lacului de acumulare

107

 

4.4.1 Dispoziţii generale

107

4.4.2 Recomandări privind exploatarea şi protecţia lacului

109

Concluzii

110

Biblografie

113

Anexe

116

Introducere

Acest proiect a fost elaborat în cadrul contractului nr. 68/12 din 27 aprilie 2012 „Studiul de fezabilitate a amplasării lacului de acumulare pe rîul Cogîlnic (or. Cimişlia) ” semnat între Insitutul de Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi Primăria or. Cimişlia, R. Moldova. Principalul obiectiv al acestui proiect a fost estimarea preventivă (pînă la proiectul tehnologic) a posibilităţii amplasării unui lac în partea de nord a orăşelului. Studiile de aşa tip sunt inovative din punct de vedere metodologic şi aplicativ. În prezent în R. Moldova nu sunt elaborate metodologii normative pentru proiectarea unui lac. În acest contex autorii prezentei lucrări au aplicat aspecte metodologice, care se folosesc în Rusia, Ucraina, România şi alte ţări. Este necesar de menţionat faptul, că lucrarea de faţă nu este un ghid de proiectare în cazul studiat. Rezultatele obţinute argumentează posibilitatea amplasării lacului în teritoriul de studiu ( între or. Cimişlia şi s. Ecaterinovca), ţinînd cont de condiţiile naturale şi antropogene. Tot odată un şir de date şi materiale obţinute pot fi folosite pentru viitoare proiectare a lacului (condiţiile geologice, hidrogeologice, calcule hidrologice ş.a.). Raportul final al proiectului este alcătuit conform misiunii tehnice pentru contract. Din punct de vedere structural, raportul conţine: introducere, 4 capitole, concluzii şi bibliografie. Numărul total de pagini - 119, inclusiv 38 tabele şi 56 figuri. Cercetările prezente au fost efectuate de colaboratorii Lab. de Hidrogeologie şi Geologie Inginerească a Institutului de Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinte al Moldovei. Coducătorul proiectului dr. Constantin Moraru (şef.lab). aduce sincere mulţumiri colaboratorilor laboratorului pentru efectuarea cu succes a cercetărilor la temă. Autorii exprimă recunoştinta sa d- lui primar de Cimişlia Gh. Răileanu şi colegilor săi din primărie, care au ajutat la realizarea lucrărilor pe teren şi în deosebi a forajului mecanizat al sondelor. Importanţa lucrării de faţă considerăm că nu constă numai în argumentarea posibilităţii amenajării lacului de acumulare, ci şi în faptul ca ea va stimula noi şi de mult aşteptate proiectări tehnologice a lacului. Existenţa lacului va contribui benefic la optimizarea compartimentelor sociale, climatice, agricole, urbanistice şi estetice a localităţii Cimişlia şi împrejurimile sale geografice.

1.0 Argumentarea necesităţii creării lacului 1.1 Date istorice Analiza materialelor arhivate a Institutului de Geologie şi Seismologie a AŞM, a datelor

cartografice şi colecţiei de mărturii a populaţiei locale permit urmatoarele constatări. În lunca r.

Cogîlnic între localităţile Cimişlia şi Ecaterinovca au existat cîteva lacuri mici şi cel mai mare (după

volumul de apă) cu denumirea Lacul (iazul) lui Iepure (LE). Acest lac, foarte bogat în vegetaţie şi

faună, a avut un rol decesiv în biosfera îi starea ecologică a luncii şi a rîului Cogîlnic. Lacul avea

rolul de regulator hidrologic a apei rîului în decursul anului. Primăvara, din lacul Sasic (Ucraina) pe

rîu se ridicau spre izvoare o varietate de peşti rari. În decursul timpului de vară apa lacului se

folosea pentru irigarea locală a terenurilor agricole [2]. De asemenea, lacul menţinea condiţii

speciale a climei locale şi servea drept loc de odihnă pentru populaţie.

În prezent lipsesc date precise referitoare la anul construcţiei LE. Analiza datelor cartografice

atestă, că pe harta topografică la scara 1:50000 din a. 1916, ridicată în a.1940 (Romania) şi

corectată în a. 1941 (URSS) acest lac nu exista (fig.1.1). Din această hartă este evident de clar

faptul, că în segmentul Cimişlia – Ecaterinovca au fost condiţii favarabile pentru acumularea apei r.

Cogîlnic în lunca şi valea rîului, în depresiuni ale reliefului, lagune şi meandre mici. De asemenea,

din această hartă topografică se vede, că a exitat un lac mic, care probabil şi a fost mai tîrziu

amenajat şi numit LE (vezi fig.1.1). Harta la scara 1 : 10 000 din a. 1961 conţine informaţie

despre existenţa LE ( fig.1.2). Interesant este faptul, că structura hidrologică a segmentului teritorial

studiat este foarte corelativă cu situaţia din a. 1941. Probabil, ca însăşi LE a fost amenanjat cu un

val de protecţie (lungimea 100 -150 m) între a. 1950 – 1960. În perioada a. 1960 – 1970 în

R.Moldova au fost întreprinse lucrări de proporţii în vederea accelerării dezvoltării agriculturii. În

acest scop au fost forate sute de sonde pentru exploatarea apelor subterane, canalizate cursurile

rîurilor mici, cercetări pedologice în luncile rîurilor, etc. În proporţii deosebite a fost canalizată şi

linearizată lunca r. Cogîlnic. Teritoriul de studiu a fost de asemenea, prelucrat dupa o tehnologie

hidrologică (fig.1.3). În cîţiva ani, în această periodă, LE a secat.

O sursă importantă de informaţie prezintă interpretarea imaginilor satelitare. Un fragment al

acestei imagini este prelucrat în fig.1.4 [37]. Pe imagine, în diverse spectre de culori refracţie, se

vede, că s-au păstrat “urmele” structurii hidrologice a teritoriului de studiu. Aceste “urme” sunt în

corelare cu informaţia din fig.1.1 si 1.2. Este important faptul, că de pe imagine poate fi determinat

cu precizie locul amplasării LE şi dimensiunile lui. Conform datelor digitale centrul lacului avea

coordonatele 46°33’26.68” N latiudine şi 28°46’42.58’’ E longitudine. Lungimea lacului alcătuia

cca 1.7 km, lăţimea cca 0.27 km şi cu volumul de apă cca 1 000 000 m 3 apă pentru adîncimea medie

de cca 2.0 m. În prezent acest teritoriu este uscat şi sistema de canale perpendiculare pe cursul rîului

(poldere) nu funcţionează. Teritoriul de studiu este acoperit cu vegetaţie caracteristică condiţiilor

pedologice specifice şi salinizate. Folosirea teritoriul este mixtă: păşunatul animalelor şi agricultura locală.

este mixtă: păşunatul animalelor şi agricultura locală. Figura 1.1 Harta topografică, scara 1:50 000 (a.1941) 9

Figura 1.1 Harta topografică, scara 1:50 000 (a.1941)

Figura 1.2 Harta topografică, scara 1:10 000 (a.1961) 10

Figura 1.2 Harta topografică, scara 1:10 000 (a.1961)

Figura 1.3 Harta topografică, scara 1 : 10 000 (a. 2012) 11

Figura 1.3 Harta topografică, scara 1 : 10 000 (a. 2012)

Figura 1.4 Imagine satelitară a teritoriului de studiu, distanţa de scanare 3.5 km 1.2 Necesitatea

Figura 1.4 Imagine satelitară a teritoriului de studiu, distanţa de scanare 3.5 km

1.2 Necesitatea creării lacului Încă în perioda sovietică comunitatea socială a or. Cimişlia punea în discuţii posibilitatea replanificării teritoriului între orăşel şi s. Ecaterinovca. În a. 1995 din partea conducerii or. Cimişlia a fost trimis Academiei de Ştiinte a Moldovei un demers cu rugămintea examinării posibilităţilor

amenajării unui lac în lunca r. Cogîlnic între localităţile menţionate. O grupă de specialişti hidrologi

din cadrul Institutului de Geologie şi Seismologie au vizitat terenul şi au colectat datele generale

despre obiectul de studiu (comunicare orală, dr.Arnaut N., 2012). Din cauza lipsei susţinerii

financiare lucrările planificate nu au fost îndeplinite. În a. 2009 primarul or. Cimişlia d-nul Gh.

Răileanu a trimis un demers către Ministerele R. Moldova cu rugămintea avizării unui proiect

pentru iniţierea lucrărilor de proiectare a lacului pe terenul dintre or. Cimişlia şi s. Ecaterinovca [2].

Acest demers a fost redirecţionat Academiei de Ştiinte a R. Moldova, Institutul de Geologie şi

Seismologie (IGS). În a. 2012 IGS a participat la tenderul studiului de fezabilitate a creării lacului

între localităţile Cimişlia – Ecaterinovca şi a fost considerat responsabil pentru acest studiu [1].

Conform contractului, sarcinile de bază sunt următoarele:

Obiectul achiziţiilor: studiul de fezabilitate a amenajării lacului de acumulare a apei din lunca

rîului Cogîlnic în preajma or. Cimişlia, Republica Moldova.

Tabelul 1.1 Lista lucrărilor planificate in cadrul studiului de fezabilitate

Nr.

Denumirea lucrărilor

Remarcă

pentru Raport

1.

Argumentarea necesităţii creării lacului de recepţie: date istorice; necesitatea actuală a creării lacului de recepţie.

capitolul 1

2.

Condiţii geografico-naturale a ariei de studiu:

capitolul 2

date fizico-geografice; situaţia climatologică; condiţii hidrologice; hidrogeologie şi gologie.

3.

Lucrări prealabile pe teren şi în laborator:

 

cercetări geologice tehnice; lucrări hidrogeologice; cercetări hidrologice; inventarierea surselor de poluare; evaluarea calităţii apelor naturale (subterane şi de suprafaţă); evaluarea geochimiei rocilor luncii r.Cogîlnic în perimetrul de studiu.

capitolul 3

4.

Calcule hidrologice: regimul debitului r. Cogîlnic în perimetrul sectorului de studiu; caracteristicele hidrologice preliminare ale lacului planificat; evaluarea procesului de acumulare a lacului; estimarea riscului de inundaţie în situaţii extremale; evaluarea scurgerilor de aluviuni în lacul planificat.

capitolul 4

5.

Impactul lacului asupra apelor subterane si a mediului ambiant: calcule hidrogeologice; procese geologice tehnice; aspecte ecologice.

capitolul 4

6.

Evaluarea socială, economică şi ecologică a exploatării lacului: aspecte sociale; beneficii economice; caracteristica ecologică; evaluarea proceselor probabile negative.

capitolul 3 şi 4

7.

Concluzii privind oportunităţile construcţiei lacului şi suprafaţa pe care poate să fie amplasat

concluzii

2.0. Condiţiile fizico-geografice ale ariei de studiu 2.1. Poziţia geografică şi particularităţile orohidrografice Teritoriul de studiu este situat la sudul R. Moldova. Din punct de vedere administrativ, zona de cercetare se găseşte în raionul Cimişlia, la 0,5 km nord de or. Cimişlia, între 46° 32' 28,9'' latitudine N - 28° 45' 27,5'' longitudine E şi 46° 34' 03,5'' latitudine N - 28° 47' 09,3'' longitudine E. (fig. 2.1.)

N - 28° 47' 09,3'' longitudine E. (fig. 2.1.) Figura 2.1 Poziţia geografică a teritoriului de

Figura 2.1 Poziţia geografică a teritoriului de studiu (scara 1: 50 000)

Relieful. Din punct de vedere orografic, teritoriul studiat prezintă o cîmpie deluroasă. Relieful are un caracter uşor crestat, cu înclinare generală de la nord la sud, profund fragmentat. De asemenea, în formarea reliefului actual participă intens procesele exogene. Dintre acestea se evedenţiază eroziunea şi procesele de denudaţie. Prezenţa numeroaselor ravene, văi ale rîurilor, dau terenului un caracter suficient de accidentat.Teritoriul de studiu este situat pe malul drept al rîului Cogîlnic şi reprezintă în sine un teren, practic, drept, uşor în scădere de la cota absolută în direcţia nord-vest spre sud-est. Diferenţa de altitudine constituie 1-2 m.(fig. 2.2)

Figura 2.2 Harta topografică a teritoriului de studiu (scara 1: 10 000) 15

Figura 2.2 Harta topografică a teritoriului de studiu (scara 1: 10 000)

Figura 2.3. Harta geomorfologică a teritoriul de studiu (scara 1: 200 000) 16
Figura 2.3. Harta geomorfologică a teritoriul de studiu (scara 1: 200 000) 16

Figura 2.3. Harta geomorfologică a teritoriul de studiu (scara 1: 200 000)

În partea de sud-vest a Podişului Codrilor se evidenţiază o gamă de dealuri cu direcţie meridională, nord-vestică şi nord-estică. Printre acestea se numără şi următoarele morfostructuri. În interfluviul Cogîlnic-Schinoasa, relieful prezintă o zonă semnificativ ridicată, altitudinea absolută atingînd valori de 260.0 m în partea de nord şi 195.0 m în sud-est. Versanţii acestui bazin hidrografic sunt străbătute de văi largi şi defilee, completate de ravene adînci şi alunecări de teren de tip bloc. În zona cuprinsă între Cogîlnic-Sărata, se evidenţiază colinele Hîrtopului cu înălţimea maximă de 293.0 m în regiunea s. Hîrtop. Aici se evidenţiază rigole adînci şi ravene bine dezvoltate.[35] Teritoriul interfluviului Cogîlnic-Ialpug este străbătut de înălţimele Caracui cu altitudinea absolută de 280.0-290.0 m. Vîrfurile acestor coline sunt rotunjite şi trec treptat în suprafaţa bazinul hidrografic. O suprafaţă deluroasă se observă în perimetrul s. Ciucur-Mingir şi al or. Cimişlia., unde valorile altitudinii ating cota de 220.0-230.0 m.(fig.2.3) Teritoriul de studiu este supus proceselor exogene. Dintre acestea se evidenţiază alunecările de teren şi ravenele. Densitatea alunecărilor de teren constituie 3-5 la 10 km 2 , pe alocuri valorile acestora ajung la 5-10 alunecări de teren la 10 km 2 . Ravenele au o densitate de 10-20 de ravene la 10 km 2 , în r-nul Cimişlia densitatea acestora atinge cota de 50-100 la 10 km 2 . Alunecările de teren dau reliefului un caracter accidentat şi ondulat. Alunecările de teren mai vechi de tip frontal sunt răspîndite pe malul drept al rîului Cogîlnic, unde şi este situat teritoriul de cercetare.[8] Astfel, din fig. 2.3 se observă că teritoriul de studiu este situat într-o zonă cu mai multe tipuri de depuneri. Printre acestea se evidenţiază: depunerile eluviale, coluviale, aluvionale, eluvional- aluviale. De asemenea se numără şi depunerile aluviale ale teraselor rîului Cogîlnic (terasele I-X). Principalele elemente ale reţelei hidrografice sunt rîurile, lacurile de luncă şi iazurile. Toate

rîurile din regiunea de sud (unde este situat or. Cimişlia) aparţin bazinului Mării Negre de scurgere.

Cea mai mare parte din aceste rîuri aparţin bazinului rîului Dunărea, cu excepţia r. Cogîlnic, care se

varsă în lacul Sasîc (fig.2.4). Acesta reprezintă un liman separat al Mării Negre. Sursa principală de

alimentare a acestor rîuri este pluvială şi nivală. Ele se atribuie la rîuri cu nivelul maxim al apelor

de primăvara. Perioadei martie-mai îi revine circa 50 % din scurgerea anuală, iar nivelul minim

revine lunii februarie.

Cel mai mare rîu al zonei de studiu este Cogîlnic (Cunduc), cu o direcţie de scurgere de la nord-

vest la sud-est. Rîul izvorăşte din Podişul Codrilor, de lîngă Mănăstirea Hîncu din r-nul Nisporeni.

Curge pe direcţia sud-est, trece apoi pe teritoriul

ţ ia sud-est, trece apoi pe teritoriul gegiunii Odesa (Ucraina) şi se varsă în Sasîc din

(Ucraina) şi se varsă în

Sasîc din Bugeac, în apropierea oraşului Tatarbunar.

Figura 2.4 Bazinul rîului Cogîlnic (scara 1: 500 000) 18

Figura 2.4 Bazinul rîului Cogîlnic (scara 1: 500 000)

Rîul Cogîlnic are o lungime de 243 km (dintre care 125 km pe teritoriul R. Moldova) şi o suprafaţă a bazinului de 3910 km 2 (dintre care 1030 km 2 pe teritoriul ţării noastre). Debitul mediu al rîului este de 0,30 m 3 /s, fiind înregistrat un maxim absolut de 6,47 m 3 /s (a.1962) şi un minim absolut de 0,0006 m 3 /s (a.1964). În anii secetoşi, ca urmare a precipitaţiilor scăzute, rîul începe să sece. Principalii afluenţi sunt cei de stînga – Schinoasa (cu vărsare în apropiere de s. Leipţig), Ceava (cu vărsare în dreptul or. Arciz), Gealar (cu vărsare în apropiere de s. Gnadental) şi Cilighider (cu vărsare în apropiere de s. Satu-Nou). Rîul Cogîlnic traversează mai multe localităţi, pe malurile sale aflînduse oraşele: Hînceşti, Cimişlia şi Basarabeasca. În cadrul teritoriului de studiu, valea rîului este bine definită. Adîncimea fragmentării albiei este de 159.0 m în partea de nord şi de 130.0 m la sud. Lăţimea albiei constituie 10.0 m şi puternic şerpuieste pe o zonă plată, alocuri mlăştinoasă. Versantul drept al văii rîului este relativ abrupt (30.0-350.0 m) şi este disecat de numeroase ravene. Malul stîng este relativ drept şi trece treptat în cumpăna apelor. Lîngă localităţile Gradişte şi Sadaclia s-au păstrat urmele vechilor meandre ale rîului Cogîlnic (fig. 2.2 şi 2.3), care au fost transformate în iazuri. Cel mai mare afluent al Cogîlnicului este afluentul de stînga – Schinoasa, care se varsă în apropiere de or. Basarabeasca. Pe panta de pe malul stîng al rîului studiat se evidenţiază pînă la 9 terase. Rîul Cogîlnic şi afluenţii acestuia formează, în mare parte, bazinul hidrografic şi se atribuie la rîuri ce au debit mic. Regimul hidrografic al rîului depinde de precipitaţiile atmosferice. În anotimpul de vară, din cauza repartiţiei inegale şi a lipsei de precipitaţii, rîul şi afluenţii săi aproape complet seacă şi îşi restabilesc debitul odată cu căderea precipitaţiilor de vară şi în urma topirii zăpezii în anotimpul de primăvară.[2] Mineralizarea apei rîului Cogîlnic, în perioada nivelului minim al apei constituie 2.0-3.0 g/l, iar uneori poate atinge şi valori de 10.0 g/l. Tipul apei este sulfat-carbonatică, carbonato-sulfatică, sulfato-bicarbonatică. Printre anioni domină cei de calciu şi magneziu. Aproximativ aceeaşi compoziţie chimică a apei o au şi majoritatea lacurilor şi iazurilor din zonă.

apei o au şi majoritatea lacurilor şi iazurilor din zonă. 2.2. Condiţiile climatice Clima din regiune,

2.2. Condiţiile climatice Clima din regiune, precum şi în întreaga ţără, este temperat-continentală de tranziţie. Iernile

sunt scurte şi relativ blînde, iar verile – lungi şi calde. Datele referitoare la caracteristicile climatice

ale zonei au fost preluate de la Hidrometeo de Stat din Chişinău în anul curent.

Temperatura medie anuală este pozitivă şi după datele observărilor pe termen lung constituie

9.20°C. Temperatura medie lunară pozitivă se menţine timp de nouă luni. Temperatura medie a

aerului ale lunii celei mai calde - iulie atinge 26.0°C şi ale lunii celei mai reci – ianuarie este-

11.0°C. (fig. 2.5.)

Primavara T. grade C 21,0 16,0 11,0 6,0 1,0 -4,0 2009 2004 1999 1994 1989
Primavara
T. grade C
21,0
16,0
11,0
6,0
1,0
-4,0
2009
2004
1999
1994
1989
1984
1979
1974
1969
1964
1959
1954

Martie

Aprilie

Mai

Toamna T. grade C 21,0 16,0 11,0 6,0 1,0 -4,0 2009 2004 1999 1994 1989
Toamna
T. grade C
21,0
16,0
11,0
6,0
1,0
-4,0
2009
2004
1999
1994
1989
1984
1979
1974
1969
1964
1959
1954

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Vara T. grade C 26,0 25,0 24,0 23,0 22,0 21,0 20,0 19,0 18,0 17,0 2009
Vara
T. grade C
26,0
25,0
24,0
23,0
22,0
21,0
20,0
19,0
18,0
17,0
2009
2004
1999
1994
1989
1984
1979
1974
1969
1964
1959
1954

Iunie

Iulie

August

Iarna T. grade C 7,0 5,0 3,0 1,0 -1,0 -3,0 -5,0 -7,0 2010 -9,0 2005
Iarna
T. grade C
7,0
5,0
3,0
1,0
-1,0
-3,0
-5,0
-7,0
2010
-9,0
2005
-11,0
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

Decembrie

Ianuarie

Februarie

2010 2005 2000 1995 1990 Media anuală T. grade C 12,5 12,0 11,5 11,0 10,5
2010
2005
2000
1995
1990
Media anuală
T. grade C
12,5
12,0
11,5
11,0
10,5
1985
10,0
9,5
1980
1975
1970
9,0
8,5
8,0
1965
1960
1955

Figura 2.5. Temperatura medie lunară şi anuală a aerului

Astfel, din fig. 2.5 se observă că temperatura medie anuală are o regularitate ciclică şi se repetă cu o anumită aproximaţie. Ierni cu geruri stabile se înregistrează foarte rar. În perioada de toamnă şi primăvară se înregistrează zile cu îngheţuri devreme de toamnă şi tîrzii de primăvară, iar în perioada de iarnă – zile cu moină.

Zile cu temperaturi negative pe întreaga perioadă a zilei se înregistrează anual în perioada noiembrie - martie. Deoarece timpul are un caracter instabil, ceea ce crează greutăţi în descrierea climei, precum şi în prognozarea acestuia, se acordă o atenţie nu doar valorile medii, ci şi celor extreme (maxime şi minime), posibile în cursul unui lung şir de ani. Minima sau maxima absolută reprezintă o valoare extremă a unui element, care a fost observată cel puţino singură dată într-o perioadă plurianuală (temperatură sau vînt). Minima absolută şi maxima absolută lunară se aleg prin cercetarea datelor zilnice (fig.2.6 si 2.7).

Primavara

T. grade C 38,0 33,0 28,0 23,0 18,0 13,0 8,0 2010 2005 2000 1995 1990
T. grade C
38,0
33,0
28,0
23,0
18,0
13,0
8,0
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

Martie

Aprilie

Mai

Toamna

T. grade C 37,0 32,0 27,0 22,0 17,0 12,0 7,0 2010 2005 2000 1995 1990
T. grade C
37,0
32,0
27,0
22,0
17,0
12,0
7,0
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Vara

T. grade C 42,0 40,0 38,0 36,0 34,0 32,0 30,0 28,0 2010 2005 2000 1995
T. grade C
42,0
40,0
38,0
36,0
34,0
32,0
30,0
28,0
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

Iunie

Iulie

August

Iarna

2010 2005 T. grade C 2000 23,0 1995 18,0 1990 1985 13,0 1980 8,0 1975
2010
2005
T. grade C
2000
23,0
1995
18,0
1990
1985
13,0
1980
8,0
1975
3,0
1970
-2,0
1965
1960
1955

Decembrie

Ianuarie

Februarie

Media anuală

2010 2005 2000 1995 1990 1985 1980 1975 T. grade C 40,0 1970 38,0 1965
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
T. grade C
40,0
1970
38,0
1965
1960
36,0
34,0
32,0
1955
30,0

Figura 2.6. Temperatura maximă absolută a aerului

Primavara T. grade C 2010 2005 2000 1995 1990 1985 1980 1975 1970 1965 1960

Primavara

T. grade C

2010 2005 2000 1995 1990 1985 1980 1975 1970 1965 1960 1955
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

10,0

5,0

0,0

-5,0

-10,0

-15,0

-20,0

Martie

Aprilie

Mai

1955 10,0 5,0 0,0 -5,0 -10,0 -15,0 -20,0 Martie Aprilie Mai Toamna T. grade C 2010

Toamna

T. grade C

2010 2005 2000 1995 1990 1985 1980 1975 1970 1965 1960 1955
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

15,0

10,0

5,0

0,0

-5,0

-10,0

-15,0

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

 

Vara

 

T. grade C

 
15,0

15,0

13,0

 

Iunie

11,0

Iulie

9,0

August

7,0

5,0

1955

1960

1965

1970

1975

1980

1985

1990

1995

2000

2005

2010

 

Iarna

 

T. grade C

 
 

0,0

2010 2005 2000 1995 1990 1985 1980 1975 1970 1965 1960 1955
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

-5,0

-10,0

Decembrie

Ianuarie

-15,0

Februarie

-20,0

-25,0

Media anuală

T. grade C 2010 -11,0 2005 -13,0 -15,0 2000 -17,0 1995 -19,0 -21,0 1990 -23,0
T. grade C
2010
-11,0
2005
-13,0
-15,0
2000
-17,0
1995
-19,0
-21,0
1990
-23,0
-25,0
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

Figura 2.7. Temperatura minimă absolută a aerului

Maxima absolută anuală pe termen lung a observărilor ajunge la + 39°C. Minima anuală absolută pe durata observaţiilor este -29°C. Perioada fără înghe este de 179 zile. Atît temperatura maximă absolută, cît şi temperatura minimă absolută au un caracter ciclic. După cantitatea de precipitaţii, teritoriul de studiu face parte dintr-o zonă cu umiditate insuficientă. În cea mai caldă perioadă a anului (aprilie - octombrie) cad cca 70% din cantitatea totală de precipitaţii, maxim în luna iunie, iar minim - în martie. Vara predomină ploile abundente, uneori atingînd şi valori mai mari de 100 mm pe zi. Precipitaţiile medii anuale, în mediu pentru o perioadă îndelungată este de 360.0 – 420.0 mm (fig.2.8).

 

Primavara

 
 

mm

160

140

140  
 

120

100

Martie

80

Aprilie

60

Mai

40

20

0

1955

1960

1965

1970

1975

1980

1985

1990

1995

2000

2005

2010

 

Toamna

 
 

mm

140

120

120  
 

100

80

Septembrie

60

Octombrie

Noiembrie

40

20

0

1955

1960

1965

1970

1975

1980

1985

1990

1995

2000

2005

2010

Vara mm 275 225 175 Iunie 125 Iulie August 75 25 -25 2010 2005 2000
Vara
mm
275
225
175
Iunie
125
Iulie
August
75
25
-25
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

mm

Iarna

160 140 120 100 80 60 40 20 0 2010 2005 2000 1995 1990 1985
160
140
120
100
80
60
40
20
0
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

Decembrie

Ianuarie

Februarie

800

700

600

500

400

300

mm

Media anuală

2010 2005 2000 1995 1990 1985 1980 1975 1970 1965 1960 1955
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

Figura 2.8. Cantitatea de precipitaţii lunare

În perioada caldă cad 344 mm precipitaţii, iar în cea rece – 95 mm. Precipitaţii minime se înregistrează în luna martie – 22-24 mm, iar maxime în iunie – 66 mm. De regulă ploile au caracter torenţial. Ploile torenţiale se înregistrează în deosebi în lunile iunie-iulie, iar cantitatea de precipitaţii căzute atinge jumătate din norma anuală. Pe tot parcursul anului numai 10% din precipitaţiile căzute sunt în stare solidă. Umiditatea relativ sporită revine perioadei de iarnă (84- 87%), iar în perioada caldă valoarea sa scade pînă la 62%. Zona este dominată de vânturi din direcţia nord şi nord-vest. Vînturile predominante sunt cele de nord-vest. După forţă şi viteză,

vânturile sunt atribuite la cele moderat - slabe. Viteza medie a vântului constituie 3,90 m/s. Cea mai mare viteză a vântului este observată în timpul iernii (fig.2.9).

 

Primavara

 
 

m/s

5,0

4,0

4,0  
 

3,0

Martie

Aprilie

2,0

Mai

1,0

0,0

1955

1960

1965

1970

1975

1980

1985

1990

1995

2000

2005

2010

 

Toamna

 
 

m/s

4,0

3,5

3,5  
3,5  
 

3,0

2,5

2,0

1,5

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

1,0

1955

1960

1965

1970

1975

1980

1985

1990

1995

2000

2005

2010

Vara 4,0 3,5 3,0 2,5 Iunie 2,0 Iulie 1,5 August 1,0 0,5 0,0 2010 2005
Vara
4,0
3,5
3,0
2,5
Iunie
2,0
Iulie
1,5
August
1,0
0,5
0,0
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

m/s

Iarna

5,5 5,0 4,5 4,0 3,5 3,0 2,5 2,0 1,5 1,0 2010 2005 2000 1995 1990
5,5
5,0
4,5
4,0
3,5
3,0
2,5
2,0
1,5
1,0
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

Decembrie

Ianuarie

Februarie

2010 2005 2000 1995 1990 Media anuală m/s 4,0 3,5 3,0 2,5 2,0 1985 1980
2010
2005
2000
1995
1990
Media anuală
m/s
4,0
3,5
3,0
2,5
2,0
1985
1980
1,5
1,0
0,5
0,0
1975
1970
1965
1960
1955

Figura 2.9.Viteza medie lunară a vîntului (valorile 0.0 – lipsa de date)

Viteza vîntului atinge pînă la 5 m/sec. Deseori sunt observate şi suhoveiuri. Vânturile deosebit de puternice de 32,0 – 43,0 m/s se observă o dată la 20 de ani şi ar putea avea o direcţie diferită. Din fig. 2.10. se observă că concomitent cu viteza maximă a vîntului de primăvară (în luna februarie, martie – 4,0 m/s) se înregistrează intensificarea vîntului toamna (luna decembrie – 3,5 m/s.).

Cea mai mare probabilitate a vitezei reduse şi celei moderate a vîntului – pînă la 5m/s (25%) revine lunilor de vară, iar viteza - 6-10m/s pentru perioada rece a anului sau perioada dintre anotimpuri. Viteza vîntului cu intensitatea mai mare de 10m/sec (3,0%) se înregistrează relativ rar.

 

Primavara

 
 

m/s

30

25

25  
 

20

Martie

15

Aprilie

10

Mai

5

0

1955

1960

1965

1970

1975

1980

1985

1990

1995

2000

2005

2010

 

Toamna

 
 

m/s

35

30

35 30  
 

25

20

Septembrie

Octombrie

15

Noiembrie

10

5

0

1955

1960

1965

1970

1975

1980

1985

1990

1995

2000

2005

2010

 

Vara

 

m/s

30

25

30 25  
 

20

Iunie

15

Iulie

10

August

5

0

1955

1960

1965

1970

1975

1980

1985

1990

1995

2000

2005

2010

 

Iarna

 

m/s

35

30

30  
 

25

20

Decembrie

15

Ianuarie

Februarie

10

5

0

1955

1960

1965

1970

1975

1980

1985

1990

1995

2000

2005

2010

36

31

26

21

16

m/s

Media annuală

2010 2005 2000 1995 1990 1985 1980 1975 1970 1965 1960 1955
2010
2005
2000
1995
1990
1985
1980
1975
1970
1965
1960
1955

Figura 2.10 Viteza maximă lunară a vîntului

Cea mai mare umiditate relativă a aerului se observă în perioada toamnă-iarnă (noiembrie - februarie) - 84%, iar cea mai mică revine perioadei anotimpurilor primăvară şi vară 62%. Umiditatea relativă este de 70 - 75%. Variaţia anuală a umidităţii absolute coincide, în general, cu variaţia temperaturii aerului. Valorile sale medii anuale variază de la nord la sud, 88 - 10 mbar.

Din cauza variaţiilor de temperatură a aerului, perioada iarnă se caracterizează printr-un strat instabil şi fragil de zăpadă. Numărul de zile cu zăpadă în medie, constituie cca 30 – 35 de zile pe an. Grosimea medie a stratului de zăpadă reprezintă cca 5 cm, dar în unii ani poate atinge valori cuprinse între 15 - 20 cm. Adîncimea medie de îngheţ a solului este de 80 cm. Ceaţa se înregistrează relativ des, în deosebi în perioada rece a anului (octombrie – martie). Primăvara şi toamna, la temperaturi pozitive şi umiditatea sporită a suprafeţei solului, ceaţa se formează datorită saturaţiei vaporilor de apă care se evaporează de la suprafaţa solului. Pe tot parcursul anului se înregistrează 41 zile cu ceaţă, iar în unii ani numărul zilelor sporeşte pînă la 62. Presiunea atmosferică. Repartizarea presiunii atmosferice pe parcursul anului este divizată în două perioade principale: rece – din septembrie pînă în martie şi caldă – din aprilie pînă în august. Presiunea maximă se înregistrează în perioada rece a anului. Spre vară presiunea se reduce şi în luna iulie pretutindeni atinge valori minime. Cea mai instabilă vreme se înregistrează primăvara, cînd sporeşte brusc radiaţia solară, care contribuie la creşterea temperaturilor şi topirea zăpezii, temperatura aerului în această perioadă a anului noaptea scade, ceea ce deseori favorizează îngheţuri. Iarna deseori se înregistrează combinarea zilelor calde şi uscate. Inversiile de la suprafaţa solului în mediu constituie - 23%.

2.3 Structura geologică şi condiţiile hidrogeologice regionale Structura geologică şi condiţiile hidrogeologice ale teritoriului de studiu sunt partea componentă a unei regiuni mari, care cuprinde, practic, partea de sud a R. Moldova pînă la or. Comrat. Pentru a trece la particularităţile geologice ale teritoriului studiat este necesar să înţelegem cum este el integrat în plan regional. În acest context a fost selectat un teritoriu mai mare (cu dimensiunile de cca 50X50 km) cu localităţile Cimişlia, Ecaterinovca, Bogdanovca Veche ş.a., pentru care se efectuează analiza structurii geologice. Studiul geologo-hidrogeologic al teritoriului dat este strîns legat de istoria cercetărilor geologice a depresiunii Mării Negre care se divizează în 3 perioade:

1) din anul 1841 pînă în anul 1918; 2) din anul 1918 pînă în anul 1940; 3) din anul 1940 pînă în prezent. Prima perioadă a cercetărilor a fost efectuată, în general, cu scopul studierii structurii geologice. Primele date geologice despre această zonă sunt din anul 1866, cînd A.F.Petres se ocupă cu studiul depozitelor cuaternare a văilor rîurilor Cogîlnic, Ialpug şi Cahul. Un rol foarte important în studierea regiunii date au avut lucrările lui I.F. Sinţov (1827-1900). De către el pentru prima dată a fost alcătuită harta geologică a Basarabiei la scara 1:420 000. Pe această hartă geologică I.F. Sinţov

a evidenţiat depunerile sarmaţiene, a straturilor meocene şi pontice, care în cercetările ce urmează sunt doar concretizate şi completate. În anul 1896 N.I.Andrusov a propus să despartă etajul sarmaţian în trei substraturi: inferior, mediu şi superior. Această schemă se foloseşte pînă în ziua de azi. Cu studiul formaţiunilor rifogene s-au ocupat A.O. Mihalischi (1895-1902) şi V.D. Lascarev (1903-1916). În anii 1904-1914 Grigorovici-Berezovschii şi Homenco N.N. menţionau în lucrările lor despre prezenţa izvoarelor în văile rîurilor din sudul Moldovei. În perioada anilor 1915-1917 au fost efectuate cercetări geo- hidrogeologice sub conducerea lui O.C. Langhe. Ca rezultat al acestor lucrări a fost alcătuită harta geologică schematică şi au fost date scurte caracteristici geologiei sudului Basarabiei, au fost evidenţiate cîteva orizonturi acvifere. În anul 1914 C.A. Nicoliscaia, folosindu-se de materealele referitoare la cercecetările izvoarelor şi fîntînilor în zona lacului Ialpug, evidenţiază în partea de sud a Moldovei orizontul acvifer din rocile calcaroase, nisipoase şi cu gresie a depozitelor ponţiene, însă consideră acest orizont puternic drenat şi nestabil pentru alimentarea cu apă a localităţilor. În a doua perioadă pe teritoriul de sud al Basarabiei efectuează cercetări geologii români: N. Frolov (1926), G. Morgoci (1911), N. Macarovici (1940), N. Maroman (1983), V. Văscăuţan (1926-1930) şi alţii. Activitatea lor avea un aspect de studiu stratigrafic şi paleontologic, în afară de aceasta ei se ocupau de problemele alimentării cu apă a oraşelor mari. Din 1940 în componenţa fostei Uniuni Sovietice se începe a treia perioadă din istoria cercetărilor geo-hidrogeologice. În 1945 a fost tipărită lucrarea lui C.I. Macov, dedicată raionării hidrogeologice a părţii de sud- vest a Basarabiei. Pe teritoriul Moldovei autorul a evidenţiat un rînd de raioane şi subraioane hidrogeologice pentru o posibilă utilizare în partea de nord a Moldovei a apelor sarmaţiene şi paleozoice, în partea centrală a apelor cretacice şi sarmaţiene, în partea de sud a apelor sarmaţianului mijlociu, cretacic şi sarmaţianul superior-pontice. În 1945 autorii N.S.Leţinschi şi A.C. Climenco au alcătuit cadastrul apelor subterane a fostei R.S.S. Moldoveneşti, unde sunt prezentate datele cu referinţă la toate sondele care au fost forate pînă la această perioadă. Într-un raport comun din anii 1946-1947 de către P.M.Suharevici au fost prezentate materiale din literatură şi din arhive, referitoare la geologia şi resursele naturale de pe teritoriul fostei R.S.S. Moldoveneşti, iar de către E.T. Malevan – referitoare la hidrogeologia acestui teritoriu. E.P. Bahanov şi V.N. Ivanov în anul 1950 au efectuat cercetări hidrogeologice în valea rîului Prut. În lucrările lor sunt prezentate date referitoare la litologia sedimentărilor de albie, proprietăţile de filtrare şi altele. În perioada anilor 1951-1952 Gribova E.A. efectuează lucrări în rezultatul cărora în anul 1954 a fost alcătuit rezumatul hărţii geologice a părţii centrale şi de sud a Basarabiei la scara 1:100 000.

O importanţă deosebită în studierea hidrogeologiei o au lucrările lui S.T. Vznuzdaev din perioada anilor 1953-1961. În aceste lucrări autorul examinează regularităţile repartizării zonalităţilor arteziene şi hidrogeochimice în depozitele sarmaţiene. În anul 1957 grupul de autori format din P.D. Bucatciuc, Z.C.Osadcei, N.V.Macarevici au alcătuit harta geologică, anexând o notă explicativă asupra teritoriului dat (foaia L-35-17). În anul 1958 S.T. Vznuzdaev efectuiează raionarea hidrogeologică a părţii de sud a Moldovei. De asemenea, raionarea hidrogeologică a Moldovei este mentionată şi în lucrările lui I.I. Ţapenco, G.A. Assovschi, T. Putţera, T. Martina, N.M. Frolova, B.N. Ivanova. În lucrarea lui N.M. Frolov sunt expuse rezultatele cercetărilor geotermale, sunt descrise orizonturile acvifere, analizate problemele referitoare la paleohidrologie, formarea apelor subterane şi utilizarea lor. V.N. Ivanov (a.1958) în lucrarea sa ,,Concluzie hidrogeologică privind aprecierea apelor subterane în raioanele de sud ale Moldovei’’ indică asupra prezenţei orizonturilor acvifere în depozitele pontice, meoţiene şi sarmaţiene. În anul 1959 în partea de sud a teritoriului Moldovei are loc explorarea hidrogeologică la scara 1:200 000 şi forarea sondelor de prospecţiuni în orizonturile acvifere meoţiene şi a sarmaţianului superior (A.A. Andreev, M.P. Stasiev, 1961). În urma lucrărilor efectuate autorii au demonstrat prezenţa apelor în aceste depozite. Cea mai complexă sinteză în domeniul hidrogeologiei R.S.S. Moldoveneşti este expusă în lucrarea lui G.A.Assovschi şi a grupului de autori din anul 1963 [12]. În perioada anilor 1948-1950 explorarea magnetometrică a cuprins o zonă foarte mare de pe

teritoriul Moldovei, inclusiv partea de sud. În anul 1950 a fost efectuată explorarea gravitaţională pe

tot teritoriul Moldovei, inclusiv partea de sud a ei. Explorările electrometrice au fost efectuate în

perioada anilor 1950-1951. În perioada a. 1960- 1980 sudul R.Moldova a fost studiat minutios de

către cercetătorii Academie de Ştiinte a Moldovei. Date recente referitoare la structura geologică şi

condiţiile hidrogeologice ale părţii de sud a Moldovei, inclusiv zona evidenţiată, sunt expuse în

lucrările [6, 7, 23-25]. Secvenţe de bază din aceste publicaţii sunt expuse dupa cum urmează.

2.3.1 Structura geologică

Din punct de vedere al structurii geologice, teritoriul studiat include depozite proterozoice,

paleozoice, mezozoice şi cainozoice. Harta geologică, fără depozitele cuaternare este expusă în

fig.2.11.

Figura 2.11 Harta geologică a sectorului Cimişlia (scara 1 : 200 000) Perioda proterozoică (Pt)
Figura 2.11 Harta geologică a sectorului Cimişlia (scara 1 : 200 000) Perioda proterozoică (Pt)

Figura 2.11 Harta geologică a sectorului Cimişlia (scara 1 : 200 000)

Perioda proterozoică (Pt) Proterozoicul superior(Pt 3 ) Proterozoicul superior este reprezentat litologic prin argilite, aleurolite şi gresii. Adîncimea amplasării rocilor proterozoicului superior constituie 1920-2000 m. La suprafaţa terestră aceste depozite apar în afara teritoriului studiat, în partea de nord a Moldovei.

Perioada paleozoica (Pz) În limitele teritoriului descris, depozitele paleozoice sunt constituite din roci, ce sunt mai vechi decît sistemele cambriene şi siluriene. Depunerile cambriene după datele sondei de referinţă Vişnevscaia au fost spălate în perioada presiluriană. Sistemul cambrian Aceste depozite sunt reprezentate printr-un strat masiv de sedimentări terigene a etajului Avdarma, ce conţin argilite cenuşiu-închise, gresii şi aleurite negre, la adâncimea de 1450-1920 m. Sistemul silurian(S) Depozitele sistemuliui silurian sunt reprezentate de secţiunea superioară. Silurianul superior(S 2 ) Etajul ludlovian (S 2 ld) Litologic, acest etaj, este reprezentate prin straturile scalsc, borşciovsc şi certcovsc. Stratul scalsc. Aceste depozite sunt situate discordant pe roci terigene şi sunt reprezentate prin calcare argiloase, ce trec mai sus în sectiune, in argilite calcaroase. Stratul este descoperit la o adâncime de 1450.0 m, cu o grosime de 32.0 m (conform forajelor din localitatea Vişnevca). Stratul borşciovsc. Depozitele din acest start litologic sunt reprezentate prin argilite de culoare cenuşiu-închise, cu intercalaţii de argile aleurolitice şi bituminizate. Grosimea lor este de aproximativ 150.0 m, dispuse la adâncimea de 1300.0 – 1450.0 m. Stratul certcovsc. Rocile ce aparţin acestui strat sunt reprezentate de argilite de culoare gri închisă cu mici intercalaţii (0.15 m) de calcare. Grosimea lor constituie 176.0 m şi sunt dispuse la o adâncime de 1124.0 – 1300.0 m. Depozitele devoniene, carbonifere şi permiene în zona studiată n-au fost descoperite.

Perioada Mezozoica (Mz) Complexul de roci mezozoice este reprezentat de sistemul cretacic. Sistemul cretacic (Cr) Depozitele sistemului cretacic sunt reprezentate de roci din cretacicul superior (Cr 2 ). Depozitele din cretacicul superior sunt reprezentate de etajele cenomanian, turonian, coniacian şi santonian. Etajul cenomanian (Cr 2 cm) Cretacicul superior pretutindeni începe cu sedimentări din etajul cenomanian. Mai bine aceste roci sunt studiate în zona de mijloc a Transnistriei unde ele ies la suprafaţă. Aceste depozite sunt reprezentate prin două tipuri de roci: de nord – fiind reprezentate prin glauconite, nisipuri, gresii, spongolite şi de sud ce se caracterizează prin predominarea rocilor carbonatice şi carbonato- argiloase. În limitele zonei date depozitele cenomaniene au fost evidenţiate prin forare lângă satul Cociulia (grosimea de 24,5 m) la o adâncime de 804.0 – 828,5 m şi lângă localitatea Basarabeasca (grosimea de 15 m) la o adâncime de 480.0 – 546.0 m.

Etajul turonian (Cr 2 t) Depozitele sunt reprezentate de marne cenuşii şi cretă (or.Basarabeasca). Etajele coniacian şi santonian (Cr 2 cn+st) Depozitele acestor etaje sunt reprezentate prin marne cenuşii şi cretă cu intercalaţii mici de gresii şi argile, evidenţiate prin forare în anul 1949 lângă or.Basarabeasca. Grosimea maximă a depozitelor din cretacicul superior constituie de la 24.0 până la 66.0 m. PeriodaCainozoica (Kz) Acesta perioada este reprezentat de sistemele paleogen, neogen şi cuaternar. Sistemul Paleogen (Pg) Depozitele paleogene pe teritoriul Moldovei în aflorimente nu se întâlnesc, dar au fost evidenţiate în zona dată prin forare la o adâncime de 210.0 – 228.0 м pe sedimentări cretacice. Litologic, aceste depozite sunt reprezentate de marne albastre-cenuşii cu intercalaţii de argile gri- verzui cu o grosime de la 55.0 la 80.0 m.

Sistemul neogen (N) Depozitele din neogen sunt reprezentate prin etajul sarmaţian. Etajul sarmaţian (N 1 S) În limitele zonei de studiu depozitele sarmaţiene sunt reprezentate prin toate trei subetaje:

inferior, mediu şi superior.

Subetajul sarmaţianul inferior (N 1 S 1 ) Depozitele din sarmaţianul inferior sunt reprezentate prin calcare. Calcarele preponderent sunt pelitomorfe, cenuşii şi brune-cenuşii, cu intercalaţii de calcare oolitice şi detritice. Rocile în cauză au fost evidenţiate prin forare la adâncimea de 210 – 240 m, având o grosime de 100 – 120 m.

Subetajul sarmaţianul mediu (N 1 S 2 ) Sedimentările din sarmaţianul mediu sunt dezvoltate peste tot şi sunt reprezentate de sedimentări calcaro-argiloase. Lângă staţia de cale ferată din or. Cimişlia, rocile din sarmaţianul mediu au fost evidenţiate la adâncimea de 129,9 m şi sunt reprezenate prin calcare albastre-cenuşii oolitice şi cu cochilii, rareori argile calcaroase cu intercalaţii de nisipuri şi conglomerate, având o grosime de aproximativ 200.0 m. Mai la sud de staţia Basarabeasca, sedimentele sarmaţianului mediu au fost evidenţiate prin forarea la adâncimea de 92.0 m (grosimea startului 146,5 – 305 m), fiind reprezentate preponderant de argile verzui-cenuşii rareori calcaroase, cu intercalaţii (0,1-1,1 m) calcaroase cenuşii deschise, rareori calcare cu cochilii şi nisipuri verzui-cenuşii slab argiloase. Subetajul sarmaţianul superior (N 1 S 3 ) Depozitele sarmaţianului mediu în partea superioară sunt înlocuite cu sedimentări din sarmaţianul superior. Partea inferioară a depozitelor sarmaţianului superior sunt reprezentate de

faciesuri marine, iar cea superioară de faciesuri lacustre. Depozitele în cauză sunt răspândite pe întreg teritoriu, dar ies la suprafaţă în văile râurilor şi sunt reprezentate prin argile verzi şi cenuşiu-verzui cu intercalaţii de calcare şi nisipuri. Sedimentările sarmaţianului superior au fost evidenţiate prin forare lângă or.Cimişlia (cota de 92.0 m), la adâncimea de la 3 la 75 m. Depozitele sunt reprezentate prin argile verzi-cenuşii, albastre-cenuşii cu mici intercalaţii de nisip. Grosimea sedimentărilor în cauză variază de la 70 la 100 m.

Sistemul cuaternar (Q) Depozitele cuaternare sunt reprezentate prin complexul de sedimentări continentale, cu excepţia celor glaciare şi lacustre. Pe cumpene şi pe pante se întâlnesc complexe de depozite eluviale (el Q) şi eluvial-deluviale (el + dl Q), care litologic sunt reprezentate prin argile nisipoase loessoidale cu grosimea de la 20.0 la 25.0 m. În luncile râurilor predomină sedimentările aluviale (al Q), care şi formează terasele în cauză. Litologic ele sunt reprezentate prin formaţiuni de pietriş cu grosimea de 5.0 – 10.0 m.

2.3.2 Condiţiile hidrogeologice

În sectorul de studiu pot fi evidenţiate straturi acvifere şi complexe în sedimentări cuaternare, sarmaţiene, cretacice şi altele mai vechi. În scopul aprovizionării cu apă potabilă şi tehnică, preponderent sunt utilizate apele din depozitele sarmaţiene. Harta hidrogeologică a acviferilor interstratale este expusă în fig. 2.12.

Apele din depozite cuaternare

Sunt evidenţiate trei straturi acvifere, ce sunt cantonate în diferite sedimentări cuaternare:

1) acviferul din depozitele aluviale vechi; 2) acviferul din sedimentările eolio-deluviene; 3) acviferul depozitelor aluvuene şi aluvio-deluviene. Stratul acvifer din depozitele aluviale vechi Rocile ce cantonează acest strat acvifer sunt nisipurile teraselor cu intercalaţii de pietriş, argile nisipoase şi argile. Alimentarea acestor straturi acvifere are loc prin infiltrarea precipitaţiilor atmosferice şi din apele straturilor de roci superioare. Debitul izvoarelor constituie de la 0.04 la 0.5 l/sec. Calitatea apei este variabilă cu valoarea mineralizarii în intervalul 0.8 – 2.8 g/l. În multe cazuri apa conţine compuşii azotului şi alte elemente, care provin din impactul antropogen. Stratul acvifer din depozitele eluvio-deluviale Stratul acvifer în cauză este cantonat în rocile de pe cumpene şi pante, care sunt reprezentate prin argile nisipoase loessoidale. Grosimea constiuie de la 0.5 la 1.5 m. Apa este slab mineralizată

cu reziduu sec pînă la 2.6 g/l, neavând o utilizare practică largă din cauza debitului mic şi a calităţii reduse a apei.

din cauza debitului mic şi a calităţii reduse a apei. Figura 2.12 Harta hidrogeologică a acviferilor

Figura 2.12 Harta hidrogeologică a acviferilor interstratale (scara 1: 500 000)

Stratul acvifer din depozitele aluviale şi aluvio-deluviale Acest acvifer este pe larg răspândit şi este situat în locurile joase ale reliefului, la o adâncime de până la 1.5 - 4.0 m de la suprafaţă terestra. Rocile, care cantonează aceste straturi de apă sunt nisipurile aluviale, nisipurile argiloase cu intercalaţii de pietriş. Fântînile de mină au un debit de

apă de la 1.0 la 2.0 m³/zi. Calitatea apei variază de la tipul carbonatic pînă la cel sulfatic cu valoarea mineralizării în limitele 1.0 – 5.0 g/l şi mai mult. Apele din depozitele sarmaţianului superior Depozitele sarmaţianului superior ies la suprafaţă în văile râurilor, iar la sud dispar sub sedimentări cu o vârstă mai mică. Stratul acvifer în cauză este cantonat în roci de nisip, mai la sud adâncindu-se şi în unele sectoare fiind sub presiune. Ieşiri la suprafaţă sub formă de izvoare au loc în localităţile Orac, Mingir şi în apropierea staţiei de cale ferată din or. Cimişlia. Sonda forată în preajma or. Basarabeasca a deschis stratul de apă sub presiune de la adâncimea de 130.0 m. Adâncimea de cantonare a stratului de apă în cauză variază de la 20.0 la 220.0 m, iar debitul sondelor aflate în exploatare fiind de 1.01 -1.4 l/sec. Stratul acvifer nu este răspândit pe mari suprafeţe, probabil sub forme de lentile răzleţe extinse pe distanţe mari. Importanţa practică a acviferului este redusă din cauza debitului de apă mic. Apele depozitelor sarmaţianului mediu Apele subterane cantonate în depozitele sarmaţianului mediu sunt pe larg răspândite în teritoriul ţării noastre. La nordul Republicii Moldova acviferele în cauză cuprind apele freatice ce sunt utilizate prin fântâni de mină, pe când mai la sud de or. Chişinău ele sunt cantonate la adâncimi mari şi sunt sub presiune. Rocile, unde sunt cantonate aceste acvifere, sunt reprezentate de calcare, mai rar marne şi sedimentări nisipo-argiloase. Alimentarea acviferelor din depozitele sarmaţianului mediu are loc în raioanele de nord şi de centru ale Moldovei. Aceste ape deseori sunt drenate de văile râurilor şi în ravene, formând uneori izvoare cu debite mari, iar vărsarea lor are loc în Marea Neagră. Capacitatea hidraulică a stratului acvifer depinde de rocile în care sunt cantonate. Debitul apelor din sondele forate în depozitele sarmaţianului mediu sunt de 3.0-10.0 l/sec în calcarele fisurate şi de 0.3-0.5 l/sec în sedimentările nisipo-argiloase. În cadrul teritoriului studiat apele din sarmaţianul mediu au fost evidenţiate prin forajele din apropierea localităţilor Basarabeasca, Cimişlia şi Bahmut. În forajul din or. Cimişlia stratul acvifer este cantonat la adâncimea de 139.0 – 163.0 m, în rocile de calcar cu intercalaţii de nisip şi argilă. Debitul din foraj constituia 1.75 l/sec la o denivilare de 23.0 m. Debitul specific ajungea până la 0.08 l/sec. Apele din acest acvifer sunt pe larg utilizate ca sursă de apă potabilă şi tehnică.

Apele depozitelor sarmaţianului inferior Apele din depozitele sarmaţianului inferior sunt cantonate în calcare fisurate cu diferite

intercalaţii, este răspândit pe întreg teritoriul Moldovei şi are o importanţă mare la aprovizionarea

cu apă a populaţiei. Apele din acviferele sarmaţianului inferior sunt de obicei în amestec cu cele

din sarmaţianul mediu, deoarece ambele sunt cantonate în calcare şi nu sunt despărţite de straturi

de roci impermeabile (or. Cimişlia). Debitul specific al forajului variază de la 0,4 la 0,8 l/sec la o

reducere de la 2 la 20 m. Apele sunt sub presiune, ajungând pănă la 180 m, iar nivelul static

variază de la 52 la 70 m.

Zona de alimentare a apelor din sarmaţianul inferior sunt raioanle de nord ale Moldovei, unde

aceste depozite ies la suprafaţă. Conform compoziţiei chimice aceste ape sunt bicarbonate-

sulfatice cu natriu şi mai rar sulfatice-bicarbonatice cu calciu cu o mineralizare de până la 1.5 g/l.

Apele depozitelor cretacice

Apele subterane menţionate sunt cantonate în marne, calcare, gresii şi nisipuri. În zona or. Bălţi

acest acvifer a fost descoperit de mai multe foraje, care au inregistrat un debit de la 1.4 l/sec până

la 7.1 l/sec, având un debit specific de la 0.09 l/sec la

0.4 l/sec şi o mineralizaţie de 1.5 g/l. În

zona or. Chişinău aceste ape au mineralizaţia de până la 3.0 g/l. N.M.Frolov [36] arată în lucrările

sale, că la sud-vest de or.Cimişlia mineralizarea apei din acviferul dat, ajungea la 35.0 g/l. Apele

depozitelor cretacice au fost evidenţiate prin forarea unei sonde lângă or. Basarabeasca (cota

absolută – 430.0 m) in straturi de gresii cu intercalaţii de nisip. Apa din aceste depozite era de tipul

clor cu calciu şi avea o mineralizaţie de 7g/l.

3.0 Caracteristica specializată a teritoriului de studiu – locul amplasării lacului de acumulare

Cu scopul caracteristicii detaliate a condiţiilor naturale şi în special a proprietăţilor geologice,

hidrogeologice, geochimice şi hidrologice în cadrul teritoriului de studiu au fost efectute lucrări

specializate în condiţii de teren. Este necesar de evidenţiat faptul, că aceste lucrări sunt importante

pentru amplasarea în viitor a lacului de acumulare şi determinarea condiţiilor de existenţă naturală a

lacului. În acest context au fost planificate şi efectuate lucrările:

1. Forajul mecanizat a 9 (nouă) sonde cu adîncimea pînă la stratul impermiabil sub acviferul

freatic;

2.

Forajul manual a 4 (patru) sonde de precizare a structurii şi componenţii zonei de aerare;

3. Analize chimice a apei freatice şi a apei r.Cogîlnic;

4. Pregătirea soluţiilor apa – roca şi analize chimice pentru 100 probe;

5. Lucrări hidrologice în lunca şi acvatoriul r.Cogilnic;

6. Reperări geospaţiale a lucrărilor de teren;

7. Determinări hidrochimice, hidrologice şi hidrogeologice în condiţii de teren;

8. Consultaţii cu populaţia şi specialiştii locali din arealul de studiu.

În condiţii de laborator materialele acumulate au fost verificate, sumarizate într-o mini bază de

date (format Exel 2003) şi prelucrate folosind coduri la calculator SURFER 9.0, MapInfo,

Aquachem, Photoshop, aplicaţii Microsoft 2003 ş.a. Rezultatele de bază sunt expuse în capitolele

care urmează. Harta datelor iniţiale este prezentată în fig.3.1.

3.1 Geologia teritoriului de studiu

Condiţiile geologice regionale au fost descrise în cap.1. La nivel de teren local (cum şi este în

cazul de faţă) structura geologică a fost studiată numai pîna la adîncimea primului strat impermiabil

pentru apele freatice. Coloanele stratigrafice pentru fiecare sondă sunt expuse în fig. 3.2-3.4. În

baza acestor coloane au fost întocmite 4 profile geologice (fig.3.5 – 3.8).

Studiu suplimentar al

zonei de aeraţie este expus în coloanele litologice (fig.3.9). Pentru detalizarea structurii geologice s-

au pregătit şi 2 hărţi a poziţiei stratului impermiabil şi a grosimii stratului de nisip (fig. 3.10 si 3.11).

Analiza acestor date permite să descriem în detalii particularităţile geologice a teritoriului de studiu.

În secţiune geologică de sus în jos se deosebesc următoarele strate:

1)

stratul de sol, cu o grosime variabilă de 0.8 pîna la 1.8 m,

2)

stratul de sol argilo – nisipos cu culoarea predominantă galben închis şi grosime variabilă de

la 0.3 pîna la cca 2.0 m,

3)

stratul de nisip cu granulaţie medie şi fină, grosimea de la 3.0 pîna la 4.2 m,

4)

stratul de argilă albastră (uneori cu intercalaţii gri – verzui) cu grosimea deschisă în foraje

pînă la cîţiva metri.

Figura 3.1 Harta datelor iniţiale a terenului de studiu 37

Figura 3.1 Harta datelor iniţiale a terenului de studiu

sonda 1cim sonda 2cim sonda 3cim Figura 3.2 Coloane stratigrafice a profilului 1 (vezi fig.3.1)

sonda 1cim

sonda 1cim sonda 2cim sonda 3cim Figura 3.2 Coloane stratigrafice a profilului 1 (vezi fig.3.1) 38

sonda 2cim

sonda 1cim sonda 2cim sonda 3cim Figura 3.2 Coloane stratigrafice a profilului 1 (vezi fig.3.1) 38

sonda 3cim

Figura 3.2 Coloane stratigrafice a profilului 1 (vezi fig.3.1)

sonda 4cim sonda 5cim sonda 6cim Figura 3.3 Coloane stratigrafice a profilului 2 (vezi fig.3.1)

sonda 4cim

sonda 4cim sonda 5cim sonda 6cim Figura 3.3 Coloane stratigrafice a profilului 2 (vezi fig.3.1) 39

sonda 5cim

sonda 4cim sonda 5cim sonda 6cim Figura 3.3 Coloane stratigrafice a profilului 2 (vezi fig.3.1) 39

sonda 6cim

Figura 3.3 Coloane stratigrafice a profilului 2 (vezi fig.3.1)

sonda 7cim sonda 8cim sonda 9cim Figura 3.4 Coloane stratigrafice a profilului 3 (vezi fig.3.1)

sonda 7cim

sonda 7cim sonda 8cim sonda 9cim Figura 3.4 Coloane stratigrafice a profilului 3 (vezi fig.3.1) 40

sonda 8cim

sonda 7cim sonda 8cim sonda 9cim Figura 3.4 Coloane stratigrafice a profilului 3 (vezi fig.3.1) 40

sonda 9cim Figura 3.4 Coloane stratigrafice a profilului 3 (vezi fig.3.1)

Figura 3.5 Profilul geologic – hidrogeologic nr.1 41

Figura 3.5 Profilul geologic – hidrogeologic nr.1

Figura 3.6 Profilul geologic – hidrogeologic nr.2 42

Figura 3.6 Profilul geologic – hidrogeologic nr.2

Figura 3.7 Profilul geologic – hidrogeologic nr.3 43

Figura 3.7 Profilul geologic – hidrogeologic nr.3

Figura 3.8 Profilul geologic – hidrogeologic nr.4 44

Figura 3.8 Profilul geologic – hidrogeologic nr.4

sonda 1 sonda 2 sonda 3 sonda 4 Figura 3.9 Coloane stratigrafice ale sondelor la

sonda 1

sonda 1 sonda 2 sonda 3 sonda 4 Figura 3.9 Coloane stratigrafice ale sondelor la zona

sonda 2

sonda 1 sonda 2 sonda 3 sonda 4 Figura 3.9 Coloane stratigrafice ale sondelor la zona

sonda 3

sonda 1 sonda 2 sonda 3 sonda 4 Figura 3.9 Coloane stratigrafice ale sondelor la zona

sonda 4 Figura 3.9 Coloane stratigrafice ale sondelor la zona de aeraţie

Figura 3.10 Harta repartizării grosimii stratului de nisip (pe hartă izoliniile şi culorile respective în

Figura 3.10 Harta repartizării grosimii stratului de nisip

(pe hartă izoliniile şi culorile respective în m, scara 1 : 10 000)

Figura 3.11 Harta repartizării adîncimiii stratului imperiabil sub acviferul freatic (pe hartă izoliniile şi culorile

Figura 3.11 Harta repartizării adîncimiii stratului imperiabil sub acviferul freatic

(pe hartă izoliniile şi culorile respective în m, scara 1: 10 000)

Analiza integrată a acestor date demonstrează, că structura geologică este simplă şi caracteristică condiţiilor de luncă. De la suprafaţa terestră, stratul de nisip este protejat de stratul de sol şi stratul argilo – nisipos. Stratul de nisip este practic omogen după componenţa litologică şi conţine în cantităţi mici particule de nisip. Grosimea nisipului este variabilă (vezi fig.3.10) şi creşte în partea de sud a sectorului de la 2.2 m pînă la 5.0 m şi mai mult. Acest fenomen (la o scară aşa de mică) este format datorită condiţiilor paleoclimatice a albiei vechi a r. Cogîlnic. În acest loc au fost localizate meandre a rîului (vezi cap.1), care au contribuit la acumularea nisipului. Poziţia stratului impermeabil corelează cu grosimea stratului de nisip şi are aceleaşi particularităţi (vezi fig.3.11). În plan spaţial, adîncimea argilelor albastre se schimbă de la 5.0 m pînă la 7.0 m. Adîncimea maximă este în acelaşi loc ca şi grosimea maximă a stratului de nisip. În direcţia N-S poziţia argilelor este puţin înclinată, ceea ce şi determină mişcarea lentă a apelor freatice în cadrul acviferului.

3.2 Particularităţile generale şi geochimice a rocilor zonei de aerare Zona de aerare (sau aeraţie) (ZA) reprezintă stratul de roci ( strict - stratul de sol şi roci) nesaturate cu apă, care sunt situate de la suprafaţa terestră pînă la nivelul apelor freatice. În majoritatea cazurilor, nivelul apelor freatice (de la suprafaţa terestră) este egal cu grosimea zonei de aerare (ZA). Fundul viitorului lac în teritoriul de studiu este ZA şi importanţa ei este primordială, fiindcă caracteristicile acestei zone vor determina calitatea apei de suprafaţă şi pierderile din lac prin infiltraţie. În cadrul teritoriului de studiu ZA preponderent este compusă din stratul de sol, stratul de sol argilo – nisipos şi în partea inferioară – nisip cu granulaţie fină. Din fig. 3.2–3.9 se vede, că grosimea ZA variază lent de la 1.16 pînă la 2.02 m din direcţia NE spre SV. Cea mai evidenţiată grosime a ZA este înregistrată în locul fostei amplasari a lacului lui Iepure (vezi cap.1). Salinitatea ZA a fost estimată în soluţiile apa – rocă. Iniţial din sondele forate mecanizat (fig. 3.2 – 3.5) şi forate manual (fig.3.9) din intervale egale au fost colectate probe de rocă. În condiţii de laborator proba a fost uscată la temperatura camerii, măcinată pîna la 1 mm praf şi în proporţie 1:5 au fost pregatite soluţiile apa distilată – rocă. Soluţiile au fost trecute prin filtru şi filtratul final s-a folosit pentru determinarea electroconductibilităţii (EC). După o metodologie specială [9-10] EC a fost recalculată în valori ale mineralizării soluţiilor. Această valoare a mineralizării reprezintă integral salinitatea ZA a teritoriului studiat. În fig. 3.12 – 3.16 este prezentă informaţia grafică a repartizării valorii mineralizării în coloane litologice şi hărţi. Pe grafice punctele de conecsiune a liniei sunt intervalele de colectare a probei de rocă din sonde. Analiza acestor date ne sugerează existenţa următoarelor particularităţi a valorii mineralizării ZA.

Sonda 1 cim

Min., mg/l

0,15 0,65 1,15 1,65 2,15 2,65 3,15 0,0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0
0,15
0,65
1,15
1,65
2,15
2,65
3,15
0,0
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
h, m

Sonda 1

Min., mg/l

0,04 0,09 0,14 0,19 0,24 0,29 0,34 0,39 0,00 0,50 1,00 1,50 2,00 2,50 h,
0,04
0,09
0,14
0,19
0,24
0,29
0,34
0,39
0,00
0,50
1,00
1,50
2,00
2,50
h, m

Sonda 2 cim

Min., mg/l 0,14 0,19 0,24 0,29 0,34 0,39 0,44 0,49 0,54 1,0 2,0 3,0 4,0
Min., mg/l
0,14
0,19
0,24
0,29
0,34
0,39
0,44
0,49
0,54
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
9,0
h, m

Figura 3.12 Variaţia valorii mineralizării rocilor în sondele 1cim, 1 şi 2cim (h – adîncimea sondei, m)

Sonda 2

Min., mg/l 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09 0,10 0,11 0,12 0,13 0,00 0,50 1,00 1,50
Min., mg/l
0,05
0,06
0,07
0,08
0,09
0,10
0,11
0,12
0,13
0,00
0,50
1,00
1,50
2,00
2,50
3,00
h, m

Sonda 3 cim

Min., mg/l

0,30 0,80 1,30 1,80 2,30 2,80 3,30 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0
0,30
0,80
1,30
1,80
2,30
2,80
3,30
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
9,0
h, m

Sonda 3

Min., mg/l

0,30 0,50 0,70 0,90 1,10 1,30 1,50 0,00 0,50 1,00 1,50 2,00 2,50 3,00 3,50
0,30
0,50
0,70
0,90
1,10
1,30
1,50
0,00
0,50
1,00
1,50
2,00
2,50
3,00
3,50
h, m

Figura 3.13 Variaţia valorii mineralizării rocilor în sondele 2, 3cim şi 3 (h – adîncimea sondei, m)

Sonda 4 cim

Min., mg/l

0,10 0,20 0,30 0,40 0,50 0,60 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0 9,0
0,10
0,20
0,30
0,40
0,50
0,60
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
9,0
h, m

Sonda 4

Min., mg/l

0,12 0,22 0,32 0,42 0,52 0,62 0,72 0,00 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00 1,20 1,40
0,12
0,22
0,32
0,42
0,52
0,62
0,72
0,00
0,20
0,40
0,60
0,80
1,00
1,20
1,40
h, m

Sonda 5 cim

Min., mg/l

0,05 0,10 0,15 0,20 0,25 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0 9,0 h,
0,05
0,10
0,15
0,20
0,25
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
9,0
h, m

Figura 3.14 Variaţia valorii mineralizării rocilor în sondele 4cim, 4 şi 5cim (h – adîncimea sondei, m)

Sonda 6 cim

Min., mg/l

0,15 0,65 1,15 1,65 2,15 2,65 3,15 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0
0,15
0,65
1,15
1,65
2,15
2,65
3,15
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0

h, m

Sonda 7 cim Min., mg/l 0,50 0,55 0,60 0,65 0,70 0,75 0,75 1,75 2,75 3,75
Sonda 7 cim
Min., mg/l
0,50
0,55
0,60
0,65
0,70
0,75
0,75
1,75
2,75
3,75
4,75
5,75
6,75
7,75
h, m

Sonda 8 cim

Min., mg/l 0,10 0,30 0,50 0,70 0,90 1,10 1,30 1,50 1,70 1,0 2,0 3,0 4,0
Min., mg/l
0,10
0,30
0,50
0,70
0,90
1,10
1,30
1,50
1,70
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0

h, m

Figura 3.15 Variaţia valorii mineralizării rocilor în sondele 6cim, 7cim si 8cim (h – adîncimea sondei, m)

Sonda 9 cim

Min., mg/l

0,17 0,22 0,27 0,32 0,37 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0
0,17
0,22
0,27
0,32
0,37
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0

h, m

Figura 3.16 Variaţia valorii mineralizării rocilor în sonda 9 cim (h – adîncimea sondei, m)

Adincimea, m

0.00 0.15 0.30 0.45 0.60 0.75 0.90 1.05 1.20 1.35 1.50 1.65 1.80 1.95 2.10
0.00
0.15
0.30
0.45
0.60
0.75
0.90
1.05
1.20
1.35
1.50
1.65
1.80
1.95
2.10
2.25
2.40
2.55
2.70
2.85
3.00
3.15
1.45
1.40
1.35
1.30
1.25
1.20
1.15
1.10
1.05
1.00
0.95
0.90
0.85
0.80
0.75
0.70
0.65
0.60
0.55
0.50
0.45
0.40
0.35
0.30
0.25
0.20
0.15
0.10
0.05
0.00
Min. g/l
Sonda 1
Sonda 2
Sonda 3

Figura 3.17 Profile geochimice integrate a sondelor 1, 2 şi 3 (amplasarea sondelor vezi fig.3.1)

Figura 3.18 Mineralizarea rocilor zonei de aerare la adîncimea 0.0 - 1.5 m (în mg/l)

Figura 3.18 Mineralizarea rocilor zonei de aerare la adîncimea 0.0 - 1.5 m (în mg/l)

Figura 3.19 Mineralizarea rocilor zonei de aerare la adîncimea 1.5 – 2.5 m (în mg/l)

Figura 3.19 Mineralizarea rocilor zonei de aerare la adîncimea 1.5 – 2.5 m (în mg/l)

Partea superioară a ZA este cea mai salinizată cu valorile mineralizării între 0.07 – 3.0 mg/l. Aceste valori sunt preponderent şi aproximativ caracteristice pentru intervalul de adîncime pîna la 0.3 – 0.5 m. Mai jos (sau mai adînc) ZA conţine săruri în cantităţi mai mici (vezi fig. 3.19). Teritorial, valoarea mineralizării descreşte neuniform de la N spre S (vezi fig. 3.17). În linii generale, valoarea mineralizării a ZA este indicatorul proceselor paleogeografice a dezvoltării teritoriului. Comparaţia calitativă a distribuţiei valorii mineralizării rocilor ZA (fig. 3.18 şi 3.19) şi a hărţilor geografice (vezi cap.1) demonstrează clar, cea mai mică valoare a mineralizării este carateristică locului unde a existat lacul lui Iepure şi a meandrelor r. Cogîlnic. Acest fenomen, a apărut datorită acţiunii apei de suprafaţă ca agent de desalinizare în decursul infiltrării prin zona de aerare. 3.3 Hidrogeologia teritoriului de studiu În cadrul teritoriului de studiu au fost studiate numai apele freatice, care prezintă interes pentru planificarea şi existenţa viitorului lac. Apele de adîncime sau interstratale (fig.3.20) sunt situate la cca 120 m (acviferul sarmaţian mediu şi superior) şi la adîncimea de cca 230.0m (sarmatian inferior).

şi la adîncimea de cca 230.0m (sarmatian inferior). Figura 3.20 Coloană geologică şi hidrogeologică, sonda

Figura 3.20 Coloană geologică şi hidrogeologică, sonda adîncă 1717, or.Cimişlia

Apele adînci sunt sub presiune hidraulică (cca 72.0 m pentru sarmaţianul inferior), de calitate variabilă cu mineralizarea pîna la 3.0 g/l şi des conţin hidrogen sulfurat. Acviferul freatic este răspîndit pretutindeni şi este asociat cu depozitele cuaternare. Nivelul freaticului este prezent pe secţiunile geologice (vezi fig. 3.5-3.8) şi pe hărţile (fig. 3.21 şi 3.22). Conform fig. 3.21 nivelul apelor freatice variază de la 1.16 pînă la 2.02 m de la suprafaţa terestră. Poziţia nivelului apei în acvifer descreşte în direcţia SV spre lunca r. Cogîlnic, care şi este principala drenă a nisipurilor acvifere. Nivelul absolut al apei freaticului este prezent în fig. 3.22. Analiza acestei hărţi arată, că direcţia de curgere a acviferului este de la NE spre SV strict în cadrul luncii r.Cogîlnic. De pe această hartă se vede clar şi evident, că alimentarea cu apă a freaticului în cadrul teritoriului de studiu are loc de pe versanţii luncii şi din partea de NE ( teritorial s. Ecaterinovca, etc). Un argument suplimentar al acestei confirmări poate servi harta temperaturii apei freaticului (fig. 3.23). Conturul repartizării temperaturii corelează cu acel al nivelului absolut al acviferului. După temperatură se vede, că direcţia principală de mişcarea a apei în nisipurile acvifere este lunca din stînga rîului. De pe versanţi apa curge cu o temperatură mai mică şi în cadrul luncii se încălzeşte pînă la 16.3 0 C datorită influenţei temperaturii zonei de aeraţie. Apa în acviferul freatic este sărată. Valoarea mineralizării apei variază de la 2.19 pînă la 9.3 g/l (fig.2.24). Cea mai mică valoare a mineralizării freaticului este localizată în locul fostului lac al lui Iepure. Concentraţia macroelementelor în apele freatice este adusă în tab. 3.1. Tipul apei freatice este SO 4 – Na. Sulfaţii sunt predominaţi în apele freatice în cazul nostru datorită acţiunii procesului de concentrare a sărurilor sub acţiunea intensă a evapotranspiraţiei în cadrul zonei de aeraţie. Componenţa chimică a apei r. Cogîlnic este predominant HCO 3 -Mg cu mineralizarea pîna la 1.0 g/l. Principala sursă de elemente chimice în apa rîului sunt precipitaţiile atmosferice şi apele freatice. Diluţia acestor surse de apă formează în final componenţa chimică a apei rîului. În acviferul freatic valoarea pH (ca indice al condiţiilor de reacţie a apei cu roca acviferă) este în cîmpul condiţiilor bazice şi valoarea lui se schimbă de la 6.62 pîna la 7.85 (fig. 3.25). Rocile acvifere şi rocile impermeabile conţin săruri în concentraţii mici (fig. 3.26 şi 3.27). Sărurile în stratul impermeabil (argilele albastre) sunt distribuite sub influenţa masivului de mişcare a apei freatice. Concentraţie maximală de săruri este detectată în mijlocul luncii rîului şi formează o anomalie în conul stratigrafic al argilelor, care corelează cu grosimea stratului de nisip (vezi fig. 3.10). Mineralizarea apei freatice în plan vertical probabil este stratificată: valorile maximă sunt amplasate în partea superioară a acviferului, iar cele minimă – în partea inferioară.

Tabelul 3.1 Concentraţia macroelementelor în apele freatice şi în r. Cogîlnic

 

Denumire

Nr.

 

Denumirea parametrilor, mg/dm 3

 

mostrelor

probei

 

K

+

Na +

 

Ca 2+

Mg 2+

SO 4 2-

Cl

-

HCO3 -

Min,g/l

 

Sonda

 

1 9,7

1356

 

145,8

190,7

2811,8

676,9

732

5,55

1

cim

 
 

Sonda

 

2 10,8

 

565

 

68,6

70,5

759,5

333,8

597,8

2,1

4

cim

   
 

Sonda

 

3 5,91

2580

 

382,1

686,3

6387,1

1862,4

866,2

12,33

7

cim

 

r. Cogîlnic

 

4 14,5

72,8

 

100,1

80,5

122,3

73,4

622,2

0,77

Denumir

Nr.

 

Denumirea parametrilor, mg echivalent/dm 3

   
 

e

probei

K

+

 

Na +

 

Ca 2+

 

Mg 2+

 

SO 4 2-

 

Cl

-

HCO3 -

Σ cation

 

Σ

anion

mostrelor

 

Sonda

 

1 0,248

 

58,98

7,27

15,67

 

58,48

 

19,08

12,00

82,17

 

89,56

1

cim

       
 

Sonda

 

2 0,276

 

24,57

3,42

5,79

 

15,79

 

9,41

9,80

34,06

 

35,0

4

cim

       
 

Sonda

 

3 0,151

 

112,23

19,06

56,41

 

132,85

 

52,52

14,21

187,85

199,58

7

cim

     
 

r.

 

4 0,371

 

3,16

4,99

6,62

 

2,54

 

2,07

10,20

 

15,14

 

14,81

Cogîlnic

         

Denumire

 

Denumirea parametrilor, mg echivalent %

 

mostrelor

K

+

Na +

Ca 2+

Mg 2+

SO 4 2-

Cl

-

HCO3 -

Sonda

0,30

71,77

8,85

19,07

65,29

21,30

13,39

1

cim

Sonda

0,81

72,13

10,04

16,99

45,11

26,88

28,0

4

cim

Sonda

0,08

59,74

10,14

30,03

66,56

26,31

7,12

7

cim

 

r.

2,45

20,87

32,95

43,72

17,15

13,97

68,87

Cogîlnic

Figura 3.21 Nivelul apei în acviferul freatic (în m de la suprafaţa terestră) 59

Figura 3.21 Nivelul apei în acviferul freatic (în m de la suprafaţa terestră)

Figura 3.22 Nivelul absolut al apei în acviferul freatic (în m de la 0.0 topografic)

Figura 3.22 Nivelul absolut al apei în acviferul freatic (în m de la 0.0 topografic)

Figura 3.23 Temperatura apei în acviferul freatic ( 0 C) 61

Figura 3.23 Temperatura apei în acviferul freatic ( 0 C)

Figura 3.24 Valoarea mineralizării apei în acviferul freatic (g/l) 62

Figura 3.24 Valoarea mineralizării apei în acviferul freatic (g/l)

Figura 3.25 Valoarea pH în acviferul freatic 63

Figura 3.25 Valoarea pH în acviferul freatic

Figura 3.26 Mineralizarea rocilor acvifere (nisip) în intervalul de adîncime 2.5 -6.0 m (g/l) 64

Figura 3.26 Mineralizarea rocilor acvifere (nisip) în intervalul de adîncime 2.5 -6.0 m (g/l)

Figura 3.27 Mineralizarea rocilor impermiabile (argile albastre) în intervalul de adîncime 6.0 - 9.0 m

Figura 3.27 Mineralizarea rocilor impermiabile (argile albastre) în intervalul de adîncime 6.0 - 9.0 m (g/l)