Propolis

Propolisul este un antibiotic natural care castiga din ce in ce mai multa popularitate in cadrul terapiilor alternative. Este una din acele produse ale albinelor care intradevar te lasa uimit in fata abilitatii organizatorice ale acestor insecte. Propolis

Ce este propolisul?
Propolisul este un amestec rasinos pe care albinele il colecteaza de la copaci sau din alte surse botanice. Urmatorul pas il reprezinta mestecarea rasinei si amestecarea acesteia cu saliva albine si cu alte substante, lucru ce duce la formarea propolisului. Timp de secole apicultorii au presupus ca albinele utilizau propolisul pentru a proteja colonia impotriva ploilor sau a vanturilor reci de iarna. Totusi in secolul XX cercetatorii au descoperit ca propolisul este mai mult decat atat. Astfel la ora actuala se crede ca aceasta substanta are urmatoarele scopuri: intareste stabilitatea structurala a stupului reduce vibratiile face stupul mult mai usor de protejat prin inchiderea intrarilor suplimentare impiedica patrunderea bolilor si a parazitiilor in stup, precum si dezvoltarea diverselor bacterii impiedica putrefactia in interiorul stupului Este stiut ca albinele isi arunca de obicei resturile in afara stupului dar totusi daca in interiorul stupului moare o soparla sau un soarece albinele nu pot sa-l tarasca pana la iesirea din stup. In acest caz ele invelesc corpul in propolis mumificandu-l si facandu-l astfel inofenisv si inodor.

Utilizarea propolisului
Propolisul este considerat ca fiind un medicament traditional si se considera ca are efecte benefica asupra sanatatii. Medicina naturista utilizeaza propolisul pentru vindecarea diverselor afectiuni printre care si inflamatii, boli virale, ulcer, si arsuri superficiale. Se considera ca propolisul are efecte benefice asupra sanatatii inimii, intareste sistemul imunitar si reduce sansele de instalare a cataractei. Poate preveni infectii si sa le vindece pe cele deja instalate, la ora actuala pana si pasta de dinti contine ingrediente naturale derivate din miere. Propolisul a devenit o alternativa sanatoasa la diverse tipuri sintetice de pasta de dinti si este utilizat mai ales pentru a trata diverse boli ale gurii si ale gingiilor. Gura noastra este una dintre cele mai sensibile parti ale corpului, gura reprezinta punctul de pornire al digestiei alimentare. O cavitate bucala sanatoasa este importanta pentru o buna digestie. Studiile clinice publicate demonstreaza ca propolisul lupta impotriva bacteriilor, previne carierea dintilor, vindeca gingiile inflamate si respirati urat mirositoare. Apicultorii recomanda pentru durerile de gat o bucatica de propolis tinuta in gura pana la dizolvare. Tinctura de propolis poate sa fie cumparata in multe tari, cu toate ca exista diverse voci care sustin ca propolisul este benefic pentru tratarea alergiilor s-a dovedit ca acesta poate cauza reactii alergice severe in cazul persoanelor suferinde de alergie la albine sau produse apicole.

Compozitia propolisului
Compozitia propolisului variaza de la stup la stup, de la o zona la alta si de la un anotimp la altul. De obicei are o culoare maronie inchisa, dar exista si varietati de verde, rosu, negru, chiar alb, in functie de sursa de rasina utilizata. Albinele sunt adevarate oportuniste, adunand ceea ce au nevoie din sursele disponibile, lucru evident in analiza chimica detaliata a propolisului care variaza de la o regiune la alta in functie de vegetatie. De exemplu in zona temperata nordica albinele culeg rasina din copaci precum plopii sau coniferele (rolul biologic al rasinei din copaci este acela de a vindeca ranile si de a proteja copacul impotriva bacteriilor, ciupercilor si a insectelor) Propolisul specific zonei temperat nordice are aproximativ 50 de elemente constituente, mai ales rasini si balsamuri vegetale(50%), ceara (30%), uleiuri esentiale (10 %),

polen (5%) In regiunile neotropicale albinele culeg rasina si de la florile din clasa clusia si dalechampia care sunt singurele specii de plante cunoscute care produc rasina florala ce atrag albinele

Substante active in propolis

Propolisul este constituit din urmatoarele elemente chimice: Zinc Fier Magneziu Silicon Cupru Vitamina A Vitamina B1 Vitamina B2 Vitamina B3 Vitamina E Flavonoide (vitamina P) Propolisul poate sa fie achizitionat in stare bruta si neprocesat, dar in starea sa naturala este o substanta lipicioasa dificil de manevrat. Unii apicultori impaceteaza propolisul brut si il ingheata in cantitati mici. Majoritatea producatorilor utilizeaza un proces in cadrul careia ingredientele active sunt puse la macerat in apa sau in alcool si apoi sunt impachetate fie in forma lichida sau uscata si in capsule. Adevarul este ca extractul de propolis brut are un gust oribil, este amar si acru si nu este un produs care sa aibe un miros deosebit de placut dar este foarte sanatos.

POLEN
Polenul (din latin pollen) este o pulbere de obicei galben, constituit din gruncioare microscopice, ce provin din anterele staminelor. Polenul mai este definit i ca fiind o pulbere galben produs de staminele fanerogamelor, celule reproductoare mascule. Polenul i mierea sunt singurele resurse alimentare care s-au descoperit c con in 22 de nutrien i. Din aceast cauz polenul este considerat ca fiind un aliment complet. ISTORIC Polenul este printre cele mai vechi suplimente alimentare folosite de om. Beneficiile polenului au fost intuite de diverse civilizaii i religii. Egiptenii i Chinezii antici foloseau polenul pe post de medicament i factor de ntinerire a organismului. Hipocrate, printele medicinei considera c polenul asigura o sntate bun celor care l consumau i ajuta la prevenirea mbtrnirii organismului. Druizii, preoii vechilor celi, numeau Britania Insula Mierii. Legendele galice sunt pline de referine la miere i polen. Polenul este menionat n Biblie, Talmud i n Coran. Din pcate proprietile curative ale polenului au fost uitate de ctre lumea modern. La ora actual polenul este o component important a apiterapiei (un tip de medicin alternativ care c din ce n ce mai muli adepi). Cei care practic acest tip de tig terapie consider c polenul are numeroase proprieti terapeutice, totu i dovezile tiinifice n aceast privin sunt destul de puine. COMPOZI IA POLENULUI Polenul de albine conine urmtoarele substane: vitamine (provitamina A, vitamina A, vitamina B1, B2, B3, B5, B6, B12, vitamina C, D, E, F, H, K, PP i acid folic), minerale (calciu, fosfor, potasiu, fier, cupru, iod, zinc, sulf, sodiu, clor, magneziu, molibdem, seleniu, brom, siliciu i titaniu), aminoacizi, carbohidrai, acizi grai, enzime, co-enzime i diverse grsimi. Polenul conine 22 de aminoacizi, 18 vitamine,

25 de minerale, 59 de elemente de baz, 11 enzime i co-enzime, 14 acizi grai, 11 carbohidrai i aproximativ 25% din compoziia sa este reprezentat de proteine. Polenul este extrem de bogat n betacaroten, ce reprezint precursorul metabolic al vitaminei A. De asemenea dup cum se observ are un complex bogat de vitamina B precum i vitaminele C,D,E i lecitin. Polenul conine cu 50% mai multe proteine dect carnea de vit, totui coninutul su de grsimi este foarte sczut. Este o surs de proteine excelent pentru vegetarieni coninnd mai muli aminoacizi dect oule, carnea de orice fel produse lactate. Consumul de polen asigur aportul de i minerale necesar organismului, chiar i acele minerale care nu se gasesc de regul n suplimentele alimentare comercializate n farmacii. UTILIZARE POLENULUI N SCOPURI MEDICALE Susintorii polenului i atribuie acestuia o mare putere de vindecare i de ntinerire a organismului. Datorit propriet ilor sale antioxidante polenul ntre te sistemul imunitar. Antioxidani sunt utilizai pentru a dezactiva radicalii liberi existeni n organism. Radicalii liberi sunt produi secundari ai oxigenului care duneaz celulelor i sunt cauza numeroaselor boli degenerative legate de mbtrnirea organismului. Se spune c polenul ajut la contracararea efectelor produse de radiaii i poluanii din mediul nconjurtor. Polenul este deseori utilizat de ctre sportivi pentru a-i crete fora de rezisten, viteza i energia. Polenul este utilizat i n numeroase diete de pierdere a greutii, prin corectarea unui posibil dezechilibru chimic care poate fi vinovat de creterea anormal n greutate. Ajut la arderea caloriilor prin stimularea metabolismului. Polenul ajut la nlturarea poftelor alimentare. Studiile i i cercetrile efectuate au dovedid c polenul ajut i la prevenirea impotenei. Deasemenea se afirm c polenul are efecte miraculoase n cazul bolnavilor de cancer, reducnd considerabil durerile provocate de chimioterapie. Polenul poate fi utilizat pentru a trata prostata i chiar ulcerul. Totui lumea medical tradiional contest aceste proprieti curative ale polenului. ALTE UTILIZARI ALE POLENULUI Polenul poate ajuta foarte mult n cercetrile realizate de poliie. Polenul poate s indice unde a fost o anumit persoan sau obiect, deoarece polenul are diverse caracteristici de la o regiune la alta. De exemplu un criminal a putut fi prins dup urmele de polen gsite pe haina sa. ALERGIA LA POLEN Din pcate foarte muli oameni sunt alergici la polen . Din aceast cauz se recomand testarea reaciei la polen nainte de a consuma produse bazate pe acest nutriment. Semnele i simptomele alergiei la polen sunt asemntoare cu cele ale altor tipuri de alergii: strnutat la care se adaug un nas nfundat sau care curge, mncrime n zona ochilor, a nasului sau n gt. De unde porneste natura ? In urma cu 150 milioane de ani ,plantele si florile au aparut pentru prima oara pe Pamant. Acest lucru a fost un eveniment extrem de important in istoria planetei, deoarece nutritia a devenit concentrata in structura plantelor, fructelor si legumelor. Dezvoltarea lor a fost o pre-conditie pentru evolutia omului. Fructele si legumele sunt esentiale pentru hrana mamifere. Cu alte cuvinte fara plante, flori si albine oamenii nu ar fi putut evolua. De la prima aparitie pe aceasta planeta a plantelor, florilor si a albinelor, s-a format

un parteneriat simbiotic. S-a creat o relatie de susteinere reciproca. Polenul este de sex masculin si contribuie la reproducere plantelor. Florile produc polen pentru a fertiliza alte flori. Pentru ca acest lucru sa se intample, polenul trebuie sa ajunga de la o floare la alta. Cum se intampla? Dupa cum toata lumea stie, albinele duc aceasta munca. Atunci cand albinele viziteaza florile, se produce polenizarea. Acest act simplu care se repeta iar si iar, reprezinta forta care reincepe ciclul de viata al planetei noastre in fiecare primavara. Este geneza lantului alimentar. In mod evident acesta este un serviciu important adus plantelor, dar care sunt beneficiile albinelor? Albinele colecteaza polen pentru proteine. Durata de viata a unei albine lucratoare este de numai 7-8 saptamani. Albinele realizeaza aceasta cantitate enorma de munca intr-o perioada relativ scurta de timp. Ele necesita o dieta de mare intensitate pentru a-si satisface cerintele nutritionale. Atat mierea cat si polenul sunt folosite de albine tot pentru hrana. in aceasta perioada lunga de timp , polenul cules de albine a evoluat in cele mai bogate substante nutritive posibile. Polenul este folosit de albine pentru a hrani puietul tanar si astfel ducand la cresterea populatiei in stup. in primavara, cand albinele incep sa culeaga polen , dau un semnal reginei ca poate porni ponta. Avand in vedere ca albinele si florile beneficiaza reciproc in urma polenizarii aceasta relatie este numita simbioza. Dezvoltarea tuturor plantelor si animalelor a fost influentata de evolutie. In natura exista o varietate foarte mare de plante. Toate acestea duc o lupta permanenta pentru spatiu si lumina soarelui. Plantele si florile concureaza intre ele pentru serviciile albinelor. Capacitatea de inflorire atrage albinele lucurl ce are repercusiune directa asupra procesului de reproducere.in cazul in care albinele dau o atentie mai mare unei anumite specii de plante, aceste se vor propaga si mai mult si vor deveni plante dominante pentru zona respectiva. Chiar daca albinele colecteaza polen de la toate tipurile de plante,ele manifesta unele preferinte pentru anumite tipuri de polen. in acest concurs intre plante, succesul de reproducere este determinat de capacitatea lor de a dezvolta polenul cat mai nutritiv pentru a atrage albinele. Astfel plantele cu polen de calitate inferioara sunt stimulate sa evolueze. In timpul celor 150 milioane ani, in urma acestei presiuni s-a produs evolutia. Scopul final al acestui proces de selectie naturala este de a oferi polen pentru albine. Polenul este colectat de albine din flori prin scuturarea antenelor sau prin zdrobirea acestuia cu mandibulele. O incarcatura de polen cantareste 5-7 mg. Rentabilitatea culesului de polen este influentatta de umiditatea si temperatura atmosferica, de nevoile interne ale coloniei si de factorii atractivi (aroma, continut in polen, prezenta nectarului) Polenul prezinta intres ca hrana a albinelor (sub forma de pastura), ca prezenta in miere (careia ii indica originea si ii defineste calitatea) si ca hrana pentru om. Este foarte bogat mai ales in vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6, B12), antioxidanti, inclusiv betacaroten, vitamina C si vitamina E, acid folic, provitamina A. Cele mai importante minerale (dar nu singurele) care se gasesc in compozitia polenului sunt calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, iod. Polenul este compus din aproximativ 55% carbohidrati, 35% proteine, 3% vitamine si minerale, 2% acizi grasi si 5% alte substante nutritive. Contine de doua ori mai multe proteine decat carnea de vita si reuseste sa aibe un continut de grasimi foarte scazut.

Poate fi considerat o sursa excelenta de proteine pentru vegetarieni, fiind foarte bogat si in aminoacizi esentiali. Din punct de vedere al analizei nutrientilor, polenul este unul, daca nu chiar cel mai complet nutrient natural. 30 de grame de polen aduc organismului aproximativ 28 de calorii. Din aceste 30 de grame, 7 grame sunt carbohidrati, 15% este lecitina, 25% proteine de cea mai buna calitate. Polenul de albine nu trebuie confundat cu mierea de albine, veninul de albine sau alte produse de acest tip. Ele nu contin polen. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile. Polenul pare sa fie sigur cu toate ca specialsitii se mentin destul de rezervati daca este vorba sa recomande polen pentru o afectiune specifica. El stimuleaza functiile organismului, insa eficienta sa in combaterea unor boli nu a fost inca demonstrata. Insa polenul poate sa fie implicat si in aparitia unor fenomene alergice importante. In cazul in care exista alergii alimentare documentate, specialistii recomanda ca polenul sa fie evitat.

Polenul este printre cele mai vechi suplimente alimentare folosite de om. Beneficiile polenului au fost intuite de diverse civilizaii i religii. Egiptenii i Chinezii antici foloseau polenul pe post de medicament i factor de ntinerire a organismului. Hipocrate, printele medicinei considera c polenul asigura o sntate bun celor care l consumau i ajuta la prevenirea mbtrnirii organismului. Druizii, preoii vechilor celi, numeau Britania Insula Mierii. Legendele galice sunt pline de referine la miere i polen. Polenul este menionat n Biblie, Talmud i n Coran. Din pcate proprietile curative ale polenului au fost uitate de ctre lumea modern. La ora actual polenul este o component important a apiterapiei (un tip de medicin alternativ care c din ce n ce mai muli adepi). Cei care practic acest tip de tig terapie consider c polenul are numeroase proprieti terapeutice, totu i dovezile tiinifice n aceast privin sunt destul de puine. COMPOZIIA POLENULUI

Polenul de albine conine urmtoarele substane: vitamine (provitamina A, vitamina A, vitamina B1, B2, B3, B5, B6, B12, vitamina C, D, E, F, H, K, PP i acid folic), minerale (calciu, fosfor, potasiu, fier, cupru, iod, zinc, sulf, sodiu, clor, magneziu, molibdem, seleniu, brom, siliciu i titaniu), aminoacizi, carbohidrai, acizi grai, enzime, co-enzime i diverse grsimi. Polenul conine 22 de aminoacizi, 18 vitamine, 25 de minerale, 59 de elemente de baz, 11 enzime i co-enzime, 14 acizi grai, 11 carbohidrai i aproximativ 25% din compoziia sa este reprezentat de proteine. Polenul este extrem de bogat n betacaroten, ce reprezint precursorul metabolic al vitaminei A. De asemenea dup cum se observ are un complex bogat de vitamina B precum i vitaminele C,D,E i lecitin. Polenul conine cu 50% mai multe proteine dect carnea de vit, totui coninutul su de grsimi este foarte sczut. Este o surs de proteine excelent pentru vegetarieni coninnd mai muli aminoacizi dect oule, carnea de orice fel produse lactate. Consumul de polen asigur aportul de i minerale necesar organismului, chiar i acele minerale care nu se gasesc de regul n

suplimentele alimentare comercializate n farmacii. UTILIZARE POLENULUI N SCOPURI MEDICALE

Susintorii polenului i atribuie acestuia o mare putere de vindecare i de ntinerire a organismului. Datorit propriet ilor sale antioxidante polenul ntre te sistemul imunitar. Antioxidani sunt utilizai pentru a dezactiva radicalii liberi existeni n organism. Radicalii liberi sunt produi secundari ai oxigenului care duneaz celulelor i sunt cauza numeroaselor boli degenerative legate de mbtrnirea organismului. Se spune c polenul ajut la contracararea efectelor produse de radiaii i poluanii din mediul nconjurtor. Polenul este deseori utilizat de ctre sportivi pentru a-i crete fora de rezisten, viteza i energia. Polenul este utilizat i n numeroase diete de pierdere a greutii, prin corectarea unui posibil dezechilibru chimic care poate fi vinovat de creterea anormal n greutate. Ajut la arderea caloriilor prin stimularea metabolismului. Polenul ajut la nlturarea poftelor alimentare. Studiile i i cercetrile efectuate au dovedid c polenul ajut i la prevenirea impotenei. Deasemenea se afirm c polenul are efecte miraculoase n cazul bolnavilor de cancer, reducnd considerabil durerile provocate de chimioterapie. Polenul poate fi utilizat pentru a trata prostata i chiar ulcerul. Totui lumea medical tradiional contest aceste proprieti curative ale polenului

Tinctura de propolis sau extractul de propolis este derivat din propolisul de

albine. Propolisul este prelucrat de albine si apoi folosit la etansarea stupilor. Albinele amesteca saliva, ceara de albine si seva colectata de la copaci si plante. Deoarece propolisul de albine este alcatuit din atat de multi compusi (peste 300), are multe proprietati benefice pentru nutritia umana si tratarea conditiilor. Tinctura de propolis este una dintre cele mai populare forme in care poate fi gasit propolisul de albine. Propolisul se poate gasi, de asemenea sub forma de pulbere, unguent, spray de gura si capsule. Popularitatea sa se datoreaza numeroaselor sale utilizari, sub diverse forme, pentru tratarea a diferite boli. Iata care sunt

beneficiile oferite de tinctura de propolis:

- Rol antiinflamator - Propolisul poate fi folosit ca agent antiinflamator atunci cand este utilizat topic sau ingerat. Cercetatorii au descoperit ca acesta este excelent pentru vindecarea ranilor, atat externe cat si interne, inclusiv ulcere. Faptul ca propolisul este un antiinflamator, il face, de asemenea, util in cazul infectiilor respiratorii, deoarece poate reduce orice inflamatie care poate ingreuna respiratia. - Beneficii antibacteriene - Propolisul s-a dovedit a lupta impotriva bacteriilor si a placii din interiorul gurii. De asemenea, este eficace in curatarea ranilor, in scopul de a preveni infectia si ajuta deci in lupta impotriva infectiilor respiratorii asa cum este precizat anterior. - Beneficii antivirale - Tinctura de propolis poate fi utila in combaterea unui focar de herpes. Numeroase studii au arata ca propolisul poate distruge anumite virsusuri, inclusiv cu tipul de virus herpes simplex 2. - Beneficii pentru femei - Tinctura poate fi utila pentru femeile care sufera de anumite conditii hormonale sau sangerari. Propolisul poate fi de ajutor pentru femeile

care sufera de sindromul premenstrual si pentru femeile care sunt asaltate de bufeurile neplacute in timpul menopauzei. Dincolo de aceste beneficii importante pentru femei, propolisul de albine si-a dovedit efectele pozitive si in cazul femeilor care sufereau de diverse tipuri de sangerari si infertilitate. - Frumusete si sanatate - Tinctura de propolis isi croieste drum chiar si in industria de infrumusetare. Cele mai multe femei si chiar unii barbati, sunt foarte constienti de beneficiul utilizarii produselor apicole in procesul mentinerii frumusetii. Incearca acum un produs cosmetic pe baza de miere Ceara de albine, mierea si alte astfel de produse, sunt folosite in compozitia sapunurilor, lotiunilor, dar si a altor produse cosmetice care ajuta pielea sa devina supla si luminoasa, intr-un mod natural. Desi cercetarile sunt in curs, unele studii sugereaza ca proprietatile antibacteriene si antiinflamatorii ale propolisului de albine pot ajuta la combaterea acneei. Propolisul este marea speranta a farmaciei moderne, care are drept obiectiv prepararea de principii active suta la suta compatibile cu sistemul de aparare si protectie al organismului uman. Este speranta de a produce medicamente cu adevarat performante n tratarea cancerului n general. Cercetatorii care studiaza albinele au constatat ca stupul este habitatul cel mai steril datorita propolisului. Remedii naturiste pe baza de propolis si aplicarea acestora n tratamentele afectiunilor sunt cunoscute si folosite de peste 5.000 de ani. Cu toate acestea, natura lui este si astazi nvaluita n mister. Pna n prezent se cunosc cca 20 de actiuni farmacologice si peste 200 de substante active. Propolisul este o substanta cleioasa, puternic aromata, de diferite culori. Are rolul de a apara viata coloniei sub raport fizic, chimic si biologic. Este folosit mpotriva daunatorilor: microbi, mucegaiuri, fungi sau insecte si animale mici (soareci de ex.), care sunt omorte de catre albine si apoi mumificate ntr-un nvelis de propolis. Din punct de vedere biologic, propolisul este un produs de cules, digestie si secretie al albinelor, din aceeasi categorie cu mierea si polenul. Este cules de pe cel putin 20 de specii de arbori, n special de pe mugurii de plop si de arin, de pe frunzele, mugurii si scoarta coniferelor si a plopilor, a salicaceelor (salcii) si a prunilor. Materiile rasinoase astfel culese sunt amestecate de albine cu secretii salivare si ceara. n conditii obisnuite, actiunea farmacologica a propolisului, scade rapid odata scos din stup si mai lent dupa primele 2-3 ore, pentru ca, n functie de conditiile de pastrare, activitatea utila sa dispara dupa 1-3 ani. n tara noastra, propolisul se comercializeaza sub forma bruta, n piete sau n magazinele specializate. Mentionam ca exista sortimente deosebit de valoroase, cum ar fi propolisul de delta, cel de conifere, de lunca, etc. Propolisul se prezinta ca o masa lipicioasa de culoare variabila ntre verde, maro si negru, avnd miros aromat de rasini si balsamuri. Punctul de topire este situat ntre 70 - 120 C. La temperatura de 37 C se nmoaie, iar la temperaturi scazute este casant. Propolisul este compus din: - rasini vegetale si balsam de diferite compozitii (55%). Balsamurile sunt substante naturale lichide sau semi-lichide obtinute din scoarta unor arbori; - ceara (7-35%), care este de natura vegetala; - uleiuri eterice(10%) denumite si volatile, esentiale, sunt substante ce confera propolisului arome specifice; - polen (5%); - acizi grasi (4-20%); - flavonoide si secretii ale glandelor salivare ale albinelor, fermenti, aminoacizi; - derivatii flavonici, acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv si Gram

negativ); - substante antibiotice; - aminoacizi liberi: prolina si arginina; - vitamine: A, B, E, PP; - microelemente: siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu, zinc, mangan. Constituientii farmacologici activi din propolis se gasesc n fractiunile solubile n solventi organici (cel mai folosit este alcoolul etilic). Cei mai importanti constituienti sunt flavonoizii n care intra flavonele, flavonolii si flavononele, compusii fenolici si aromatici. Propolisul ne poate regla imunitatea. n plus, elimina din corp numeroase toxine. De exemplu, n alimentele moderne se gasesc mari cantitati de dioxine, substante periculoase, care, mai ales iarna, se acumuleaza mult, datorita mncarurilor mai grele. Ele produc acnee, oboseala cronica, sunt cancerigene, cresc grasimile n snge, scad imunitatea. Nu exista tratament medical consacrat n intoxicatia cu dioxine, dar s-a dovedit stiintific ca propolisul scade dioxinele. Propolisul poate elimina din corp aluminiul. Acesta este utilizat att n industria alimentara (cutii, caserole, doze de bere si sucuri, vase si folii de gatit, aditivi alimentari), n cosmetica (deodorante, rujuri), ct si n producerea de vaccinuri (adjuvant). Aluminiul mareste riscul de boala Alzheimer, Parkinson, mbatrnire precoce, cancer mamar. Nu exista tratament medical pentru eliminarea lui, dar se stie ca propolisul l nlatura din corp, ca si pe alte metale aflate n surplus. Propolis combinat cu zeolit. Precum propolisul, un alt remediu simplu, care elimina metalele, protejeaza chimic contra radiatiilor si ntretine imunitatea este zeolitul. Cu bune efecte detoxifiante, cu o structura fascinanta, ce confera proprietati aparte, zeolitul suscita un tot mai mare interes si va avea un viitor important n mentinerea sanatatii. Propolisul si zeolitul folosite mpreuna dau efecte finale amplificate, caci si mbunatatesc reciproc actiunile. Reglarea imunitatii. Fiecare om poate urma o cura profilactica de 3-4 saptamni pentru reglarea imunitatii. Propolisul se poate utiliza sub forma de tinctura amestecata cu miere sau brut, solid, mestecat, cnd actioneaza bine si local, pentru gt, nas, sinusuri, urechi. Dozele utile profilactic sunt: la adulti, 2x1 ml/zi; la copii sub 14 ani, cte 2x0,5-1 ml/zi, iar la copii sub 3 ani, cte 1 picatura/kg corp/zi, administrate n doua prize. Zeolitul se ia cel mai simplu ca pulbere, cu apa; pentru copii, se poate amesteca cu miere. Profilactic, adultii pot lua cte 2ml/zi (aproximativ 2,5 g), iar copiii, doar jumatate. Precautii terapeutice: n aplicare interna, propolisul nu produce dezechilibre ale florei bacteriene normale, ntruct el actioneaza printr-o stimulare a factorilor imunologici specifici si non-specifici si are ca rezultat o crestere a rezistentei generale a organismului fata de boala. n unele situatii trebuie sa administram tratamentele pe baza de propolis cu precautie sau n alte cazuri, astfel de tratamente sunt interzise. Interzis a se consuma de persoane alergice. Apar pareze temporare Datorita compozitiei sale complexa, necunoscuta n mare parte, exista posibilitatea ca unele sortimente de propolis sa contina substante toxice, ca urmare unor culesuri n zone poluate sau contaminate cu microorganisme rezistente la propolis, cu pesticide si cu alte impuritati fizice sau chimice care l pot face nociv, sau chiar sa genereze actiuni adverse. Din aceasta cauza recomandam o testate prealabila a sortimentului care urmeaza sa fie folosit n aplicarea n scop medical. n caz de intoleranta, va recomandam utilizarea mugurilor de plop si a tincturii de muguri de plop. Sunt un bun nlocuitori si sunt bine tolerati de persoanele alergice la propolis.

Preparate pe baza de propolis: Aerosoli cu propolis Se folosesc 15-20picaturi de solutie alcoolica(tinctura) de propolis diluata cu apa distilata n proportie de 1/1. Se fac 2 sedinte pe zi a cte 5 minute fiecare pe o durata de 15-20 de zile. Tinctura de propolis Tinctura de propolis este un extract alcoolic care contine 30%(15%) propolis. Ce-a mai eficienta metoda de administrare a propolisului este tinctura de propolis. Tinctura de propolis se obtine prin introducerea propolisului fin maruntit n alcool de 85-95* Cel mai recomandat este alcoolul de secara. Pentru ca propolisul sa poata fi usor maruntit, trebuie tinut n congelator. Din 200ml alcool de 90*si 60gr(30gr) propolis, se face o solutie alcoolica de 30 %(15%) Se pastreaza la ntuneric timp de 7-10 zile, perioada n care timp se agita din cnd n cnd.Se observa ca extractul alcoolic are o culoare nchisa maro-rosiatica, iar pe fundul vasului sau depus particulele de propolis si ceara nedizolvate. Se filtreaza de doua ori printr-un pachet alcatuit din doua tifoane cu vata la mijloc. n urma filtrarii rezulta rezulta un lichid clar de culoare maro sau rosiatica. Se pastreaza n sticle nchise ermetic, de culoare nchisa. Tinctura se administreaza cel mai bine pe zahar, pine sau cu miere. Uneori administrat cu apa sau direct n gura, anumiti constituienti ai tincturii este posibil sa precipite. nainte de administrare faceti un test. Tinctura se administreaza dimineata, 10-15 picaturi la copii si 30-50 picaturi la adulti. Timp de o jumatate de ora nu se mai mannca si nu se mai bea nimic, pentru a se forma pelicula de ceara. Seara, nainte de culcare, se ia din nou, in aceeasi cantitate si cu aceeasi specificatie: cel putin o jumatate de ora sa nu se bea nimic si sa nu se consume niciun aliment. Acest tratament se administreaza timp de 10 zile, dupa care urmeaza 10 zile de pauza, pentru ca mai apoi sa se repete cura de 10 zile si tot asa, pna ncep sa se vada efectele tratamentului, si binenteles, in functie de recomandarile medicului. Tinctura n cosmetica: daca tinctura se picura pe o farfurie si se lasa sa se evapore alcoolul, se poate obtine pasta de propolis, care, amestecata cu alte ingrediente poate fi folosita cu succes in uz cosmetic. Extractul apos Propolisul se dilueaza n apa n cantitati. Trebuie macinat foarte fin si amestecat cu apa n raportul 1:10. Se consuma dupa 10 ore. Extractul moale de propolis se obtine din tinctura de propolis pusa ntr-un vas larg, lasnd sa se evapore alcoolul. Extract uleios de propolis Se prepara, din 10 g propolis combinate cu 200 g ulei de masline sau 100 g unt. Amestecul se ncalzeste usor pe baie de abur, timp de 90-120 minute, la 50 grade, amestecnd continuu. Apoi se filtreaza si se pastreaza la loc ntunecos si racoros. Unguentul de propolis ntr-o cescuta (50 ml) de untura ncinsa pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctura de propolis si o bucatica de ceara de marimea unei alune, dupa care se amesteca ncontinuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, dupa care se amesteca n continuare pna cnd se ntareste. Preparatul se pastreaza la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor si a ranilor usoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate). Pudra de propolis. Propolisul la temperatura camerei are consistenta plastilinei. Pentru a-l putea macina fin (cu o rsnita), el trebuie racit, ca sa devina sticlos, casant. Pudra astfel obtinuta se pastreaza n vase de culoare nchisa, ntr-un loc ntunecos si racoros (daca ajunge la caldura devine iarasi compact, gumos). Apa de propolis

Asa cum afirmam anterior, n contact cu apa, propolisul precipita si devine insolubil, pierznd astfel cea mai mare parte din calitatile sale. Totusi, cercetarile arata ca o solutie obtinuta din cinci lingurite (aprox. 25 ml) de tinctura de propolis la un pahar de apa (200 ml) are efecte terapeutice n anumite cazuri, cnd tinctura simpla nu poate fi folosita, deoarece are o actiune prea dura asupra tesuturilor. Apa de propolis, obtinuta n proportiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente n combaterea stomatitelor si a cariei dentare (se fac clatiri atente ale gurii dupa fiecare spalare pe dinti), precum si n tratarea unor afectiuni genitale la femei (leucoree, cervicita). Mierea propolizata Se obtine prin combinarea unei lingurite de tinctura de propolis cu 3 lingurite de miere. Este un produs recomandat copiilor, carora li se va administra jumatate de lingura de 3 ori pe zi, pentru ntarirea sistemului imunitar, pentru combaterea infectiilor respiratorii si intestinale. Aceste forme de preparare a propolisului, pot fi folosite ca baza pentru produsele: spray, inhalatii, alifii, creme etc. Afectiuni si tratamente cu propolis: Propolisul nu da efecte secundare. Se poate folosi n general acolo unde medicamentele preparate din plante sau din alte materiale sintetice nu au dat rezultate. Nu se recomanda persoanelor alergice. Pentru a depista daca sunteti alergic la propolis, luati nainte de nceperea tratamentului o cantitate de 3 -5 g seara, nainte de culcare. Se continua testul si dimineata cu 20 picaturi de tinctura pe stomacul gol. Afectiuni infecto-contagioase: gripa(n faza incipienta), febra tifoida, meningite etc. Se utilizeaza solutie alcoolica 20-30%, cte 30 de picaturi de 3 ori nainte de masa. Afectiuni O.R.L.: amigdalite, laringite, traheite, sinuzite, otite, rinite etc, prin tamponare cu unguent n nas, spray, gargara, aerosoli din solutie alcoolica 5% sau mai direct se mesteca 5-20 g propolis pe zi. n oftalmologie: n conjunctivite. Se utilizeaza solutie de propolis 5 -10% n apa calda. Se pun 3 -5 picaturi de filtrat de culoare galbuie bruna n fiecare ochi. Usturimea este suportabila. Afectiuni respiratorii: traheite, bronsite, tuberculoza. Tratament sub forma de aerosoli 10% solutie apoasa sau tinctura 20% de 3 ori pe zi, cte 30 de picaturi si de doua ori pe saptamna inhalatii. Rezultate foarte bune n aceste afectiuni s-au obtinut folosind miere propolizata (miere n amestec de 3/1 cu tinctura de propolis). Se va lua dupa masa cte o lingura din amestec de cte ori va fi nevoie. Propolisul contribuie la inhibarea dezvoltarii bacilului tubrculozei, favoriznd resorbtia focarelor de infectie si sustine lupta organismului mpotriva acestei afectiuni. Afectiuni ale aparatului circulator: hipertensiune si arteroscleroza, sub forma de tinctura 30%, cte 30 de picaturi dimineata pe nemncate pna la vindecare. Afectiuni digestive si intestinale: gastroduodenal, enterite si colite, cte 40 picaturi de tinctura 30% dimineata pe nemncate; n dureri de stomac si boli virotice ale stomacului cte 30 de picaturi n 100 ml apa sau lapte dimineata, n parazitozele intestinale, cte 10 picaturi, de 2 ori pe zi, naintea meselor principale. Afectiuni ale ficatului: cte 40 picaturi, de doua ori pe zi, n 100 ml apa sau lapte, naintea meselor cu o ora; Afectiuni urologice si de prostata: rinichi, cai urinare, vezica urinara, prostata. Tratamentul se face cu cte 40 de picaturi, de 2 ori pe zi, n 100 ml apa calda, nainte de mese cu o ora, sau se sug 5-10 g propolis pe zi timp de 30 de zile sau 1-2 supozitoare de propolis pe zi (3-5 g propolis pentru un supozitor) Afectiuni ginecologice: vaginite si metrite ulceroase. Se aplica prin tamponare o data pe zi solutia alcoolica 3-15%. Afectiuni dermatologice: pomada 30% de doua ori pe zi, timp de 2 6 zile, n

eritrodermia descuamativa si eritem seboreic se aplica pomada cu 20% propolis. n eczeme, neurodermite, ulcer varicos, fisuri anale, hemoroizi, arsuri si degeraturi, se foloseste solutia alcoolica sau unguent cu 20% propolis. Pentru combaterea bataturilor si negilor, se aplica n pansament timp de mai multe zile o bucata de propolis topit. Cancer: numeroase studii si experimente efectuate n diverse laboratoare de medicina experimentala si spitale din ntreaga lume au dat rezultate foarte bune n ceea ce priveste folosirea extractelor alcoolice de propolis, folosite att intern ct si extern. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul mpiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celulele canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul intern cu propolis n tratarea cancerului la sn, a cancerului de colon si genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare si hepatice. n cancerul mamar si al organelor interne se foloseste supt sau mestecat 5 -10 g pe zi sau sub forma de tinctura 20 -30% cte 30 de picaturi, nainte de mese, timp ndelungat. n cancerul de piele se foloseste alifie de concentratie 20% propolis. Indicatii generale de utilizare a tincturii de propolis: Uz intern: . 1. Adjuvant n febra tifoida, meningita (adjuvant), boli infectioase nsotite de febra: se ia 1 lingurita de propolis de 3 ori pe zi 2. Adjuvant n hepatita de toate tipurile: se iau 30 de picaturi de tinctura de propolis n miere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 3 luni. 3. Astmul infectios si abcesul pulmonar: se utilizeaza tinctura de propolis 30%, din care se iau 15-30 de picaturi de 3 ori pe zi, nainte de masa pe pine uscata, ntr-o cura care dureaza pna la vindecare. n astmul bronsic se recomanda sedinte de aerosoli cu tinctura de propolis 7-8%(a se vedea prepararea tincturii si se vor modifica cantitatile si proportiile pentru concentratia respectiva). Se fac 2 sedinte cu o durata de 5 minute, ntr-o cura de 15-30 de zile. 4. Astmul bronsic, bronsita si virozele respiratorii: se foloseste tinctura de propolis 5% care stimuleaza procesul de regenerare tisulara n cazul de infectare a leziunilor. Aceeasi tinctura poate fi utilizata si sub forma de aerosoli. n acest caz, propolisul se dizolva n proportii de 1:2 sau 1:3 n apa distilata sau lapte fiert sau ulei de piersici (caise). Cu aceasta solutie se fac inhalatii cu recomandarea ca pacientul sa ramna n repaus circa 25 de minute dupa fiecare sedinta de aerosoli. Tratamentul cu aerosoli se poate face fie prin inhalatii simple fie cu aparate electrice de aerosolizare. 5. Cardiopatia ischiemica si anghina pectorala, cu aritmii si insuficienta cardiaca: se recomanda tinctura de propolis 30%, cte 10 picaturi de 2-3 ori pe zi dupa masa, timp de 15 zile pe luna. 6. Emfizemul pulmonar, pneumonie, silicoza, tuberculoza pulmonara si extrapulmonara: Se foloseste tinctura de propolis 20% din ca se iau 30 picaturi de 3 ori pe zi. Se fac inhalatii de 2 ori pe zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere de salcm si macerat de usturoi(125g catei tocati n125 ml alcool de 90 grade si macerati timp de 10-15 zile 7. Enterita, colita acuta si cronica, infectii virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv n ansamblu: se iau 50 de picaturi de tinctura de propolis ntr-o lingurita de miere sau pe o bucatica de pine, de 3-4 ori pe zi 8. Guturai, gripa n faza incipienta, dureri de gt (traheita, faringita), bronsita cronica, tuse uscata, tuse chintoasa, tuse convulsiva: se iau 5-6 lingurite pe zi dintr-un amestec format din jumatate de lingurita de tinctura si o lingurita de miere 9. Hipertensiune, ateroscleroza cu reducerea colesterolului rau din snge: se combina n proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de usturoi (allium sativum).

Se administreaza 30-50 de picaturi de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, nainte de mesele principale. Amestecul de tincturi se poate lua ca atare sau cu miere. 10. Infectii cu protozoarul Giardia lambria: se ia o lingurita de tinctura pe o bucata de pine de 3 ori pe zi, nainte de mesele principale. Tratamentul dureaza o saptamna si se poate relua la nevoie. 11. Nefrita, pielo-nefrita, cistita, infectii reno-urinare n general: se ia 1 lingurita de tinctura de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza 5-7 zile. 12. Prostatita, adjuvant n adenomul de prostata: se iau 50 de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 3 luni si se reia la nevoie. 13. Tulburari de menopauza: vreme de un an se face un tratament cu tinctura de propolis. Se iau 20 de picaturi amestecate cu o lingurita de miere de 3 ori pe zi, dimineata, la prnz si seara. 14. Ulcer: La gastrite hiperacide si ulcere(gastric si duodenal), se pun 30 picaturi de tinctura de propolis 20% pe o felie de pine alba si uscata. Se mesteca bine si se nghite pe stomacul gol. Se administreaza de 4 ori pe zi. Acest tratament are efecte cicatrizante si de reglare a secretiei sucurilor acide(din acest motiv nu se consuma fara pine). Uz extern: 1. Amigdalita, faringo-amigdalita, laringita: o bucatica de vata pusa n vrful unei mici baghete se nmoaie bine n tinctura de propolis. Se aplica cu ajutorul acestui dispozitiv tinctura direct pe locul afectat. Efectele sunt rapide. 2. Cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii (adjuvant): se nmoaie un tampon de vata n tinctura de propolis, dupa care se stoarce foarte ncet deasupra locului afectat, lasnd preparatul sa scalde locul si sa se ntareasca de la sine. Se reia operatia de 3-4 ori la intervale de 2-3 minute, dupa care se lasa zona tratata sa se zvnte la aer. (a se vedea si combinatia de tincturi de la tratamentul alunitelor si negilor, care este extrem de activ si n cancerul de piele si n tumorile exteriorizate). 3. Rani deschise, arsuri de toate tipurile: se aplica ntocmai tratamentul de mai sus, de la cancerul pielii. n cazul ranilor se face o dezinfectie prealabila cu alcool. n arsurile usoare se fac aplicatii cu unguent de propolis sau unguent de propolis si tataneasa. n arsurile grave se aplica tinctura de propolis - produce usturimi foarte puternice, dar efectele sale vindecatoare sunt uimitoare. 4. Eczeme infectioase: se aplica tinctura de propolis cu un tampon de vata n asa fel nct zona afectata sa fie ct mai mult timp scaldata de preparat, care va patrunde astfel ct mai mult n profunzime. Se vor face 2 asemenea aplicatii cu tinctura pe zi, dupa care locul se va lasa sa se zvnte vreme de o jumatate de ora. n cazul eczemelor uscate se va aplica ulterior o pelicula de unguent de tataneasa (symphytum officinali) sau galbenele (calendula officinalis). 5. Cosuri, acnee, furuncule, abcese, alunite, negi: se combina n proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de tataneasa si tinctura de rostopasca. Se aplica acest remediu ntocmai ca si la cancerul de piele Administrare interna: se ia de regula 1 lingurita de tinctura diluata ntr-o lingurita de miere, de 3-4 ori pe zi. 6. Herpes cu diferite localizari: se aplica pe locul afectat tinctura de propolis prin picurarea directa cu o pipeta, si nu prin stergerea cu un tampon de vata (deoarece propolisul tinde sa precipite mai rapid pe tampon), pna se creeaza o mica crusta pe suprafata tratata. Se repeta procedura de 2-3 ori pe zi. Timpul de vindecare scade n 80% din cazuri de 3-4 ori, iar posibilitatea de recidiva se njumatateste - asa suna concluziile unui studiu suedez efectuat n 1995.