Gandacul ghebos al cerealelor Dr.

Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea Descriere Dintre daunatori, cerealelor de toamna, in situatii de monocultura, cel mai mare pericol este reprezentat de larvele gandacului ghebos (Zabrus tenebrioides). Adultul are corpul masiv, alungit, usor convex, de culoare neagra (partea ventrala a corpului, antenele, piesele aparatului bucal precum si tibiile si tarsele picioarelor sunt brun-roscate). Lungimea corpului este de 14-16 mm. Pronotul este bombat convex (de unde si numele gandac ghebos). Oul este de culoare albicioasa, ovoid cu lungime de 2-2,5 mm. Larva la completa dezvoltare masoara 30-35 mm, corpul ingustandu-se in partea posterioara. Capul este cafeniu, puternic chitinizat. Pe partile laterale ale corpului larvelor sunt negi prevazuti cu peri. Insecta prezinta o singura generatie pe an, ierneaza ca larva de varsta a doua in sol. Adultii apar la sfarsitul lunii mai sau inceputul lunii iunie, hranindu-se cu boabele de cereale care se afla in diferite faze de maturitate (lapte sau ceara). Biologie si ecologie In aceasta perioada, adultii au o viata nocturna, iar in timpul zilei se retrag spre baza plantelor sau in crapaturile solului. Exista si o perioada diurna a adultilor denumita si perioada zborului, insectele migrand de la un lan de cereale la altul. Zilele calduroase si fara vant favorizeaza zborul adultilor pe timp de zi. Hranirea inceteaza inainte de recoltarea cerealelor, adultii se retrag in sol, pana la 30 cm adancime, intrand in diapauza estivala. La sfarsitul lui august-inceputul lui septembrie, adultii redevin activi, se hranesc cu boabele ramase in camp dupa recoltarea cerealelor, copuleaza si depun ponta, la adancimea de 5-15 cm in sol. Este de mentionat ca o femela depunde 20-30 oua, dar in unele situatii poate depune pana la 100 oua. Depunerea pontei are loc in perioada septembrie-octombrie. Dupa 2-3 samtamani apar larvele. In cazul acestui daunator este foarte importanta umiditatea solului in perioada septembrie-noiembrie. Seceta afecteaza negativ evolutia gandacului ghebos din toamna rezultand un atac scazut. Daca nu ploua destul la sfarsitul lunii august, iar temperaturile sunt ridicate, adultii ies din diapauza estivala mai tarziu. De asemenea, seceta poate afecta prolificitatea femelelor, iar daca

umiditatea solului este scazuta larvele eclozate raman in latenta pana in primavara anului viitor. Plante atacate si pagube Graul si orzul de toamna constituie hrana preferata a larvelor si adultilor acestei specii. De asemenea, si triticalele si secara pot asigura hranirea completa a larvelor gandacului ghebos. Daca adultii se hranesc cu boabele cerealelor aflate in diferite faze de maturitate, larvele se hranesc cu frunzele si tulpinile tinerelor plantute. Larvele sapa galerii tubulare in jurul plantelor rasarite, trag frunzele in galeii, din care extrag sucul celular. Din frunzele atacate raman numai nervurile, care se usuca si seamana cu niste fibre de calti rasucite. Acesta este cel mai caracteristic atac si se recunoaste in practica foarte usor. In literatura de specialitate se mentioneaza pagube de 1000-2000 kg/ha daca sunt intrunite conditiile favorabile pentru dezvoltarea acestui daunator (temperaturi moderate in toamna si umiditate mare a solului pe adancimea de 6-8 cm) si daca se practica cultivarea cerealelor dupa cereale si nu se efectueaza tratamentul semintelor. In unele cazuri pagubele pot ajunge si la 90% situatie in care cultura trebuie intoarsa. Nu trebuie sa ne grabim sa spunem ca in acest an nu vom avea probleme cu acest daunator. Daca tendinta de seceta si temperaturi ale aerului, peste media multianuala se mentin si in lunile septembrie-octombire atunci atacul va fi scazut. Totusi, in functie de conditiile climatice ale iernii, atacul se poate manifesta ulterior, pana in primavara. Daca se repeta situatia din ultimele doua saptamani ale lunii mai cand a cazut o cantitate mare de precipitatii, atunci trebuie sa luam toate masurile pentru a nu avea surprize. Masuri agrofitotehnice: Pentru diminuarea potentialului de atac al gandacului ghebos, principala recomandare se refera la evitarea cultivarii pe aceleasi sole, mai multi ani la rand, a cerealelor paioase de toamna. Aceasta recomandare devine si mai stringenta datorita actualei structuri a campurilor, cu numeroase parcele mici, in care culturile sunt intercalate ceea ce face dificil de stabilit rolul asolamentului si al rotatiei culturilor in monitorizarea si dinamica patogenilor si a daunatorilor.