You are on page 1of 532

www.cimec.

ro

I. H.

CRIŞAN

CERAMICA
DACO-GETICĂ
CU SPECIALA PRIVIRE LA TRANSILVANIA

EDITURA

ŞTIINŢIFICĂ

BUCUREŞTI,

1969

www.cimec.ro

CUPIUNSUL

Prefaţă

de prof. C, Daicoviciu

9

Introducere

preliminare Istoricul cercetărilor Problema cronologiei ~a p it o 1 u 1 1. Ceramica protodacică (sec. VI-V i.e.n.) Cînd putem vorbi de geto-daci Sciţii pe teritoriul Transilvaniei Forme, analogii, ornamente şi datare Ornamentarea Concluzii Capi t o 1 u 1 II. Faza 1, veche (sec. V-IV i.e.n.) Consideraţii preliminare Forme, analogii şi datare Ornamentare Concluzii Capi t o 1 u 1 III. Faza a 11-a, mijlocie (sec. 111-11 i.e.n.) Consideraţii preliminare Forme, analogii şi datare Ornamentare Concluzii Capi t o 1 u 1 IV. Faza a III-a, clasică (100 î.e.n.-100 e.n.) Consideraţii preliminare Ceramica rudimentară Ceramica fină . Ceramica pictată Ornamentare Concluzii C a p i t o 1 u 1 V. Concluzii istorice Note
Anexe

Consideraţii

11 11 15 17 21 21 22 29 60 61
65 65

68 90 93 100 100 107 141 144 151
151 153 166 197 207 212 217 233 din Transilvania 251 281 335 337 341 357

cu ceramică protodacică figurilor şi a planşelor Lista muzeelor cercetate Abrevieri Catalogul
Explicaţia

localităţilor

şi dacică

Zusammenfassung . Indice

www.cimec.ro

JNHALT

llorwort von Prof. C. Daicoviciu .

9 11

Einleitung •

Allgemeine Betrachtungen Geschichte der Forschung . Fragen der Chrono1ogie . K a p it e 1 1. Die protodakische Keramik (6.-5. Jh. v.u.Z.) Wann kann von Dako-Geten gesprochen werden Die Skythen auf dem Gebiet Siebenbiirgens Formen, Entsprechungen, Zeitstellung Ornamentik . Sch1uBfo1gerungen . K a p it e 1 2. Die 1., alte, Phase (5.-4. Jh. v.u.Z.) Allgemeine Betrachtungen Formen, Entsprechungen, Zeitstellung Ornamentik . Sch1ul3fo1gerungen K a p it e 1 3. Die U., mittlere, Phase (3.-2. Jh. v.u.Z.) Allgemeine Betrachtungen Formen, Entsprechungen, Zeitstellung Ornamentik Sch1ul3fo1gerungen K a p it e 1 4. Die III., klassische, Phase (100 v.u.Z.-100 u.Z.) Allgemeine Betrachtungen Die rudimentare Keramik . Die feine Keramik . Die bemalte Keramik Ornamentik . Sch1ul3folgerungen . K a p i t e 1 5. Historische SchluOfolgerungen .
Anhang

11 15 17 21 21 22 29
tii) 61
6!1
65 65

90
93

100 100 107 141
144

151 151 153
166

197 207 212 217

Fundortsverzeichnis der protodakischen und dakischen Keramik in Sieben biirgen Bild- und Tafelnachweis Verzeichnis der Museen, deren Material untersucht wurde . Abkiirzungen
Zusammenfassung

251 281 335
337

341

Inde;c

357

www.cimec.ro

PREFAŢA

masiva lucrare a tînărului arheolog Ion Horaţiu Crişan eeramica daco-getică din două motive. Unul din acestea e simpatia cu care am urmărit de la inceput străduinţa elevului şi colaboratorului meu de a lă­ muri şi pe această cale istoria şi cultura daco-geţilor din cele şapte veacuri care preced cucerirea romană a Daciei. AZ doilea motiv este firescul interes ştiinţific pe care il comportă o intreprindere izbutită de a oferi o privire de ansamblu, temeinic susţinută prin bogăţia informaţiei şi seriozitatea interpretării materialului, tuturor acelora care aşteaptă de mult o mai adîncă cunoaştere a fenomenului dac, fenomen ce se impune azi, mai viguros decit oricînd, datorită atit descoperirilor nenumărate ce s-au făcut şi se fac în ultimele două-trei decenii pe tot cuprinsul ţării (şi în afara graniţelor ei), cît şi studiilor închinate în cea mai mare măsură aspectului poZitie şi culturii majore a poporului dac. Printre cei interesaţi, se numără, bineînţeles, şi cel ce scrie aceste rînduri. Dar, pentru a fi drepţi, opuZ merită "eo ipso" să fie relevat ca o înfăp­ tuire de valoare, pentru o serie de însuşiri. Intre acestea aş sublinia vastitatea materialului adunat şi studiat, încercîndu-se de a da datarea şi clasificarea de care va trebui să se ţină seama ca de un îndreptar general. Vrednică de amintit este şi dorinţa autorului de a lămuri după părerea mea, mai just decît s-a putut face pînă acum geneza însăşi a ceramicii daco-gete in cel mai strict sens al cuvîntului, din rădăcinile adînci ale civilizaţiei băştinaşe, importanţa adecvată a influenţelor din afară şi în speţă a La Tenului în timp şi ca intensitate. Relaţiile dintre daci şi celţi găsesc o apreciere bine cumpănită in favoarea autohtonilor. Deşi subtitlul lucrării avertizează pe cetitoruZ specialist sau nespecialist că atenţia deosebită s-a pus pe materialul din interiorul arcului carpatic, la baza discuţiilor şi a categorisirilor s-a ţinut seamă de produsele ceramice de pe intreaga vatră a geto-dacilor, nescăpînd din vedere nici expansiunea acestui popor şi dincolo de teritoriul actual al patriei noastre, expansiune care se dovedeşte tot mai mult că nu a fost nici întîmplătoare, nici efemeră. Diferenţierile succesive ce se nasc în sînul societăţii daco-gete în veacurile tratate găsesc o reflectare şi în ceramica nuanţată a unor periQade1 ref!iuni sau stărţ social-economice mai înaintate (ca, de pildă, ce1·a-

lnsoţesc

www.cimec.ro

10

PREFATA

mica centrului cîrmuitor din Munţii Orăştiei), reflectare pe care autorul nu o ignorează, ci, pe drept cuvînt, o semnalează. De remarcat e faptul incontestabil al unei înfloriri economice a Daciei libere pe care autorul o sesizează şi pe calea ceramicei, bogate şi superioare, din perioada statului începător dac. Lucrarea tovarăşului I. H. Crişan va întîmpina, fără îndoială, şi discuţii contradictorii (şi ar fi rău să nu fie aşa). Ele nu vor putea să clintească însă fundamentele acestei construcţii care - pe lîngă alte foloasene permite să recunoaştem mai cu temei zestrea dacică din cultura materială a epocii romane şi post-romane din ţara noastră.

anexe (Catalogul descoperirilor cît se poate de complet şi Explicaţiile numeroaselor planşe cu indicaţiile atît de necesare unei rapide şi bune orientări) nu fac decît să contribuie şi ele la ridicarea valorii reale a cărţii.
două

Cele

Un cuvînt de caldă mulţumire cuvine-se Consiliului Muzeelor din cadrul Comitetului de Stat pentru cultură şi artă care a luat asupra sa sarcina publicării acestei lucrări, aducînd, astfel, un substanţial sprijin arheologiei româneşti.
martie 1966

Prof. C. D A I C O V I iC I U

www.cimec.ro

INTRODUCERE

Consideraţii

preliminare

Istoricul cercetărilor Problema cronologiei

CONSIDERA ŢII PRELIMINARE Este binecunoscut faptul că ceramica se numără printre cele mai frecvente şi abundente urme arheologice ale antichităţii şi implicit numeroasă, atit in aşezările cit şi în necropolele daco-geţilor. Ea face parte integrantă din cultura materială şi ilustrează gradul de dezvoltare a acesteia. Ca izvor istoric nemijlocit eeramica prezintă o deosebită importanţă, mai cu seamă atunci, cind pentru o anumită perioadă istorică lipsesc cu desăvîrşire, sau sint puţine izvoarele literare. Studiul ceremicii este deosebit de important şi pentru faptul că ea constituie unul dintre elementele nelipsite din viaţa cotidiană a tuturor păturilor sociale. De aceea, pe baza ceramicei putem trage concluzii valabile nu numai asupra stadiului de dezvoltare atins de cultura materială, ci şi asupra nivelului social-economic şi politic la care au ajuns daco-geţii în anumite perioade din istoria lor. In acelaşi timp un studiu atent al ceramicei ne înlesneşte selectarea aporturilor străine care s-au altoit pe fondul autohton şi au contribuit la dezvoltarea acestuia. Deopotrivă poate fi urmărit procesul de alcătuire al acestui fond. Dacă importanţa ceramicii ca izvor istoric nu poate fi indeajuns subliniată şi noi am încercat doar să creionăm citeva aspecte, trebuie să spunem însă, că un asemenea studiu monografie asupra ceramicii daco-getice este deosebit de anevoios, mai cu seamă in stadiul actual al cercetărilor. In momentul de faţă pentru anumite perioade lipsesc, ori sînt extrem de puţine săpăturile sistematice pentru anumite perioade 1 la fel cum

extrem de puţine sînt studiile de analiză tipologică a unor forme ceramice, sau aspecte ale acestei probleme. Existenţa unor atari studii ar fi uşurat cu mult munca de alcătuire a unei sinteze asupra ceramicii daco-getice, aşa cum încearcă să fie lucrarea de faţă. Sinteza pe care o prezentăm are tendinţa să cuprindă în ansamblul lor toate problemele pe care le ridică ceramica daco-getică şi se întemeiază, în principal, pe materialele descoperite in Transilvania. Trebuie să precizăm că prin Transilvania înţelegem întreg spaţiul intracarpatic al ţării noastre. Pentru perioadele din evoluţia istorică a ceramicii daco-getice referitor la care, deocamdată, săpăturile sistematice sint puţine, avem totuşi materiale provenite din descoperiri întîmplă­ toare, sau din săpături mai vechi rămase nepublicate. Toate acestea completează golurile, chiar dacă asemenea materiale au o valoare probatorie ipotetică, iar datarea lor, de cele mai multe ori, a fost dedusă după criterii tipologice. Criteriile tipologice sînt utile, dar nu pot oferi o deplină siguranţă a încadrării cronologice, mai cu seamă în cronologie absolută. Tipologia cu toate scăderile ei ne oferă elemente preţioase, mai cu seamă în stadiul actual al cercetărilor, ajutîndu-ne să integrăm şi să înţelegem în ansamblul său procesul istoric de dezvoltare al ceramicii daco-getice şi prin aceasta dezvoltarea intregii culturi materiale. In privinţa metodei tipologice de cercetare trebuie să mai spunem că deşi ea nu ne oferă criterii infailibile pentru studierea ceramicii în general şi pentru cea daco-getică in special, constituie cu toate scăderile sale una dintre metodele indis-

www.cimec.ro

14

INTRODUCERE

bil, în funcţie de materialul de care am dispus, scheme evolutive a formelor ceramice pentru o mai bună înţelegere a procesului de dezvoltare istorică a ceramicii şi în general a culturii materiale geto-daciJce. Şi mai mult decît atît, depă­ şind cadrul unui album de forme am încercat, pe baza unei analize amănunţite, să tragem concluzii istorice, care s-au dovedit a fi deosebit de interesante şi importante, chiar dacă uneori ele vor părea îndrăzneţe. Am încercat să dăm ceramicii daco-getice rolul său real, acela de important document istoric, care are marea calitate de a fi fost întrebuinţată atît de aristocraţie cît şi de masa producătorilor de bunuri materiale. Am încercat să stabilim pe baza ceramicii gradul de dezvoltare social economică a geto-dacilor în anumite perioade din istoria lor şi să dăm un răspuns la anumite probleme istorice controversate, sau nelămurite. în încheierea acestor preliminarii trebuie să ne referim succint şi la materialele pe care se bazează şi pe care le ilustrează cartea de faţă. Multe dintre cele prezentate provin din săpă­ turile conduse de diferiţi cercetători din generaţia actuală sau trecută, publicate ori inedite. Este pentru noi o plăcută datorie de a mulţumi tuturor acelora cari ne-au pus la îndemînă cu multă bunăvoinţă pentru studiu şi publicare materiale inedite din săpăturile lor. în primul rînd trebuie să mă refer la profesorul meu acad. C. Daicoviciu, care pe lîngă faptul că mi-a pus la dispoziţie tot materialul ceramic scos din săpăturile executate sub conducerea sa în cetăţile dacice din Munţii Orăş­ tiei, m-a ajutat cu nenumărate şi deosebit de valoroase sugestii la întocmirea lucrării. Trebuie să mulţumesc apoi profesorilor mei M. Macrea, I. I. Russu şi K. Horedt, precum şi colegilor Şt. Ferenczi, H. Daicovidu, M. Rusu, N. Vlassa, I. Mitrofan şi D. Protase care mi-au pus la îndemînă materiale inedite din săpăturile conduse de ei, sau lucrări încă nepublicate, mi-au dat nenumărate sugestii, sau indicaţii bibliografice. Este de datoria mea să amintesc că nu numai cercetătorii clujeni, mai vîrstnici sau mai tineri, au arătat o solicitudine deosebită pe parcursul celor peste 10 ani de adunare a materialelor şi de elabor::~re a prezentei cărţi. Cu aceeaşi bunăvoinţă mi-au pus la îndemînă materiale edite, sau inedite, cercetătorii din Bucureşti şi Iaşi.

Este plăcută datoria de a aminti numele profesorilor R. Vulpe, I. Nestor, Em. Condurachi, M. Petrescu-Dîmboviţa, B. Mitrea, Gh. Ştefan, D. Popescu, Vladimir Dumitrescu care ne-au furnizat materiale rezultate din săpăturile conduse de ei, sau ne-au dat sugestii în elaborarea lucrării. De asemenea trebuie să amintim numele colegilor A. Alexandrescu, VI. Zirra, E. Comşa, S. Morintz, M. Coja, C. Preda, P. Alexandrescu, N. Gostar, A. Florescu, S. Teodoru; I. Ioniţă şi S. Sanie, care ne-au ajutat fie cu materiale inedite, fie cu sugestii, determinări sau indicaţii bibliografice. La materialele provenite din cercetările altora trebuie să adăugăm pe cele scoase din săpăturile efectuate sau conduse de noi. Dacă am început cu materialele descoperite prin săpături sistematice nu înseamnă că ele sînt şi cele mai numeroase. Dimpotrivă, cele mai multe dintre materialele care sînt acum publicat~ pentru întîia oară provin din descoperiri întîmplătoare sau din săpături mult mai vechi rămase nepublicate. Toate acestea se păstrează în colecţiile muzeelor de toate gradele din ţara noastră. Materialele descoperite la noi şi păs­ trate în colecţiile muzeelor din străinătate: Budapesta, Viena sau Berlin n-au putut fi incluse în prezenta lucrare decît în foarte mică măsură, în funcţie de publicarea lor. S-ar cuveni acum să aJmintim pe toţi lucrătorii de la vele 35 muzee din ţară p~ care le-am cercetat şi unde de fiecare dată am fost primit cu multă dragoste şi înţelegere. Ni s-au pus la îndemînă toate materialele colecţiilor; dar nu este vorba numai de materiale, mulţi au fost aceia care ne-au dat sugestii preţioase şi de cele mai multe ori pentru a ne• veni în ajutor şi-au sacrificat timpul lor liber. Dacă nu facem această lungă înşirare de nume ne mîngîiem cu gîndul că prezenta lucrare, care vede lumina tiparului pe calea forului lor conducător, îi va ajuta în cercetările lor de viitor, adresîndu-le tuturor şi pe această cale mulţumirile noastre cele mai vii. Nădăjduim că lucrarea de faţă va fi utilă tuturor celor care se ocupă cu probleme legate de cultura materială a daco-geţilor, cu istoria acestora şi că în acest fel am putut contribui la uşu­ rarea muncii acestora. De asemenea sperăm să fi contribuit la lămurirea unor probleme din fră­ mîntata istorie a celor care formează elementul de bază în alcătuirea poporului român.

www.cimec.ro

ISTORICUL

CERCETĂRILOR

15
şi

Trebuie să adresăm calde cuvinte de mulţu­ mire conducerii Consiliului muzeelor din Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă care şi-a asumat grija publicării prezentei cărţi. Mai trebuie să mulţumim apoi colaboratorilor S. Balask6, K. Keresztes, Gh. Corcodel, D. Szab6, I. Horvath, care au pregătit desenele şi fotografiile ce ilustrează cartea. Aceleaşi mulţumiri le adresăm fotografilor de la diferitele muzee care ne-au executat multe dintre fotografiile pe care le prezentăm. înainte de a încheia, mai socotim necesar să amintim că într-o formă preliminară prezenta lucrare a fost prezentată ca teză pentru obţi­ nerea titlului de doctor în istorie în ziua de 14 aprilie 1965. Discuţiile purtate cu ocazia susţinerii şi referatul întocmit de prof. M. PetrescuDîmboviţa, ac,ad. Em. Condurachi şi prof. Gh. Ştefan, au contribuit la eliminarea unor greşeli şi la cristalizarea definitivă a unor probleme. Lucrarea a fost încheiată în 1966.

dezvoltat celt"2.

caracterizat mai mult stilul daco-

ISTORICUL' CERCETARILOR

Cii toată importanţa deosebită pe care o prezintă

ceramica daco-getică în rezolvarea problemelor istorice, pînă acum lipseşte din literatura noastră de specialitate o lucrare monografică dedicată acesteia. Există doar o monografie a noastră asupra unei singure forme, ceaşca dacică1, menită încă de pe vremea cînd a fost scri5ă să alcătuiască unul dintre capitolele cărţii de
faţă.

Cu toate acestea însă, în toate lucrările de sincare s-au scris asupra istoriei sau a culturii materiale a daco-geţilor s-au făcut consideraţii generale, mai ample sau mai restrînse, asupra ceramicii, la care trebuie să adăugăm publică­ riie exhaustive sau parţiale de săpături şi, în sfîrşit, materialele descoperite întîmplător în cadrul cărora ceramica a fost, mai mult ori mai puţin, minuţios studiată. Primele consideraţii generale asupra ceramicii daco-getice aparţin încă lui C. Bolliac, care vorbind despre ceramica din Dacia, arată că aceasta în decursul timpului "se lămureşte printr-un progres imens, într-un stil pur, pe care-1 numesc dacic la Tănganu, pe malul Colentinei, la Piscul Crăsani, pe malul Ialomiţei şi la Zimnicea, pe malul Dunării, unde fără contestare s-a
teză

Gr. Tocilescu care are marele merit de a fi adunat pentru prima oară ştirile literare antice despre populaţia geto-dacă 3 , acordă o importanţă deosebită ceramicii. Dintre produsele industriei umane - spune el - nimic ca ceramica nu înlesneşte a urmări prin epoci înaintările progresive ale inteligenţei unei societăţi, unui popor şi măsura aplicării omului contra lucrurilor artistice. în continuare Gr. Tocilescu arată că ceramica "trebuie studiată şi clasată pe neamuri şi epoci, după formele. şi destinaţia lor, stil, ornamentaţie şi caracterul local al provenienţei lor" 4, lucru ce ră.mînea, desigur, doar un deziderat în epoca la ·care scria Tocilescu, cind cercetările arheologice erau abia la primele lor începuturi. El a devenit însă astăzi posibil. I. Andrieşescu cu ocazia publicării săpăturilor de la Piscul Crăsani5 discută pe larg ceramica descoperită în această staţiune pe care o grupează în: a) ceramică lucrată cu mîna, în cadrul căreia deosebeşte o subgrupă îngrijit lucrată, b) ceramică lucrată la roată. Tot el stabileşte pentru prima oară tipuri în cadrul ambelor grupe. În legătură cu publicarea exhaustivă a săpăturilor făcute de către R. şi E. Vulpe se discută amănunţit ceramica descoperită la Tinosul6 şi în special cea descoperită în marea aşezare daco-getică de la Poiana7• Pentru prima dată ceramica daco-getică în ansamblul ei, cu multiplele probleme istorice pe care le ridică, a fost tratată de către Vasile Pârvan în monumentala sa monografie asupra lumii geto-dacice care este GeticaB. în cadrul acesteia, ceramicii îi sînt consacrate zeci de pagini. Fără să intre prea mult în detalii, dar sprijinindu-se pe materialele existente la acea dată, pe care le cunoştea magistral, V. Pârvan ne-a dat o privire sintetică asupra originii, evoluţiei, influenţelor sub care se încheagă ceramica dacică clasică şi apoi o caracterizare generală a acesteia. O parte a concluziilor la care a ajuns V. Pârvan în privinţa ceramicii daco-getice din faza clasică sînt însă greşite, deoareC€ s-a exagerat rolul jucat de influenţa celtică. Ceramica daco-getică din faza sa claSICa nu se datorează celţilor ci reprezintă o evoluţie locală datorită dezvoltării forţelor de

www.cimec.ro

16
producţie

INTRODUCERE

interne,

aşa

cum vom

arăta

la locul

cuvenit. Intr-o lucrare referitoare la regiunile tracice ale Peninsulei Balcanice, R. Vulpe9 analizează, printre altele, şi ceramica geţilor suddunăreni, care ocupă teritoriile dintre Dunăre, Balcani şi Marea Neagră. El împarte ceramica acestei regiuni în două grupe, ca şi I. Andrieşescu, după tehnica de confecţionare: cu mîna sau la roată. R. Vulpe face consideraţii multiple asupra ceramicii getice sud-dunărene şi comparaţii cu ceramica descoperită pe terito· riul ţării noastre, stabilind că aceste legături există numai pentru ţinuturile getice de la nord de Balcani, pe cînd ţinuturile din sudul Balcanilor locuite de tracii meridionali, au o ceramică şi în general o cultură materială total deosebită. Ceramica daco-getică ocupă un loc important şi îu studiul de sinteză asupra istoriei şi culturii materiale străvechi şi vechi a patriei noastre scrisă de către 1. Nestor10. Acesta împarte ceramica daco-getică din faza clasică în trei grupe: 1. Ceramică primitivă poroasă lucrată cu mîna 2. Ceramică fină lucrată cu mîna şi lustruită 3. Ceramică fină cenuşie lucrată la roată. Trebuie să mai amintim aici trei lucrări apărute relativ recent aspra genezei culturii getodacice, datorate lui R. Vulpe11 şi lui D. Berciu12, în care sînt discutate şi problemele legate de geneza şi evoluţia ceramicii, ca parte integrantă a culturii materiale. In volumul I din Istoria României, prima mare operă de sinteză cu adevărat ştiinţifică elaborată de specialişti de pe poziţiile învăţăturii marxist leniniste, sînt analizate de către R. Vulpe şi C. Daicoviciu 13 toate problemele istorice pe care le ridică ceramica daco-getică. Printre acestea amintim de pildă pe cea a genezei acestei ceramici discutată şi în articolele pomenite ale lui R. Vulpe şi D. Berciu. Din pă­ cate însă, la rezolvarea acestei probleme nu s-a ţinut seamă, în măsura cuvenită, de materialele descoperite în Transilvania care puteau să aducă un aport substanţial. Acestea au fost lucrările de sinteză generală asupra istoriei străvechi şi vechi a patriei noastre, sau publicările de materiale mai importante din afara arcului carpatic în care a fost discutată ceramica geto-dacică. Să vedem

acum în ce măsură avem asemenea lucrări pentru Transilvania. Prima schiţă, cum o intitulează însuşi autorul, a istoriei străvechi şi vechi a Transilvaniei o datorăm lui C. Gooss 14 în care sînt amintite tangenţial şi probleme legate de ceramică. Acelaşi autor menţionează în a sa Chronik der archaologischen Funde Siebenbilrgens (AVSL, 1876), numeroase localităţi din Transilvania unde s-au făcut descoperiri de ceramică dacică. In afară de lucrarea lui C. Gooss, pentru Transilvania avem o monografie cuprinzătoare care sintetizează toate problemele istoriei străvechi şi vechi a Transilvaniei, datorată prof. C. Daicoviciu15. In această monografie ale cărei concluzii, în cea mai mare parte a lor, au rămas valabile şi astăzi, este tratată şi ceramica dacică din faza clasică. C. Daicoviciu o împarte, după tehnica de confecţionare, în două grupe: la roată sau cu mîna şi arată influenţele suferite de aceasta în decursul genezei ei, exagerînd însă, rolul factorilor externi. Unele probleme ale ceramicii au fost discutate de acelaşi autor în monografia arheologică asupra cetăţii de la Piatra Roşie16, unde se face şi publicarea exhaustivă a materialelor descoperite. In. afară de lucrările amintite ale lui C. Daicoviciu, în ultima vreme au mai fost publicate materiale din Transilvania provenite din de::;coperiri mai vechi, cum este depozitul de vase de la Guşteriţa prelucrat de M. Rusu 17, sau cele de pe Dealul cetăţii Deva publicate de către Octavian Flocats. Au mai fost publicate apoi materiale provenite din săpăturile lui K. Horedt făcute în 1949--1950 la Sfîntu~ Gheorghe 19, printre care un loc important este deţinut de eeramica dacică. Asupra săpăturilor efectuate în cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, în cele de la Piatra Criavii, Băniţa, Tilişca, Pecica sau în aşezările de la Arpaşul de Sus, Sărăţel sau necropolele de la Moreşti, Oradea, Moigrad etc., sau cele efectuate de muzeul din Sf. Gheorghe în jud. Covasna, pîn.ă acum au fost publitcate, sau sînt în curs de apariţie, rapoarte preliminare de săpături în care se prezintă materiale, sau se discută probleme generale, sau speciale ale ceramicei daco-getice 20 . In incheiere trebuie să mai amintim un studiu recent făcut în colaborare de către M. Mac-

www.cimec.ro

PROBLEMA CRONOLOGIEI

17

rea şi M. Rusu asupra necropolei dacice de la Porolissum21, în care este discutată pe scurt ceramica descoperită şi problemele pe care le ridică. Din punct de vedere al clasificării autorii împart ceramica în: a) ceramică poroasă, primitivă, lucrată cu mîna b) ceramică fină, lustruită, confecţionată tot cu mîna c) ceramică fină lucrată la roată de culoare cenuşie sau roşie. Am înşirat aici doar lucrările de sinteză mai reprezentative care s-au ocupat într-o oarecare măsură de problemele legate de ceramica dacogetică, sau publicările mai mari de materiale. Pe lîngă acestea, în diferitele reviste de specialitate, din ţară ori din străinătate, s-au mai făcut publicări restrînse de materiale, sau au fost tangenţial atinse probleme legate de eeramica daco-getică, pe care însă nu le-am putut înşira aici. Din cele arătate reiese că literatura noastră de specialitate este· săracă în studii privind ceramica daco-getică şi că de cele mai multe ori s-au făcut doar consideraţii de ordin general, exceptînd Getica lui Vasile Pârvan. Era deci necesară o lucrare de sinteză care să prezinte ceramica daco-getică în ansamblul ei, să o clasifice pe epoci şi tipuri pentru a o pune la îndemîna tuturor. Apariţia unei asemenea cărţi este astăzi posibilă datorită avîntului pe care l-a luat cercetarea arheologică în anii puterii populare, cercetare care a cuprins toate regiunile ţării şi a acordat o atenţie deosebită culturii şi istoriei daco-geţilor. Pe lîngă prezentarea de ansamblu şi a clasificării se impunea elaborarea unei monografii în care să fie tratate multiplele probleme pe care le ridică ceramica daco-getică, cu multe şi serioase implicaţii de ordin istoric. Unele dintre acestea formînd obiectul a numeroase discuţii.

3. Ceramica dacică faza II, mijlocie, sec. IIIII î.e.n. 4. Ceramica dacică faza III, clasică, 100 î.e.n. -106 e.n. 5. Ceramica dacică faza IV, tîrzie, de după anul106. Criteriul principal care a stat la baza acestei împărţiri este cel tipologie-stilistic, avîndu-se în vedere gradul de evoluţie a formelor locale spre tipurile bine cunoscute din faza a III-a, pe care am numit-o clasică22, cînd tipurile ceramice sînt formate, ajunse la maturitatea lor. După anul 106 s-au avut în vedere transformările suferite sub influenţele ceramicii romane, influenţe care au modificat substanţial întregul aspect al ceramicii autohtone, mai ales al aceleia din interiorul arcului carpatic, sau de pe teritoriile înglobate în hotarele imperiului roman. In această clasificare am ţinut seamă de perioadele de dezvoltare stabilite pentru întreaga cultură materială daco-getică şi de perioadele generale ale culturii materiale şi a istoriei vechi europene în general. Am ţinut seamă, pe cît ne-a fost în putinţă, de periodizările generale europene pentru a nu rupe din conexul său firesc cultura materială daco-getică, căreia am vrut să-i fixăm locul şi rolul pe care-I joacă în istoria veche a Europei. Un al doilea fapt care ne-a făcut să ţinem seamă de periodizările şi clasificările generale a fost şi dorinţa de a fi înţeleşi de toţi cercetătorii problemei. Dar, nu întotdeauna schemele cronologice existente se pot aplica realităţilor de la noi. In asemenea cazuri am încercat să facem o cronologie deosebită făcînd însă paralele cu sistemul cronologic general şi insistînd asupra conţinutului perioadei respective. Dacă stabilirea cronologiei relative nu întîmpină, în general, prea multe dificultăţi, nu acelaşi lucru se poate spune despre fixarea cronologiei absolute. Este un lucru bine ştiut că în momentul de faţă nu există un punct de vedere unanim recunoscut şi un sistem cronologic PROBLEMA CRONOLOGIEI acceptat de toată lumea. In general se mai foloseşte încă sistemul cronologic a lui P. Reinecke Din punct de vedere tipologie şi cronologic stabilit încă în 1902 pentru prima şi a doua vîrsceramica daco-getică am grupat-o în cinci faze tă a fierului, cu amendamentele şi precizările şi anume: care s-au adus de atunci. 23 Se constată la unii 1. Ceramica protodacică sec. VI-V î.e.n. cercetători tendinţa de a coborî, cu mai mult 2. Ceramica dacică faza 1, veche, sec. V-IV sau mai puţin, datările lui P. Reinecke, ajunî.e.n. gîndu-se pînă la diferenţe de un seco1. 24

www.cimec.ro

18

!NTROi>tJCERB

Cele cinci faze ale noastre aparţin etapei mijlocii a destrămării orînduirii comunei primitive, etapei tîrzii ale acestei destrămări, orînduirii sclavagiste începătoare şi clasice, precum şi perioadei de trecere la feudalism. Din punct de vedere al cronologiei relative, gruparea noastră începe în perioada tîrzie a Hallstatt-ului (faza D), cuprinde apoi epoca Lateme şi cea romană, sfîrşind cu epoca migraţii­ lor. In prima grupă am încadrat ceramica perioadei tîrzii a primei epoci a fierului (Hallstatt D 1-3), începînd cu secolul VI î.e.n. dată la care procesul de formare al daco-geţilor este cu siguranţă încheiat deoarece îi avem deja menţio­ naţi în izvoarele literare. Ceramica perioadelor anterioare a Hallstatt-ului A-C, aparţine, după părerea noastră, tot daco-geţilor dar nu avem încă siguranţa definitivei lor cristalizări, care ne este furnizată doar de izvoarele literare. Oricît de vagi sînt relatările scriitorilor antici, ajunse pînă la noi şi chiar dacă se referă numai la o parte a teritoriilor locuite de geto-daci, aceste ştiri literare constituie totuşi dovezi sigure că procesul de constituire etnică, desfăşurat pe o foarte lungă perioadă de timp, în secolul VI î.e.n. luase deja sfîrşit. Ceramica protodacică este încă ceea ce se numeşte curent ceramică hallstattiană, de cea mai bună factură, fără să fie contaminată în esenţa ei de influenţe străine, iar evoluţia formelor spre tipurile clasice abia dacă poate fi întrezărită. De aceea am denumit această grupă, ceramică protodacică, cu toate că procesul de evoluţie este abia la începutul lui, constatăm totuşi că toate formele ceramice ale acestei faze stau la baza evoluţiei tipurilor bine cunoscute din faza a III-a, cea clasică. Ceramica cuprinsă în faza I şi o parte a fazei a II-a se caracterizează prin menţinerea, în general, a caracterului hallstattian, însă formele ceramice se conturează din ce în ce mai mult şi evoluează în spre tipurile bine cunoscute din faza următoare. Aceste două faze, I şi II, sînt cele mai slab cunoscute pînă acum în Transilvania şi în general pe întreg teritoriul ţării noastre, deoarece săpăturile sistematice sînt puţine iar materialele descoperite, în special pentru Transilvania, sînt încă în marea lor :majoritate inedite. Ceramica provenită din descoperiri în-

este destul de greu de încadrat daaspectului său hallstattian. Pe parcursul fazei a II -a daco-geţii vor adopta în confecţionarea ceramicii invenţia tehnică cu un rol deosebit, roata olarului. O dată cu adoptarea acestui procedeu tehnic şi cu generalizarea lui se va schimba întregul aspect al ceramicii din faza clasică. Abia începînd cu generalizarea roţii olarului putem vorbi de ceramică daco-getică de tip Latene. Faza a III-a am numit-o clasică pentru că acum procesul de evoluţie al formelor este ajuns la apogeu iar meşteşugul olăritului ia o mare dezvoltare. Ceramica lucrată la roată este deja generalizată, menţinîndu-se însă ală­ turi de ea şi ceramica lucrată cu mîna. eeramica din faza clasică este cea mai abundentă şi mai bine cunoscută, atît din săpături sistematice, cît şi din descoperiri întîmplătoare, care pot fi acum uşor încadrate. In general sub denumirea de ceramică dacică, se înţelegea în literatura noastră de specialitate numai ceramica din faza clasică, pentru ceramica perioadelor anterioare se foloseau termeni, după părerea noastră improprii, ca ceramică hallstattiană, de tradiţie hallstattiană, ceramică Latene mijlocie etc. In faza a IV-a am grupat cer ami ca dacică, pe care am numit-o tîrzie, de după anul 106, dată la care cea mai mare parte a teritoriului locuit de daco-geţi a fost anexat imperiului roman. Ceramica dacică continuă să existe şi după această dată, ca şi făuritorii ei, după cum o dovedeşte de pildă ceaşca dacică, element descoperit în numeroase staţiuni din epoca romană, atît în aşe­ zări civile sau militare, de tip urban sau rural, cît şi în morminte. Despre aceeaşi persistenţă vorbesc şi alte cîteva forme ceramice care sînt uşor de recunoscut pentru că îşi păstrează o bună bucată de vreme atît forma cît şi tehnica de confecţionare. 2 5 Insă, marea majoritate a ceramicii dacice de după anul 106 va suferi transfor.mări esenţiale, atît în provinciile romane cît şi în afara acestora, în teritoriile locuite de dacii liberi. Aceste transformări se vor datora puternicelor influenţe ale tehnicii superioare romane, influenţe care s-au făcut resimţite în Dacia încă înainte de cucerirea ei de către armatele romane. De aceea, sînt necesare studii speciale pentru a putea deosebi ceramica tîrzie de cea romană provincială generală, sau a stabili în ce
torită persistenţei

tîmplătoare

www.cimec.ro

PROBLEMA CIWNOLOG!EI

19

o ceram1ca provincială proprie pentru Dacia care a putut lua naş­ tere sub influenţa ceramicii autohtone, ori să reprezinte transformarea ceramicii preromane sub influenţa noilor veniţi. Pentru a putea stabili toate acestea este necesară o cercetare annă­ nunţită care să analizeze comparativ toată ceramica epocii romane din Dacia şi din celelalte provincii ale imperiului. Abia atunci se va putea preciza în ansamblul ei, se va putea desprinde, ceramica dacică care în haină romană continuă şi după anul 106 e.n. Sîntem convinşi că repertoriul ceramicii dacice tîrzii este cu mult mai bogat şi variat decît se poate întrevedea astăzi şi cu siguranţă că el nu se reduce doar la cîteva forme care îşi păstrează pe parcursul epocii romane, atît forma cit şi ornamentarea bine cunoscută din faza clasică şi deci, uşor de separat de cea romană. Este posibil ca o anumită vreme să fi funcţionat ateliere dacice care lucrau ceramica specifică cenuşie cu roata. Perioada aceasta trebuie să fi fost scţtrtă. Ele au fost înlocuite de atelierele romane ale căror produse au împînzit Dacia.
şi specifică

măsură

există

O lucrare care să trateze ceramica dacică tîrzie va putea fi făcută numai după publicarea în întregime a materialelor descoperite în urma săpăturilor sistematice de la Caşolţ, Calbor, Ighiu, Soporul de Cîmpie şi alte localităţi unde prin săpăturile de mari proporţii, făcute în ultimii 15 ani, s-a putut dovedi prezenţa populaţiei autohtone. Motivele enumerate mai sus ne-au determinat să nu cuprindem în prezenta carte ceramica dacică tirzie pentru a cărei tratare sînt absolut obligatorii lucrări preliminare. Printre acestea se înscrie chiar şi lucrarea de faţă care va constitui un punct de plecare în cercetarea eeramicii din epoca romană şi post romană. Se poate vedea acum mai limpede care este ceramica daco-getică la anul 106 e.n. cu privire la cronologia fiecărei faze în parte şi argumentele care stau la baza clasificărilor făcute vor fi prezentate, pentru fiecare perioadă la locul cuvenit în capitolele următoare.

Amănuntele

www.cimec.ro

CAPITOLUL I

CERAMICA PROTODACICĂ (sec. VI-V î.e.n.)

Cînd putem vorbi de geto-daci. Transilvaniei
şi

Sciţii

pe teritoriul

rolul lor în dezvoltarea culturii datare. Concluzii.

materiale autohtone. Forme, analogii, ornamente şi

CIND J?UTEM VORBI DE GETO-DACI Se ştie că geto-dacii alcătuiesc ramura nordică a tracilor indo-europeni răspîndiţi în ţinuturile dunărene şi balcanice cătve sfîrşitul mileniului II î.e.n. Procesul de indo-europenizare a acestor teritorii este început încă în perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului. Indo-europenii găsesc aici mari unităţi de cultură formate în epoca neolitică. ·Venirea lor n-a însemnat o întrerupere a acestor culturi, ceea ce înseamnă că autohtonii n-au fost suprimaţi, ci s-au amestecat cu noii veniţi. Penetrarea şi asimilarea indo-europenilor a însemnat un real progres pe linia ascendentă a dezvoltării triburilor locale. 2G Din amestecul triburilor autohtone cu indoeuropenii veniţi s-au format geto-dacii cunoscuţi, relativ, tîrziu în izvoarele literare antice. Procesul de cristalizare etnică a geto-dacilor este cu siguranţă de lungă durată şi încă nu s-a ajuns la o părere unanim acceptată asupra datei la care acest proces a fost încheiat. Unii cercetători sînt de părere că în prima epocă a fierului se definitivează diferenţierea lingvistică şi etnică, se delimitează ariiie de locuire a celor două grupuri ind o-europene: tracii şi illirii, iar cu cît ne apropiem de mijlocul mileniului I î.e.n. se accentuează delimitarea ramurilor nord şi sud-tracice. Unii cercetători susţin că din punct de vedere etnic cultura primei epoci a fierului de pe teritoriul României este o cultură general tracică fără ca procesul de deplină cristalizare să fi fost încheiat,27 Pe de altă parte P. Bosch-Gimpera, analizînd cultura materială a triburilor iudo-europene, în a

sa monografie consacrată acestora, ajunge la concluzia că procesul de cristalizare definitivă a dacilor s-a făcut la sfîrşitul perioadei de trecere de la epoca bronzului la prima epocă a fierului. La cristallisation definitive des Illyriens et des Daces, spune Bosch-Gimpera, s'est faite apres l'apaisement des mouvements de l'epoque de transition du Bronze au Fer, iar tracii, în sens generic, după acelaşi autor, existau deja la sfîrşitul epocii bronzului: A la fin de l'âge du Bronze les Thraces historiques existent deja2B. Deocamdată este greu de stabilit şi noi nu sîntem în măsură să răspundem la întrebarea cînd s-a încheiat procesul de cristalizare definitivă a geto-dacilor, deci cînd putem vorbi de o cultură materială dacică şi nu general tracică. Un lucru ni se pare sigur şi anume, că la sfîrşitul secolului VI î.e.n. geto-dacii erau de multă vreme pe deplin constituiţi, procesul lor de cristalizare se finalizase, pentru că în legătură cu evenimente petrecute la anul 514 îi avem deja menţionaţi ca atare în izvoarele literare ale vremii. Izvoarele literare referitoare la geto-daci au fost adunate şi minuţios analizate, destul de recent, de către acad. C. Daicoviciu29 • Din această analiză reiese că prima menţionare sigură, dar nu şi cea mai veche, a geţilor în Dobrogea aparţine lui Herodot (Historiae, IV, 93), care îi aminteşte în legătură cu bine cunoscuta expediţie a lui Darius din anul 514 împotriva sciţilor.

În legătură cu numele propriu-zis, C. Daicovtcm ajunge la concluzia că termenul de geţi cît şi cel de daci sînt nume colective designînd

www.cimec.ro

22

CERAMICA

PROTODACICĂ

aceeaşi populaţie compusă dintr-o mulţime de triburi care vorbeau, cu variaţii locale, aceeaşi limbă (Strabon, VII, 3, 13). Termenul de geţi (Getai) se referă la toţi geto-dacii, dar în special la populaţia ee locuia ţinuturile din apropierea gurilor Dunării şi în Nord-Estul Peninsulei Balcanice, populaţie cu care au ajuns mai întîi în contact grecii. Autorii romani folosesc în general nurrnele de geţi pentru populaţia din preajma Dunării; însă nu întotdeauna. Numele de daci este întrebuinţat mai cu seamă de scriitorii romani, designînd prin acesta pe locuitorii ţinuturilor centrale şi vestice ale ţării noastre. Aşadar, la sfîrşitul sec. VI. î.e.n. teritoriul ţă­ rii noastre este locuit de triburile daco-getice de neam tracic a căror cristalizare s-a făcut pe aceste meleaguri începînd cu prima parte a mileniull;li 1 î.e.n. Chiar dacă la această dată sint pomeniţi numai o parte a geto-dacilor şi anume geţii din apropierea gurilor Dunării, procesul definitiv de constituire etnică a daco-geţilor era incheiat. Diferitele perioade ale Hallstatt-ului care corespund etapelor de formare şi cristalizare a geto-dacilor, in actualul stadiu al cercetărilor, sint încă puţin cunoscute.30 Cu toate acestea săpăturile întreprinse in ultima vreme şi studierea materialelor descoperite pînă în prezent în Transilvania, Moldova sau Dobrogea fac cu prisosinţă dovada dezvoltării locale a dacogeţilor pornind din epoca bronzului. Pe baza tuturor acestora s-a putut face o periodizare a Hallstatt-ului din ţara noastră şi paralelizării cu Hallstatt-ul din Europa centrală31. Pe baza concluziei de mai sus, în chip logic se impune ca produsele culturii materiale să poarte nurrnele făuritorilor ei. In ce ne interesează pe noi oeramica să fie numită şi în această perioadă, adică începînd cu secolul VI î.e.n. ceramică geto-dacică. Dat fiind însă faptul că întregul ei aspect este încă cel pregnant hallstattian şi formele abia dacă au început o uşoară, şi de multe ori greu de sesizat, evoluţie spre formele care vor deveni în faza clasică tipice şi specifice pentru daco-geţi, am preferat să dăm ceramicii din această fază numele de protodacică. Poate că această denumire ar putea sugera că nu este vorba încă de daco-geţi pe deplin cristalizaţi etnic, ceea ce este departe de convingerile noastre. Cu toate că am avut în vedere o atare posibilitate am rălmas pe lîngă denumirea de

ceramică protodacică din motivele arătate mai înainte şi ţinem să subliniem că în făuritorii şi beneficiarii ceramicii protodacice de net caracter hallstattian îi vedem pe geto-daci, definitiv cristalizaţi din punct de vedere etnic, care locuiesc aceste teritorii încă de la sfîrşitul mileniului II î.e.n. Unul dintre elementele de cultură materială t::are face dovada dezvoltării locale a geto-dacilor pe parcursul primei vîrste a fierului este ceramica, care se găseşte din abundenţă în orice aşezare fortific:ată sau deschisă, deopotrivă şi în morminte. Ea constituie un element documentar deosebit de valoros pentru lămuri­ rea problemei originilor locale a culturii getodacilor. Inainte de a trece la analiza propriu-zisă a ceramicii protodacice ne vom opri asupra unei probleme mult discutată în momentul de faţă în literatura de specialitate şi anume cea a sciţilor din Transilvania. Sîntem obligaţi să facem această digresiune deoarece Herodot, care menţionează pentru prima dată în mod sigur pe geţi, în legătură cu aceeaşi expediţie a regelui Darius, aminteşte printre altele şi pe agatîrşi. Despre ei, Herodot spune că ar fi fraţi buni cu sciţii din Sciţia 32 , şi că fluviul Maris (IV, 49) curge prin ţara acestora. Marea majoritate a cercetătorilor, mai vechi sau mai recenţi, care s-au ocupat special, sau numai tangenţial, cu problema agatîrşilor văd în ei un neam scitic şi-i localizează în Transilvania pe rîul Mureş identificat cu Maris-ul pomenit de Herodot33. Or, ceramica din Transilvania aparţinînd sec. VI-V î.e.n. ,a fost descoperită, în marea ei majoritate, în morminte aşa­ zis scitice şi nu putem trece la analiza ei fără a arăta în ce măsură este vorba, pentru acest răstimp, de o populaţie străină şi dacă ceramica ce ne interesează pe noi, în primul rînd aici, este sau nu un produs local.

SCIŢII

PE TERITORIUL TRANSILVANIEI

www.cimec.ro

Problema sciţilor din Transilvania, în actualul stadiu al cercetărilor, este departe de a fi definitiv rezolvată şi a fi întrunit un punct de vedere unanim acceptat. Ea a preocupat în ultima vreme pe mulţi dintre cercetătorii noştri, sau pe mulţi dintre cei străini3 4 • D. Popescu in două

SCIŢII

Pl! TERITORIUL TRANSILV ANlE!

23

studii, apărute destul de recent, a făcut prezentarea părerilor exprimate după apariţia Geticii lui Vasile Pârvan, ceea ce ne scuteşte de a le mai înşira. Reţinem doar faptul că cercetătorii problemei sînt împărţiţi în trei grupe: unii care susţin prezenţa efectivă a sciţilor în Transilvania şi atribuie acestora antichităţile scitice descoperite aici, al doilea grup care atribuie unei populaţii scitice doar o parte a mormintelor din Transilvania, situîndu-se pe o poziţie intermediară şi în sfîrşit a treia grupă care neagă prezenţa elementului etnic scitic şi atribuie materialele scitice autohtonilor, 'conside~îndu-le fie ca importuri, fie ca rezultat al in:filuenţei exercitate de cultura materială scitică şi nicidecum p'rezenţei lor eferctive în Transilvania. In cele ,ce urmează nu vom face o analiză detailată a descoperirilor scitice, care nu intră în cadrul lucrării de faţă şi care s-a făcut în repetate rînduri, mai mult sau mai puţin minuţios, de alţii sau de noi. Nu vom face nici o revizuire a părerilor pe care le-am exprimat. 35 Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale problemei care ni se par esenţiale pe baza unor descoperiri recente, sau a unei analize mai atente a vechilor descoperiri. Majoritatea cercetătorilor începînd cu V. Pârvan au încercat să stabilească pe baza prezenţei, sau a absenţei, unor piese de factură scitică apartenenţa etnică a necropolelor ori a mormintelor izolate descoperite în Transilvania. Bazaţi pe acest criteriu unii susţin, iar alţii neagă existenţa elementului etnic scitic. Deocamdată discuţia se poartă numai cu privire la morminte sau necropole, singurele cunoscute pînă acum în Transilvania lipsind, deocamdată, săpăturile în aşezările contemporane, care fără îndoială există, dar, fie că n-au fost identificate, fie că n-au fost pînă acum cercetate. Incă V. Pârvan, pe baza unei minuţioase şi competente analize a ajuns la concluzia că cele mai multe materiale găsite în mormintele scitice sînt produse ale autohtonilor daci. Astfel în privinţa ceramicii care ne interesează aici în mod special el spunea: "în vasele din mormintele scitice nu este de fapt nimic scitic, ele pleacă din noile forme vestice aduse de influenţa villanoviană. De altfel toate vasele aşa-zis scitice reprezintă ultima fază a evoluţiei unor forme care în Latene vor dispare fiind înlocuite cu noile modele ce se înrădăcinau biruitor pretu-

tindeni, o dată cu influenţa celtică".36 Nu toate cele afirmate de către Pârvan mai pot fi astăzi susţinute. Astfel vasele din mormintele scitice nu pleacă din formele aduse de influenţa villanoviană, ci îşi au originile pe loc aşa cum vom arăta în continuare - şi acestea nu vor dispare o dată cu influenţa celtică, ci se vor menţine, intrînd în repertoriul ceramicii dacice din faza clasică. Am reprodus textual şi în întregime acest pasaj doar pentru a arăta că V. Pârvan şi apoi mai tîrziu I. Nestor3 7, C. Daicoviciu38 şi alţii au arătat că vasele din mormintele scitice ca şi unele piese de metal sînt produse ale autohtonilor daci. Cercetătoarea sovietică A. I. Meliukova care s-a ocupat îndeaproape cu cultura materială scitică, vorbind despre ceramica descoperită în mormintele scitice din Transilvania arăta că ea se deosebeşte accentuat de ce'ramica sciţilor propriu-zişi din regiunea de stepă a Uniunii Sovietice 39 • Luînd drept criteriu decisiv în stabilirea etnicului unei populaţii numai factura pieselor ce intră în alcătuirea inventarelor funerare şi neţinînd seamă de toate celelalte elemente, în principal, de ritul funerar, sau ştirile literare se ajunge la concluzii greşite. Aşa au făcut recent unii cercetători în cazul mormintelor din Transilvania, care conţin în inventarele lor, pe lîngă produse locale şi produse scitice, de multe ori numeric mai puţine, atribuindu-le autohtonilor fără să ţină cont de celelalte elemente. Dar, după părerea noastră, discutarea problemei etnicului unei populaţii antice nu se poate face luîndu-se drept criteriu un singur element şi neglijîndu-se întregul ansamblu, sau elemente esenţiale cum sînt ritul f!i ritualul funerar care trădează anumite credinţe religioase proprii şi specifice unei populaţii. Obiectele, în special, cele de metal, arme sau podoabe au o largă circulaţie, sînt la modă într-o anumită perioadă, fără să constituie un criteriu de selectare etnică suficient de sigur. Este ştiut faptul că un akinakes, o oglindă, un vîrf de săgeată, sau alte piese de metal scitice, în mod izolat, nu înseamnă neapărat şi prezenţa lor etnică. Dar, atunci cînd aceste piese se gă­ sesc asociate în morminte de un anumit rit şi cu un anumit ritual, cînd frecvenţa lor este foarte mare într-un teritoriu restrîns, lipsind de pe teritoriul intreg al regiunii respective, sînt dej3

www.cimec.ro

24

----------------------------------deja menţionaţi. în izvoarele literare ale vremii, ca atare. Geto-dacilor din toate perioadele istoriei lor le este străin obiceiul de a-şi asocia in mormînt calul, întreg sau prin părţi din corp, ori numai simbolic, prin piese de harnaşament. Acest obicei este propriu popoarelor nomade, sau în general puţin sedentare, din regiunile de stepă şi silvo-stepă. In acelaşi sens pledează şi pesariile descoperite la Cipău şi Ciumbrud. Pe ciî.ă vreme daco-geţii sint de multă vreme agricultori, în primul rind, sau crescători de vite, însă nu de tipul celor cari se deplasează. Nu sînt nomazi. Străin cu totul le este daco-geţilor şi obiceiul de a depune în morminte realgar sau cochilii de scoici. In sprijinul atribuirii unui etnic străin a mormintelor de înhumaţie din Transilvania vin să se adauge, la cele spuse şi constatările antropologice. Determinările de acest fel, făcute pînă acum, sînt destul de puţine şi de aceea concluziile nu pot fi suficient de convingătoare. Totuşi, din puţinele cazuri determinate se constată lipsa de omogenitate din punct de vedere al tipului antropologie, lipsă de omogenitate constatată şi la sciţii de pe alte teritorii. Ar mai fi de adăugat că in Transilvania pare să predomine brahicrania, numeroasă şi la sciţii din regiunea Mării Negre unde însă dominantă rămîne dolihocrania44. Dar, rămînînd la problema ntului funerar al mormintelor ·care ne interesează acum, să vedem în ce măsură se cunosc din Transilvania morminte de incineraţie care pot fi atribuite unei
populaţii străine.

CERA!VIICA PROTODACICĂ

indicii concludente asupra etnicului celor inmormîntaţi.

Criteriul hotărîtor, după părerea noastră, in cazul stabilirii existenţei sciţilor în Transilvania se compune dintr-un ansamblu de factori la care concură ritul funerar, străin în general de cel practicat in perioada de timp respectivă pe acest teritoriu. Apoi, asocierea în cadrul mormintelor, in compunerea inventarelor funerare, a unui nurrnăr mare de piese metalice de caracter scitic ca: akinakes-uri, virfuri de săgeţi, oglinzi, aplici cu motive animaliere, gorytosuri, virfuri de săgeţi, topoare etc. La acestea se adaugă anumite ritualuri concretizate in piatra de realgar, cochilii de scoici, ritualuri cu desă­ vîrşire străine mediului autohton. Şi în sfîrşit ştirile literare care nu pot fi sub nici un motiv neglijate sau minimalizate. Se mai poate adăuga faptul că in morminte scitice de femei s-au gă­ sit pesarii care sînt întrebuinţate numai de populaţiile nomade, sau de cele care stau mult în şa, deci nu sint sedentare 40 • In legătură cu stabilirea etnicului unor morminte putem cita părerea lui M. I. Artamonov, după care ritul funerar constituie unul din elementele cele mai demne de luat in seamă4°a. Se ştie că în intreaga zonă tracică, încă de la inceputul primei vîrste a fierului, ritul de inmormintare dominant este cel al incineraţiei, iar spre sfîrşitul acesteia, incineraţia devine aproape exclusivă41. Or, mormintele izolate şi necropolele scitice cercetate prin săpături sistematice in Transilvania sînt de inhumaţie, fără să se poată vorbi de un biritualism. Ritul înhumării nu mai este propriu autohtonilor de la sfîrşitul primei epoci a fierului de pe întreg teritoriul locuit de geto-daci, după cum o dovedesc necropolele descoperite la Bîrseşti42 şi Ferigele43. Cu toată prezenţa în mormintele de la Bîrseşti şi Ferigele a unor piese de metal scitice, cum ar fi de exemplu akinakes-urile ele au fost atribuite, pe bună dreptate, autohtonilor, avîndu-se în vedere intregul ansamblu din care fac doar parte piesele de inventar funerar. După părerea noastră, cei înmormîntaţi în necropolele de la Birseşti şi Ferigele trebuie numiţi cu numele adevărat, cel de geto-daci şi nu traci. Termenul generic de traci poate fi corespunzător pentru începutul primei vîrste a fierului, dar nu şi pentru sfîrşitul ei, cînd procesul de cristalizare etnică definitivă a geto-dacilor era cu siguranţă încheiat. Ei sînt

In necropola scitică de la Ciumbrud au fost descoperite două morminte de incineraţie. Unul dintre acestea aparţinea unui copil şi s-a găsit sub braţul scheletului din mormîntul III, iar cel de al doilea, mormîntul XIII, are groapa de aceleaşi dimensiuni şi este săpată la aceeaşi adîncime ca şi cele de înhumaţie 45 • Mormintele de la Ciumbrud reflectă, după părerea noastră, un avansat grad de desnaţionalizare a sciţilor, materializat în trecerea la ritul autohton al incineraţiei.

Pe lîngă cele arătate o duvadă că cele două morminte de la Ciumbrud reflectă trecerea la ritul autohton al incineraţiei o constituie şi faptul că necropola de aici se înscrie in rîndul necropolelor scitice mai tîrzii, după cum vom arăta în cele ce urmează,

www.cimec.ro

SCIŢII

PE TERITORIUL TRANSILVANIEI

25

Mai trebuie menţionat apoi un mormînt de descoperit de K. Horedt pe teritoriul comunei Blîndiana, jud. Alba, la punctul "în vii" 46 . Mormîntul s-a găsit în anul 1961 în cadrul unui cimitir feudal din secolul X. Descoperirea de la Blîndiana constă dintr-o grămadă de oase umane arse, alături de care s-au depus două vîrfuri de lance din fier, trei vîrfuri de săgeţi de tip scitic şi un vas de lut cu gît alungit şi corpul bombat prevăzut cu puternice nervuri verticale. Tot acestui mormînt pare să-i fi aparţinut şi o brăţară de bronz descoperită deasupra nivelului mormîntului. La distanţă de 10 m s-a descoperit un loc de ardere, cu siguranţă contemporan, pentru că pe suprafaţa lui s-a găsit un vîrf de săgeată scitic. Mormîntttl de la Blîndiana este cu totul străin, atît ca rit funerar, cît şi ca inventar, pentru necropolele scitice sau autohtone cunoscute pînă acum din Transilvania. Vasul lipseşte în mormintele scitice sau în alte descoperiri de la noi; în schimb el îşi &ăseşte perfecte analogii în cimitirele de la V ace şi Chotin, ceea ce l-a determinat pe descoperitor- pe bună dreptate, după părerea noastră- să presupună o pătrundere a elementelor culturale, şi etnice adăugăm noi, din regiunea Dunării mijlocii în secolul V î.e.n. cînd se datează mormîntul. În afară de cele menţionate mai sus, toate mormintele scitice din Transilvania sînt de înhumaţie iar numărul localităţilor în care s-au descoperit cirrnitire sau morminte izolate se ridică la cifra de 28, iar totalul mormintelor este de peste 117r.7 (vezi planşa XV). În general mormintele scitice sînt plane, dar nu lipsesc nici cele tumulare, chiar cu construcţii de lemn sau din piatră cum sînt de exemplu cele de la Cipăur.s. în cadrul acestora la aproape toate mormintele atent observate s-a constatat prezenţa calului întreg, prin părţi din corp, sau numai simbolic prin piese de harnaşament.
incineraţie

am accepta teza după care mormintele aşa-zis scitice din Transilvania aparţin autohtonilor geto-daci ar trebui să găsim o explicaţie pentru faptul cu totul ciudat că ele se deosebesc fundamental, prin însuşi ritul şi ritualul de înmormîntare, de celelalte morminte sau necropole imediat anterioare sau contemporane care sînt de incineraţie, descoperite pe teritoriul ţării noastre. de
înhumaţie

Dacă.

Ar mai trebui găsită apoi o explicaţie plauzipentru altă curiozitate şi anume că necropolele, sau mormintele izolate, din epoca "scitică" sînt plasate numai pe cursul Mureşului şi al afluenţilor săi (vezi pl. XV), teritoriu unde sînt menţionaţi agatîrşii de către Herodot. Restul teritoriului era oare nelocuit? Dat fiind faptul că cele două probleme esenţiale nu pot fi rezolvate în mod satisfăcător în cazul că am accepta teza după care mormintele scitice aparţin autohtonilor, va trebui să admitem că necropolele de înhumaţie, cu toate că în cadrul lor se întîlnesc numeroase produse locale, alături de obiecte de incontestabilă factură scitică, aparţin unor străini. Cele mai apropiate analogii pentru antichităţile scitice din Transilvania, inclusiv ritul şi ritualul funerar, le găsim în zona de silvo-stepă a părţii europene a U.R.S.S. !n legătură cu ritul funerar trebuie să menţionăm că teritoriile scitice de la Marea Neagră cunosc aproape exclusiv ritul înhumării. Analogiile antichităţilor scitice din Transilvania cu cele de pe teritoriul de silvo-stepă al Uniunii Sovietice au fost remarcate de către toţi cercetătorii, inclusiv şi de A. I. Meliukova, protagonista tezei după care mormintele de înhumaţie, acum în discuţie, trebuie atribuite autohtonilor. Cercetătoarea amintită analizînd descoperirile scitice din regiunea de stepă şi pe cele din regiunea de silvo-stepă ajunge la concluzia că sciţilor propriu-zişi trebuie să li se atribuie numai cultura regiunilor de stepă, în timp ce "purtă­ torii culturii de silvo-stepă erau triburi nescitice care se deosebeau de sciţi atît ca origine cît şi, probabil, ca limbă"4D. Va trebui să discutăm acum- fie şi numai în linii generale - problema agatîrşilor atît în ce priveşte localizarea cît şi etnicul lor. Primul autor care ne vorbeşte despre agatîrşi este chiar părintele istoriei Herodot care îi pomeneşte în ale sale Istorii în mai multe capitole din cartea a IV-a (IV, 48; IV, 100; IV, 102; IV, 104; IV, 123) cu localizări diferite, şi în vecinătatea mai multor populaţii. În cartea IV, 48, Herodot spune textual "venind de la agatîrşi fluviul Maris îşi uneşte de asemenea undele cu ale Istrului"50. Acesta este pasajul pe baza căruia mulţi cercetători susţin că agatîrşii au locuit în Transilvania pe fluviul Mureş. Pasajul citat este suficient de clar şi nu poate fi interpretat în alt fel. în celelalte capibilă

www.cimec.ro

26

CERAMICA

PROTODAICICĂ

tole ale cărţii a IV-a, însă, Herodot îi pomeneşte pe agatirşi alături, sau in legătură, cu alte popoare despre care nu poate exista nici o îndoială că au locuit departe de Transilvania, pe teritoriul de azi al Uniunii Sovietice. Autorii de după Herodot atunci cind vorbesc de agatirşi nu mai pomenesc Mureşul, ci îi aşează mult la răsărit de Carpaţi, pe ţărmul Mării Negre. Astfel, Pliniu cel Bătrîn îi înşiră pe agatîrşi după budini şi sciţii regali (Historia Naturalis, IV, 88/IV, 12). Pomponius Mela (Chorographia, II, 2) înşirînd pe arimaspii legendari şi pe essedoni, care după el locuiau între arimaspi şi lacul Meotis, vorbeşte de agatîrşi şi de sauromaţii nomazi. In sec. IV Rufius Festus Avi enus (Descriptio orbis terrae, 435-461 şi Periegesis, 298-320) îi localizează pe agatîrşi în apropierea fluviului Boristhene (Niprul de azi). Tot aici sint pomeniţi şi de Martianus Capella scriitor din sec. V e.n. (De nuptiis Philologiae ea Mercuri libri IX, în VDI, 1949, nr. 4, p. 280). In apropierea Niprului agatîrşii mai sînt amintiţi apoi de Priscianus (Periegesis, 302, 311)51. Agatîrşii, în afară de textele autorilor amintiţi, mai figurează şi în inscripţii. A. Bodor52 ocupîndu-se cu inscripţiile în care sînt pomeniţi agatîrşii în legătură cu problema prizonierilor luaţi de romani în războaiele cu dacii ajunge la concluzia că din cele 25 de inscripţii în care se pomeneşte de agatîrşi, cunoscute pînă acum, unele se datează mai devreme de începutul secolului II e.n. şi unele după această dată. Respingînd părerile lui C. Patsch, A. Alf6ldi şi D. Tudor, A. Bodor este de părere - pe bună dreptate - că nu toţi agatîrşii locuiau în Transilvania ci că marea lor majoritate au rămas în teritoriile extraca:rpatice, pe ţărmul Mării Negre unde mai trăiau încă în secolul I-II e.n. De aici prin piraterie au fost capturaţi şi făcuţi sclavi şi astfel numele lor a ajuns in inscripţii din Frigia, Italia şi Gallia. Că A. Bodor are dreptate o dovedesc din plin cercetările arheologice din Transilvania care arată că după secolul V î.e.n. agatîrşii dispar în masa autohtonilor geto-daci şi deci la începutul secolului II e.n. nu mai poate fi vorba nici măcar de amintirea acestei populaţii în Dacia. Din cele arătate reiese, cu destulă certitudine, după părerea noastră, că agatîrşii locuiau undeva pe teritoriul de azi al Uniunii Sovietice, în apropierea Mării Negre fără ca cercetătorii

moderni să fi căzut de acord în legătură cu localizarea lor mai exactă 53. Faptul că Herodot vorbeşte de agatîrşi în Transilvania şi în acelaşi timp şi în altă parte unde îi găsim menţionaţi şi de alţi autori, mai tîrziu, dar care nu mai vorbesc de existenţa agatîrşilor pe Mureş, credem că trebuie să fie inte:rpretat în felul următor. Din masa agatîrşi­ lor locuind undeva pe teritoriul de ~zi al Uniunii Sovietice s-a desprins o parte, destul de numeroasă, după cum o dovedesc descoperirile arheologice, care a ajuns în Transilvania. Aici după o perioadă relativ scurtă agatîrşii s-au integrat în masa autohtonilor şi aşa se explică faptul că după Herodot ei nu mai sînt menţio­ naţi în izvoarele literare ulterioare, sau în inscripţii.

Trecind în revistă pasagiile din textul lui Herodot unde se vorbeşte despre agatîrşi D. Popescu, care în ultima vreme împărtăşeşte păre­ rea conform căreia antichităţile aşa-zis scitice din Transilvania aparţin populaţiei autohtone, se vede obligat să admită că agatîrşii au locuit şi în Transilvania. Sîntem cu totul de acord cu autorul citat atunci cînd acesta spune că agatîrşii au locuit şi în altă parte, ba mai mult decît atît, adăugăm că masa agatîrşilor a locuit în afara Transilvaniei54. In privinţa etnicului agatîrşilor ne vom referi la binecunoscutul pasaj al lui Herodot (IV, 104) unde vorbindu-se despre obiceiurile agatîrşilor Herodot încheie "In ce priveşte celelalte obiceiuri se apropie de traci". Din acest pasaj nu reiese cu certitudine că agatîrşii ar fi sciţi, dar nici nu se poate afirma că ei sînt traci din moment ce sînt doar apropiaţi de traci. Este probabil vorba de o populaţie neomogenă din punct de vedere etnic. Deci, ţinîrd seama de relatarea lui Herodot referitoare la agatîrşi şi de faptul că materialele scitice din Transilvania au analogii apropiate în regiunea de silvo-stepă a Uniunii Sovietice putem presupune că antichităţile scitice din Transilvania au aparţinut agatîrşilor veniţi aici din regiunea de silvo-stepă-55. Discuţiile referitoare la etnicul purtătorilor culturii materiale scitice de silvo-stepă duse de către cercetătorii sovietici, după cum reiese din prezentarea critică a concluziilor trase cu ocazia conferinţei din 195256, care a avut ca temă tocmai problema scitică, nu sînt încheiate. In

www.cimec.ro

SCIT!! PE TERITORIUL TRANSILV ANlE!

27

de rezolvarea acestei probleme de către cercetătorii sovietici vom putea răspunde in ce măsură sint sciţi cei din Transilvania, din punct de vedere etnic. Un lucru însă rămîne sigur şi anume că in Transilvania întîlnim un grup destul de numeros venit aici din regiunea de silvostepă a Uniunii Sovietite pe care, deocamdată, pentru a nu da naştere la confuzii il numim în continuare scitic ·fără să înţelegem prin aceasta, aşa cum am arătat, o populaţie pur scitică, iraniană, cum sînt cei din regiunea de stepă (dl' exemplu, sciţii regali) ci o populaţie neomogenă purtătoare a culturii materiale scitice. Nu excludem, bineînţeles, din cadrul acestui grup elementul etnic tracic. Această populaţie, probabil eterogenă se poate identifica cu agatîrşii pomeniţi de Herpdot. Mai rămîne să răspundem acum la cea de a doua problemă şi anume dacă mormintele izolate şi necropolele de înhumaţie aparţin sciţilor, atunci unde sînt autohtonii geto-daci? Faptul că în Transilvania se cunoşteau pînă nu de mult doar morminte de înhumaţie cu material, mai mult sau mai puţin scitic, în inventarul lor, a făcut pe cercetătorii problemei să caute populaţia autohtonă în cadrul necropolelor de înhumaţie. Astfel, unii desprindeau din grupul de morminte un număr, mai mare sau mai mic, pe care îl atribuiau autohtonilor, luînd drept criteriu de diferenţiere etnică piese de incontestabilă factură locală în antiteză cu cele pe care le atribuiau sciţilor unde criteriul era oferit de piesele scitice. l In argumentarea nesciticismului mormintelor de înhumaţie din Transilvania D. Popescu apelează la faptul că pînă acum nu se cunosc morminte de alt fel decît cele de înhumaţie care să poată fi atribuite autohtonilor şi deci, de aici concluzia că acestea aparţin populaţiei locale57. Din descoperirile recente, sau mai vechi (pe care le-ann publicat de curînd)58, reiese că în Transilvania există morminte de incineraţie daco-getice contemporane integral, sau numai parţial, cu cele scitice de înhumaţie, care se deosebesc fundamental de acestea şi care, ni se pare deosebit de semnificativ, sînt răspîndite pe întreg teritoriul Transilvaniei. Ele există atît în zona ocupată de agatîrşi cît şi în afara acesteia. Asemenea morminte s-au descoperit la: Chendul Mare, Cluj, Do boli de Jos, Iernut, Oradea, Tg. Mureş şi Uioara de Sus. Descoperirile

funcţie

la care ne referim au fost făcute întîmplător, sau prin săpături sistematice, menţionînd însă de pe acum că marea lor majoritate sînt rodul unor săpături sistematice. Aşadar, în Transilvania există morminte contemporane total, sau numai în parte, cu cele scitice care se deosebesc însă fundamental de acestea. Deosebirea esenţială constă în ritul funerar. Pe lîngă rit care este de incineraţie, ele se deosebesc şi prin ritual. Şi anume: lipsesc oasele de cal, iar resturile incinerării sînt depuse în urnă. In sfîrşit în aceste morminte piesele metalice de caracter scitic sînt rare, ca să nu spunem inexistente. Comună pentru cele două grupe este doar ceramica care reprezintă un produs autohton, aşa cum vom dovedi în cele ce urmează. In privinţa ceramicii trebuie să subliniem faptul că în moDmintele de incineraţie autohtone se întîlnesc forme mult mai variate decît în mormintele de înhumaţie scitice unde cu puţine excepţii erau depuse doar un vas mare bitronconic, o ceaşcă cu toarta supraînălţată şi o strachină, fapt ce se leagă, foarte probabil, de un anumit ritual funerar şi constituie un inventar, să zicem, standard al mormintelor scitice. Toate formele cerannice din mormintele de incineraţie îşi găsesc perfecte analogii în necropolele autohtone din afara arcului carpatic, descoperite pe teritoriul ţării noastre. Ritul incineraţiei cu depunerea resturilor de oase arse în urne este bine cunoscut în Transilvania încă din epoca bronzului59 şi constituie una dintre variantele principale ale ritului de înmormîntare la daco-geţii din a doua epocă a fierului6o. La toate acestea mai adăugăm faptul că asemenea morminte de incineraţie s-au descoperit pe întreg teritoriul intracarpatic. Nu există o limitare la anumite zone, adică morminte de incineraţie găsim pe Mureş, chiar în aceleaşi localităţi, dar la alte puncte, decît cele de înhumaţie, cum este de exemplu la Tîrgu Mureş, dar şi departe de zona locuită de sciţi. In acest fel credem că am produs dovada că asemenea morminte au aparţinut autohtonilor geto-daci. S-ar putea obiecta faptul că numeric mormintele autohtonilor sînt mult mai puţine decît cele ale sciţilor. Aceasta se explică, după părerea noastră, prin faptul că mormintele de înhumaţie, mai ales atunci cind au inventar metalic,

www.cimec.ro

28

CERAMICA PROTODACICĂ

atrag mai uşor atenţia în cazul descoperirilor fortuite, pe cînd cele de incineraţie trec neobservate. Făcînd o statistică a condiţiilor de descoperire a mormintelor constatăm că marea majoritate a celor de înhumaţie scitice provin din descoperiri întîmplătoare pe cînd cele de incineraţie au fost descoperite, în majoritatea lor, cu ocazia săpăturilor sistematice, fapt care ne-a dus la concluzia de mai sus. Pînă nu de mult morminte de incineraţie aparţinînd autohtonilor geto-daci, erau cu totul necunoscute. Fără îndoială că numărul mormintelor de incineraţie ale autohtonilor este cu mult mai mare decît îl cunoaştem noi azi şi că viitoarele cercetări îl vor face să crească considerabil. In sprijinul caracterului străin al grupului înhumant de pe Mureş şi a scitismului acestuia recent a fost adus un alt argument, după pă­ rerea noastră, important. M. Rusu 61 analizînd răspîndirea depozitelor de bronzuri din Transilvania de la sfîrşitul epocii bronzului pînă în Hallstatt, ajunge la concluzia că în Transilvania lipsesc depozitele de bronzuri transilvănene databile în Hallstatt D. Această lipsă nu poate fi explicată nici într-un caz dacă atribuim mormintele de înhumaţie din Transilvania autohton.ilor. Ea îşi găseşte explicaţia, după cum arată M. Rusu, prin pătrunderea sciţilor la începutul secolului VI î.e.n., dată la care am ajuns şi noi pe baza altor considerente. Inlocuirea obiectelor de bronz cu cele de fier s-a accelerat prin pă­ trunderea sciţilor care au adus cu ei inovaţii atît în ce priveşte exploatarea cît şi prelucrarea fierului, grăbind astfel procesul de dezvoltare social economică a daco-geţilor. Mai rămîne să discutăm, legăturile grupului scitic din Transilvania cu grupele de pe Tisa, Slovacia, Kustanovice şi cea din Podolia Apuseană pe baza ritului funerar. A. 1. Meliukova analizînd toate acestea, observase că între grupul din Transilvania şi cele enumerate există deosebiri, în primul rînd cu privire la ritul de înmormîntare, observaţie făcută şi de către T. Sulimirski62. Pe Tisa şi în Slovacia. meridională se practică atît înhumaţia oît şi incineraţia. Grupa Kustanovice (Ucraina subcarpatică) practică exclusiv incineraţia, iar grupa din Podolia Occidentală practică incineraţia şi înhumaţia. Iată

www.cimec.ro

deci că Transilvania se deosebeşte total de toate celelalte grupe practicînd exclusiv înhumaţia. Incineraţia este cu totul şi cu totul sporadică şi am arătat care este semnificaţia celor trei morminte cunoscute pînă acum. Comun pentru toate grupele sînt piesele de podoabă, sau armele de factură scitică. Explicaţia pentru această deosebire de rit funerar se poate găsi, după părerea noastră, în deosebirea lor cronologică. Grupul din Transilvania, după cum s-a arătat în repetate rînduri de majoritatea cercetătorilor şi după cum vom încerca să dovedim şi noi atunci cînd va fi vorba de datarea ceraunicii protodacice, este cel mai timpuriu datîndu-se la sfîrşitul sec. VII î.e.n., sau începutul sec. VI, în jurul anului 600 î.e.n. pe cînd toate celelalte grupe sînt de dată mai recentă. Aceeaşi explicaţie a fost dată şi de către M. Parducz63. Un argument în favorul deosebirii cronologice de care vorbeam a fost adus de către M. Rusu care arată că pe teritoriile R. P. Ungare şi R. S. Cehoslovace continuă să existe depozite de bronzuri caracteristke fazei Hallstatt D care vor fi lichidate şi ascunse doar la sfîrşitul acestei perioade, foarte probabil, o dată cu venirea unor grupe scitice. Incă mai de mult acad. C. Daicoviciu a ară­ tat64 - pe bună dreptate - că între grupa din Transilvania şi cele din Ungaria nu există legături strînse şi că cei înmormîntaţi pe teritoriul R.P.U. n-au trecut nici cînd prin Transilvania, cum susţine M. Parducz65, ci au venit aici peste carpaţii nord-estici, ceea ce explică legătura mult mai strînsă a grupelor "scitice" din Ungaria, Cehoslovacia sau grupa Kustanovice. Trecerea la ritul incineraţiei s-a putut face undeva pe teritoriul Uniunii Sovietice. Este greu să mai ştim astfel în ce măsură mai poate fi vorba de o populaţie scitică, omogenă din punct de vedere etnic atîta vreme cît şi pentru agatîrşi, primii desprinşi din grupul de silvo-stepă, Herodot afirmă că pe lîngă unele caracteristici proprii ca: bărbaţi gingaşi, iubitori de podoabe de aur, posesiunea în comun a soţiilor, în privinţa altor obiceiuri ei se apropie de traci (Herodot, IV, 104). Din toate cele arătate se desprinde concluzia că în Transilvania se cunosc două tipuri fundamentale de înmormîntare în sec. VI, V î.e.n. şi anume:

l'ORME, ANALOGII, ORNAMENTE ŞI DATARE

A. MORMINTE DE INHUMA ŢIE

Acestea se caracterizează prin schelet întins pe spate, orientat vest-est, rar chircit, aşezat în morminte plane, dar nu lipsesc nici mormintele tumulare, chiar cu construcţii de lemn c;au piatră. Din inventarele funerare ale acestor morminte fac parte podoabe şi arme de factură scitică ca: oglinzi, akinakes-uri, vîrfuri de săgeţi din bronz, os, sau fier, aplici cu motive animaliere66, topoare de fier, gorytos-uri etc. Ca inventar ceramic acestor morminte le sînt caracteristice: ceaşca cu toarta supraînălţată, strachina cu gura curbată spre interior şi un' vas mare bitronconic cu proeminenţe-apucători. O altă caracteristică importantă a acestui grup de morminte o constituie prezenţa în cadrul lor a calului alături de călăreţ, întreg cum este la Cipău67, sau numai simbolic prin părţi din corp, sau piese de harnaşament. Grupul mormintelor de înhumaţie aparţine, după părerea noastră, unei populaţii străine în care sîntem înclinaţi să vedem pe agatîrşi despre care urmează să se precizeze, în ce măsură sînt sciţi din punct de vedere etnic. Deocamdată propunem menţinerea termenului generic de sciţi sub care nu trebuie înţeles însă o populaţie omogenă.

este foarte probabil ca ele să fi existat. Indicii în acest sens ar fi aplica din mormîntul de la Cluj şi sabia de la Doboli de jos. O altă dovadă în privinţa existenţei armelor sau a podoabelor în mormintele de incineraţie autohtone o constituie prezenţa lor în necropolele contemporane de la Bîrseşti şi Ferigele. Mormintele de incineraţie cu caracteristicile înşirate aparţin, după părerea noastră, autohtonilor daco-geţi, contemporane integral sau numai în parte cu mormintele scitice de înhumaţie.

Un lucru rămîne dovedit, după părerea noastră, şi anume că înhumanţii din Transilvania, plasaţi, în principal, pe valea Mureşului şi a afluenţilor săi, nu sînt autohtoni, ci au venit aici de undeva din regiunea de silvo-stepă a Uniunii Sovietice. Teza noastră nu se sprijină numai pe ritul funerar, ci şi pe toate celelalte elemente arătate. în cadrul necropolelor de înhumaţie a fost descoperit şi un număr foarte redus de morminte de incineraţie care reflectă trecerea la ritul de înmormîntare autohton, iar mormîntul de la Blîndiana reprezintă o infiltraţie tîrzie din vest.
B. MORMINTE DE
INCINERAŢIE

Înainte de a încheia subcapitolul consacrat problemei sciţilor socotim necesar să mai amintim că necropolele scitice din Transilvania, pe baza inventarelor funerare şi în special a fibulelor, despre care va fi vorba atunci cînd vom face datarea oeramicii protodacice, se pot împărţi în două grupe şi anume: o grupă timpurie ce se datează în prima jumătate a secolului VI î.e.n., poate chiar în jurul anului 600 î.e.n., şi a doua, aparţinînd ultimei jumătăţi a sec. VI, sau începutului celui următor. După consideraţiile privitoare la sciţii din Transilvania să trecem acum la analiza ceramicii protodacice care, fie că a fost descoperită în morminte de înhumaţie scitice, fie în cele de incineraţie, ale autohtonilor, este fără îndoială un produs local.

FORME, ANALOGII, ORNAMENTE ŞI DATARE
Pînă acum din Transilvania, de la sfîrşitul primei vîrste a fierului, cuprinzînd sec. VI şi începutul sec. V î.e.n. se cunosc numai necropole sau monninte izolate, atribuite geto-dacilor ori sciţilor şi nu se cunosc, sau n-au fost cercetate, aşezările corespunzătoare acestora. De aceea, repertoriul formelor ceramicii protodacice este destul de sărăcăcios. El se reduce, în principal, la cîteva vase cu funcţii ritual funerare care au avut însă, fără îndoială şi utilizări în viaţa cotidiană. Din păcate, nici în afara arcului carpatic situaţia cercetărilor privind sec. VI - sec. V î.e.n. nu este cu mult mai bună. Şi aici cea mai numeroasă ceramică protodacică, mai ales forme întregi, provine din necropole. Spre deosebire de Transilvania, în spaţiul extra carpatic au fost cercetate şi aşezări din acest

Mormintele de incineraţie se caracterizează prin depunerea resturilor funerare în urnă. Ală­ turi de urne, în alcătuirea inventarului funerar intră un număr mai mare sau mai mic de vase de ofrandă. Deocamdată, in asemenea morminte nu se cunosc arme sau podoabe de metal dar,

www.cimec.ro

CERAMlcA !?RCJTODACtcA

ca de exemplu: marea cetate de pămînt de Ia StînceJ?ti, jud. Bo.toJ?ani, din nordul Moldovei, aşezarea autohtonă de la Tariverde în teritoriul Histriei, sau aşezarea dacogetică de la Alexandria. Dintre toate acestea cea mai importantă pentru problemele ceramicii protodacice ni se pare a fi cetatea de la Stînceşti. Situaţia ei geografică, departe de coloniile greceşti de pe ţărmul Mării Negre, sau de lumea sud-tracică, fac ca eventualele influenţe străine să nu aibă repercusiuni prea puternice. Aceeaşi situare geografică dete11mină existenţa unei cantităţi reduse a mărfurilor de import, ne referim aici la ceramică, abundentă în aşe­ zările de la Tariverde sau Alexandria68 , redusă, dar existentă totuşi, în cetatea de la Stînceşti unde are un deosebit rol pentru precizări cronologice. La Stînceşti s-a descoperit şi cercetat prin săpături sistematice conduse de A. Florescu69 un complex alcătuit din două cetăţi desfăşurate pe circa 50 ha, cu val de pămînt înalt la prima cetate de 7 m, iar la cea de a doua de 3 m. Pe lîngă elementele de fortificaţie au fost dezvelite şi locuinţe săpate în pămînt corespunză­ toare în timp celor două faze de construcţie a fortificaţiilor. Prima fază, Stînceşti I, a fost datată pe baza amforelor de Chios de tip vechi, în sec. VI-V î.e.n. iar faza următoare, Stîn-:ceşti II, pe baza amforelor de Thasos a fost datată în sec. IV pînă la începutul sec. III î.e.n. Pe lîngă semibordeie în faza Stînceşti II s-au descoperit şi locuinţe de suprafaţă. In toate locuinţele de la Stînceşti cercetate s-a găsit o mare cantitate de ceramică. Deosebit de important ni se pare faptul că în afara cetăţii de la Stînceşti, din Moldova se mai cunosc şi alte cetăţi de pămînt contemporane, cum sînt cele de la Cotnari sau Criveşti care aşteaptă să fie cercetate. Ceramica cetăţilor de pămînt din Moldova va lmbogăţi cu siguranţă repertoriul sărăcăcios al ceramicii protodacice rpe care-1 cunoaştem astăzi, cînd nici descoperirile de la Stînceşti nu sînt publicate. Pe baza materialelor pe care le cunoaştem încercăm să facem în cele ce urmează o clasificare pe tipuri şi variante a ceram;icii protodacice, sprijinindu-ne, în principal, pe ceramica descoperită în Transilvania. Fiecărei forme ceramice îi vom căuta originile şi vom urmări evoluţia ei
geto-dackă

răstimp

în continuare. De asemenea vom încerca să stabilim datarea acelor forme la care este cu putinţă.

Incă de pe acum se cuvine să spunem că în stadiul actual al cercetărilor nu se pot face hărţi de răspîndire pe tipuri sau şi mai mult pe variante, şi nici cataloage pentru fiecare formă în parte. Toate acestea ar fi deosebit de utile şi pe baza lor s-ar putea formula concluzii· istorice interesante. Deocamdată, ne mulţumim doar la o clasificare generală fără a intra în amănunte, rezumîndu-ne doar la a încerca să punem ordine într-un imens material ceramic provenit din săpături sistematice, sau de foarte multe ori din descoperiri întîmplătoare. Luînd drept criteriu de grupare tehnica de executare, ceramica protodacică se poate împărţi în două mari categorii şi anume: ceramică rudimentară şi ceramică fină.

a. Ceramica

rudimentară

Ceramica grupată în această categorie este neglijent lucrată cu mîna din pastă care conţine multe impurităţi ce alcătuiesc degresantul necesar transformărilor chimice ce se produc in m<?ffientul arderii70. Ca degresant .se foloseşte nisip de granulări diferite care dă aspectul poros al vaselor şi cioburi pisate. Arderea vaselor în general nu este omogenă şi cioburile în secţiune sint colorate diferit. Există un nucleu central nepătruns îndeajuns de foc, de culoare obiş­ nuit mai închisă decît cea a celor două suprafeţe. Spre deosebire de vasele mari, cele de dimensiuni mici sînt mai bine lucrate Şi mai omogen arse. Culoarea ceramicii protodacice din această categorie este obişnuit roşiatică, ori gălbuie. Frecvent întîlnită este şi culoarea cenuşie, de diferite nuanţe, mergînd pînă la negru. Deci, este vorba atît de ardere oxidantă, cît şi reductivă. b. Ceramica
fină

Ceramica aparţinătoare acestei categorii este din pastă cu puţine impurităţi, sau chiar pastă fină, de aceleaşi culori ca şi categoria precedentă. Din punct de vedere tehnic menţionăm că în general ceramica din această categorie este mult mai omogen arsă, iar ca o caracteristică proprie, notăm că ea este acoperită cu un slip,

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII. ORNAMENTE ŞI DATAkE

3i

de obicei lustruit, ajungînd să aibă uneori un luciu de aspect metalic care dă o fineţe şi o eleganţă deosebită acestei categorii. Lustruirea vaselor avea menirea de a le face mai puţin poroase şi deci mai puţin permeabile şi in acelaşi timp le acoperea defectele de ardere, iar vasul căpăta o culoare uniformă. Toate acestea erau menite, în primul rînd, să facă vasele proprii pentru păstrarea prelungită a lichidelor. In legătură cu arderea ceramicii trebuie să spunem că ea se făcea la o temperatură ce ajungea la cel puţin 400°. Această temperatură este minimă pentru a se putea desfăşura acele combinaţii chimice care să dea pastei legătură şi tărie. In directă conexiune cu arderea stă şi culoarea pe care o capătă vasele. Astfel, culoarea roşie se obţine printr-o ardere oxidantă, adică prin introducerea de aer în cuptor, fierul existent în argilă se oxidează sub formă de peroxizi care vor da culoarea roşie a vaselor. Culoarea neagră, ori cenuşie, se obţine prin ardere reductivă, sau neoxidantă, cînd în lipsa aerului, respectiv a oxigenului, din :cuptor nu se produc oxizi de fier iar vasele vor prirrni culoarea neagră ori cenuşie. Cele două culori, negru şi cenuşiu, pot fi realizate şi prin introducerea de praf de cărbune sau de grafit în pastă, păstrînd însă tot o ardere reductivă71. In afară de ceramica din cele două categorii comentate, daco-geţii din sec. VI-V î.e.n. mai foloseau şi o a treia categorie de ceramică şi anume :ceramica lucrată cu roata. Cum însă aceasta nu se lucrează de către autohtoni şi constituie marfă de import în răstimpul în discuţie, ea nu intră momentan în preocupările noastre, urmînd să fie comentată doar atunci cînd se va produce de către geto-daci. După ce am schiţat caracteristicile principale ale celor două categorii ale ceramicii protodacice să trecem acum la stabilirea formelor principale, a tipurilor şi a variantelor.

cazul celor de înhumaţie. Doar unele dintre v&.sele bitronconice au fost întrebuinţate ca urne, cum sînt cele din necropola de la Oradea, Cluj etc. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare, marea majoritate a vaselor bitronconice aparţin categoriei b, cu slip lustruit, însă nu lipsesc nid cele poroase fără lustru. Din punct de vedere tipologie vasele bitronconice care intră în preocuparea noastră momentană se pot împărţi în trei tipuri.

Tipul 1
Tipul I este constituit din vasele bitronconice de dimensiuni foarte mari, unele exemplare depăşesc chiar 0,80 m (vezi pl. I şi pl. CXVI). Vasele care compun tipul I aparţin din punct de vedere al tehnicii de lucrare categoriei b, acoperite fiind cu un slip negru, sau gălbui, foarte puternic lustruit, de aspect metalic. Pe lîngă dimensiunile mari, vasele tipului I se caracterizează printr-un profil echilibrat, in sensul că nu au nici un element disproporţionat. Gura este relativ strînsă, cu muchia buzei, mai mult sau mai puţin, răsfrîntă în exterior. Unirea celor două trunchiuri de con ce compun vasul nu se face unghiular, ci sub forma unor rotunjiri, a unei bombări centrale. Fundul vaselor este tă­ iat drept, fără nici o profilare. In cadrul tipului I se întîlnesc: vase cu partea superioară largă şi înaltă, trompetiforme (pl. I, 1; CXVI, 1), sau altele cu partea superioară mai îngustă şi zona de unire a celor două trunchiuri de con mult bombată, fără să putem stabili deocamdată variante precise, pe deplin conturate. Cele mai multe dintre vasele aparţinătoare tipului I sînt ornamentate cu caneluri, mai mult sau mai puţin, pronunţate, situate de obicei în treimea superioară, la mică distanţă de gură. In ornamentica vaselor bitronconice de tip I, pe lîngă caneluri, mai intră apoi proeminenţe-apu­ cători de dimensiuni mai mari sau mai mici, obişnuit în număr de patru, plasate pe trunchiul de con inferior la mică distanţă sub diametru! maxi.Jm. Pe trunchiul de con superior se întîlnesc mici butoni rotunzi ori dreptunghiulari, aşezaţi vertical, mărginiţi fiind, uneori, de caneluri sau de linii formate din puncte incizate (vezi de exemplu pl. I, 2). Sub buză unele exemplare prezintă mici brîie în relief cu crestături. Brîiele

1. Vasul bitronconic
Vasele bitronconice sînt numite, în general, urne, termen justificat doar in parte, în sensul că nu toate vasele de acest fel au fost folosite ca recipiente funerare chiar atunci cînd fac parte din inventarele unor morminte, cum este

www.cimec.ro

CERAMICA PROTODACICÂ

Fig. 1. -

Evoluţia

vasului bitronconic din
2.
Cipău.

1. Sintana (Arad). -

- 3-4. Tg.

Mureş.

în relief sînt fie simple, fie duble, iar uneori ele mărginesc o bandă de caneluri orizontale paralele. Tot în cadrul ornamentării vaselor bitronconice de tip I mai trebuie să amintim spiralele largi realizate printr-o linie adîncită, de forma unei caneluri înguste (vezi pl. I, 4). Spirala realizată în acelaşi fel, sau în relief, se reîntîlneşte pe ceramica mai tîrzie de la Ferigele72. Să trecem acum la discutarea cronologiei tipului de vas în discuţie. Pînă în prezent vase aparţinînd tipului I, descoperite pe teritoriul Transilvaniei, cunoaştem doar din necropola de la Cipău. In apropierea gării Cipău se găseşte o necropolă de înhumaţie cu tUJmuli necercetată prin săpături sistematice. De pe teritoriul acesteia se cunosc descoperiri ieşite la iveală întîmplător, cu ocazia unor lucrări edilitare. Pe baza materialelor păstrate în diferite muzee s-a putut stabili că aici s-au făcut înmormîntări în mai multe epoci. Partea principală a necropolei aparţine sciţilor (a se vedea catalogul p. 256, nr. 74 a). Dat fiind faptul că asemenea vase nu se mai întîlnesc în monminte scitice şi mai cu seamă datorită pregnantelor caracteristici hallstattiene vechi pe care le prezintă, credem că ele sînt contemporane cu piesele de harnaşament din bronz descoperite în această necropolă. Piesele de harnaşament se riah·azi'i la limita cintre Hallstatt B şi C73 . Vasele bitronconice aparţinînd tipului I descoperite în necropola de la Cipău se încadrează în grupa B stabilită de N. Vlassa pentru descoperirile de aici 7". In orice caz, ele sînt sigur

www.cimec.ro

anterioare vaselor bitronconice obişnuite în mormintele de înhumaţie ale sciţilor sau ale autohtonilor contemporane cu acestea, deci anterioare începutului sec. VI î.e.n. şi aparţin foarte probabil, Hallstatt-ului C. In ce priveşte originile ni se pare clar că tipul I al vaselor bitronconice se dezvoltă din vasele de formă similară aparţinînd Hallstatt-ului timpuriu. Forma vasului cu toate elementele sale esenţiale şi caracteristice am urmărit-o pînă la începutul Hallstatt-ului, pînă în Hallstatt Ai şi ea poate fi dusă şi mai rmult înapoi în epoca bronzului. Vasele bitronconice din perioadele incipiente hallstattiene sînt evoluate din vasele de la sfîrşitul epocii bronzului în tot spaţiul de la Dunărea de Jos75. Aşa se explică existenţa acestei forme în Hallstatt-ul C pe un spaţiu larg în cadrul culturii cunoscută sub numele de cultura Basarabi 7 6. Spuneam că vasul bitronconic aparţinînd tipului Il-am urmărit pînă la începutul Hallstattului timpuriu. In Hallstatt Ai din Transilvania se cunosc vase mari bitronconice caracterizate, pe lîngă dimensiuni, prin bombarea, mai mult sau mai puţin accentuată, a întîlnirii bazelor celor două trunchiuri de con ce le compun. Această hambare este ornamentată cu caneluri şi mărginită de ambele părţi cu proeminenţe conice. Caneluri dispuse diferit ornamentează şi trunchiul de con superior. Buza este teşită şi răsfrîntă în exterior. Vase cu caracteristicile mai sus enumerate au fost descoperite la Pecica77, sau în aşezarea de li! Sîntana78, cu care ne-am început schema de evoluţie a vasului bitronco-

FORME, ANALOGII, ORNAMENTE ŞI DATARE

V

Hallstatt-ul timpuriu
5. Ciumbrud. -

pînă

în sec. 1 i.e.n.
7. Coste,u. 8. Peclca.

8. Dezmir. -

nic pe care am dus-o pînă în faza clasică a ceramicii daco-getice (fig. 1). Vasul bitronconic poate fi urmărit în continuare pe parcursul fazei Hallstatt B. El se întîlneşte în aşezarea de la Reci79 sau în cea de la MediaşBO. Un alt exemplar aparţinînd Hallstatt-ului B2 îl constituie un vas descoperit la Tîrgu Mureş. Şt. Kovacs care a descoperit şi publicat acest vas îl datează la începutul primei vîrste a fierului (sec. X-IX î.e.n.) şi arată - pe bună dreptate - că el este un produs autohton şi nu de importB1. Pe baza condiţiilor în care a fost descoperit, Şt. Kovacs presupuse că vasul a fost folosit ca urnă funerară. Acelaşi autor face legă­ tura genetică între vasul de la începutul primei vîrste a fierului şi cele din epoca scitică descoperite, tot de el, la Tîrgu Mureş, în aceeaşi campanie de săpături. In ce priveşte schema evolutivă a vasului bitronconic trebuie să spunem că linia de dezvoltare pe care am prezentat-o nu este unica, ci doar una dintre ele. Aşadar, vasele bitronconice de tipul I de la Cipău, îşi au originea în mediul hallstattian local din Transilvania, cu rădăcini încă în epoca bronzului. Tipul I al vasului bitronconic nu este specific, sau propriu numai pentru Transilvania. El se întîlneşte în cadrul culturii Basarabi pe un spaţiu mai larg care include şi pe cel extracarpatic al ţării noastre. Astfel o urnă aparţinînd tipului I a fost descoperită în necropola de la Balta VerdeB2, datată de către D. Berciti şi E. Comşa

în cea mai veche fază a necropolei hallstattiene de aici, deci aproximativ în sec. VIII î.e.n.B3. Vasele bitronconice de tip I se cunosc şi din aşezarea de la Donja Dolina aparţinînd fazei a doua, datată în sec. VII î.e.n.B". Din punct de vedere cronologic tipul I al vaselor bitronconice se datează, după părerea noastră, în sec. VIII-VII î.e.n. şi mai probabil pe parcursul sec. VII, în orice caz anterior venirii sciţilor în Transilvania cînd tipul I al vasului bitronconic a fost înlocuit cu tipul II.
Tipul II

Tipul II îl constituie vasele bitronconice mai scunde decît cele aparţinătoare tipului I din care a evoluat. Inălţimea vaselor grupate în tipul II variază între 50 şi 30 cm. (vezi pl. II şi pl. III). Caracteristic şi pentru tipul II rămîne în continuare zona centrală bombată iar proeminenţele-apucători, sau butonii, sînt dispuşi de o parte şi de alta a acestei zone. Uneori se mai păstrează chiar urme de caneluri pe această zonă, amintind pe cele existente la vasele bitronconice din pdmele perioade ale Hallstattului, sau caneluri plasate în treimea superioară, ca de exemplu la un vas din necropola de la Tg. Mureş (pl. II, 4). La cele mai multe exemplare cele două trunchiuri de con sînt de dimensiuni aproximativ egale, sau cu mici decalaje în favoarea părţii superioare. Sînt foarte puţine cazurile cînd trunchiul de con superior este mai mic decît cel inferior. In sch~mb sînt destul de frecvente va-

www.cimec.ro

34

CERAMICA Pli.OTOOACICÂ

sele care au trunchiul de con superior alungit constituind o variantă aparte pe care o vom discuta îndată. Tipul II al vaselor bitronconice constituie tipul caracteristic, am putea spune de bază, nelipsit în necropolele scitice de înhumaţie din Transilvania, sau în cele de incineraţie aparţină­ toare autohtonilor, atît din interiorul oît şi din exteriorul arcului carpatic. Astfel de vase bitronconice s-au găsit în necropolele de la: Tg. Mureş, Cipău, Aiud, Şaroş, Oradea, Cluj, Cristeşti etc. Vom arăta în continuare că tipul II al vaselor bitronconice este caracteristic pentru faza mai veche a necropolelor scitice. Din punct de vedere al tehnicii de executare tipul II aparţine, în marea lui majoritate, categoriei b cu slip lustruit de aspect metalic, dar se întîlnesc şi exemplare confecţionate din pastă poroasă, fără lustru, aparţinînd categoriei a. Numărul exemplarelor care fac parte din categoria a este foarte redus, predominînd vasele bitronconice cu slip lustruit. în ce priveşte ornamentarea, ea este saracacioasă şi se reduce, în principal, la 4 proeminenţe-apucători de forma unor conuri de dimensiuni reduse, aplatizate, situate sub linia de maximă dimensiune, pe trunchiul de con inferior. Pe trunchiul de con superior întîlnim perechea proeminenţelor, de care am vorbit, care sînt însă cu mult mai mici, reducîndu-se la mici butoni conici. Se mai întîlnesc apoi şi proeminenţe prismatice aşezate vertical pe COI'pUl vasului. La unele exemplare ale variantei timpurii se mai întîlnesc şi caneluri foarte şterse situate, fie pe gîtul vasului, fie pe bombarea rezultată din unirea celor două trunchiuri de con. Trebuie să mai notăm faptul că se întîlnesc în cadrul acestui tip şi vase lipsite de ori ce fel de ornamentaţie (de exemplu pl. II, 3). Dacă ornamentarea este în general sărăcă­ cioasă, vasele aparţinînd tipului II nu sînt însă lipsite de frumuseţe sau eleganţă. Aceasta este dată de slipul cu care sînt acoperite, puternic lustruit, avînd strălucire metalkă. Slipul are, de obicei, culoare neagră, mată sau diferite nuanţe de cenuşiu-închis. Se mai întîlnesc apoi destul de frecvent vase cu slip lustruit de culoare brun-închisă cu nuanţe 'roşiatice. Un alt fapt care dă eleganţă acestui tip de vas este a~mo­ nia proporţiilor.

În cadrul tipului II se pot distinge două variante destul de bine conturate şi anume: o variantă, pe care am numit-o varianta Tg. Mureş şi o a doua, comună, întîlnită în majoritatea necropolelor scitice din Transilvania.

Varianta Tg.

Mureş

Varianta Tg. Mureş (vezi pl. II, 4, 6; III, 4, 5; V, 5, 6; VII, 7) este cea mai apropiată ca formă de tipul I al vasului bitronconic. Caracteristica principală a acestei variante constă în inegalitatea destul de pronunţată a jumătăţii superioare în defavorul celei inferioare. Unirea bazei celor două trunchiuri de con se face printr-o bombare destul de pronunţată, mărginită de ambele părţi de cîte patru proeminenţe-apucători, în partea inferioară şi de cîte patru mici vîrfuri de con, în cea superioară. De remarcat este faptul că numai la această variantă se întîlnesc caneluri mai pronunţate, ori mai şterse, plasate fie pe bombarea maximă a corpului, fie imediat sub buză (de exemplu: pl. II, 2; V, 6). La unele exemplare se mai întîlnesc caneluri în jurul proeminenţelor foarte asemănătoare celora de pe vasele tipului I. Muchia buzei la vasele aparţinînd variantei Tg. Mureş este rotunjită şi neevazată. O altă caracteristică a variantei Tg. Mureş o constituie gura destul de largă a vaselor. Pe baza faptului că varianta Tg. Mureş, care este bine conturată tipologie, se apropie destul de mult de tipul I al vasului bitronconic, putem presupune că ea constituie varianta cea mai veche a vasului bitronconic de tip II fără a putea preciza însă cu destulă ex;actitate care este diferenţa de timp între cele două variante ale tipului. Criteriul cronologic dedus pe baza metodei tipologice a vasului bitronconic de tip II se verifica şi cu ajutorul altor elemente de datare mai sigure, devenind în acest fel un mijloc de precizare cronologică la mormintele izolate în care lipsesc inventarele metalice a căror tipologie şi cronologie este mai cunoscută şi în general mai sigură. Varianta Tg. Mureş, în afară de necropola eponimă, se mai întîlneşte în necropolele de la Gîmbaş, Cipău, Blaj, Oradea şi Cluj. Pentru necropolele de la Gîmbaş, Tg. Mureş şi Cipău avem, pe lîngă criteriul tipologie al variantei vasului bitronconic şi alte elemente care ne indică o datare timpurie. Ne gîndim în primul

www.cimec.ro

FORME, ANALOGl!, ORNAMENTE

ŞI

OATA!l.E

35

rînd la fibule pe care le vom comenta în subcapitolul rezervat discutării tipului II şi III al vasului bitronconic. In necropola de la Cipău sau în cea de la Tg. Mureş există atît varianta Tg. Mureş cît şi varianta comună constituind un indiciu că necropola de aici se eşalonează pe o durată relativ mai lungă de timp. Că nu poate fi vorba de un decalaj considerabil între cele două variante ne-o dovedeşte tipul III al vasului bitronconic.
V arianta
relativă

comună

Varianta comună este caracterizată printr-o egalitate a celor două trunchiuri de con care alcătuiesc vasul. Unirea bazelor celor două trunchiuri de con nu se face unghiular ci rotunjit, dar bonibarea rezultată nu mai este aşa de mare ca şi în cazul variantei Tg. Mureş a tipului II. Ca ornamente se întîlnesc cele patru proeminenţe inferioare secondate de cele patru mici conuri. Se întîlnesc însă exemplare ale variantei comune lipsite toţal de ornamentare, în afara slipului lustruit. In cadrul acestei variante întîlnim mult mai multe exemplare, care din punct de vedere al tehnicii de lucru aparţin categoriei a, preponderente rămînînd însă, bineînţeles, vasele acoperite cu sHp lustruit de aceleaşi culori ca şi în cadrul variantei Tg. Mureş. Dacă pe vasele bitronconice aparţinînd variantei Tg. Mureş se mai întîlnesc caneluri situate în zona de max1mă dimensiune, sau pe gîtul vasului, la varianta comună acestea au dispărut complet. Varianta comună se întîlneşte în majoritatea necropolelor transilvănene, ca de exemplu în cele de la Gîmbaş, Aiud, Cipău, Cristeşti, Şaroş, Tg. Mureş etc. Tipul III Tipul III al vaselor bitronconice, sau tipul Ciumbrud, cum înclinăm noi să-1 numim, este constituit din vase cu un contur mult mai svelt, decît cele aparţinînd tipului II. La tipul III abia mai poate fi întrezărită binecunoscuta bitronconicitate (pl. IV, 3, 5). Vasele au primit un contur mai mult ovoidal cu partea centrală, mai mult sau mai puţin bombată iar buza este mai larg răsfrîntă în exterior. Proeminenţele-apucă­ tori au înaintat spre partea centrală, sau superi-

www.cimec.ro

oară a vasului, plasîndu-se de obicei la mijloc, sau în imediata lui apropiere şi s-au micşorat faţă de tipul II. Se mai întîlnesc exemplare la care proeminenţele au rămas în treimea inferioară, însă caracteristic rămîne conturul ovoidal. Proeminenţele de pe trunchiul de con superior, în cele mai multe cazuri, au dispărut, sau atunci cînd se mai păstrează au înaintat mult spre buză şi s-au transformat în nişte mici butoni rotunzi orna:mentali (vezi de ex. vasul de la Teiuş pl. IV, 4; CXXI, 2). Pe baza celor arătate putem conchide că tipul III al vaselor bitronconice evoluează direct din tipul II şi că tipul III este ulterior în timp (vezi schema evolutivă fig. 1). Această ipoteză este probată, de altfel şi de alte elemente, pe baza cărora se poate dovedi că necropolele de la Ciumbrud şi Teiuş sînt cele mai recente necropole scitice. Interesant este şi faptul că în necropola de la Ciumbrud s-a putut constata trecerea la ritul incinerării caracteristic pentru autohtonii geto-daci, ceea ce pledează în acelaşi sens. Dar diferenţa cronologică dedusă pe baza tipologiei vasului bitronconic care ni se pare deosebit de evidentă nu trebuje să însemne şi nu înseamnă, de fapt, o diferenţă cronologică considerabilă. Cît este de mare această deosebire o vom discuta în subcapitolul următor. Deocamdată reţinem faptul că tipul III al vasului bitronconic derivă din tipul II şi este fără îndoială ulterior acestuia. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare tipul III al vaselor bitronconice aparţine, în marea lui majoritate, categoriei b, cu slip lustruit, predominînd exemplarele de culoare neagră, dar nu lipsesc nici vasele de culoare cenuşiu-închisă sau brun-roşiatică şi nici cele din categoria a. Ornamentarea este şi de data aceasta, ca de altfel la toate tipurile de vase bitronconice, destul de săracă, rezumîndu-se doar la binecunoscutele şi aproape nelipsitele proeminenţe-apucă­ tori sau butoni, pe care le-am discutat deja. Ne mai rămîne să amintim că frumuseţea vaselor este dată şi acum nu de ornamente, ci de slipul puternic lustruit cu strălucire metalică şi de armonia proporţiilor. Dacă pînă acum pentru tipul II n-am citat analogii din teritoriile extracarpatice nu se datorează unei scăpări ci faptului că în spaţiul res-

36

CERAMICA

PROTODAC!CĂ

Fig. 2. -

Vase bitronconice de tip III (sec. VI-V î.e.n.)
1-2. Ferigcle. 3.
Bîrseşti.

-

4. Tariverde.

pectiv nu cunoaştem acest tip. Este după păre­ rea noastră în afara oricărei îndoieli că el există şi ne gîndim în primul rînd la cetatea de la Stînceşti unde însă, deocamdată, s-au descoperit în faza I a cetăţii, doar fragmente, fără să fi fost reconstituită nici o formă de vas. Nu aceeaşi este situaţia cu tipul III al vasului bitronconic.

www.cimec.ro

Vase de acest tip au fost descoperite în necropolele de la Bîrseşti (fig. 1/3)85 şi în cea de la Ferigele (fig. 1/1-2)86. Mai trebuie să amintim, apoi, un vas aparţinînd aceluiaşi tip descoperit în aşezarea de la Tariverde (vezi fig. 1/4) împreună cu ceramică grecească87. De asemenea tipul III se întîlneşte în cadrul ne-

FORME, ANALOGII, ORNAMENTE

ŞI

DATARE

37

cropolei de la Gogoşuss şi lipseşte în necropola de la Balta Verde. Aceluiaşi tip îi aparţin şi vasele bitronconice descoperite în necropola de la Szentes-Vekerzug89, de pe teritoriul R. P. Ungare. Existenţa celor trei tipuri ale vasului bitronconic cu caracteristici tranşante nu o înţelegem însă ca pe ceva absolut rigid, în sensul că anumite tipuri sau variante să se oprească la anumite date fixe şi să nu mai continuie în răs­ timpul tipului, sau a variantei următoare. Formele caracteristice pentru anumite perioade nu dispar deodată, ele continuă să mai existe o vreme alături de noile forme constituite. Deci, o coexistare în timp a două tipuri sau variante este întotdeauna posibilă, iar schema evolutivă pe care am, întocmit-o nu trebuie înţeleasă în mod absolut. Ea constituie doar caracteristica generală a liniei de dezvoltare a formei de vas care nu se va încheia decît tîrziu în cadrul ceramicii geto-dacice din faza a III -a, în perioada ei clasică. Faptul că vasele bitronconice îşi au originea în mediul local şi că se găsesc pe întreg teritoriul locuit de daco-geţi şi mai ales că ele vor continua pînă în faza de apogeu a culturii materiale geto-dacice ni se par dovezi clare că asemenea vase aparţin autohtonilor şi că ele au fost doar preluate de sciţii aşezaţi la un moment dat în Transilvania. Această constatare este valabilă şi pentru toate celelalte forme, fapt care 1-a determinat pe Vasile Pârvan să afirme că ceramica din mormintele scitice transilvănene este un produs local şi nu are nimic de-a face cu noii veniţi.

DATAREA VASELOR BITRONCONICE

Dat fiind faptul că vasul bitronconic este piesa ceramică cea mai frecvent întîlnită, am putea spune de nelipsit, în mormintele sciţilor sau ale autohtonilor şi mai cu seamă că în cadrul acestei forme s-au putut stabili mai multe tipuri şi chiar variante să discutăm acum, pe lîngă cele arătate mai sus, elementele pe baza cărora putem data cu destulă siguranţă tipurile şi anume: tipul II şi III. Renunţăm la elementele de datare ale tipului 1 pe care deja le-am discutat şi care ies oarecum din cadrul cronologic pe care ni l-am propus,

www.cimec.ro

Vom comenta numai, sau mai bine-zis, vom insista numai asupra acelor elemente care n-au intrat mai îndeaproape în discuţia specialiştilor ce s-au ocupat cu antichităţile scitice de pînă acum. Nu vom intra în detalii atunci cînd este vorba de elemente bine cunoscute şi amplu discutate în literatură cum sînt: akinakes-urile, oglinzile, aplicile cruciforme, sau vîrfurile de săgeţi. Analiza noastră se va mărgini, în principal, la fibulele găsite în mormintele scitice a căror valoare probatorie din punct de vedere cronologic este îndeobşte cunoscută. Cu toate că fibulele nu sînt obişnuite la sciţi, în regiunile lor de baştină, ele vor fi utilizate atunci cînd aceştia ajung în Transilvania. Un asemenea lucru nu este de mirare pentru că ei vor pune în morminte ca inventar funerar şi o serie de alte obiecte împrumutate de la populaţia locală, sau de la alte neamuri cu care au venit în contact. O dovadă elocventă în acest sens ne este oferită de ceramică, fie ea protodacică, fie grecească, găsită în mormintele lor şi fără îndoială folosită de ei. Fibulele din mormintele scitice transilvănene sînt de origine nord-vest balcanică şi aparţin în marea lor majoritate tipului Glasinac. Fibulele Glasinac s-au răspîndit în mediul hallstattian de la noi încă din sec. VIII î.e.n.oo. Incepind cu perioada protogeometrică, fibulele de acest tip se răspîndesc şi în Grecia. Cunoaştem astăzi uP număr relativ mare de fibule descoperite în asociere cu antichităţi scitice, dar din păcate, unele dintre ele se păstrează fragmentar. Deşi, aproape toate piesele despre care discutăm au fost publicate, este curios că ele n-au intrat îndeaproape, pînă de curînd91, în discuţia specialiş­ tilor privitor la datarea antichităţilor scitice din Transilvania. Faptul că fibulele au fost publicate ne scuteşte de a le descrie, rezumîndu-ne doar la o simplă înşirare şi trimitere la autorii care le-au publicat. Socotim necesară această repetare, deşi catalogul acestor fibule l-am publicat recent 92, deoarece el ne ajută la fixarea cronologiei tipurilor stabilite pentru vasele bitronconice. Pentru a putea fi mai uşor accesibile le şi reproducem (fig. 3). Au fost descoperite fibule în morminte scitice dP. înhumaţie după cum urmeazi'i, :, 1. Cipău, jud. Mureş.

38

CERAMICA PttOTODACICA

4

s

7

Fig. 3. 1-2.
Gimbaş.

Fibule din morminte scitice
4.
Cipău.

transilvănene.

-

3. Tg.

Mureş.

-

5.

Proştea Mică.

-

6. Simeria. -

7. Sf. Gheorghe [circa 2/3)

din bronz de tip Glasinac cu placă patrulateră scobită în genul unui scut beotic (fig. 3/4). N. Vlassa în Apulum, IV, 1961, p. 28, fig. 6, IV, 1. 2. Gîmbaş, jud. Alba. In necropola scitică de înhumaţie de aici să­ pată de M. Roşka şi rămasă nepublicată pînă acum au fost descoperite două fibule. Cele două fibule sînt:

Fragment de

fibulă

www.cimec.ro

de bronz cu o placă triunghiulară masivă terminată într-un cioc (fig. 3/1). I. H. Crişan, Dacia, N. S., IX, 1965, p. 141 (fig. 3/4). b) Fibulă fragmentară de bronz (fig. 3/2). M. Roska, Rep., p. 161-162, nr. 92, fig. 195/28. 3. Tîrnăvioara, jud. Sibiu. Fibulă fragmentară de bronz cu resort-spirală dublu (fig. 3/5) P. Reinecke, în AE XVII, 1897, p. 16, fig. 5, d a)

Fibulă

FORME, ANALOGII, ORNAMENTE

ŞI

DATARE

39

jud. Mureş. de bronz cu ac de fier de tip Glasinac (fig. 3/3); Şt. Kovacs, în Dolg. Cluj VI, p. 266, fig. 30/15. 5. Sf. Gheorghe, jud. Covasna. Fragment de fibulă din bronz cu resort-spi·· rală dublu (fig. 3/7). Z. Sz;ekely în SCIV, XI, 2, 1960, p. 376, fig. 5/1. 6. Simeria, jud. Hunedoara. Fibulă de bronz fragmentară (fig. 3/6). M. Roska în Dolg. Cluj, IV, 1913, p. 235, fig. 2/3. Aşadar, în cadrul necropolelor scitice din Transilvania s-au descoperit un număr de 7 fibuJe dintre care 4 (Tîrnăvioara, Sf. Gheorghe, Tg. Mureş şi Cipău) aparţin fibulelor de tip Glasinac cu resort-spirală dublu şi cu placă triunghiulară sau rectangulară scobită în genul unui scut beotic. In cadrul culturii Glasinac fibula de bronz cu scut beotic a fost încadrată de către A. Benac şi B. Covic în grupa IV c şi datată între 625-500 î.e.n.93 Deci, ultimul sfert al veacului al VII-lea şi tot secolul VI î.e.n. V. Milojcic a datat acest tip de fibulă în secolul IX-VIII î.e.n.94 F. Maier95 discută da tarea făcută de V. MilojCic şi bazîndu-se pe descoperirile, nu de la Glasinac ci de la Donja-Dolina, consideră că aceste fibule nu pot depăşi secolul VII î.e.n., dar că ele trebuie datate mai tîrziu decit propunea V. Milojcic. In aşezarea de la Donja-Dolina fibula de bronz cu scut beotic apare în faza II a dar, exemplare mai apropiate tipologie de cele ale noastre descoperite în necropola de la Cipău sau Tg. Mureş, sint caracteristice fazei II b care se datează între 600-500 î.e.n., pe cîtă vreme faza II a se datează cu un secol mai devreme 96 • Fibulele de tip Glasinac cu scut beotic şi resort-spirală dublu au fost descoperite pe teritoriul ţării noastre în necropolele de la Balta Verde şi in cea de la Gogoşu. S-au mai descoperit apoi fibule de tip Glasinac în necropola de la Stoicani şi în aşezările de la Alexandria şi Tariverde, de asemenea şi în cimitirul de la Zimnicea.
4. Tg.
Fibulă

Mureş,

bula cu scut beotic obişnuit discutată de către F. Maier. Datarea fibulelor obişnuite în necropola de la Balta Verde ne face să afirmăm cu toată convingerea că aceasta se datează anterior venirii sciţilor în Transilvania şi că necropola nu mai era folosită în jurul anului 600 i.e.n. In necropola de la Gogoşu au fost descoperite două fibule de bronz cu placă rectangulară scobită în genul scutului beotic. Trebuie să remarcăm că aceste fibule de tip Glasinac sînt rare la Gogoşu (2 din 27) şi că ele au fost descoperite în morminte de înhumaţie considerate ca cele mai vechi99. Pentru necropola de la Gogoşu sint caracteristice fibulele cu placă patrulateră terminată într-un buton, alături de fibule de tip Glasinac cu placă triunghiulară, sau alte tipuri. Asocierea acestor fibule în care este prezentă şi fibula cu scut beotic, care ne preocupă momentan, este caracteristică pentru faza IV c a culturii Glasinac, fază ce se datează între 625 şi 500 î.e.n. 100 Fibulele cu scut beotic de la Gogoşu, chiar am admite cronologia propusă de către D. Berciu şi E. Comşa, se datează în jurul anului 550 î.e.n., ţinînd cont că ele au apărut în mormintele cele mai vechi ale necropolei. Fibulele de bronz cu scut beotic în aşezarea de la Donja-Dolina aparţin fazei II a şi continuă în faza II b. Faza II b a fost datată între 600-500 î.e.n. deci, pe tot parcursul sec. VI101. Luînd in considerare părerile exprimate în legătură cu datarea fibulelor de tip Glasinac cu scut beotic, amintite mai înainte, făcînd parte din grupa III a lui Milojcic, datare discutată de F. Maier şi considerată ca aparţinînd grupei 1 de către D. Berciu, corespunzînd fazei Glasinac IV c şi Donja-Dolina II a şi b, trebuie să conchidem că fibulele cu scut beotic se datează începînd cu ultimul sfert al sec. VII î.e.n. pînă la sfîrşitul sec. VI î.e.n. deci, pe un răstimp de un secol şi un sfert. Să vedem acum în ce măsură cronologia fibulelor cu scut beatic din mormintele scitice transilvănene poate fi precizată mai exact. Pentru precizarea de care vorbeam un indiciu ne este oferit de fibula cu un singur resort şi cu placă triunghiulară masivă care se datează în sec. VII î.e.n_103 descoperită în necropola scitică de la Gimbaş (fig. 3/1).
dacă

La Balta Verde!l7 întîlnim tipul de fibulă cu rectangulară, uşor scobită, sau cum se mai numeşte, cu scut beotic alungit, pe care A. Benac şi B. Covic le datează între anii 750 şi 625 î.e.n. 98 Din această necropolă lipseşte fiplacă

www.cimec.ro

40

C!!RAMICA PROTODACICA

cu placă triA. Benac şi B. Covic Hallstatt-ului B 1 04. Ele se întîlnesc însă pe teritoriul R. F. Iugoslavia şi mai tîrziu în cadrul Hallstatt-ului C. Fibula descoperită în mormîntul de la Gîmbaş a fost datată de către D. Garasanin în Hallstatt C-D şi are analogii apropiate în mormîntul de la Radanje în Macedonia105. Fibula cu placă triunghiulară masivă şi cu un singur resort-spirală nu poate fi mc1 într-un caz datată mai tîrziu de sfîrşitul sec .. VII sau, eventual, începutul sec. VI î.e.n. Pe teritoriul ţării noastre o fibulă de acest fel s-a descoperit la Poiana şi a fost datată de către R. Vulpe106 în sec. VII î.e.n. Fibula de la Gîmbaş pare să fie ceva mai evaluată, de aceea o atribuim sfîrşitului sec. VII sau începutul sec. VI î.e.n. Să discutăm acum fibulele de la Tîrnăvioara şi Sf. Gheorghe; ambele se păstrează fragmentar şi le lipseşte partea cea mai importantă, placa, cu ajutorul căreia se poate face încadrarea tipologică mai exactă. Din fragmentele păstrate se poate constata că cele două fibule în discuţie aveau cîte o spirală-resort la ambele extremităţi şi că erau de dimensiuni relativ mici. Asemenea fibule de bronz se termină într-o placă triunghiulară îndoită la marginea inferioară pentru a primi vîrful acului. Ele fac parte tot din grupa fibu1elor de tip Glasinac şi au o dezvoltare şi o arie de răspîndire aproape identică cu cele aparţinînd grupei I. Fibulele Glasinac cu placă triunghiulară au fost clasificate de cătt·e D. Berciu ca aparţinînd grupei a II-a107_ Tipul de fibulă în discuţie apare frecvent în aşezarea de la Donja-Dolina. Aici este fibula, sau mai bine zis, una dintre fibulele caracteristice pentru faza II b datată între 600-500 î.e.n. Ea apare însă, încă din faza precedentă 10e. Deci, este vorba de aceeaşi fază ca şi în cazul fibulelor cu scut beotic. Că cele două tipuri de fibule au o existenţă paralelă o dovedeşte şi faptul că ele apar asociate într-un mormînt tumular descoperit în apropierea oraşului Trojan din R. P. Bulgaria. Mor mîntui a fost datat de către A. Milcev în sec. VII-VI î.e.n.109 Fibulele cu un singur resort
masivă aparţin unghiulară după

şi

lumea tracică de la sudul Dunării. Să vedem acum în ce măsură asemenea fibule se cunosc în nordul Dunării, în afară de cele două din morminte scitice transilvănene. Pe teritoriul ţării noastre fibule de acest fel au fost descoperite în necropola de la Gogoşu, în morminte aparţinînd aceluiaşi orizont în care au fost descoperite şi fibulele cu scut beotic 110 • Este de notat că în cadrul necropolei de la Gogoşu fibulele de tip Glasinac II sînt destul de numeroase (şase). ln aşezarea de la Alexandria care a dat naş­ tere discuţiilor, pe care le-am amintit deja şi pe care le vom analiza îndeaproape în cadrul capitolului de faţă, s-au descoperit fibule de tip Glasinac cu placă triunghiulară ce intră în preocuparea noastră momentană1 11 . C. Preda, conducătorul săpăturilor de la Alexandria, atunci cînd publică fibulele, citează ca analogii pe cele găsite la nordul Dunării şi cîteva descoperiri din Bulgaria. ln ce priveşte datarea acestui tip de fibulă C. Preda arată - pe bună dreptate - că ele aparţin sec. VI î.e.n. Coborîrea în sec. V î.e.n. pare să fie o supoziţie personală a autorului pentru că tipul de fibulă Glasinac se datează, după cum am arătat, atît în teri tarii ilirice ctt şi în cele tracice din sudul Dunării, mai degrabă în prima jumătate a sec. VI, chiar sfîrşitul sec. VII î.e.n. şi nu cunoaştem o altă datare aşa de tîrzie. C. Preda a formulat, se pare, ipoteza de mai sus, sprijinindu-se pe anumite analogii ale ceramicii de la Alexandria lucrată cu roata pe baza cărora în prima campanie de săpături datase aşezarea în secolul V î.e.n.112. ln ce priveşte aşezarea geto'-dacică de la Alexandria sîntem de părere C'=i ea se datează în secolul VI î.e.n. probabil, a doua jumă­ tate a lui, şi nici într-un caz în sec. V, spriji~ nindu-ne pe datările făcute pînă acum pentru fibulele Glasinac de tipul celor prezente in
această aşezare.

O

fibulă

de

acelaşi

tip s-a descoperit in

aşe­

tipul de fibulă Glasinac cu placă triîn lumea iliră se dezvoltă paralel cu tipul prevăzut cu scut beotic şi se datează în sec. VII-VI î.e.n. Acelaşi lucru se constată în
unghiulară

Aşadar,

www.cimec.ro

zarea de la Tariverde împreună cu ceramică attică din sec. VI î.e.n.113 Ea este prezentă apoi la Popeşti114, Zimmcea 115 şi în sudul Moldovei la Stoicani116. La nord de Dunăre au mai fost descoperite şi alte exemplare 117, printre care unul găsit în săpăturile lui A. I. Meliukova din necropola de incineraţie de la Şoldăneşti, necropolă ce a fost datată in sec, VII-VI î.e.n. 118

FORME, ANALOGII, ORNAMENTE

ŞI

DATARE

41

Revenind acum la problema atribuirii cronologice a celor două fibule de tip Glasinac cu placă triunghiulară din mormintele scitice transilvănene putem conchide, pe baza celor ară­ tate, că ele se datează pe parcursul sec. VI i.e.n. fără să putem face precizări mai exacte. Luînd în considerare faptul că fibulele cu scut beotic au o dezvoltare paralelă cu cele prevă­ zute cu placă triunghiulară putem presupune că este vorba de prima jumătate a secolului VI i.e.n. Ne-a mai rămas de discutat fibula descoperită în mormîntul I de la Simeria (fig. 3/6) care se încadrează în grupa a III-a lui D. Berciu. Autorul amintit numeşte acest tip: fibulă de tip Donja-Dolina şi o găsim răspîndită cu diferitele sale variant~ în Balcani119. Fibule de acest tip se cunosc şi în necropola de la Szentes-Vekerzug, un exemplar descoperit în mormîntul 61 şi altul, fragmentar, provenit din descoperire izolată făcută pe teritoriul necropolei 120 . Asemenea fibule au fost descoperite în număr destul de mare pe teritoriul ţării noastre, de exemplu: în necropola de la Gogoşu, unde sînt cele mai numeroase dintre fibulele descoperite aici (opt exemplare întregi) şi în alte părţi121. Fibulele din grupa a III-a aparţin fazei Glasinac IV c şi sînt caracteristice pentru faza II b a aşezării de la Donja Dolina ceea ce în cronologie absolută înseamnă secolul VI î.e.n. Pe baza cronologiei stabilite de A. Benac şi B. Covic pentru cultura Glasinac se poate afirma că fibulele de tip III aparţin ultimei jumătăţi a sec. VI î.e.n.122 Aceeaşi datare se poate admite şi pentru exemplarele găsite în necropola de la Szentes-Vekerzug, sau pentru cele din necropola de la Gogoşu. După această largă digresiune necesară pentru fixarea cronologiei fibulelor descoperite în necropolele scitice din Transilvania să revenim la datarea tipurilor de vase bitronconice şi anume a tipului II, cu cele două variante, varianta Tg. Mureş şi varianta comună şi în sfîrşit tipul III, sau tipul Ciumbrud. Am dat denumirea de variantă Tg. Mureş şi tip Ciumbrud pentru că acestea sînt necropolele cele mai bine cercetate şi cu descoperiri mai numeroase. Varianta Tg. Mureş a vasului bitronconic din punct de vedere tipologie este cea mai veche. Pe baza faptului că în necropola de la Tg. Mureş şi Cipău s-au găsit fibule de bronz cu scut

www.cimec.ro

mai cu seamă că în necropola de la se mai întîlneşte încă fibula cu un singur resort şi cu placă masivă triunghiulară, putem presupune că varianta Tg. Mureş a vasu~ lui bitronconic, prezentă în toate necropolele de mai sus, se datează în prima jumătate a secolului VI î.e.n., poate începînd chiar cu anul 600, pe parcursul primului sfert de veac. Ultimului sfert din prima jumătate a secolului VI î.e.n. pare să-i fie caracteristică varianta comună a tipului Il. Tipul III, Ciumbrud, al vasului bitronconic este fără îndoială ulterior tipului II din care derivă. In cadrul tipului III n-am reuşit să stabilim variante bine conturate. Necropola de la Ciumbrud căreia îi este caracteristic tipul III se datează în a doua jumătate a sec. VI î.e.n. şi poate la începutul sec. următor.123 Datarea tipului III în a doua jumătate a sec. VI şi începutul sec. V î.e.n. ne este indicată şi de exemplarul descoperit în aşezarea autohtonă de la Tariverde, găsit împreună cu ceramică attică cu figuri negre şi a unei fibule de tip Glasinac cu placă triunghiulară1 2 ", precum şi de datarea necropolelor de la Bîrseşti 125 şi Ferigele.126 Aşadar, tipul III, Ciumbrud, al vasului bitronconic se datează în a doua jumătate a sec. VI î.e.n. şi, poate, la începutul celui următor. Pe baza tipologiei vasului bitronconic coroborată cu datarea fibulelor se pot trage concluzii interesante cu privire la datarea şi precizarea mai fină a necropolelor scitice transilvă­ nene adică în datarea unora dintre ele şi nu a ' tuturora în bloc. De asemenea datarea tipurilor vasului bitronconic ne dă posibilitatea stabilirii cronologiei a acelor necropole, sau morminte izolate, în care lipsesc piesele de metal, îndeobşte mai uşor de datat. · In concluzie, aplicînd criteriul amintit, putem împărţi necropolele şi mormintele izolate scitice, descoperite pînă acum, în două mari grupe şi anume: Grupa I în care intră necropolele de la: Tg. Mureş, Cipău, Gîmbaş, Tîrnăvioa'ra, Sf. Gheorghe, Blaj etc., care se datează în prima jumă­ tate a secolului VI î.e.n. Grupa Il în care intră necropolele de la: Ciumbrud, Simeria şi Teiuş ce se datează în a doua jumătate a sec. VI şi, poate, începutul sec, V î.e.n. beotic
Gîmbaş

şi

42

CERAMICA PROTODACICA

In sprijinul încadrării de mai sus, pe lîngă criteriul dedus din evoluţia vasului bitronconic şi din datarea fibulelor, mai trebuie să adăugăm că în necropolele de la Teiuş şi Ciumbrud au fost descoperite şi alte piese ce sprijină datarea lor mai tîrzie, faţă de necropolele încadrate în prima grupă. Astfel, de exemplu în necropola de la Teiuş a fost descoperită o aplică cruciformă (gorytos), ornamentată în stil animalier scitic care are analogii apropiate în Ucraina, la Volkovţy şi se datează în sec. V-IV î.e.n.1 27 . De asemenea, în necropola de la Ciumbrud a fost descoperit un akinakes cu un singur tăiş şi cu gardă cordiformă care face parte din seria tîrzie a pumnalelor scitice. Datarea necropolei de la Ciumbrud ne ajută să precizăm şi pe cea a celei de la Teiuş în sensul că aceasta nu poate continua prea mult în prima parte a sec. V î.e.n. Un alt indiciu îl constituie faptul că la Teiuş s-au descoperit vîrfuri de săgeţi de tip vechi care ţin pînă la sfîrşitul sec. VJ127a. Mai putem spune că pe baza variantelor stabilite pentru tipul II al vaselor bitronconice, în cazul unor necropole cum este cea de la Cipău, sau Tg. Mureş, putem presupune că ele au existat aproximativ o jumătate de veac. Grupa a doua a necropolelor scitice din Transilvania este contemporană cu necropolele de pe Tisa şi cu cele de la Bîrseşti, Ferigele şi Gogoşu. Deocamdată, nu cunoaştem pe teritoriul patriei noastre, în afara Transilvaniei, necropole contemporane cu cele din grupa I care să se dateze în prima jumătate a sec. VI î.e.n. Necropola de la Balta Verde, după cum am arătat, se încheie înainte de începutul sec. VI î.e.n. Anterioare sînt de asemenea şi necropolele de la Stoicani şi Zimnicea128. Existenţa celor două grupe de necropole scitice transilvănene presupune existenţa a două valuri succesive, dar nu poate fi cu totul exclusă ipoteza unui singur val migrator, iar evoluţia stabilită în cadrul antichităţilor scitice din Transilvania să se fi făcut pe loc, în legătură şi sub influenţa directă a autohtonilor. Este adevărat că cea de a doua ipoteză are foarte puţine şanse de a fi acceptată, totuşi am socotit necesar să o formulăm. In sprijinul celei de a doua ipoteze s-ar putea invoca şi lipsa aproape totală a incineraţiei din necropolele scitice tîrzii.

www.cimec.ro

Prima migraţie scitică în Transilvania n-a putut avea loc mai tîrziu de începutul sec. VI î.e.n., după cum o dovedeşte şi fibula cu un singur resort-spirală şi cu placă triunghiulară descoperită în necropola de la Gîmbaş, care nici într-un caz nu poate fi datată mai tîrziu, pe lîngă alte elemente. In sprijinul grupării făcute, vine să se adauge şi analiza akinakes-urilor descoperite .în mormintele scitice din Transilvania. Akinakes-ul, acest pumnal scurt, la sciţi, după cum relatează Herodot (IV, 62), se bucura de un cult special reprezentînd simbolul zeului războiului. El este prezent pe toate reprezentările de sciţi care ni s-au păstrat129. Akinakesurile cu bară transversală şi gardă terminată în doi lobi cordiformi apar în seria veche (Melgunov-Kelermes--Sumejko) datînd din sec. VI î.e.n.130. In cadrul acestui tip se pot distinge două variante şi anume: akenakes-uri cu două tăişuri paralele care se apropie doar spre vîrf cum sînt cele mai multe dintre pumnalele descoperite în Transilvania (Cipău, Şaroş, Cristeşti, Făgăraş etc.), constituind caracteristica pumnalelor aparţinînd perioadei vechi şi datate de către P. D. Liberov în sec. VII-VI î.e.n. Şi o a doua variantă care are un singur tăiş, cum este exemplarul descoperit în necropola de la Ciumbrud, care se datează mai tîrziu, în sec. V î.e.n.131. Să trecem acum în revistă fugitiv părerile exprimate în legătură cu datarea antichităţilor scitice din Transilvania. V. Pârvan, deşi a analizat minuţios materialele scitice descoperite în Transilvania, n-a fă­ cut totuşi precizări restrînse de ordin cronologic în legătură cu diferite descoperiri. El vorbeşte doar de perioada aşa-zis scitică pe care o plasează în linii mari între sec. VII-IV î.e.n.132. G. Childe acceptă părerile lui Pârvan dar se îndoieşte în privinţa datei cînd au venit sciţii în Transilvania. El presupune că venirea sciţilor a avut loc în sec. VI î.e.n.133, la care noi adău­ găm, chiar la începutul acestui secol. I. Nestor datează antichităţile scitice din Transilvania cel mai devreme la sfîrşitul sec. VI î.e.n. iar pe unele dintre ele, printre care şi pe cele de la Simeria, le plasează în sec. V-IV î.e.n.13 4 . Luîndu-se după această datare cei mai mulţi dintre cercetătorii ulteriori ai problemei, au datat antichităţile scitice din

FORME, ANALOGII, ORNAMENTE

ŞI

DATARE

43

Fig. 4. 1.

Căni

hallstattiene.

Popeşti.

-

2. Zimnicea.

Transilvania în a doua jumătate a sec. VI şi începutul sec. V î.e.n.135. Datarea este bună doar în parte, în sensul că numai grupa a II-a se datează în a doua jumătate a sec. VI şi la începutul sec. V î.e.n. Am arătat însă că în Transilvania există o grupă scitică mai veche care se datează în prima jumătate a sec. VI. In ce priveşte sec. IV î.e.n. credem că nu mai poate fi vorba de sciţi, pentru că aceştia au fost deja cu totul asimilaţi şi au dispărut în masa autohtonilor geto-daci. Descoperirile aparţinînd sec. IV î.e.n., după cum vom arăta, nu mai prezintă nimic din caracteristicile care ne-ar putea îndreptăţi să le atribuim sciţilor. In privinţa datării descoperirilor scitice din Transilvania şi a modului cum acestea au ajuns aici, M. Parducz presupune existenţa unui val migrator venit în jurul anului 600 î.e.n.136. Acesta s-a oprit aici. După părerea lui M. Pârducz a existat apoi un al doilea val, datat în a doua jumătate a sec. VI î.e.n. care a trecut peste Transilvania, spre Cîmpia Maghiară unde s-a stabilit. Am arătat însă, că această părere nu este verosimilă şi că drumul de venire al grupului din Cîmpia Maghiară trebuie să fie prin pasul Veretzke din Carpaţi, teză susţinută pentru prima oară de acad. C. Daicoviciu. In celelalte privinţe, datările lui M. Parducz se dovedesc a fi bune. Sciţii din Transilvania au putut ajunge aici venind prin pasurile Carpaţilor - cum arătase V. Pârvan -peste teritoriile Moldovei. In sprijinul acestei ipoteze vin descoperirile scitice de obiecte izolate din Moldova 137, deşi aici există

de pămînt geto-dacice, ca cea de la menite, foarte probabil, să împiedice această pătrundere. Este foarte probabil însă, că cetăţile de pămînt au fost construite după pătrunderea grupului ce a ajuns în Transilvania şi chiar din această cauză. mari
Stînceşti,

cetăţi

2.

Ceşti

cu o

toartă supraînălţată

www.cimec.ro

cu vasele bitronconice, ceştile cu sînt prezente aproape în toate mormintele, atît în cele de înhumaţie ale sciţilor, cît şi în cele de incineraţie ale autohtonilor, din sec. VI-V î.e.n. descoperite în Transilvania. Ele sînt prezente sub diferite variante şi în numeroase exemplare în necropolele extracarpatice, la Bîrseşti şi Ferigele sau în aşezări ca de exemplu cetatea I de la Stînceşti. Ceştile cu toarta supraînălţată, aşa cum a arătat praf. I. N estor, sînt de origine locală şi nu scitică. Ele se întîlnesc încă din epoca bronzului şi constituie în Hallstatt o formă comună răspîndită din Franţa pînă pe teritoriile de sud ale Uniunii Sovietice şi pînă în Macedonia13B. Pe teritoriul Transilvaniei şi în general pe întreg teritoriul ţării noastre, ceştile cu toartă supraînălţată sînt întîlnite atît în aşezările cît şi în necropolele de la sfîrşitul epocii bronzului şi din prima epocă a fierului, începînd chiar cu cultura Noua. Ele sînt prezente în aşezarea de la Sîntana, jud. Arad, în cele de la Reci, Mediaş, Leohinţa, Teleac, Şeica Mică, Tilişca etc., precum şi în necropolele de la Teiuş, Cluj etc.
toartă supraînălţată

Împreună

44

CERAMICA PROTODACICA

in afară de orice din mormintele perioadei scitice sint de origine locală continuînd aceeaşi formă, mai mult sau mai puţin evaluată, întîlnită in aşezările primelor perioade ale Hallstatt-ului vechi sau ale perioadei mijlocii. Vasele mici, sau mijlocii, cu o toartă supraînălţată se pot grupa în două tipuri. Criteriul de grupare l-am dedus din diferenţa existentă la profilele vaselor in discuţie. Ceştile tipului I au obişnuit profil oblic, cu gura foarte largă, pe cită vreme ceştile grupate în tipul II, se caracterizează printr-un profil mai rotunjit. La tipul II se poate întrezări chiar un fel de profilare a buzei, elemente comune cu ale cănilor cu o toartă suprainălţată de care se deosebesc doar ca dimensiuni. Un alt criteriu care ne-a determinat să facem gruparea de care aminteam este şi acela că vasele derivă din prototipuri deosebite ale perioadei timpurii sau mijlocii hallstattiene. Este,
îndoială, că ceştile

după părerea noastră,

sale, şi nici măcar anumite dimensiuni, ceea ce va fi posibil doar atunci cind se va introduce roata olarului, cînd produsele vor primi in cadrul tipurilor o relativă stabilitate.

Varianta 1
Caracteristic pentru ceştile grupate în această variantă este toarta puternic suprainălţată peste gura vasului. Ea porneşte organic din buza vasului şi se uneşte apoi cu peretele in treimea inferioară a lui. Se cunosc însă şi exemplare la care toarta este doar foarte uşor suprainăl­ ţată, sau chiar unele la care toarta se situează la nivelul gurii (de ex. pl. VIII, 1, 3). Profilul ceştilor cu toarta supraînălţată din varianta 1 este oblic, ceea ce determină o mare deschidere a gurii vasului. Muchia buzei este rotunjită, sau tăiată drept, însă niciodată îngroşată. Profilul oblic, cu gura largă, constituie caracteristica esenţială a acestei variante. La unele exemplare aparţinînd variantei acum in discuţie se întîlneşte prezenţa unor butoni, sau a unor muchii pe toartă care ne-ar putea da anumite indicii cronologice. Un alt indiciu care s-ar înscrie în acelaşi cerc al determinărilor cronologice ar fi apoi gradul de supraînălţare a torţii şi punctul de unire a ei cu peretele recipientului. Butonul sau muchia reliefată se intilnesc destul de rar pe ceştile protodacice transilvă­ nene şi aparţin unor exemplare descoperite în necropolele de la Cipău şi Tg. Mureş (vezi pl. VIII, 19; CXXIV, 2). Judecind după faptul că torţile cu buton sînt caracteristice :pentru cultura Noua de la sfîrşitul epocii bronzului, putem presupune că in cadrul ceştilor cu toarta supraînălţată, acestea sînt cele mai vechi. Descoperirea unei asemenea ceşti, cu un buton bine reliefat, într-un mormînt scitic (mormîntul IX de la Tg. Mureş) ne obligă să datăm in aceeaşi perioadă şi ceaşca de la Cipău de acelaşi tip, pe care de altfel am fi fost înclinaţi să o punem în legătură cu alte descoperiri mai vechi făcute aici; mai cu seamă că pe exemplarul de care vorbim se mai găsesc încă mici caneluri. In sprijinul ipotezei că ceştile cu buton şi creste in relief pe toartă sînt cele mai vechi, vin şi celelalte elemente pe baza cărora, aşa cum am arătat, necropolele de la Cipău şi Tg. Mureş se încadrează în grupa I, cea mai veche.

Tipul 1
Tipul 1 al ceştii cu toarta suprainălţată cu profil oblic este cel mai bine reprezentat. Exemplare de acest tip sînt descoperite atit pe teritoriul Transilvaniei cit şi in afara acestuia. Ceştile protodacice, de tip I, se cunosc in număr mare din necropolele autohtone, sau din aşezări. Ele sint prezente, ba chiar sint nelipsite, in mormintele scitice transilvănene. Numeroase sint şi fragmentele aparţinătoare tipului I de ceaşcă cu toarta suprainălţată in cetatea I de la Stinceşti. In cadrul tipului I, ceştile cu o toartă supraînălţată le-am grupat in două variante, destul de bine conturate în funcţie de profilul lor. N-am considerat ca variantă aparte ceştile care au anumite elemente decorative speciale ca buton, faţete etc., considerînd că elementul hotărîtor pentru grupare trebuie să rămînă forma propriu-zisă şi nu elementele decorative. Dacă am fi luat în considerare toate detaliile ar fi trebuit să constituim nenumărate variante pentru că aproape fiecare exemplar, analizat îndeaproape, reprezintă o variantă aparte fapt de care ne-am izbit la majoritatea formelor ceramice lucrate cu mina. Este de la sine înţeles că olarul modelind fără prea multe instrumente, doar cu mîna, nu va respecta nici cînd o anumită formă, in toate detaliile

www.cimec.ro

I'ORME, ANALOGII, ORNAMENtE ŞI DATARE

45

Fig. 5. 1, 4, 1, 10.
Birseştl.

Ceşti

de tip I-II

şi căni.
Gogoşu.

-

2. 5. Ferigele. -

3, 6, 8, 9.

De la Ciumbrud, probabil, din necropola scitică de aici, provenind dintr-o descoperire întîmplătoare, cunoaştem un exemplar la care toarta nu are un buton, sau o muchie, ci se termină într-un vîrf ascuţit. O analogie pentru acest exemplar care însă cronologic este evident

mai veche, cunoaştem din necropola hallstattiade la Zimnicea (MNA, Inv. Nr. I, 320, fig. 4, 2). Ceşti de acelaşi tip s-au descoperit şi în necropola de la Gogoşu contemporană, după cum am arătat, cu cea de la Ciumbrud (fig. 5,

www.cimec.ro

8)139.

46

CERAMICA PROTODACICÂ

Din cele arătate rezultă că butonul, sau muchia, de pe toarta ceştilor aparţinînd variantei 1 nu poate servi la o diferenţiere cronologică, pentru că se întîlnesc şi în cadrul necropolelor din grupa I şi în cadrul celor din grupa II. Ar mai fi de adăugat că butonii, unii chiar foarte pronunţaţi, de pe ceştile variantei a 2-a se întîlnesc în necropolele de la Bîrseşti şi Ferigele contemporane cu grupa a Il-a a necropolelor scitice transilvănene. Se pare că gradul de supraînălţare al torţii ar putea constitui un criteriu de evoluţie, în sensul că la exemplarele mai vechi toarta este mai mult supraînălţată decît la ceştile mai recente. Acest fapt se înscrie pe linia generală de evoluţie a vasului, care va duce pînă la urmă la bin€cunoscuta ceaşcă dacică din faza clasică. Este adevărat însă, că şi în sec. IV-III î.e.n. mai întîlnim încă ceşti cu toarta mult supraînălţată, cum este cazul celei din necropola de la Cepari (vezi pl. XXI, 4), sau chiar şi mai tîrziu în necropola de la Ghenci (vezi pl. XXXVII, 1-2). La acestea se mai poate adăuga faptul că în necropola de la Tg. Mureş se întîlnesc exemplare de ceşti la care toarta nu mai este supraînălţată (vezi pl. VIII, 3). Toate cele arătate ne obligă să păstrăm o deosebită rezervă cu privire la criteriul de diferenţiere de care vorbeam, cu toate că el se înscrie pe linia generală de evoluţie a ceştii cu toarta supraînălţată. Un alt criteriu tipologie, tot aşa de ipotetic, şi legat oarecum de cel precedent este coborîrea punctului de unire a torţii pe peretele vasului. Din cele arătate rezultă că nu avem un criteriu tipologie, cît de cît sigur, care să poată fi acceptat fără prea multe rezerve în legătură cu precizarea datării ceştilor cu toarta supraînălţată.

Relativ la ornamentarea variantei de vas pe care o discutăm, trebuie să spunem că în afară de exemplarele care au elementele decorative discutate, la care se mai pot adăuga uşoare caneluri, la extrem de puţine ceşti (vezi de ex. pl. VIII, 19), în general ceştile grupate în va~ rianta 1 nu au nici un fel de motiv decorativ, în afara lustrului, uneori de aspect metalic, caracteristic majorităţii exemplarelor. Acesta se înscrie în caracteristica generală a ceramicii fine protodacice la care aparţin. Mai este demn de notat faptul că unele exemplare, bine lustruite, au fundul scobit în genul unui omphalos (vezi pl. VIII, 13), amănunt întîlnit la vasele din Hallstatt-ul timpuriu, sau mijlociu şi chiar în epoca bronzului. Ar mai fi de discutat originea şi răspîndirea ceştilor aparţinînd variantei 1; însă, întrucît acestea sînt comune cu cele ale variantei urmă­ toare, pentru a nu ne repeta, le vom discuta în legătură cu varianta 2.

Varianta 2
In această variantă am grupat ceştile cu care au drept caracteristică esenţială profilul, relativ, rotunjit, cu buza uşor curbată spre interior. Toarta este de obicei mult supraînălţată şi nu coboară prea mult în jos pe peretele vasului. Adică, punctul de inserţie inferior se plasează obişnuit la mijlocul vasului, sau cu puţin mai jos. Muchia buzei este uşor rotunjită, ori uneori este tăiată drept (pl. VIII, 9). Din punct de vedere al tehnicii de lucrare, al culorii, sau al dimensiunilor, ceştile ,variantei 2 corespund întru totul celora din varianta pre~ cedentă. Ca ornamente se întîlnesc şi la această variantă butonii, de diferite forme şi dimensiuni, plasaţi pe punctul superior al torţii, prezenţi, de exemplu, la ceştile descoperite în necropola de la Bîrseşti, sau în cea de la Ferigele (fig. 5/2)140. Trebuie să remarcăm un fapt şi anume că varianta 2 a ceştii cu toarta supraînălţată este destul de puţin frecventă în necropolele scitice transilvănene unde predominantă este varianta 1. In schimb, varianta 2 este majoritară în necropolele de la Bîrseşti şi Ferigele (fig. 5/1,5). Ceştile cu o toartă supraînălţată aparţinînd ambelor variante nu sînt proprii numai necropolelor. Ele se întîlnesc frecvent şi în cadrul
toartă supraînălţată

In ce priveşte dimensiunile ceştilor din varianta 1, ele sînt foarte variate, de la exemplare care măsoară între 18 cm diametrul gurii şi 11 cm înălţime, pînă la exemplare mici ce mă­ soară abia 5 cm înălţime şi 8 cm diametru! gurii. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare, marea majoritate a ceştilor cu toarta supraînălţată aparţin categoriei b, cu slip lustruit. Există însă şi exemplare care au fost lucrate din pastă cu impurităţi, nu au lustru şi uneori sînt chiar grosolan făcute.

www.cimec.ro

FORME,

ANALOGii, ORNAMENTE ŞI DATARE

47

tipului I cu o are originile în mediul hallstattian local şi va evolua pe parcursul fazelor urmă­ toare finalizîndu-se în binecunoscuta şi specifica ceaşcă dacică din faza clasică.
toartă îşi

Ceaşca protodacică aparţinînd

Tipul II
Pe lîngă toarta supraînălţată pe care o au şi tipului I, ceştile încadrate în tipul II se caracterizează prin existenţa unui gît, în general, scurt. Gura vasului şi la tipul II este foarte larg deschisă. Muchia buzei este, la cea mai mare parte a exemplarelor, rotunjită şi uneori uşor profilată. Spre deosebire de ceştile de tip 1 cele ale tipului II au un profil rotunjit şi bombat, realizîndu-se în acest fel un corp al vasului. Bombarea constituie în acelaşi timp şi diametru! maxim al vasului. Pe această linie, la unele exemplare, există mici proeminenţe conice (vezi pl. VIII, 6). Mai trebuie amintit apoi că unele ceşti sînt prevăzute cu caneluri aşe­ zate vertical, sau oblic, pe întreaga suprafaţă a vasului, ca de exemplu, în cazul unei ulcele de la Cipău (vezi pl. VIII, 10). Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare ceştile tipului II aparţin categoriei b cu slip lustruit, de culoare cenuşiu-neagră, sau
ceştile
brună.

Fig. 6. -

Ceaşcă hallstattiană

de la

Şeica Mică.

aşezărilor. În cetatea I de la Stînceşti apar ambele variantQ de ceşti cu toarta supraînălţată, în număr destul de mare. Mai amintim apoi că un exemplar aparţinînd variantei 1 a fost descoperit în aşezarea geto-dacică de la Alexandria141. Originea ceştilor cu o toartă supraînălţată am căutat-o în mediul hallstattian local deşi, repetăm ceea ce am spus la început, ea este o formă comună cu o largă răspîndire. Forma, atît a variantei 1 cît şi a variantei 2 se întîlneşte pe tot parcursul Hallstatt-ului şi ne vom măr­ gini la a cita doar cîteva exemple care ne sînt mai la îndemînă, descoperite pe teritoriul ţării noastre, fără a da numeroase analogii din teritoriul larg de răspîndire a formei în discuţie. Pentru varianta 1 ne vom referi din nou la ceaşca hallstattiană de la Popeşti (fig. 4/2), iar pentru varianta 2 o bună analogie ne este oferită de o ceaşcă descoperită în aşezarea hallstattiană fortificată de la Şeica Mică (fig. 6)14 2. In ce priveşte cronologia ceştilor protodacice cu toarta supraînălţată aparţinînd variantelor 1 şi 2 a tipului I putem afirma doar că ele sînt contemporane şi se dezvoltă paralel, fără să putem face precizări mai exacte. încercările de stabilire a unei tipologii mai restrînse, cu implicaţii cronologice, pe care le-am făcut s-au dovedit sterile. In concluzie, cu privire la ceaşca cu toarta supraînălţată de tipul I, putem spune că ea constituie o formă frecventă şi obişnuită, întîlnită atît în aşezările cît şi în necropolele getodacice din sec. VI-V î.e.n. Mai trebuie să adăugăm că ea se găseşte frecvent şi în necropolele scitice din Transilvania.

www.cimec.ro

Dimensiunile ceştilor, despre care discutăm, nu sînt prea mari, măsurînd 7-8 cm înălţime şi 10-12 cm diametru! gurii, spre deosebire de vasele pe care le-am numit căni ale căror dimensiuni sînt mai mari. Ceştile cu toarta supraînălţată de tip II derivă, după părerea noastră, din forme asemănă­ toare întîlnite în aşezările mijlocii hallstattiene. Asemenea vase cu caracteristica toartă supraînălţată, cu gît scurt şi corp globular, au fost descoperite, de exemplu, în aşezarea de la Teleac142 (fig. 7), sau în aşezarea hallstattiană de la Popeşti (fig. 4/1). Ca şi în cazul tipului I, tipul II al ceştii protodacice cu o toartă îl întîlnim în necropolele de la Bîrseşti 143, Ferigele144 şi GogoşuH5 (fig. 5/3, 6, 10). In cadrul tipului II al ceştii protodacice n-am reuşit să stabilim variante bine conturate care să ne permită diferenţieri tipologice, sau eventual cronologice. Datarea tipului II al ceştii protodacice din lipsă de indicii mai precise ră­ mîne cea largă, adică sec. VI-V î.e.n.

48

CERAMICA

PROTODACICĂ

Fig. 7. -

Ceaşcă şi cană

.tiană

hallstatde la Teleac.

In concluzie cu privire la tipul II al ceştii cu putem spune că şi acesta, ca şi tipul I, derivă din ceştile hallstattiene locale, că este întîlnit frecvent în lumea getodacă, atît în necropole cît şi în aşezări. Tipul II s-a descoperit şi în necropolele scitice din Transilvania, alături de tipul I, cu cele două variante ale sale. Din punct de vedere cronologic tipul II al ceştii protodacice se datează în sec. VI-V î.e.n., fără să putem face delimitări mai restrînse.
toartă supraînălţată

lustruit. Culorile sînt variate, cu tonalităţi multiple. Dintre culorile mai frecvente notăm pe cea neagră-cenuşie şi pe cea roşiatică. Repertoriul ornamentelor este sărăcăcios şi se reduce la butoni conici în relief, sau la caneluri aşezate în diferite moduri pe corpul vasului. Se mai întîlnesc apoi ornamente realizate prin incizii. Cănile cu o toartă sînt foarte apropiate tipologie de ceştile grupate în tipul II de care diferă doar prin dimensiuni. Ele au aceleaşi origini şi se datează la fel, aşa că asupra acestora nu vom mai insista, mulţumindu-ne doar să trimitem la cele spuse în cadrul tipului II al ceştilor protodacice. In ce priveşte toarta cănilor protodacice ea este plasată în mod foarte diferit. Se cunosc exemplare cu toarta foarte mult supraînălţată şi terminată la mijlocul vasului, sau exemplare la care supraînălţarea este foarte uşoară, ori chiar pornind de la nivelul gurii vasului. Din punct de vedere tipologie cănile protodacice cu o toartă nu se pretează la o împăr­ ţire pe tipuri distincte, ci se pot deosebi doar d0uă variante.

Varianta 1
am grupat cănile cu o caracterizate prin deschiderea mare a gurii vasului. Ele sînt scunde, au un gît scurt şi corpul bombat în genul unei semisfere teşite. Toarta cănilor aparţinînd acestei variante este mult supraînălţată, unele sînt prevăzute cu cîte o şenţuire destul de pronunţată (pl. IX, 4). Ca ornamente la varianta 1 a· cănii protodacice cu o toartă întîlnim caneluri paralele dispuse oblic pe peretele vasului. Căni din varianta 1 cunoaştem din necropole autohtone descoperite în Transilvania, sau din spaţiul extracarpatic de exemplu cele de la Cluj (pl. IX, 4), sau Ferigele (fig. 8/1)146. Menţionăm faptul că pînă acum nu cunoaştem exemplare apar:.. ţinînd acestei variante care să fi fost descoperite în necropolele scitice. In
toartă

această variantă

3. Cana cu
O
altă formă
protodacică

toartă

de vas întîlnită în ceramica este cea de cană prevăzută cu o toartă. Numărul exemplarelor pe care le cunoaştem din această formă nu este prea mare, dar el este totuşi suficient pentru a ne dovedi că vasul este prezent atît în necropolele cît şi în aşezările daco-getice din sec. VI-V î.e.n. Trebuie să notăm faptul că în mormintele scitice din Transilvania cana cu o toartă constituie o raritate, fiind totuşi descoperită în necropolele ambelor grupe. Cănile cu o toartă se situează în categoria vaselor mijlocii şi mici, iar din punct de vedere tehnic aparţin ceramicii protodacice fine, îngrijit lucrate şi acoperite obişnuit cu slip

Varianta 2
care le-am grupat în cea de a doua se caracterizează prin gura mai strînsă şi un gît mai înalt. Corpul este globular, sau uneori bitronconic (pl. IX şi fig. 8/2). Toarta cănilor cuprinse în această variantă nu mai este
variantă

Cănile

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII, ORNAMENTE

ŞI

DATARE

49

Fig. 8. -

Căni

varianta 1-2.
2.
Birseşti.

1. Ferigele. -

de puternic supraînălţată, ca la varianta Unele torţi sînt prevăzute pe suprafaţă cu cîte două şenţuiri (pl. IX, 3). Ca ornamente întîlnim cîte trei proeminenţe conice situate pe linia de demarcaţie dintre gîtul şi corpul vasului, sau · ornamente realizate prin incizare care împodobesc suprafaţa corpului, ca în cazul unei căni descoperite în cetatea I de la
precedentă.
Stînceşti.

aşa

Căni

lucrate cu roata, din necropole scitice transilvănene

In ce priveşte răspîndirea, trebuie să spunem că varianta 2 se întîlneşte în necropolele şi aşe­ zările daco-getice, dar şi în cimitirele scitice din Transilvania, ca de exemplu în cele de la Cipău, Teiuş sau Simeria147. In lipsa unei tipologii mai restrînse şi a unor indicii cronologice concludente nu putem spune decît că ambele variante ale cănii protodacice cu o toartă se datează în sec. VI-V î.e.n. şi că ele coexistă continuînd, destul de puţin schimbat, cănile de aceeaşi formă din perioadele hallstattiene mai vechi, referindu-ne din nou la aşezarea de la Teleac (fig. 7/2). Deşi nu intră în cadrul ceramicii protodacice va trebui să discutăm cănile lucrate cu roata descoperite în Transilvania. Vom menţiona doar· că tipul de cană cenuşie lucrată cu roata se întîlneşte în aşezarea de la Tariverde, Alexandria sau din alte părţi, dar cu siguranţă că ele nu reprezintă un produs daco-getic şi nu intră în preocuparea noastră. Pe cele din Transilvania le discutăm pentru că ele vor intra în dezbaterea problemei începutului epocii LatEme pe care o vom face la sfirşitul capitolului următor.

In cadrul necropolelor scitice din Transilvania se cunosc pînă acum două căni cenuşii din pastă fină, dintre care prima a fost descoperită de Şt. Kovacs in mormîntul nr. 8 de la Tg. Mureş (pl. IX, 3), iar cea de a doua a fost descoperită întîmplător, în cadrul necropolei scitice de la Blaj, cu ocazia instalării liniei ferate (pl. VIII,
21).

www.cimec.ro

Publicînd cana de la Tg. Mureş Şt. Kovacs148 remarcă fineţea ei în contrast cu celelalte vase descoperite în cadrul aceleiaşi necropole, dar n-a observat că este vorba de o cană lucrată la roată. După îndepărtarea depunerilor minerale s-a putut stabili cu toată siguranţa că vasul a fost lucrat la roată. Dacă pentru cana de la Tg. Mureş este în afară de orice îndoială că ea a fost lucrată la roată, nu putem spune acelaşi lucru despre cana de la Blaj, la care nu se văd urmele lucrării la roată. Ceea ce ne face să presupunem totuşi că ea a fost lucrată la roată este fineţea execuţiei, calitatea şi culoarea cenuşiu-deschisă a pastei. Pentru cele două căni nu cunoaştem analogii apropiate în necropolele contemporane de pe teritoriul ţării noastre, deşi în cadrul acestora există ceramică cenuşie lucrată la roată. După părerea noastră, cănile lucrate la roată nu sînt făcute în Transilvania ci constituie importuri aduse de undeva din cetăţile greceşti de pe malul Mării Negre, poate de la Olbia de

liO

CERAMICA i>ROTODACICA

unde ajung în Transilvania unele oglinzi de bronz 149. Că în cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre se lucra ceramică cenuşie la roată o dovedesc săpăturile de la Histria. M. Coja analizînd activitatea meşteşugărească de la Histria arată că asemenea ceramică s-a descoperit din abundenţă în stratul arhaic, constituind vesela de uz comun, ceea ce dovedeşte că ea a fost confecţionată pe loc, în timp ce ceramica fină pictată a fost importată. In sec. VI i.e.n. spune autoarea, ceramica cenuşie a fost răspîndită în toată Dobrogea în aceeaşi măsură cu ceramica fină150. Asemenea ceramică s-a descoperit în aşezarea de la Tariverde datată în sec. VI î.e.n. prin ceramică attică şi a fost considerată - pe drept cuvînt - ca un produs specific grecesc15 1. In aşezarea de la Tariverde s-au descoperit vase greceşti lucrate la roată, cu corp globular şi gît cilindric scurt şi prevăzute cu o toartă supraînălţată152. Ceea ce corespunde exact vasului descoperit în necropola scitică de la Tg. Mureş. Dat fiind faptul că în necropolele scitice din Transilvania, pînă acum, nu s-au descoperit decît două exemplare de vase lucrate la roată şi că acestea au fost găsite în necropolele de la Tg. Mureş şi Blaj care aparţin primului grup, putem presupune că vasele în cauză au fost aduse de sciţi la venirea lor în Transilvania. O asemenea explicaţie ni se pare mai firească decît existenţa unor legături comerciale între sciţii din Transilvania şi Histria sau alte centre greceşti, legături care nu sînt cu nimic dovedite. Cele două căni lucrate cu roata prezintă o importanţă deosebită dovedind că ceramica cenuşie lucrată la roată, grecească de import, ajunge în Transilvania încă la începutul sec. VI î.e.n.

4. Strachina
constituie o formă foarte frecvent întîlnită, atît în mormintele necropolelor transilvănene scitice sau în cele ale autohtonilor, făcînd parte din acea triadă obligatorie de vase, precum şi în cimitirele din afara arcului carpatic. In acelaşi timp, strachina constituie una dintre cele mai obişnuite forme ceramice ale aşezărilor geto-dacice din sec. VI-V î.e.n. Frecvenţa deosebită a străchinilor se explică uşor prin larga ei întrebuinţare în viaţa de toate zilele. In morminte a conţinut, foarte proStrăchinile

www.cimec.ro

babil, alimente depuse ca ofrande pentru cel decedat. Cele mai multe străchini protodacice au buza curbată spre interior, încadrîndu-se în marea grupă a străchinilor hallstattiene ce constituie, ca şi ceştile cu toarta supraînălţată, un bun comun, prezente în staţiunile hallstattiene tîrzii de pe întreg teritoriul ţării noastre şi al celor învecinate. Strachina cu buza curbată spre interior a fost pusă chiar în legătură cu cultura neolitică de tip Gumelniţa-Ariuşd 15 3, fireşte exagerat, fără să ne gîndim, bineînţeles, la o perpetuare a străchinilor neolitice pînă în sec. VI-V î.e.n. Strachina cu buza curbată spre interior se întîlneşte pe parcursul epocii bronzului, în cultura Noua154. Ea constituie o piesă obişnuită în aşeză­ rile din primele perioade ale Hallstatt-ului. In Hallstatt-ul timpuriu arcuirea buzei la străchini este în general mai puţin pronunţată, urmînd ca această arcuire să fie din ce în ce mai accentuată în Hallstatt-ul mijlociu şi final. Spre sfîrşitul perioadei hallstattiene tîrzii arcuirea buzei se face într-un unghiu din ce în ce mai ascuţit şi astfel se va realiza o margine, un "umăr", al străchinii bine delimitat, care pe parcursul celei de a doua epoci a fierului va deveni din ce în ce mai drept, ajungîndu-se la strachina dacică caracteristică pentru faza clasică. Un alt detaliu ce poate fi observat în evoluţia străchinilor este profilarea fundului, element ce apare pentru prima dată în necropolele scitice din grupa a II-a şi se va accentua mereu pe parcursul fazei Işia II-a a ceramicii daco-getice, transformîndu-se într-un piedestal inelar în faza clasică. Deşi este o formă comună pentru teritoriile Europei sud-estice şi centrale putem presupune totuşi, în ce priveşte strachina protodacică cu buza arcuită spre interior, că ea are o dezvoltare locală cu antecedenţe directe în Hallstatt-ul timpuriu sau mijlociu local, constituind o verigă din lanţul evolutiv care se va finaliza în strachina daco-getică din faza clasică. Ornamentarea străchinilor protodacice nu este prea abundentă reducîndu-se doar la două, sau patru proeminenţe-apucători obişnuite şi pentru alte forme ale ceramicii protodacice, sau caneluri ori faţete oblice plasate pe "umărul" vasului. Canelurile se întîlnesc relativ rar, iar în locul lor apar de obicei doar simple impresiuni

FORME, ANALOGii, ORNAMENTE Şi DATARE

51

Fig. 9. 1, 4.
Birseşti.

Străchini de tip 1 şi IL - 2, 5. Gogoşu. - 3. Ferigele.

oblice. La unele exemplare se mai păstrează încă faţete pronunţate (vezi pl. X, 8; fig. 9/5), moştenite din Hallstatt-ul mijlociu, ceea ce ar putea să constituie un indiciu cronologic. Că nu este aşa, adică că străchinile cu buza faţetată nu sînt mai vechi decît cele cu buza arcuită fără faţete, o dovedeşte faptul că în necropolele tîrzii cum este cea de la Ferigele întîlnim străchini cu faţete care se vor menţine încă multă vreme. Un indiciu cronologic însă pare să ne fie oferit de canelurile verticale ce vor dispare, după faza protodacică, ca de exemplu în necropola de la Cernavoda 155.

www.cimec.ro

Pe lîngă străchinile cu buza curbată spre interior, în ceramica protodacică se întîlneşte şi strachina cu buza larg evazată spre exterior care îşi are originea în străchinile din epoca bronzului. Ca tehnică de confecţionare, străchinile aparţin, în general, categoriei b, cu slip de culoare brun închisă, sau cenuşiu-neagră, lustruit, lucru uşor de explicat dacă ne gîndim că străchinile erau menite să conţină lichide. Nu lipsesc însă, nici străchinile din categoria a. Numărul acestora este însă infim faţă de cele din a doua categorie a ceramicii protodacice.

52

CERAMICA PROTODACICÂ

dimensiunilor trebuie să spunem sînt foarte diferite. Există exemplare mici care măsoară 6-7 cm înălţime şi 10-12 cm diametru! maxim, alături de exemplare care măsoară 15-16 cm înălţime şi peste 30 om diametru! gurii. In cadrul străchinilor din sec. VI-V î.e.n. se pot distinge două tipuri bine conturate şi mai multe variante. In
că străchinile

privinţa

plasate începînd de la gura străohinii pînă sub linia de maximă dimensiune. Trebuie spus că străchinile din varianta 2 lipsesc pînă acum din mormintele scitice transilvănene; în schimb se cunosc din cele ale autohtonilor (pl. X/8, fig.
9, 5).

Tipul 1

Pe lîngă ornamentele pomenite, străchinile protodacice aparţinînd variantei 2 mai prezintă şi obişnuitele proeminenţe, unele perforate. Existenţa canelurilor şi a faţetelor pe faţa exterioară ne sugerează o datare timpurie a variantei 2,

In acest tip am încadrat străchinile protodacice care se caracterizează prin buza arcuită spre interior şi fundul tăiat drept. Străchinile aparţinînd acestui tip sînt cele mai numeroase, descoperite fiind atît în necropolele, cît şi în aşe­ zările daco-getice. Ele sînt bine reprezentate prin numeroase exemplare şi în necropolele scitice transilvănene aparţinînd ambelor grupe. Din punct de vedere tipologie străchinile protodacice se pot grupa în trei variante destul de bine conturate luînd drept criteriu distinctiv gradul de curbură a buzei şi prezenţa, ori absenţa, unor elemente decorat1ve.

Fig. 10.

Strachină

hallstattiană

de la Pecica

(cultura Basarabi).

Varianta 1
In această variantă am grupat străchinile protodacice care prezintă toate caracteristicile tipului, adică buza curbată spre interior, cu muchia buzei rotunjită şi fundul tăiat drept. Străchinile variantei 1 sînt lipsite, în general, de ornamentaţie, sau sînt prevăzute cu cîte patru proeminenţe conice de diferite dimensiuni plasate pe linia de maximă dimensiune a vasului, unele dintre ele perforate. Varianta 1 este cea mai numeroasă, atît în necropole, cît şi în aşezări. Ea se întîlneşte în mormintele scitice (pl. X/3-7, 9-13) sau în cele ale autohtonilor (pl. X/1-2, fig. 9/3). De asemenea este bine reprezentată prin exemplare întregi, sau numeroase fragmente, în cetatea 1 de la Stînceşti, sau în aşezarea de la Alexandria156.

fiind faptul că asemenea mod de tratare este propriu străchinilor hallstattiene mijlocii157. Străchini cu faţete am găsit de exemplu în aşezarea aparţinătoare culturii Basarabi recent descoperită la Pecica, jud. Arad, (fig. 10). Că lucrurile nu ~stau totuşi aşa ne-o dovedeşte faptul că în necropola de la Ferige1e străchinile cu faţete, sau caneluri, sînt bine reprezentate158. Aşadar, trebuie să admitem o coexistenţă paralelă pe tot răstimpul ,de existenţă a ceramicii protodacice a celor două variante de străchini.

ştiut

Varianta 3
această variantă

Varianta 2
Străchinile protodacice pe care le-am grupat în cea de a doua variantă au aceeaşi formă cu cele din varianta precedentă, cu deosebirea că sînt prevăzute cu caneluri verticale, oblice sau paralele şi uneori cu faţete. Toate acestea sînt

www.cimec.ro

de la bun început trebuie să arătăm că nu este, deocamdată, suficient de bine conturată. Am încadrat în varianta 3 a tipului 1 de strachină protodacică acele exemplare la care arcuirea spre interior a buzei nu mai este aşa de pronunţată, iar arcuirea nu se mai face rotunjit puternic ci sub forma unui unghi, mai mult sau mai puţin ascuţit. In acest fel se creează un "umăr", relativ drept, în funcţie de unghiul sub care se face unirea. O altă caracteristică a străchinilor aparţină­ toare variantei 3 este constituită de formarea

Incă

FORME. ANALOGII, ORNAMENTE

ŞI

DATARE

53

unor piedestale, adică fundul străchinilor nu mai este tăiat drept ci se termină într-un fel de picior extrem de scurt şi plin în interior. Din punct de vedere al ornamentării trebuie să notăm că la această variantă se mai menţin încă proeminenţele-apucători caracteristice ceramicii epocii. Varianta 3 a străchinilor protodacice se întîlneşte în cadrul necropolelor scitice din Transilvania aparţinînd grupei a II-a, ca de exemplu în necropolele de la: Ciumbrud (vezi pl. IX, 3, 9, 13), Simeria (vezi pl. IX, 10) şi în cea de la Teiuş (vezi pl. IX, 2, 5). Din punct de vedere tipologie varianta 3 constituie o evoluţie directă şi nemijlocită din străchinile aparţinînd variantei 1 şi se pare că datează din. a doua jumătate a sec. VI şi de la începutul sec. V î.e.n. Pe temeiul celor arătate am putea conchide că varianta 3 a străchinilor protodacice apare în a doua jumătate a sec. VI î.e.n. înscriindu-se în linia de evoluţie a acestei forme realizată pe parcursul fazelor 'I şi II ale ceramicii daco-getice şi sfîrşind, în cele din urmă, în strachina din faza clasică. O asemenea concluzie trebuie să o formulăm însă cu destulă rezervă pentru că, aşa cum am mai spus, varianta nr. 3 nu este suficient de bine conturată şi constatările făcute pentru cimitirele scitice transilvănene n-au fost coroborate cu materialele descoperite în necropolele sau aşezările extracarpatice.

plare cu 0,25-0,30 m diametru. Ornamentarea cu desăvîrşire, în afară de două urechiuşe perforate, dacă acestea pot fi considerate ornamente. Perforarea apucătorilor plasate sub linia de maximă dimensiune a vasului ni se pare mai degrabă un argument în favoarea utilităţii lor practice. Asemenea apucători au putut servi la suspendarea vasului deasupra focului. Tipul de strachină cu buza larg evazată spre exterior, după cîte ştim noi, lipseşte din aşeză­ rile hallstattiene timpurii sau mijlocii de pe teritoriul ţării noastre. Referitor la originea tipului de vas în discuţie, S. Morintz arată că în necropola de la Balta Verde apare strachina cu buza evazată "care ne permite să vedem evoluţia acesteia din epoca bronzului"160, dar acelaşi autor face observaţia că străchini de acest tip au fost descoperite în mormintele scitice din Podolia. După părerea noastră, este concludentă lipsa acestei forme din aşezările hallstattiene vechi, sau mijlocii, de la noi şi de aceea considerăm că strachina cu buza mult evazată în spre exterior nu este o formă locală ci una împrumutată. In sprijinul părerii noastre vine şi faptul că în necropola de la Bîrseşti au fost descoperite şi exemplare de străchini aparţi­ nînd tipului II lucrate cu roata 161. Or, este evident că în sec. VI î.e.n., sau la începutul sec. V, cînd se datează necropola de la Bîrseşti, autohtonii de aici n-au lucrat încă ceramică la roată. Străchinile cu buza larg evazată spre exterior, cu sau fără apucături perforate, sînt binecuTipul II noscute în lumea iliră. Astfel, în aşezarea de la In cel de al doilea tip am încadrat străchinile Donja Dolina acest tip se întîlneşte încă din faza care se caracterizează prin buza larg evazată a II-a datată în sec. VIII î.e.n. şi continuă apoi spre exterior (fig. 8/1, 4). Din punct de vedere pe parcursul fazelor următoare16 2 (fig. 11). In al tehnicii de executare străchinile tipului II aşezarea de la Donja Dolina strachina cu buza aparţin categoriei a doua stabilită pentru eeraevazată spre exterior se întîlneşte alături de mica protodacică. strachina obişnuită hallstattiană cu buza curbaTrebuie să subliniem faptul că pînă în prezent tă spre interior prevăzută cu caneluri sau faţete, ori neornamentată. Dat fiind faptul că străchini aparţinînd tipului II nu se cunosc de pe teritoriul Transilvaniei. In schimb, ele sînt tipul de strachină cu buza evazată spre extebine reprezentate în necropolele de la Bîrseşti rior nu este specifică pentru sciţi, presupunem că în mormintele din Podolia strachina de acest şi Ferigele. Aşa de exemplu, în necropola de la Bîrseşti în cele 11 movile săpate în 1955 şi fel a putut ajunge trecînd peste teritoriul ţării 1956 s-au găsit cel puţin 20 de exemplarel59. noastre tot din lumea iliră. Evoluţia acestui tip In ce priveşte dimensiunile străchinilor de de vas din cele ale epocii bronzului de care tip II ele sînt ,foarte variate, ca şi în cazul ce- vorbea S. Morintz a putut avea loc pe teritoriile lor ale tipului I, întîlnindu-se exemplare care locuite de iliri şi nu pe cele locuite de geto-daci. măsoară 0,50-0,60 m diametru! gurii şi exemMai trebuie să menţionăm un fapt şi anume că
străchinilor lipseşte

www.cimec.ro

54

CERAMICA PROTODACICĂ

Fig. 11. 1. Dej. -

2.

Cipău.

Evoluţia - 3.

strachina cu buza larg evazată spre exterior nu este singura formă de vas venită din lumea iliră. Un alt exemplu îl constituie ceaşca cu un bu-

ceşti

sesc în Hallstatt-ul de la noi şi după cît se pare de acest fel n-au fost descoperite nici în altă parte a lumii daco-getice.

Fig. 12. -

Străchini

de la Donja Dolina.
Ceaşca cu buton de la Ferigele nu va intra în repertoriul ceramicii protodacice, sau dacice ulterioare, pe cîtă vreme strachina cu buza evazată va fi integrată în repertoriul formelor locale şi o vom întîlni pe parcursul fazei I şi II a eeramicii daco-getice. Conchizînd în legătură cu strachina de tip II putem spune că aceasta este o formă străină care a fost preluată şi integrată în repertoriul eeramicii protodacice continuîndu-se apoi pe parcursul fazelor următoare.

ton proeminent discoidal, bine conturat, găsită în necropola de la Ferigele 163, care îşi găseşte perfecte analogii în aşezarea de la Donja Dolina16r. (fig. 12), pe cîtă vreme asemenea vase lip-

/ /
/

'
/

'
/

'

/

-- -

-

-

-

-

J - ....

5. Vasul în

formă

de clopot

2
Fig. 13. Ceşti cu l. Donja Dolina, -

buton discoidal.
2. Ferigele.

www.cimec.ro

Sub acest nume în literatura noastră sînt incluse obişnuit două forme, după părerea noastră, net distincte care-şi au originea în vase hallstattiene diferite şi vor da naştere la forme deosebite pe parcursul fazelor de formare ale eeramicii daco-getice, sau în cea pe deplin alcătuită.

FORME, ANALOGII, ORNAMENTE

ŞI

DATARE

55

străchinilor.

Cepari. -

4.

Costeşti.

Pentru aceeaşi formă se mai întrebuinţează terÎn ce priveşte originile vasului în formă de menul de vas, sau urnă, în formă de "sac". clopot D. Berciu, cu ocazia publicării morminIn cadrul formei în discuţie se încadrează şi telor de la Cernavoda, arată că este o formă vasele cu profil aproape drept care nu intră locală evaluată din faze hallstattiene mai vechi. Pentru urnele în formă de clopot de la Cernaînsă în tipul vaselor în formă de clopot şi de aceea le vom discuta aparte. voda (mormîntul nr. I, urna nr. 1) D. Berciu Prima dintre caracteristicile principale ale va- citează analogii de la Poiana, Glăvăneştii Vechi, sului în forn'lă de clopot o constituie dimensiu- în valea Jijiei şi apoi exemplare descoperite în nea lui mare comparîndu-se cu cea a vaselor bitronconice. Vasele în formă de clopot sînt relativ scunde şi au gura largă şi fundul strîns, ceea ce constituie o altă caracteristică principală a formei. Muchia bvzei este rotunjită şi foarte uşor răsfrîntă în exterior. Această răsfrîngere spre exterior pe parcursul fazelor următoare va dispare, sau se va micşora, dînd naştere vaselor cu buza tăiată drept, sau rotunjită. Ca ornamente se întîlnesc proeminenţele conice aplatizate dispuse în treimea inferioară a vasului, iar în treimea superioară apare pere- Fig. 14. - Vase în formă de clopot de la Bucureşti­ Ciurelu. chea proeminenţelor sub formă de butoni. Uneori butonii sînt înlocuiţi printr-un brîu în relief Valea Dunării şi în Oltenia. D. Berciu nu intră cu, sau fără crestături. în amănunte cu privire la antecedentele vasuDin punct de vedere al tehnicii de confecţio­ lui în formă de clopot, arătînd doar că una dinnare, vasele în formă de clopot aparţin categoriei tre acestea se găseşte în Hallstatt-ul C de la b a ceramicii protodacice. Balta Verde. In continuare D. Berciu arată că Pînă acum vase în formă de clopot protoforma nu se opreşte în prima epocă a fierului ci dacice cunoaştem din mormîntul de incineraţie continuă şi pe parcursul epocii următoare dînd de la Chendul Mare (pl. VII, 4)165 şi din cel de naştere unei forme, pentru care citează ca anala Bucureşti-Ciurelu publicat de Dinu V. Roset- logie un vas de la Bucureşti-Dămăroaia şi că ti (fig. 14) 166 . Vasul în formă de clopot pare să se va transpune şi la roată 168 • Sîntem întru tofie prezent şi în aşezarea de la Alexandria unde tul de .acord cu 'Cele expuse de către D. Berciu. este menţionată forma, pe baza unor fragmenPunctul de plecare, după părerea noastră, îl te de buză. Este greu de ştiut însă, dacă este oon:stituie vasele mari bitronconiee hiaUSJtattiene vorba de vasul în formă de clopot, sau de vasul timpurii, cum este de exemplu vasul descoperit bitronconic, ori de vasul cu profil aproape la Tg. Mureş 169 • Ele au gura largă şi sînt mai drept167 . scunde decît cele trompetiforme. Cele două forForma mai este menţionată apoi în cadrul me sînt sincronice şi se vor dezvolta paralel. necropolelor de la Bîrseşti şi Ferigele fără să Schema evolutivă pe care o propunem ar constifie reproduse; încît nu avem siguranţa prezen- tui o altă linie evolutivă a vasului bitronconic ţei formei în discuţie. din Hallstatt-ul timpuriu. Această linie evoluti-

www.cimec.ro

III
vă,

CERAMICA PROTODACICA

abia dacă o putem sesiza verigi de legătură destul de bune între Hallstatt-ul B2 cînd se datează vasul de la Tg. Mureş şi Hallstatt-ul tîrziu cînd se datează mormintele de la Bucureşti-Ciurelu şi Chendul Mare. Evoluţia în continuare a formei o vom discuta în capitolele următoare. In cadrul de faţă ne rămîne să spunem, în chip de concluzie, că vasul protodacic în formă de clopot constituie o formă locală evoluată din fazele de început ale Hallstatt-ului şi că această evoluţie se va continua pe parcursul fazelor urmă~ toare ale ceramicii daco-getice. în stadiul de
fără să posedăm

faţă,

rite cu slip lustruit caracteristic pentru ceramica
fină.

Repertoriul ornamentelor, comparativ cu cel al formelor pe care le-am discutat pînă acum, la vasul cu profil aproape drept este destul de bogat. El constă din crestături plasate pe buză, în exterior, butoni în relief, de diferite forme şi dimensiuni, unii prevăzuţi cu alveole, şiruri de alveole şi în sfîrşit briuri în relief simple,

6. Vasul cu profil aproape drept
Cea de a doua formă ceramică, numită şi vas, sau urnă, în formă de "sac" şi cuprinsă de multe ori sub termenul generic de vas în formă de clopot, este vasul cu profil aproape drept. Am preferat denumirea de vas cu profil aproape drept, celei de vas "sac", deoarece chiar în denumire se enunţă caracteristica principală a vasului, fără să mai fie nevoie de explicaţii suplimentare. Şi apoi, termenul de "sac" ni se pare că nu corespunde, pentru că un sac nu are o formă apropiată de cea a vasului în discuţie decît atunci cînd este gol sau cînd are gura nele~ gată. Noţiunea de sac implică gura legată, ceea ce este tocmai contrar formei vasului nostru care are gura foarte larg deschisă. Iată că o dată cu justificarea terminologiei adoptate am şi enun~ ţat caracteristicile formei pe care o discutăm, adică gura largă, sau foarte puţin strînsă, fără să fie vorba de o curbare a buzei spre interior şi profilul aproape drept, ori uşor rotunjit spre fund, care uneori poate fi mai îngust decît gura vasului (pl. XI). In ce priveşte dimensiunile putem spune că se cunosc exemplare mari, multe dintre ele au servit ca urne funerare (de ex. pl. XI, 6), mijlo~ cii şi chiar mici. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare trebuie să subliniem că cele mai numeroase, am putea spune, în covîrşitoare majoritate, sînt exemplarele aparţinînd categoriei a. Nu lipsesc însă nici exemplarele care aparţin categoriei fine şi se cunosc vase cu profil aproape drept care au în compoziţia pastei granule mari de nisip, sau cioburi pisate şi sînt totuşi acope-

4
Fig. 15. 1, 4.

Vase cu profil aproape drept
Birseşti.

-

2, 3.

Bucureşti-Ciurelu.

www.cimec.ro

sau alveolate, care unesc între ele proeminenţe. Ornamentele sînt dispuse în treimea superioară a vasului. Vasul cu profil aproape drept este o formă larg răspîndită atît în necropole, cît mai cu seamă în aşezări. Astfel de exemplu, îl găsim în necropolele de la Bîrseşti170 şi Ferigele171, în cea de la Gogoşu172, sau în mormîntul de la Bucureşti-Ciurelu173 (vezi fig. 15). Trebuie să menţionăm că vasul cu pereţi aproape verticali este prezent şi în necropole scitice din Transilvania, însă în număr redus, fără să constituie o formă obişnuită. Spuneam că vasul cu profil aproape drept este binecunoscut în aşezări, aşa de exemplu în Cetatea I de la Stînceşti s-au descoperit numeroase fragmente aparţinînd acestei forme, numeroase sînt fragmentele şi în aşezarea de la Alexandriam, sau în. cea autohtonă de la

FORME, ANALOGII, ORNAMENTE

ŞI

DATARE

57

Tariverde aparţinînd stratului de cultură grecesc arhaic175. Să trecem acum la discutarea originilor vasului cu profil aproape drept. D. Berciu cu ocazia amintită constată că avem de-a face cu o formă fundamental locală, ca să folosim expresia autorului, a cărei evoluţie începe cel puţin din perioada de tranziţie de la epoca

ul mijlociu, ca de exemplu în aşezarea fortide la Şeica Mică1BO. In concluzie cu privire la vasul cu profil aproape drept trebuie să spunem că el este o formă locală cu origini în mediul hallstattian de la noi, deşi se cunoaşte şi pe alte teritorii, ca de exemplu în aşezarea iliră de la Donja Dolina181. Forma va evolua pe parcursul fazeficată

Fig. 16. -

Vase de la

Teiuş.

Cultura Noua.

bronzului la prima epocă a fierului. In continuare D. Berciu arată că după o lungă dezvoltare vasul cu pereţi aproape verticali va da naştere bine cunoscutului vas dacic în formă de "borcan" care se menţine multă vreme, con· stituind una dintre formele proprii ale culturii materiale daco-getice. Punctul de plecare pentru vasul cu profil aproape drept D. Berciu îl găseşte în cultura Noua şi în complexele sincronice şi similare prin conţinut. El este prezent în necropolele hallstattiene din Oltenia (Gura Padinei, Teleşti, Balta Verde, Ostrovul Mare, Gruia) precum şi în cele din Balcani176. Constatările şi concluziile la care ajunge D. Berciu ni se par cît se poate de judicioase. Vasul cu pereţi aproape drepţi în Transilvania se întîlneşte în cadrul culturii Noua, ca de exemplu în necropola de la Teiuş săpată de Al. Ferenczi în anul 1937177. El continuă apoi în Hallstatt-ul timpuriu, ca de exemplu în aşe­ zările de la Reci 178 şaţt Mediaş 179 şi in Hallstatt-

lor următoare şi se va finaliza într-una dintre cele mai tipice şi specifice for.me ceramice dacogetice, vasul borcan.

7. Vasul cu

două torţi

www.cimec.ro

Socotim necesar să spunem încă de la început că pînă în prezent cunoaştem un număr relativ mic de exemplare aparţinînd acestei forme. Pe lîngă cele două torţi, vasele se caracterizează prin corpul bombat şi gura relativ larg deschisă. Muchia buzei poate fi uşor rotunjită şi fin evazată, sau tăiată drept (pl. XII, 3, 5-6; fig. 17/1-2). Din punct de vedere tehnic vasele cu două torţi aparţin categoriei ceramicii fine cu slip, mai mult sau mai puţin lustruit, cu puţine impurităţi în pastă. Ca ornamente se folosesc caneluri aşezate oblic pe peretele vasului, ori unele speciale, în relief, realizîndu-se un motjv decorativ c;leoseb~t de aspectuos.

58

CERAMICA

PROTODACICĂ

In ce priveşte cele două torţi ele pot fi de dimensiuni mai mari, sau mai mici şi se plasează în jumătatea superioară a vasului. Punctul de inserţie superior al torţii se găseşte în cele mai multe cazuri imediat sub buză, iar cel inferior nu coboară mai jos de jumătatea superioară a vasului. Se cunosc torţi care au muchia ornamentată cu linii paralele incizate (fig. 17/2). Exemplarele de vase cu două torţi pe care le cunoaştem pînă acum au fost descoperite în necropole, ca de exemplu în cea scitică de la Cipău, ori în cele autohtone de la Chendul Mare şi Ferigele182. Este, după părerea noastră, numai o întîmplare că asemenea vase nu se cunosc din aşezări, unde fără îndoială ele trebuie să existe, de vreme ce sînt prezente în necropole. Referitor la originile formei acum în discuţie socotim că ea trebuie alăturată celor autohtone cu prototipuri îndepărtate. Nu putem alcătui deocamdată o schemă evolutivă a acestei forme. Socotim că punctul de plecare îl constituie vasele cu două torţi din cultura Noua. Un exemplar de acest fel s-a descoperit în mormîntul 2 al necropolei de la Teiuş (fig. 18). Vasul cu două torţi îl întîlnim apoi pe parcursul Hall-

Fig. 18. -

Vas cu

două torţi

de la

Teiuş.

Cultura

Noua.

statt-ului timpuriu, ca de exemplu în aşezarea de la Reci1B3. Iată deci, că evoluţia acestei forme s-a făcut pe loc, deşi vase cu două torţi care corespund în mare caracteristicilor principale ale formei discutate se cunosc de pe un teritoriu mai larg. Astfel de exemplu, vase de acest fel au fost descoperite în aşezarea iliră de la Donja Dolina. Deci, după părerea noastră, vasul cu două torţi protodacic are origini locale vechi şi are o dezvoltare paralelă cu cea a vasului cu profil aproape drept. Evoluţia vasului cu două torţi nu se va opri la prima vîrstă a fierului ci ea va continua pe parcursul fazelor I şi II ale eera~ micii geto-dacice, pînă în faza clasică cînd va da naştere unei forme binecunoscute.

8. Oale

simpl~

Fig. 17. -

Vase cu

două torţi.

1-2. Ferigele. -

3. Reci.

www.cimec.ro

In această formă am încadrat vasele de dimensiuni, în general, mijlocii şi mai rar de dimensiuni mici, care se caracterizează prin gura largă, sau strînsă şi corpul mai mult sau mai puţin, bombat. Muchia buzei este rotunjită şi de obicei uşor răsfrîntă în afară (pl. XIII şi fig. 19). Din punct de vedere tehnic oalele simple aparţin ambelor categorii ale ceramicii protodacice. Ornamentaţia este extrem de sărăcăcioasă şi se reduce la cîte 4 butoni mici conici, sau rotunzi, plasaţi pe linia de maximă dimensiune, ori sub buză. Cele mai multe exemplare sînt însă neornamentate.

FORME, ANALOGII, ORNAMENTE

ŞI

DATARE

59

Fig. 19. 1-2.
Gogoşu.

Oale simple.
3-4. Ferigele.

Oalele s1mple, fără să fie prea numeroase, se cunosc atît din necropolele scitice, ori autohtone, cît şi din aşezările daco-getice. In ce priveşte originea oalelor simple se poate spune că şi ele constituie forme locale cu prototipuri în perioadele hallstattiene mai vechi. In cadrul acestei forme se pot distinge două variante destul de bine conturate şi anume: oale simple de formă bitronconică şi oale simple cu contur rotunjit.

Varianta 1 In această variantă am grupat oalele de formă bitronconică ce se aseamănă întru totul cu vasele mari bitronconice, doar că sînt de dimensiuni mai reduse. Ele au aceleaşi origini şi aceeaşi linie de dezvoltare. Oale aparţinînd acestei variante au fost descoperite, de exemplu, în necropola de incineraţie autohtonă de la Uioara de Sus (pl. XIII, 1), sau în necropolele scitice de înhumaţie de la Tg. Mureş (pl. XIII, 5) şi Cipău (pl. XIII, 4). Aceleaşi variante îi aparţin şi cîteva vase descoperite în necropola de la Gogoşu şt Ferigele (fig. 19, 1-2, 4). Varianta 2
In această variantă am grupat oalele simple cu corp globular; numeric aceste forme sînt pînă acum cunoscute în puţine exemplare, provenind

doar din necropola de la Cipău (pl. XIII, 4) şi din necropola de la Ferigele (fig. 19/4). Ele trebuie să fie prezente şi în aşezări, dar din lipsa cercetărilor şi a publicării extrem de sumare a materialelor descoperite pînă acum, nu putem spune în care dintre ele se întîlnesc vase de forma pe care o discutăm. Ca şi în cazul celorlalte forme de vase şi prototipul celor simple cu profil rotunjit se întîlneşte în cadrul aşezărilor hallstattiene timpurii sau mijlocii de la noi. Putem cita în acest sens descoperiri din aşezarea de la Mediaş184, sau din cea de la Stoicanif8<>.
proeminenţe

9. Vasul cu

perforate

www.cimec.ro

In analiza ceramicii protodacice ne-a mai ră­ mas de discutat o singură formă, cunoscută doar din cîteva exemplare descoperite în necropolele de la Uioara de Sus, Simeria, Tg. Mureş şi în cea de la Gogoşu. Este vorba de un vas de dimensiuni mijlocii, sau mici, de formă bitronconică, prevăzut cu proeminenţe aplatizate perforate. Perforarea proeminenţelor laterale s-ar putea explica prin introducerea în aceste orificii a unui fir necesar suspendării vasului.

60

CERAMICA PROTODACICĂ

Cu pnVIre la forma însăşi a vasului trebuie spunem că unirea celor două trunchiuri de con se face sub formă rotunjită şi nu unghiulară, iar gura vasului este largă, cu muchia buzei rotunjită şi uşor răsfrîntă în exterior. Proeminenţele de pe vasele în discuţie sînt intru totul asemănătoare cu cele obişnuite pe ceramica protodacică. Ele se plasează pe linia de unire a celor două trunchiuri de con, sau imediat deasupra ei. In cazul exemplarului de la Simeria trebuie să notăm că numai două dintre cele patru proeminente ale vasului sînt perforate, iar celelalte două au forma unor butoni verticali uniţi intre ei prin caneluri orizontale puţin adincite, un gen de caneluri false. Tot la acest exemplar trebuie să mai notăm existenţa unui picior scurt, scobit in interior186. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare, vasele cu proeminente perforate aparţin numai categoriei b, cu slip lustruit, dar trebuie să adăugăm că această constatare este făcută doar pe baza puţinelor exemplare pe care le cunoaştem pînă în prezent. In legătură cu tehnica de execuţie trebuie să subliniem grija deosebită cu care a fost făcută această formă ceramică, mai cu seamă în cazul exemplarului de la Simeria. Spuneam, că proeminenţele perforate sugerează suspendarea formei acum in discuţie. Pe această bază se poate presupune că astfel de recipiente au putut fi folosite ca opaiţe, deşi pe nici unul dintre exemplarele cercetate n-am putut surprinde urme de arsură sau de afumare in exterior, ori in interior. Nu este totuşi exclus ca la combustie să se fi folosit numai gră­ simi animale care să nu fi lăsat urme. In privinţa originilor vaselor cu proeminente perforate putem presupune că sint, în general, aceleaşi cu cele ale vaselor mari bitronconice, iar dezvoltarea lor se face paralel.

Dintre obiectele de lut ars pomenite mai înainte din sec. VI- V î.e.n. cunoaştem doar cîteva fusaiole descoperite în aşezările de la Alexandria187, Tariverde 188 şi Stînceşti. Acestea sînt de două tipuri şi anume: tronconice, adică de forma unui trunchi de con perforat şi altele bitronconice, de forma a două trunchiuri de con unite la bază şi de asemenea perforate. Fusaiolele sînt lucrate din pastă de bună calitate şi cele pe care le cunoaştem noi sînt lipsite de ornamentaţie. Ele reprezintă continu area sub aceeaşi formă a fusaiolelor cunoscute din aşezările hallstattiene, mai vechi. Prin însăşi construcţia lor extrem de simplă, corespunzătoare scopului pentru care au fost create, se explică şi perpetuarea sub aceeaşi formă pe parcursul fazelor următoare ale ceramicii dacogetice.
1

ORNAMENTAREA In cuprinsul capitolului am arătat pentru fiecare formă ceramică felul în care este ornamentată; rămîne acum să facem consideraţii generale asupra ornamentării ceramicii protodacice. Prima dintre constatările care se impun este aceea că repertoriul ornamentelor este sărăcă­ cios, reducîndu-se la: proeminente, caneluri, ornamente incizate şi ornamente în relief. Proeminenţele în relief sînt ornamentele cele mai obişnuite pe ceramica ambelor categorii. Se cunosc ornamente mari de foroma unui trunchi de con aplatizat, plasate obişnuit cu vîrful în jos (pl. XIV, 1, 12-15). Aceste. ornamente pot fi şi de dimensiuni mici plasate în mod diferit (pl. XIV, 5, 6). Proeminenţele mai pot avea apoi formă patrulateră dispuse, obişnuit, vertical pe peretele vasului, sau oblic, în funcţie de poziţia părţii de vas pe care sînt aplicate (pl. XIV, 9-11). Tot în rîndul proeminenţelor trebuie amintiţi butonii, de obicei, rotunzi şi de mici dimensiuni (pl. XIV, 2-4). Este necesar să se menţioneze că butonii nu constituie un ornament frecvent întîlnit la ceramica
pr_otodacică.

10. Obiecte din lut ars
In cadrul ceramicii, pe lîngă vasele de lut, mai sînt cuprinse şi celelalte obiecte folosite in viaţa cotidiană, sau la construcţii, făcute tot din lut ars.· Din dorinţa prezentării în totalitatea ei a ceramicii daco-getice am cuprins în prezenta lucrare produse de acest gen ca: fusaiole, greutăţi, lustruitoare, ţigle, cărămizi sau tuburi de conductă.

www.cimec.ro

Canelurile se întîlnesc şi ele destul de rar şi sînt dispuse paralel sub formă de bandă, sau unesc între ele proeminente. Canelurile de pe ceramica protodacică ar trebui numite mai degrabă pseudocaneluri. Ele sînt cu mult mai

CONCLUZii
puţin adînci şi conturate ca cele binecunoscute pe ce.ramica ha:llstaittiană veche, cînd formează ornamentul de bază al acesteia. Mici caneluri înconjoară uneori proeminenţe. Tot din caneluri se realizează motive decorative deosebit de elegante şi aspectuoase. Ne gîndim la spirale largi întîlnite la ceramica descoperită în necropola de la Ferigele (fig. 17/2). Asemenea motive ornamentale au fost moştenite din faza mijlocie a Hallstatt-ului. O dovadă ,în acest sens o constituie ornamentul de pe un vas de la Cipău (vezi pl. I, 4). OrnamenteZe incizate sint şi ele foarte rare şi constau dintr-o linie de impresiuni făcute cu un instrument ascuţit în lutul încă moale, linie care uneşte între ele proeminenţe (pl. XIV, 3). Ornament(! în relief se întrebuinţează doar la decorarea ceramicii din categoria rudimentară. Cele mai frecvente sînt brîurile în relief, obiş­ nuit, cu alveole neregulate făcute cu degetul. Asemenea brîuri unesc între ele proeminenţe de forme şi dimensiuni diferite (fig. 15/4). Cu aceasta am epuizat repertoriul ornamentelor ceramicii protodacice. Inainte de a trece la concluziile ce se desprind din analiza ceramicii protodacice a sec. VI-V î.e.n. socotim necesar, chiar cu riscul plictisirii prin repetare, să subliniem încă o dată că eeramica care a făcut obiectul analizei noastre a fost descoperită fie în morminte de înhumaţie scitice, fie de incineraţie autohtone şi că pînă acum nu cunoaştem nici măcar o singură aşe­ zare din Transilvania. Numărul celor cercetate din restul teritoriului ţării noastre este şi el extrem de redus, iar materialele descoperite sînt în cea mai mare parte a lor inedite. Aşa se
explică

61

faptul că repertoriul formelor ceramice nu este prea variat, iar pentru unele forme nu se poate face o analiză tipologică mai restrînsă fiind vorba doar de cîteva exemplare. Deci, formele analizate nu ne dau întregul ansamblu de forme ceramice protodacice, probabil, existente, ci numai o parte a acestuia, ce va putea fi completat doar atunci cînd vor fi săpate în număr corespunzător, aşezări din sec. VI-V î.e.n., atît în Transilvania cît şi în afara ei. Constatarea de mai sus este deosebit de importantă deoarece ea ne explică de ce multe dintre formele ceramice din fazele următoare nu au antecedente directe în ceramica protodacică. Lipsa acestei explicaţii ar putea da naştere unor păreri greşite care, în ce priveşte Transilvania, ar căuta geneza şi fazele de evoluţie ale eeramicii daco-getice pînă acestea ajung la maturizarea lor deplină, în altă parte şi s-ar ajunge astfel la concluzia profund greşită că ceramica clasică apare în Transilvania ca ceva gata format şi adus aici din afara arcului carpatic, sau din altă parte. Pentru anumite ·forme din faza clasică nici nu trebuie să căutăm prototipuri sau lanţuri evolutive, pentru că au apărut tîrziu, o dată cu dezvoltarea meşteşugului olăritului şi mai cu seamă atunci cînd s-a introdus tehnica lucrării ceramicii la roată. Noul procedeu a permis crearea unei game mult mai variate de forme independente, sau derivate dintr-o formă mai veche care anevoie mai poate fi recunoscută. La toate acestea va trebui să adăugăm formele apărute sub influenţele străine la care daco-geţii au fost întotdeauna receptivi.

CONCLUZII

Din analiza minuţioasă a ceramicii protodacice din sec. VI-V î.e.n. pe forme, tipuri şi variante se desprind cîteva concluzii de ordin general ·deosebit de importante. Prima dintre acestea este că întregul aspect al ceramicii, pînă în cele mai fine amănunte este încă propriuzis hallstattian. Această constatare ne-a determinat să numim ceramica din sec. VI-V î.e.n.:
ceramică protodacică.

Deşi în sec. VI-V î.e.n. caracterul general al ceramicii este hallstattian, termen sub care se înţelege ceramica primei vîrste a fierului, de la

www.cimec.ro

noi, sau din alte părţi ale Europei, totuşi în cadrul ceramicii protodacice se poate întrezări deja începutul drumului de formare al ceramicii daco-getice din faza ei de maximă înflorire. Aceste indicii sînt la această oră încă destul de puţine şi slab conturate şi nu permit desprinderea din cadrul ceramicii general hallstattiene a unei grupe aparte, ca o unitate separată, care să poată fi atribuită geto-dacilor, deşi încep deja să se contureze anumite forme care vor deveni specifice. Acelaşi lucru se poate spune şi despre alte populaţii vecine, CU!JJl sînt de exemplu

62

CERAMICA PROTODACICĂ

ilirii. In sec. VI-V î.e.n. şi la iliri aspectul ceramicii este cel general hallstattian nediferenţiat, dar există deja şi la ei, anumite forme, să zicem locale, ale 'Căror origini se regăs2sc în perioadele hallstattiene mai vechi, sau încă în epoca bronzului. Dar lipsesc din repertoriul formelor altor populaţii învecinate, ca, de exemplu, la geto-daci. Un exemplu în acest sens îl poate constitui ceaşca cu buton discoidal, sau stră­ chinile cu buza larg evazată spre exterior. Evoluţia ceramicii hallstattiene în sec. VI-V î.e.n. spre formele desăvîrşite din faza clasică este abia la începutul ei şi de aceea am considerat mai potrivit să adoptăm termenul de ceramică protodacică sub care înţelegem ceramica hallstattiană finală descoperită pe teritoriul patriei noastre confecţionată de geto-dacii care la această dată erau pe deplin constituiţi. Procesul de cristalizare etnică era cu siguranţă pe deplin încheiat în sec. VI-V î.e.n. O dovadă sigură în acest sens o constituie faptul că pe la sfîrşitul sec. VI î.e.n. geţii sînt deja pomeniţi de izvoarele literare. Or, aşa cum a arătat acad. C. Daicoviciu geţii şi dacii formează acelaşi popor şi ni se pare firesc ca geţii să fie pomeniţi cei dintîi fiind cei mai apropiaţi de teritoriile pe care se stabiliseră încă la sfîrşitul sec. VII î.e.n. coloniştii greci. Cu aceştia geţii vor veni mai curînd în contact şi vor fi pomeniţi cei dintîi în izvoarele literare ajunse pînă la noi. Că dacii şi geţii sînt acelaşi popor, pe lîngă izvoarele literare o dovedesc şi izvoarele arheologice. Analiza ceramicii protodacice arată că pe teritoriul patriei noastre în sec. VI-V î.e.n. întîlnim aceleaşi forme, care uneori merg pînă la identitate şi deci, reprezintă creaţia aceluiaşi neam. Această constatare se poate demonstra pentru fiecare formă în parte. Adică aceleaşi forme se întîlnesc în interiorul arcului carpatic, sau în afara lui, fără să existe nici măcar o singură formă specifică pentru una dintre aceste două regiuni mari. Acestei concluzii îi poate fi opus faptul că în secolul VI-V î.e.n. ceramica este încă general hallstattiană nediferenţiată şi sE întîlneşte pe spaţii vaste, cu mult mai largi decît cel locuit de daco-geţi. Numai că unitatea constatată pentru sec. VI-V î.e.n. se va menţine şi pe parcursul fazelor următoare, cînd ceramica se va diferenţia, devenind un bun specific şi propriu culturii materiale daco-getice, dovedind că este vorba de acelaşi etnic.

www.cimec.ro

Caracterul hallstattian al ceramicii nu se va limita numai la sec. VI-V î.e.n. ci va continua să persiste încă multă vreme. Dezvoltarea ceramicii se va face foarte încet şi abia în sec. III î.e.n. prin adoptarea roţii olarului se va pune capăt acestei dezvoltări lente şi se va trece la o nouă cultură materială de tip LatEme. Inainte de această dată pe parcursul fazei I de formare şi chiar şi în faza a II-a ceramica va purta în continuare aspectul hallstattian, deşi evoluţia formelor va fi incomparabil cu mult mai avansată decît cea abia sesizabilă în sec. VI-V î.e.n. Perpetuarea caracterului hallstattian al eeramicii pînă tîrziu nu este un fenomen specific teritoriilor noastre. El se întîlneşte, de pildă şi în apusul Europei. Astfel, în Alsacia civilizaţia hallstattiană se perpetuează pînă la începutul epocii romane tH!l. Este, după părerea noastră, cu totul şi cu totul greşit, aşa cum s-a făcut în mare măsură pînă acum, să se considere ca dacică sau getodacică numai ceramica corespunzătoare Latimeului tîrziu (Latene D, sau Latene III), iar eeramica ce corespunde din punct de vedere cronologic primelor perioade ale Latene-ului central european (A-B, sau I-II), dar care la noi continuă să aibă aspect hallstattian să fie considerată ca ceramică general tracică, deşi făuritorii ei sînt cu siguranţă pe deplin constituiţi din punct de vedere etnic, încă de foarte multă vreme. In literatura noastră de specialitate s-a încetăţenit obiceiul greşit de a se numi ceramica secolelor VI-V şi chiar IV-III î.e.n. cu termenul general de tracică, sau cu cel foarte vag de ceramică hallstattiană. Termenul de ceramică tracică presupune o populaţie a cărei cristalizare etnică nu s-a încheiat şi nu mai poate corespunde la data respectivă cînd îi avem menţionaţi pe geţi cu numele în izvoarele literare. Faptul că ceramica acestei perioade este de caracter hallstattian nu poate fi, credem noi, un motiv care să ne determine a nu denumi ceramica cu numele făuritorilor ei care sînt geto-dacii. Gradul de evoluţie a formelor constituie un criteriu de diferenţiere tipologică şi cronologică a diferitelor faze ale ceramicii daco-getice, dar nu reflectă gradul de cristalizare etnică. Perpetuarea la noi a ceramicii hallstattiene mai mult decît în alte părţi constituie o trăsătură spe-

CONCLUZii

63

cifică

lizată

a teritoriilor noastre şi poate fi paralecu ceea ce se întîmplă pe acelaşi teritoriu în primele perioade ale Hallstatt-ului cînd se constată o înflorire şi o bogăţie mare a depozitelor de bronzuri190. Ceramica daco-getică din diferitele ei faze de evoluţie reprezintă unităţi conturate care corespund unui anumit nivel de dezvoltare al forţelor de producţie. Acest lucru nu înseamnă, bineînţeles, că între diferitele faze nu există legături, ci dimpotrivă, ceramica protodacică şi daco-getică din faza 1 şi II se înscriu în evoluţia ascendentă spre formele din faza clasică şi prezintă o perfectă continuitate, fără să existe pe tot cuprinsul locuit de daco-geţi hiatusuri. Căutînd originile pentru fiecare formă protodacică am puţut constata că în totalitatea lor ele îşi găsesc analogii, sau anteoedenţe, în perioadele mai vechi hallstattiene, unele forme putînd fi urmărite retrospectiv, cel puţin, pînă în perioada de trecere de la epoca bronzului la epoca fierului, cum este de exemplu vasul cu pereţi aproape drepţi. Pe baza acestor constatări se poate fonmula concluzia că ceramica protodacică se dezvoltă direct din ceramica hallstattiană timpurie, sau mijlocie locală. Chiar dacă multe dintre formele ceramice se întîlnesc la sfîrşitul Hallstatt-ului pe un spaţiu vast, care depăşeşte cu mult teritoriul de locuire al geto-dacilor, totuşi ni se pare firesc ca ele să fi luat naştere pe loc, din formele întîlnite înainte pe acest spaţiu. Pe lîngă formele ceramice dezvoltate din Hallstatt-ul mai vechi local, se constată prezenţa unor forme a căror derivare din Hallstatt-ul timpuriu nu s-a făcut pe teritoriul ţării noastre ci pe teritoriul învecinat locuit de iliri. Trebuie să spunem însă că numărul acestor forme se reduce doar la 2 tipuri de vase. Dintre acestea o formă, strachina cu buza evazată spre exterior, va fi integrată în repertoriul formelor ceramicii dacogetice şi o vom întîlni în continuare pe parcursul fazelor următoare. O altă concluzie care are implicaţii istorice este aceea că daco-geţii au cunoscut ceramica lucrată cu roata, pe care o folosesc alături de ceramica lor proprie, lucrată cu mîna. Gradul de evoluţie a formelor locale şi faptul că ceramica lucrată cu roata redă numai forme străi­ ne şi nici una dintre acele forme care vor constitui repertoriul propriu şi specific al ceramicii

www.cimec.ro

daco-getice din fazele următoare fac dovada că ceramica lucrată cu roata nu este produsă de localnici ci împrumutată de la alte populaţii cu care daco-geţii au venit în contact. In aşezarea de la Alexandria, care a provocat discuţii în literatura noastră de specialitate, s-a descoperit ceramică autohtonă care corespunde întru totul gradului general de dezvoltare al ceramicii protodacice de pe tot teritoriul locuit de daco-geţi şi acest lucru l-am arătat pentru fiecare formă în parte, alături de o mare cantitate de ceramică lucrată cu roata care n-a fost produsă nici într-un caz de daco-geţi. Acelaşi lucru se constată şi în aşezarea autohtonă de la Tariverde unde în nivelul cel mai vechi de locuire găsim amestecată cerami'că grecească de lux, sau din specia cenuşie comună, împreună cu ceramică autohtonă lucrată cu mîna şi perfect integrată în repertoriul formelor ceramicii protodacice. Ceramică lucrată cu roata s-a descoperit şi în necropolele de la Bîrseşti şi Ferigele şi ea este reprezentată prin amfore de Chios şi în cetatea 1 de la Stînceşti. Ceramica lucrată cu roata nu este străină, chiar pentru începutul sec. VI î.e.n., nici teritoriului intracarpatic. O dovadă în acest sens o constituie cănile descoperite în mormintele de la Tg. Mureş şi Blaj. Dar, împrumutarea eeramicii în sec. VI-V î.e.n., sau mai bine zis preluarea, fără să fie vorba de adoptare, care presupune integrarea în fondul propriu, nu se face unilateral în sensul că numai daco-geţii ar fi preluat ceramică de la populaţiile cu care au venit în contact, ci bilateral. Şi alte populaţii au împrumutat ceramică de la daco-geţi, aşa cum au făcut sciţii. Sciţii din Transilvania au preluat ceramica autohtonă şi încă multe alte produse locale, ceea ce dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, că între sciţi şi geto-daci relaţiile au fost paşnice, chiar dacă instalarea sciţilor pe aceste teritorii nu s-a făcut fără împotrivirea băştinaşilor. O dovadă în acest sens o constituie ridicarea marilor cetăţi hallstattiene din Moldova de nord menite să apere teritoriul de pătrunderea sciţilor, cum arată A. Florescu191. Relaţiile stabilite ulterior au fost relaţii paşnice, fără să fie vorba, foarte probabil, de o convieţuire intimă aşa cum se va întîmpla mai tîrziu cu celţii. Relaţiile paşnice dintre sciţii stabiliţi pe teritoriul Transilvaniei şi localnicii daco-geţi au avut ca urmare dispa-

tÎlRAtvfiCA PROTODACICÂ

în masa autdhtonilor, proces care s-a încheiat, probabil, încă pe parcursul sec. V î.e.n., poate chiar înainte de mijlocul lui. Analiza amănunţită făcută pentru fiecare formă, variantă sau tip de vas, aparţinînd perioadei sec. VI-V î.e.n. a dovedit justeţea tezei lui Vasile Pârvan după care ceramica din mormintele scitice transilvănene constituie un produs autohton. Pe baza gradului de evoluţie a unor forme ceramice, în principal, a vasului bitronconic, evoluţie coroborată şi cu alte materiale, în special fibule descoperite în mormintele de înhumaţie scitice, în cea mai mare parte a lor, de tip Glasinac, s-a putut stabili existenţa a două grupe de necropole scitice deosebite cronologic. Grupa I, cea mai veche se datează în prima jumătate a sec. VI î.e.n. şi grupa a II-a care aparţine jumătăţii următoare a sec. VI şi începutului sec. V î.e.n.

riţia sciţilor

O altă concluzie importantă la care am ajuns, în special pe baza analizei ceramicii, este că ală­ turi de mormintele de înhumaţie scitice în Transilvania se cunosc şi morminte de incineraţie, total deosebite de cele străine, atît ca rit cît şi ca inventar funerar, care aparţin populaţiei autohtone daco-getice. Ele sînt răspîndite pe tot teritoriul intracarpatic (vezi harta pl. XV), atît in spaţiul ocupat de sciţi, care cuprinde în linii mari valea Mureşului şi a afluenţilor săi, cît şi în afara acestuia. Existenţa mormintelor de incineraţie autohtone în aria de locuire scitică dovedesc relaţiile paşnice dintre cele două populaţii şi că nici nu poate fi vorba de o exterminare, sau de o alungare a populaţiei autohtone. Relatiile paşnice dintre sciţi şi daco-geţi constituie temeiul influenţelor exercitate de noii veniţi asupra autohtonilor, influenţe care vor grăbi procesul de dezvoltare a societăţii daco-getice.

www.cimec.ro

CAPITOLUL Il

C E R A M l C A D A C O - G E T I C A. FA Z A I, VE C H E (sec. V-IV î.e.n.)

Consideraţii

preliminare. Forme, analogii şi datare. Ornamentarea. Concluzii.

CONSIDERAŢII

PRELIMINARE

Este vorba, deci, de o locuinţă este bordeiul.

aşezare

în care forma de

O precizare se impune a fi făcută încă de pe acum şi anume că şi pentru această fază cercetările sînt relativ puţine, deşi sînt cu mult mai numeroase decît cele cu privire la faza precedentă. Din păcate însă, numărul relativ sporit al cercetărilor cu privire la faza veche se referă doar la spaţiul extracarpatic al ţării noastre şi nu include şi pe cel al Transilvaniei unde sînt şi de data aceasta foarte puţine. Săpă­ turile sistematice în Transilvania se reduc doar la cele executate de Şt. Kovacs în anii 1911 şi 1912 în aşezarea de la Cluj-Mănăştur. Dar, şi rezultatele acestor săpături au rămas nepublicate. Se păstrează doar materialele şi notările făcute de autor în registrul de inventar al Muzeului de istorie din Cluj, fără să avem mă­ car jurnalul de săpături al autorului. Din inventarul pomenit şi din analiza materialului scos cu ocazia săpăturilor lui Şt. Kovacs reiese că la Cluj-Mănăştur avem de-a face cu o aşe­ zare care a avut trei nivele de locuire distincte şi anume: nivelul I, cel mai vechi datează din epoca bronzului; urmează apoi nivelul II, căruia îi aparţine o ceramică ee mai păstrează încă nete caractere hallstattiene şi care ne interesează îndeaproape aici; în sfîrşit un al treilea nivel din epoca prefeudală. Materialele au putut fi uşor separate pe cele trei nivele, deoarece în registrul de inventar este menţionat de către Şt. Kovacs personal, pentru fiecare ciob în parte, adîncimea la care a fost descoperit. Mai trebuie spus că în aşezarea de la ClujMănăştur au fost dezvelite nouă bordeie de formă aproximativ rotundă aparţinînd nivelului II.

www.cimec.ro

Analiza materialelor descoperite în nivelul II al aşezării de la Cluj-Mănăştur care se reduc doar la ceramică şi cîteva fragmente de cuţite din fier, ne arată că ne găsim într-o perioadă posterioară celei scitice, deoarece toate formele ceramice sînt evident mai evoluate decît cele din sec. VI-V î.e.n. De asemenea comparînd ceramica de la Cluj-Mănăştur cu cea descoperită în mormintele daco-celtice din Transilvania se constată o anterioritate tipologică a unor forme şi o asemănare izbitoare care merge uneori chiar pînă la identitate cu ceramica aşeză­ rilor sau a necropolelor din sec. V-IV î.e.n. din spaţiul extracarpatic al ţării noastre. Că aşe­ zarea de la Cluj-Mănăştur este anterioară stabilirii celţilor în Transilvania, ne-o dovedeşte faptul că în cele nouă bordeie săpate n-a fost descoperit nici măcar un singur ciob celtic lucrat la roată, deşi ne găsim în zonă intens locuită de celţi. Morminte celtice s-au descoperit chiar pe teritoriul oraşului Cluj192, fără să mai vorbim de cele de la Dezmir193 , sau de binecunoscuta necropolă de la Apahida19~. Se ştie astăzi că între celţi şi daci în Transilvania n-au existat numai multiple legături, ci chiar o convieţuire intimă, concretizată în înmormîntarea în cuprinsul aceleiaşi necropole a celor două elemente etnice. Deci, este cu totul neverosimil ca în inventarul celor nouă bordeie să nu se fi descoperit ceramică celtică lucrată cu roata, în cazul că aşezarea ar fi contemporană cu stabilirea celţilor în Transilvania, mai cu seamă că în toate aşezările din sec. III-II î.e.n. ea este prezentă195.

66
Şi să

l'AZA I. VECHE

au fost cercetate nouă bornu poate fi vorba de ceva întîmplător. Ar fi posibil ca aşezării daco-getice de la Cluj-Mănăştur să-i fi pus capăt năvălirea nu deie,
aşa că
celtică.

uităm, că

Cele spuse pînă acum ne arată una dintre limitele cronologice ale aşezării de la Cluj-Mă­ năştur şi anume, cea inferioară. Se pune ·acum întrebarea cînd a putut ea începe? Am arătat că cea de a doua grupă a mormintelor scitice din Transilvania se datează în cea de a doua jumătate a sec. VI şi în prima parte a sec. V î.e.n. Pe baza tipologiei ceramicii care are anumite trăsături ce fac dovada posteriorităţii celei de la Cluj-Mănăştur, faţă de ceramica descoperită în mormintele scitice, putem presupune că aşezarea de aici a început pe parcursul sec. V î.e.n. mai probabil în a doua jumătate. In sprijinul acestor atribuiri cronologice vine să se adauge şi un alt fapt şi anume că ceramica de la Cluj-Mănăştur îşi găseşte perfecte analogii în alte descoperiri făcute pe teritoriul ţării noastre, pe care le vom discuta amănunţit în cele ce urmează, descoperiri ce se datează în sec. V-IV î.e.n. Dacă încadrarea noastră cronologică se va dovedi justă am avea un indiciu că încă din a doua jumătate a sec. V î.e.n., procesul de asimilare al sciţilor în masa autohtonilor din Transilvania era încheiat. Pentru aşezarea de la Cluj-Mănăştur am avea deci două limite cronologice, cea superioară, după sciţi, iar cea inferioară înainte de venirea celţilor. Transpunerea acestora în cronologie absolută comportă destule dificultăţi. Am arătat în capitolul precedent că cea de a doua grupă scitică se datează în sec. VI-V î.e.n. deci, aşezarea de la Cluj-Mănăştur a putut începe în a doua jumătate a sec. V î.e.n., după anul 450 şi s-a încheiat în jurul anului 300 î.e.n. dată admisă în general pentru stabilirea celţilor în Transilvania19G. Aşadar, aşezarea dacică de la Cluj-Mănăştur ar cuprinde o parte a sec. V şi tot sec. IV î.e.n. Este firesc ca pe baza aşezării de la ClujMănăştur, pînă acum unica în care s-au făcut săpături sistematice, să datăm şi celelalte materiale asemănătoare care provin din descoperiri întîmplătoare, sau din săpături mai vechi păs­ trate în diferite muzee din Transilvania. Printre aşezările contemporane din Transilvania în care s-au făcut săpături nesistematice încă în primii

ani ai secolului nostru şi a căror materiale au inedite se înscrie şi aşezarea de la Slimnic, jud. Sibiu. Cwcehlnd minuţios descoperirile de la Slimnic păstrate în Muzeul Brukenthal din Sibiu am constatat că este vorba de ceramică întru totul asemănătoare celei descoperite la Cluj-Mănăştur. Şi din aşezarea de la Slimnic lipseşte ceramica celtică lucrată la roată, sau ceramica daco-getică cenuşie lucrată de asemenea la roată. In aşezarea de la SHmnic există ceramică lucrată la roată, dar cu siguranţă de epocă romană. Cele spuse ne fac să afirmăm că aşezarea de la Slimnic, din care un bogat material ceramic se păstrează în muzeul sibian, este contemporană cu cea de la Cluj-Mănăştur. La cele două aşezări se adaugă necropola de incineraţie de la Cepari care se datează, la sfîrşitul sec. IV i.e.n., înainte de stabilirea celţilor în Transilvania, sau la un scurt interval după această dată. Este sigur că necropola de la Cepari nu merge prea mult pe parcursul primei jumătăţi a sec. III î.e.n. deci, în linii mari, se datează în jurul anului 300 î.e.n.197 corespunzînd fazei de sfîrşit a aşezărilor de la Cluj-Mănăştur şi Slimnic. La toate acestea se adaugă un număr de descoperiri întîmplătoare păstrate în diferite muzee din Transilvania constînd din ceramică de tipul celei de la Cluj-Mănăştur, ca de exemplu urna unui mormînt descoperit la Decea şi altele.
rămas

www.cimec.ro

cu privire la faza veche a ceramicii daco-getice din Transilvania este precară şi se reduce la puţinele obiective enumerate mai înainte, nu acelaşi lucru se poate spune despre teritoriile extracarpatice locuite de daco-geţi. Aici cercetările, dar mai cu seamă săpăturile din ultima vreme sînt cu mult mai numeroase. Fazei vechi a ceramicii daco-getice îi aparţine nivelul I3 şi o parte din nivelul următor, al marei aşezări daco-getice de la Poiana, cunoscută mai de mult prin săpăturile conduse de R. Vulpe şi continuate în ultima vreme. O altă staţiune şi ea binecunoscută încă de mult, dar, cercetată prin săpături sistematice conduse de I. Nestor relativ recent este cea de la Zimnicea. Fazei I îi corespunde cel mai vechi nivel de locuire al aşezării şi mormintele corespunzătoare din necropolă. De asemenea, fazei I a ceramicii daco-getice îi corespunde şi Cetatea II de la Stînceşti unde săpăturile lui A. Florescu mai continuă încă. Tot acestei faze ii

Dacă situaţia cercetărilor

CONSIDERA ŢII PRELIMINARE

67

aparţin

Prut

şi unele dintre aşezările situate între Nistru în R.S.S. Moldovenească, care au făcut obiectul unor cercetări întreprinse în ultima vreme 19B. La aşezările amintite se mai poate. adăuga, eventual, şi faza de început a aşezării de la Piscul Crăsani, cercetată de I. Andrieşescu, în cazul că ea începe la sfîrşitul sec. IV î.e.n., cum presupune Vasile Pârvan199. Chiar dacă ne-am opri numai la aşezări am avea deja o sumă destul de frumoasă. La acestea se adaugă însă necropolele dezvelite prin săpă­ turi sistematice efectuate şi ele în anii puterii populare şi cîteva descoperiri întîmplătoare importante cum este de exemplu cea de la Frumuşiţa. Dintre necropolele săpate în ultima vreme care corespund total, sau numai în parte, fazei I a ceramicii daco-getice amintim pe cele de la Cernavoda şi Satu Nou. Tot a1c1 trebuie amintite necropolele getice din sudul Dunării, de pe teritoriul de azi al R. P. Bulgaria 200 • Iată deci că săpăturile, mai cu seamă cele din ultimii 20 de ani,' au scos la iveală destul de numeroase aşezări sau cimitire daco-getice, în cadrul cărora s-a găsit o mare cantitate de ceramică care, pe baza caracteristicilor sale tipologice şi factologice, ce le vom analiza pe parcursul prezentului capitol, am grupat-o în faza I. Un element de datare ne este oferit şi de eeramica autohtonă descoperită la cetatea de la Ristria asociată cu materiale greceşti. Faza I păs­ trează încă în bună parte caracteristicile ceramicii hallstattiene, dar evoluţia formelor arată deja drumul spre formarea ceramicii daco-getice din faza clasică. Ea corespunde din punct de vedere cronologic Latene-ului A şi în special B din cronologia lui P. Reinecke 201 şi Latene-ului I din cronologia lui O. Tischler şi J. Dechelette2°2. Faza I mai corespunde perioadei clasice a culturii greceşti şi perioadei de formare a culturii geto-dacice, stabilită de către R. Vulpe203. Fără să fie prea numeroase, descoperirile din Transilvania sînt totuşi suficiente pentru a dovedi că şi pe teritoriul intracarpatic locuit de daco-geţi, ceramica dacică se dezvoltă la fel cu cea de pe teritoriul extracarpatic, în această primă fază de transformare a ei în ceramică, propriu zis, daco-getică. Pe parcursul fazei I formele încă general hallstattiene în faza premergătoare încep să se contureze din ce în ce mai mult şi să se înscrie deja din plin pe linia lor

şi

care se va finaliza abia în faza claSub formă hallstattiană se conturează formele ceramicii specifice daco-geţilor. Pe parcursul fazei următoare aspectul hallstattian va ceda din ce în ce mai mult locul unui nou aspect, cel de tip Latene care se va generaliza abia în faza a III-a. Faza de formare, cuprinsă cronologic între mijlocul sec. V î.e.n. şi începutul sec. III î.e.n., nu se referă numai la ceramică, ea este caracteristică pentru toate celelalte componente ale culturii materiale daco-getice, pentru ansamblul acesteia. Faza de formare a ceramicii daco-getice corespunde unui anumit nivel de dezvoltare a forţelor de producţie, nivel pe care îl reflectă şi care poate fi stabilit tocmai pe baza acesteia, la care ne grăbim să adăugăm că numai eeramica singură nu ne poate oferi un criteriu sigur de determinare a nivelului atins de dezvoltarea forţelor de producţie. Dacă nu se ţinE: cont de întreaga cultură materială, de toţi factorii care concură la dezvoltarea forţelor de producţie se pot trage concluzii greşite care au implicaţii de ordin istoric deosebit de importante ducînd la o prezentare denaturată a societăţii daco-getice. O asemenea concluzie a fost trasă pe baza ceramicii, care s-ar fi lucrat la roată de către daco-geţi încă de la mijlocul sec. V î.e.n. Lipsa de temei a acestei îndrăzneţe teze o vom analiza amănun­ ţit în cadrul concluziilor prezentului capitol. Inainte de a trece la împărţirea ceramicii dacogetice vechi din punct de vedere al tehnicii de lucru, socotim necesar să mai facem cîteva precizări cu privire la ceramica descoperită în Transilvania. Harta de răspîndire pe care am întocmit-o (vezi pl. XXIV) ne arată că ceramica daco-getică din faza I este răspîndită pe întreg teritoriul Transilvaniei şi fără îndoială că cercetările viitoare vor completa şi îmbogăţi substanţial
sică. această hartă. Faţă de sec. VI-V î.e.n. trebuie să notăm o deosebire fundamentală şi anume aceea că în faza I materialele ceramice p1·ovin din aşezări, în marea lor majoritate, iar mormintele sînt rare. Acest fapt explică existenţa unor forme mult mai variate, dar în acelaşi timp se poate explica şi faptul că avem mai puţine forme ceramice întregi şi acestea, în marea lor majoritate, sînt reconstituiri, de multe ori ipotetice. Există unele forme, sau variante, binecunoscute în

de

evoluţie

www.cimec.ro

68
spaţiul

FAZA 1, VECHE

extracarpatic care lipsesc deocamdată în Transilvania. Această lipsă nu înseamnă absenţa respectivelor forme, sau variante, din repertoriul formelor daco-getice intracarpatice, ci reprezintă o consecinţă a extrem de reduselor cercetări efectuate aici. Trebuie să subliniem însă că toate formele de bază sînt prezente, fiind astfel asigurată unitatea ceramicii daco-getice din faza I pe întreg spaţiul locuit de daco-geţi. Ritul de înmormîntare în secolul V-IV î.e.n. la daco-geţi este cel al incineraţiei cu oasele calcinate depuse în urne, după cum o dovedesc pentru Transilvania mo:rmintele necropolei de la Cepari şi cel de la Decea. Se continuă astfel ritul de înmormîntare autohton caracteristic şi pentru faza anterioară care va constitui una dintre variantele de bază ale ritului de înmormîntare şi în perioadele următoarezor.. Ceramica fazei I se împarte, din punct de vedere al tehnicii de confecţionare, ca şi cea protodacică, în două mari categorii şi anume: ceramică rudimentară şi ceramică fină.

a) Ceramica

rudimentară

Ceramica acestei categorii este întru totul celei corespunzătoare din faza precedentă. Ea este lucrată cu mîna, de obicei neglijent, din pastă cu multe granule de nisip, sau cioburi pisate. Există însă şi vase confecţionate în aceeaşi tehnică însă din pastă mai bună. Arderea vaselor, în cele mai multe cazuri, este neomogenă, cu colorit deosebit în secţiune şi numai la unele recipiente mici arderea este
asemănătoare
completă.

a acestei categorii ceramice o constituie acoperirea vasului cu un slip puternic lustruit, avînd uneori luciul de aspect metalic, cu totul asemănător celui din faza precedentă. Culoarea predominantă a ceramicii fine din faza I este cea cenuşie, uneori de nuanţe foarte deschise, ca rezultat al arderii neoxidante. Slipul lustruit este şi el colorat diferit. De obicei este cenuşiu-închis, cu nuanţe sau pete de culoare neagră, dar se întîlnesc frecvent vase acoperite cu slip de culoare brun-deschisă sau închisă, uneori cu nuanţe roşiatice. Slipul lustruit acoperă vasele, atît în exterior cît şi în interior, iar culoarea lui este obişnuit mai închisă în interiorul vasului ajungînd pînă la un negru puternic. Slipul din exteriorul şi din interiorul vaselor, nu are numai rol estetic, ci în primul rînd, unul practic, acela de a face vasul impermeabil. Aşa se explică grija cu care a fost lustruit slipul interior. Atît arderea cît şi pasta din care este confecţionată ceramica daco-getică aparţinînd fazei I ne arată că meşteşugul olăritului, faţă de cel întîlnit în faza protodacică, nu ~ste cu mult mai dezvoltat şi că se menţine aspectul şi tehnioa de lucru hallstattiană moştenite din epoci mult mai vechi. FORME, ANALOGII
ŞI

tivă şi specifică

DATARE

1. Vasul bitronconic
De unde în faza precedentă vasele bitronconice mari constituiau una dintre cele mai frecvent întîlnite forme, iar pe baza numeroaselor exemplare cunoscute am putut stabili trei tipuri cu variantele lor, în faza I a ceramicii daco-getice vasele mari bitronconice sînt mai puţine. Din punct de vedere tipologie ele se pot împărţi în numai două tipuri. Tehnica de confecţionare se menţine cea din faza precedentă, de bună tradiţie hallstattiană. Se continuă aproape în întregime şi ornamentarea cu butoni comc1 aplatizaţi, la care însă se mai adaugă şi cîteva ornamente noi. Am păstrat denumirea de vase bitronconice mai mult de dragul continuităţii denumirilor decît pe temeiul formei de vas care mai păs­ trează doar semnele derivării lui din vasele bitronconice protodacice.

Culoarea predominantă a categoriei rudimentare din faza I este cea cărămizie, cu diferite nuanţe ce pot ajunge pînă la roşu, deci se întrebuinţează tehnica arderii oxidante. Dar, frecvent întîlnită este şi culoarea cenuşie, de asemenea cu diferite nuanţe, care merg uneori pînă la negru mat, dovedind întrebuinţarea arderii reductive.
b) Ceramica
fină

Ca şi la ceramica protodadcă, ceramica fină este lucrată mult mai îngrijit, însă pasta continuă să fie amestecată cu mici granule de nisip folosite ca degresant. Arderea este şi ea mai bună decît la categoria anterioară, dar rămîne în continuare neomogenă. Caracteristica distinc-

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

69

Tipul 1
Vasele încadrate în acest tip sînt de dimensiuni mari, ajungînd pînă la 0,40-0,50 m înăl­ ţime. Forma bitronconică a dispărut aproape complet, iar vasul a căpătat mai mult o formă ovoidală, cu jumătatea superioară mărită în detrimentul celei inferioare, caracteristică proprie tipului III al vaselor bitronconice protodacice. Gura vasului poate fi largă, sau uşor strîmtată, iar buza uşor evazată spre exterior, ori tăiată drept. Este în afara oricărei îndoieli, după părerea noastră, că tipul de vas în discuţie continuă ultimul tip al fazei precedente. Ca ornamente, se menţin proeminenţele conice aplatizate, situate pe jumătatea inferioară a vasului, fără să se fi adăugat nimic nou. Vase de tip I cunoaştem din necropola de la Cemavoda (fig. 20/2) şi de la Ozun. Exemplarul de la Ozun (pl. XVI, 4) provine dintr-o descoperire întîmplătoare, veche, asupra căreia ne lipsesc precizările. Nu este exclus să fi constituit urna unui mormînt, pentru care pledează împrejurarea că s-a păstrat întreg. Datarea tipului I

doua jumătate a sec. V î.e.n. pînă la începutul sec. III î.e.n. După toate probabilităţile, aproximativ, la limita dintre sec. IV şi III î.e.n. vasele de acest tip vor fi înlocuite cu alte forme specifice pentru faza II1 a ceramicii daco-getice.

Tipul II
Şi acest tip derivă tot din vasele bitronconice protodacice constituind însă o altă linie evolutivă decît cea arătată de noi, sau poate mai degrabă o conturare aparte, pentru că şi din această formă ivită în faza I va lua naştere vasul piriform din faza a III-a. Caracteristica principală a tipului II o constituie existenţa unui gît relativ scurt aşezat, mai mult sau mai puţin, oblic. Corpul este mult bombat, sau de formă ovală. La unele exemplare corpul mai păstrează urmele bitronconicităţii. Obişnuit, pe linia de maximă dimensiune, sau la mică distanţă de aceasta, se găsesc patru, ori două proeminenţe de tipul celor protodacice. In jumătatea superioară, înlocuind proeminenţele din faza precedentă, găsim diferite ornamente în relief, toate de mici dimensiuni. Ca ornamente sînt folosite linii scurte în relief dispuse oblic, sau în forma unui V aşe­ zat cu vîrful în sus, ori de forma literei C. Se mai cunosc apoi ornamente în genul unor triunghiuri în relief. Incadrarea tipului II în faza veche a ceramicii daco-getice ne este asigurată de descoperirea unui exemplar în nivelul 13 al aşezării de la Poiana (fig. 20/1)207. Un vas cu totul asemănător celor de la Poiana (pl. XVII, 3) se păstrează în Muzeul Braşov provenind din Ţara Bîrsei, fără să se ştie însă în care anume localitate s-a descoperit. Un alt vas care merge pînă la identitate ca formă cu cele de la Poiana a fost descoperit în marea aşezare daco-getică fortificată de la Butuceni, r. Orhei (R.S.S. Moldovenească) datată în sec. IV-III î.e.n. prin amfore de Thasos208. Vasele bitronconice cu proeminenţe sînt prezente şi în necropola de la Satu Nou 209 • In legătură cu această formă, sau poate cu cea precedentă trebuie puse cîteva fragmente de vase mari prevăzute cu proeminenţele specifice, descoperite în aşezarea de la Cluj-Mă­
năştur.

Fig. 20. -

Vase bitronconice de tip 1
1. Poiana. -

şi

II.

2. Cernavoda.

ne este indicată de criterii tipologice şi de descoperirile în care vasele au fost găsite în asociere cu materiale relativ bine datate. Astfel un exemplar de la Stînceşti s-a găsit îh nivelul de sec. IV cu amfore thasiene. Mormintele de la Cernavoda se datează în secolul V î.e.n. 2 os, deci tipul I al vaselor daco-getice vechi nu se poate delimita pe un spaţiu de timp mai restrîns şi se pare că el a existat o vreme îndelungată, din a

www.cimec.ro

70

FAZA 1, VECHE

Nici de data aceasta nu putem face încadrări cronologice mai exacte. Se poate spune doar că tipul II apare numai în faza I a ceramicii dacogetice şi spre deosebire de tipul I el îşi va continua existenţa şi pe parcursul fazei următoare.

există, în toate fazele ceramicii daco-getice, vase utilizate numai ca urne funerare. Deci, nu sînt vase sau forme anumite, care să fi fost lucrate special pentru a deveni recipient funerar. Toate vasele utilizate ca urne îşi au corespondente exacte în aşezări, ceea ce justifică afirmaţia fă­
cută.

2. Vasul în

formă

de clopot

Această formă este binecunoscută în faza I a ceramicii daco-getice. Ea se caracterizează prin dimensiunile mari 0,30-0,50 m înălţime, cu gura larg deschisă şi corpul rotunjit, ceea ce justifică termenul de vas în formă de clopot. In afară de aceste exemplare mari se cunosc şi vase de aceeaşi formă, însă de dimensiuni mijlocii. Cele mai multe exemplare aparţinătoare acestei forme au cîte 4 sau 2 proeminenţe de tipul celor specifice pentru ceramica protodacică. Uneori asemenea proeminenţe au primit forma patrulateră. Proeminenţele conice aplatizate pot fi de dimensiuni mijlocii sau mici, însă nici cînd aşa de mari ca cele proprii ceramicii protodacice. Ca plasare, proeminenţele sînt aşezate pe linia de maximă dimensiune şi numai excepţional sub aceasta. Tendinţa evolutivă este ca ele să urce mereu spre gura vasului ajungînd în faza II2 in apropierea gurii, iar în cele din urmă să dispară, în faza clasică. Buza vaselor în formă de clopot în puţine cazuri este profilată şi uşor răsfrîntă spre exterior, pe cînd la marea majoritate a exemplarelor cunoscute ea este numai rotunjită, ori chiar tăiată drept. Ca tehnică de lucru vasele în formă de clopot aparţin categoriei fine, acoperite cu slip lustruit. Culorile sînt, ca de obicei, variate, dovedind utilizarea ambelor procedee de ardere, oxidantă şi reductivă. Ornamentarea se compune, ca şi la tipul II al vaselor bitronconice, din proeminente conice aplatizate şi din motive în relief situate pe jumătatea superioară a vasului. Intîlnim şi la această formă mici butoni în relief ' sau ornamentul în formă de V cu vîrful în sus. Din Transilvania se cunosc foarte puţine vase în formă de clopot aparţinînd fazei I şi lipsesc pînă acum cele de dimensiuni mari, utilizate frecvent ca urne funerare. In legătură cu folosirea vaselor mari de forme şi tipuri variate, poate că nu este de prisos să spunem, că nu

www.cimec.ro

Spunem că din Transilvania se cunosc puţine vase în formă de clopot de dimensiuni. mijlocii care n-au nici măcar toate caracteristicile enumerate mai înainte. Pe baza formei însăşi care aduce a clopot am socotit că sîntem îndreptăţiţi să le atribuim totuşi acestei forme. Proeminenţele de tip protodacic sînt situate destul de sus ceea ce ar indica o dată relativ tîrzie în cadrul fazei I a ceramicii daco-getice (pl. XVII, 1, 2). Incadrarea în această fază am făcut-o pe baza facturii însăşi a vaselor. Unul dintre cele două vase (pl. XVII, 1) are suprafaţa acoperită cu striuri paralele, ornamentare care începe în faza I, după cum vom arăta la locul potrivit. Dacă în Transilvania vasele în formă de clopot din faza I sînt puţine şi apartenenţa la acest tip de vas s-a făcut ipotetic, cu destule rezerve, în schimb, în afara arcului carpatic ele sînt bine cunoscute în lumea daco-getică. Vase în formă de clopot s-au descoperit în necropola de la Satu Nou sau în mormintele. de incineraţie de la Cernavoda. Forma de vas este prezentă de asemenea în necropolele getice de pe teritoriul Bulgariei (vezi fig. 21), ele nu lipsesc nici din aşezări, ca de exemplu în cea de la Poiana (vezi fig. 22), sau în cea de la Vîhvatinţi. Exemplarele de la Poiana pe care le-am reprodus210 provin din descoperiri fortuite şi nu putem şti cărui nivel au aparţinut. Dat fiind însă faptul că exemplare similare, unele chiar foarte apropiate, ca de exemplu vasul de la Vîhvatinţi, se datează în secolul IV-III î.e.n. 211 iar cele din necropola de la Satu Nou în sec. V-IV î.e.n.212, putem presupune că vasele noastre de la Poiana au aparţinut nivelului I 3 sau celui imediat următor. Incadrarea în faza I a vaselor în formă de clopot, pe c~re le-am discutat, ne este asigurată de cele descoperite în necropola de la Satu Nou care-şi desfăşoară existenţa pe parcursul sec. V şi IV î.e.n. şi ia sfîrşit, foarte probabil, cel mai tîrziu la începutul sec. III î.e.n.213, deci pe parcursul întregii faze. Nu avem la îndemînă nici

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

71

Fig. 21. -

Vase din faza I descoperite în necropolele getice din Bulgaria.
1-2, 5-6. Ravna. 3-4. Branicevo.

un indiciu care să ne arate că este vorba doar de o anumită parte a fazei I, de aceea trebuie să conchidem că vasele în formă de clopot se datează în sec. V-IV î.e.n. Ne-a mai rămas de spus că forma discutată continuă şi pe parcursul primei părţi a fazei următoare, spre deosebire de vasele bitronconice care, după toate aparenţele, îşi încheie existenţa în această primă fază. In legătură cu aceasta socotim util să precizăm şi pentru celelalte forme că, în general, pe baza tipologiei ceramicii precizările cronologice exacte sînt foarte greu de făcut: Este ştiut faptul că şi monedele care au pe ele imprimată data de emisiune nu ne indică cronologia exactă, fiind în uz, sau tezaurizîndu-se, în multe cazuri secole la rînd. Dacă nici monedele nu oferă totală siguranţă în încadrarea cronologică a unor complexe, atunci cu atît mai puţin poate face acest lucru ceramica. Şi cu toate acestea, un studiu tipologie-stilistic amănunţit şi coroborat cu alte date existente

www.cimec.ro

perioada de naştere, de înflorire şi de a unor forme. Viaţa unui tip de vas durează un secol, sau mai mult, iar anumite forme ţin un răstimp foarte îndelungat. Mai trebuie spus că apariţia sau dispariţia unei forme nu se întîmplă la anumită dată care să poată fi stabilită. Este mai presus de orice îndoială că o perioadă de timp noile forme coexistă cu cele vechi, dar se poate stabili cu destulă certitudine care sînt formele de bază ale ceramicii unei anumite etape. Din cele arătate n-am vrea să se tragă concluzia rezervelor totale pe care trebuie să le avem asupra cronologiei absolute, în legătură cu datele oferite de studiul ceramicii. Am vrut doar să arătăm şi să subliniem că nu se poate obţine o cronologie exactă, convinşi fiind însă, că o analiză atentă, cu coroborarea de care vorbeam, ne furnizează indicaţii din punct de vedere cronologic de prim ordin, dacă nu solicităm însă, precizări exacte, restrînse, · ne
dispariţie

arată

72

FAZA I, VECHE

Fig. 22. -

Vase în

formă

de clopot.
5--6. Poiana.

1-3. Satu Nou. -

4. Cernavoda. -

Referitor la originile vasului în formă de clopot din faza 1 ni se pare axiomatic că el derivă direct din forma denumită la fel în cadrul eeramicii protodacice, în legătură cu care am discutat antecedenţele mai vechi. Aici nu ne rămîne decît să trimitem pe cititor la cele spuse mai înainte (vezi p. 54-56).

3. Vasul cu profil aproape drept
nită formă ceramică

mai frecvent întîlîn cadrul fazei 1 a ceramicii daco-getice este vasul cu pereţi aproape verticali. Ea se caracterizează prin gura largă, sa1,1

Cea mai

caracteristică şi

www.cimec.ro

a vasului şi prin fundul încă neprofilat. Dimensiunile formei în discuţie sînt extrem de variate. Se întîlnesc vase mari a că­ ror înălţime depăşeşte 50 de cm, apoi vase mijlocii şi în sfîrşit, vase mici de cîte 10-12 cm înălţime şi chiar mai mici. Această formă este întîlnită nu numai în aşezări, ca cea de la ClujMănăştur sau Slimnic din Transilvania, Stînceşti, Poiana, Zimnicea, Vîhvatinţi etc., ci şi în necropole, ca cea de la Cernavoda, Sătu Nou, Zimnicea sau Cepari. Putem, deci, spune că una dintre formele de bază ale ceramicii daco-getice vechi o constituie vasul cu pereţi aproape verticali.

puţin strînsă,

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

73

In ce priveşte originile le-am discutat în ca- proeminenţe şi brîuri în relief, cu sau fără aldrul ceramicii protodacice şi de aceea aici ne veole. vom rezuma doar la a repeta concluziile la care Din punct de vedere tipologie vasele încaam ajuns. Vasul cu profil drept constituie o drate în prezenta formă se pot împărţi în două formă locală hallstattiană întîlnită încă de la tipuri principale, luînd drept criteriu de clasisfîrşitul epocii bronzului. Astfel în binecunosficare forma profilului. cuta aşezare de la Pecica (Şanţul Mare), în săpă­ Tipul 1 turile noastre făcute în anul 1964, am descoperit în ultimile nivele ale epocii bronzului şi In acest tip am grupat vasele care au gura începutul primei epoci a fierului, vase cu pereţi destul de strînsă şi astfel pereţii nu mai sînt aproape verticali, cu proeminenţe de diferite aproape drepţi, ci arcuiţi, mai mult sau mai putipuri. Forma continuă apoi pe parcursul Hall- ţin, în aşa fel încît se apropie de vasele în formă statt-ului timpuriu cît şi în cel mijlociu şi final. de clopot. Că totuşi acestea aparţin formei de Vasele cu pereţi aproape verticali din faza I a vas cu profil aproape drept şi nu celor clopot o ceramicii daco-getice sînt fără îndoială continua- dovedeşte şi faptul că nu se întîlnesc proemirea celor din faza protodacică. Continuarea se nenţe aplatizate, decît în imediata apropiere a gurii vasului. De obicei ele sînt unite cu brîuri face uneori,neschimbat iar alteori evoluat. Numărul mult mai mare de forme întregi, înîn relief, simple, ori alveolate. O altă dovadă tregibile, sau a fragmentelor, aparţinătoare unor reiese din aceea că la vasele tipului I lipseşte cu asemenea vase pe care le cunoaştem din Tran- desăvîrşire buza profilată de orice dimensiune. silvania, ·raportat la numărul celor protodacice, Şi în sfîrşit un ultim argument, îl constituie fapse explică prin utilizarea în viaţa de toate zilele, tul eă marea majoritate a exemplarelor tipului I poate la prepararea hranei. Aşa s-ar putea ex- sînt lucrate din pastă impură şi rudimentar pe plica de ce fo:rnne de acest fel au ajuns în nu- cîtă vreme cele în formă de clopot aparţin camăr mic în mormintele secolelor VI-V î.e.n. tegoriei fine, cu mici excepţii. Prototipul vaselor cind drept urne se foloseau vasele bitronconice. ' în formă de clopot aparţine şi el categoriei fine, Este evident însă faptul că, vasele cu pereţi '. pe cîtă vreme cel al vaselor cu pereţi aproape aproape drepţi derivă din formele similare cu-(~drepţi, de tip I, face parte din categoria a. Toate noscute încă din ~poca bronzului şi perpetuate exemplarele cunoscute, şi trebuie să spunem că apoi pe parcursul p~imelor .faze ale Hallstatt- sînt multe la număr, au gura tăiată drept, cu ului. De asemenea, că din ele se vor forma înce- muchia buzei rotunjită. Toate cele de mai sus pînd chiar cu faza I vasele binecunoscute în ne-au determinat să atribuim vasele de tip I ceramica daco-getică clasică, numite, în general, formei cu pereţi aproape drepţi şi nu celor în "vase borcan". Un exemplu elocvent pentru formă de clopot. această evoluţie îl constituie un vas descoperit Tipul I îşi are antecedenţe încă în cultura în aşezarea de la Cluj-Mănăştur (vezi pl. XVIII, Noua, iar pe parcursul perioadelor hallstattiene 5) care are deja buza mult îngroşată şi aşezată vechi se cunosc vase cu profil uşor arcuit şi cu oblic în genul vaselor borcan din faza clasică. In gura puţin strînsă. Ne gîndim de exemplu la aşezarea de la Cluj-Mănăştur însă, forma predavasul-urnă din secţiunea IX de la Mediaş 214 • Anminantă este cea a vasului cu pereţi verticali tecedentele directe în ceramica protodacică treobişnuită fără să aibă 0 profilare a buzei. buie să existe şi este doar o întîmplare că nu · ' ... Dm punct d e ve d ere a1 t e h mcn d e conf ee- cunoaştem nici fun vas întreg din sec. VI-V ~ d · ~ ~ . t" 1 ţ" 1.e.n. e aceasta orma. ţionare vasele cu pereţ1 aproape ver 1ca i apar m V d t" I t" · 1 ase1e e 1p vor con mua Şl pe parcursu ambelor categorii, a şi b. Se întîlnesc exemplare fazei următoare a ceramicii daco-getice şi este aparţinînd categoriei fine, îngrijit lucrate şi aco- greu de precizat căreia dintre cele două faze îi perite cu slip lustruit, alături de exemplare lu- este caracteristic. crate grosolan din pastă cu multe impurităţi, Ca ornamente se întrebuinţează proeminenchiar cînd sînt acoperite cu slip lustruit. ţele şi brîiele în relief de obicei asociate, în senRepertoriul ornamentelor folosite la decorarea sul că brîul uneşte între ele proeminenţe. AcesV!J.S~lor cu profil aproape drept se reduce la tea sint plas!lte la mică distanţă sub buza vasu-

www.cimec.ro

74

FAZA !, VECHE

Fig. 23. -

Vase de tip I.

1, 3. Zimnicea. 2. 4. Poiana.

Fig. 24. -

Vase de tip II.
2. Poiana.

1. Zimnicea. -

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

75

lui. Se cunosc şi briie simple fără proeminenţe. Brîul, de cele mai multe ori, este prevăzut cu alveole, sau crestături. Din ornamentul principal situat în apropierea gurii, la unele vase, coboară sub diferite forme brîie în relief cu alveole dînd naştere unei ornamentări destul de aspectuoase. Din punct de vedere al tehnicii de lucru trebuie să menţionăm că vasele tipului 1 au fost făcute din pastă cu multe impurităţi, deşi slipul lustruit nu lipseşte de pe unele exemplare. Vase de tip 1 au fost descoperite în necropola de la Satu Nou şi în cea de la Cernavoda. Ele sînt bine reprezentate şi în descoperirile de la Poiana sau în cele de la Zimnicea (vezi fig. 23 şi fig. 25). Aceluiaşi tip, mergînd aproape pînă la identitate cu un exemplar de la Zimnicea

(fig. 25/1) îi aparţine un vas descoperit în aşe­ zarea fortificată de la Butuceni. De asemenea tipului I îi aparţin şi cîteva vase din necropolele getice de pe teritoriul R. P. Bulgaria (fig. 21). Din Transilvania cunoaştem un exemplar de vas aparţinător tipului 1 descoperit, probabil, într-un mormînt la Apahida (pl. XVI, 2 vezi şi Catalogul p. 252 nr. 8/a). Aceluiaşi tip îi aparţine un alt vas descoperit în aşezarea de la ClujMănăştur (pl. XVIII, 6).

Tipul II
În tipul următor al vasului cu profil aproape drept am încadrat marea majoritate a exemplarelor care prezintă toate caracteristicile formei ca atare pe care nu le vom mai repeta.

Fig.

25. -

Vase cu profil drept.
2. Poiana. 3. Cernavoda,

) . Zimmcea. -

www.cimec.ro

76

FAZA J, VECHE

Spuneam că tipul II este în majoritate, la care se cuvine să adăugăm că el a fost descoperit mai cu seamă în aşezările cercetate prin săpături sistematice în nenumărate exemplare, judecind după numeroasele fragmente găsite. Aşa de exemplu, tipul II este din plin reprezentat în aşezarea de la Cluj-Mănăştur, sau în cea de la Slimnic, din Transilvania (pl. XVIII, XXIII, XXV), fără să mai vorbim de numeroa-

sele descoperiri întîmplătoare, păstrate în muzeele transilvănene (vezi harta de răspîndire pl. XXVI şi Catalogul). Dar nu numai în aşezările daco-getice din interiorul arcului carpatic tipul II al vasului cu profil aproape drept constituie una din formele cele mai obişnuite şi abundente, ci şi în cele din afara acestuia. Astfel, el a fost descoperit în numeroase exemplare în cetatea II de la Ştînceşti,

-

0,02---

2

s tI
6 7

1

-_-Bon

5

8

9

~

'~

1

1

1

Il

Fig. 26. -

Ceramică autohtonă

www.cimec.ro

de la Histria.

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

77

sau în cea de la Butuceni, unde s-au descoperit cîteva exemplare de dimensiuni mai mari, bine
păstrate.

Tipul Il al vasului cu profil aproape drept este prezent din plin şi în marea aşezare de la Poiana215 , sau în descoperirile de la Zimnicea216 (fig. 24). Tot în legătură cu aşezările ar mai fi de amintit cele dintre Prut şi Nistru de la Solonceni şi Vîhvatinţi unde tipul II este bine reprezentat217. Aşadar, vasul cu profil aproape drept, de tip II, constituie o formă binecunoscută şi larg răspîndită în lumea daco-getică, prezentă în toate aşezările de sec. V-IV î.e.n. cunoscute pînă acum, dintre care noi am amintit numai pe cele mai reprezentative. Aceeaşi formă ceramică, confecţionată şi ornamentată izbitor de asemănător cu vasele de la Cluj-Mănăştur, a fost descoperită şi la Histria (compară fig. 26 cu pl. XXIII-XXV). Ea este atribuită populaţiei autohtone şi s-a găsit în straturi datate pe baza unor criterii relativ sigure în sec. V-IV î.e.n.21s. Ceramica autohtonă de la Histria face dovada, dacă aceasta mai era nevoie să fie făcută, că vasele cu profil aproape drept aparţin fazei I a ceramicii daco-getice şi se datează în sec. V-IV î.e.n. Tipul II al vasului cu profil aproape drept, în mod firesc, nu Hpseşte nici din necropolele corespunzătoare în timp aşezărilor pe care le-am discutat pînă acum. El este prezent în ·cea de la Cemavoda unde a servit ca urnă funerară (vezi fig. 25/3). Tot ca urne funerare găsim întrebuinţate vasele de acest tip şi în necropola de la Satu Nou219. Analogiile pentru vasele cu pereţi aproape verticali, lucrate cu mîna, de tip II, descoperite în morminte nu se opresc numai la teritoriul ţării noastre. Ele se întîlnesc şi în mormintele tumulare de incineraţie getice descoperite pe teritoriul R. P. Bulgaria. Un exemplu în acest sens ne este oferit de vasele găsite în necropola de la Mundzilar 220, ori cele din necropola de lîngă ·Branicevo, datată în sec. IV î.e.n. 221 , sau, în sfîrşit, cele din necropola de la Ravna222 (vezi fig. 21). Din toate cele arătate reiese că tipul II al vasului cu pereţii verticali constituie una dintre formele de bază ale ceramicii daco-getice vechi care continuă vasele cu aceleaşi caracteristici din faza precedentă. Prototipurile tipu-

lui II sînt foarte vechi, mergînd înapoi pînă în epoca bronzului. Referitor la datare, din analogiile citate, se desprinde concluzia că vasul de tip II, ca de altfel toate formele, nu poate fi limitat la o perioadă mai restrînsă de timp. El se întîlneşte pe întreaga durată a fazei I şi va continua şi în faza următoare, deşi transformarea lui în viitorul vas borcan a şi început.

4.

Oală

cu aspect globular

Oarecum în legătură cu vasul cu pereţi aproape verticali, în sensul că forma se deosebeşte doar ca profil, trebuie să discutăm vasul în formă de oală cu aspect globular (vezi pl. XVIII, 4). Vasul în discuţie are corpul aproape sferic sau uşor alungit, buza este profilată şi puţin înălţată, uşor răsfrîntă în exterior, ori verticală. Muchia buzei este îngroşată, sau tăiată drept. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare va trebui să spunem că se cunosc oale globulare aparţinînd ambelor categorii. In ce priveşte ornamentaţia, ea lipseşte, după cît ştim noi, cu desăvîrşire. Toate exemplarele pe care le cunoaştem sînt neornamentate. Dimensiunile formei pe care o discutăm nu sînt prea mari, înscriindu-se în rîndul vaselor mijlocii. Vase cu aspect globular au fost descoperite în aşezarea de la Cluj-Mănăştur sau în nivelul II1 al celei de la Poiana (fig. 27)223. Vase de această formă s-au descoperit apoi şi în cetatea II de la Stînceşti. Cîteva exemplare întregi, sau întregite, provin din aşezarea de la Butuceni.

Fig. 27. -

Oale simple de la Poiana.

www.cimec.ro

Pînă acum nu cunoaştem vase aparţinînd formei în discuţie care să fi fost descoperite în necropolele vremii. Ar putea fi vorba de o întîmplare, ori este posibil că asemenea vase de

ta

FAZA 1, VECHE

uz gospodăresc să nu fi intrat în alcătuirea mobilierului funerar. In ce priveşte originile vaselor cu corp globular, aproape sferic, putem spune că ele sînt derivate din vasele de formă aproximativ similară cunoscute pe teritoriul Transilvaniei din aşezările aparţinînd Hallstatt-ului timpuriu. Un exemplu în acest sens ne oferă un vas găsit în aşezarea fortificată de la Mediaş 22 4, fără să putem însă preciza cu claritatea necesară drumul parcurs de această formă, de la începutul epocii hallstattiene, pînă în sec. V-IV î.e.n. Forma o vom întîlni în continuare pe parcursul fazelor
următoare.

Din punct de vedere tipologie străchinile daco-getice din faza I se pot împărţi în patru tipuri principale şi cîteva variante. Tipul 1 In acest tip am încadrat străchinile cu buza dreaptă, sau uşor înclinată spre interior, evoluate direct din străchinile protodacice. Caracteristic acestui tip îi este "un umăr" realizat prin îndreptarea porţiunii curbate spre interior, la străchinile protodacice. Străchinile tipului 1 mai prezintă încă proeminenţele conice aplatizate, proprii ceramicii protodacice şi străchini­ lor din sec. VI-V î.e.n. Asemenea proeminenţe pot fi uneori perforate, dar nu lipsesc cu desă­ vîrşire faţete sau caneluri. Fundul străchinilor încadrate în acest prim tip este tăiat drept, ori uşor profilat, în genul unui piedestal incipient. Dimensiunile străchinilor sînt variate, dar se poate spune că în general se lucrează forme mijlocii cu diametru! gurii de aproximativ 20-25 om, iar în înălţime de 8-10 cm. Există exemplare destul de multe care au toate caracteristicile· tipului, însă sînt mai adînci ajungînd în înălţime pînă la 15-16 cm. In ce priveşte tehnica de confecţionare, culoarea şi în general întreaga factură, ele sînt identice cu cele ale străchinilor din sec. VI-V î.e.n. pe care le continuă. Acesta este tipul de bază şi caracteristic al străchinilor protodacice care începe să se contureze la sfîrşitul fazei precedente iar acum se generalizează. El va continua şi pe parcursul fazei următoare. Fiind vorba de o formă ceramică caracteristică şi de bază, cum spuneam, este firesc ca ea să fie bine reprezentată în toate descoperirile cu ceramică daco-getică din faza 1, mai ales în aşezări. Tipul 1 al străchinilor protodacice este din plin reprezentat prin numeroase exemplare în aşezarea de la Cluj-Mănăştur (pl. XIX, 2, 6, 7), sau în cea de la Slimnic. El constituie o piesă obişnuită şi în aşezările daco-getice extracarpatice. Numeroase sînt exemplarele descoperite în aşezarea de la Poiana, în cetatea II de la Stînceşti, ori în cea de a Butuceni. Străchini de acest tip se întîlnesc în toate aşezările din Moldova, săpate sau numai sondate, recent de cercetătorii ieşeni. Dintre acestea amintim pe cea de la Cucuteni "Cetăţuie" unde s-a desco-

5. Strachina
Strachina este o altă formă foarte frecvent am putea zice, comună în aşezările daco-getice transilvănene din sec. V-IV î.e.n. Exemplare întregi sînt destul de puţine, ca în orice aşezare, în schimb, sînt numeroase cele fragmentare. Astfel, în aşezarea de la ClujMănăştur au fost găsite în număr considerabil străchini păstrate fragmentar din care am putut reconstitui doar cîteva (vezi pl. XIX). Tot în stare fragmentară se păstrează şi exemplarele descoperite la SlimniJc, sau în altă parte. Aproape întregi sînt însă unele străchini descoperite în mormintele necropolei de la Cepari (pl. XIX, 3, 5), ori un exemplar descoperit în aşezarea de la Sf. Gheorghe (pl. XIX, 9). Dar străchinile nu constituie un bun comun numai pentru aşezările, sau necropolele transilvănene. Ele au fost descoperite în număr mare pretutindeni în lumea daco-getică din sec. V-IV î.e.n. Din punct de vedere al tehnicii de lucru străchinile se încadrează în ambele categorii, dar mai cu seamă în cea fină. Ca ornamente întîlnim încă proeminenţele protodacice, dar se poate spune că în general străchinile dacogetice vechi sînt neornamentate. Ca dimensiuni notăm că există o gamă variată, de la exemplare mici, de abia 6-7 cm diametru! gurii pînă la 30-40 cm, sau chiar mai mult. Originile şi evoluţia fiecărui tip de strachină o vom discuta aparte pentru fiecare dintre ele. Aici vom spune doar că străchinile obiş­ :mite şi larg răspîndite în sec. V-IV î.e.n. sînt o formă locală evoluată din cele protodacice.
întîlnită,

www.cimec.ro

FORME, ANALOGii

ŞI

DATARE

't9

Fig. 28. 1. Cernavoda. -

Străchini daco-getice vechi. 2, 4, 6. Satu Nou. - 3, 8. Poiana. 5. Frumuşiţa. -

7. Vaslui.

perit şi o fibulă de tip Dux timpuriu225. Aceeaşi este situaţia şi în aşezările dintre Prut şi Nistru unde tipul I al străchinilor daco-getice vechi constituie o apariţie obişnuită226. Străchinii de tip I îi aparţine şi exemplarul de la Frumuşiţa găsit împreună cu o cană şi un kylix grecesc, pe baza căruia M. Petrescu-

www.cimec.ro

descoperirea de aici la sfîrînceputul sec. IV î.e.n.227. Străchinile vechi de tip I sînt bine cunoscute şi în necropolele daco-getice contemporane. Ele se întîlnesc în morminte de sec. IV-III î.e.n. în necropola de la Zimnicea, de exemplu în mormîntul J228. Aceluiaşi tip îi aparţine strachina
şitul

Dimboviţa datează

sec. V

şi

8b

FAZA 1, VECHE

din mormîntul IV de la Cernavoda229, sau exemplarul de la Odobeşti230. Străchini de tip I au fost descoperite în necropola de la Satu Nou, datată în sec. V-III î.e.n. 2 31, sau în mormîntul de la Vaslui232. i"T- · In legătură cu tipul 1 de strachină, trebuie o formă aparte care ar fi putut constitui o variantă. Am socotit totuşi că, de vreme ce toate elementele esenţiale ale tectonicii vasului nu se deosebesc, nu putem vorbi de o variantă. Deosebirea faţă de tipul obiş­ nuit constă în adăugarea unor torţi laterale, plasate orizontal pe linia de unire a "umăru­ lui" cu corpul străchinii. Asemenea torţi sînt caracteristice pentru vasele greceşti şi reprezintă, în cazul nostru, o concretizare a influenţei ceramicii greceşti asupra celei autohtone din faza 1. Exemplare de străchini la care le-au fost adăugate torţi orizontale simple cunoaştem din necropola de la Satu Nou (fig. 28/6), sau din aşezarea fortificată de la Butuceni unde s-a găsit un exemplar frumos bine păstrat. Străchi­ nile cu torţi laterale deocamdată nu le putem fixa din punct de vedere cronologic, mai ales strîns. După cît se pare ele apar încă din sec. V. î.e.n. dovedind că influenţele greceşti sînt fecunde încă de timpuriu. Asemenea vase se vor întîlni şi pe parcursul fazei următoare, fără să constituie însă nici la acea dată o formă de bază. Ele vor constitui tot timpul un fel de excepţie de la tipul obişnuit.
să discutăm

lustruit de culoare cenuşiu-negru sau brun de diferite nuanţe. Străchinile de tip II nu sînt aşa de numeroase ca cele de tip I, dar se întîlnesc atît în aşezări cît şi în morminte. Tipul II se cunoaşte din aşezările de la Cluj-Mănăştur (pl. XIX, 4), Stînceşti ori Poiana. O strachină de tip II a fost întrebuinţată drept capac pentru urna mormîntului II al necropolei de incineraţie de la Cernavoda2:J3. Strachina de tip II, după cum remarcase încă D. Berciu234, cu ocazia publicării exemplarului de la Cernavoda, a luat naştere datorită influenţelor greceşti şi se deosebeşte cu totul de cele desvoltate din fondul hallstattian local. Tipul II de strachină reprezintă o imitare cu m[na, în manieră proprie, a străchinilor greceşti de acest tip lucrate cu roata, cunoscute şi întrebuinţate de autohtoni încă de multă vreme235. Forma de strachină pe care o discutăm nu se va generaliza, iar în faza clasică vor fi transpuse la roată străchinile tradiţionale locale. Nu vrem să spunem cu aceasta că în faza clasică nu există străchini de genul tipului II de care ne ocupăm acum, însă preponderente şi specifice sînt străchinile care continuă pe cele de tip 1. Mai putem adăuga apoi că este vorba de o formă cu o arhitectură extrem de simplă care în faza clasică putea să ia naştere sub influenţe diferite, ori putea să fie o creaţie a meşterilor dacogeţi, fără să fie obligatorie imitarea unor forme
străine.

Tipul II
In acest de al doilea tip am încadrat străchi­ nile de dimensiuni mai mici, decît ale tipului precedent, care nu mai au buza îndoită ci întregul lor profil este rotunjit, ceea ce constituie caracteristica lor principală. Aspectul general al străchinilor pe care le discutăm este cel de bol. O a doua trăsătură caracteristică pentru străchinile de tip II o constituie faptul că ele se termină într-un mic piedestal plin. Unele exemplare mai păstrează încă ornamentarea cu mici proeminenţe conice (pl. XIX, 7). In privinţa tehnicii de confecţionare trebuie tipului II sînt lucrate îngrijit din pastă fără prea multe impurităţi şi sint acoperite obişnuit cu slip
să remarcăm că străchinile aparţinînd

Pentru faza I a ceramicii daco-getice putem spune că straohina de tip II reprezintă o imitare a unor modele străine. Ea s-a răspîndit în toată lumea daco-getică, dar în exemplare puţine, dominante fiind străchinile de tip 1, locale.

Tipul III
In acest tip am încadrat străchinile cu buza răsfrîntă în exterior, mai mult sau mai puţin simplă, sau ornamentată. Străchinile de tip III sînt, în general, mai adînci decît cele aparţinînd tipurilor precedente, iar în rest prezintă toate caracteristicile formei ca atare. Din punct de vedere tipologie tipul III poate fi subîrnpărţit în trei variante după anumite caracteristici ale buzei vasului. Cele trei va-

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII ŞI DATARE

81

riante sînt bine conturate şi vom discuta doar acele elemente care le deosebesc de tip ca atare. Tipul III continuă străchinile protodacice cu buza răsfrîntă în exterior dovedind astfel că această formă a fost integrată total şi definitiv în repertoriul ceramicii autohtone.

Varianta 1
am grupat străchinile cu pe faţa interioară cu faţete. Faţetele de pe SU!prafaţa internă a buzei constituie criteriul principal şi selectiv al variantei. Spuneam atunci cînd am discutat străchinile protodacice cu buza larg răsfrîntă că. după toate probabilităţile, acestea au apărut sub influenţa ceramicii ilire, deşi străchini cu buza evazată se cunosc şi la noi din epoca bronzului, cum ar fi de exemplu în staţiunea bine cunoscută de la Pecica, unde în ultimile nivele am descoperit destule exemplare de acest fel. Spre aceeaşi lume iliră ne conduc şi faţetele de pe buza străchinilor din varianta 1 a tipului III de strachină veche daco-getică. Străchini cu buza larg evazată spre exterior şi prevăzută cu faţete au fost descoperite în stratul 111 al aşezării de la Poiana, datat în sec. IV-III î.e.n. 236 şi în cel mai vechi nivel al aşe­ zării de la Piscul Crăsani237. In Transilvania buzele faţetate la străchini de tip III sînt bine cunoscute în aşezarea de la Slimnic (pl. XX, 3-4, 10, 12). Varianta 1 se va continua şi în faza urmă­ toare. In buza
evazată şi prevăzută

această variantă

Varianta 2
In această variantă am incadrat străchinile caracterizate prin buză mult evazată şi continuată în cîte două părţi cu 2 sau 3 lobi. Unele exemplare au pe suprafaţa buzei, aproape orizontală, cîte două caneluri adînci care se continuă şi pe partea lobată a buzei şi sînt acoperite cu slip de culoare neagră, puternic lustruit, de aspectul ceramicii hallstattiene. Deocamdată cunoaştem doar exemplare păs­ trate întregi găsite în aşezarea de la Poiana (fig. 28/9) şi foarte multe fragmente. Nu este exclus ca unele străchini cu buza lobată să fi avut şi un picior scurt, in genul exemplarului

descoperit la Russe, pe teritoriul R. P. Bulgaria, într-o aşezare getică 2 38, mai cu seamă că, din aşezarea de la Slimnic, de unde provin fragmente de străchini aparţinînd variantei 2 se păstrează două fragmente de la picioarele scurte ale unor vase. Ele au slip negru lustruit şi au fost lucrate din aceeaşi pastă şi tehnică cu fragmentele de străchini cu buză lobată despre care discutăm. Străchinile variantei 2 sînt lucrate, în general, foarte îngrijit din pastă bună şi sînt acoperite cu slip, foarte mult, sau mai uşor lustruit. In privinţa culorii ele sînt negre sau brune de diferite nuanţe. Străchini cu buza larg răsfrîntă şi prevăzută cu lobi se cunosc în cadrul ceramicii autohtone de la Histria (vezi fig. 26/1), aparţinînd unui nivel datat în sec. V-IV î.e.n. Fragmentul de strachină de la Histria, pe care-1 reproducem, în dreptul lobilor este prevăzut cu trei alveole. Asemenea străchini au fost descoperite şi în aşezările de la Zimnicea 239, sau în cea, deja amintită, de la Poiana aparţinînd nivelului din sec. IV-III î.e.n.240. Ele sînt prezente apoi şi în aşezarea de la Piscul Crăsani aparţinînd, foarte probabil, celui mai vechi nivel de locuire 241• O strachină aparţinînd variantei 2 a fost descoperită în ultimul nivel de pe "Cetăţuie" la Sărata Monteoru242. Din Transilvania se cunosc fragmente de străchini cu buza lobat.ă în aşezarea de la Slimnic (pl. XXI, 1, 13). Străchinile cu buza mult evazată şi lobată, unele prevăzute chiar cu caneluri adînci nu se mai întîlnesc pe parcursul fazei următoare, nici în aşezări şi nici în necropole, fie ele din Transilvania, sau din afara arcului carpatic. Aşa că trebuie să conchidem că varianta 2 a străchini­ lor vechi îşi termină existenţa în faza 1.

Varianta 3
ne-a rămas să incadrăm străchinile ce corespund întru totul caracteristicilor enumerate pentru tipul III al străchinilor vechi dacice. Ele au buza uşor evazată în exterior, iar pe buză n-au nici un fel de ornamentaţie. La unele exemplare se găsesc pe linia de maximă dimensiune apucători ce par să imite torţile orizontale de pe vasele greceşti. Un asemenea exemplar s-a descoperit în aşezarea de la Sf. Gheorghe (pl. XIX, 9). In
această variantă

www.cimec.ro

82

FAZA l, VECHl:l

Varianta, să zicem, comună a tipului III de se întîlneşte în aşezarea de la Poiana (fig. 28/8), sau în cea de la Cluj-Mănăştur (pl. XIX, 10), ca să dăm cîteva exemple, ce s-ar putea înmulţi.
straohină

6.
In
străchinilor, însă

Căzănele

de lut

am încadrat vasele de genul deosebite totuşi substanţial de acestea. Este vorba de căzănele cu torţi torsionate aşezate orizontal ori vertical şi mărginite de cîte două mici proeminenţe conice. Torţile pornesc imediat de sub buza vasului sau de cele mai multe ori o continuă. Unele dintre ele sînt plasate oblic faţă de perete şi de obicei depăşesc în înălţime vasul. Asemenea piese imită vasul grecesc de metal de tip lebes sau pe cele lucrate la roata de acelaşi tip. Pînă acum cunoaştem numai fragmente din această formă care, foarte probabil, se termina într-un picior scurt, judecînd după modelul grecesc. Imitaţiile locale după vase de metal sau după cele confecţionate la roată, ambele greceşti, sînt lucrate îngrijit cu mîna din pastă bună de culoare cenuşie, ori roşiatic-gălbuie, sau roşie în exterior şi neagră în interior, acoperite cu slip lustruit. Arderea este însă neomogenă. Căzănele de acest gen, evident greceşti, lucrate cu roata din pastă cenuşie, cu torţi torsionate plasate orizontal, sau vertical şi încadrate de proeminenţe conice, făcînd parte din vesela de uz comun, se cunosc de ex. de la Histria unde se datează în sec. V-IV î.e.n. 243. Ele au fost preluate de daco-geţi, după cum o dovedesc exemplarele destul de numeroase descoperite în mormintele autohtonilor de la Zimnicea, datate în sec. IV-III î.e.n.244 sau în cele de la Satu Nou 245 • Numărul vaselor de acest tip este mult mai mare în necropolele tumulare de incineraţie autohtone de pe teritoriul R. P. Bulgaria246, unde cantitatea cerarnicii lucrate cu roata este în chip firesc mai mare. Din exemplele citate reiese că vasul în formă de căzănel de tip grecesc este bine cunoscut în lumea daco-getică, deşi exemplele citate se limitează doar la teritoriile de sud, unde contactul cu lumea grecească s-a făcut direct. Că n-am greşit atunci cînd am spus lumea daco-

această formă

o dovedeşte faptul că imitaţii după asemenea vase s-au descoperit şi în Transilvania, de ex. la Slimnic (vezi pl. XX). Imitaţiile implică în mod necesar existenţa modelului după' care s-a lucrat. Pe teritoriul ţării noastre se cunosc nu numai exemplare greceşti, lucrate la roată, ci şi imitaţii locale, făcute cu mîna, de genul celor de la Sltmnic, deja pomenite. Astfel, în aşezarea de la Poiana, în stratul II1, s-a descoperit un asemenea fragment care se datează în sec. IV-III î.e.n.247. Aceleaşi imitaţii se cunosc din aşezarea de la Piscul Crăsani248 care ar putea să .fie însă mai tîrziu decît faza I. In concluzie putem spune că daco-geţii au imitat cu mîna în tehnică proprie vasele de lut greceşti de tip lebes pe care le-au folosit ală­ turi de cele originale. Asemenea imitaţii se pare că sînt rare şi cu siguranţă n-au intrat în repertoriul formelor ceramicii daco-getice, din faza sa clasică. Existenţa imitaţiilor în discuţie nu se mărgineşte la faza I ci ele vor continua şi pe parcursul fazei următoare, lucru pe care-1 vom arăta la locul potrivit.

getică

7. Vase cu picior de tip

"fructieră"

www.cimec.ro

In afară de străchinile aparţinînd tipului III, varianta 2, despre care am spus că au putut fi prevăzute cu un picior, probabil scurt, în faza I se cunosc deja vasele cu picior lung de tip fructieră. Acestea vor fi bine cunoSICute şi foarte numeroase în ceramica daco-getică începînd cu faza II 2. Fără să avem siguranţa deplină a apariţiei fructierei în faza veche, putem să spunem că există în acest sens indicii suficiente. Astfel, în aşezarea de la Cluj-Mănăştur s-a descoperit un fragment destul de mare (pl. XXI, 2) de la partea superioară a unui vas care a avut fără îndoială un picior relativ lung. Buza foarte larg răsfrîntă şi profilul rotund al vasului presupune cu necesitate existenţa unui picior fără de care vasul n-ar fi putut avea stabilitate. Cît a putut fi de lung acest picior nu putem şti. Am fost foarte tentaţi să reconstituim în întregime vasul luînd ca model pe cele cu deschiderea gurii şi profilul buzei identice din faza urmă­ toare, dar reconstituirea ni s-a părut a fi totuşi prea temerară şi de aceea am renunţat la ea. Deşi, încă din perioada mijlocie a Hallstatt-ului

FORME, ANALOGil

ŞI

DAtARE

83

se cunosc vase de tip fructieră cu picior lung (vezi în acest sens Ist. Rom. I, fig. 26,5). Fragmente din buza unor vase cu picior de tip fructieră din Transilvania, pe lîngă aşeza­ rea de la Cluj-Mănăştur, se cunosc de la Slim~ nic (pl. XX, 6-8). Pe lîngă fragmentele de buză mai 'CUnoaştem de la Proştea Mare două picioare de vase care au apa'rţinut, după părerea noastră, unor fructiere. Că este vorba de faza I şi nu de cea ulterioară o dovedeşte o cană descoperită în aceeaşi localitate (pl. XXI, 5, 7). Din punct de vedere al tehnicii de lucru merită să subliniem că fructierele aparţin categoriei fine cu luciu puternic, de aspect metalic, negru sau brun. Dacă avem sau nu dreptate cînd susţinem că vasul de ti'p fructieră daco-getică apare încă în faza veche o va putea preciza numai publicarea exhaustivă a materialului marei aşezări de la Poiana. Încă de pe acum cele publicate referitor la descoperirile de la Poiana par să sprijine
părerea noastră.

R. Vulpe în raportul preliminar asupra să­ din 195021i9 arată că în nivelul II de la Poiana apar împreună, în acelaşi strat, forme de vase lucrate şi cu mîna şi la roată. Printre acestea menţionează şi subliniază "E cazul în special cu vasele bitronconice, cu cupele mari cu picior (fructiere), tipuri care sînt cele mai frecvente şi mai caracteristice din categoria ceramicii primitive cu luciu negru". Deci, vasele care ne interesează în mod special acum, apar la Po· iana în nivelul II fără a se specifica însă, dacă este vorba de nivelul II1 ori nivelul II2. Faptul că se vorbeşte la modul general despre nivelul ll ne-ar îndreptăţi să presupunem că fruct1ere1e au fost descoperite şi în nivelul II1 deci în secolul IV-III î.e.n. 250 şi am avea astfel dovada existenţei vasului fructieră, cel puţin pentru perioada de sfîrşit a fazei 1. Că această concluzie este încă prematură o dovedeşte afirmaţia categorică a aceluiaşi autor că la Poiana ceramica indigenă lucrată cu roata apare numai în nivelul II 2 (sec. II-I î.e.n.) 25 1. Dar în pasajul reprodus mai înainte se vorbea tocmai de asocierea în acelaşi strat al ceramicii locale făcută cu roata şi cu mîna. Cu toate acestea, în ce ne priveşte sîntem convinşi că fructiere au fost descoperite şi în nivelul II11 ba mai mult chiar şi în nivelul 13. Cînd facem această afirmaţie ne sprijinim, în primul rînd, pe un argument de ordin logic. Dacă
păturilor

frudiera în sec. II-I î.e.n. este una dintre formele cele mai frecvente şi specifice, lucru bine stabilit şi dovedit în nenumărate cazuri, atunci ea trebuie să fie o formă tradiţională care n-a putut apare în faza cînd tipurile de vase sînt deja constituite. De aici concluzia care se impune este că fructiera trebuie să fi apărut cel puţin în faza de formare a ceramicii daco-getice. La acest argument de ordin logic se adaugă constatările făcute pe materialul din Transilvania care indică apariţia fructierei în faza 1 a eeramicii daco-getice. Referitor la originile formei în discuţie se poate susţine, categoric, după părerea noastră, că vasul cu picior de tip fructieră este derivat din vasele similare întîlnite pe teritoriul patriei noastre în perioadele timpurii şi mijlocii ale Hallstatt-ului. Dovezi în acest sens ne sînt oferite de fragmentele provenind de la picioare înalte de vase, descoperite în aşezările hallstattiene timpurii, cum sînt de exemplu cele de la Mediaş252 sau de la Reci 253 şi mai cu searrnă vasele, dintre care unele întregi, foarte apropiate ca formă de cele pe care le discutăm, cunoscute din Hallstatt-ul mijlociu254. In Hallstatt-ul tîrziu, în cadrul ceramicii protodacice, deocamdată, ne lipsesc vasele cu picior de tip fructieră. Această lipsă ni se pare întîmplătoa­ re şi îşi are raţiunea în cercetările extrem de puţine afectate acestei perioade. Începînd cu faza a doua a ceramicii daco-getice, cea mijlocie, vasul cu picior de tip fructieră va constitui una dintre formele de bază, proprii şi specifice ceramicii daco-getice şi va fi, aşa cum arătase R. Vulpe în pasajul citat, nu numai pentru aşezarea de la Poiana, ci pentru toată ceramica daco-getică, piesa caracteristică. Fructiera se va menţine transpusă la roată şi în faza clasică şi chiar în cea tîrzie a ceramicii geto-dacice.
Ceaşca toartă supraînălţată

8.

cu

www.cimec.ro

Din datele relativ puţine pe care le avem cu privire la această formă reiese că în faza I a ceramicii daco-getice se continuă neschimbate ceştile protodacice de tip I, cu ambele sale variante. O dovadă în acest sens ne este furnizată de o ceaşcă, cu toate caracteristicile variantei 2 a ceştilor protodadce, găsite în necropola de la

FAZA I, VECHE

Cepari (vezi pl. XXI, 4). Acelaşi lucru ni-l indică şi cîteva fragmente aparţinînd aceleiaşi forme de vas găsite în aşezarea de la Cluj-Mănăştur sau în cea de la Slimnic. Ceaşca cu toartă supraînălţată de aspect hallstattian există deci şi în faza I a ceramicii dacogetice şi va continua fără modificări şi în faza II!> lucru pe care-1 vom arăta la locul potrivit. La exemplarul de la Cepari vin să se adauge cîteva ceşti descoperite în aşezarea de la Poiana, aparţinînd ambelor variante ale tipului I protodacic. Încadrarea acestora în faza I nu o putem face decît cu toată rezerva cuvenită fiind vitregiţi de datele stratigrafice atît de necesare la o asemenea formă care se continuă cu siguranţă neschimbată pe parcursul fazei următoare (vezi fig. 29).

sînt identice cu cele ale ceştilor cu o toartă supraînălţată protodacice pe care le continuă şi de aceea nu le mai enumerăm (vezi pag. 43-48).

9.

Imitaţie după

o oinochoe

grecească

În Mz. Aiud se păstrează o imitaţie după oinochoe, de culoare gălbui-roşiatică, lucrată cu mîna din pastă fină (vezi pl. XXI, 2). Oinochoe-a a fost descoperită în aşezarea de la Cetea cu ocazia săpăturilor făcute aici de către Karoly Herepey (vezi Catalogul p. 257)255. De pe teritoriul ţării noastre se mai cunoaşte o imitaţie de oinochoe grecească găsită într-un mormînt de la Ostrovul Mare datat în sec. V ' 1.e.n. 256

Fig. 29. -

Ceşti

de la Poiana.

cu profil rotunjit şi toarta supraînălţată, în aşezările din Transilvania aparţinînd fazei I există şi ceştile cu pereţii oblici protodacice aparţinînd tipului I, varianta 1, după cum o dovedesc cîteva fragmente descoperite în aşezarea de la Cluj-Mănăştur şi în cea de la Slimnic. Tehnica de confecţionare, dimensiunile, omamentarea şi originea acestei forme Pe mult

lîngă ceaşca

hinterlandului Massaliei, după cum a arătat P. Reinecke 257, în Latene-ul A (sec. V î.e.n.) imitarea vasului grecesc de tip oinochoe consUtuie o trăsătură caracteristică. Vasul descope'ri t la Cetea ne dovede~Şte că şi geto-dacii La
imită această formă grecească. Existenţa imitaţiei după

celţii

www.cimec.ro

Cetea ni se pare

firească, dacă ţinem

un vas grecesc la cont de

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

8!5

faptul că în apropiere, la Aiud, a fost descoperită o oinochoe originală, grecească de import, datată tot în sec. V î.e.n., despre care vom vorbi în continuare.

1 O.

Imitaţii după

amfore

greceşti

In afară de imitaţiile după lebes-uri greceşti din metal sau ale aceleiaşi forme lucrate cu roata, descoperite în aşezarea de la Slimnic sau imitarea oinochoe-i de la Cetea, din Transilvania cunoaştem şi imitaţii după amfore. Pînă acum au fost descoperite trei exemplare, dintre care două întregi (pl. XXII, 1-2) şi un al treilea fragmentar (pl. XXII, 3). Ar fi posibil ca reco11stituirea noastră pentru exemplarul de la Pecica să nu fie bună, în sensul că fundul să fie mult mai ascuţit. Nici una dintre cele trei imitaţii după amfore descoperite în Transilvania n-au nici un fel de inscripţie sau de semn pe torţi, ori în altă parte, care să poată fi atribuit unor imitaţii de stampile. Amfora de la Pecica ar fi putut avea stampilate torţile însă, din păcate, tocmai acestea se păstrează foarte puţin. Este în afara oricărei îndoieli că cele trei exemplare despre care discutăm imită cu mîna amforele greceşti lucrate la roată. O dovadă evidentă în acest sens, pe lîngă forma însăşi, o constituie şi existenţa unui omphalos la amfora de la Ozun care redă aceste elemente proprii eeramicii confecţionate cu roata (vezi pl. XXII, 1). In privinţa tehnicii de confecţionare a celor trei imitaţii după amfore greceşti trebuie să remarcăm că două dintre ele (pl. XXII, 1-2) sînt lucrate din pastă bună, de culoare cenuşie, dar neomogen arsă şi sînt acoperite cu slip uşor lustruit, în cazul amforei de la Ozun şi puternic lustruit pe exemplarul de la Poian care are culoare neagră. Fragmentul de amforă de la Pecica (pl. XXII, 3) se deosebeşte de cele precedente. El este confecţionat din pastă fină, de culoare gălbui­ roşiatică, foarte îngrijit lucrat, încît numai privit cu atenţie se poate constata că este confecţionat cu mîna şi nu la roată. Dar, şi în cazul amforei de la Pecica arderea este neomogenă. Dacă am putut stabili cu destulă uşurinţă şi siguranţă că vasele despre care discutăm

imită amfore greceşti, în schimb este foarte greu să determinăm care anume sînt tipurile care au servit ca model, mai cu seamă că pînă acum nu se cunosc de pe teritoriul intracarpatic descoperiri de amfore greceşti originale25B. Este neîndoielnic faptul că acestea au circulat în spaţiul intracarpatic, ca şi alte măr­ furi de import greceşti, căci altfel nu puteau fi imitate de către autohtonii daco-geţi. Este posibil ca cele două amfore descoperite la Ozun şi Poian să fi ajuns aici din afara arcului carpatic259. Dar, amfora de la Pecica, departe în vestul Transilvaniei, a fost cu siguranţă produsă pe loc. La Pecica, în aşezavea fortificată de la "Şanţul Mare" a existat un mare şi puternic centru dacic, identificat de noi cu Ziridava pomenită de Ptolomeu2 unde, pe lîngă alte ateliere, au exis60 tat, desigur şi ateliere de olărie. Este astăzi bine cunoscut faptul că geto-dacii au imitat în tehnică proprie amforele greceşti. Asemenea imitaţii s-au descoperit, în afară de aşezarea de la Cetăţenii din Deal unde numărul lor este considerabil, şi la Zimnicea, Giurgiu, Căscioarele, Popeşti sau Piscul Crăsani 261. Deci, existenţa imitaţiilor după amfore greceşti nu este cu nimic surprinzătoare în Transilvania deşi, deocamdată, nu cunoaştem amfore greceşti originale care să fie descoperite pe acest teritoriu. Imitarea amforelor de către geto-daci nu constituie un fenomen întîmplător şi izolat. El se integrează în complexul marelui proces al imitării diferitelor elemente ale culturilor materiale străine integrate, sub o formă sau altR. in cultura materială geto-dacică. Amforele de la Ozun şi Poian au fundul plat, indiciu că ele au avut ca model amfore timpurii262. In acest sens pledează şi gîtul scurt, ală­ turi de torţile masive ale vaselor, pe lîngă incxistenţa stampilării. Asemenea amfore de tip arhaic sînt frecvente la Histria în nivelele vechi263. Unele dintre amforele aparţinătoare aceluiaşi tip descoperite în necropola tumulară de la Mariţîn au fost datate la începutul sec. IV î.e.n.264

www.cimec.ro

In sprijinul datării timpurii a amforelor de la Ozun şi Poian vine şi un vas descoperit la Ozun de formă bitronconică cu proeminenţe­ apucători confecţionat în aceeaşi tehnică (vezi pl. XVI, 4) care se datează în faza I, deci sec. V-IV î.e.n.

86

FAZA I, VECHE

Amfora fragmentară de la Pecica este evident mai tîrzie şi imită, probabil, amforele din Rhodos în aceeaşi manieră ca şi cele de la Popeşti265 şi se datează, foarte probabil, în sec. III-II 1.e.n. 266
A

raţie,

11. Cana cu o

toartă

în faza I a ceramicii daco-getice ia naştere una dintre formele cele mai caracteristice şi larg răspîndite în fazele următoare şi anume cana cu o toartă. In această primă fază sîntem încă departe de varietatea de forme ulterioare specifice, mai cu seamă, pentru faza clasică, cînd cănile cu o toartă vor fi transpuse la roată. Originea cănilor cu o toartă, vechi dacice, se găseşte, ca pentru toate formele proprii de altfel, în ceramica protodacică cu antecedenţe foarte îndepărtate în timp. Ca tehnică de lucru, cănile cu o toartă vechi daco-getice aparţin ambelor categorii. Cănile mari, clasificate de noi în tipul I, sînt lucrate îngrijit şi acoperite cu un slip bine lustruit de culoare neagră sau brună, chiar dacă lutul este impur. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre celelalte căni cu o toartă care aparţin, fie categoriei fine, fie celei rudimentare. Dimensiunile sînt şi de data aceasta extrem de variate reprezentînd valori între 30-40 cm înălţime pînă la exemplare mici de abia 8-10 cm. Din punct de vedere tipologie cănile vechi daco-getice, cu o toartă, pot fi grupate în două tipuri distincte cu prototipuri diferite în eeramica protodacică. Tipul 1
lmpreună cu imitaţia de amforă de la Poian,

mare

mai înainte, s-a descoperit şi o cană cu o toartă, lucrată dintr-o bandă masivă, în secţiune ovală. Toarta porneşte din buză fără să fie supraînălţată şi se termină pe trunchiul de con superior. Caracteristica principală a acestui vas o constituie, pe lîngă dimensiunile mari, existenţa celor două trunchiuri de con unite sub forma unui unghi ascuţit. Trunchiul de con superior este mai lung şi mult mai subţire decît cel inferior (vezi pl. XXIII, 2; pl. CXXXVIII, 3-4). Vasele de la Poian aparţin, probabil, unui mormînt de incinebitronconică

pomenită

www.cimec.ro

deoarece în inventarul vechi al Muzeului de istorie din Cluj ele sînt menţionate ca urne. In acelaşi sens pledează şi faptu] că vasele s-au păstrat perfect întregi. Am început consideraţiile cu privire la tipul I prin descrierea cănii de la Poian deoarece ea prezintă toate caracteristicile esenţiale ale tipului. La acestea mai trebuie adăugate cîteva, de importanţă secundară, ca existenţa· pe unele exemplare a proeminenţelor specific protodacice situate pe linia de maximă dimensiune, felul în care este plasată toarta, sau în care se tratează buza vasului. La prima vedere s-ar părea că exemplarele cu proeminenţe, dat fiind că acestea sînt proprii ceramicii protodacice, ar fi mai vechi. Că este vorba doar de ceva întîmplător şi neconcludent o dovedeşte perpetuarea acestor proeminenţe pînă, cel puţin, la sfîrşitul fazei II1. Toarta pornind din buza vasului şi terminîndu-se pe parcursul trunchiului de con superior, ori plasată numai în jumătatea superioară nu poate oferi nici ea un criteriu de sepa-· rare tipologică. In legătură cu acest subiect poate că este util să precizăm că, după părerea noastră, tipologia şi clasificările nu trebuie făcute numai de dragul de a fi făcute şi să împărţim fiecare formă sau tip de vas în nenumă­ rate variante. Socotim că numai acele clasificări îşi au raţiune care se fac p~ baza trăsăturilor esenţiale în vederea ur:m,ăririi în drumul pe care 1-a parcurs forma, sau tipul de vas respectiv. Mai trebuie adăugat că numai în cazuri excepţionale trebuie să se tină seama de elemente secundare şi ne gîndim în primul rînd la ornamente, cînd acestea sînt caracteristice unei perioade determinate. Dar, să revenim la descrierea tipului I al că­ nilor vechi daco-getice. Deschiderea cănilor este de obicei mare, corespunzînd dimensiunii trunchiului de con superior şi în acest caz muchia buzei este rotunjită şi uneori uşor răsfrîntă în exterior. La altele însă, gura este uşor strînsă şi buza evazată spre exterior. Fundul cănilor este tăiat drept sau discret profilat, fără a putea încă vorbi de o profilare a fundului, în adevăratul sens. Fragmente aparţinînd unor căni :mari, probabil, bitronconice de felul exemplarului de la Poian s-au găsit în aşezarea de la Cluj-Mănăştur (de exemplu Mz. Cluj, inv. nr. VI, 7204). In aceeaşi aşezare s-au descoperit fragmente de

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

81

Fig. 30. 1.

Odobeşti.

Căni - 2.

cu o

Frumuşiţa.

toartă de tip - 3. Potelu.

I.

masive, în secţiune ovale (Mz. Cluj, inv. nr. VI, 7217) care corespund întrutotul, atît ca tehnică de lucru, cît şi ca dimensiuni tipului în discuţie.

torţi

Tot tipului I îi aparţin şi două căni descoperite în aşezarea de la Sf. Gheorghe (vezi pl. XXIII, 1-3, pl. CXXXVIII, 1, 2). În legătură cu unul dintre aceste exemplare (pl. XXIII, 3) trebuie să atragem atenţia că se păstrează fragmentar şi a fost reconstituit. Pentru începutul aşe­ zării de aici încă pe parcursul fazei I vezi Cat. pag. 273. Cănile de tip I sînt bine reprezentate, în mod firesc şi în spaţiul extracarpatic. Astfel, din descoperirea, deja pomenită, de la Frumuşiţa, face parte şi o cană bitronconică cu o toartă de tip I (fig. 29/2)267. Aceluiaşi tip îi aparţine cana păstrată fragmentar din necropola daco-getică de la Cernavoda26B. Mai putem aminti apoi o cană descoperită la Potelu269 şi pe cea de la Odobeşti (fig. 30/1,3)270. Cănile bitronconice cu o toartă de tip I sînt prezente şi în descoperirile de la Zimnicea (fig. 3li2) şi desigur că numai întîmplător din marea staţiune de la Poiana nu avem precizat nici un exemplar care să fi fost descoperit în nivelul I3 sau II 1. Prezenţa acestui vas la Poian se impune cu necesitate şi avem convingerea că ea va fi dovedită o dată cu publicarea definitivă a săpăturilor de aici. Din exemplele enumerate reiese că tipul I al cănii bitronconice constituie o formă ceramică bine cunoscută la daco-geţi în faza I. Precizări cronologice mai restrînse, pe baza ornamentelor,

despre care am vorbit deja, sau pe criteriul modului de îmbinare al bazei celor două trunchiuri de con, ori a buzei, nu se pot face. Ne gîndim, bineînţeles, la generalizări. De aceea cana de tip I trebuie să o încadrăm larg în faza I. Precizări cronologice exacte, sau de natură exactă, pot fi făcute doar pentru exemplare separate pe baza materialelor împreună cu care au fost descoperite. Aşa este cazul cănii de la Frumuşiţa care pe baza unui kylix grecesc a fost datată la sfîrşitul sec. V şi începutul sec. IV î.e.n.271 (fig. 30/2). Ne-a mai rămas de discutat o problemă de primă importanţă şi anume cea a originilor. Incă mai de mult I. Nestor272 arătase că originea cănilor dacice bitronconice este de căutat în vasele protodadce de aceeaşi formă. Socotim că praf. I. Nestor a avut perfectă dreptate şi că vasele de tip I, discutate, se dezvoltă direct din cele bitronconice ale fazei protodacice că-

Fig. 31. -

Căni

de tip I.

www.cimec.ro

). Cernavoda. -

2. Zii:I)niceq.

88

FAZA I, VECHE

rara li s-a adăugat o toartă. Adăugarea torţii s-a putut face sub influenţa ceramicii greceşti sau de altă origine, însă o asemenea modificare nu implică cu necesitate o influenţă străină, de vreme ce în ceramica protodacică se cunosc căni de aproximativ aceeaşi formă, dar de dimensiuni cu mult mai mici, care sînt prevă­ zute cu o toartă273. Cana daco-getică veche de tip I descoperită într-un mormînt al necropolei de la Cernavoda27!i dovedeşte că ea coexistă la început cu ultimele faze de dezvoltare ale vaselor bitronconice protodacice. Că tipul I al cănii daco--getice derivă direct din vasele protodacice o dovedeşte faptul că în ceramica sec. VI-V î.e.n. se cunosc vase bitronconice la care trunchiul de con superior este mai lung şi mai ascuţit, ca de exemplu în cazul vaselor descoperite în necropola de la Cipău (vezi pl. V, 3-6), care se aseamănă foarte mult cu tipul de cană ce ne preocupă acum, doar că le lipseşte toarta. Aşadar, după toate probabilităţile, cana mare, sau mijlocie, bitronconică cu o toartă, daco-getică veche, de tip I, a luat naştere în faza I continuînd vasele bitronconice protodacice. Ea se va dezvolta pe parcursul fazelor următoare, constituind în faza clasică una dintre formele de bază, tipice ale ceramicii geto-dacice.

Una dintre caracteristicile esenţiale ale cănilor de tip II o constituie gura largă a vasului, cu muchia buzei neprofilată, ci numai rotunjită. De asemenea neprofilat este şi fundul cănii. Din punct de vedere al tehnicii în care au fost lucrate cănile de tip II putem spune că cele mai multe aparţin categoriei rudimentare, dar există şi căni din categoria fină. Ca tehnică de ardere, concretizată în culorile vaselor de tip II se foloseşte atît cea oxidantă, cît şi cea reductivă.

Tipul II de cană în Transilvania este reprezentat prin exemplarele descoperite la Blaj (vezi pl. CXXIII, 1-2), sau prin cel de la Proştea Mare (pl. XXI, 4). Alături de aceste căni întregi, fragmente provenind, foarte probabil, din asemenea vase au fost descoperite în aşezarea de la Cluj-Mănăştur şi în cea de la Slimnic. Căni de tip II au fost descoperite la Zimnicea, în multe exemplare (fig. 33), în aşezarea de la Poiana (fig. 32) precum şi în cetatea II de la

Tipul II
Din ceramica daco-getică veche, pe lîngă că­ nile mari sau mijlocii bitronconice, fac parte şi căni de dimensiuni mici, măsurînd în jur de 15 cm înălţime prevăzute şi ele cu cîte o toartă, pe care le-am încadrat în tipul II. Spre deosebire de cănile tipului precedent, corpul celor de tip II nu este aşa de pronunţat bitronconic. La unele exemplare bitronconicitatea abia dacă poate fi întrezărită, corpul cănii fiind aproape drept, cu o uşoară bombare la mijloc. Se cunosc şi exemplare la care corpul este bombat. Toarta cănilor de tip II este masivă, trasă chiar din gura vasului şi se opreşte, aproximativ, la jumătatea lui. Pe lîngă acestea, tot în legătură cu torţile, mai trebuie spus că ele sînt uşor Sl..llpraînălţate, în general puţin, dar se întîlnesc şi căni la care toarta este supraînălţată destul de mult.

Fig. 32. -

Căni

de tip II.
Vihvatinţi.

www.cimec.ro

1-4, 6. Poiana. -

5.

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

89

Fig. 33. -

Cană

de tip II de la Zimnicea.

Stînceşti. Aceluiaşi

tip îi aparţine o cană desîn aşezarea de la Vîhvatinţi2 7 5 (fig. 32/5), deşi are corpul mult bombat. In ce priveşte originile cănilor aparţinînd tipului II credem că ele continuă, uneori neschimbat, iar alteori evoluat, forme similare întîlnite în faza precedentă şi mai cu seamă pe cele încadrate în varianta 2. Acestea la rîndul lor îşi găsesc prototipuri în Hallstatt-ul timpuriu ori mijlociu şi antecedenţe chiar în epoca bronzului. Aşadar şi cana de tip II constituie una dintre formele locale cu prototipuri foarte vechi. Ea va continua pe parcursul fazelor ur-' mătoare intrînd în repertoriul ceramicii dacogetice din fază clasică, ca una dintre formele de
coperită
bază.

.

12.

Ceramică grecească

de import

Pe lîngă imitaţiile după ceramica elenică, despre care am vorbit, pe teritoriul Transilvaniei s-a descoperit şi ceramică fină grecească originală, fără îndoială de import. Spuneam fără îndoială de import, în sensul că ea nu a fost confecţionată pe teritoriul ţării noastre, spre deosebire de ceramica cenu~ie lucrată la roată alcătuind ceramica grecească comună, sau de bucătărie, cum a mai fost numită, ce se producea, probabil, în centrele greceşti de pe ţăr­ mul Mării Negre. Din aceste centre ceramica grecească comună s-a răspîndit, prin meşteri sau numai ca simplă marfă, pe un teritoriu foarte vast, la mari distanţe de coloniile greceşti,

www.cimec.ro

de import a fost desîn Transilvania după cum urmează: In necropola de la Cepari s-a găsit un kantharos cu firnis negru intrat în alcătuirea inventarului unui mormînt de incineraţie. Kantharos-ul de la Cepari (fig. 34/4) este de tip attic şi se datează în a doua jumătate a sec. IV sau la începutul sec. III î.e.n.276 Pe lîngă kantharos-ul de la Cepari, tot în Muzeul de istorie Cluj, se mai păstrează încă trei vase greceşti, de import, despre care în registrul de inventar se menţionează că au fost descoperite la Aiud. Acestea sînt: oinochoe 217 attică aparţinînd sfîrşitului sec. V î.e.n. (fig. 34/3)278 şi o cupă - kylix (fig. 34/2) întru totul asemănătoare cu un vas de acelaşi tip descoperit în necropola de la MurighioJ279. Kylix-ul se datează, ca şi vasul de la Cepari, sau cupa de acelaşi fel de la Murighiol, în a doua jumătate a sec. IV î.e.n.280. Cel de al treilea vas este o oinochoe aparţinînd sec. III î.e.n. pe care o vom discuta în legătură cu faza următoare. Descoperirea kantharos-ului grecesc în necropola de la Cepari, alături de care au mai fost găsite şi alte două vase de import greceşti care însă s-au păstrat fragmentar şi n-au mai putut fi reconstituite, dovedesc că în această fază vasele greceşti au ajuns pînă pe teritoriul Transilvaniei. Astfel, devine verosimilă ipoteza şi deci, putem da crezare notării făcute în inventarul vechi al Muzeului de istorie din Cluj, referitor la cele trei vase greceşti descoperite la Aiud281. In afară de vasele întregi, despre care am vorbit şi care au putut face parte din inventare funerare, tot în Mz. Cluj (inv. Nr. 2672-2673) se păstrează două fragmente dintr-un vas grecesc de import de dimensiuni mari acopente cu firnis negru şi lucrate, din pastă foarte fiuă de culoare roz-roşiatică, la roată. Cele două fragmente în discuţie au fost descoperite în hotarul comunei Ilişua, r. Dej, reg. Cluj, cu ocazia săpă­ turilor efectuate aici de către K. Torma 28 2. Cele două fragmente aparţin, foarte probabil, unui krather cu capac şi cu caneluri de tip attic care se datează în sec. V î.e.n. Din cele arătate reiese că pe teritoriul Transilvaniei a fost descoperită o cantitate suficientă de ceramică grecească aparţinînd categoriei de lux. Ea a ajuns aici pe calea comerţului incecoperită

Ceramică grecească fină

90

FAZA !, VECHE

Fig. 34. -

Ceramică grecească fină

din Transilvania.

1-3. Aiud. -

4. Cepari.

pînd, foarte probabil, cu pe tot parcursul sec. IV
următor.

sfîrşitul
şi

sec. V î.e.n., la începutul celui

Sîntem convinşi că intensificarea săpăturilor privind sec. V-IV î.e.n. va duce la o creştere considerabilă a cantităţii de ceramică grecească din interiorul arcului carpatic. Dar şi cea cunoscută pînă acum este suficientă pentru a ne dovedi existenţa unor legături comerciale încă de la sfîrşitul sec. V î.e.n. şi cu siguranţă în sec. IV, între autohtonii geto-daci din Transilvania şi lumea grecească.
Obiecte din lut ars

mire fiind vorba de obiecte cu o arhitectură foarte simplă, corespunzînd scopului pentru care au fost lucrate. Ele se vor menţine sub aceleaşi două forme şi pe parcursul fazelor următoare. Identitatea dintre fusaiolele fazei protodacice cu a acelora din faza I se referă nu numai la formă, ci şi la tehnica de confecţionare pe care am expus-o în capitolul precedent (vezi pag. 60). ORNAMENTARE cu ceramica protodacică care se caracterizează, după cum am arătat, prin sără­ cia elementelor decorative, ceraunica geto-dacică din faza I este mai bogată. Cu toate acestea, sîntem departe de a avea o ornamentică abundentă, ori deosebit de variată. Şi acum principalele motive constau, în marea lor majoritate, din proeminenţe în relief. Se întîlnesc apoi brîie în relief, incizate sau cu alveole şi linii incizate de diferite forme. La toate acestea se adaugă motive în relief şi ca un caz deosebit unul ce pare să reprezinte o stilizare zoomorfă. Nu treIn
comparaţie

Cu pnv1re la obiectele confecţionate din lut ars, ele se reduc şi în această fază, după cîte ştim noi, numai la fusaiole. Fusaiolele descoperite în aşezările vechi dacogetice sînt identice cu cele discutate în capitolul precedent. Ele sînt de formă bi- sau tronconică, continuînd pe cele din sec. VI-V i.e.n.283 Că se păstrează nemodificate nu trebuie să ne

www.cimec.ro

ORNAMENT ARE

91

buie să uităm apoi acoperirea în continuare a vasului cu un slip lustruit dînd frumuseţe şi chiar eleganţă ceramicii. Slipul a avut însă, după cît se pare, în primul rînd un rol utilitar şi numai secundar un rol estetic. Se trecem acum la înşirarea diferitelor elemente decorative pe care le-am amintit în legă­ tură cu fiecare formă şi pe care acum le vom discuta la modul general. Proeminenţele, cum spuneam, constituie elementul ornamental cel mai frecvent. Dintre acestea un loc de frunte deţin proeminenţele conice aplatizate bine cunoscute şi specifice ceramicii protodacice. Spre deosebire de faza precedentă acum întîlnim asemenea proeminenţe aşezate în imediata apropiere a buzei, constituind o ca:r:acteristică esenţială a acestei faze. Proeminenţele conice aplatizate se mai întîlnesc însă şi pe corpul vasului, la fel ca şi în faza precedentă. În general proeminenţele conice aplatizate se deosebesc foarte puţin de cele din faza
premergătoare.

În ce priveşte dimensiunile proeminenţelor de tip protodacic ele măsoară, în general, 6-7 om lungime şi 2-3 cm grosime, la bază. Pe lîngă aceste proeminenţe mari, puţine la număr, foarte numeroase sînt proeminenţele conice aplatizate de dimensiuni diferite, mijlocii, sau mici, care constituie tipul specific al fazei I, măsurînd între 2-3 cm lăţime şi 1-2 cm lungime. Proeminenţele mari de forma unui con mult aplatizat sînt aplicate perpendicular pe vas, adi:că formează un unghi drept cu acesta, pe cînd rele de dimensiuni mijlocii, de cele mai multe ori, sînt aşezate oblic cu vîrful în sus iar în foarte puţine cazuri cu vîrful în jos. Date fiind dimensiunile mari ale unor proeminenţe de tip protodacic este foarte probabil ca ele să fi avut un scop practic, pe lîngă cel decorativ şi anume să fi servit ca torţi. Spre deosebire de ceramica protodacică, pe ceramica daco-getică din faza I proeminenţele conice aplatizate, de multe ori sînt prevăzute cu cîte-o alveolă mare dînd astfel naştere unor mari butoni alveolaţi. După cît se pare, în această fază au luat naştere butonii, bine cunoscuţi în faza următoare, care sînt evaluaţi din proeminenţele hallstattiene ale fazei protodacice (vezi pl. XXIV, 12, 13). Trebuie să menţionăm că butoni mari cu alveole se întîlnesc încă pe ceramic\3. din epoca bronzului. Ornamente de acest

www.cimec.ro

fel am descoperit în campania 1964 în staţiu­ nea de la Pecica şi remarcăm chiar existenţa unor butoni cu alveole mărginiţi de brîuri în relief, prevăzute şi ele cu alveole. Dat fiind faptul că cele mai multe dintre formele ceramice proprii şi specific daco-getice îşi au prototipuri mergînd pînă în epoca bronzului putem presupune o continuare, sau :mai bine zis o legătură, între ornamentele ceramicii daco-getice cu cele din epoca bronzului. Mai trebuie spus însă că o asemenea legătură o facem ipotetic şi cu destule rezerve fiind vorba de ornamente simple, întîlnite încă pe parcursul neoliticului. Deci, nu poate fi vorba de o continuare directă şi neîntreruptă a ornamentelor din epoca bronzului pînă în faza clasică a ceramicii daco-getice. O altă caracteristică a ceramicii daco-getice din faza I privind proeminenţele o constituie asocierea acestora cu brîul în relief alveolat sau cu crestături (planşa XXVI, 1, 2, 4, 6, 10, 11). Pe lîngă proeminenţele obişnuite în cadrul ceramicii protodacice, acum apare şi un alt gen de proeminenţe şi anume: proeminenţele mari patrulatere de formă trapezoidală cu marginile rotunjite, care vor constitui unul dintre elementele decorative frecvent întîlnite (vezi pl. XXIV, 1, 2, 4, 7, 10, 11). Proeminenţele patrulatere sînt, foarte probabil, născute din proeminenţele conice aplatizate. Dimensiunile lor sînt în general mari: 5-6 t:m lungime şi 2-1,5 cm lăţime. Se întîlnesc însă şi proeminenţe de aceeaşi formă, dar de dimensiuni mai mici. Ca şi în cazul proeminenţelor de tip protodacic, uneori, proeminenţele patrulatere sînt prevăzute cu o alveolă ce împarte proeminenţa în două. Alteori, alveola este mai puţin adîncă iar proeminenţa mai conturată dînd astfel naştere unui buton (vezi pl. XXVI, 9). Spre deosebire de proeminenţele conice aplatizate, proeminenţele patrulatere nu sînt asociate niciodată cu brîuri în relief. Proeminenţele patrulatere sînt aplicate ca şi cele precedente, în general, imediat sub buza vasului. Se cunosc însă şi unele plasate pe corpul vasului, aproximativ la mijlocul lui (vezi pl. XXIV, 2, 7, 10). Proeminenţele de tip protodacic, sau cele patrulatere precum şi butonii rezultaţi din acestea se întîlnesc, mai cu seamă, la ceramica fină din

92

FAZA I, VECHE

faza I, dar nu lipsesc nici de pe ceramica rudimentară. Ele constituie, fără îndoială, continuarea sub o formă, mai mult sau mai puţin schimbată, a proeminenţelor-apucători din faza precedentă care îşi au, la rîndul lor, originea în ceramica epocii bronzului. Un alt element decorativ apărut în această fază şi care va constitui unul dintre motivele ornamentale de bază în ceramica fazelor urmă­ toare este butonul rotund în relief. Butonii rotunzi în faza I a ceramicii dacogetice sînt însă, destul de rar întîlniţi, dar ei există totuşi, dovedind apariţia lor pe parcursul fazei pe care o discutăm (vezi pl. XXV, 1; XXVI, 1-3). Unii dintre butonii rotunzi sînt prevăzuţi cu cîte o alveolă, uneori doar uşor adîncită. Nu lipsesc nici chiar butonii de formă rotundă cu cîte trei alveole (Mz. Sibiu, inv. nr. 12947=A. 5634, provenit din aşeza­ rea de la Slimnic). In privinţa dimensiunilor putem spune că există butoni mari, măsurînd 8 om diametru, mult reliefaţi ajungînd pînă la 2 om înălţime, alături de butoni mai :mici de 1 cm diametru şi circa 0,5 cm înălţime. Şi butonii, ca şi celelalte ornamente în relief, sînt aplicaţi de obicei în apropierea buzei vasului (vezi pl. XXVI, 2-3). In afară de butonii rotunzi, pe ceramica dacogetică veche întîlnim şi butonii alungiţi, aşezaţi vertical pe peretele vasului. Ei nu sînt altceva decit continuarea butonilor de acest fel întîlniţi în faza precedentă la vasele bitronconice aparţinînd tipului I. Un asemenea buton, asociat cu alveole, îl găsim, de exemplu, pe un fragment de vas descoperit in aşezarea de la Slimnic (Mz. Sibiu, inv. nr. 12939 A. 5626). Un element decorativ intilnit încă destul de rar in cadrul ceramicii protodacice este briul în relief. In faza I brîul în relief se întîlneşte frecvent atit pe ceramica poroasă cît şi pe cea fină. El poate fi prevăzut cu alveole sau cu linii incizate. Alveolele uneori sint foarte egale şi frumos conturate dînd o eleganţă ornamentelor. Alteori însă, alveolele sint mult mai puţin ingrijite, de aspectul unor adîncituri neregulate. In afară de briul în relief prevăzut cu alveole, mai întîlnim şi brîul cu linii incizate paralele, de aspectul unui şnur. In majoritatea cazurilor brîiele în relief însoţesc sau mai bine spus - leagă intre ele proeminenţele. In privinţa modului în care sînt

aplicate pe vase brîiele în relief, trebuie să subliniem şi de această dată că ele sînt situate imediat sub buză, sau la mică distanţă de ea. Dar există vase, mai cu seamă aparţinînd categoriei poroase, pe care brîul în relief cu alveole este aplicat şi vertical pornind din brîul orizontal. Deci, întîlnim combinarea de brîuri în relief orizontale cu cele verticale, motiv decorativ ce va deveni frecvent pe ceramica daco-getică din faza
clasică.

www.cimec.ro

Brîul în relief prevăzut cu alveole, ori cu linii incizate în genul unui şnur este un ornament foarte des întîlnit pe ceramica din aproape toate epocile, începînd chiar din neolitic. El are o largă răspîndire mai cu seamă în epoca bronzului pe ceramica culturii Sighişoara-Wietenberg, sau a culturii Peria~m-Pecica. Briul în relief cu alveole va continua să existe şi după faza I a ceramicii daco-getice, atît în faze, liniile de alveole sînt plasate, în geneind apoi chiar şi în epocile următoare. Pe lîngă alveolele aplicate pe brîuri în relief, în faza I a ceramicii geto-dacice, întîlnim frecvent ornamentarea cu şiruri de alveole adincite în peretele vasului. Inscriindu-se în caracteristica comună a ornamenticii proprii acestei faze, liniile de alveole sînt plasate, în g·eneral, sub buza vasului, sau la mică distanţă de ea. Uneori liniile de alveole unesc între ele proeminenţe (vezi pl. XXV, 2, 8). In afară de ornamentele frecvente pe care le-am enumerat, pe ceramica geto-dacică din faza veche mai întîlnim şi altele, deocamdată, cunoscute doar pe cîteva vase. Astfel, în aşe­ zarea de la Slimnic (Mz. Sibiu, inv.. nr. 12937 = =A. 5624; 12967=A. 5624; 12901 =A. 5588) s-au descoperit cîteva fragmente ceramice care, pe lîngă butoni mari cu alveole mai prezintă şi linii curbe incizate. Fragmente ceramice cu acelaşi motiv decorativ au fost descoperite şi în aşezarea de la Cluj-Mănăştur. Toate acestea aparţin unor vase cu pereţi aproape verticali. Linii incizate au fost aplicate şi pe cana de la Proştea Mare (pl. XXI, 4.) Ornamentul realizat prin linii curbe incizate se întîlneşte pe vase cu pereţi aproape verticali, de exemplu în aşezarea de la Zimnicea (vezi fig. 24/1). Din linii incizate paralele se realizează încă de pe acum chiar şi benzi vălurite. Deocamdată nu cunoaştem decît banda alcătuită din trei

CONCLUZII

93

linii paralele pe un fragment provenit din aşeza­ să imite, sau mai bine zis să stilizeze un călă­ rea de la Slimnic (Mz. Sibiu, inv. nr. 11034= reţ. Un călăreţ în relief găsim pe un vas, eviA. 3998). Banda realizată din linii incizate dent, mai tîrziu de la Zimnicea2B4 (fig. 115). Ne şi vălurită se va dezvolta şi perfecţiona în conputem gîndi şi la stilizarea unui motiv floral. tinuare, constituind unul dintre elementele de- în orice caz ornamentul de pe vasul descoperit corative preferate la ceramica din faza clasică. la Cluj-Mănăştur este elegant şi bine propor· Striuri neregulate, paralele, realizate probabil ţionat dovedind o deosebită îndemînare a meş­ cu mătura în pasta încă crudă, găsim pe cî- terului creator. teva fragmente descoperite în aşezarea de la Fără să fie unicate, rare sînt şi motivele în Cluj-Mănăştur (vezi pl. XXV, 7). Cu striuri nerelief de pe vasele bitronconice de tip II. Prinregulate era împodobită întreaga suprafaţă a tre acestea demne de remarcat sînt liniile în vasului, sau nUJmai partea lui inferioară, ca de relief de forma literei V. exemplu pe vasul de la Sf. Gheorghe (pl. XVII, 1). Din analiza ornamentelor folosite pe ceramica Ca şi brîul în relief cu alveole şi liniile de daco-getică din faza I reiese că, în cea mai mare alveole simple, striurile paralele neregulate con- parte a lor, ele constituie o continuare, mai mult stituie un element decorativ întîlnit încă din sau mai puţin evaluată, a motivelor decorative epoca bronzului. întîlnite la cera:mica protodackă. A-ceste ornaLa fel de veche, mergînd pînă in epoca neo- mente sînt bine cunoscute în epocile anterioare litică este şi metoda de a acoperi suprafaţa vaajungînd uneori pînă în epoca bronzului. Binesului cu o barbotină stropită. Această decorare înţeles, nu putem vorbi de o continuare directă se întîlneşte pe unele fragmente ceramice apar- şi neîntreruptă din aceste epoci îndepărtate pînă ţinînd categoriei paroase din faza I, descoperite în perioada ceracrnicii daco-getice vechi. Concluîn aşezarea de la Slimnic (Mz. Sibiu, inv. nr. zia care se impune, însă, este că ceramica daco12955 =A. 5642), sau pe unele fragmente desgetică din faza I foloseşte în ornamentare motive coperite la Sibiu, "La Cibin". Un fragment de la decorative autohtone bine cunoscute din epocile Sibiu (Mz. Sibiu, inv. nr. 12764) cu barbotină în mai vechi. interior este de culoare negru-gălbui şi puternic Pe lîngă vechile ornamente protodacice, în fa~ lustruit. În încheiere trebuie să mai amintim cîteva za I a ceramicii daco-getice, găsim elemente deornamente în relief din capitolul, să zicem al corative noi, dovedind însă inspiraţii mai vechi. Astfel de exemplu, în această fază apar butonii, rarităţilor şi chiar .un unicum. Acest ornament cunoscut doar într-un singur caz aparţine unui de formă rotundă care vor continua să evalueze fragment de vas găsit în aşezarea de la Cluj- pe parcursul fazelor următoare, constituind un motiv decorativ de bază în faza clasică a eeraMănăştur (vezi pl. XXV, 12). Fragmentul pro~ vine de la un vas mare care a fost deosebit de micii daco-getice, ori altele. Putem spune cu toată convingerea că întreg repertoriul decorativ ingrijit lucrat din pastă de bună calitate. El are suprafaţa acoperită cu slip puternic lustruit, al ceramicii daco-getice clasice, ne gîndim la de culoare neagră. cel de bază, este deja reprezentat pe ceramica Pentru acest ornament nu cunoaştem, deo- din faza I, chiar dacă unele decoruri sînt, evicamdată, analogii apropiate. Ar fi posibil ca el dent, doar la începuturile lor.

CONCLUZII

Din analiza ceramicii daco-getice aparţinînd fazei I se desprind cîteva concluzii, printre care unele .de o deosebită valoare, cu serioase implicaţii de ordin istoric. Pe acestea le vom discuta în capitolul final al cărţii.

www.cimec.ro

Cu toate că, deocamdată, săpăturile pentru sec. V-IV î.e.n. sînt încă puţine, mai cu seamă în Transilvania, totuşi credem că încă de pe acum se pot face generalizări şi se pot trage concluzii ce sperăm să fie confirmate şi corn-

94

FAZA i. VECHE

pietate de cercetările viitoare. Prima şi socotim una dintre cele mai importante concluzii lCli care am ajuns este Cl!C€ea C'ă ih perioada cuprinsă între a doua jumătate a sec. V şi începutul sec. III î.e.n. are loc alcătuirea propriuzisă a tuturor formelor ceramicii daco-getice. Este, aşa cum bine a denumit-o praf. Radu Vulpe, etapa de formare. Pe parcursul fazei I găsirrn un amestec de forme protodacice în dispariţie cu unele care au luat naştere din acestea şi care anunţă formele ce se vor definitiva pe parcursul fazei urmă­ toare şi vor fi generalizate atunci cînd ceramica daco-getică îşi va atinge apogeul, în faza pe care am denumit-o clasică. Dar, în faza I nu găsim numai forme protodacice, să zi.tcem degenerate, în declinul lor, ci şi forme care îşi păstrează pînă la cele mai mici detalii caracteristicile fazei precedente. Este, credem, suficient dacă amintim ceaşca cu toartă supraînălţată. Alături de aceste forme vechi, încă viguroase, sau în declin, apar noile tipuri în curs de alcătuire. Că procesul de constituire este abia la începutul lui o dovedeşte analiza fiecărei forme în parte. Drumul în evoluţia formelor pe care îl vor urma în ascensiunea lor spre desăvîrşire, abia întrezărit în faza precedentă, acum este limpede şi trebuie s-o spunem cu riscul repetă­ rilor plictisitoare, că s-a putut constata pentru fiecare formă în parte. Dar ne găsim încă abia la începutul drumului, într-o fază de căutări şi de conturări, iar formele ceramice mai au înainte un drum destul de lung. Hotărît se poate conchide că în ansamblul său ceramica daco-getică din faza I poartă încă vechea haină hallstattiană. Concretizarea acesteia o avem în formele de vase însăşi şi în tehnica de lucru. încă n-a intervenit nimic nou, esenţial, care să producă o revoluţionare, o schimbare a tradiţionalelor forll).e şi a tehnicii de confecţionare, toate moştenite din perioade străvechi şi păstrate ca atare. Se constată doar o evoluţie înceată, dar deja foarte lesne de observat. Deci, caracterul general al ceramicii dacogetice din faza I este cel tradiţional hallstattian şi ne gîndim nu atît la tehnica de lucrare a vaselor cît mai cu seamă la forme. Afirmaţia de mai sus nu trebuie să ducă la concluzia că în prima dintre fazele ceramicii daco-getice n-ain-

www.cimec.ro

tervenit nimic nou. Noutăţile sînt destule, în sensul că aproape fiecare dintre formele de vase pe care le-am analizat au ceva nou faţă de cele protodacice. Numai că aceste noutăţi sînt uneori neesenţiale şi chiar aşa de neevidente încît numai o minuţioasă analiză tipologică le poate sesiza. Pe lîngă noutăţile din sfera evoluţiei formelor am mai putut distinge rezultatele influenţelor exercitate de ceramica străină. Atunci cînd am spus ceramică străină ne-am referit la cea grecească ce şi-a manifestat influenţa prin coloniştii de pe ţărmul Mării Negre, sau indirect prin lumea sud-tradcă. ' Rezultatul acestor influenţe este însă neesenţial şi nu modifică cu nimic tabloul general pe care le-am prezentat. Sub influenţa ceramicii greceşti se vor adăuga torţi la un tip de strachină locală, vor primi, 'poate, torţi vasele mari bitronconice etc. Deci, se confirmă cele spuse cu atîta dreptate de Vasile Pârvan, în urmă cu mulţi ani, care n-a avut nici pe departe la îndemînă bogatul material pe care-1 posedăm noi azi şi totuşi a precizat că influenţele greceşti nu vor duce la nici o formă nouă în Dacia285. Fără îndoială că nu pot fi luate drept forme noi acele imitaţii făcute de către dacogeţi după modele greceşti ca lebes-uri, amfore sau oinochoe, mai cu seamă că la acestea este evidentă strădania unei copţeri cît mai fidel posibile şi apoi esenţialul, ele n-au intrat în repertoriul formelor ceramidi daco-getice, ci al-cătuesc cazuri sporadice, izolate. Iată deci, că deşi influenţele străine sînt prezente ele nu vor altera fondul propriu tradiţio­ nal. N-am putut preciza în nici un caz o contaminare de forme sau o influenţă cît de mică ce să se refere la domeniul esenţialului. În faza I a ceramicii daco-getice se continuă direct şi nemijlocit ceramica protodacică şi iată enunţată o nouă concluzie. De o importanţă majoră ni se pare şi concluzia că în sec. V-IV î.e.n. în Transilvania există aşezări ca cea de la Cluj-Mănăştur sau de la Slimnic şi încă multe altele, sesizate pe baza ceramicii păstrate în muzeele transilvănene, descoperită întîmplător. Toate acestea aşteaptă să-şi comunice tainele, îşi aşteaptă cercetătorii. Pe lîngă aşezările care îşi sfîrşesc existenţa pe parcursul fazei I, sau poate mai exact, la sfîrşitul ei, pe baza tipologiei şi a studiului minuţios al ceramicii se poate

toNctu:tii dovedi că şi în Transilvania găsim aşezări dacogetice care îşi încep viaţa în acest timp şi vor continua pe parcursul fazelor următoare, chiar dacă ne lipsesc observaţii stratigrafice în acest sens. Aşa este cazul marei aşezări de la Sf. Gheorghe. Deci, o altă concluzie este aceea că în faza I a ceramicii daco-getice iau naştere aşe­ zări mari, de lungă durată, cum sînt cele de la Poiana care va ţine pînă în sec. III era noastră2B6, cea de la Zimnicea care durează din sec. IV pînă în sec. I î.e.n.287 sau cea de la Sf. Gheorghe care începe şi ea în sec. IV şi ţine pînă la cucerirea romană. Aceeaşi analiză minuţioasă a ceramicii duce la concluzia că pe tot teritoriul locuit de dacogeţi, atît în interiorul, cît şi în afara arcului carpatic, ea estE! unitară. Adică, există acelaşi grad de dezvoltare a formelor, se întrebuinţează aceeaşi tehnică, într-un cuvînt găsim aceeaşi ceramică. La aceasta trebuie însă adăugat, că în teritoriile extracarpatice ceramica grecească de lux, sau de uz comun, este cu mult mai abundentă decît în Transilvania. S-a putut dovedi că ceramica grecească de lux ajunge pînă departe în spaţiul intracarpatic, ca de exemplu la Cepari. Se mai poate spune apoi în legătură cu ceramica grecească că din punct de vedere cantitativ ea creşte cu cît ne apropiem de linia Dunării, spre sud şi sîntem astfel mai aproape de lumea elenică. Aşadar, analiza formelor ceramice, a tehnicii de confecţionare, sau cea a ornamentării ne do- · vedeşte că de la mijlocul sec. V şi pînă în sec. III î.e.n. atît în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Moldova cît şi în Transilvania locuite de daco-geţi avem de-a face cu aceeaşi ceramică născută pe baza evoluţiei ceramicii protodacice. In legă­ tură directă cu această concluzie va trebui să discutăm pe larg, chiar dacă ne găsim la capitolul consacrat concluziilor, o problemă importantă şi anume cea a apariţiei ceramicii dacogetice lucrată cu roata. Ne-a determinat să acordăm un spaţiu larg acestei discuţii importanţa deosebită pe care ea o comportă, cu serioase implicaţii de ordin istoric. Din toate concluziile cu privire la ceramica daco-getică din faza I expuse pînă acum a reeşit că în această perioadă încă nu se poate pune problema apariţiei ceramicii lucrate cu roata de daco-geţi. Şi cu toate acestea ea s-a pus. nu de mult părerea unanim acceptată de culturii materiale sau a istoriei geto-dacilor era că ceramica lucrată la roată de către geto-daci apare relativ tîrziu. Ea a luat naştere sub influenţa celţilor, a coloniş­ tilor greci, sau sub influenţa tracilor din sudul Dunării2 88 . O dată cu săpăturile de la Alexandria din anul 1957 s-a format însă în istoriografia noastră şi o altă părere, de ce n-am spune-o, îndrăzneaţă, conform căreia geto-dacii, încă cel puţin din sec. V î.e.n. au lucrat ceramică cu roata289 . De aici s-a tras concluzia că Latene-ul începe în ţara noastră pe la anul 450 î.e.n. punct de vedere admis şi în volumul I din Istoria României 290 • Tot pe această bază s-a conchis că anumite regiuni mari au luat-o în dezvoltarea social-economică înaintea altora. Ca regiune înapoiată a fost considerat spaţiu intracarpatic. Luînd ca punct de plecare descoperirea de la Alexandria şi însuşindu-şi părerea lui C. Preda că daco-geţii de aici lucrau ceramică cu roata, prof. D. Berciu a creat o teorie pe care ne vedem siliţi să o analizăm amănunţit291. Inainte chiar de a intra în această discuţie vrem să precizăm că teoria prof. D. Berciu ni se pare nefundamentată şi că argumentul principal pe care ea se întemeiază, lucrarea ceramicii aşa de timpuriu cu roata de către daco-geţi, cade la o analiză cît de cît atentă. La concluziile' noastre, cu totul independent, ajunge şi acad. Em. Condurachi într-un articol recent publicat292. D. Berciu pentru perioada 550-300 î.e.n. stabileşte existenţa a două mari zone diferite pe teritoriul patriei noastre, o zonă nord-tracică -şi o a doua, numită balcano-danubiană. Prin zona nord-tracică autorul înţelege teritoriul intracarpatic şi CJ porţiune din cel extracarpatic. Delilmitarea între cele două zone se face printr-o linie imaginară situată la nivelul dealurilor. Cea de a doua zonă, balcano-danubiană, cuprinde teritoriul dintre linia amintită şi Balcani. Insăşi formularea unei linii despărţitoare dintre Cîmpia şi dealurile de la sud de Carpaţii meridionali ni se pare ceva cu totul forţat şi arbitrar. Este îndeobşte cunoscut faptul că în întreaga noastră istorie nici Carpaţii n-au constituit cîndva o graniţă. Cum s-ar putea oare imagina o linie trasată la limita cîmpiei peste care să nu treacă anumite produse ale culturii materiale în sec. V-IV î.e.n. Graniţele de mai tîrziu ale unor state feudale plasate pe linia Carpaţilor n-au
toţi cercetătorii

Pînă

www.cimec.ro

PAZA 1. vucJ-iE

putut împiedica nicicînd circularea mărfurilor n-au putut întrerupe legătura firească şi permanentă existentă între cele două părţi, intraşi extracarpatice, locuite de acelaşi neam. Cele două zone D. Berciu le-a stabilit pe baza descoperirilor arheologice care ar sprijini o asemenea separare şi astfel a rupt din unitatea sa firească o bună parte a teritoriului ţării noastre pe care o leagă, nu de teritoriile intracarpatice, ci de cele dintre Balcani şi Dunăre. Dar, să intrăm în analiza argumentelor pe care se sprijină D. Berciu, notînd că cea mai mare parte a lor au la bază ceramica, fără să se fi făcut însă un studiu amănunţit al ei. Cînd spunem aceasta ne gîndim, în primul rînd, la ceramica din Transilvania, care ar fi demonstrat cu prisosinţă netemeinicia celor două zone. Iată care sînt, după prof. D. Berciu, componentele culturii materiale din a doua jumătate a sec. VI pînă la începutul sec. III î.e.n.293, deosebite în cele două mari zone: a. O componentă locală care se sprijină pe fondul tradiţional hallstattian. b. Imitaţii după modele greceşti sau în cazuri mai rare, după cele scitice. c. Obiecte greceşti procurate pe calea schimburilor. d. Componenta scitică. Dintre cele patru componente, cea locală este cea m<..i puternică. Aşa cum am arătat la începutul acestui subcapitol, din analiza fiecărei forme ceramice reiese că pe tot teritoriul ţării noastre, ceramica lucrată cu mîna de factură, sau de tradiţie hallstattiană, este unitară, înscriindu-se pe linia generală a evoluţiei spre formele bine cunoscute din faza a III -a. Această concluzie este valabilă chiar şi pentru Histria unde ceramica lucrată cu mîna a fost pusă pe seama autohtonilor daco-geţi, asemănători cu acele populaţii de Mixhelenes pe care Herodot îi aminteşte pentru Olbia în sec. V î.e.n.29r.. · Deci, componenta locală nu sprijină cu nimic separarea unor zone pe teritoriul ţării noastre, ci dimpotrivă dovedeşte că în sec. VI-III î.e.n. ne găsim în faţa unei unităţi. Imitaţiile după modelele greceşti, care formează cea de a doua componentă a culturii geto-dacice, nu se opresc la limita dintre dealurile subcarpatice şi cîmpie, :cum preconizase D. Berciu. Ele se întîlnesc pînă şi în cele mai îndepărtate puncte din vestul ţării noastre. In Transilvania s-au descoperit imitaţii după lebesşi

uri la Slimnic, Ciumeşti ori la Moreşti295 iar imitaţii după :::tmfore se cunosc de la Ozun ~o~an. sa~ Pecica. La Cete a s-a descoperit ~ Imitaţie facută cu mîna după o oinochoe. Aşadar, nici imitaţiile după modele greceşti nu sprijină o separare în două zone, ci pledează pentru unitatea culturii materiale daco-getice. Iată-ne ajunşi fn faţa uneia dintre cele mai importante probleme pe care le ridică ceramica daco-getică din faza I şi anume lucrarea ei la
roată.

www.cimec.ro

Spuneam, încă la începutul discuţiei că praf. D. Berciu însuşindu-şi părerea lui C. Pro.da afirmă categoric că la Alexandria s-a descoperit ceramică autohtonă lucrată cu roata, bazîndu-se în primul rînd pe cantitatea mare descoperită. Şi în continuare găseşte ceramică de tipul celei de la Alexandria şi în alte localităţi din sudul ţării. De aici concluzia, că există o deosebire importantă între teritoriile din sudul ţării, unde s-a descoperit ceramică lucrată cu roata de autohtoni şi între cele de nord, sau din interiorul arcului carpatic, unde daco-geţii îşi fabrică ceramica cu mîna şi nu folosesc încă tehnica la roată. Cu aceasta am enunţat temeiul principal pe care se sprijină D. Berciu în separarea celor două zone ale sale. Oare într-adevăr ceramica la roată de la Alexandria, sau din alte localităţi citate de către D. Berciu, constituie un produs daco-getic? In legătură cu aşezarea de la Alexandria se impune a fi făcută din capul locului o precizare. Fibulele de tip Glasinac descoperite aici datează aşezarea nu în a doua jumătate a sec. V î.e.n, ci în sec. VI cum bine presupusese C. Preda în urma săpăturilor preliminare. (Vezi argumentarea făcută la pag. 40-41.) Datarea aşezării de la Alexandria modifică substanţial problema începutului lucrării cu roata a ceramicii daco-getice în sensul că acest început trebuie împins înapoi. Am ajunge astfel la interesanta concluzie că în mod miraculos daco-geţii, spre deosebire de celelalte populaţii învecinate, mai mult sau mai puţin, lucrează ceramică la roată încă în sec. VI î.e.n. şi pot deci sta alături de greci. Oricît de tentantă este o asemenea ipoteză ea nu poate fi acceptată. Dar, chiar dacă am admite ultima datare propusă de C. Preda şi însuşită de către D. Berciu, putem vorbi la daco-geţi, în jurul anului 450

CONCLUZtt

97

i.e.n. de ceramică lucrată cu roata? Incă înainte de a produce dovezile afirmăm categoric că nu. In aşezarea de la Alexandria, sau în celelalte localităţi citate de către D. Berciu, nu se întîlneşte nici măcar o singură formă autohtonă specifică şi caracteristică pentru daco-geţi care să fie transpusă la roată. Toate formele ceramice descoperite sînt greceşti şi nu vor intra nici mai tîrziu în componenţa ceramicii geto-dacice. Se poate oare imagina ca geto-dacii de la Alexandria, sau din altă parte, să lucreze la roată numai forme străine, iar pe ale lor să le producă în continuare cu mîna? Ţinem să subliniem, aşa cum am arătat, pentru fiecare formă în parte în capitolul precedent, că în aşezarea de la Alexandria ceramica lucrată cu mîna, din categoria fină sau rudimentară, este caracteristică pentru perioada respectivă a ceramicii dacogetice. Ea are numeroase analogii atît în Transilvania cît şi în alte părţi ale teritoriului patriei noastre. Dacă la Alexandria ceramica lucrată cu roata nu aparţine autohtdnilor, să vedem care este situaţia generală în sec. V-IV î.e.n. In marea aşezare daco-getică de la Poiana se întîlneşte ceramică grecească de lux în nivelul de sec. IV-III î.e.n., însă s-a putut stabili stratigrafic că ceramica lucrată cu roata de către autohtoni apare abia la începutul sec. II î.e.n, aparţinînd nivelului Poiana 112 . Prof. R. Vulpe, conducătorul săpăturilor de la Poiana, admite ipotetic ca ceramica daco-getică lucrată cu roata să fi început ceva mai devreme, de la sfîrşitul sec. III î.e.n. 296• In aşezarea de la Zimnicea s-a constatat că în nivelele de sec. IV-III î.e.n. ceramica lucrată la roată redă numai forme greceşti, iar începînd cu sec. II î.e.n. apar formele autohtone transpuse la roată 297 . Pe de altă parte constatăm că în toate necropolele cunoscute pînă acum din Dobrogea: în cea de la Satu Nou, Murighiol sau Teliţa întîlnim lucrate la roată numai forme greceşti, fie de lux, fie din categoria comună, cenuşie. Toate cele spuse dovedesc, după părerea noastră, fără putinţă de răstălmăcire că la geto-daci nu putem vorbi de ceramică lucrată cu roata decît cel mai devreme din sec. III î.e.n. Inceputul adoptării tehnicii noi de lucrare a ceramicii a putut avea loc la sfîrşitul sec. IV î.e.n. Felul în care apare noua tehnică şi consecinţele ce le

www.cimec.ro

le vom discuta în capitolul următor. că am făcut dovada inexistenţei la daco-geţi a ceramicii lucrate cu roata în sec. VI sau V î.e.n. aşa că rămîne să dăm o explicaţie pentru ceramica cenuşie, lucrată la roată, descoperită la Alexandria în cantitate mare, sau în alte părţi. Nu trebuie să ne scape din vedere că asemenea ceramică s-a descoperit şi în Transilvania, ca de exemplu la Tg. Mureş. Ceramică cenuşie cu totul asemănătoare, să nu spunem identică, cu cea găsită în aşezarea de la Alexandria, s-a descoperit, de exemplu, la Histria298. Referitor la ceramica în discuţie acad. Em. Condurachi299 îşi pune întrebarea, de unde a putut ajunge la Alexandria şi care este semnificaţia ei. Fără să poată da o explicaţie pe deplin convingătoare, acad. Em. Condurachi conchide că avem de-a face "cu o marfă venită pe calea schimbului intertribal de la sudul sau sud-vestul Dunării". D. Berciu a invocat în sprijinul atribuirii ceramidi cenuşii lucrate cu roata pe seama getodacilor şi argumentul că ceramica de nuanţă cenuşiu-negricioasă sau cenuşiu-portocalie n-ar fi grecească. Or, se ştie că în centrele de producţie greceşti de exemplu în Lesbos, se fabrică ceramică cenuşie de diferite nuanţe, de la cenuşiu-argintiu, pînă aproape de negru (grey wash) ori roşiatică, de diferite nuanţe, încă din sec. VII î.e.n. şi pînă la sfîrşitul acestuia. Tot în Lesbos se întîlneşte ceramica cenuşie lustruită, mată sau dură30o. Nuanţele în arderea ceramicii, atunci cînd este vorba de ardere reductivă care dă culoarea cenuşie, depind de cantitatea de oxigen rămasă în cuptor. Este bine cunoscut faptul că în acelaşi cuptor, la două arderi succesive se pot obţine vase de nuanţe diferite chiar şi astăzi cînd dezvoltarea tehnicii nu se poate compara cu cea antică ori cît de perfecţionată ar Ii fost ea. Şi, în sfîrşit, un alt argument invocat de către D. Berciu este că produsele ceramice cenuşii au fost descoperite pretutindeni din valea Dunării pînă în valea rîului Mariţa, începînd din a doua jumătate a sec. VI, dar mai ales din sec. V î.e.n. Afirmaţia este pe deplin justă, numai că nu sprijină cu nimic separarea celor două zone. O asemenea separare se poate face între teritoriile geto-dacice şi cele ale tracilor meridionali şi o asemenea grupare s-a făcut încă de multă vreme Socotim

comportă

98

FAZA !, VECHE

şi a fost subliniată şi de acad. Em. Condurachi în lucrarea la care ne-am referit. Din toate cele arătate reiese că ceramica lucrată la roată aparţinînd sec. VI-V î.e.n. descoperită în sud-estul ţării noastre "nu este şi nu poate fi autohtonă respectiv geto-dacică", folosind formularea lui Em. CondurachP0 L. Iată că şi cel mai puternic dintre argumentele lui D. Berciu pentru separarea celor două zone se dovedeşte neîntemeiat. Să trecem acum la cea de a treia componentă a culturii materiale pe baza căreia s-a făcut scindarea şi anume obiectele de import greceşti. In legătură cu această problemă trebuie să subliniem o constatare a lui D. Berciu deosebit de judicioasă şi anume că pe măsură ce pătrunzi spre interiorul zonei istro-pontice, importurile devin din ce în ce mai rare. Constatarea este cit se poate de justă, numai că ea nu trebuie limitată la zona istro-pontică ci trebuie extinsă la întreg teritoriul locuit de daco-geţi. Mărfurile greceşti pătrund mult mai departe decît zona stabilită de către D. Berciu, chiar şi în interiorul arcului carpatic. Nu vom invoca aici toate descoperirile de materiale greceşti care sînt publicate de multă vreme şi bine cunoscute ca: hidria de la Bene 302 sau coifurile de bronz greceşti de la Ocna-Mureş şi Jidovin 303 , care dovedesc legături cu centrele greceşti ale acestor teritorii încă foarte de timpuriu. Ne vom referi doar la ceramica fină descoperită în mai multe localităţi: Cepari, Aiud, Iliuşa sau Bratei. Şi, în sfîrşit, trebuie, la toate acestea, adăugată cea mai importantă marfă de import, marfa mărfurilor, care este moneda, în directă legătură cu importurile greceşti şi cu piesele de import va trebui să analizăm, fie şi numai în treacăt, o problemă importantă pe care D. Berciu a scăpat-o din vedere şi anume cea a monedelor greceşti. Este astăzi bine cunoscut faptul că cele mai vechi monede găsite pe teritoriul patriei noastre sînt cele din Cyzikos care se limitează însă, aproape exclusiv la teritoriul DobrogeiJ04. Monedele greceşti ale statului macedonean se răs­ pîndesc însă pe teritoriul patriei noastre începînd cu sec. IV î.e.n., prin monedele lui Filip al II-lea şi ale lui Alexandru Macedon. Deosebit de semnificativ ni se pare faptul că cele mai multe monede de acest fel au fost descoperite în teritoriile intracarpatice305, pe care D. Berciu le

www.cimec.ro

consideră ca rămase în urmă. Or, folosirea monedei dovedeşte tocmai contrarul. Monedele greceşti descoperite în Transilvania şi celelalte descoperiri ca, de exemplu, ceramica fină de lux, dovedesc existenţa legăturilor comerciale şi a importurilor greceşti în interiorul Transilvaniei chiar dacă cantitativ, în ce priveşte piesele de import, acestea sînt mai puţin numeroase, fapt explicat foarte bine de către D. Berciu prin distanţa mai mare faţă de centrele greceşti. Aşadar, nici cea de a treia componentă a culturii materiale nu poate oferi o bază pentru separarea celor două zone ale praf. D. Berciu. Un alt argument de ordin arheologic folosit de autorul celor două zone îl constituie aria de răspîndire a fi bulelor "traci ce": azi Sf' ştie sigur, scrie textual D. Berciu, că numai în aria sudtracică -inclusiv sectorul traco-getic- au circulat unele forme de civilizaţie Latene de caracter sudic, nelegate în nici un chip, din punct de vedere genetic de Latene-ul celtic, cum este seria fibulelor "tracice" formate pe baza tipului Donja Dolina de fibulă balcano-ilirică hallstattiană306. Cu totul curioasă ni se pare această afirmaţie categorică, pe care ne-am permis s-o cităm integral, pentru că însuşi autorul ei publică nu mai puţin de trei fibule "tracice" descoperite în afara ariei suc;l-tracice dintre care două descoperite la Orşova şi una la Pecica307 • La acestea trebuie să adăugăm fibula de la Vorumloc publicată şi ea mai demult308 , din afara zonei istro-pontice. Nici fibulele tracice nu sînt caracteristice numai pentru una dintre cele două zone ci se întîlnesc în ambele, neconstituind un argument de separare. Urmărind în continuare caracteristicile sectorului traco-getic al zonei balcano-danubiene stabilite de către D. Berciu constatăm afirmaţia că acestuia îi sînt proprii vasul-căzănel cu două torţi aplicate vertical care derivă din vasul de metal grecesc de tip lebes, pe care însă, după cum am arătat, îl întîlnim şi în Transilvania la Slimnic, Moreşti sau Ciumeşti. Deci, nu poate constitui un argument. Ultima dintre componentele culturii materiale din sec. VI-III î.e.n. este cea scitică căreia D. Berciu îi consacră cîteva pagini şi care după expresia autorului - subliniază iarăşi integra-

CONCLUZII

99

rea sectorului traco-getic la aria culturală sudtracică şi detaşarea lui de zona dacică. Am arătat în primul capitol al acestei cărţi că în Transilvania întîlnim o populaţie scitică destul de numeroasă venită aici la începutul sec. VI î.e.n. din regiunea de silvo-stepă a Uniunii Sovietice şi că nu este vorba doar de influenţe ale culturii lor materiale. Aşa se explică deosebirile pe care le constată D. Berciu între cele două zone. Este firesc ca în teritoriile unde sciţii au locuit efectiv influenţele lor să fie mai puternice decît în teritoriile în care se fac simţite doar influenţele culturii lor materiale. Atunci cînd analizează ştirile literare ale lui Herodot referitoare la geţi, praf. D. Berciu se vede obligat să admită că "în aripa nord-estică - adică în cea traco-getică a ariei sud-tracice, sînt de sesizat- ca şi din punct de vedere lingvistic tente deosebitoare"3° 9 şi citează în acest sens pe 1. 1. Russu. La acestea trebuie să facem precizarea că 1.1. Russu~lO, pe baza analizei izvoarelor literare şi a materialului lingvistic, vorbeşte de o unitate de limbă a geto-dacilor în care sînt incluse cele două zone ale lui D. Berciu şi eventual numai de diferenţieri dialectale între geto-daci şi tracii de la sud de Haemus311, deci o altă dovadă evidentă a unităţii de neseparat a geto-dacilor.

Din toate cele arătate socotim că a reeşit cu lipsa de temei a argumentelor invocate de către D. Berciu în separarea unei zone din ţara noastră care să fie integrată în aria sud-dunăreană a culturii tracice, de aceea nu vom mai analiza concluziile la care ajunge autorul. Am socotit absolut necesară această divagare în care am analizat şi combătut amănunţit argumentele praf. D. Berciu, mai cu seamă că articolul în cauză a fost publicat şi în Dacia312, pentru a nu se înrădăcina în istoriografia noastră, Eau în cea străină, o părere greşită cu serioase implicaţii de ordin istoric care duc pînă la formarea limbii şi poporului român. D. Berciu propune chiar ca în lumina celor stabilite, adică a existenţ~i celor două zone, să fie studiată problema formării limbii şi poporului român. După această lungă paranteză să ne întoarcem la concluziile deduse din analiza ceramicii geto-dacice a fazei 1. Din cele arătate cu privire la ceramica lucrată cu roata de către autohtonii daco-geţi a reeşit, socotim cu prisosinţă, că în faza I aceştia nu au adoptat încă noul procedeu tehnic. Cînd ceramica va fi lucrată cu roata vom asista la o schimbare radicală a întregului aspect, despre care vom vorbi la locul potrivit.
prisosinţă

www.cimec.ro

tAPttbLi.Jt tii

CERAMICA DACO-GETICA DIN F' A Z A A II - A, M I J L O C I E (sec. III-II î.e.n.)
Consideraţii

preliminare. Forme, analogii Ornamente. Concluzii

şi

datare.

CONSIDERAŢII

PRELIMINARE

Cea de a doua perioadă a ceramicii dacogetice constituie perioada ei de consolidare. Ea este mai bine cunoscută decît cea anterioară datorită săpăturilor relativ numeroase făcute pînă a:cum, atît în interiorul arcului carpatic cît şi în afara acestuia. Luînd drept criteriu gradul de evoluţie al formelor, în drumul lor spre desăvîrşire din faza clasică, cea de a doua mare perioadă din evoluţia ceramicii daco-getice poate fi subîmpărţită în două părţi pentru care am adoptat termenul de subfază. Evoluţia formelor ceramice abia sesizabilă în sec. VI-V î.e.n., pe parcursul fazei I, aşa cum am arătat în capitolul precedent, se manifestă din plin, dar ritmul de transformare al formelor hallstattiene în forme de tip Lati~me este lent, uneori chiar greu de observat şi scapă la prima vedere. Este bine să precizăm că prin forme Latene nu înţelegem neapărat vase lucrate cu roata ci forme definitivate, după un lung proces de evoluţie, dintre care, este adevărat că unele se vor transpune în tehnica proprie Latene-ului, dar vor mai rămîne destule lucrate în continuare cu mîna care nu se vor lucra nicicînd la roată, cum este de ex. ceaşca dacică, sau vasul borcan. Dar, să ne întoarcem la subiectul nostru. Spuneam că în faza I toate formele ceramicii daco-getice sînt deja prezente, dar îşi păstrează încă caracterul hallstattian. Ritmul lor de evoluţie este lent şi acest ritm lent se va menţine încă o perioadă din cuprinsul fazei a II-a. In acest caz s-ar putea ridica obiecţia, de ce această perioadă care are caracteristicile primei faze

n-am înglobat-o în aceasta. Trebuie să mărtu­ risim că am fost tentaţi s-o facem, însă există un element care nu poate fi trecut cu vederea şi anume adoptarea roţii olarului. Însuşirea tehnicii noi a grăbit ritmul de dezvoltare a ceramicii daco-getice. Dar însuşirea, nu s-a făcut într-o anumită zi ci a existat o perioadă destul de lungă de încercări, o perioadă în care formele îşi vor păstra în continuare aspectul hallstattian. Dar, existenţa ceramicii lucrate cu roata, de data aceasta cu siguranţă de către autohtoni, marchează începutul unei etape noi, chiar dacă pe . parcursul ei mai există o perioadă legată destul de strîns de faza precedentă. Adoptarea tehnicii lucrării ceramicii cu roata este un semn sigur al epocii Latene şi de aceea am înglobat în cea de a doua perioadă şi etapa în care ·formele îşi mai păstrează vechea
înfăţişare.

www.cimec.ro

Criteriul principal de separare a celor două subfaze rămîne pe mai departe cel al gradului de evoluţie al formelor. Dar, înainte de enumerarea caracteristicilor principale ale celor două subfaze numite faza II1 şi faza II2 se cuvine să arătăm pe ce ne bazăm atunci cînd am spus că acum se poate vorbi cu siguranţă de adoptarea roţii olarului de către autohtonii daco-geţi. In aşezarea de la Ciumeşti313 s-au descoperit cîteva fragmente oeramice lucrate cu roata, total deosebite de cele celtice lucrate tot cu roata (vezi fig. 35). Deosebirea esenţială constă în formele de vase cărora le-au aparţinut fragmentele despre care discutăm. Este vorba de forme locale, am putea spune tipice şi specifice pentru daco-geţi. In noua tehnică s-a transpus vasul cu

CONSIDERAŢII PRELIMINARE

101

profil aproape drept care constituie, aşa cum La aceasta se mai adaugă apoi cantitatea încă am arătat, una dintre formele de bază ale eera- mică de ceramică lucrată cu roata, în comparaţie micii daco-getice care a putut fi urmărită re- cu ceramica lucrată în continuare cu mîna aparţi­ trospectiv pînă în epoca bronzului. Chiar trans- nînd atît categoriei fine cît şi celei rudimentare. pus în tehnica nouă, vasul de la Ciumeşti îşi Se pune acum problema cronologiei începupăstrează unul dintre ornamentele proprii, şirul tului adoptării tehnicii de lucru a ceramicii cu de alveole adîncite, unite, de data aceasta, prin- roata surprins în aşezarea de la Ciumeşti. Atunci tr-o bandă a:lcătuittă din linii paralele incizate, cînd am publicat materialele dacice din necrouniforme şi regulate, uşor de realizat în noua pola şi aşezarea ciumeşteană am arătat că acestehnică. Mai trebuie spus că s-a transpus la roată şi un vas mare a cărui formă exactă n-o putem preciza, dar care era ornamentat cu proeminenţe masive care în transpuner~a la roată a dat naştere unui uriaş buton patrulater. Cea de a treia formă reprezentată pe fragmentele din aşezarea cimneşteană este o cană la care de asemenea precizarea tipalogică exactă n-o putem face. Dar, cu siguranţă este vorba de un vas 2 dacic. Pe lîngă formele înFig. 35. - Ceramică daco-getică lucrată cu roata de la Ciumeşti. săşi care constituie elementul esenţial, mai putem adăuga cîteva ob- tea se datează în sec. III-II î.e.n. şi că începutul lor poate fi plasat în jurul anului 300 î.e.n., servaţii de ordin tehnic care vin să întărească sau nu mult după această dată314. În ce priveşte atribuirea pe seama daco-geţilor a celor cîteva fragmente din aşezarea ciumeşteană despre care fixarea în timp a momentului ce ne interesează este vorba. întregul lor aspect dovedeşte încă o acum, el trebuie plasat în prima jumătate a sec. III î.e.n., poate chiar în primul sfert cum înclistîngăcie în execuţie, iar în pastă, în lut, ca degresant se foloseşte un nisip cu granule destul năm noi să credem. Şi iată că o dată cu fixarea în timp a folosirii de mari la care se adaugă cioburi pisate. Or, este bine ştiut că la ceramica celtică se foloseşte roţii olarului de către daco-geţi arm enunţat şi liun lut fin şi nici o dată cioburile pisate n-au mita cronologică superioară a fazei a II-a care treintrat în compoziţia pastei, pe cîtă vreme la buie fixată aproximativ la începutul sec. III î.e.n. Analizînd ceramica autohtonă descoperită in ceramica daco-getică ele sînt frecvente. Toate cele arătate dovedesc, după părerea cimitirile mixte celto-dacice 315 , care la această noastră, că la Ciumeşti s-a putut surprinde înoră sint numeroase (am putea spune chiar că în ceputul adoptării tehnicii noi de lucrare a eera- aproape toate ntecropolele considerate pma micii, a cărei importanţă pentru evoluţia ulte- acum celtice, se poate dovedi prezenţa etnicurioară a ceramicii daco-getice nu poate fi lui autohton), am ajuns la concluzia că ea păs­ îndeajuns subliniată. Că este vorba doar de trează încă în esenţă şi destul de pregnant caînceputul acestui proces ne este dovedit de uti- racteristicile hallstattiene. Materialele celtice, ceramică, şi în special lizarea încă a unei paste, a unui lut, de calitate inferioară ce mai are ca degresant cioburi pisate. obiecte de metal, obişnuit, se pot data cu cer\

\

\

www.cimec.ro

102

FAZA A 11-A, MIJLOGIE

titudine şi de aceea ele ne uşurează precizarea păstrea:iă încă caracteristicile fazei vechi şi că cronologiei ceramicii autohtone împreună cu in acest răstilll1p ceramica lucrată cu roata este care au fost găsite. încă puţină, am creat acea subfază numită 11 1 Din Transilvania se cunosc pînă acum un nu- care ar începe curînd după anul 300 î.e.n. şi ar măr de 10 necropole în care s-au descoperit maţine pînă aproximativ la mijlocul secolului II teriale celtice în asociere cu ceramică autohtonă î.e.n. Deci, faza !11 cuprinde tot sec. III î.e.n. şi dintre care amintim pe cele de la: Apahida, o parte din cel urmă tor. Arad-Gai, Ciumeşti, Sanislău etc. Unele dintre Pe lîngă aşezările care încep şi se termină în necropolele grupei de mai sus aparţin exclusiv faza II 1 a ceramicii daco-getice, din Transilvaautohtonilor, însă din cadrul inventarelor fune- nia, se cunosc aşezări importante, cum este de rare fac parte şi obiecte celtice, aşa este de e~emplu cea de la Sighişoara, cea de la Cetea ex. necropola de la Ghenci. sau aşezarea de la Pecica, care vor continua pe Dar, din spaţiul intracarpatic nu se cunosc tot parcursul secolului Il î.e.n. Ele se vor deznumai necropole cu asociere de materiale celtice volta mai cu seamă în faza clasică şi le va pune şi dacice ci şi destul de numeroase aşezări. In capăt ocupaţia romană. toate acestea, dintre care amintim pe cele de la In aşezarea de la Pecica31B am putut preciza Moreşti, Mediaş, Sebeş316, sau pe cea recent desdouă nivele distincte şi clare de locuire. Ultimul coperită de noi la Cicir, s-a găsit o mare cannivel corespunde fazei clasice a ceramicii dacotitate de ceramică cenuşie celtică în asociere cu getice şi se datează pe bază de monede romane ceramică autohtonă lucrată cu mîna. republicane sau imperiale, în sec. I î.e n pînă Un alt criteriu pentru datarea ceramicii îl la începutul sec. II e.n.31Ba. Nivelul anterior constituie .monedele în asociere cu care a fost şi în acelaşi timp cel mai vechi nivel de locuire descoperită. Astfel pentru faza II1 există vase dacică a aşezării de aici se datează evident înadescoperite cu monede dacice, iar pentru faza inte de sec. I î.e.n. Din păcate în nivelul vechi II 2, cu monede republicane romane. n-am găsit dovezi cronologice concludente. CeIn legătură cu ceramica celtică lucrată cu ramica destul de abundentă pe care am descoroata trebuie să notăm că situaţia poate fi para- perit-o în nivelul vechi este de forme evoluate dovedind că ne găsim după faza II 1• In acest nilelizată cu cea a ceramicii greceşti, în sens cantitativ. Ea este cu mult mai numeroasă în aşe­ vel ceramica lucrată cu roata este încă destul de puţină. zările intracavpatice, mai apropiată de centrele de producţie celtice, dar nu lipseşte nici în aşe­ Să vedem care este limita inferioară a zările extracarpatice, ca de ex. în aşezarea de la fazei II2 care începe aproximativ la mijlocul Tinosul317. Ceramica cenuşie lucrată la roată sec. II î.e.n. Am luat în cifră rotundă anul 100 redînd forme tipice şi specific celtice nu ştim î.e.n. dată admisă în general pentru începutul să fi fost vreodată atribuită autohtonilor şi nici etapei de maximă înflorire a culturii materiale nouă nu ne-a trecut măcar prin gînd s-o facem, daco-getice ajunsă la apogeul său. Acum eeraaşa cum s-a făcut cu aceeaşi categorie de ceramica lucrată cu roata s-a generalizat iar formică grecească. In toate aşezările mai sus po- mele s-au desăvîrşit. Caracteristicile fazei de menite din Transilvania lipseşte, sau este încă apogeu a ceratrnicii daco-getice le vom discuta foarte puţină, ceramica daco-getică lucrată cu la timpul lor. Deocamdată să facem o mică reroata. capitulare a celor spuse cu privire la faza a II-a. Necropolele celto-dacice şi aşezările corespunDin cele arătate reiese că ceramica daco-getică zătoare lor ca timp îşi încheie existenţa pe pardin faza a II-a se poate data în linii mari în cursul sec. Il î.e.n. fără a se putea preciza cu sec. III-II î.e.n. iar în cadrul ei se pot distinge destulă certitudine, în momentul de faţă, cînd două etape şi anume: prima etapă pe care am anume. Noi sîntem înclinaţi să credem că nu numit-o faza II1 care cuprinde tot sec. III î.e.n. depăşesc jumătatea secolului. şi ţine pînă în prima jumătate a sec. II î.e.n. Şi iată un al doilea punct cronologic cu priAceastă etapă se caracterizează prin menţinerea vire la faza mijlocie a ceramicii daco-getice. Pe formelor ceramice din faza I (veche), cu foarte baza faptului, deja amintit, că formele ceramice puţine modificări şi prin asocierea acestora cu autohtone din necropolele mixte celto-dacice un abundent material celtic metalic sau ceramic.

www.cimec.ro

CONSIDERATII PRELIMINARE

103

Ceramica autohtonă lucrată cu roata este încă foarte puţină. Demn de menţionat, încă de pe acum, ni se pare faptul că în faza II1 întîlnim imitaţii făcute cu mîna după forme celtice lucrate cu roata, tot aşa cum pe parcursul fazei anterioare am întîlnit imitaţii făcute cu mîna după modele greceşti. Etapa a doua: faza II2 , începe aproximativ la mijlocul secolului Il î.e.n. şi se termină în jurul anului 100 î.e.n. Acestei etape îi sînt proprii forme ceramice mult evoluate, lucrate cu mîna şi ceramică daco-getică lucrată cu roata, fără însă ca aceasta din urmă să fie, deocamdată, prea abundentă. În covîrşitoarea lor majoritate formele ceramice din faza a II-a continuă pe cele din faza anterioară şi deocamdată, în stadiul actual al cercetărilor, există destule forme despre care luate izolat nu se poate spune cu destulă siguranţă dacă aparţin fazei I sau subfazei II1 . Chiar cele două faze I şi II, dar mai cu seamă cele două subfaze II 1 şi II 2 nu trebuie înţelese ca ceva absolut, rigid şi static. Este în afara ori cărei îndoieli că anumite forme din faza I se menţin neschimbate şi pe parcursul fazei II1 , tot la fel cum anumite foPme din faza II1 continuă în faza II2 . Mai trebuie spus că toate formele ceramice daco-getice aparţinînd fazei a II-a vor continua să existe şi pe parcursul fazei clasice. La sfîrşitul fazei a II-a formele ceramice sînt pe deplin consolidate, gata de a-şi parcurge apogeul. In cadrul fazei a II-a sîntem încă departe de a se putea face delimitări tipologice sau cronologice mai restrînse în sensul precizării pe perioade restrînse de timp, cum se poate face la anumite forme ale ceramicii pictate greceşti. Deocamdată, putem doar contura aspectul general şi formele caracteristice pentru această fază şi pentru cele două subfaze stabilite. Sîntem însă siguri că cercetările viitoare vor face posibilă o determinare mai strînsă şi se va ajunge ca şi ceramica daco-getică să constituie un element de datare destul de precis şi sigur. Intreaga încadrare cronologică a ·fazei a II-a şi a subfazelor sale, discutată pînă acum, am făcut-o pe baza ceramicii descoperită în Transilvania. Să vedem în ce măsură această schemă corespunde, sau nu, celorlalte teritorii locuite de daco-geţi în acest răstimp. Mai trebuie adăugat că în alcătuirea schemei noastre

www.cimec.ro

ne-am slujit în mare măsură de materiale celtice şi atunci cînd a fost posibil, de monede care oferă o relativă siguranţă în atribuirile cronologice. Pentru încadrarea cronologică a ceramicii daco-getice din faza mijlocie din afara Transilvaniei ne stau la îndemînă citeva staţiuni deosebit de importante şi ne gîndim în primul rînd la cele de la Poiana şi Zimnicea care au o perioadă îndelungată de existenţă şi în care s-au făcut săpături sistematice. Dar, din păcate pentru nici una dintre acestea nu s-au publicat pînă acum monografii cuprinzătoare cu stratigrafia lor exactă şi cu materialele descoperite. Pentru staţiunea de la Poiana există totuşi o publicare parţială de materiale şi a fost dată stratigrafia de către prof. R. Vulpe. Nu acelaşi lucru se poate spune despre aşezarea şi necropola de la Zimnicea unde ultimele săpături au fost făcute sub conducerea prof. I. Nestor319. Şi de aici există materiale publicate începînd chiar cu primul cercetător al staţiunii C. Bolliac, dar nu există publicată o stratigrafie a aşezării, deşi ea s-a făcut. Faza a II-a a ceramicii daco-getice îşi are corespondent în faza notată la fel în aşezarea de la Poiana, iar cele două subfaze corespund nivelelor ce poartă aceleaşi sigle. Faza II1 corespunde nivelului II1 cu deosebirea că în nivelul II1 de la Poiana mai este încă prinsă o parte a sec. IV î.e.n., dar se referă mai cu seamă la sec. III î.e.n. Faza noastră II2 corespunde nivelului II 2 de la Poiana dar şi de data aceasta cu menţiunea că în nivelul II2 pare să fie cuprins întreg sec. II î.e.n. Cu un oarecare decalaj deci, faza a II-a a ceramicii daco-getice propusă de noi ar corespunde stratigrafiei din marea aşe­ zare de la Poiana. Nu ştim cărui nivel al staţiunii de la Zimnicea corespunde faza a II-a, dar cu siguranţă este vorba de perioada ei de maximă înflorire în sec. III-II î.e.n.320. Pentru aşezarea de la Piscul Crăsani s-a fă­ cut stratigrafie şi s-a şi publicat, însă preciză­ rile cronologice ale nivelelor sînt insuficiente. I. Andrieşescu321 deosebeşte două nivele de locuire, însă nu face nici un fel de precizare cronologică pentru ele. In încheiere se vorbeşte vag de ultimele trei secole î.e.n. In legătură cu aceeaşi aşezare V. Pârvan322 spune că aici exjstă ţrei stn;tturi arheolo~ice s~-

104

FAZA A II-A, MIJLOCIE

parate între ele prin foc. Cele trei straturi au urmat imediat unul după altul, iar o grosime mai mare are abia a treia aşezare. Inceputul aşe­ zării Pârvan îl plasează ipotetic în sec. IV î.e.n. şi sigur în sec. III. Nici V. Pârvan nu face precizarea din punct de vedere cronologic a stratigrafiei de la Piscul Crăsani. Pe baza datelor publicate de Andrieşescu şi Pârvan şi mai cu seamă pe baza analizei eeramicii descoperită la Piscul Crăsani s-ar putea încerca următoarea cronologie stratigrafică. Stratul I - sec. IV-III î.e.n. (amfore thasiene şi ciob attic). Stratul II - sec. III-II î.e.n. (ceramică fină
şi monedă dacică).

bine zis, cum se

încadrează

ea în cronologia

generală europeană.

Stratul III cu roata).
Aşadar,

sec. II-I î.e.n.

(multă ceramică

putem presupune că faza a II-a stabilită de noi corespunde primelor două straturi ale aşezării de la Piscul Crăsani. Pentru încadrarea fazei 111 bune analogii ne oferă necropola de la Murighiol datată în linii mari în sec. III î.e.n.3 23, unde întîlnim ceramică cu toate caracteristicile fazei 111 şi ceramică grecească lucrată cu roata. La cele mai multe forme nu se poate observa un progres evolutiv, cît de cît important, criteriu care ne-a determinat să scindăm faza mijlocie a ceramicii daco-getice. In staţiunile extracarpatice ceramica celtică lucrată cu roata din Transilvania este înlocuită cu cea
grecească.

Tot pentru faza II1 mai putem cita aşezarea de la Lunea CiureiJ24 unde s-a descoperit ceramică de tipul celei caracteristice pentru faza veche, împreună cu ceramică aşa-zis bastarnă şi ceramică grecească de import. Ceramica dacogetică lucrată cu roata este foarte rară. Datarea aşezării s-a făcut pe baza amforelor rhodiene în prima jumătate a sec. II î.e.n. Ne vom opri aici cu analogiile, deşi numărul staţiunilor corespunzătoare celor din Transilvania este cu mult mai mare. Din toate cele arătate reiese că datarea propusă pentru faza a II-a din Transilvania este valabilă pentru întreaga ceramică daco-getică şi că cele două subdiviziuni îşi găsesc justificarea în toate aşezările sau necropolele daco-getice. Să vedem acum care sînt corespondentele cronologice mai largi ale fazei mijlocii sau, mai,

Faza a II-a a ceramicii daco-getice corespunde din punct de vedere_ cronologic Latene-ului C din cronologia lui P. Reinecke325, sau Latene-ului II din sistemul cronologic al lui O. Tischler precizat de către J. Dechelette326_ Faza a II -a corespunde apoi, celei de a doua perioade a culturii geto-dacice numită: perioada de consolidare şi de largă răspîndire a culturii geto-dacice stabilită de către R. Vulpe şi de asemenea celei mai caracteristice părţi a perioadei elenistice327. Inainte de a trece la enumerarea caracteristicilor tehnice ale ceramicii daco-getice din faza mijlocie socotim că se cuvine să mai facem o precizare şi anume că n-am făcut discutarea formelor, ornamentelor sau a datării defalcat pe cele două subfaze ci global pentru întreaga fază, menţionînd însă, de fiecare dată, cărei etape aparţin cele discutate. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare, ceramica fazei a II-a se împarte în trei mari categorii şi anume: ceramică fină, ceramică rudimentară şi ceramică lucrată cu roata. In legătură cu tehnica lucrării ceramicii trebuie menţionat că s-au ·făcut progrese însemnate. Pe lîngă introducerea roţii olarului, despre a cărei importanţă am vorbit deja, se mai observă îmbunătăţiri serioase a pastei din care se lucrează ceramica fină făcută în continUJare cu mîna. Domeniul în care se pot observa mai bine progresele făcute este cel al arderii vaselor. Meş­ terii olari daco-geţi ştiu deja să ardă în aşa fel vasele încît ele să fie uniforme şi omogene, fără să mai existe acel nucleu diferit colorat în secţiune, şi nepătruns suficient de foc. Ei realizează astfel, chiar cu mîna, produse de foarte bună calitate. Nu lipsesc nici vasele care pot fi considerate pe drept cuvînt piese de artă.
a. Ceramica
fină

www.cimec.ro

In faza a II-a pentru confecţionarea ceramicii fine lutul este ales cu multă grijă, spălat şi bine strecurat încît sînt înlăturate mai toate granulele mari de nisip sau celelalte corpuri străine. Se obţine astfel o pastă de bună calitate din care se modelează vasul. După ce acesta căpăta forma şi aspectul dorit, se ardea la o temperatură ce atingea valori ridicate, de peste 500 de grade, singurele capabile să dea o ardere omo-

CONSIDERAŢII PRELIMINARE

105

genă

groşi

care să pătrundă mai cu seamă pereţii ai vaselor. In acest fel se obţineau vase deosebit de rezistente care au deja o ardere omogenă, chiar dacă este vorba de forme mari. In legătură cu ceramica fină trebuie să notăm un procedeu străvechi ajuns acum la o înaltă perfecţionare şi anume: după ce vasul era modelat se trecea printr-o baie de lut subţiat, dînd naştere acelui slip. După ce vasul se usca era lustruit cu ajutorul unor lustruitoare făcute tot din lut ars (vezi fig. 36) şi numai după aceea se dădea la foc. Acest procedeu tehnic avea meni-

perite din abundenţă în toate aşezările daco-getice unele au putut fi folosite în acest scop. Ipoteza noastră unmează să fie verificată sau, poate, infirmată de cercetările viitoare329, In ce priveşte culoarea ceracrnicii fine din faza a II-a, întîlnim vase cenuşii de diferite nuanţe, de la cenuşiu deschis pînă la cenuşiu închis şi în special se preferă culoarea de nuanţe închise, negru-mată. O altă culoare obişnuită este cea roşiatică, ori gălbuie. Deci, se folosesc ambele procedee de ardere, cel reductiv şi cel oxidant. Cu ajutorul slipului se realizează ornamente

Fig. 36.

Lustruitoare din lut ars de la

Costeşti.

rea de a face vasul mai puţin permeabil, dar mai cu seamă să fie uniformizate asperităţile şi să se dea formei un cît mai pli.cut aspect. In faza a II -a se confecţiona cu mîna ceramică atît de fină încît numai o privire atentă o poate diferenţia de cea lucrată cu roata. Deocamdată, nu cunoaştem nici un cuptor de ars oale aparţinînd fazei a II -a, dar numeroasele lustruitoare descoperite în aproape toate aşeză­ rile cercetate ne dovedesc dezvoltarea pe care a luat-o olăritul. La acestea, bineînţeles, trebuie să adăugăm cantitatea mare de vase descoperite, care prin eleganţa liniilor şi fineţea execuţiei ne dovedesc din plin stadiul înaintat de dezvoltare la care a ajuns acest meşteşug. Dată fiind lipsa de care pomeneam, ne-am pus problema locului şi a modului în care se ardea ceramica. Problema se pune nu numai pentru faza a II-a ci şi pentru faza clasică, cînd de asemenea lipsesc, după cîte ştim noi, cuptoarele de ars vase, fără să mai vorbim de faza J328. Rezolvarea acestei probleme nu poate fi făcută în stadiul actual al cercetărilor. Căutările noastre au rămas fără succes în această problemă. Totuşi, pe baza unei analogii etnografice contemporane, am presupus că arderea ceramicii se făcea în gropi simple săpate în pămînt şi că dintre numeroasele gropi cu pereţii arşi desco-

lustruite uneori deosebit de estetice. Ornamentele lustruite sînt caracteristice mai cu seamă pe ceramica din faza clasică, dar ele apar încă din faza a II-a pe ceramica fină lucrată cu mîna. Acest procedeu de ornamentare a fost preluat, foarte probabil, de la celţi deoarece el lipseşte pe ceramica geto-dacică a fazei vechi, în schimb este bine cunoscut şi larg răspîndit pe ceramica celtică de pretutindeni.
b. Ceramica
Alături fază
rudimentară

de ceramica fină, devenită în această mult mai numeroasă decît în faza precedentă, continuă să existe şi ceramica rudimentară incomparabil mai neglijent lucrată, constituind, probabil, ceramica de uz comun. Caracteristicile acestei categorii sînt identice cu cele ale categoriei corespunzătoare din faza I aşa că nu le vom mai enumera (vezi p. 68).
c. Ceramica
lucrată

la

roată

~,. ::~.tt:d

www.cimec.ro

Pe parcursul fazei a II-a ceramica fină lucrată cu mîna va fi înlocuită treptat cu ceramica lucrată la roată. Din cadrul ceramicii daco-getice lucrată cu roata s-ar putea desprinde o parte caracteristică pentru faza incipientă de adoptare a roţii olarului, cînd pasta nu este încă de bună calitate, deşi arderea este perfectă. Această peri-

106

FAZA A 11-A, MIJLOCIE

Fig. 37. 1. Reci. -

Evoluţia

2.

Cluj-Mănăştur.

-

3.

Ciumeşti.

zicem, de încercări durează însă, după toate probabilităţile, foarte puţin şi se trece curînd la ceramica ce va deveni specifică, de foarte bună calitate. Atunci cînd am spus specifică nu ne-am gîndit la procedeu ca atare, sau la pastă, ci la fonne. Ceramica lucrată la roată este de culoare cenuşie, de diferite nuanţe predominînd ceramica cenuşiu-deschisă, care prin formele sale, va constitui ceramica daco-getică specifică şi proprie. Procedeele tehnice, nu numai roata propriu-zisă ci şi tehnica de ardere, sau de prepararea pastei, au fost fără îndoială preluate de la alte populaţii. Ele vor fi perfect însuşite de către daco-geţi şi asimilate în fondul general al culturii lor materiale. De la cine anume a fost preluată noua tehnică este greu de precizat. Ea a putut fi luată de la greci ale căror produse erau de multă vreme bine cunoscute şi a cărei lucrare daco-geţii au putut-o vedea în oraşele rpontice. Dar tot aşa de bine o puteau prelua şi de la celţii cu care geto-dacii au venit în contact direct şi strîns în decursul convieţuirii lor. Nu putem exclude nici sursa sud-tracică ştiut fiind că tracii lucrează ceramică la roată încă din sec. V î.e.n. după modele şi sub influenţa grecească. Dar, ni se pare de importanţă secundară care anume a fost sursa de unde au preluat daco-geţii noua tehnică; fapt este că ei şi-au însuşit-o perfect şi au lucrat în această tehnică superioară formele lor de vase

oadă, să

tipice

însuşire

www.cimec.ro

specifice. Deci, nu este vorba de o sau de o copiere ci de o preluare şi adaptare în adevăratul sens al cuvîntului, spre deosebire de tracii sudici care vor lucra la roată doar forme greceşti. De altfel întreaga lor cultură materială este pătrunsă puternic de influenţa grecească, ca să nu spunem că ea este aproape complet elenizată330 • Şi astfel, ea se deosebeşte în mod esenţial de cultura materială daco-getică, care a preluat şi adaptat influenţele străine faţă de care n-a fost nicicînd refractară, dar şi-a păstrat individualitatea. In legătură cu sursa de la care au preluat daco-geţii noua tehnică de lucrarea ceramicii trebuie să conchidem că ea nu poate fi precizată cu exactitate. Este vorba, foarte probabil, de o preluare de la populaţiile cu care diferitele regiuni geto-dacice erau în contact mai strîns, cei din interiorul Carpaţilor de la celţi, iar cei din afară de la greci, sau de la tracii de sud. Trebuie spus însă că preluarea s-a făcut doar atunci cînd era cerută de dezvoltarea forţelor de producţie. Asupra acestui subiect vom reveni mai pe larg în capitolul aferat concluziilor. Ceramica daco-getică cenuşie lucrată cu roata poate fi mată sau lustruită, de diferite nuanţe, de la cenuşiu deschis pînă la cenuşiu inchis aproape negru. Dar ceramica daco-getică lucrat~ la roată încă din faza a II-a nu cunoaşte numa1 culoarea cenuşie. Există şi ceramică roşiatică
mecanică

şi

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

107

___

J~!,v~

3
vasului borcan.
4. Surcea. -

5.

Sighişoara.

sau gălbuie arsă în tehnica oxidantă. Cantitatea ceramicii arsă oxidant este incomparabil mai puţină decît cea cenuşie neoxidantă care rămîne specifică pentru daco-geţi. Ceraanica daco-getică lucrată la roată apărută în faza a II-a va lua o dezvoltare deosebită în faza a III-a, cea clasică, cînd se va generaliza şi va fi abundentă pe tot teritoriul locuit de geto-daci.

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

In legătură cu formele ceramicii daco-getice din faza a II-a trebuie să spunem, încă înainte de a începe analizarea lor, că ele sînt mult mai numeroase decît au fost pentru fazele anterioare şi că pentru fiecare tip sau variantă cunoaştem un număr mult mai mare de exemplare şi astfel tipurile şi variantele au putut fi mai uşor şi relativ mai sigur determinate331.

1. Vasul cu profil aproape drept
este caracteristică, după cum am arătat, pentru faza I a ceramicii daco-getice. Ea se menţine şi în faza 111. In ce priveşte tehnica de confecţionare, ornamentarea şi dimensiunile vaselor cu pereţii aproape drepţi,
Această formă ceramică

www.cimec.ro

ele sînt aproape identice cu cele din faza anterioară şi de aceea nu le mai repetăm. Am spus cînd am vorbit despre această formă din faza I că încă de pe atunci s-a putut observa tendinţa de transformare în vasul cu gura profilată şi cu corpul arcuit, cunoscut, în general, sub numele de vas borcan. Acesta constituie una dintre formele de bază ale ceramicii daco-getice. Tendinţa de transformare surprinsă în faza I se realizează pe parcursul fazei a 11-a. In prima etapă se mai menţin incă vasele cu profil aproape drept, dar sînt din ce în ce mai numeroase exemplarele cu gura strîmtată şi buza profilată iar corpul arcuit. Ornamentarea, deşi se menţine în mare parte cea din faza precedentă, se poate spune totuşi că acum este mai bogată. Pe lîngă proeminenţele conice de veche tradiţie, apar încă în faza 111 butonii rotunzi de diferite dimensiuni şi forme. Din brîuri în relief cu alveole se realizează motive decorative aspectuoase, ca de exemplu ghirlande, care unesc între ei butoni în relief sau alte ornamente. Lunga evoluţie a vasului cu profil aproape drept pe care am putut-o urmări retrospectiv pînă în epoca bronzului (vezi fig. 37) se încheie în faza mijlocie a ceramicii daco-getice. Locul vasului cu toate caracteristicile enumerate, prezent încă în etapa 111 cînd mai constituie forma predominantă este luat in etapa următoare, 112,

108

FAZA A II-A, MIJLOCIE

de vasul borcan. Alături de această nouă formă a cărei conturare a început în faza I şi s-a definitivat in faza a II-a se mai păstrează încă o vreme forma veche, pe parcursul etapei II 2 ca la sfîrşitul ei să dispară cu desăvîrşire. Despre vasul borcan apărut încă în faza a II-a a ceramicii daco-getice, dar specific mai cu seamă pentru faza a III-a, vom vorbi mai mult în capitolul următor. Vasul cu profil aproape drept, sau pe cale de transformare constituie una dintre formele cele ' mai frecvente ale aşezărilor de sec. III-II î.e.n. din Transilvania. El a fost descoperit în numeroase exemplare în aşezarea de la Moreşti3 32 , în cea de la Cicir333, sau în cea de la Ciumeşti, ca să amintim numai cîteva dintre cele mai importante (vezi pl. XXVIII-XXIX). Aceeaşi formă se întîlneşte şi în necropolele contemporane, ca de ex. în cea de la Ghenâ~Y.. Dar, vasul cu profil aproape drept, ori deja modificat, nu este caracteristic sau specific pentru Transilvania, el se găseşte din plin în toate aşezările daco-getice contemporane sau în necropolele corespunzătoare. Aşa de ex. în aşeza­ rea de la Lunea Ciurei, deja amintită, asemenea vase sînt numeroase şi s-au găsit împreună cu amfore greceşti rhodiene stampilate. Dintre stampilele descoperite în campania 1954 la Lunea Ciurei două poartă nume de preoţi, dintre care unul a ocupat funcţii între anii 220 şi 180 î.e.n., iar cel de al doilea între 200 şi 190 î.e.n.335. Deci, a doua jumătate a sec. III î.e.n. şi începutul secolului următor. Aceeaşi formă o intilnim şi în alte aşezări din Moldova care aparţin fazei II1 , ca de ex. în cea de la Cucorăni, r. Botoşani336, sau în cea de la Iaşi-Şorogari337. Vasul cu profil aproape drept se întîlneşte in aşezările de sec. III-II î.e.n. din Slovacia ca de ex. în cea de la Libkovice, r. Teplice338. In aşe­ zarea amintită, ca şi în cele din Transilvania, vasul cu profil aproape drept sau pe cale de formare in vasul de tip borcan constituie forma ceramică cea mai frecventă. In afară de forma propriu-zisă trebuie să subliniem că şi omamentarea este aşa de izbitor de asemănătoare încît merge pînă la identitate absolută cu cea a vasului în discuţie din Transilvania. Aşezarea de la Libkovice a fost datată în sec. III i.e.n. pînă la inceputul sec. II. Mai trebuie amintită apoi, tot din Slovacia necropola de in-

cineraţie

de la Michalovce, unde

găsim asociată

ceramică celtică şi daco-getică338a.

Forma de vas pe care o discutăm a fost descoperită şi în necropola rl.e la Lukaşovka unde de asemenea constituie o formă obişnuită pentru cea de a doua fază. Numărul aşezărilor cu eera-

.. ..

- - - - 0,095' - - - .

-------~

.. --:

4
~'ig. 38. -

Vase cu profil aproape drept de la Crăsani.

www.cimec.ro

mică de tipul celei de la Lukaşovka este mare în teritoriul dintre Prut şi Nistru339. Vasul cu profil aproape drept, ori cel deja cu profil modificat, este din plin reprezentat în aşe­ zarea de la Piscul Crăsani (fig. 38) găsit in stratul cel mai vechi340. El constituie o formă frecventă şi în aşezarea de la Poiana, în nivelul II 341 . Mai putem apoi aminti prezenţa vasului cu profil aproape drept în cadrul necropolei de la Murighio!3'~ 2 . Aşadar, vasul cu profil aproape drept sau cu profilul deja modificat constituie una dintre formele principale ale daco-geţilor prezentă atît in aşezări cît şi in necropole. Pe lîngă vasul cu profil aproape drept obiş­ nuit care continuă tipul II din faza precedentă trebuie să spunem că în faza II1 se mai menţine şi tipul I care se caracterizează prin gura strîmtată şi corpul mult arcuit. Această formă derivă, după cum am arătat, din vasele protodacice cu

FORME, ANALOGII ŞI

DATARE
păstrarea,

io§

profil aproape drept, deşi se aseamănă mult cu vasul în formă de clopot. Spuneam atunci cînd am discutat evoluţia ulterioară a acestei forme că din ea va lua naştere vasul de tip borcan, sau oala simplă cu corp globular. După toate aparenţele vasul acum în discuţie va dispare pe parcursul fazei II2 . Este sigur că în faza clasică nu-l mai întîlnim. Vase întru totul asemănătoare cu cele ale tipului 1 din faza veche s-au găsit în necropola de la Murighiol, unde coexistă alături cu forma obişnuită343. Numărul exemplarelor de tip vechi folosite ca urne funerare la Murighiol este destul de mare şi ar pleda, poate, pentru un început timpuriu al acestui cimitir. O dovadă asupra datării vasului cu profil deja modificat ne-o poate oferi exemplarul descoperit împreună cu tezaurul de la Surcea (pl. XXXIII, 1)344 • El ne indică faza Ili.

sub o formă sau alta, a proeminenţelor-apucători care şi-au pierdut utilitatea şi au rămas doar simple ornamente. Din punct de vedere al tehnicii de executare vasele aparţinînd acestui tip sînt din categoria fină acoperite, în general, cu slip puternic lustruit, de culoare cenuşiu-intensă ori negru-închisă, sau brună. Din punct de vedere tipologie vasele derivate din cele bitronconice protodacice se pot împărţi în patru tipuri, luînd drept criteriu principal forma profilului. forme este

Tipul 1
In acest tip am încadrat vasele care prezintă toate caracteristicile tipului II al vasului bitronconic protodacic cu schimbări foarte pu~ ţine şi neesenţiale, ca de exemplu lipsa pro-

2. Vasul mare derivat din cel bitronconic

protodacic
Vasul mare derivat din cel bitronconic constituie una dintre formele bine reprezentate în Transilvania pentru faza ni prin numeroase exemplare descoperite în necropolele daco-celtice de incinera~ie, cum sînt cele de la Dezmir, Ciumeşti, Blaj etc. Această formă este evaluată fără nici o îndoială din vasele bitronconice din faza 1 care le continuă pe cele protodacice (vezi schema evolutivă fig. 1). Cele mai multe exemplare, aşa cum spuneam, provin din morminte de incineraţie în cadrul cărora au fost folosite ca urne funerare. Acest fapt ar indica o întrebuinţare ritual funerară. Că nu poate fi vorba, nici de data aceasta, de aşa ceva o dovedeşte un exemplar descoperit într-un bordei de la Ciunneşti. Deci, vasul a avut şi o utilitate practică în viaţa cotidiană, pe lîngă cea ritual funerară. Date fiind dimensiunile mari ale vaselor de acest fel putem presupune că ele au fost folosite ca recipiente pentru provizii. Vasele formei pe care o discutăm sînt, aşa cum o arată denumirea, de dimensiuni mari, măsurînd de la 30-40 cm pînă la 80 cm înăl­ ţime. Ele se caracterizează prin pierderea bitronconicităţii care a dat naştere unui pîntec bombat. O altă caracteristică generală a acestei

Fig. 39.

Vase din necropolele celtice din Ungaria şi Slovacia.
1, 3, 5. Rozvagy. 2. F6ldlak. 4. Cejkov.

www.cimec.ro

110

FAZA A II-A, MIJLOCIE

eminenţelor superioare. Forma, tehnica de lucru, dimensiunile sînt aceleaşi şi nu le vom mai repeta. Vasele de tip I reprezintă o prelungire mult întîrziată a tipului II de vas bitronconic protodacic şi coexistă cu tipurile următoare o vreme oarecare. El nu este forma specifică sau caracteristică pentru faza mijlocie a ceramidi dacogetice. Un exemplar de vas aparţinînd tipului I cunoaştem din necropola celto-dacică de la Ciumeşti (vezi pl. XXX, 1) întrebuinţat ca urnă în mormîntul nr. 35. Tot în legătură cu tipul I trebuie să amintim un alt vas descoperit în necropola de la Rozvagy (fig. 39/1)345, care reprezintă tot o formă întîrziată, corespunzînd prin toate elementele sale vasului bitronconic protodacic de tip II. Cît au supravieţuit aceste forme mult întîrziate pe parcursul fazei II1 este foarte greu de precizat. După toate probabilităţile ele nu depăşesc primul sfert al sec. III î.e.n. In cele două necropole amintite, pe lîngă formele, cu

mult întîrziate, întîlnim şi vase care se încadrează perfect în evoluţia formei şi au analogii numeroase. Sigur putem spune doar că pe parcursul fazei II 2 asemenea forme au dispărut.

siguranţă

Tipul II
Tipul II îl constituie vasele cu corpul bombat cu proeminenţe-apucători de dimensiuni, mai mari sau mai mici, situate sub linia de maximă rotunjime sau chiar pe această linie. Conturul vaselor este de forma unui ovoid mult bombat la mijloc. Gura vaselor aparţinînd tipului pe care-1 discutăm este, de obicei largă, iar muchia buzei tăiată drept, ori uşor rotunjită şi îngroşată. Nu lipsesc nici exemplarele la care buza este deja bine conturată şi răsfrîntă în exterior. In cadrul tipului II se cunosc exemplare care, păstrînd caracteristicile generale ale tipului, prezintă anumite particularităţi, ca de exemplu un vas descoperit în necropola de la Dezmir care are gîtul înalt şi plasat oblic (vezi pl. XXXI, 1). Acesta ar putea să fi derivat din tipul II al fazei precedente, deşi linia corpului este mai mult de forma unui oval prelung ceea ce ne face

www.cimec.ro

să-1 atribuim mai curînd tipului II decît tipului următor derivat cu siguranţă din tipul II al fazei vechi. Altul, tot din această necropolă, prezintă de asemenea un gît înalt plasat însă drept (vezi pl. XXXII, 6), sau există exemplare fără proeminenţele obişnuite (vezi pl. XXXII, 5). In ce priveşte ornamentarea vaselor aparţi­ nînd tipului II, trebuie să spunem că acestea au pe lîngă proeminenţele conice aplatizate de bună tradiţie protodacică şi mici ornamente în relief ca butoni rotunzi situaţi, de obicei, în apropierea buzei (vezi pl. XXXI, 1, 4; XXXII, 1). In locul butonilor pomeniţi se întîlnesc uneori mici proeminenţe conice de aspectul celor din treimea inferioară a vasului, însă de dimensiuni cu mult mai mici (vezi pl. XXXI, 3). La unele exemplare butonii superiori sînt înlocuiţi cu linii în relief de forma unor mari virgule situate sub buză sau în imediata apropiere a acesteia (vezi pl. XXXI, 2; XXXII, 4). Analogii foarte apropiate atît ca formă cît şi ca ornamentare, la care se adaugă maniera de confecţionare, pentru vasele aparţinînd tipului II din Transilvania, întîlnim în necropolele de pe teritoriul Slovaciei sau în cîmpia dintre Dunăre şi Tisa (vezi fig. 39)316. In ce priveşte datarea vaselor derivate din cele bitronconice protodacice, aparţinînd tipului II, ea ne este indicată de materiale celtice împreună cu care au fost descoperite. Astfel, un exemplar de culoare gălbuie la care se păs­ trează partea superioară şi fragmente din partea inferioară a fost descoperit în bordeiul B (campania 1962) al aşezării de la Ciumeşti (pl. XXIX, 10). Aşezarea se datează pe 'baza fibulelor şi altor materiale celtice în secolul III-II î.e.n. In acelaşi fel se datează şi necropola de la Apahida de unde provine un alt exemplar (pl. XXX, 2). Necropola daco-celtică de la Dezmir, din care ni se păstrează cele mai multe vase întregi de acest t~p, datează de la începutul sec. III î.e.n. la fel ca şi necropola de la Blaj, sau ca mormîntul de la Hărman34 7. Necropolele din cîmpia dintre Tisa şi Dunăre cu ceramică întrutotul asemănătoare celei din Transilvania au fost datate în sec. IV-III î.e.n. 348. Cele din Slovacia la începutul sec. III348a. Deci, este vorba de toată durata fazei II1 . In faza II 2 vasul mare derivat din cel protodacic bitronconic

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

111

va dispare şi va fi înlocuit de tipul IV (vezi în continuare pag. 111-112). în legătură oarecum cu tipul II al formei pe care o discutăm trebuie să menţionăm un vas (vezi pl. XXX, 3) descoperit în necropola de incineraţie celto-dacică de la Ciumeşti. El este lucrat cu mîna şi a servit ca urnă funerară în mormîntul nr. 5. Ca formă vasul iese cu totul din cadrul vaselor daco-getice cunoscute pentru această perioadă şi nu-i cunoaştem nici o analogie apropiată. în primul rînd este mai scund, apoi are gura foarte largă, iar corpul aproape semisferic. După toate probabilităţile el imită vasele celtice binecunoscute de această formă, la care au fost adăugate patru proeminente conice aplatizate de veche tradiţie hallstattiană locală. Iată. deci, că ne găsim în prezenţa unei imitaţii după model celtic lucrat şi ornamentat în manieră proprie veche, de bună tradiţie hallstattiană. Din toate cele arătate pînă acum reiese că vasul mare de tip II este bine cunoscut în spaţiul intracarpatic locuit de dacogeţi în secolele III-II î.e.n., atît în Transilvania cît şi în afara ei. Să vedem acum în ce măsură tipul II al vasului mare derivat din cel bitronconic protodacic se cunoaşte în teritoriile extracarpatice. El este bine reprezentat în staţiunea de la Zimnicea provenind din săpături vechi (vezi fig. 40/1, 4-5). Din păcate asupra acestor vase ne lipsesc precizările. Este foarte probabil ca ele să fi fost folosite ca urne funerare într-o necropolă contemporană cu cele celto-dacice din Transilvania, pentru care pledează faptul că se păstrează întregi ca şi cele din interiorul arcului carpatic. Un vas aparţinînd tipului II s-a descoperit la Vaslui (fig. 40/2), iar altul provine din staţiunea de la Poiana (fig. 40/6). Din păcate şi asupra acestora ne lipsesc precizările stratigrafice sau cronologice. Este însă, după părerea noastră, în afară de orice îndoială, că ele aparţin tipului II şi trebuie datate ca şi cele din spaţiul intracarpatic în sec. III-II î.e.n. Deci, tipul II al formei de vas în discuţie poate fi considerat ca una dintre formele principale ale ceramicii daco-getice, bine reprezentat prin numeroase exemplare întregi aparţinînd primei etape a fazei mijlocii. Forma ca atare începe în faza I şi va dispare, după toate probabilităţile la sfîrşitul fazei IIl.

Tipul III
în acest tip am încadrat vasele care se deosebesc de tipul precedent doar prin faptul că au un gît înalt aproape cilindric (vezi fig. 40/3). Ca atare le-am fi putut considera doar ca o variantă a tipului II, dar faptul că din aceste vase va lua naştere o formă nouă ne-a determinat să le grupăm într-un tip aparte. Datorită marei lor asemănări cu vasele tipului precedent renunţăm să mai repetăm datele în legătură cu dimensiunile, tehnica de lucru etc. Se pare că tipul III al vasului mare derivă, sau mai bine zis, continuă pe cele de tip II din faza veche. Fără să avem deplină siguranţă şi sprijinindu-ne doar pe elementele care au stat la baza datării tipului precedent considerăm că tipul III se datează în faza II1 . Din el va lua naştere începînd cu faza II 2 vasul cu gît cHindric înalt care constituie o formă aparte şi o vom discuta separat (vezi în continuare pag. 124).

Tipul IV
Spre deosebire de tipurile precedente vasele pe care le-am grupat în tipul IV au conturul mult mai svelt. Bitronconicitatea a dispărut aproape cu totul constituind o formă intermediară între tipurile precedente şi vasul piriform. La vasele aparţinînd tipului IV, pe lîngă caracteristicile generale ale formei, constatăm mutarea proeminenţelor conice aplatizate în treimea superioară a vasului, sau totala lor dispariţie.

www.cimec.ro

în privinţa ornamentării socotim demn de amintit un vas descoperit în aşezarea de la Sf. Gheorghe (vezi pl. XXXIII, 3), care nu mai are decît două proeminenţe-apucători de formă patrulateră. În locul celor două proeminente care lipsesc, întîlnim cîte un mic buton rotund, încadrat în partea superioară de o linie în relief, de aspectul celor întîlnite pe unele vase ale Hpului I. Un alt exemplar descoperit la Costeşti (vezi pl. LXXXVIII, 4) a pierdut deja proeminenţele-apucători şi păstrează încă doar patru butoni mici conici situaţi în treimea superioară a vasului în apropierea buzei. Vasul de la Costeşti încheie seria formelor intermediare dintre vasele bitronconice protodacice şi

Fig. 40. -

Vase de tip II
2. Vaslui. -

şi

III.

1, 4, 5. Zimnicea. -

www.cimec.ro

3, 6. Poiana.

FORME, ANALOG!l

ŞI

DATARE

113

cele piriforme lucrate cu mîna, sau transpuse la roată. Pentru vasul de la Costeşti o bună analogie ne oferă un vas descoperit în aşezarea de la Poiana (fig. 41). Mai merită să fie amintit un vas deosebit de interesant descoperit la Ighişul Nou (vezi

sigure ne lipsesc. Singurul criteriu de datare pe care-I posedăm este cel tipologie. Este evident că vasele aparţinînd tipului IV sînt ulterioare celor de tip II şi anterioare sfîrşitului sec. II, cînd întîlnim deja forma ajunsă la deplină maturitate cu alte caracteristici. Bazaţi pe acest criteriu socotim că vasele aparţinînd tipului IV se datează în sec. II î.e.n., poate, numai în a doua jumătate a lui, sigur însă anterior sec. I. î.e.n. Existenţa scurtă a acestei forme ceramice se poate explica prin însăşi natura ei de formă intermediară. In legătură cu aceasta trebuie să spunem că la fiecare formă ceramică în faza a II-a se observă o evoluţie infinit mai rapidă decît pe parcursul fazelor anterioare. Transformările spre desăvîrşire se fac acum repede. Evoluţia lor lentă a luat
sfîrşit.

3. Vase în
Am
arătat

formă

de clopot

Fig. 41. -

Vas de tip IV de la Poiana.

pl. XXXII, 3), care este de dimensiuni mai mici decît vasele aparţinînd acestui tip, dar are aceeaşi formă. Vasul este lucrat la roată din pastă nu prea fină în maniera celora de la Ciumeşti despre care am vorbit deja (vezi pag. 101). El este prevăzut cu două tradiţionale proeminenţe-apucători, deplasate spre buza vasului, mai sus de jumătatea lui. Vasul de la Ighişul Nou constituie, după pă­ rerea noastră, încă un indiciu despre lucrarea la roată a ceramicii daco-getice în faza a II-a. El ne face dovada că vasele derivate din cele bitronconice protodacice sînt lucrate la roată de către autohtonii geto-daci încă de timpuriu. In ce priveşte datarea tipului IV trebuie să spunem că, în momentul de faţă, elementele

www.cimec.ro

în capitolul precedent că vasul în de clopot este o formă frecventă în faza veche a ceramicii daco-getice. Tot atunci spuneam că după toate probabilităţile ea derivă din vasele bitronconice protodacice, cu prototipuri încă în Hallstatt-ul timpuriu. In faza mijlocie se menţine încă o .vreme forma cu toate caracteristicile pe care nu le mai înşirăm (vezi pag. 70). Un exemplu în acest sens ne este oferit de un vas-urnă din necropola de la Apahida (pl. XXX, 4) datat în sec.III-II î.e.n. Pe lîngă forma veche binecunoscută, acum apare o alta substanţial deosebită. Vasul este în continuare de dimensiuni mari şi lucrat îngrijit cu mîna, cu slip puternic lustruit. Gura continuă să fie largă dar buza este cu mult mai profilată, decît în faza I şi răsfrîntă în exterior. Din proeminenţe n-au mai rărrnas decît două, care au urcat spre buză şi s-au transformat într-un fel de torţi. La unele exemplare, pe lîngă cele două proeminenţe, mai există doi butoni rotunzi situaţi pe aceeaşi linie ceea ce ne indică că ei înlocuesc cea de a doua pereche de proeminenţe-apucători de pe vasele protodacice (vezi pl. XXX, 4). Dar, se cunosc exemplare care au numai două proeminenţe de genul unor torţi aplicate. Exemplare aparţinînd acestei forme au fost descoperite în aşezarea dacică de la Pecica
formă

114

FAZA A ti-A, MIJLOCIE

pentru care o bună analogie ne oferă un vas descoperit la Bucureşti-Dămăroaia. Se pune acum problema datării vasului in formă de clopot în faza mijlocie. Forma veche aparţine, probabil, numai fazei II1 pentru că forma evaluată o întîlnim în nivelul dacic vechi al aşezării de la Pecica. Pentru forma veche datarea ne este oferită de exemplarul de la Apahida. Forma nouă care reprezintă sfîrşitul unui lung proces evolutiv apare cu toată siguranţa în sec. II î.e.n. Cînd anume pe parcursul lui, deocamdată nu putem preciza. Este foarte probabil ca forma evoluată să fi luat naştere la mijlocul sec. II î.e.n., sau chiar cu ceva mai devreme, iar forma veche să mai fi coexistat un timp cu cea nou construită.

4.

Străchini

Dacă în necropole forma cea mai obişnuită este cea de urnă derivată din vasele bitronconice protodacice, în schimb, în cadrul aşe­ zărilor forma cea mai frecventă o constituie strachina. Numărul mare al exemplarelor întregi sau a fragmentelor de străchini descoperite în toate aşezările cercetate pînă acum se explică prin utilizarea ei. Ea nu lipseşte nici din morminte. De data aceasta nu mai sîntem obligaţi să facem consideraţiile generale asupra formei, pentru că ele corespund întru totul celor din faza precedentă. Din punct de vedere tipologie străchinile aparţinînd fazei a doua se pot grupa în trei tipuri principale şi anume: străchini cu buza îndoită pe care le-am grupat în tipul I, apoi străchini cu contur rotunjit, cu aspect de bol, alcătuind tipul II şi în sfîrşit străchini cu buza răsfrîntă în ;exterior clasate în tipul III. Toate cele trei tipuri stabilite nu sînt altceva decit continuarea, puţin sau de loc schimbată, a celor trei tipuri de străchini din faza I.

nia, ca de exemplu în cea de la Ciumeşti (vezi pl. XXV, 1, 4, 9), în cea de la Moreşti, ori în aşezarea recent descoperită de la Cicir. Tot aşa de frecvente sînt străchinile şi în toate celelalte aşezări daco-getice contemporane. Înainte de a cita cîteva exemple pentru a ilustra afirmaţia de adineaori trebuie spus că, spre deosebire de faza veche, în faza mijlocie a ceramicii daco-getice începe îngroşarea şi formarea gurii străchinilor reprezentînd finalizarea tipului după un lung proces evolutiv asupra căruia nu mai insistăm. Apariţia formei noi se întîmplă încă pe parcursul fazei 111 şi se va dezvolta din ce în ce mai mult în subfaza următoare. O dovadă în acest sens o constituie un exemplar fragmentar din · aşezarea ciumeşteană (pl. XXV, 4). Spuneam că străchinile de tip I sînt foarte frecvente în toate staţiunile daco-getice. Ele sînt bine reprezentate în aşezarea de la Libkovice3t.9, sau în mormîntul de la Cejkov35o, ori în necropola de la Michalovce350a, toate în Slovacia, în cea de la Lunea Ciurei351, fără să mai vorbim de marile aşezări, ca cea de la Poiana (vezi fig. 42). Tipul I de strachină aparţine mai cu seamă fazei II1 şi coexistă o vreme cu tipul finalizat apărut probabil pe parcursul fazei amintite.

Tipul II
Tipul II al străchinilor daco-getice din faza mijlocie corespunde celor notate la fel pentru faza I. Menţionăm că se păstrează încă şi proeminenţele conice de dimensiuni mici pe care le-am întîlnit frecvent la străchinile aparţinînd fazei I. Străchinile au contur elegant, denotă multă îndemînare şi precizie, chiar lucrate fiind cu mîna. în legătură directă cu acest tip trebuie să discutăm o strachină folosită drept capac de urnă în mormîntul de incineraţie de la Hăr­ man (vezi pl. XXXIV, 8). Strachina de la Hăr­ man are muchia buzei îngroşată şi puţin răs­ frîntă, atît în exterior cît şi în interior. Deşi este lucrată cu mîna ea are o formă elegantă, are multă siguranţă în profil şi trădează influenţa ceramicii celtice în cadrul căreia buzele străchinilor sînt îngroşate în maniera celeia de care ne ocupăm. Străchinile celtice lucrate cu roata în tehnica bine cunoscută au acelaşi pro-

Tipul 1
Străchinile aparţinînd acestui tip le continuă nemodificat pe cele ale tipului corespunzător din faza veche, ceea ce ne scuteşte de descrieri. Ele pot fi mai înalte, sau mai scunde. Străchinile de tip I sînt foarte frecvente în toate aşezările Latene mijlocii din Transilva-

www.cimec.ro

FO!l.ME, ANALOGII

ŞI

DATARE

115

Q

CJO

0

Fig. 42. 1-4, 7, 9, 10, Poiana. -

Străchini de tip 1-III. 5, 6. Cejkov (Slovacia). - 8. Murighiol. -

Il. Piscul Crăsani.

www.cimec.ro

116

FAZA A II-A, MIJLOtle

fil. Asemenea străchini sînt nelipsite în necropolele celtice transilvănene şi au fost descoperite numeroase fragmente aparţinînd unor asemenea vase in aşezările autohtone din faza II1 cum sint cele de la: Moreşti, Sebeş, Mediaş, Ciumeşti etc. Fenomenul de imitare a străchinilor celtice a putut fi bine surprins in aşezarea de la Ciumeşti unde in manieră proprie, cu tehnica veche hallstattiană se imită străchinile celtice, uneori căutînd să se redea şi anumite detalii, ca de exemplu o mică şănţuire sub buza îngroşată şi rotunjită (vezi pl. XXV, 7). Tot în aşezarea de la Ciumeşti s-a putut surprinde transpunerea la roată făcută de către autohtoni a unei străchini de tip IL Şi in sfîrşit, o ultimă constatare făcută tot in aşezarea ciumeşteană şi anurrne că unele străchini aparţi­ nînd tipului II au muchia buzei îngroşată şi faţetată în interior (pl. XXXV, 6). Străchinile de tip II sint cunoscute, fără să fie prea numeroase şi in aşezările daco-getice din afara arcului carpatic, ca de exemplu in aşe­ zarea de la Poiana (fig. 42). Precizări asupra datării tipului II de strachină nu putem face.

Tipul III
Ti pul III din faza a doua a ceramicii dacogetice corespunde celui din faza veche. Străchi­ nile aparţinînd acestui tip sint foarte numeroase in faza II1 constituind una dintre formele de bază ale străchinilor. Pe parcursul fazei urmă­ toare ele vor fi din ce în ce mai puţine. Străchi­ nile din faza II1 nu sînt altceva decit perpetuarea, de obicei, nemodificată a variantelor 1 şi 3 din tipul III al fazei precedente. Străchinile cu baza răsfrîntă in ·exterior aparţin ceramicii fine şi prezintă o gamă foarte variată de forme (vezi pl. XXVI). Cele mai multe străchini din această variantă au două, sau mai multe faţete pe suprafaţa buzei, fără să lipsească însă -exemplarele cu buza răsfrintă, ori aşezată oblic, dar fără faţete. Unele exemplare mai păstrează încă tradiţionalele proeminenţe hallstattiene. In legătură cu acest tip trebuie să discutăm o formă de strachină descoperită in necropola de incineraţie daco-celtică de la Ciumeşti. Strachina despre care vorbim a fost descope-

in două exemplare folosite drept capace pentru urnele mormintelor 5 şi 35. Ele sint de dimensiuni mari, măsurînd 40-47 cm diametru! gurii şi 14-15 cm înălţime. Şi ca o altă trăsătură specifică, cele două străchini au pe suprafaţa buzei caneluri ver-ticale paralele. Stră­ chinile de la Ciumeşti au fost lucrate cu mina şi acoperite cu slip lustruit (vezi pl. XXXIV, 5, 10). Străchini de formă cu totul asemănătoare prevăzute cu caneluri se cunosc in ceramica protodacică352. Deci, străchinile de la Ciumeşti ar reprezenta continuarea întîrziată a acestora. Nu putem însă trece peste faptul că in eeramica celtică se cunosc străchini de mari di:mensiuni care au gitul profilat şi buza mult evazată, iar corpul este rotunjit353. Toate acestea ne fac să nu excludem posibilitatea imitării unui model celtic căruia i-au fost adăugate canelurile tradiţionale. O asemenea posibilitate este sprijinită şi de faptul că tocmai una dintre urnele la care s-a folosit drept capac o strachină de acest fel, imită şi ea in manieră proprie daco-getică un vas celtic. Deocamdată, nu cunoaştem decit cele două străchini din necropola ciumeşteană, ceea ce ar constitui încă o dovadă a imitării de care vorbeam. Rezolvarea problemei originilor străchinilor mari cu buza larg evazată in unul dintre cele două sensuri nu va putea fi dată decit de cercetările viitoare. Dacă se va dovedi că asemenea străchini există în număr relativ 1mare şi pe parcursul fazei I şi apoi in aşezările fazei a II-a atunci se va exclude posibilitatea imitării unui model celtic. Pînă atunci însă ambele ipoteze trebuie avute în vedere. Tipul III al străchinilor este din plin reprezentat în aşezările daco-getice, sau in necropolele din spaţiul extracarpatic. Pe lîngă cele spuse in legătură cu aceeaşi formă a fazei I, mai putem adăuga că in aşezarea de la Lunea Ciurei se întîlnesc atit străchini cu buza răs­ frintă şi aşezată oblic, cît şi străchini cu buza
faţetată.

rită

www.cimec.ro

cu buza răsfrintă în exterior, cu sau fără faţete, sint bine cunoscute in faza mijlocie a ceramicii daco-getice. Străchi­ nile prevăzute cu faţete se opresc, după cit se pare, pe parcursul fazei II1o iar celelalte continuă şi in faza II 2 iar in faza clasică se vor transpune şi la roată coexistind împreună cu cele derivate din tipul I.

Aşadar, străchinile

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

117

5.

Ceaşca

cu

toartă supraînălţată

Ceştile cu toarta supraînălţată, bine cunoscute din faza protodacică şi întîlnite în faza I a ceramicii daco-getice, se menţin şi în faza II1 . Dovada în acest sens ne este oferită de exemplarele descoperite în necropola de la Ghenci şi în cea de la Sanislău (vezi pl. XXXVII, 4, 8). Aici s-au găsit ceşti cu toarta supraînălţată care nu se deosebesc cu nimic faţă de cele aparţi­ nînd variantei II a tipului I protodacic; de aceea nu le vom mai descrie (vezi pag. 43). In necropola de la Ghenci sau în cea de la Ciumeşti s-au descoperit şi ceşti aparţinînd tipului II protodacic, de asemenea aproape fără nici o deosebire. Ele mai păstrează încă canelurile verticale de pe corp şi toarta supraînălţată (vezi pag. 47). Pe lîngă ceştile cu profil rotunjit, în faza a II-a, a ceramicii daco-getice se întîlnesc şi ceş­ tile cu profil oblic corespunzind variantei Ii a ceştilor protodacice. Transformarea ceştii hallstattiene cu toa1"'ta supraînălţată în bine cunoscuta ceaşcă dacică din faza clasică începe abia în faza Ili. Un exemplu de transformare, mai bine zis, o verigă de legătură în lanţul evolutiv al acestei forme, a fost descoperit în aşezarea de la Ciumeşti. In bordeiul B (campania 1962) s-a găsit o ceaşcă cu toarta uşor supraînălţată care prezintă deja caracteristicile esenţiale ale ceştii din faza clasică (vezi pl. XXXVII, 5). In legătură cu această formă intermediară care lipsea pînă acum din evoluţia ceştii dacice355, trebuie să amintim o ceaşcă descoperită în necropola de la Ghenci (vezi pl. XXXVII, 10) care în locul torţii are o proeminenţă-apucătoare de tipul celor bine cunoscute la vasele bitronconice din faza protodacică. O analogie foarte apropiată pentru ceaşca de la Ghenci întîlnim în descoperirile de la Kosd (vezi fig. 43). Ceşti cu toarta supraînălţată se cunosc şi din necropola de la Michalovce355". Tipul intermediar al ceştii dacice apărut în faza IIi se va dezvolta în faza II2 şi va sfîrşi prin apariţia în faza clasică a ceştii dacice. Cum arată tipul intermediar din faza II 2 , sau dacă este vorba de ceaşca dacică propriu-zisă, deocamdată, nu putem preciza, deoarece în nivelul corespunzător de la Pecica n-am găsit un

exemplar intreg ori unul care să poată fi reconstituit cu destulă siguranţă. Pe baza fragmentelor descoperite putem presupune doar că tipul intermediar continuă şi în faza II 2 dar, fiind vorba de un vas cu o construcţie extrem

Fig. 43. -

Ceşti

de la Kosd (Ungaria).

de simplă este greu să precizăm, în stadiul actual al cercetărilor, dacă ceaşca dacică pe deplin formată apare deja în faza II 2 sau numai în faza clasică a ceramicii daco-getice. Un lucru însă rămîne sigur şi anume că în faza IIi lipseşte încă ceaşca dacică propriu-zisă şi că

un tip intermediar între ceaşca hallstattiană şi cea dacică din faza clasică fără a avea însă deosebiri prea mari. Din cele arătate reiese că în faza II1 se mai menţin încă ceştile de tip protodacic cu deosebiri foarte mici, sau neschimbate şi că încă ceaşca dacică nu este pe deplin constituită. In faza II 2 toate acestea dispar şi vor fi înlocuite de cănile, sau ceştile, binecunoscute în faza clasică. Trebuie menţionat că marea majoritate a acestora au apărut încă în faza veche.

există

în

această perioadă

6. Cana cu o
Cănile

toartă

www.cimec.ro

constituie una dintre formele de bază ale ceramicii daco-getice din faza mijlocie. Ele se întîlnesc, atît în necropole cît şi în aşezări. Dar nu numai că sînt o formă de bază, se cuvine menţionat şi poate subliniat faptul că ele constituie una dintre formele ceramice specifice pentru daco-geţi. Cănile cu o toartă reprezintă în totalitatea lor continuarea, la început destul de puţin modificată, a cănilor cu toartă din faza I, derivate şi ele la rîndul lor din cele protodacice. Cele mai multe dintre cănile cu o toartă se finalizează pe parcursul fazei a II-a. In afară de cele două tipuri cunoscute din faza precedentă acum apare un tip nou, născut însă tot din cele vechi. In privinţa cronologiei trebuie să spunem încă înainte de a trece la descrierea fiecărui tip în parte, că

cu o

toartă

118
precizările

FAZA A II-A, MIJLOCIE

sînt foarte greu de făcut. Excepţie fac doar acele căni descoperite în necropolele daco-celtice care reprezintă forme mult întîrziate şi care cu siguranţă dispar pe parcursul fazei II 2 . Pentru marea majoritate a exemplarelor, nu se poate spune cărei etape ale fazei mijlocii aparţin şi multe dintre ele nu pot fi cu nimic deosebite de cele din faza veche. Aşa că s-ar putea ca unele exemplare atribuite de noi fazei mijlocii a ceramicii daco-getice să aparţină de fapt fazei anterioare. Clasificarea nenumăratelor exemplare de căni cu o toartă care se cunosc astăzi comportă destule dificultăţi. Un criteriu de grupare îl poate constitui dimensiunea şi apoi cel mai important, după părerea noastră, profilul. Din punct de vedere tipologie cănile aparţi­ nînd fazei a doua se pot împărţi în trei tipuri principale. Pentru a nu complica prea mult clasificările, sau mai bine zis pentru a nu le încărca, am renunţat la a mai face variante, deşi acestea există. Aşa de exemplu se pot grupa în variante aparte cănile de pregnantă factură mai veche care prezintă încă caneluri, ori cănile cu ornamente pe, sau în apropierea torţii şi încă altele. Toate acestea nu le-am omis, dar fără să facem variante aparte le-am menţionat în cadrul tipului respectiv. In încheierea acestor consideraţii generale asupra cănilor cu o toartă socotim necesar să mai menţionăm că nu vom mai cita de fiecare dată staţiunile din care provin, dat fiind faptul că ele sînt numeroase, ci vom trimite la planşa unde sînt ilustrate. Excepţie vor face numai acelea care contribuie la clarificarea unor probleme.
Tipul 1 (vezi pl. XXXVIII)

In acest prim tip am grupat cănile m1c1 sau mijlocii, care au cîte o toartă supraînălţată şi corpul bombat ori bitronconic. La unele exemplare unirea celor două trunchiuri de con se face unghiular, iar la altele rotunjit, încît corpul arată mai degrabă sferic decît bitronconic. Toate cănile aparţinînd acestei variante au un gît, mai lung sau mai scurt, iar muchia buzei este, fie tăiată drept, fie uşor evazată. Gura vasului, în general, este largă, caracteristică. proprie pentru faza precedentă.

In ce priveşte tehnica de confecţionare trebuie să spunem că marea majoritate a exemplarelor pe care le cunoaştem aparţin categoriei fine, fără să lipsească însă nici exemplarele neîngrijit lucrate. Cănile de tip I corespund aproape total celor de tip II din faza precedentă păstrînd multe dintre ele, caracteristica principală şi anume deschiderea mare. Acestea sînt specifice pentru faza II1 iar în faza II 2 gura cănilor s-a strîmtat, iar buza este deja profilată. Şi iată că am enunţat şi un criteriu de datare a cănilor de tip I. Dintre exemplarele care ies din comun se cuvine să menţionăm o cană intrată în compunerea unui inventar funerar de la Ciumeşti. Ea (pl. XXXVII, 13) păstrează încă caracteristici foarte vechi constituind, probabil, ceea ce se numeşte o piesă fosilă. Că ea totuşi aparţine sec. III-II î.e.n. este dovedit de restul inventarului funerar al mormîntului respectiv. Menţionată trebuie şi o altă cană cu o toartă uşor supraînălţată descoperită la Mediaş (vezi pl. CLXV, 8)356. Forma cănii de la Mediaş este cea obişnuit celtică, însă pasta nu prea fină şi stîngăcia execuţiei, în primul rînd a torţii deosebit de masive, ne face să presupunem că ne găsim în prezenţa unei noi imitaţii făcute de către autohtonii geto-daci după modelele celtice. O cană descoperită la Moreşti . (vezi pl. XXXVIII, 8), are toarta bogat ornamentată. Ea este prevăzută cu o canelură puternică ce îi împarte suprafaţa în două şi se termină printr-un buton. La cele două extremităţi ale torţii se gă­ sesc cîte două mici proeminenţe conice, în genul celor care mărginesc torţile imitaţiilor după lebes-urile greceşti. In ceramica celtică nu cunoaştem torţi de căni astfel ornamentate, de aceea putem presupune că proeminenţele conice ar putea reprezenta o influenţă grecească. Proeminenţe în relief la baza torţii se întîlnesc şi la o cană din necropola celto-dacică de la Apahida (vezi pl. XXXVIII, 7). Bune analogii pentru cănile cu torţi ornamentate de la Moreşti şi Apahida ne sînt oferite de exemplare descoperite în aşezarea de la Poiana (vezi fig. 44) sau o cană descoperită în necropola de la MurighioP5 7. După cît se pare, cănile ale căror torţi sînt prevăzute cu ornamente în relief sînt specifice numai pentru faza II1 , fără să mai continue în faza II 2.

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

119

de tip I au fost descoperite în toate staţiunile daco-getice. Ele sînt foarte numeroase la Poiana (fig. 45), se întîlnesc apoi în necropola de la Teliţa (fig. 46)358 şi în alte părţi. Acelaşi tip de cană îl găsim în necropolele din Slovacia359 sau în cele descoperite între Dunăre şi Tisa3Go.

Căni

lustruit de aspect metalic, iar toarta, la multe exemplare, este uşor supraînălţată şi ornamentată fie cu cîteva caneluri adînci paralele, care dau aspectul unor nodozităţi, fie printr-o bandă torsionată. În privinţa torţii trebuie să remarcăm că unele exemplare au toarta pornind din buză şi doar în cazuri excepţionale de sub

Fig. 44. -

Căni

cu

toartă ornamentată

de la Poiana.

de tip I sînt bine cunoscute în staţiunile daco-getice cu ceramică din faza a II-a. Unele dintre ele se opresc în faza II 1, iar altele continuă şi în faza II 2 .
Tipul II (pl. XLIX, 3-4; L, 2-4; LI, 6-7; LV, 7).

Aşadar, cănile

cu o

toartă

În acest tip am grupat cănile, de data aceasta, mari, sau mijlocii, de formă bitronconică caracterizate prin dimensiunea mai mare şi mai alungită a trunchiului de con superior. Aceste căni sînt acoperite, de obicei, cu un slip puternic

aceasta. La toate cănile aparţinînd tipului în discuţie toarta se uneşte cu vasul pe trunchiul de con superior. Muchia buzei este rotunjită şi uşor răsfrîntă în exterior. La elementele înşirate, trebuie să adăugăm o păstrare riguroasă a proporţiilor în arhitectura vasului care dă o eleganţă deosebită acestei forme. Este fără îndoială că tipul II al cănilor bitronconice constituia o piesă de lux, făcută, mai ales, pe seama aristocraţiei. Cana aparţinînd tipului II este prezentă în toate aşezările daco-getice cercetate pină acum, constituind una dintre cele mai caracteristice,

www.cimec.ro

120

FAZA A Il-A, MIJLOCIE

Fi~-

45. - .Căni de tip I descoperite la Poiaqa,

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

121

Fig. 46. -

Căni

descoperite în necropola de la Teliţa.

tipice şi larg răspîndite forme ceramice. Astfel o întîlnim în aşezarea de la Piscul Cră­ sanP61, în aşezarea de la Popeşti (vezi fig. 47) sau în aşezarea de la Poiana362, ca să amintim doar cîteva dintre cele mai importante staţiuni dacogetice cercetate pînă acum din afara arcului carpatic. In ce priveşte Transilvania, de asemenea tipul II al cănii bitronconice este prezent în toate staţiunile cercetate, ca de exemplu în cele de la: Sighişoara, Pecica, Sf. Gheorghe, Sebeş etc. In ce priveşte originile acestei forme ceramice este, după părerea noastră, în afara oricărei îndoieli că ea continuă cănile bitronconice din faza 1, uneori chiar fără nici o modificare. Dacă acest lucru este uşor de stabilit, în schimb precizările cronologice mai restrînse sînt dificil de făcut. La îndemînă nu avem decît criteriul tipologie. După acesta putem presupune că tipul II al cănii cu o toartă aparţine fazei 111 şi că el a mai putut doar exista paralel, un timp oarecare, cu tipul III căruia ia dat naştere. In ce măsură ipoteza noastră este, sau nu, valabilă o vor dovedi cercetările viitoare. In faza clasică a ceramicii daco-getice atît tipul 1 cît şi tipul II vor fi înlocuite de către cănile lucrate la roată. Această înlocuire nu se face, bineînţeles, deodată. Insă, ceramica fină lucrată cu mîna în faza clasică este foarte rară. Că este aşa s-a putut stabili stratigrafic în aşezarea de la Pecica unde în nivelul vechi, corespunzînd fazei II 2 a ceramicii daco-getice, ~eramica fi11ă lucrat~ cu. mîna este fqa,rt~ abu:q-

prin toate formele. Pe de parte însă, în nivelul superior care corespunde fazei clasice, fragmentele ceramice fine sau vasele întregi lucrate cu mîna, sînt extrem de rare. In aşezarea de la Poiana s-a putut preciza şi mai bine acest fapt, ~n sensul că ceramica fină lucrată cu mîna din nivelul Poiana II1 cedează locul, din ce în ce, ceramicii cenuşii lucrate la roată în nivelul Poiana II 2 şi sfîrşeş­ te prin a dispare în straturile Poiana III- -IV363. In sprijinul datării în sec. II î.e.n. a cănilor cu o toartă aparţinînd tipului Il vine un vas descoperit la Răduleşti (vezi Catalogul p. 271) în care era ascuns un tezaur de monede dacice de tip hunedorean pe care Octavian Floca364 îl datează în jurul anului 100 î.e.n.,
altă

dentă, reprezentată

Fig. 47. -

Cană

de tip II de la

Popeşti.

sau poate în primele decenii ale secolului următor. Datarea propusă de către Oct. Floca este prea tîrzie. Monedele din tezaurul de la Răduleşti se datează în sec. Il î.e.n. şi nu trec î:q sec, P65 ,

www.cimec.ro

122

FAZA A II-A, MIJLOCIE

Tipul Ill
In acest tip am grupat cănile bitronconice cu o toartă caracterizate prin transformarea trunchiului de con superior într-un cilindru. Pe lîngă aceasta, cănilor aparţinînd tipului III le sînt proprii buza lăţită şi răsfrîntă în exterior precum şi fundul scobit, în genul unui mic picior foarte asemănător vaselor lucrate la roată. Toarta, de obicei, este uşor supraînăl­ ţată şi porneşte din buza cănii, terminîndu-se la unirea bazei celor două trunchiuri de con. Uneori toarta este modelată în torsadă. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare, cănile aparţinînd tipului III sînt, î_n general, lucrate cu mîna din pastă fină, constituind şi ele, foarte probabil, piese de lux. Există şi exemplare lucrate la roată. (Vezi fig. 48).

Tipul III a luat naştere, după părerea noastră, aşa cum am mai spus, din tipul precedent reprezentînd o evoluţie şi o perfecţionare a acestuia. Cana de tip III nu are analogii nici în ceramica grecească nici în cea celtică din cadrul cărora lipsesc asemenea forme36 6. De aceea, socotim că tipul III al cănilor bitronconice cu o toartă, constituie o formă ceramică locală care va da naştere, în faza clasică, minunatelor căni de lux, cu o toartă lucrate cu roata. Căni aparţinînd acestui tip au fost descoperite în toate aşezările daco-getice mai mari, cercetate pînă acum, ca de ex. în cea de la Sighişoara (vezi pl. XLIX, 1; CXXXIV, 4), Pecica (vezi pl. XLIX, 2), Zimnicea (vezi fig. 48, 2), Popeşti (vezi fig. 48, 1, 3-4), Poiana (fig. 49)367 sau Piscul Crăsani368. La toate acestea trebuie să adăugăm minunatele exemplare descoperite la Ciolăneştii din Deal, (vezi fig. 50, 4, 6). Vasele de la CiolănG!ştii din Deal au fost descoperite întîmplător în anul 1910. Cercetă­ rile recente făcute la locul descoperirii au dovedit că ele provin dintr-u-n mare puţ de lemn în care au fost arun'Cate ri-tual, impreună cu podoabe. S-a dovedit apoi că această fîntînă rituală a funcţionat un timp mai îndelungat. Aşa se explică faptul că cele mai mu!J.te vase de la Ciolăneştii din Deal s-au păstrat întregi, sau aproape întrcgi3 69 . _ Fiind vorba de piese de lUx, numărul exemplarelor aparţinînd cănilor cu o toartă, grupate de noi în tipul III, nu este exagerat de mare deşi, după cum am arătat, ele nu lipsesc din nici-o aşezare daco-getică mai importantă cercetată pînă acum.

Fig. 48. 1, 3, 4.

Căni

de tip III.
2. Zimnicea.

Popeşti.

-

Fig. 49. -

Căni

de la Poiana (tip III).

www.cimec.ro

Fig. 50. -

Vase de la

Ciolăneştii

din Deal (din fîntîna

rituală).

www.cimec.ro

124

FAZA A 11-A, MIJLOCIE

Din punct de vedere cronologic cănile aparţinînd tipului III apar, foarte probabil, numai în faza II2 şi vor dispare în faza clasică, cînd sînt înlocuite cu splendidele căni cenuşii lucrate la roată, derivate, foarte probabil, din forma pe care o discutăm. O dovadă în acest sens o constituie faptul că în aşezările dacice din Munţii Orăştiei lipsesc cănile aparţinînd tipului III. Fără să fie în legătură directă cu tipul III trebuie să discutăm totuşi problema cănilor, mai mult sau mai puţin, bitronconice cu o toartă supraînălţată, lucrate la roată din pastă cenuşie fină. Caracteristic pentru această formă este egalitatea celor două trunchiuri de con, gura destul de largă a vasului şi existenţa unui picior foarte scurt. Asemenea căni se întîlnesc frecvent pe teritoriul de azi al R. P. Bulgaria în necropolele tumulare de incineraţie, începînd cu secolul VI, dar mai cu seamă din sec. V-IV î.e.n.3 7 0. Aceeaşi formă o întîlnim lucrată tot la roată din pastă cenuşie la celţi37 1 . Ea nu lipseşte nici din descoperirile făcute pe teritoriul patriei noastre, ca de exemplu în aşezarea de la Zimnicea (vezi fig. 51), sau în necropola celtică de la Mediaş 3 72. In ce priveşte originile acestei forme ea pare să reprezinte o imitare a vaselor greceşti ceea ce ar explica existenţa aceleiaşi forme atît la tracii meridionali cît şi la celţi. Este ştiut faptul că ceramica celtică, în ansamblul ei, nu este altceva decit o imitare a vaselor de metal sau de lut din lumea grecoromană373.

tunjit, gîtul destul de înalt şi toarta foarte uşor supraînălţată. Caracteristica lor principală ră­ mîne culoarea neagră şi slipul lustruit cu stră­ luciri metalice. Căni de acest fel cunoaştem de la Poiana (vezi fig. 52), din necropola de la Galaţii Bistriţei (vezi pl. XXXVII, 12), sau din cea de la Murighiol374. Un exemplar foarte asemănător cu cele trei căni ale noastre descoperit la Seuthopolis a fost publicat de către M. Cicicova. Despre acest tip de vas autoarea presupune că reprezintă imitarea unei oinochoe greceşti375. Este foarte posibil ca ea să aibă dreptate, deşi căni de această formă, chiar dacă nu exacte se cunosc încă din faza I a ceramicii daco-getice. Faptul că toate exemplarele pe care le cunoaştem au slipul acela foarte lustruit, de care vorbeam, pledează pentru imitarea unei oinochoe greceşti care are firnis negru
strălucitor.

exemplarul de la Galaţii Bistriţei, cănile în discuţie par să aparţină fazei II 1 . Pentru o imitaţie după model străin pledează şi numărul mic al exemplarelor cunoscute.

După

cum ne

indică

7. V as cu gît cilindric înalt
(pl. XXXIX) Pe lîngă cănile de lux bitronconice cu gîtul cilindric prevăzute cu o toartă, în aşezările geto-dacice s-au descoperit şi vase de aceeaşi formă, însă lipsite de toartă, lucrate cu mîna deosebit de îngrijit, din pastă fină. Aceste vase constituie şi ele, fără îndoială, piese de lux. In loc de toartă ulcioarele aparţinînd acestei forme ceramice au cîte două proeminente, fie conice, fie aplatizate, situate pe trunchiul de con superior aşezate cu vîrful în sus. Unele dintre proeminenţe sînt perforate şi au aspectul unor m1c1 urechiuşe, sau se prezintă ca nişte mici torţi aplicate, fără a avea însă utilitate practică.

Spre deosebire de celţi sau de traci, geto-dacii nu preiau forma de cană cu o toartă supraînălţată de care vorbim ci îşi transpun la roată cana cu o toartă proprie, aparţinînd tipului III din clasificarea noastră. Aşadar, cănile bitronconice cu o toartă supraînălţată de tipul celei de la Zimnicea constituie pentru teritoriile noastre o marfă de import venită, probabil, din lumea grecească sau sud-tracică, în nici un caz asemenea căni n-au fost lucrate de către autohtonii geto-daci şi ele nu intră în repertoriul formelor ceramice daco-getice nici în fazele următoare. In legătură cu cănile greceşti trebuie să amintim cănile mici, sau în cazuri rare, de dimensiuni mijlocii, care au suprafaţa acoperită cu un slip negru puternic lustruit. In privinţa formei, cănile la care ne referim au corpul ro-

In ce priveşte culoarea acestei forme ea poate fi cenuşie, neagră sau brună, de obicei vasele sînt acoperite cu un slip puternic lustruit. Prin proporţiile armonioase şi maniera de confecţionare deosebit de îngrijită, ulcioarele cu gîtul cilindric constituie piese deosebit de frumoase şi de elegante. Ca, în general, toate vasele de lux şi ulcioarele cu gît cilindric nu sînt prea numeroase.

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

125

Vase cu gît cilindric înalt au fost descoperite în Transilvania, de ex. la Sighişoara şi la Mediaş. In afara Carpaţilor, de pe teritoriul de odinioară al Daciei, se cunosc asemenea vase provenite din aşezarea de la Poiana (vezi fig. 53), apoi de la Ciolăneşti (vezi fig. 50, 8, 9), sau din ~e­ zarea de la Piscul Crăsani376. Pe lîngă exemplarele lucrate cu mîna există şi vase aparţinînd acestei forme transpuse la roată, ca de exemplu unul dintre cele descoperite la Ciolăneşti (fig. 58, 8). Vasul pomenit de la Ciolăneşti este ornamentat cu frumoase motive lustruite.

Fig. 51. privinţa

Cană

cenuşie

de la

Zimnicea.

părerea noastră,

originilor acestei forme, după ele reprezintă sfîrşitul uneia dintre liniile de evoluţie ale vasului mare bitronconic, evoluţie începută cel puţin de la sfîrşitul epocii bronzului. tn ce priveşte antecedenţa apropiată a vasului cu gît cilindric, înalt o găsim în tipul III al vasului mare, tot în cadrul ceraanicii daco-getice din faza mijlocie. Faptul că o asemenea formă lipseşte din repertoriul ceramicii greceşti sau celtice, con:.. stituie o dovadă că ne găsim în faţa unei forme specifice şi proprie geto-dacilor, constituind un argument în favorul evoluţiei de care vorbeam. In
Fig. 53. Vas cu git cilindric de la Poiana.

Fig. 52. -

Cană

de la Poiana.

Trebuie să spunem că transpunerea la roată a acestei forme este, după cîte ştim astăzi, rară şi că predomină exemplarele lucrate cu mîna, deosebit de îngrijit, din pastă fină. La exemplarele citate mai sus trebuie să mai adăugăm un vas aparţinînd acestei forme pă­ strat în Mz. Tg. Mureş provenit din colecţia A. Filimon (inv. nr. 3087). El este lucrat la roată din pastă fină, iar în locul proeminentelor obişnuite are două linii în relief, de aspectul unor mici torţi aplicate. Locul de descoperire al acestui vas este indicat vag, în registrul de inventar al Mz. din Tg. Mureş; se indică: Teleorman (vezi fig. 54).

www.cimec.ro

126

FAZA A ii-A, MIJLOtiE

Datarea vasului cu gîtul cilindric, în stadiul actual al cercetărilor, nu se poate face cu destulă certitudine. Pare sigur că această formă nu se întîlneşte în faza II1 a aşezărilor din Transilvania şi după toate probabilităţile lipseşte în faza clasică. O dovadă a dispariţiei va-

8. Vas cu picior înalt

(fructieră)

Fig. 54. -

Vas cu gît cilindric (Teleorman).

sului bitronconic cu gît înalt cilindric în faza clasică a ceramicii daco-getice ar constitui-o faptul că în aşezările dacice din Munţii Orăş­ tiei forma lipseşte cu desăvîrşire. Nu ne mai rămîne decît să spunem, cu rezerva cuvenită, că vasul bitronconic cu gît cilindric înalt a luat naştere la sfîrşitul fazei II1 şi că a avut o existenţă scurtă.

Una dintre formele ceramice cele mai bine cunoscute în toate aşezările geto-dacice este vasul cu picior înalt, numit obişnuit fructieră. Termenul de fructieră s-a încetăţenit deja în literatura noastră de specialitate aşa că îl vom folosi şi noi. Se cunosc astăzi numeroase exemplare descoperite atît în Transilvania cît şi în afara arcului carpatic. Vasele aparţinînd formei despre care este vorba se caracterizează prin buză lată şi în cele mai multe cazuri foarte mult răsfrîntă în exterior. Corpul este de obicei puţin adînc, de formă mai mult sau mai puţin semiovală şi se termină într-un picior înalt, gol în interior (planşa LI şi LII). Datorită existenţei unui num~r mare de piese întregi şi a extrem de numeroaselor fragmente, în special lucrate cu roata, am putut urmări mai îndeaproape evoluţia tipologică a acestei forme (vezi schema evolutivă fig. 55) pe parcursul fazelor a II-a şi a III-a ale ceramicii daco-getice. Cele mai vechi exemplare din această serie evolutivă (1 şi 2 din schema noastră) sînt lucrate cu mîna din pastă fină şi acoperite cu slip puternic lustruit, de culoare neagră, cenuşiu-închisă, sau mai rar gălbuie aparţinînd tipurilor I-IIL La aceste vase slipul lustruit a avut, foarte probabil, în primul rînd un rol decorativ, spre deosebire de vasele cu o capacitate mare la care slipul joacă în primul rînd un rol utilitar, acela de a le face cît mai puţin

1
Fig. 55. Evoluţia fructierei 1. Pecice. - 2. Sighişoara.

www.cimec.ro

I·ORME, ANALOGII ŞI DATARE

127

permeabile şi deci proprii pentru păstrarea îndelungată a lichidelor. Vasul cu picior de tip fructieră constituie o continuare a aceleiaşi forme, mai mult sau mai puţin evoluată, întîlnită încă din faza I a. ceramicii daco-getice, care la rîndul ei derivă din vasele cu picior hallstattiene şi de aceea nu vom repeta aici cele spuse în legătură cu originile fo:rmei de vas în discuţie (vezi pag. 82-83). .Fructiera aparţine şi ea categoriei vaselor de lux; dar spre deosebire de alte forme care îşi încetează existenţa la începutul fazei clasice, vasul fructieră cunoaşte tocmai acum o largă răspîndire. El constituie una dintre formele nelipsite în cadrul oricărei aşezări daco-getice. In. faza clasică, prin transpunerea la roată, fructiera a încetat să mai fie, foarte probabil, o piesă de lux costisitoare şi de aceea o gă­ sim din abundenţă în toate aşezările dacice ori cît de modeste ar fi ele. In aşezarea de la Poiana fructierele cenuşii lucrate la roată sînt cele mai IJ.Umeroas~ din toată ceramica aparţi­ nînd acestei categorii. Referitor la originea vasului cu picior de tip fructieră va trebui să trecem în revistă păre­ rile exprtmate pînă acum în această
privinţă.

la

V. Pârvan constată o dublă elemente nord-vestice fixate prin influenţa celtică unite cu elemente sud-vestice de înrîurire i talo- illirică 377. Radu şi Ecaterina Vulpe consideră că vasul de tip fructieră îşi are originile în vasele de metal ale epocii hallstattiene şi în unele vase de lut din Grecia epocii arhaice care la rindul lor se aliază tradiţiilor din epoca bronzului sudest european. Autorii citaţi sînt de părere că această formă a persistat pînă în epoca Latene numai în regiunea Dunării inferioare, în lumea getică, unde au o răspîndire considerabilă fiind reprezentate în ceramica fină lustruită cît şi în cea cenuşie lucrată la roată37B. Primul autor care presupune o evoluţie locală a vasului cu picior de tip fructieră este prof. I. Nestor379. Acesta arată că forma despre care discutăm are analogii în numeroase grupe hallstattiene din Europa centrală a Hallstatt-ului C şi D. Aceste analogii au fost remarcate încă şi de către I. Andrieşescu care le ducea pînă în epoca bronzului şi chiar în epoca
sinteză:
neolitică 38 0.

aceeaşi formă,

Vasile Pârvan presupunea că vasele cu picior înalt de la Pecica sînt de tip italie şi că "ele nu pot să-şi aibă decît o origine sud-vestică". Pârvan se referea la vasele de tip fructieră descoperite şi publicate de către L. Domotor pe care le reproducem şi noi (vezi pl. XLVIII, 1-2; XLIX, 1-2). Referindu-se în continuare

In sprijinul originilor locale ale vasului cu picior de tip fructieră I. Nestor citează un vas cu picior înaJ:t, negru, .lustruit, care se aseamă­ nă, nu numai ca formă, ci şi ca tehnică de executare cu cele daco-getice. El a fost descoperit în tumulii hallstattieni de la Plopşor. Pe această bază I. N estor afirmă că forma premergătoare a vaselor de tip fructieră se gă~ seşte şi pe teritoriul ţării noastre. Date fiind însă analogiile prea îndepărtate între Hall-

3
în faza a II-a
3. Moigrad. şi 4.

a III-a.
Sibiu-Guşteriţa.

www.cimec.ro

128

PAZA A II-A, MIJtâCt.ll

statt-ul C.-D. şi Latene, autorul se gîndeşte la posibilitatea imitării de către daci a vaselor cu picior de tip celtic care la rîndul lor îşi au originea în formele hallstattiene central europene3Bl. Descoperirile ulterioare au arătat că există vase cu picior de tip fructieră datate în sec. V-IV î.e.n. care fac legătura între vasele protodacice şi cele din faza a II-a a ceramicii geto-dacice. Asemenea vase s-au descoperit în aşezarea de la Cluj-Mănăştur şi în cea de la Slimnic. Piesele de care vorbim ar constitui verigile de legătură care lipseau pe vremea cind scria I. Nestor. După părerea noastră, vasele cu picior de tip fructieră îşi au originile în mediul hallstattian local şi ele apar de timpuriu încă din faza I, iar în faza clasică a ceramicii daco-getice vasul cu picior de tip fructieră cunoaşte o frecvenţă deosebită şi o răspîndire largă în întreaga lume geto-dacă. Această formă, cu toate caracteristicile sale, lipseşte din aşezările contemporane ale altor neamuri. De aceea, considerăm că vasul cu picior de tip fructieră poate fi considerat ca una dintre formele specifice şi proprii daco-geţilor. Ea a evoluat pe bază locală, chiar dacă deocamdată, ne lipsesc anumite verigi din lanţul evolutiv al acestei forme, care să poată fi datate cu destulă certitudine. Cele arătate dovedesc că nu poate fi vorba de o origine grecească sau de imitarea vaselor celtice cu picior. Existenţa unor asemănări între cele trei grupe: dacică, grecească şi celtică în privinţa vasului cu picior de tip fructieră se datorează, după pă­ rerea noastră, faptului că toate acestea reprezintă o evoluţie a vasului cu picior din epoca bronzului sau a epocii hallstattiene generale. Toate amănuntele arhitecturale ale vasului de tip fructieră descoperit în lumea daco-getică, precum şi cantitatea extrem de mare a exemplarelor, ne dovedesc că avem de-a face cu o formă locală, fără să fie contaminată, ori influenţată de formele străine, greceşti sau celtice. Din punct de vedere tipologie vasele cu picior de tip fructieră pot fi grupate în cinci tipuri dintre care, acum ne interesează doar primele trei, urmînd ca celelalte două să le discutăm în capitolul următor.
şi

Tipul 1 In acest tip am grupat fructierele care au buza larg răsfrîntă şi prevăzută cu faţete. Deşi, deocamdată, nu cunoaştem nici măcar un singur exemplar întreg, sau întregibil, găsit pe teritoriul Transilvaniei, existenţa acestei forme ne este asigurată prin numeroase fragmente descoperite în aşezarea de la Sighişoara (vezi pl. LI, 16-17, 19-20). Masivitatea şi dimensiunile mari, în special ale buzelor, ne dovedesc că nu poate fi vorba de străchini, ci de vase prevăzute cu picior înalt. O dovadă în acest sens o constituie şi un vas de tip fructieră cu buza faţetată descoperit în aşezarea daco-getică de la Piscul Crăsani, căreia îi lipseşte cea mai mare parte a piciorului, dar care dovedeşte totuşi cu prisosinţă că asemenea vase au fost prevăzute cu picior de dimensiuni relativ mari3B2. In privinţa tehnicii de confecţionare a fructierelor de tip I, ele fac parte din categoria ceramicii fine, lucrate cu mîna, din pastă fără impurităţi şi sînt acoperite cu slip lustruit de culoare neagră, mată, cenuşie, ori gălbuie, de diferite nuanţe. Din punct de vedere cronologic tipul I al fructierei aparţine, foarte probabil, fazei II11 cînd buza faţetată a vaselor, de exemplu a stră­ chinilor, este foarte obişnuită. După cît se pare maniera de faţetare nu continuă în faza II2 . O dovadă în acest sens o constituie faptul că în nivelul cel mai vechi al aşezării dacice de la Pecica nu mai întîlnim buze faţetq.te, în schimb găsim tipul II al vasului cu picior de tip fructieră.

Tipul II (corespunde nr. 1 din

schemă)

In acest tip am grupat vasele cu picior de tip fructieră lucrate cu mîna care se caracterizează prin buza lată, depăşind la unele exemplare 8-10 cm aşezată orizontal, în unghi drept, sau pieziş. O altă caracteristică a acestui tip o constituie corpul semioval al vasului (pl. XLVIII, 1-4, 6; pl. XLIX, 1-4) la care se adaugă piciorul înalt şi gros, de forma unui cilindru gol în interior. El se îngustează spre unirea cu corpul vasului. Uneori piciorul se sprijină pe o talpă, mai mult sau mai puţin

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

129

iar în alte cazuri piciorul fructierei este tăiat drept. Cele mai multe dintre exemplarele aparţi­ nînd acestui tip au cîte unul sau mai multe mici cercuri în relief situate imediat sub linia de unire a corpului cu piciorul vasului. Din punct de vedere al tehnicii de lucru se cuvine să subliniem că toate exemplarele aparţinînd acestui tip, pe care le cunoaştem, sînt lucrate cu mîna şi aparţin categoriei fine. Excepţie fac doar două vase (pl. XLIX, 3-4) care sînt de culoare cenuşiu-deschisă şi lucrate cu roata. Cele două vase au fost descoperite în aşezarea de la Sighişoara şi trebuie să fi avut o destinaţie specială. Vasele sighişorene, despre care este vorba, se deosebesc total de celelalte fructiere des~operite în Transilvania. Deosebirea nu constă în însuşi forma vaselor care concordă perfect, prin toate elementele sale cu cele ale tipului II, ci prin dimensiunile exagerate. Astfel, unul dintre cele două vase în discuţie măsoară 32,5 cm înălţime, 52,5 cm diametml gurii şi ·21 am diametru! piciorului (vezi pl. XLIX, 3). Cel de al doilea vas mă­ soară: 30 cm înălţime şi 54 cm diametru! gurii (vezi pl. XLIX, 4), pe cîtă vreme fructierele obişnuite măsoară, de obicei, doar 15-20 cm
înălţime.

accentuată,

rea de la Pecica sau în cea de la Sighişoara, s-au găsit numai fragmente aparţinînd unor picioare de vas prevăzute cu perforaţii triunghiulare. Vase cu picior prevăzute cu perforaţii triunghiulare, ori rotunde, au fost descoperite în schimb în aşezarea de la Piscul CrăsanPB3, în stratul II al aşezării daco-getice de la Poiana3sr. (fig. 56/7), sau în aşezarea de la Popeşti385. Analogiile şi datarea acestui tip le vom discuta în legătură cu cel următor.

Tipul III

(numărul

2 din

schemă)

Dimensiunile exagerate ale celor două vase de la Sighişoara, la care trebuie să adăugăm greutatea lor mare, ne fac să presupunem că ele n-au putut avea o utilitate practică în viaţa cotidiană, fiind extrem de greu de manevrat. De aceea, presupunem că cele două vase în discuţie au avut o utilizare specială, poate în legătură cu cultul. Acestui fapt i s-ar putea datora şi transpunerea lor la roată. Fructiere, să zicem uriaşe, de tipul celor de la Sighişoara s-au descoperit şi în aşezarea de la Poiana (vezi fig. 56/8, 9). Dintre acestea una măsoară 32 cm înălţime iar cea de a doua 28,5 cm. Fructierele de la Poiana sînt lucrate cu mîna, au culoare neagră şi sînt puternic lustruite. In legătură cu tipul II al vasului fructieră trebuie să mai amintim un fapt şi anume că la unele exemplare piciorul este perforat, adică prevăzut cu găuri "ferestre" de formă triunghiulară sau ovală pe întreaga lui suprafaţă. Deocamdată, nu cunoaştem vreun vas întreg d2 acest fel descoperit în Transilvania. In aşeza-

In acest tip am grupat fructierele caracterizate prin buza mai scurtă decît la tipul anterior, aşezată în continuare orizontal, în unghi drept sau uneori puţin oblic (vezi pl. XLVIII, 4-5). Altă caracteristică a tipului III o constituie profilarea corpului, în sensul că acesta nu mai este semioval, ci are un umăr, mai lung sau mai scurt, aşezat drept, ori uşor oblic. Piciorul continuă să fie gros şi gol în interior. El este prevăzut de multe ori cu o nervură orizontală plasată la extremitatea sa superioară, ca şi în cazul fructierelor de tip II. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare fructierele de tipul III aparţin şi ele, în marea lor majoritate, categoriei fine, lucrate cu mîna. Vasele cu picior de tip fructieră aparţinînd categoriei fine, catalogate de noi în tipul II sau III, descoperite în Transilvania, îşi găsesc analogii perfecte în toate aşezările daco-getice extracarpatice. Astfel, vase cu picior aparţi­ nînd ambelor tipuri au fost descoperite de ex. în aşezarea de la Popeşti386, în cea de la Piscul Crăsani387, sau în marea aşezare daco-getică de la Poiana (vezi fig. 56). Am citat doar cîteva dintre cele mai importante staţiuni. In ce priveşte datarea fructierelor lucrate cu mîna de tip II şi III ne vom referi din nou la aşezarea de la Poiana unde asemenea vase au fost descoperite în nivelul Poiana II388. Este foarte probabil că aceste tipuri sînt sincronice şi coexistă un timp oarecare cu tipul I. Ele au o maximă dezvoltare în sec. II î.e.n. După cît se pare, tipurile II şi III ale vasului fructieră vor fi înlocuite treptat de către tipurile următoare lucrate cu roata, în aşa fel

www.cimec.ro

130

. FAZA A Il·A, MIJLOCIE

i

Fie. 56. -

Fructlere lucrate eu mîna de la Poiana.

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

131

încît numai în cazuri cu totul rare vor con- rează, foarte probabil, insuficienţei cercetări­ tinua să existe şi dupa anul 100 î.e.n., în ca- lor sau, de ce n-am spune-o, unei lacune în drul ceramicii daco-getioe clasice. O dovadă în documentarea noastră. Sîntem convinşi că ceracest sens o constituie observaţia făcută de noi cetările viitoare vor dovedi că vasul fructieră în aşezarea dacică de la Pecica şi anume că în se întîlneşte şi în răstimpul corespunzător fazei nivelul veohi (I) am găsit vasul cu picior de II1 a ceramicii daco-getice. tip II (vezi pl. XLVIII, 3), ceea ce ne îndreptă­ Am spus pe parcurs că în faza a II-a a eeraţeşte să presupunem că şi celelaHe vase aparţi­ micii daco-getice se întîlnesc şi fructiere lucranînd aceleiaşi forme şi aceluiaşi tip descope- te cu roata. Dat fiind însă faptul că ele sînt rite întîmplător, sau prin săpături vechi rămase caracteristice pentru faza următoare, deşi au nepublicate, aparţin acestui nivel. în acelaşi ni- apărut în faza mijlocie şi pentru a nu ne repeta, vel, pe lîngă fructierele lucrate cu mîna, am le vom discuta în cadrul capitolului următor. găsit şi fragmente aparţinînd aceleiaşi forme, dar lucrate cu roata. Trebuie să subliniem însă 9. Cupa cu picior că numărul fragmentelor lucrate cu roata este redus şi incomparabil mai mic decît al celor Pe lîngă fructierele cu picior înalt, în aşeză­ lucrate cu mîna. rile daco-getice s-au descoperit şi vase de gePe de altă parte, în nivelul II al aşezării de la Pecica ce corespund fazei clasice a ce- nul unor cupe prevăzute şi ele cu picior. Caracramicii daco-getice şi cel mai bine cercetat teristica principală a acestui vas, ce îl deosepma acum prin săpăturile din 1960-1962, beşte substanţial de cele precedente, o consti1964, am descoperit numai fragmente cenuşii tuie fovma corpului. El este mult mai adînc, lucrate la roată · aparţinînd unor vase cu pi- uneori aproape semisferic, în genul unor stră­ cior de tip fructieră şi lipsesc cu desăvîrşire chini, ori baluri. La acestea trebuie să adăugăm fragmentele lucrate cu mîna aparţinînd for- deosebirea existentă în privinţa piciorului care este mult mai scurt şi mai subţire decît cel al mei pe care o discutăm. O altă dovadă în sensul dispariţiei în sec. fructierelor. Apoi, o altă deosebire esenţială o I î.e.n. a vaselor fructieră de tip II şi III o constituie faptul că cele mai multe exemplare constituie faptul că acestea lipsesc din aşe­ aparţinînd acestei forme au gura tăiată drept şi chiar atunci cînd au totuşi o buză ea este zările dacice ale Munţilor Orăştiei. Aici s-au descoperit numai fructiere lucrate cu roata. mult mai îngustă decît cea a fructierelor şi niciUltimul dintre argumente este destul de şu­ odată evazată. Pe lîngă cele arătate mai trebuie bred pentru că, fiind vorba de curte regală, menţionat faptul că, în general, dimensiunile ar fi verosimil să se fi folosit numai fructie- acestei forme sînt mai mici decît cele ale vasului cu picior de tip fructieră. rele lucrate cu roata. în privinţa tehnicii în care au fost lucrate, în concluzie putem spune că vasele fruccupele cu picior se împart în două categorii: tieră de tip II şi III, după toate probabilită­ unele făcute cu mîna din pastă fină şi acoperite ţile, aparţin fazei II2 şi că ele nu continuă în cu slip lustruit, de culoare brun-roşiatică sau faza clasică a ceramicii daco-getice cînd întîlnim, aproape cu exclusivitate, fructierele ce- cenuşiu-închisă, şi altele transpuse la roată. Din aceleaşi motive, pe care le-am expus pentru nuşii lucrate cu roata. Dacă ele sînt foarte bine documentate pentru sec. II î.e.n., nu în- forma anterioară, în cadrul capitolului de faţă vom discuta numai pe cele lucrate cu mîna, seamnă că n-au început şi mai înainte. Sîntem convinşi că fructierele chiar de tip II deşi, foarte probabil că transpunerea lor la au existat şi în faza ni. Ne sprijinim cînd roată s-a făcut încă, cel puţin, din faza II 2 . Cupe cu picior au fost descoperite în marea afirmăm aceasta pe faptul că încă din faza I a ceramicii daco-getice se întîlnesc fructiere majoritate a aşezărilor importante din Transilcu buza largă, chiar dacă au avut piciorul vania, dintre care amintim pe cele de la Simai scurt. Lipsa fructierelor din faza Ili supH- ghişoara, Pecica şi Cetea (vezi pl. LIII). Analogii pentru cupele transilvănene, care nită oarecum prin atribuirea pe seama acesteia a fructierelor cu buza faţetată, se dato- merg uneori pînă la identitate, se cunosc în

www.cimec.ro

l'AZA A il-A, MIJLOCIE

Fig. 57. aşezările

Cupă

cu picior de la

Popeşti.

daco-getice din afara arcului carpatic, ca de exemplu în cea de la Popeşti (vezi fig. 57). Unele dintre exemplarele aparţinînd formei pe care o discutăm sînt prevăzute cu cîte o toartă, fapt care nu schimbă apartenenţa lor la această formă (vezi de ex. fig. 58). In ce priveşte originea acestei forme, după părerea noastră, ea trebuie căutată în vasele hallstattiene locale, ca şi pentru vasele cu picior de tip fructieră. Dintre numeroasele fragmente de buze descoperite în aşezările aparţinînd fazei II1, ca de exemplu în cea de la Moreşti, Sebeş, Mediaş sau Cicir, este foarte probabil că unele au aparţi­ nut vasului în formă de cupă cu picior, deşi nu cunoaştem, deocamdată, nici un exemplar întreg. A fost reconstituită o singură piesă pe baza unui fragment. ..;;,~, : Ca de obicei vom încerca să fixăm, pe cît este posibil, în timp forma acum în discuţie. Exemplarul descoperit în aşezarea moreşteană

face dovada că ea există încă din faza 1!1 a ceramicii daco-getice. Forma va continua apoi şi pe parcursul fazei următoare cînd, probabil, se va transpune şi la roată. In săpăturile noastre de la Pecica n-am descoperit nici un exemplar aparţinînd acestei forme. Că este vorba doar de ceva întîmplător o dovedeşte cupa cu picior descoperită în aceeaşi aşezare de către L. Domotor (pl. LUI, 3). Remarca de mai sus îşi are semnificaţia ei şi anume că vasul în formă de cupă cu picior n-a fost un vas frecvent în aşe­ zările daco-getice şi n-a avut o largă utilizare. Aceeaşi concluzie se poate trage din numărul redus al exemplarelor descoperite în oricare dintre staţiunile daco-getice. După cît se pare cupele cu picior lucrate cu mîna nu continuă în faza clasică . O dovadă în acest sens o constituie faptul că în aşezările dacice din Munţii Orăştiei găsim numai cupe lucrate cu roata. Aceeaşi constatare se deduce şi pe baza săpăturilor de la Pecica, unde în nivelul II am descoperit numai fragmente lucrate cu roata.

10. Vase bitronconice cu (pl. LV, 1,3-5)

două torţi

In aşezările dacice din Transilvania au fost descoperite relativ puţine vase bitronconice prevăzute cu două torţi, lucrate cu mîna din pastă bună şi acoperite cu slip puternic lustruit de culoare neagră, sau din categoria celor neglijent lucrate. Din punct de vedere tipologie vasHe bitronconice cu două torţi se pot împărţi în două tipuri, deşi, cum spuneam, din Transilvania cunoaş­ tem puţine exemplare.

Tipul 1
In acest tip am inclus vasele bitronconice cu două torţi de dimensiuni mijlocii sau m1c1, care se caracterizează prin egalitatea, ori dimensiuni apropiate ale celor două trunchiuri de con. Gura acestor vase este largă iar muchia buzei rotunjită aşezată puţin oblic şi uşor răs­ frîntă (vezi pl. LV, 1, 3-4). Nu lipsesc nici exemplarele cu gura tăiată drept. Cele două torţi pornesc, la unele exemplare, chiar din buză şi se opresc pe trunchiul de con superior,

l''Ig. 58.

Cupă cu picior de la Poiana.

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

133

deasupra liniei de unire a celor două ba2e. La După cît se pare vasele bitronconice cu două altele însă, toarta porneşte la oarecare distanţă torţi de tip I nu continuă în faza clasică a cede buză şi se termină pe trunchiul de con su- ramicii daco-getice, cînd vom întîlni numai vase perior, ca în cazul exemplarului de la Pecica de această formă lucrate la roată. O dovadă ar (vezi pl. L V, 1). Deci, este vorba de torţi mici. constitui-o, din nou, constatarea făcută în aşe­ Există şi exemplare la care torţile sînt uşor zarea de la Pecica. Aici în nivelul I am găsit supraînălţate şi puţin reliefate, ca în cazul vatipul I alături de vasul cu două torţi lucrat la sului descoperit în aşezarea daco-getică de la roată, pe cînd în nivelul superior (II) formele Sighişoara (vezi pl. LXI, 5), care aparţine însă, lucrate cu mîna dispar, continuînd să existe foarte probabil, altei forme de vas. doar cele lucrate cu roata, însă de alt tip. In Torţile la vasele de tip I descoperite în aşe­ acelaşi sens pledează şi faptul că în aşezările zarea de la Sf. Gheorghe sînt prevăzute cu cîte dacice din Munţii Orăştiei nu s-au găsit nici două nervuri în relief, cărora le corespund trei măcar fragmente care să poată fi atribuite unui mici şănţuleţe de aspectul unor caneluri. Cele- vas a formei în discuţie. lalte exemplare transilvănene, pe care le cunoaştem, au torţi masive, care în secţiune sînt Tipul II ovale. O analogie foarte apropiată pentru vasele biIn acest tip am grupat vasele mari de formă tronconice cu două torţi din Transilvania o constituie un vas descoperit la Ciolăneştii din Deal bitronconică cu cîte două torţi. Ele se caracte(vezi fig. 50/2). Acesta corespunde vaselor din rizează prin dimensiunea mult mai mare a Transilvania prin ţoate elementele sale, mergînd trunchiului de con superior. Pe lîngă faptul că pînă la identitate, în oele mai fine detalii. este mai mare, trunchiul de con superior este mai îngust spre vîrf, în genul cănilor bitronVase cu două torţi de tipul I s-au descoperit conice cu o toartă aparţinînd tipului II. şi în aşezarea de la Poiana (vezi fig. 59). Fiind vorba de exemplare provenite din săp[•turi neDeocamdată nu cunoaştem decît un singur ştiinţifice, nu putem şti condiţiile stratigravas aparţinînd acestui tip descoperit la Baraolt fice în care ele au fost descoperite. Pe baza (vezi pl. LV, 5). Vasul de la Baraolt este lucrat asemănărilor cu vasele din Transilvania şi spricu mîna din pastă fină şi acoperit pe întreaga jinindu-ne, mai ales, pe faptul că sînt lucrate suprafaţă cu un slip puternic lustruit de cucu mîna şi acoperite cu slip lustruit, conside- loare neagră. Muchia buzei este rotunjită, iar răm că aparţin fazei a II-a. Unele dintre ele cele două torţi nu sînt prea mari. Ele pornesc au forme curioase pentru care nu cunoaştem de sub buză şi se opresc pe trunchiul de con analogii (ca fig. 59/1, 7). superior. Din păcate condiţiile de descoperire După părerea noastră, vasele bitronconice cu ale vasului de la Baraolt sînt cu totul neclare, două torţi aparţinînd tipului I reprezintă o fiind vorba de o descoperire întîmplătoare fă­ evoluţie a vaselor de aceeaşi formă din faza cută în cadrul unei cariere de pietriş (vezi Caprotodacică. Facem această presupunere, deşi talogul p. 253). Că vasul de la Baraolt, despre pentru faza I nu cunoaştem vase similare care care discutăm, nu poate să aparţină unor pesă facă legătura cu cele protodacice. rioade mai vechi decît faza II 2 a ceramicii daDin punct de vedere cronologic vasele bi- co-getice, o dovedeşte un alt vas descoperit tronconice cu două torţi se datează, probabil, în aceeaşi carieră (vezi pl. LVII, 2) care este luîn faza II2 . Singura dovadă asupra cronologiei crat în aceeaşi tehnică şi acoperit cu acelaşi slip tipului I o constituie exemplarul de la Sf. negru puternic lustruit, dar care este de forma Gheorghe care s-a găsit împreună cu o cană unui "pepene" alungit, formă specifică pentru bitronconică aparţinînd tipului II şi cu un vas faza clasică. Tot aici s-a găsit şi un fragment mare dezvoltat din cele bitronconice protoda- dintr-un vas cu picior de tip fructieră lucrat cu cice, în interiorul aceleiaşi gropi. In acelaşi mîna şi acoperit, de asemenea, cu slip ·negru sens pledează şi constatările făcute în legătură lustruit care se datează în faza II 2 • Vasul de la Baraolt nu poate aparţine nici fazei clasice, în şi cu alte forme aparţinînd categoriei fine, cu cadrul căreia nu se cunosc, nici în Transilvaslip lustruit de culoare neagră, lucrate cu mîna

www.cimec.ro

134

FAZA A II-A, MIJLOCIE

Fig. 59. -

Vase cu

1-5, 7. Poiana -

două torţi. 6. Zimnicea.

nia şi mc1 m afara acesteia, în aşezările dacogetice, forme de acest fel. După părerea noastră, vasul biltronconic cu două torţi descoperit la Baraolt, prin tehnica de confecţionare şi pe baza celorlalte indicii existente se datează în faza II2.

O analogie pentru vasul de la Baraolt o constituie un vas mare cu două torţi descoperit la Zimnicea (vezi fig. 59/6). Vasul de la Zimnicea este şi el bitronconic, are cele două torţi plasate tot în partea superioară, însă pe linia de maximă dimensiune, este prevăzut cu două

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

135

de tip protodacic. Cele două proeminenţe ne fac să credem că vasul de la Zimnicea se datează anterior celui de la Baraolt. Din punct de vedere al originilor formei pe care o discutăm, după părerea noastră, ea· derivă din vasele bitronconice aparţinînd variantei III din faza protodacică, la care i-au fost adăugate cele două torţi.

proeminenţe

lucrate cu mîna unele par să aparfazei II2 . Astfel, un exemplar descoperit în aşezarea de la Sf. Gheorghe (vezi pl. LVI, 6) este lucrat din pastă fină şi acoperit cu slip puternic lustruit, de culoare neagră. Din punct de vedere tipologie vasele strecurători se pot împărţi în două variante.
ţină

curătorile

Varianta 1
In această variantă am cuprins strecurătorile de forma unor pîlnii, cu gura larg deschisă, de obicei prevăzute cu cîte o toartă. In cadrul acestei variante cunoaştem un exemplar, cel de la Sf. Gheorghe, care are corpul nu ca un vîrf de con, ci de forma unui trunchi de piramidă. Tehnica în care este lucrat ne face să presupunem că el aparţine fazei II 2 fapt pentru care-I discutăm în cadrul capitolului de faţă. Urmează ca în capitolul următor să discutăm celelalte exemplare care aparţin cu siguranţă fazei clasice a ceramicii daco-getice.

11.
o

Strecurători

Vasele cu o toartă, sau fără toartă, care au bună parte a corpului prevăzută cu perforaţii, n-au putut fi întrebuinţate în alt sens decît ca strecurători. Asemenea vase apar în ceramica daco-getică încă din faza I, după cum o dovedeşte un mic fragment descoperit în aşezarea de la Cluj-Mănăştur. Fiind vorba de un fragment nu putem şti care era forma acestui vas în faza I a ceramicii geto-dacice. Strecurători întregi, întregibile, sau fragmentare, au fost descoperite 'însă în aşezările daco-getice din Transilvania mai bine cercetate cum sînt, de exemplu, cele de la Pecica, Sighişoara, Cetea, Sf. Gheorghe etc; la care trebuie să adăugăm cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, sau aşe­ zările de dincolo de Carpaţi cum sînt cele de la Poiana, Popeşti, sau Piscul Crăsani. In toate acestea s-au descoperit piese întregi, ori fragmente, aparţinînd unor strecurători. Cantitativ acestea sînt numeroase, ceea ce dovedeşte întrebuinţarea frecventă a strecurătorului în lumea geto-dacică, poate la pregătirea hranei, sau poate la prepararea produselor lactate. In ce priveşte originile acestui vas precizările în stadiul actual al cercetărilor sînt foarte greu de făcut. Şi cu toate acestea socotim de datoria noastră să facem o presupunere cu totul şi cu totul ipotetică fără să aibă o bază cît de cît solidă. Considerăm că ele reprezintă o continuare a strecurătorilor cunoscute în Transilvania încă din epoca bronzului. Fragmente aparţinînd unor vase de acest tip au fost descoperite în săpăturile noastre din 1960 şi 1964 de. la Pecica în nivelele aparţinînd epocii bronzului. Urmează să 1;e vadă în ce măsură această ipoteză poate fi probată. Din punct de vedere al tehnicii în care au fost lucrate, vasele strecurători se împart în două mari categorii: cu mîna şi cu roata. Dintre stre-

Varianta 2
Varianta 2 a vaselor strecurători o constituie cele cu corpul aproape semisferic, prevăzute cu un gît scurt şi fără torţi (vezi pl. LVI, 4). Asemenea recipiente sînt lucrate cu mîna din pastă fină şi acoperite cu slip lustruit ceea ce ne face, de asemenea, să presupunem că ele au putut aparţine fazei II 2 . Un indiciu în acest sens îl constituie faptul că în nivelul II al aşeză­ rii dacice de la Pecica n-am descoperit decît strecurători aparţinînd variantei 1, lucrate cu roata.

12. Oale simple
Oalele simple reprezintă o formă destul de rar întîlnită în faza a II-a a ceramicii dacogetice. Din punct de vedere tipologie vasele cuprinse în această formă se pot împărţi în: oale cu aspect bitronconic şi oale cu corpul globular. Dat fiind faptul că nu cunoaştem decît un număr mic de oale simple renunţăm la descrierea separată a fiecărui tip. Din punct de vedere al tehnicii în care au fost lucrate putem spune că oalele simple aparţin ambelor categorii, atît categoriei fine cît şi celei rudimentare. Oale cu corpul mai mult sau mai puţin globular de dimensiuni diferiti;! s-a,1,1 descoperit

www.cimec.ro

136

FAZA A II-A, MIJLOCIE

în stratul II al aşezării de la Poiana (vezi fig. 60/1-5)389. Intre vasele descoperite la Ciolă­ neşti găsim şi oale simple de aspect bitronconic (vezi fig. 60/6-7). Ceramica
grecească

de import

Atunci cînd am vorbit despre vasele greceşti de import descoperite în Transilvania spuneam că în Muzeul de istorie din Cluj (inv. nr. I 8106) se păstrează o oinochoe care se datează, probabil, în sec. III î.e.n. Vasul despre care discutăm a fost descoperit, după toate probabilităţile, la Aiud şi reprezintă o oinochoe de producţie italiotă, eventual din Apulia390. De aceeaşi provenienţă pare să fie şi o oinochoe de bronz descoperită la Cristian (vezi fig. 61) al cărei cioc este tipic pentru aşa numitele Schnabelkannen italice. Asemenea vase s-au descoperit în lumea ce1Ucă391.

Fig. 61. - Oinochoe de bronz de la Cristian.

oo

Vasul oinochoe de tip italie descoperit la Cristian întăreşte şi mai mult presupunerea că cele trei vase greceşti din Muzeul de istorie din Cluj au fost descoperite într-adevăr la Aiud, dovedind că produse italice au ajuns pînă în Transilvania încă în sec. III î.e.n. In afară de cele două vase de tip oinochoe din Transilvania se mai cunoaşte un vas elenistic păstrat fragmentar, datat în sec. II-I î.e.n. El a fost descoperit în malul Tîrnavei Mari la 3 km de oraşul Sighişoara în "Cătu­ nul Viilor" în anul 1955· şi se păstrează în Mz. Sighişoara (vezi fig. 62)392• La aceasta trebuie să mai adăugăm cîteva fragmente ceramice, tot elenistice, descoperite în aşezarea de la Cetea şi păstrate în Mz. Aiud (inv. nr. 2561, 2997, 2830, 2964).

Fig 60. !~5.

Oale simple.
Ciolăneştii

Fig. 62. -

Vas elenistic de la
Sighişoara.

Poiana. 6, 7.

din Deal.

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

137

13.

Imitaţii după

forme ceramice

greceşti

In cadrul imitaţiilor după vase greceşti corespunzînd din punct de vedere cronologic fazei a II-a a ceramicii daco-getice va trebui să discutăm, pe lîngă cele spuse pînă acum, două tipuri de vase şi anume: vasele semisferice fără ornamente şi imitaţiile după cupele greceşti, cunoscute sub numele de cupe deliene sau megariene. Ambele reprezintă imitarea unor vase greceşti făcute de către autohtonii dacogeţi.

a) Vase semisferice
Pînă acum din Transilvania sînt semnalate doar două ·vase de forma unor cupe, mai mult sau mai puţin, semisferice. Unul dintre acestea (vezi pl. LXV, 2) a fost descoperit la Geoagiu (vezi Catalogul p. 263), iar cel de al doilea la Guşteriţa-Sibiu (vezi pl. LXV, 5). Din păcate însă n-am putut identifica nici unul dintre cele două exemplare pomenite doar în literatură şi de aceea trebuie să ne rezumăm la descrierile destul de sumare date de către Zs. Tonna şi Gr. Tocilescu. Pentru vasul de La Geoagiu se menţionează că este din pastă fină de culoare cenuşie, fără să se specifice însă dacă este lucrat cu mîna sau cu roata393. Cea de a doua piesă descoperită la Guşteriţa­ Sibiu a fost publicată de Gr. Tocilescu. Din păcate însă referitor la vasul de la Guşteriţa nu ni se dau descrieri şi se spune doar " ... Ua cupa eleganta (diam. 21,5 cm) de fonn'a cupeloru de bronz etrusce de la Halstadt"39~. Cupele semisferice din Transilvania îşi gă­ sesc perfecte analogii în descoperirile făcute în cadrul aşezărilor daco-getice din afara arcului carpatic, ca de exemplu în cele de la Piscul Crăsani395, Popeşti sau Poiana396. In afară de analogiile citate, care sînt confecţionate din lut ca şi vasele despre care discutăm, descoperite în Transilvania, mai trebuie să amintim că vase de formă asemănă­ toare, însă lucrate din argint au făcut parte din tezaurul dacic de la Sîncrăieni. D. Popescu397 - pe bună dreptate a făcut legătura între vasele de lut şi cele de argint care au aceeaşi
formă.

II bavarez. Această interpretare a fost acceptată de către V. Pârvan care adaugă, la cele citate de către I. Andrieşescu, analogii din necropola celtică de la Apahida399 înclinînd pentru o origine celtică. D. Popescu analizînd amănunţit această formă, în legătură cu tezaurul de argint de la Sîncrăieni, arată că vasele de lut semisferice sînt foarte frecvente în descoperirile elenistice. Citîndu-1 pe Klaus Parlasca4oo, D. Popescu arată că vasele ceramice de formă semisferică apar de la începutul epocii ptolemeice şi inşiră analogii în metal pentru această formă din regiuni diferite, subliniind că este vorba de o
formă grecească.

In ce priveşte datarea cupelor de formă seindiciile pe care le posedăm sînt destul de neprecise. Vase de acest fel lucrate din lut sau din argint se pare că au avut o viaţă lungă începînd din sec. V î.e.n. şi continuînd să existe pînă în a doua jumătate a sec. I î.e.n., cînd se datează tezaurul de la Sîncrăieni401 şi chiar şi mai tîrziu. Faptul că această formă nu se întîlneşte în aşezările corespunzătoare fazei clasice cercetate pînă acum în Transilvania ne face să atribuim vasele de formă semisferică, fără ornamente, fazei a II-a.
misferică,

b)

Imitaţii

locale

după

cupele deliene

Cupele de formă semisferică, prevăzute cu ornamente în relief, sînt lucrate la roată din pastă cenuşie de nuanţe diferite, de la cenuşiu deschis pînă la cenuşiu închis, aproape negru. Ele imită cupele greceşti zise deli.ene sau megariene402. Pînă acum asemenea imitaţii se cunosc doar din trei localităţi ale spaţiului intracarpatic şi anume de la Sighişoara, Piatra Craivii şi Ţigmandru. La Ţigmandru au fost descoperite întîmplă­ tor două exemplare întregi, iar la Sighişoara din săpăturile lui C. Seraphim făcute pe "Dealul Turcului" provin cel puţin 8 exemplare, dintre care multe fragmentare. Ornamentele realizate în relief cu ajutorul unor tipare de imitaţii după cupele deliene descoperite în Transilvania sînt alcătuite din motive florale stilizate sau geometrice (vezi pl. XL). De obicei fundul vasului este prevăzut cu o rozetă sau un alt ornament central, iar corpul

către

Cupele de la Crăsani au fost comparate de I. Andrieşescu398 cu formele din Latene-ul

www.cimec.ro

138

FAZA A II-A, MIJLOCIE

<:ti

~~~~~~~~~""'
1 1 1 1 1 1
1 1
1

-1--------1

\

'•'

lf

1'.
1

,' 1

/ 1
1
1

Fig. 63. 1, 3.

Popeşti.

Imitaţii daco-getice după cupe deliene. - 2. Piscul Criisani. - 4. Snagov.

împărţit

în două, sau în trei registre, separate, fie prin linii în relief, fie prin listele tot în relief. Ca ornamentare se folosesc foliole stilizate, în parte suprapuse (folioles imbriquees}, apoi frunze, butonaşi, bastonaşe, puncte paralele dreptunghiulare, mici rozete sau butonaşi crestaţi în formă de cruce şi în sfîrşit linii uşor curbate în relief. Cel mai frecvent motiv decorativ îl constituie foliolele stil.izate, în parte suprapuse. Cupele de acest fel erau confecţionate cu ajutorul unor tipare de lut ars, în afară de margine, care era aplicată separat, probabil, după prima operaţiune.

Dimensiunile acestui tip de vase sînt relativ m1c1 măsurînd circa 7-8 cm înălţime şi 12-13 cm diametru! gurii. Muchea buzei este rotunjită şi îngroşată. Pasta din care sînt lucrate imitaţiile geto-dacice după cupele deliene este foarte fină, dar există şi exemplare la care lutul n-a fost prea bine prelucrat. Imitaţiile daco-getice după cupele greceşti, zise deliene, sînt astăzi bine cunoscute pe teritoriul ţării noastre, fiind descoperite în multe aşezări (vezi fig. 63). Pe lîngă vasele întregi sau fragmentare, pe teritoriul patriei noastre s-au descoperit şi tipare pentru lucrarea acestora.

www.cimec.ro

FORME, ANALOGII

ŞI

DATARE

139

Fără să

avem

pretenţia

complet al

imitaţiilor după

de a da un catalog cupele deliene în-

şirăm localităţile:

1. Bucureşti. In mai multe puncte de pe raza Capitalei au fost descoperite fragmente şi un exemplar întreg4011. 2. Crăsani. In aşezarea de la Piscul Crăsani au fost descoperite imitaţii şi tipare pentru lucrarea cupelor deliene. Trebuie să menţionăm că aici s-au găsit şi cupe deliene originale care, spre deosebire de cele lucrate de către autohtoni, au un vernir roşu, ce uneori devine alb-gălbui sau negru40~. 3. Piatra Craivii. In cetatea dacică de aici s-a descoperit un fragment dintr-o imitaţie după cupe deliene (I. Berciu, AL Popa şi H. Daicoviciu în Celticum, XII, 1965, pl. 66/2). 4. Poiana. Şi în marea aşezare daco-getică de aici au fost descoperite, ca şi la Piscul Cră­ sani, atît imitaţii de cupe deliene, cît şi tipare pentru lucrarea acestora405. 5. Popeşti. Ca şi în aşezările de la Piscul Crăsani sau de la ·Poiana, şi la Popeşti au fost descoperite atît imitaţii după cupele deliene cît şi tipare de lut pentru lucrarea acestora406. Printre imitaţiile după cupele deliene descoperite la Popeşti s-a găsit un exemplar pe care este imprimată imitaţia unui revers de monedă dacică de tip macedonean, Filip u~o7. 6. Snagov. Intr-un mormînt de incineraţie au fost descoperite două imitaţii după cupe deliene. Una dintre acestea are imprimat, ca şi exemplarul de la Popeşti, imitaţii dacice după monedele lui Filip II. De data aceasta însă, nu este redat numai reversul, ci şi aversul408. 7. Sighişoara. In marea a~ezare dacică de pe "Dealul Turcului" au fost găsite cu ocazia să­ păturilor lui C. Seraphim opt exemplare, cele mai multe fragmentare (pl. 5-6; pl. 1-4; şi pl. XL, 1, 3, 4, 6-9)409. 8. Ţigmandru. In această localitate, fără să avem nid-o precizare asupra punctului topografic, sau a condiţiilor de descoperire, încă în secolul trecut au fost găsite, întîmplător, două imitaţii după cupe deliene păstrate întregi. (Vezi pl. CLXX, 1-4; XL, 28, 2, 5)4to. 9. Zimnicea. Vladimir Dumitrescu atunci cînd publică o cupă deliană descoperită la Fundeni411 citează ca analogii Piscul Crăsani, Sighişoara şi Zilmnicea. Este vorba, pentru Zimnicea, după cum reiese din nota 3 a lui

Vl. Dumitrescu, de materiale ieşite la iveală cu ocazia săpăturilor din toamna anului 1924 efectuate la Zimnicea de către I. Andrieşescu. Nu ştim însă dacă este vorba de cupe deliene originale sau de imitaţii daco-getice. Foarte probabil că la Zimnicea au fost descoperite imitaţii şi nu piese originale. Din Transilvania nu cunoaştem pînă acum tipare de lut pentru lucrarea imitaţiilor după cupele deliene. Cu toate acestea este foarte probabil ca imitaţiile să fi fost lucrate pe loc. O dovadă în acest sens o constituie numărul mare de piese descoperite în aşezarea dacică de la
Sighişoara.

In ce priveşte problema însăşi a imitării de a cupelor greceşti numite deliene, sau megariene, este astăzi în afara oricărei îndoieli că acestea au fost făcute de către autohtonii daco-geţi cu ajutorul tiparelor proprii. Dovada în acest sens ne este oferită de cele descoperite în aşezările de la Crăsani, Poiana şi Popeşti la care trebuie să adăugăm faptul că pe unele imitaţii după cupele deliene au fost imprimate monede dacice ca de ex. în cazul exemplarului descoperit la Snagov sau a unuia de la Popeşti. La care putem adăuga motive decorative proprii deosebite de cele originale. In ce priveşte fixarea în timp a vaselor în discuţie, trebuie să ne referim la monografia lui F. Courby care datează cupele deliene cu ornamente vegetale şi copii de pe monedele greceşti, de la mijlocul secolului II î.e.n. pînă la începutul secolului următor. Această datare este valabilă şi pentru imitaţiile făcute de că­ tre geto-daci. O dovadă în acest sens o constituie imprimarea pe unele exemplare a imitaţiilor după monedele macedoniene ale lui Filip Il. Aşadar, imitaţiile după cupele deliene dacogetice se datează, foarte probabil, după mijlocul secolului II î.e.n. şi ţin pînă la începutul secolului I î.e.n. După cît se pare imitaţiile după cupele deliene nu vor continua prea mult pe parcursul sec. I î.e.n. O dovadă în acest sens ar constitui-o faptul că în aşezările dacice din Munţii Orăştiei n-a fost descoperit nici măcar un exemplar. Cu toate că imitaţiile după cupele deliene au fost găsite în cel puţin nouă localităţi de pe teritoriul fostei Dacii şi în multe dintre acestea
către daco-geţi

www.cimec.ro

140

FAZA A 11-A, MIJLOCIE

nu în puţine exemplare, totuşi numărul lor n-a fost prea mare, foarte probabil, datorită faptului că, deşi erau lucrate de către meşterii autohtoni, totuşi ele reprezentau piese de lux costisitoare.

14.
Lăsînd

Imitaţii după

forme celtice

la o parte imitarea unor forme celtice făcute de către daco-geţi pe parcursul fazei a II-a care n-au intrat în repertoriul ceramicii autohtone, cum ar fi de exemplu cana de la Mediaş, sau urna mormîntului nr. 5 al necropolei de la Ciumeşti, trebuie să spunem că, alături de imitaţiile după formele greceşti, din Transilvania, se cunosc şi imitaţii după forme celtice. Aceste imitaţii sînt puţine şi se reduc doar la citeva forme. Astfel în aşezarea de la Ciumeşti sau la Hărman întîlnim imitarea străchinilor celtice despre care am vorbit deja. De o mult mai largă răspîndire s-au bucurat vasele cu două torţi, tot de tip celtic. Vase cu
două torţi

Fig. 64. -

Vas de tip celtic de la Poiana.

(pl. LII

şi

pl. CXLVIII)

Această formă se caracterizează prin corpul, mai mult sau mai puţin semisferic, prin existenţa unui gît drept, sau aşezat pieziş şi prin existenţa a două torţi uşor supraînălţate. Gura vasului este largă, cu muchia buzei uşor rotunjită şi îngroşată, iar fundul terminat, de obicei, printr-un inel circular în relief. Dimensiunile vaselor cu două torţi, despre care discutăm, sînt în general mijlocii, măsu­ rînd 10-14 cm înălţime şi 12-15 cm diametru! gurii. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare vasele cu două torţi au fost lucrate cu roata din pastă fină de culoare cenuşie de diferite nuanţe, de la cenuşiu-deschis pînă la cenuşiu-închis, aproape negru. Cunoaştem un singur exemplar aparţinînd formei în discuţie descoperit în aşezarea de la Sighişoara (vezi pl. LII, 5) deosebit de celelalte exemplare. Acesta este lucrat cu mîna din pastă de bună calitate şi acoperit cu slip lustruit de culoare gălbuie. Exemplarul de la Sighişoara pare să fie o imitaţie, cu mîna, a celor lucrate cu roata. Vasul cu două torţi confecţionat la roată din pastă cenuşie, după toate probabilităţile, reprezintă o formă celtică ce la rîndul ei nu este

altceva decît barbarizarea kantharos-ului grecesc. In ceramica celtică se cunosc exemplare ca cele de la: Hidjapuszta, Kiszombor sau Kupinovo care mai păstrează încă destul de clar forma grecească de kantharos'trl. Forma se va transforma în continuare şi va primi aspectul pe care-I cunoaştem la vasele din Transilvania. Pentru exemplarele de la noi cunoaştem analogii foarte apropiate tot în descoperiri celtice ca de ex. cele de la Tolnatamâs sau Szombathely, de pe teritoriul R. P. Ungaria413. Vasul cu două torţi lucrat la roată nu se limitează numai la teritoriul Transilvaniei unde influenţa celtică a fost, fără nici o îndoială, mai mare, ci îl găsim şi în afara arcului carpatic, ca de exemplu în aşezarea de la Poiana (vezi fig. 64). Acest fapt dovedeşte, după păre­ rea noastră, că forma de vas cu două torţi despre care discutăm, a fost preluată de către daco-geţi, probabil, de la celţi şi mtegrată în repertoriul formelor lor ceramice. Din punct de vedere tipologie vasul cu două torţi lucrat la roată poate fi împărţit în două variante.

Varianta 1 (v•ezi pl. LXI, 1-3, 6, 8)
In această variantă am grupat vasele care corespund descrierii făcute pentru tip în general. La care trebuie să subliniem supraînăl­ ţarea celor două torţi şi să adăugăm că multe dintre exemplarele aparţinînd acestei variante au pe gît ornamente realizate prin tehnica lustruirii. Ornamentele constau din linii paralele, ori romburi neregulate, realizate din întretăie­ rea liniilor paralele trase în două sensuri.

www.cimec.ro

ORNAMENTARE

i4i

Varianta 2 (vezi pl. LXI, 4, 7)
se caracterizează prin îngustarea deschiderii vasului şi prin creşterea în înălţime a gîtului. O altă trăsătură proprie a acestei variante o constituie faptul că torţile îşi pierd din supraînălţare, ajungînd uneori să fie foarte puţin, sau de loc, supraînălţate. In ce priveşte datarea vasului cu două torţi, se pare că varianta 1 începe, cel puţin, în faza II2. O dovadă în acest sens o constituie observaţia noastră făcută cu ocazia săpăturilor de la Pecica unde asemenea vase au fost descoperite în nivelul vechi (I). Forma va continua să existe şi în sec. I î.e.n., după cum o dovedeşte vasul de la Sărăcsău (vezi pl. LXI, 6) îl'l care a fost ascuns un tezaur de argint dacic ce se datează la mijlocul sec. I î.e.n.414. Varianta 2 este mai evaluată decît varianta 1 şi aparţine, foarte probabil, numai fazei clasice, coexistînd, cel puţin o vreme, paralel cu varianta 1 din care a luat naştere. Varianta 2 o vom comenta în capitolul următor, în cadrul ceramicii daco-getice din faza clasică.1 Tot în acest subcapitol consacrat imitaţiilor după ceramică celtică ar trebui să discutăm ceramica pictată. Dat fiind însă faptul că eeramica pictată este specifică fazei următoare amînăm discutarea pe care o vom face într-un subcapitol rezervat problemei ceramicii pictate din faza clasică.
Această variantă

minante sînt şi acum fusaiolele de formă tronori bitronconică. Se întîlnesc unele exemplare de dimensiuni destul de mari care au putut fi utilizate la altceva decît drept greutăţi pentru fusul de tors. Unele fusaiole au ornamente incizate simple. Spuneam că fusaiolele sînt cele mai multe dar ' de data aceasta, nu singurele obiecte de lut ars. Pe lîngă fusaiole, trebuie menţionate rondelele negăurite făcute, uneori, din cioburi de vase, sau alteori confecţionate anume, a căror utilizare n-o cunoaştem. Tot necunoscută ne este destinaţia unei plăci perforate care s-a descoperit în aşezarea de la Ciumeşti (pl. XLI, 19). Pe lîngă obiectele cu utilizare practică, cunoscută sau necunoscută nouă, in aşezarea de la Moreşti s-au găsit şi cîteva figurine din lut ars (pl. XLI, 1-3, 8). Ele au fost folosite, probabil, în legătură cu cultul religios. Nu îndrăz­ nim să presupunem că acestea reprezintă pure manifestări de artă. Figurinele de la Moreşti sînt zoo- sau antropomorfe. Figurine asemănă­ toare au fost descoperite şi în aşezarea de la Poiana41 sau în cea de la Sighişoara417. 6

ORNAMENTARE Repertoriul ornamental al ceramicii daco-getice din faza mijlocie este mai bogat, in comparaţie cu cel al fazei precedente, rămînînd însă în continuare destul de redus. Ornamentica daco-getică din faza a II-a este mai sărăcăcioasă decît cea a unor culturi din epoca bronzului, ca de pildă cultura Sighişoara-Wietenberg, fără să mai vorbim de ceramica pictată neolitică ce se caracterizează printr-o bogăţie şi o extraordinară varietate de decor. Ne gîndim la cultura cucuteniană în primul rînd. Neîntrebuinţarea picturii îngrădeşte posibilitatea de exprimare artistică a fanteziei meşterilor olari. Dar chiar şi fără de aceasta s-au creat destule vase care pot fi considerate, pe drept cuvînt, piese artistice. In tehnica de ornamentare putem distinge mai multe procedee şi anume: ornamente în relief, ornamente realizate prin incizare, ornamente stampilate şi ornamente realizate prin turnarea într-un tipar. La toate acestea trebuie să adăugăm un mod de ornamentare neîntîlnit in faza precedentă şi deci, după toate probabi-

15. Ulcioare
Ulcioarele sînt o formă asemănătoare cu că­ nile de tip III, dar au gîtul mai îngust şi se apropie de forma ulcioarelor din zilele noastre. Asemenea vase apar încă în faza a II-a a eeramicii da:co-getice, după cum pare s-o dovedească un ulcior, lucrat îngrijit cu mîna, descoperit în aşezarea de la Poiana415. Dar, ca şi pentru altele, fiind vorba despre o formă caracteristică fazei a III-a, discutarea ei o vom face în capitolul următor. Aici am menţionat-o doar.

16. Obiecte de lut ars (pl. XLI)
In toate aşezările daco-getice aparţinînd fazei mijlocii au fost descoperite, pe lîngă ceramică şi obiecte făcute din lut ars. Cantitativ preda-

www.cimec.ro

142

FAZA A li-A, M!JLOC!l3

lităţile, Dpărut pe parcursul fazei a II-a. Este dreptunghiulari sau semicirculari. Butonii rovorba de motive realizate prin linii lustruite. tunzi sînt întîlniţi cel mai frecvent. Ei pot fi Procedeul a fost preluat, probabil, de la celţi. de dimensiuni mici, mijlocii sau mari, măsu­ La toate acestea trebuie adăugată şi subliniată rînd 3-4 cm înălţime şi 2-3 cm diametru importan~a deosebită pe care o prezintă în or(vezi pl. XLII, 7). Din punct de vedere al planamentica ceramicii daco-getice din faza a II-a sării lor, uneori, butonii rotunzi sînt aşezaţi sub vechiul procedeu de lustruire a vaselor. Metoda buza vasului, ca în faza I (vezi de exemplu ca atare se întîlneşte încă din primele perioade pl. XLII, 6) sau alte ori pe corpul vasului. Buale Hallstatt-ului, sau chiar cu mult înainte. tonii pot fi asociaţi cu linii de alveole (vezi pl. AcUJm însă, ea ia o mare dezvoltare şi primeşte XLII, 1) ori cu brîuri în relief prevăzute şi un deosebit rol estetic pe lîngă cel utilitar, de a ele cu alveole (vezi pl. XLIII, 3). acoperi porii vasului. Cea mai mare parte a Alături de butonii rotunzi se întîlnesc şi buceramicii fine din faza a II-a, lucrată cu mîna, toni de formă patru~ateră. Unii dintre aceştia prezintă un slip puternic lustruit de culoare sînt prevăzuţi cu o cruce realizată prin incizie neagră, brună-gălbuie sau cenuşie, ce poate fi (vezi de ex. pl. XLIII, 5) sau cu cîte o alveolă comparat cu fimisul vaselor greceşti care le-a mare (vezi pl. XLIII, 10). Există însă şi butoni făcut celebre. fără nici un fel de ornament pe suprafaţă, de Din cele spuse pma acum a reieşit că forma unor mici cilindri aplatizaţi (vezi pl. marea majoritate a procedeelor tehnice de de- XLII, 8). De asemenea se cunosc butoni rocorare nu sînt altceva decît continuarea într-o tunzi cu cîte o cruce incizată. formă, mai mult sau mai puţin modificată, a Destul de frecvent întîlniţi sînt butonii de celor din faza precedentă, la care s-au adăugat formă patrulateră, uniţi între ei cu brîuri în însă cîteva noi rezultate de pe urma influenrelief prevăzute cu alveole (vezi pl. XLII, 10), ţelor străine. Asemenea procedee au fost preori cu brîuri prevăzute cu crestături, care nu luate, dar s-au prelucrat şi au fost aplicate pe sînt altceva decît mici liniuţe paralele realizate vasele proprii şi specific daco-getice. prin incizare (vezi pl. XLIII, 8). Unirea butoniDar să trecem la analiza propriu-zisă a pro- lor patrulateri se mai poate face apoi şi prin cedeelor de ornamentare, luîndu-1 pe fiecare şiruri de alveole fără ca acestea să fie plasate în parte. pe brîuri în relief, ci aplicate direct pe peretele vasului. Ornamente în relief Pe lîngă butonii rotunzi sau de formă patrulateră, în faza a II-a a ceramicii daco-getice se In cadrul acestui procedeu tehnic de orna- întîlnesc şi butoni alungiţi aşezaţi vertical pe mentare rolul principal nu mai este deţinut, ca peretele vasului (vezi de exemplu yL XLIII, 9). în faza precedentă, de către proeminenţe. Cele Butonii rotunzi de forma unor mici proemiconice aplatizate de tip protodacic (pl. XLII, nente cilindrice aplatizate sînt cunoscuţi în aşe­ 2-4, 11) mai joacă un rol important în cadrul zarea de la Poiana încă din stratul Poiana nus, fazei II1. dar vor deveni foart.:: rare în cadrul la fel ca şi proeminenţele de formă patrulateră. fazei II 2. Acelaşi lucru se poate spune şi desRadu şi Ecaterina Vulpe remarcau marea asepre proeminenţele mari patrulatere (vezi pl. mănare a butonilor cilindrici cu cei din faza XLII, 12-13) care păstrează încă, atît forma cît clasică a ceramicii daco-getice, respectiv cu cei şi dimensiunile celor din faza veche a eeradescoperiţi în nivelul III al aşezării de la micii daco-getice. Poiana. Locul pe care 1-au avut proeminenţele în orPe lîngă butoni în cadrul ornamentelor în namentarea ceramicii daco-getice din faza I, relief ale ceramicii daco-getice din faza a II-a acum este preluat de către butoni. Ei constituie elementul decorativ cel mai frecvent în faza un rol important deţine brîul în relief. El poate mijlocie şi va deveni ornamentul predominant fi prevăzut cu alveole sau cu linii paralele incizate dînd aspectul unui şnur. Asemenea brîie în faza clasică. se întîlnesc, fie independente (vezi pl. XLIII, După formă buton ii pot fi clasificaţi în: butoni rotunzi, cilindrici aplatizaţi, prismatic1, 1-2), fie în asociere cu butoni de toate felurile.

www.cimec.ro

ORNAMENT ARE

143

Uneori din brîie în relief, prevăzute cu alveole se realizează motive decorative complicate (vezi de ex. pl. XLIII, 5). Liniile în relief pe ceramica daco-getică din faza a II-a au uneori aspectul unor semicercuri (vezi pl. XLIV, 2, 6). Unele dintre aceste linii în formă de semicerc pot fi prevăzute şi cu alveole (vezi pl. XLIV, 3). Din aceeaşi linie în relief se realizează un motiv în forma literei V, ca în cazul vasului de la Sf. Gheorghe. Acest motiv decorativ se întîlneşte şi în marea aşezare daco-getică de la Poiana, în stratul 11419. Ornamente incizate Pe lîngă alveolele sau liniile paralele incizate care ornamentează brîurile în relief, despre care am vorbit, pe ceramica daco-getică din faza mijlocie întîlnim diferite ornamente realizate prin procedeul incizării. Din linii incizate se realizează motive simple şi ohiar benzi ondulate. Banda ondulată este întîlnită relativ rar în faza despre care discutăm şi va deveni foarte frecventă abia în faza următoare, cea
clasică.

Ornamente lustruite Un alt procedeu nou, de data aceasta aplicat la forme proprii şi neîntîlnit în fazele anterioare este cel al ornamentării cu motive lustruite. Procedeul ca atare, după toate probabilităţile, a fost preluat de către daco-geţi din lumea celtică. La celţi această metodă de decorare a ceramicii este foarte frecventă încă din perioadele timpurii. In faza a II-a a ceramicii daco-getice ornamentarea prin linii lustruite nu este încă abundentă, aşa cum va fi în faza
clasică.

Prin lustruire, pe vasul uscat, dar încă nears se realizează, după cum ne arată analogiile contemporane, linii paralele de diferite dimensiuni, romburi neregulate sau sînt redate motive bine cunoscute din perioade mai vechi cînd ornamentul era produs prin incizare. Prin lustruire se realizează motivul asemănător unei frunze de brad şi de aceea se numeşte "bră­
duleţ".

Ornamente realizate prin stampilare In această categorie am inclus ornamentele realizate cu ajutorul unui instrument de lemn, sau poate de os, care se repetă, în genul unor stampile şi de aceea l-am numit procedeu prin stampilare. Prin acest procedeu se realizează ornamente mici de formă patrulateră adîncite (vezi de ex. pl. XLII, 3), sau ornamentul cunoscut sub numele de "colţi de lup" constînd din m1c1 impresiuni triunghiulare. Ambele aceste motive decorative lipsesc din repertoriul ornamentelor întîlnite pe ceramica daco-getică din faza veche. Fără să fie elemente decorative noi pentru teritoriile noastre, ele apar totuşi în cadrul ceramicii daco-getice abia din faza ei mijlocie. Ambele motive decorative pe care le discutăm vor fi bine reprezentate în faza următoare a ceramicii daco-getice. Ornamente realizate prin tipare Fără să fie propriu daco-geţilor, procedeul de a realiza motive ornamentale cu ajutorul unor tipare a fost folosit şi de ei. Este adevărat însă, că numai la reproducerea unor vase străine. Este vorba de imitaţiile după cupele deliene sau megariene, cum se mai numesc uneori.

Procedeul ornamentării ceramicii cu motive lustruite se va dezvolta în faza clasică. Cu ajutorul lui va fi realizată în cea de a III-a fază o gamă mult mai bogată de ornamente şi se va aplica, exclusiv, pe ceramica fină lucrată cu roata420 . In faza a II-a a ceramicii daco-getice ornamentele lustruite sînt cunoscute, atît pe eeramica fină lucrată cu mîna, cît şi pe ceramica lucrată la roată. El se aplică, în special, pe vasele cu două torţi de tip celtic constituind un indiciu în sensul împrumutării lui din lumea
celtică.

Torţi

de vase

Pe lîngă rolul utilitar pe care îl au torţile în arhitectura vaselor, prin ornamentele pe care le prezintă, ele îndeplinesc şi un rol decorativ şi de aceea le-am inclus în subcapitolul consacrat ornamentării. Dat fiind faptul că în cadrul de faţă ne interesează doar partea decorativă a lucrurilor, nu vom aminti acum torţile simple, cu profil rotund sau oval, neornamentate care nu au decît un rol utilitar, ci ne vom referi doar la cele care prezintă ornamente sau ele înşile pot fi considerate ca atare. La vasele dacice din faza mijlocie întîlnim torţi cu nodozităţi realizate prin separarea unor

www.cimec.ro

i44
porţiuni

FAZA A 11-A. MIJLOCIE

din suprafaţa torţii cu ajutorul unor Din analiza ornamentelor ceramicii daco-gecaneluri, mai mult sau mai puţin adînci. Unele tice din faza a II-a se desprinde limpede condintre torţile cănilor aparţinînd tipului II au cluzia că în marea lor majoritate ele sînt de cîte două, sau chiar mai multe nodozităţi ast- origine locală, chiar dacă folosesc procedee tehfel realizate. Asemenea torţi de vase se cu- nice străine şi că ornamentele ceramicii dacice nosc în aşezarea de la Poiana în stratul II 421 . mijlocii nu sînt decît continuarea celor cunosUn alt mod de ornamentare al torţilor este cute în faza I. Acestea la rindul lor îşi au aplicarea unor caneluri verticale pe suprafaţa originile, aşa cum am arătat la timpul potrivit, torţii, procedeu frecvent întîlnit şi în cadrul în epocile anterioare. aşezării de la Poiana, tot în stratul IIIi 22 . Pe lîngă ornamentele tradiţionale, în această Reamintim toarta unei căni bogat ornamen- fază apar ornamente şi tehnici de ornamentare tată descoperită în aşezarea daco-getică de la noi datorate influenţelor străine, celtice sau greMoreşti, care pe lîngă caneluri mai prezintă şi ceşti. Ornamentele împrumutate sint aplicate mici proeminenţe conice în relief. Ornamente pe forme autohtone ceea ce dovedeşte integraîn relief la baza torţilor am mai întîlnit şi la rea lor în ansamblul culturii materiale daco-gecănile de la Apahida sau de la Poiana. Acest tice. Dintre procedeele de ornamentare preprocedeu de a aplica la baza torţii proeminenţe luate de către daco-geţi, cel mai important ni în relief este preluat, după cît se pare, din lu- se pare a fi cel al motivelor lustruite. Este inmea grecească. teresant de menţionat felul in care se prelua Torţile în torsadă realizate prin împletirea şi se integra în cultura geto-dacă un element reală, sau numai aparentă a unor "fire", fără străin. Astfel, ornamentele lustruite sînt aplisă fie prea numeroase, sînt totuşi prezente în cate la început, cu precădere, pe forme străine, faza mijlocie a ceramicii daco-getice. Acest pro- preluate şi ele. Cu timpul însă, astfel de ornacedeu de ornamentare a torţilor se va dezvolta mente sînt întrebuinţate la formele ceramice autohtone. Ele vor ajunge, in cele din urmă, şi va deveni frecvent în faza următoare, mai cu seamă la vasele fine de lux. Din faza a II-a pe parcursul fazei clasice, o dată cu generalia ceramicii daco-getice se cunosc torţi deosebit zarea şi răspîndirea pe scară largă a ceram1cu de aspectuos lucrate în torsadă aparţinînd unor lucrate cu roata, să constituie unul dintre procăni de tip II dar, mai cu seamă, de tip III. cedeele decorative de bază. Toarta torsionată a apărut şi ea, foarte proTot din lumea greco-celtică este preluat nu babil, tot sub influenţa ceramidi greceşti la numai procedeul ornamentării prin linii luscare acest procedeu decorativ este bine cunos- truite, ci chiar şi tehnica lucrării la roată a cut. ceramiciL

CONCLUZII

analizei fiecărei faze din evoluţia istorică a ceramicii daco-getice încercăm să formulăm concluziile ce rezultă din aceasta. Astfel, din analiza ceramicii daco-getice aparţinînd celei de a doua faze, a fazei mijlocii, se desprind cîteva concluzii direct legate de cele formulate în legătură cu ceramica aparţinînd fazei precedente. Pe lîngă acestea, ceramica dacogetică din faza mijlocie ridică cîteva probleme importante a căror soluţionare contribuie în largă măsură la înţelegerea justă a istoriei dacoLa

sfîrşitul

din perioada de timp pe care o îmbră­ ţişează faza a II-a. Acestea le vom arăta in capitolul final consacrat concluziilor de ordin istoric. Din analiza formelor, a tehnicii de confecţio­ nare, cît şi a ornamentării se desprinde, deosebit de clar, concluzia că în marea ei majoritate ceramica daco-getică din faza a II-a reprezintă continuarea, mai mult sau mai puţin evaluată, a ceramicii daco-getice din faza I.

geţilor

www.cimec.ro

CONCLUZII

145

O altă concluzie importantă este aceea că aspectul general hallstattian se menţine încă o vreme şi pe parcursul fazei a II-a. Există o etapă cînd se mai păstrează, sau mai corect exprimat, cînd formele proprii primei faze se mai menţin alături de altele noi. Procesul de evoluţie al formelor locale hallstattiene spre cele de tip Latene a început mult mai devreme decît in faza a II-a, încă din faza protodacică. Ritmul de dezvoltare se menţine însă foarte lent pe parcursul fazei I şi chiar într-o parte a fazei a II-a, în special în faza II 1 . Dar, concluzia generală este că în faza mijlocie ritmul de evoluţie al formelor hallstattiene spre cele de aspect Latene se accelerează deosebit de mult, încît spre s,fîrşitul primei etape formele ceramice daco-getice au deja toate caracteristicile Latene. Dacă înainte de faza a II-a o cît de mică modificare a formelor dura secole, sau în orice caz o perioadă foarte lungă, în schimb acum se poate afirma cu deplină certitudine că transformări substanţiale se petrec într-un timp scurt. Aşadar, se constată că începînd din faza a II-a în evoluţia ceramicii daco-getice se abandonează ritmul lent de evoluţie şi că aceasta intră pe un făgaş rapid de dezvoltare. Să încercăm acum explicarea cauzelor care au putut determina schimbarea ritmului încetinit de dezvoltare şi trecerea lui pe un făgaş rapid de dezvoltare. Vasile Pârvan credea că aşezarea celţilor pe teritoriul patriei noastre a adus după sine schimbarea generală a culturii materiale. O dată cu venirea celţilor spunea el - se trece propriu-zis la epoca Latene în Dacia, deşi tot el este cel care sublinia că nu celţii ci dacii sînt cei care dezvoltă cultura Latene în Dacia423. Teza lui Vasile Pârvan, justă în esenţa ei, este totuşi astăzi departe de a mai putea fi susţinută în totalitate. Este adevărat că aproximativ concomitent cu venirea celţilor se trece la formarea unei ceramici de tip Latene pe teritoriul ţării noastre. Această trecere a fost ea oare determinată direct, adică a fost o consecinţă a venirii celţilor, sau altele sînt cauzele care au determinat-o? Am arătat în concluziile capitolului anterior că influenţele exercitate de ceramica grecească sau de cea sud-tracică, n-aU: putut schimba aspectul general al ceramicii

care rămîne cel hallstattian. fn acelaşi timp influenţele respective, deşi evidente şi concretizate, cu un rol activ, n-au putut imprima un ritm rapid, sau accelerat de dezvoltare a for.;. melor spre "latenizare". Dacă ceramica daco-getică n-a putut fi smulsă din ritmul ei lent de dezvoltare, de către influenţele greceşti sau de cele sud-tracice, a putut face oare acest lucru influenţa exercitată de ceramica celtică? Analiza ceramicii daco-getice din faza a II-a vine să ne dea răspunsul la întrebarea pusă. Ea ne demonstrează cu prisosinţă că nu influenţele ceramicii celtice sînt cele care determină schimbarea aspectului general al ceramicii getodacice, deşi nu putem nega, ci dimpotrivă trebuie să subliniem, rolul activ pe care acestea 1-au avut în grăbirea procesului de evoluţie a ceramicii autohtone de aspect hallstattian spre aspectul Latene superior, alături de influenţele greceşti şi sud-tracice care convergeau în spre
acelaşi ţel.

teza lui Pârvan, conform căreia celţii schimbarea culturii locale într-o cultură superioară de tip Latene, ar fi adevărată, atunci ar însemna că cel puţin din prima jumă­ tate a secolului III î.e.n., dacă nu şi mai devreme, ceramica dacică de aspect hallstattian să se transforme în ceramică Latene şi tot la această dată autohtonii să producă pe scară largă ceramică la roată. Or, lucrurHe nu stau de loc aşa. Incă cel puţin un secol, dacă nu şi mai bine, după venirea celţilor în Transilvania, autohtonii vor continua să confecţioneze ceramica lor tradiţională de aspect hallstattian şi vor lucra cu roata doar o cantitate mică. Nu se observă încă pe o perioadă îndelungată după venirea celţilor o schimbare în ritmul lent de dezvoltare a formelor spre latenizare. Este adevărat însă că, după toate probabilităţile, tehnica lucrării cu roata, cel puţin daco-geţii transilvă­ neni au învăţat-o de la meşterii celţi. Adoptarea noului procedeu şi extinderea lui s-a făcut însă pe durata unei etape destul de lungi. Incă de la început sînt transpuse în această nouă tehnică formele tradiţionale lucrate înainte cu mîna. Treptat pe parcursul fazei a II-a noul procedeu tehnic va fi însuşit din ce în ce mai mult astfel, încît la pragul dintre ultimele două secole ale erei vechi ceramica lucrată la roată să fie deja generalizată şi să intre în faza sa
determină

Dacă

www.cimec.ro

146

FAZA A Il-A, MIJLOCIE

de apogeu. Deşi, după cît se pare, chiar la scurt Trebuie să mai subliniem un fapt şi anume timp după venirea celţilor autohtonii au preluat că în multe aşezări cum sînt cele de la Ciutehnica lucrării ceramicii cu roata, totuşi ei vor meşti, Moreşti, Sebeş, Cicir sau Mediaş, canticontinua să lucreze încă o bună vreme ceramica tatea ceramicii celtice este foarte mare. Este lor tradiţională hallstattiană cu mîna. Dar, nu însă în afara oricărei îndoieli că aceasta n-a fost atît procedeul tehnic în care se lucrează eera- produsă de către autohtoni şi că ea reprezintă mica deţine rolul principal ci forma însăşi, marfă străină. pentru că, după părerea noastră, o formă ceraNu este exclus, ba ni se pare foarte probabil, mică daco-getică de tip LatEme nu trebuie neca ceramica cenuşie celtică să fi fost fabricată apărat să fie transpusă la roată. Se constată tocmai pe teritoriul Transilvaniei, chiar dacă, clar că in prima etapă a fazei a II-a ritmul de deocamdată, nu avem dovezi directe. Deci, să dezvoltare se menţine ca atare. Deci, abia spre nu fie vorba de importuri aduse de la mari dissfîrşitul fazei 1!1 se poate vorbi de o intrare tanţe. O dovadă în acest sens ar putea-o conpe un făga:;; rapid de dezvoltare a ceramicii stitui toamai abundenţa acestei ceramici în autohtone hallstattiene spre formele Latene. Transilvania. S-ar putea ca numai piesele de Autohtonii vor întrebuinţa pe scară largă eera- metal sau podoabele de sticlă, cum sînt de mica celtică lucrată cu r.oata, alături de ceramica exemplu brăţările sau mărgelele să fi fost falor proprie confecţionată cu mîna. O dovadă bricate în altă parte, în centre celtice şi aşa sigură în acest sens o constituie faptul că în s-ar explica numărul lor mic. Transportul unei aşezările daco-getice sau in necropolele aparcantităţi mari de ceramică, cum este cea din ţinînd fazei 1!1 găsim ceramică autohtonă de Transilvania, pe distanţe considerabile trebuie factură evident hallstattiană, alături de o mare să fi întîmpinat dificultăţi serioase, constituind cantitate de ceramică celtică cenuşie lucrată cu un alt argument în favoarea lucrării pe loc a ceroata. In aşezările pomenite, pe lîngă ceramica ramicii cenuşii confecţionată cu roata de către celtică lucrată cu roata s-a descoperit şi ceracel ţi. mică daco-getică făcută în aceeaşi tehnică. CanFenomenul pe care-1 discutăm acurrl: este titatea acesteia este însă foarte mică. întru totul similar celui întîlnit pentru faza Ceramica celtică este uşor de deosebit, atît precedentă în afara arcului carpatic unde în prin formele ei specifice, cît şi prin amănuntele sec. VI-V i.e.n găsim de asemenea mari cantehnice de confecţionare. Deci, nu este o pro- tităţi de ceramică cenuşie lucrată cu roata de blemă să distingem ceramica celtică cenuşie către străini şi întrebuinţată, la fel ca şi cea produsă cu roata de ceramica lucrată în aceeaşi din Transilvania, de către autohtonii getotehnică şi din pastă, aproximativ, identică de daci. Un exemplu în acest sens îl constituie către daco-geţi. aşezarea de la Alexandria. Şi aici, ~a şi în Transilvania, s-a descoperit o abund2ntă ceramică Dacă procesul de evoluţie rapidă al ceramicii lucrată cu roata, de forme greceşti, la Alexandaco-getice spre formele Latene s-ar fi făcut sub influenţa directă a celţilor atunci el ar fi dria şi celtice în aşezările transilvănene. Ceramica daco-getică lucrată la roată apare trebuit să aibă loc cu mult mai devreme, cel în faza mijlocie şi de aceea merită să stăruim puţin de la mijlocul secolului III î.e.n., admipuţin asupra ei. ţînd că celţii au venit în ţara noastră la înceIn cadrul fazei II1 a ceramicii daco-getice, putul acestui secol. deci în linii mari pe parcursul secolului III i.e.n., Or, s-a putut constata clar că ritmul de dezse constată că alături de ceramica celtică luvoltare al ceramicii daco-getice din Transilvacrată la roată apare, destul de sporadic însă, nia rămîne încetinit pînă la sfîrşitul fazei II1 . şi ceramica dacică lucrată cu roata. Garanţia Este deci evident că teza lui Vasile Pârvan este că ea a fost lucrată de către autohtoni ne-o greşită şi că venirea celţilor n-a putut imprima furnizează faptul că sînt lucrate în tehnica un ritm accelerat de dezvoltare a culturii mate- nouă forme autohtone. Deci, lucrarea ceramicii riale autohtone şi n-a putut-o smulge din rit- cu roata de către daco-geţi se face încă din mul ei lent de evoluţie care rămîne ca atare faza II1 . In aşezarea de la Ciumeşti s-a putut încă cel puţin un secol, dacă nu şi mai mult. surprinde chiar începutul adoptării noului pro-

www.cimec.ro

CONCLUZit

147
şi

cedeu cînd pasta nu este încă bine lucrată şi mai ~onţine ca degresant cioburi pisate. Stîngăcia în execuţie a unor vase ca cele de la Ighişul Nou sau Mediaş pledează tot pentru faza de început a adoptării tehnicii de lucrarea la roată a ceramicii. Pe lîngă ceramica, oarecum de încercare care nu are încă o pastă prea ' bună s-a descoperit în aşezările transilvănene ca de ex. în cea de la Cicir sau de la Ciumeşti şi ceramică fină lucrată cu roata. Dar, trebuie făcută din nou menţiunea că este vorba de o cantitate mică şi că formele sînt autohtone şi nu celtice. Lucrarea ceramicii la roată de către autohtoni se va intensifica din ce in ce mai mult pe parcursul perioadelor următoare. In faza II2 o avem bine atestată, iar generalizarea şi larga ei răspîndire va fi făcută abia în faza clasică. Dar lucrarea cu roata a ceramicii de către autohtoni relativ tîrziu şi nicidecum în sec. VI sau V i.e.n. nu este un fenomen specific pentru Transilvania. El este caracteristic pentru tot teritoriul ţării noastre. Am arătat atunci cînd am combătut teoria începutului foarte timpuriu al lucrării ceramicii cu roata, că despre aceasta la autohtonii geto-daci nu poate fi vorba mai devreme de începutul secolului III î.e.n. Argumentarea făcută în legătură cu această problemă nu mai este cazul s-o repetăm (vezi p. 95-98). Aşadar, ceramica daco-getîcă lucrată la roată din Transilvania nu apare direct sub influenţa celţilor, după cum nici în afara arcului carpatic ea nu apare direct sub influenţa colonişti­ lor greci sau sub cea a tracilor de sud. Trebuie să subliniem un fapt deosebit de important şi anume că pe toate teritoriile geto-dacice, inclusiv Dobrogea, ceramica este lucrată la roată de către autohtoni aproximativ în acelaşi timp. Aceste constatări ne duc la o întrebare firească şi anume: cum de daco-geţilor le-a trebuit aşa de mult timp ca să înveţe şi să-şi însuşească tehnica lucrării ceramicii cu roata, mai cu seamă că ei întrebuinţau această ceramică şi că mulţi au văzut-o produsă pe loc de către meşteri greci începînd cel puţin cu secolul V î.e.n., dacă nu şi mai înainte. Ne găsim după două secole de contact direct şi nemijlocit cu civilizaţia greacă. Să fie oare vorba de o opoziţie a meşterilor daco-geţi pe care îi vedem susceptibili la orice influenţe străine

constatate atît pentru faza I cît a doua?
Răspunsul

pentru faza

la această întrebare trebuie căutat în nivelul de dezvoltare al forţelor de producţie interne. A vea oare nevoie societatea dacogetică de aceste produse superioare în cantitate mare sau erau suficiente cele ce se puteau procura uşor pe calea schimburilor? Avusese oare loc înainte de sec. III acea dezvoltare a forţelor de producţie care să facă necesară sporirea ceramicii lucrate cu roata? La toate acestea răspunsul este că nu. In metalurgia fierului înainte de secolul III i.e.n. nu se făcuseră progrese prea însemnate. Uneltele de fier sînt rare chiar şi în aşezările transilvănene din faza II1 fără să mai vorbim de cea precedentă. Acelaşi lucru se constată şi în cele din afara arcului carpatic. Brăzdarul de fier întrebuinţat la plug se cunoaşte şi el tîrziu424. Tot relativ tîrzie este şi întrebuinţarea monedei ca mijloc de schimb. Abia începînd cu sec. III î.e.n. se constată un aflux puternic de monede străine în Dacia425 dovedind existenţa unui comerţ intens cu teritoriile străine. De dată relativ tîrzie este şi apariţia monedei proprii la geto-daci 426 • Circulaţia monetară ne oferă o bună analogie pentru problema pe care o discutăm. Cu toate că în sec. IV î.e.n. societatea daco-getică făcuse reale progrese, dovedite, printre altele, de adoptarea sistemului monetar, totuşi monedele care circulă în Dacia sînt străine. Abia cînd dezvoltarea ascendentă în continuare a societăţii daco-getice face insuficientă moneda străină se va trece la baterea unei monede proprii. Despre aceasta Vasile Pârvan spunea că o monetărie dacică inainte de anul 300 î.e.n. este o imposibilitate istorică deoarece dacilor, pe lîngă altele, le lipsea nevoia de monedă proprie427. Acelaşi lucru se poate spune şi despre eeramica lucrată cu roata. Atîta vreme cît dezvoltarea forţelor de producţie daco-getice n-a intrat pe un făgaş rapid, cantitatea ceramicii -străine făcută cu roata era suficientă. Nu se simţea nevoia intensificării producţiei de ceramică, intensificare ce se putea face numai prin introducerea roţii olarului. Atunci cînd forţele de producţie depăşes~ stadiul lent de dezvoltare, societatea geto-dacică reclamă o cantitate sporită de produse ceramice, sporire pe care

www.cimec.ro

148

FAZA A Il-A, MIJLOCIE

olarii
roţii.

Iată deci, că nici una dintre influenţele străine n-au fost capabile să determine mersul socieIn legătură cu data tîrzie a apariţiei ceramicii tăţii daco-getice în dezvoltarea sa firească, deşi daco-getice lucrate cu roata la aceleaşi con- este în afara oricărei îndoieli că aceste influenţe 1-au grăbit. V. Pârvan, sau alţii, nu-şi cluzii ajunge şi acad. Em. Condurachi42B_ puteau explica progresele înregistrate de soAşadar, toate descoperirile arheologice făcute cietatea daco-getică decît prin intervenţia unor pînă acum pe teritoriul ţării noastre dovedesc factori străini şi în cazul trecerii la cea de a că dezvoltarea forţelor de producţie are loc într-un ritm lent pînă la sfîrşitul sec. IV î.e.n. II-a epocă a fierului, factorul străin determinant 1-au constituit pentru ei, celţii. Pentru şi începutul sec. III. Abia acum evoluţia strucV. Pârvan a fost evident că nu influenţa greturii economiei locale, prin dezvoltarea forţelor de producţie, prin generalizarea monedei ca cească a fost cea care a determinat trecerea la mijloc de schimb, prin întrebuinţarea fierului. epoca Latt~me, pentru că grecii se găseau deja de cîteva secole la noi la data cînd se trece la primeşte un ritm accelerat de dezvoltare. Produsele de import străine şi în special ceramica cea de a doua epocă a fierului. Trecerea la epoca Latene coincidea, aproximativ, cu venilucrată cu roata, nu mai sînt suficiente, faţă de rapida creştere a cerinţelor. Meşteşugurile se rea celţilor şi de aceea celţii au fost consideraţi de V. Pârvan ca factorul determinant în dezvoltă şi ele tinzînd la o producţie de nivel acest pas înainte făcut de societatea daco-gesuperior pe măsura cerinţelor din ce în ce crescute. In producţia ceramică daco-getică se tică. Din cele arătate sperăm să fi reieşit cu prisosinţă faptul că acest însemnat progres, treadoptă lucrarea la roată. Este foarte probabil cerea la a II-a epocă a fierului, a fost determică abia acUJID are loc separarea definitivă a nat de cauze interne, influenţate doar de către olăriei ca meşteşug429. Aşa se explică că geto-dacii vor lucra eera~ cele externe. Adoptarea ceramicii lucrate cu roata de către daco-geţi constituie doar o remică la roată abia de la începutul secolului III, sau chiar de mai tîrziu. Inainte de această dată flectare a prefacerilor care au avut loc în sînul produsele străine, respectiv ceramica de lux societăţii geto-dacice, dar constituie totuşi o sau cea cenuşie comună lucrată la roată, gre- dovadă în sensul celor arătate mai sus. cească sau celtică, era îndestulătoare, suficientă In ce priveşte procedeul tehnic, roata olarului, sau anumite modalităţi de ornamentare, cu şi nu se simţea nevoia confecţionării ei de către autohtoni. La toate acestea trebuie să adăugăm siguranţă că ele au fost preluate de către şi o serioasă sporire a populaţiei în perioada autohtonii geto-daci, fie de la greci, fie de la de timp la care ne referim şi o imbogăţire spo- celţi, însă relativ tîrziu cînd acest lucru a fost rită a aristocraţiei. In acest sens este edificacerut şi a devenit posibil datorită nivelului toare harta de descoperiri întocmită pentru de dezvoltare al societăţii şi de aceea spuneam, faza a II -a a ceram1cu daco-getice (vezi că nu este vorba de o preluare directă, în senpl. XLV), în comparaţie cu cea întocmită pen- sul unui împrumut făcut atunci cînd geto-dacii tru faza I (vezi pl. XXVII). Cu toată lipsa de vin în contact pentru prima oară cu produsele cercetări, este evidentă totuşi această creştere, ceramice lucrate la roată. Am arătat în capifără să mai vorbim de faza clasică a ceramicii tolul precedent că vasele greceşti lucrate la daco-getice cînd localităţile în care s-a desco- roată, din categoria de lux sau din specia coperit ceramică sînt aşa de numeroase încît co- mună cenuşie, se cunosc chiar şi în Transilvarespund aproape cu cele actuale, în anumite nia încă din sec. VI î.e.n. Imitarea cu mîna a zone, fără să ne gîndim însă, bineînţeles, la unor forme greceşti ca: oinochoe sau amforă acelaşi număr de populaţie. r de către autohtoni nu fac de loc dovada preDin cele arătate rezultă că lucrarea la roată luării acestor forme de către geto-daci, ci dima ceramicii a fost adoptată de către daco-geţi potrivă dovedesc doar că aceste piese sînt rare abia din sec. III cînd ea a fost cerută ca ur- şi costisitoare şi de aceea se încearcă imitarea mare a dezvoltării forţelor de producţie interne, lor. Cînd se va însuşi tehnica lucrării la roată integrîndu-se în procesul general de trecere la a ceramicii de către autohtoni atunci vor fi cea de a II-a epocă a fierului, la epoca Latene. transpuse formele locale, tradiţionale şi speci-

daco-geţi

o

realizează

prin introducerea

www.cimec.ro

CONCLUZII

149

fice şi nicidecum cele străine geto-dacilor, care n-au intrat nici mai tîrziu în repertoriul eeramicii din faza clasică. După părerea noastră, numai din momentul cînd sînt lucrate cu roata formele ceramice tipice şi specifice geto-dacice, numai de atunci, se poate vorbi de o ceramică daco-getică confecţionată cu roata. Căutarea diferenţierii unei ceramici cu nuanţe diferite sau din pastă deosebită în cadrul ceramicii greceşti ori a celei celtice pe care să o atribuim autohtonilor, cum au făcut unii autori, atîta timp cît formele însăşi sînt străine, ni se pare cu totul şi cu totul lipsită de valoare. Este ştiut faptul că arderea ceramicii este cea care dă diferitele nuanţe ale produselor şi că chiar şi astăzi cu toate proced~ele tehnice perfecţionate în cadrul marilor întreprinderi de ceramică, de foarte multe ori nu se poate obţine aceeaşi nuanţă, deşi arderea cuptorului s-a făcut în acelaşi fel şi că nuanţa produselor ceramice este datorită cantităţii de oxigen existentă în cuptor, cantitate care n-a putut fi reglată cu destulă siguranţă în epoca antică. In legătură cu influenţele străine primite şi asimilate de către ceramica daco-getică trebuie să spunem că în afară de tehnica roţii, a cărei importanţă reiese de la sine şi pe care nu mai trebuie să o subliniem, constatăm că au fost preluate doar puţine forme sau moduri de ornamentare ca de ex. motivele lustruite împrumutate, foarte probabil, de la celţi. In ce priveşte influenţa grecească încă Vasile Pârvan remarcase că aceasta nu duce în Dacia la nici-o formă nouă430, deşi există unele forme imitate după modele greceşti ca oinochoe sau cupe deliene. Dar, nici influenţa celtică, pe care Pârvan a exagerat-o foarte mult, nu va duce decît la puţine forme noi. Concluzia finală ce se desprinde din toate cele spuse pînă acum este că epoca LatEme nu începe mai înainte de anul 300 î.e.n., dată preconizată încă de V. Pârvan şi nicidecum de pe la 450 i.e.n. cum au încercat să susţină în ultima vreme unii cercetători. Mai degrabă această dată ar trebui cu ceva coborîtă. Trecerea la epoca LatEme nu este determinată de influenţele străine, ci este rezultatul dezvoltării forţelor de producţie interne. O altă concluzie care se desprinde din analiza ceramicii daco-getice aparţinînd fazei a

II-a care are şi ea importanţă istorică deosebită şi pe care am arătat-o pentru fiecare formă sau ornament ceramic în parte, este aceea că din toate punctele de vedere ceramica daco-getică este unitară. Incă de la începutul capitolului privitor la faza a II-a am subliniat surprinzătoarea asemănare, care merge uneori pînă la identitate, a ceramicii daco-getice din Transilvania cu cea descoperită în aşezările din afara arcului carpatic. Această asemănare, pe care socotim că am demonstrat-o convingător, este reflectarea aceluiaşi nivel de dezvoltare a forţelor de producţie de pe tot teritoriul dacogeţilor, fără să existe regiuni rămase în urmă, în contrast cu altele care au luat-o înainte în dezvoltarea social-economică. Aceeaşi unitate a dezvoltării ceramicii s-a putut constata şi pentru fazele anterioare. Deci, nu era nevoie de apariţia influenţelor celtice care să şteargă inegalităţile regionale, cum spunea R. Vulpe431. Din analiza ceramicii fazei II1 se desprinde şi o altă concluzie cu importante implicaţii de ordin istoric. In covîrşitoarea majoritate a necropolelor celtice din Transilvania s-a putut constata, în special pe baza ceramicii, prezenţa populaţiei autohtone. Inmormintarea în cadrul aceleiaşi necropole a celor două etnii nu poate fi decit rezultatul unei convieţuiri paşnice. S-a mai putut constata, pe aceeaşi bază, că pe teritoriul Slovaciei şi în cîmpia dintre Dunăre şi Tisa există numeroase cimitire şi aşe­ zări în care s-a găsit ceramică de acelaşi fel cu cea din Transilvania. In toate acestea se constată acelaşi amestec de ceramică daco-getică cu cea cel ti că. Ceramica daco-getică din faza a doua este bine reprezentată, ca de altfel şi cea din faza I, în spaţiul dintre Prut şi Nistru şi chiar şi mai spre est. Şi ca o ultimă concluzie care de fapt a fost deja exprimată, dar pe care vrem s-o concretizăm şi s-o subliniem, este aceea că întreaga ceramică daco-getică din faza a II-a reprezintă continuarea evoluată a ceramicii din fazele precedente care la rîndul ei îşi are originile în fondul local hallstattian, sau mai vechi. Deci, ne găsim în faţa unei continuităţi neîntrerupte de forme şi ornamente, chiar dacă în momentul de faţă, datorită insuficienţei cercetărilor, ne

www.cimec.ro

150

FAZA A II-A, MIJLOCIE

lipsesc anumite verigi intermediare din lanţul ascendent al evoluţiei unor forme ceramice. Toate acestea dovedesc continuitatea pe spaţiul dat al făuritorilor ei, a daco-geţilor. Pe acest fond general local s-au grefat influenţele străine veni te din lumea grecească, direct prin coloniştii aşezaţi pe ţărmul Mării Negre, sau indirect prin iliri sau traci, iar pe de altă parte din lumea celtică. Aceste influenţe n-au schimbat însă aspectul general al ceramicii daco-getice care rămîne bine individualizat, integrîndu-se in contextul general al ceramicii euro-

pene. Ceramica face parte organică din cultura materială a dacilor şi dezvoltarea ei este direct legată de dezvoltarea forţelor interne de proJ
ducţie.

In încheiere ţinem să subliniem că n-am ,incercat nici un moment să negăm existenţa şi rolul activ pe care 1-au avut influenţele străine în dezvoltarea ceramicii daco-getice, dar că analiza amănunţită pe care am făcut-o a arătat că aceste influenţe nu sint hotărîtoare şi că ele au doar un rol secundar.

www.cimec.ro

C A P 1 T O L U L IV.

CERAMICA DACO-GETICA DIN FAZA A III- A, CLASIC A (100 î.e.n.- 106 e.n.)
Consideraţii

preliminare. Ceramica
pictată.

rudimentară.

Forme şi analogii. Ceramica fină. Forme şi analogii. Ceramica metric. Ceramica în stil geoşi

Ceramica cu motive vegetale cluzii

zoo-

morfe. Obiecte de lut ars. Ornamentare. Con-

CONSIDERA ŢII PRELIMINARE In cadrul evoluţiei ceramicii daco-getice, faza a III-a, datată între anii 100 î.e.n. şi 106 e.n., este cea mai bine cunoscută din toate punctele de vedere. PentfU aceasta există numeroase cercetări, !ntre care primul loc îl ocupă săpă­ turile arheologice. Incă de pe acum trebuie să subliniem rolul şi aportul substanţial pe care 1-au avut la elucidarea problemelor generale sau de amănunt, ridicate de cultura materială getodacică, cercetările în aşezările dacice din Munţii Orăştieili3 2 • La acestea ne grăbim să adăugăm pe cele din afara arcului carpatic cum sînt: să­ păturile din marea aşezare daco-getică de la Poiana, identificată cu Piroboridava, sau cele de la Popeşti, presupusa Argedava433. Din Transilvania, pe lîngă săpăturile cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei trebuie să le amintim pe cele de la Arpaş, Căpîlna, Moigrad, Tilişca, Băniţa, Piatra Craivii sau pe cele de la Pecica, localitate identificată cu Ziridava pomenită de Ptolemeu434. Cu ocazia tuturor cercetărilor amintite s-a descoperit o mare cantitate de ceramică, în cea mai mare parte a ei, încă inedită. Dar nu numai ceramica descoperită prin săpături sistematice efectuate, mai cu seamă, în ultimii douăzeci de ani este abundentă ci şi cea descoperită întîmplător sau provenită din săpături mai vechi. Toată aceasta se păstrează în colecţiile diferitelor muzee transilvănene şi în cea mai mare parte a ei este, la fel, nepublicată. Aşadar, ne-a

stat la îndemînă un vast şi bogat material docUJmentar. Toate formele ceramice sînt acum pe deplin constituite şi ajunse în faza lor de maturitate. Meşteşugul olăritului, ca şi celelalte meşteşu­ guri de altfel, ia o mare dezvoltare. Ceramica lucrată la roată s-a generalizat redînd toate formele autohtone care pe parcursul fazelor anterioare au fost lucrate cu mîna. Nu lipseşte însă nici ceramica lucrată cu mîna care va dăinui încă multă vreme alături de cea lucrată cu roata. Toate acestea ne-au determinat să considerăm faza a III -a a ceramicii daco-getice ca fază de apogeu şi s-o numim clasică435. Acum posibilităţile de datare sînt cu mult mai numeroase, decît în cazul fazelor anterioare. In fiecare aşezare cercetată s-a descoperit un număr, mai mare sau mai mic, de monede, în marea lor majoritate romane, fie republicane, fie imperiale. Toate acestea ne asigură încadrarea cronologică a ceramicii, fără să mai vorbim de alte materiale uşor de datat. La toate acestea trebuie să adăugăm pe cele mai preţioase şi sigure mijloace de datare: izvoarele scrise de ordin literar şi în cazuri mai rare epigrafice. Fără să fie prea numeroase izvoarele scrise sînt totuşi incomparabil mai numeroase decît cele care ne stăteau la îndemînă pentru epocile anterioare. Pentru acestea posedăm doar cîte o menţionare laconică şi nu arare ori echivocă, a unor autori antici. Ritul de înmormîntare în sec. 1 î.e.n. - 1 e.n. continuă să fie cel al incineraţiei, ca şi în faza precedentă, practicat în diferite va:riante436 •

www.cimec.ro

152

FAZA A III·A, CLASICĂ

numeroaselor cercetări şi de materiale, despre care vorbeam, totuşi, deocamdată, nu se pot face delimitări restrînse în cadrul fazei clasice. Nu putem deosebi cu destulă certitudine ceramica secolului I i.e.n. de cea a secolului următor. Se cuvine să facem încă o menţionare şi anume că în această fază se conturează o grupă ceramică căreia i-am zis "de curte" pe care o întîlnim numai la Grădiştea Muncelului, antica Sarmizegetusa, sau în imediata ei apropiere şi nicăieri în altă parte. Din acestă grupă face parte, printre altele şi cel mai înalt produs ceramic dacogetic şi anume ceramica pictată cu motive vegetale şi zoomorfe. Ea este deosebită substanţial de ceramica pictată, să zicem "comună" care foloseşte ca decor doar motive geometrice simple realizate din linii sau benzi. Ceramica dacică pictată cu motive zoomorfe sau vegetale descoperită la Grădiştea Muncelului, dovedeşte înaltul grad de dezvoltare la care a ajuns ceramica daco-getică şi în acelaşi timp ea ne probează rafinatul simţ artistic al meşterilor olari daci437. În cronologie absolută faza a III-a a ceramicii daco-getice se datează de la pragul dintre ultimele două secole ale erei vechi, în cifră rotundă, de pe la anul 100 î.e.n. şi ţine pînă la anul 106 e.n., cînd o parte a teritoriului dacogetic este cucerit de către romani şi integrat în imperiu sub denumirea de Provincia Dacia. După cucerirea romană ceramica daco-getă nu-şi va înceta existenţa, după cum n-au dispă­ rut nici făuritorii ei, însă va fi puternic influenţată de ceramica romană, atît în interiorul, cît şi în afara provinciei. Cercetarea noastră, din motivele arătate în capitolul introductiv se opreşte la anul 106 e.n. Faza clasică a ceramicii daco-getice corespunde etapei statului centralizat de tip militar, sclavagist începător438 şi perioadelor 3 şi 4 din evoluţia culturii materiale, cuprinzînd perioada de înflorire şi de maturitate a acesteia, între circa 100 î.e.n. şi începutul erei noastre, şi perioada ei de ascensiune spre nivelul unei civilizaţii sclavagiste (între începutul erei noastre şi anul 106 e.n.)439. Fazei a III-a îi corespund în cronologie relativă Latene-ul D din sistemul lui P. Reinecke şi Latene-ul III din cel al lui Tischler - Dechelette şi ultima fază a perioadei elenistice440, Cu a
abundenţei

toată existenţa

Din punct de vedere al tehnicii de lucru eeramica din faza clasică prezintă aceleaşi categorii cu faza anterioară, la care se adaugă ceramica pictată. Acum ceramica la roată ia o dezvoltare deosebită şi se generalizează, înlocuind eeramica fină lucrată cu mîna din faza precedentă. Ceramica rudimentară lucrată în continuare cu mîna se menţine pe tot parcursul fazei clasice şi chiar mai tîrziu pînă în perioada prefeudală.

Nici din faza clasică, cu toate că meşteşugul olăritului a luat cu siguranţă o deosebită dezvoltare, nu cunoaştem cuptoare de ars vase descoperite prin săpături sistematice. Numă­ rul acestora, dacă ele au existat, trebuie să fi fost mare judecînd după cantitatea imensă de ceramică descoperită în toate aşezările daco-getice. Lipsa cuptoarelor, aşa cum am arătat şi pentru faza anterioară ne-a făcut să ne gîndim la posibilitatea arderii vaselor in alt mod decît cu ajutorul cuptoarelor organizate. Este de presupus că multe dintre gropile considerate de provizii, mai cu seamă cele care au fundul şi pereţii arşi şi în care nu s-au găsit resturi de cereale să fi folosit la arderea eeramicii. în acest sens ne stă la îndemînă o analogie etnografică contemporană de pe teritoriul ţării noastre. Pînă nu demult în nordul Moldovei, în centrul de olari de la Marginea; ceramica cenuşie sau neagră, foarte asemănătoare în ce priveşte culoarea şi pasta cu cea daco-getică, era arsă în gropi simple fără să existe o vatră de ardere organizată. Iată cum se proceda. Se săpa o groapă de forma unui trunchi de ~on. Groapa măsura 0,90 m diametru la gură şi 1,50 m la fund. în adîncime măsura aproximativ 1,50 m. Lateral de această groapă principală era să­ pată o altă groapă, de acces, care comunica cu prima printr-un orificiu relativ mic practicat la fundul gropii. Vasele erau clădite în interiorul primei gropi în aşa fel încît flacăra să fie canalizată printre ele, să aibă tragere. După ce groapa era umplută cu vase ea r~ra acoperită la suprafaţa solului cu cioburi, alcătuind o movilă. Printre cioburi ieşea fumul şi flacăra. Din groapa laterală se aprindea focul şi se întreţinea prin beţe subţiri şi uscate de brad care dau un foc puternic şi repede. După ce vasele erau pătrunse de foc şi au căpătat culoarea ro~ie incandescentă se acoperea cu lut umed 1

www.cimec.ro

CERAMICA RUDIMENTARĂ

153

atit gura gropii principale cit şi comunicaţia cu cea de acces. Arderea in continuare se făcea fără oxigen (inoxidantă), iar vasele primeau culoarea cenuşie sau neagră44t. în asemenea gropi se putea arde ceramică şi la roşu dacă ventilaţia nu era complet redusă. Este foarte posibil ca şi in faza clasică arderea ceramicii să fi fost făcută în acest fel. Gropi de dimensiuni diferite, multe din ele foarte asemănătoare cu cele de la Marginea pentru ars vase, au fost descoperite in aşezările daco-getice. Un alt fapt care pledează pentru ipoteza noastră este că ceramica de la Marginea se aseamănă foarte mult la culoare şi decor cu cea daco-getică. Şi apoi ca un ultim argument, poate cel rmai convingător, este lipsa cu totul ciudată a c:ţlptoarelor, deşi s-au săpat numeroase aşezări daco-getice din faza clasică. În privinţa unităţii de dezvoltare a ceramicii daco-getice din faza clasică nu mai este nevoie să insistăm, deoarece ea este aşa de evidentă încît n-a scăpat nici unui cercetător care s-a ocupat direct, sau 'numai tangenţial, cu această problemă. Ea a fost subliniată şi scoasă în relief in repetate rînduri, ceea ce ne scuteşte de comentarii. Ne mai rămîne doar să amintim că şi pe parcursul fazei clasice se menţin influenţele străine: greceşti, sud-tracice sau celtice la care se adaugă din ce in ce mai insistente şi puternioele influenţe ale ceramicii romane. Ele vor fi preluate, de data aceasta, direct, chiar cu mult înaintea cuceririi efective a Daciei de către armata romană. Cauza rezidă în faptul că societatea geto-dacă era acum in măsură să primească aceste influenţe. În legătură cu problema pe care o discutăm, este util să repetăm textual cele spuse de acad. C. Daicoviciu: "În mersul ei spre progres se constată că elementele străine intrate în patrimoniul cultural al geto-dacilor nu numai că au fost primite de societatea dacică, dar ele au fost cerute, căutate de această societate, pentru a fi apoi, organic integrate şi dezvoltate creator în cultura proprie"4"2. Ceramica daco-getică din faza clasică o vom discuta grupat pe cele trei mari categorii existente şi anume: mai întîi ceramica rudimentară lucrată cu mina sau la roată, apoi ceramicq fină lucratii exclusiv cu roata şi în sfîr-

ceramica pictată. În ce priveşte primele categorii, ele sint identice ca tehnică de lucru cu cele din faza precedentă şi de aceea nu le mai comentăm.
două

şit

CERAMICA RUDIMENTARA În faza clasică ceramica rudimentară, sau pocum i se mai spune, lucrată in marea ei majoritate cu mîna este cantitativ destul de numeroasă, fără să prezinte însă o gamă prea variată de forme. În legătură cu această categorie a ceramicii daco-getice din faza sa clasică trebuie să menţionăm faptul că in aşezarea de la Grădiştea Muncelului ceramica poroasă este slab reprezentată, iar în cadrul acesteia eeramica lucrată cu mîna lipseşte aproape cu desă­ vîrşire. Explicaţia constă foarte probabil în acel aspect deosebit pe care-I îmbracă ceramica de aici.
roasă

FORME

ŞI

ANALOGII

Dintre formele aparţinînd categoriei rudimentare făcută cu mîna, de o răspîndire deosebită se bucură ceaşca dacică. Ea a fost descoperită în numeroase exemplare, in toate aşezările daco-getice, constituind una dintre formele de bază, tipice şi specifice pentru getodaci. De aceea analiza fonnelor ceramice din categoria rudimentară a fazei a III-a o vom incepe cu aceasta.

1.

Ceaşca

da cică (pl. XL VI-XLVII) 4 43

Caracteristica esenţială a acestui vas o constituie forma sa tronconică, cu gura largă, fundul îngust şi pereţii oblici. Vasul este prevăzut cu o toartă ce porneşte de sub buză şi se termină la fundul vasului. La unele exemplare toarta este chiar o continuare a fundului dindu-i astfel o stabilitate mai mare. Aceasta este forma, să zicem, tipică şi obiş·· nuită, cel mai larg răspîndită, constituind, aşa cum am mai spus, una dintre formele de bază specifice pentru geto-daci şi nelipsită din toate aşezările, sau necropolele fazei a III-a. Ca dimensiuni ceştile dacice, în general, mă­ soară, aproximativ, 7--10 cm înălţime şi 1220 cm diametru! gurii. Există însă, exemplare

www.cimec.ro

154

FAZA A Ill-A, CLASICĂ

Fig. 65. 1.
Cipău.

Evoluţia

-

2. Ciumbrud.

cu mult mai mari ajungînd pînă la 12- 18 cm înălţime, sau miniaturi care n-au decît 2-3 cm înălţime. La unele miniaturi toarta nu este perforată, iar in locul acesteia găsim doar o alveolă făcută cu degetul. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare trebuie să subliniem că ceştile dacice sînt lucrate cu mina, din pastă cu multe impurităţi şi destul de rar din pastă mai bună şi îngrijit lucrate. Culoarea lor este, obişnuit, cenuşiu-roşiatică, de diferite nuanţe. Marea majoritate a exemplarelor sînt puternic afumate in interior, iar la unele afumarea se extinde şi in exterior. Fundul propriu-zis însă, bineînţeles, în interior, la cele mai multe ceşti dacice, este neafumat. Tot în legătură cu tehnica de confecţionare poate nu strică să amintim că mai întîi se modela corpul practicîndu-se două adîncituri în care se introduceau ulterior extremităţile torţii lucrată separat. Urma ca arderea să perfecteze sudarea torţii de corpul ceştii. Arderea a fost însă, de cele mai multe ori, incompletă şi de aceea această sudare nu este trainică. Aşa se e:x;plică că multe dintre ceştile descoperite sînt lipsite de caracteristica lor toartă. In legătură cu lucrarea fără roată a ceştii dacice trebuie să notăm că există şi excepţii ca de la orice regulă. Cîteva dintre ceştile descoperite la Grădiştea Muncelului sint lucrate cu roata. Excepţia despre care vorbeam se poate explica prin acel aspect deosebit pe care-I îmbracă ceramica de aici, aspect pe care l-am numit "de curte". Tot cu roata sînt lucrate şi cîteva exemplare descoperite în imediata apropiere a Sarmizegetusei, la Meleia, care se încadrează în acelaşi aspect (vezi pl. XLVII, 4, 5). Nu este exclus însă, ca acestea să fie capace

şi nu ceşti dacice, după cum înclină să descoperitorul lor H. Daicoviciu"""· Din punct de vedere al omamentării formei de vas pe care o discutăm trebuie să subliniem că marea majoritate a exemplarelor sînt lipsite de orice ornamentare. Există însă şi exemplare pe care întîlnim: şiruri de liniuţe incizate, alveole făcute cu degetul şi brîuri în relief, simple sau prevăzute cu alveole, ori liniuţe incizate. Acesta din urmă constituie motivul ornamental cel mai des întîlnit. Şirurile de liniuţe paralele incizate ornamentează uneori muchia buzei (vezi pl. XLVI, 21) sau înconjoară fundul vasului (vezi pl. XLVI, 16, 20). Se cunosc exemplare la care muchia torţii este şi ea ornamentată cu şiruri de liniuţe incizate. Brîiele în relief sînt pla~te, obişnuit, sub buza ceştii. Uneori însă sînt dispuse vertical pe corpul vasului, în formă de cîrlig (vezi pl. XLVII, 10). Se cunosc şi exemplare la care întreaga suprafaţă este ornamentată cu benzi de linii ondulate realizate prin incizare şi aşezate vertical pe peretele vasului (vezi pl. XLVI, 26)4'.5. în legătură cu ornamentarea ceştilor dacice trebuie menţionat un exemplar descoperit în săpăturile lui K. Horedt de la Sf. Gheorghe (păstrat în Muz. Cluj, inv. nr. IN 4233) care, pe lingă ornamentul obişnuit, alcătuit dintr-un brîu în relief, are dungi pictate de culoare brun-

de vas
creadă

închisă446.

Deci, din punct de vedere al omamentării se că pe lîngă exemplarele neomamentate, există şi unele care au o omamentică destul de complicată constituind chiar piese cu o oarecare valoare artistică. In afară de tipul obişnuit, ca să nu zicem comun, al ceştii dacice descris pînă acum, există şi cîteva variante fără să socotim ca atare acele
constată

www.cimec.ro

CERAMICA

RUDIMENTARĂ

155

ceştii

dacice.
Ciumeşti.

-

3.

-

4. Pecica.

exemplare care au profilul uşor rotunjit, deci care nu au pereţii oblici. Trebuie precizat că exemplarele ce se abat de la tipul obişnuit sînt puţine. Impărţirea ceştii dacice pe tipuri nu se poate face pentru că elementele esenţiale sînt aceleaşi. Deosebirile între ceştile obişnuite şi cele pe care le-am grupat în variante meritau totuşi clasificarea lor aparte. Faţă de tipul comun se disting_ patru variante.

Semnificaţia

acestora o vom discuta în legă­ tură cu utilizarea ceştilor. Numărul ceştilor cu perforaţii este foarte mic.

Varianta 4
In ultima dintre variante am grupat ceştile făcute cu roata. Profilul acestora este mai oblic, decît la cele obişnuite şi implicit deschiderea mai mare (vezi pl. XLVII, 2). Dacă exemplarele de la Meleia, deja amintite, sînt ceşti, cum înclinăm noi să credem, atunci ar mai trebui notat că pe fundul unora dintre ceştile lucrate cu roata găsim sigle zgîriate (pl. XLVII, 7). Ce reprezintă aceste zgîrieturi, desigur. nu întîmplătoare, nouă ne scapă. Socotim că supoziţiile făcute fără o cît de redusă bază sigură sînt de prisos. vedem care a fost utilizarea ceştilor dacice şi cum se explică frecvenţa lor deosebită. După toate probabilităţile, ceştile dacice au fost folosite, în primul rînd, ca opaiţe. Utilizarea ca recipient de iluminat ne-o dovedeşte afumarea lor interioară, dar păstrarea fundului neafumat. Inseamnă deci că vasul a conţinut un lichid, grăsimi animale, sau vegetale, în care plutea, pe un suport de lemn, un fitil aprins. Faptul că unele ceşti dacice au fundul perforat pledează pentru o altă întrebuinţare a acestora. Luînd ca bază analogii etnografice con-temporane putem presupune că ceştile cu fundul găurit au putut servi ca afumători rituale, ceea ce a determinat pe unii autori să numească ceştile "căţuie". Trebuie spus însă că numărul exemplarelor perforate este infim faţă de cel(:' obişnuite şi de aceea denumirea ele

Varianta 1
Am grupat în această variantă ceştile dacice de dimensiuni mari care sînt prevăzute cu cîte două sau chiar mai multe torţi. Pe lîngă dimensiuni şi numărul torţilor în toate celelalte amănunte nu se deosebesc de tip şi de aceea nu le vom mai comenta (vezi de ex. pl. XLVII,
9-11).

Varianta 2
Ceştile pe care le-am grupat în cea de a doua variantă au corpul înalt, în genul unor pîlnii. Toarta la ceştile variantei 2 nu cuprinde toată suprafaţa peretelui. Ele sînt plasate, fie la mijlocul vasului, fie în treimea lui inferioară (vezi de ex. pl. XLVI, 23).

Varianta 3
In cea de a treia variantă am grupat ceştile dacice care au fundul perforat. Există exemplare cu cîte o singură perforaţie, ca de ex. una dintre cele găsite la Sighişoara (pl. XLVII, 8), sau upele care a\1 chiar mai multe găuri.

www.cimec.ro

156

FAZA A III-A,

CLASICĂ

11'
Fig. 66.
~ Ceşti

dacice de la Poiana.

nu ni se pare potrivită. Dacă ar fi să numim ceştile după utilizarea lor ar trebui si! le spunem opaiţe. Am rămas totuşi pe lîngă termenul de ceaşcă dacică pentru că el s-a încetăţenit deja în bibliografie. Originile şi evoluţia ceştilor dacice le-am discutat în legătură cu faza precedentă. Aici nu ne rămîne decît să repetăm şi să subliniem că ceaşca dacică derivă din ceştile hallstattiene locale, care la rîndul lor îşi au prototipurile in epocile anterioare. Evoluţia începută încă în secolul VI î.e.n. se va încheia, probabil, pe par-

"căţuie"

cursul fazei fig. 37).

a

II-a (vezi schema

evolutivă

Un lucru este sigur că în jurul anului 100 î.e.n. ceaşca dacică cu toate caracteristicile ară­ tate, cunoaşte o largă răspîndire. Ea s-a descoperit în numeroase exemplare, în toate aşezările daco-getke, fără să lipsească nici din necropoie. Nu vom înşira aici toate aşezările sau necropolele corespunzătoare fazei a III-a în care s-au descoperit ceşti dacice. Ne vom rezuma la simpla trimitere la catalogul pe care l-am întocmit acum mai bine de zece ani 447 , Numeroase şi

www.cimec.ro

CBRAMICA RUDIMENTARĂ

1

Fig. 67. 1. Zimnicea. -

Ceşti dacice. 2--4. Poiana.

Fig. 68. -

Ceşti

dacice de la Kozîrka (U.R.S.S.).

1
Fig. 69. Ceşti

dacice de pe Niprul inferior.

www.cimec.ro

FAZA A III-A, cLASICA

2

Fig. 70. -

Ceramică

din

aşezările

regiunii Niprului inferior.

felurite sînt ceştile dacice dscoperite în zarea de la Poiana (vezi fig. 66 şi 67).
Ceaşca dacică

aşe­

va continua să existe în forma ei tipică, bine cunoscută, şi în perioada romană, ba chiar mai departe pe parcursul epocii prefeudale448. dacice descoperite în toate aşezările corespunzătoare fazei clasice nu poate să-şi găsească o altă explicaţie decit larga lor folosire în viaţa cotidiană. Opaiţul era necesar oricărei locuinţe, oricît de modestă ar fi fost ea şi nu într-un singur exemNumărul

plar. Ne gîndim nu atît la folosirea s~multană a mai multor opaiţe, cît mai ales la faptul că ele se puteau sparge uşor şi trebuiau înlocuite. Aria de răspîndire a ceştii dacice nu se limitează numai aproximativ la teritoriul ţării noastre, teritoriu care a constituit - folosind expresia lui C. Daicoviciu - vatra permanentă a geto-dacilor""9. Ea se întinde cu mult în afara acestuia dovedind că în anumite perioade aria de locuire a geto-dacilor a fost cu mult mai largă şi nu efemeră. Ceaşca dacică este doar unul dintre elementele ce dovedesc acest lucru.

mare al

ceştilor

www.cimec.ro

CERAMICA RUDIMENTARĂ

159

Cu pnv1re la aria de răspîndire a ceştii dacice, la cele spuse în 1955, putem acum adăuga un număr mare de exemplare. Ceşti dacice au fost descoperite mult înspre est, ca de ex. cele găsite în aşezarea de la Kozîrka, pe malul drept al Bugului, ieşite la iveală cu ocazia săpăturilor din anul 1957 conduse de către prof. Rîbakov (vezi fig. 68). Aşe­ zarea de la Kozîrka a fost datată în sec. 1-III

e.n. 450. Ele se găsesc chiar şi ma1 mspre est în regiunea Niprului inferior descoperite împreună cu alte fragmente ceramice de tip daco-getic (vezi fig. 68)451. In legătură cu aşezările de pe Niprul inferior cercetate de N. Pogrebova se cuvine să specificăm că ceramica descoperită este deosebită de cea daco-getică, chiar dacă unele forme sau ornamente corespund (vezi fig. 70). De o locuire exclusivă daco-getică aşa

Fig. 71. -

Ceramică daco-getică dintre 1, 2. Vasieni. 3. Gocanî. 4. Grinev. -

Prut

şi

Nistru.
(URSS).

Lukaşovka

www.cimec.ro

160

FAZA A ilt-A, CLASICĂ

Fig. 72. -

Ceaşca

dacică

de la

Mi.illendorf.

de departe spre est ni se pare că nu poate fi vorba, deşi ceştile dacice ar constitui un indiciu în acest sens. Dacă, pentru regiunile Niprului inferior credem că nu poate fi vorba de o locuire dacogetică, exclusivă şi permanentă, în schimb numeroasele descoperiri făcute în spaţiul dintre Prut şi Nistru o dovedesc cu prisosinţă. In R. S. S. Moldovenească au fost cercetate peste 66 aşezări daco-getice din sec. II-I î.e.n. cu aşa numita cultură de tip Lipiţa în care au fost descoperite, printre altele, şi ceşti dacice (vezi fig. 71)45 2• In afară de ceştile descoperite pe teritoriul de azi al Uniunii Sovietice trebuie menţionat apoi un exemplar descoperit, de data aceasta mult în spre vest, pe teritoriul Sileziei centrale453. O ceaşcă dacică a fost descoperită pe teritoriul Austriei, în localitatea Miillendorf de lîngă Eisenstadt, în cadrul unei necropole romane (vezi fig. 72)454. Pe lîngă răspîndirile extreme există teritorii în care ceramica daco-getică abundă. Aşa este de exemplu cazul Slovaciei. Pentru aşezările din Slovacia s-au putut stabili, în perioada post celtică, două nivele de locuire, dintre care cel mai vechi se datează între anii 100 şi 50 î.e.n., iar cel mai nou între 50 î.e.n. şi 50 e.n. In cadrul ambelor nivele, în numeroase aşezări s-a descoperit, prin săpături sistematice, ceram1ca daco-getică lucrată la roată, sau cu mîna. Printre formele ceramice din Slovacia nu lipseşte nici bine cunoscuta
ceaşcă dacicăli5<>.

Cesti dacice s-au descoperit apoi pe teritoriul Iugoslaviei. Cele mai multe dintre descoperiri se masează la nordul Dunării în Banatul sîrbesc. Dar, ceşti dacice s-au descoperit şi la sudul Dunării, chiar la mare distanţă pe rîul Sava, sau Morava. O hartă a descoperirilor a fost publicată de J. Todorovic456. La acestea se mai poate adăuga o ceaşcă dacică descoperită la Cladovo în apropi,ere de Dunăre care se păs­ trează în Muzeul de la Niş şi una la Lescovac457. In legătură cu ceramica daco-getică descoperită pe teritoriul Iugoslaviei merită să fie subliniată cea găsită în aşezarea dacică de la Zidovar, în Banatul sîrbesc, printre care figurează şi un mare număr de ceşti daciceliSR_ In ce priveşte localităţile de pe teritoriul Ungariei în care s-au descoperit materiale dacice, printre care şi ceşti, acestea sînt destul de numeroase, după cum arată harta de descoperiri întocmită de către M. Parducz459. Dintre localităţile cu descoperiri de ceramică daco-getică trebuie să fie amintită chiar Budapesta. In cartierul Taban s-a descoperit ceramică de cea mai autentică factură daco-getică din cadrul căreia nu lipseşte, bineînţeles, nici ceaşca dacică (vezi fig. 73)'160.
Ceşti dacice s-au descoperit şi pe teritoriul Bulgariei, în special în apropierea Dunării, la Oriahovo, Lom, Svistov sau Staroselo461. Semnificaţia istorică a răspîndirii ceştii dacice şi a restului ceramicii în afara teritoriu'lui ţării noastre o vom discuta în capitolul rezervat concluziilor istorice.

www.cimec.ro

tERAMiCA RUDIMENTARĂ

161

1

Fig. 73. -

Ceramică

daco-getică

de la Budapesta- Taban.

ţenit,

2. Vasul în
O
pîndită

formă

de borcan

tot aşa de larg răs­ este cea a vasului cu gura strînsă, cu buza îngroşată şi uşor răsfrîntă în exterior. Corpul acestuia are umerii arcuiţi asemănător unui borean şi de aceea în literatura noastră de specialitate s-a încetăca
şi ceaşca dacică,

altă formă ceramică,

pentru această formă, denumirea de vas borcan, pe care o vom folosi şi noi~62. Numărul mare al exemplarelor descoperite, ca şi în cazul ceştii dacice, în toate aşezările daco-getice, dovedeşte că forma în discuţie a avut o utilizare cotidiană, poate legată de prepararea hranei. In privinţa dimensiunilor putem spune că marea majoritate a vaselor borcan sînt de dimen-

www.cimec.ro

162

fiAZA A III-A, CtAStCA

Fig. 74. 1.
Popeş

Vase borcan.
ti. -

2. Poiana.

siuni mijlocii, măsurînd 15-20 cm înălţime; dar există şi exemplare mari depăşind chiar 50-60 cm înălţime (vezi de ex. pl. .kltl). Numărul vaselor de dimensiuni mari în comparaţie cu cele de dimensiuni mijlocii sau mici, este mult mai redus. Vasele în formă de borcan de dimensiuni mari, judecînd tocmai pe baza acestor dimensiuni, au putut servi ca recipiente de provizii. Există destul de multe vase borcan de dimensiuni mici şi chiar miniaturi ce măsoară doar cîţiva centimetri înălţime (vezi de ex. pl. LXXI). Culoarea vaselor în formă de borcan este în general roşiatică de diferite nuanţe sau cenuşie, de asemenea, de nuanţe diferit-e, mergînd pînă la negru. Ele sînt lucrate în marea lor majoritate cu mîna din pastă impură, cu multe granule de nisip şi în chip neglijent. Chiar şi exemplarele lucrate mai îngrijit sînt confecţionate tot din pastă impură. Arderea este neomogenă iar cioburile în secţiune sînt diferit colorate dovedind o ardere imperfectă. Din punct de vedere al ornamentării, vasele borcan folosesc toate procedeele obişnuite la ceramica daco-getică rudimentară. Astfel, întîlnim ornamente în relief, butoni sau brîie, precum şi ornamente realizate prin incizare. Vasul in formă de borcan a fost descoperit în foarte numeroase exemplare în toate aşeză­ rile daco-getice, atît din Transilvania cît şi din afara ei. Şi de data aceasta renunţăm Ia înşirarea localităţilor cu asemenea descoperiri. Vom menţiona doar că pretutindeni în lumea daco-getică vasele de tip borcan sînt la fel (vezi fig. 74). Pentru abundenţa formei ne vom mulţumi a cita din nou aşezarea de la Poiana

unde vasele în formă d~ borean, întregi sau fragmentare, sînt numeroase şi aparţin stratului Poiana III, deci corespund fazei clasice a ceramicii daco-getice"G:l (fig. 75). In ce priveşte originea vasului în formă de borcan, el derivă, fără îndoială, din vasele cu profil aproape drept, formă bine cunoscută în fazele anterioare, care la rîndul lor îşi au originea în vasele hallstattiene autohtone, după cum am arătat în capitolele precedente. In faza clasică vasul în fo~mă de borcan va fi pe deplin constituit, după ce a parcurs o evoluţie îndelungată (vezi schema evolutivă fig. 37). Evoluţia formei nu se va opri la sec. I î.e.n. I e.n., ea va continua, ca de altfel la toate formele ceramicii daco-getice, şi pe parcursul secolelor următoare. După cît se pare în sec. II-III vasul borcan îşi schimbă întru cîtva înfăţişarea. Gîtuirea vasului în faza clasică se făcea scurt, pe cîtă vreme acum această gîtuire se face pr-elung. O altă caracteristică a vasului borcan în îaza tîrzie o constituie şi îngustarea fundului la cele mai multe exemplare. In rest,

Fig. 75. -

Va!<e borcan de la Poiana.

www.cimec.ro

CERAMiCA RUDIMENTARA

163

provinciei. El va continua chiar şi după epoca romană pe parcursul celei prefeudale. In legătură cu vasul borcan trebuie menţio­ nat un exemplar care iese cu totul din comun. El se deosebeşte de toate vasele borcan cunoscute în Transilvania. Este vorba de un vas găsit în necropola dacică de la Moigrad, în nordul Transilvaniei (vezi pl. LXXVII, 6). El are corpul aproape sferic, este lucrat cu mîna din pastă de bună calitate şi acoperit cu slip de culoare neagră, puternic lustruit. Vasul de la Moigrad este ornamentat cu motive geometrice realizate prin mici puncte rotunde imprimate, în genul stampilelor. Atît forma cît şi tehnica de confecţionare, la care trebuie adăugată ornamentarea, sînt străine culturii materiale dacice. In schimb ele se întîlnesc în aria culturii lusaciene şi în ba..: zinul Vistulei în cadrul ceramicii atribuită, în general, bastarnilor. Pe teritoriul ţării noastre vasul de la Moigrad îşi găseşte analogii, mai mult sau mai puţin apropiate, în necropola de la Poieneşti atribuită şi ea bastarnilor şi datată în sec. II---I î.e.n:'i64 Datarea vasului pe care-1 discutăm, descoperit la Moigrad, trebuie făcută, foarte probabil, în secolul I î.e.n. In acest sens pledează întregul material descoperit în necropola dacică de incineraţie de pe "Dealul Măgura". El constituie, după toate probabilităţile, un vas de import venit din lumea bastarnă. In afară de cele două forme discutate, ceaşca dacică şi vasul în formă de borcan, care se păstrează consecvent lucrate cu mîna, pe parcursul fazei a III-a a ceramicii daco-getice mai întîlnim şi alte forme, ca vasele în fomnă de "pepene", ori cănile cu o toartă care toate aparţin categoriei rudimentare lucrate în continuare cu mîna sau, destul de rar, transpuse la
roată.

Fig. 76. -

Vase borcan de la Poiana din faza tîrzie

maniera de lucru, ornamentarea rămîn ·cele bine cunoscute din faza clasică (fig. 76). Existenţa vasului în formă de borcan, aşa cum spuneam, nu se va opri la faza clasică a ceramicii daco-getice, ci ea va continua şi în epoca romană alcătuind una dintre formele proprii ale dacilor din interiorul sau din afara

3. Vase în

formă

de "pepene" (pl. LVII)

Fig. 77. -

Vase de Ia Poiana.

Am grupat sub această denumire vasele de dimensiuni mari măsurînd, în general, peste 0,50 m înălţime, caracterizate prin profil alungit, bombat la mijloc şi strîmtat la cele două extremităţi semănînd cu forma unui "pepene" alungit. Am numit uneori forma şi vas pirifomn. Buza acestor vase este puţin îngroşată şi

www.cimec.ro

164
uşor răsfrîntă

FAZA A III-A, CLASICĂ

în exterior, iar fundul tăiat drept. Marea majoritate a exemplarelor aparţinînd tipului în discuţie sînt lucrate cu mîna din pastă poroasă sau din pastă de bună calitate. Unele dintre ele sînt acoperite cu slip lustruit şi aparţin, mai probabil, fazei precedente. Culoarea lor este roşiatică de diferite nuanţe sau cenuşie. Există însă şi exemplare cu slip negru lustruit. Din punct de vedere al decorului vasele aparţinînd formei despre care discutăm sînt în general lipsite de ornamente, exceptînd un brîu foarte subţire de genul unui mic inel în relief plasat pe gît, uneori crestat. In ce priveşte originile vasului piriform, el derivă, după părerea noastră, din vasele bitronconice protodacice reprezentînd punctul de maturizare. Evoluţia lui s-a desfăşurat pe parcursul a cel puţin cinci secole. Această evoluţie a vaselor bitronconice protodacice, de factură hallstattiană, poate fi urmărită pe parcursul fazelor I şi II a ceramicii daco-getice (vezi fig. 1). Nu vrem însă să spunem, cum am mai arătat, că această evoluţie al cărei punct de plecare îl constituie vasul bitronconic protodacic este singura linie evolutivă a acestuia. Din vasele protodacice de formă bitronconică au luat naş­ tere şi alte forme. Evoluţia de care vorbim este doar una dintre aceste linii evolutive pe care le va urma vasul bi tronconic. Din aceeaşi formă au luat naştere, foarte probabil, de exemplu cănile mari bitronconice cu o toartă şi altele. Cu toate acestea, după părerea noastră, linia evolutivă care va da naştere vasului de forma unui "pepene" din faza clasică, ce poate fi urmărită pe parcursul fazei I şi II, constituie linia evolutivă principală, a vasului mare bitronconic din faza protodacică. El constituie una dintre formele ceramice autohtone, tipice şi specifice pentru geto-daci. In privinţa atribuirii vaselor în formă de "pepene", sau piriforme, fazei clasice şi mai cu seamă pe toată durata acesteia ne sprijinim pe următoarele argumente: In aşezarea de la Pecica vasul piriform apare numai în ultimul nivel de locuire datat prin monede romane republicane în sec. I i.e.n. El lipseşte în nivelul mai vechi al aşezării de aici. Un vas aparţinînd formei despre care discutăm (vezi pl. LVII, 3) a fost descoperit în aşezarea de la Rudele din apropierea Sarmizegetusei, aşezare care se da-

prin întregul său inventar în faza clamai probabil, numai în sec. I era 4 65. noastră Un alt vas aparţinînd acestui tip a fost descoperit pe teritoriul actualului oraş Budapesta, la punctul Tahan (fig. 73/6) împreună cu alte forme ceramice, printre care şi ceşti dacice. Vasul de la Tahan a fost reprodus şi de către I. Hunyady 466 în cadrul ceramicii celtice. Este însă uşor de observat că el se deosebeşte substanţial, dacă nu total, de formele celtice, iar asocierea lui cu alte vase caracteristice şi specifice daco-getice ne dovedeşte că ne găsim în prezenţa unei forme dacice şi nu celtice. La toate cele spuse trebuie să adăugăm criteriul tipologie după care putem stabili că în faza a II-a a ceramicii daco-getice întîlnim numai forma nedesăvîrşită a acestui tip. Nu este exclus însă ca vasul în formă de "pepene" să fi apărut, poate, încă de la sfîrşitul fazei II 2• O dovadă în acest sens ar constitui-o vasul de la Baraolt care prezintă încă slip puternic lustruit de culoare neagră, caracteristic pentru perioada mijlocie a ceramicii daco-getice. Din păcate condiţiile de descoperire a vasului de la Baraolt sînt cu totul nesigure (vezi Catalogul, p. 253, nr. 16 b) şi de aceea precizările cronologice exacte în privinţa începutului formei pe care o discutăm, deocamdată, sînt greu de făcut. In orice caz forma ca atare aparţine, fără îndoială, fazei clasice, chiar dacă desăvîrşirea ei a putut avea loc şi ceva mai devreme. În concluzie, cu privire la datarea vaselor în formă de "pepene", trebuie să spunem că acestea s[nt caracteristice pentru faza clasică a eeramicii daco-getice, menţinîndu-se pe întreg parcursul ei. Este posibil ca forma deja constituită să fi apărut încă de la sfîrşitul sec. II î.e.n., în orice caz forma există în faza clasică şi este bine documentată şi larg răspîndită în lumea
tează

Sica

şi,

daco-getică.

In legătură cu vasele în formă de "pepene" trebuie să discutăm cîteva vase asemănătoare ca formă, lucrate însă cu roata, din pastă cenuşie fină, descoperite pe teritoriul Banatului (pl. CLVII). Acestea au analogii apropiate în aşezarea de la Poiana (vezi fig. 77). Vasele despre care vorbim se deosebesc de cele celtice de acest gen care au corpul mult mai bombat şi rotunjit46 7, ceea ce ne face să credem că ele reprezintă transpunerea la roată a formei de vas numită de noi în formă de

www.cimec.ro

CERAMICA

RUDIMENTARĂ

165

Varianta a doua se deosebeşte de varianta 1 prin gura foarte largă a vasului care îi dă aspectul propriu-zis de oală, asemănîndu-se mult cu cele de lut pentru păstrarea laptelui folosite şi astăzi. Şi la această variantă muchia buzei este rotunjită şi uşor răsfrîntă în exterior. Toarta este şi acum destul de masivă şi uneori uşor supraînălţată. Corpul mai păstrează, la unele exemplare, urmele bitronconicităţii, dar în general este rotunjit. Se cunosc exemplare la care dimensiunea maximă se găseşte în apropierea gurii şi nu la mijlocul vasului (vezi de ex. pl. LXIII, 9). 4. Căni şi oale cu o toartă Cănile şi oalele cu cîte o toartă derivă fără îndoială din vasele de aproape aceeaşi formă Vasele pe care le-am grupat în această formă aparţinînd fazei precedente. Această derivare au cîte o toartă şi sînt lucrate cu roata ori este aşa de evidentă încît socotim de prisos să cu mîna, din pastă poroasă de culoare cenuşie mai stăruim asupra ei. sau roşiatică. Ele sînt numeroase în toate aşe­ In ce priveşte analogiile din afara arcului zările daco-getice aparţinînd fazei clasice descarpatic ne vom referi doar la marea şi bine coperite în Transilvania. Termenul de cană se cunoscuta aşezare de la Poiana470 la care vom potriveşte pentru exemplarele de dimensiuni adăuga aşezarea fortificată de la Piatra Neamţ mijlocii sau mici, care au gît mai lung sau (Bîtca Doamnei)471. Şi de data aceasta trebuie mai scurt şi corpul puţin bombat. In schimb să menţionăm că vasele al căror tip le-am disexemplarele cu gura largă, gît scurt şi corp cutat sînt comune tuturor aşezărilor daco-geaproape sferic nu pot fi numite decît oale. In tice. ce priveşte dimensiunile ele sînt variate, de In legătură cu această formă trebuie să menla exemplare care măsoară 18-20 cm înălţime, ţionăm două vase care seamănă foarte mult cu pînă la exemplare mici de cîte 7-8 cm înăl­ forma paharelor de bere din zilele noastre. Unul ţime. dintre acestea s-a găsit în cadrul aşezării daIn cadrul acestei forme ceramice deosebim cice de la Sighişoara (vezi pl. LXI, 5), iar cel două variante, pe baza criteriului mai sus de al doilea la Olteni (vezi pl. LXIV, 1) în cuarătat. prinsul unei aşezări corespunzătoare fazei ela-

"pepene". Acesteia îi corespund atît ca formă cît şi ca dimensiuni, cu singura deosebire că bombarea corpului este ceva mai accentuată. Vasele piriforme aparţinînd categoriei rudimentare sau celei fine, descoperite în Transilvania, îşi au analogii apropiate în marea majoritate a aşezărilor daco-getice din afara arcului carpatic. Astfel de vase au fost descoperite, de exemplu, în aşezarea de la Poiana468 sau în aşezarea de la Piatra Neamţ "Bîtca Doamnei"469 necitînd decît cîteva dintre numeroasele analogE existente. Pe baza celor arătate considerăm că vasul în formă de "pepene" constituie şi el una dintre formele specifice pentru daco-geţi, formă care a luat naş~ere din vasele hallstattiene locale şi a ajuns la maturizare în faza clasică a eeramicii daco-getice. Numărul exemplarelor întregi sau întregibile, cunoscute pînă acum nu este prea mare, ceea ce ne face să presupunem că vasul n-a constituit o piesă de uz zilnic. Pe baza dimensiunilor mari, putem presupune că vasele în formă de "pepene" se foloseau la păs­ trarea proviziilor, alături de chiupuri, vase propriu-zis de rezerve, pe care le vom discuta în cadrul categoriei următoare. In legătură cu asemenea întrebuinţare s-ar putea explica şi acoperirea suprafeţei cu slip lustruit, la unele exemplare, ce erau menite să conţină lichide.

V arianta 1 (pl. LXII)
In această variantă am încadrat vasele de mai mult sau mai puţin bitronconică. La cele mai multe exemplare bitronconicitatea a dispărut aproape cu desăvîrşire, iar vasele au corpul aproape sferic. La cele care se mai păs­ trează bitronconicitatea, cele două trunchiuri de con sînt de dimensiuni egale. Muchia buzei este rotunjită şi uşor răsfrîntă, iar toarta porneşte chiar din buză, uneori cu o uşoară supraînălţare şi se termină pe jumătatea superioară a vasului. Toarta este de obicei masivă iar în secţiune rotundă, ovală ori semiovală.
formă

Varianta 2 (pl. LXIII, 7-10)

www.cimec.ro

166

FAZA A III-A, CLASICĂ

sice a cera:rnicii daco-getice. Dintre cele două exemplare amintite, cel de la Olteni este deosebit de îngrijit lucrat şi ornamentat pe întreaga suprafaţă cu p roeminenţe în relief, de forma unor mici butoni rotunzi sau alungiţi. Cele două vase de la Sighişt,ara şi Olteni despre care discutăm sînt pînă aL·um unicele pe care le cunoaştem ca fiind deSl'Operite în teritoriul intracarpatic. Cunoaştem însă analogii foarte apropiate, atît pentru va~ul neornamentat cît şi pentru cel bogat ornamentat descoperite în aşezarea daco-getică de 1a Popeşti (vezi fig. 78) 472.

5.

Sfeş~c

din lut

Sub această denumire, urmînd pe prof. R. Vulpe, am încadrat vasele asemănătoare sfeş­ nicelor din zilele noastre. Asemenea vase sînt lucrate, în majoritatea lor, neglijent, din pastă impură. În partea superioară au o alveolare adîncă, o cavitate, în care se puneau, probabil, grăsimi şi în care ca şi la opaiţe, pe un suport de lemn, plutea un fitil aprins. lată că am şi spus utilizarea lor. Ca dimensiuni sfeşnicele nu sînt prea mari, înălţimea lor ajunge pînă la 20-25 cm. Pe lîngă exemplarele neornamentate găsim şi unele decorate cu brîuri alveolate sau crestate, în relief. Vasele de forma pe care o discutăm lipsesc, după cîte ştim noi, din aşezările daco-getice

1

1

Fig. 79. -

Sfeşnice.

1-2, 4-5. Poiana. -

3.

Popeşti.

1

J
t --~j

intracarpatice. în schimb destul de multe exemplare s-au descoperit în aşezarea de la Poiana aparţinînd nivelului III (vezi fig. 78)473. Aceeaşi formă se întîlneşte şi în aşezarea de la Popeşti (vezi fig. 79,'3)474 .

1
Fig. 78, Vas de la
Popeşti,

1

CERAMICA FINĂ Ceramica fină în faza clasică este confecţionată exclusiv cu roata, din pastă bine lucrată care nu mai conţine nici un fel de ingrediente. Proporţional in cadrul aşezărilor

www.cimec.ro

CERAMICA FINĂ

167

geto-dacice ceramica fină este de obicei egală, sau chiar preponderentă, faţă de cea rudimentară şi prezintă o mare varietate de tipuri şi forme. Mai trebuie să adăugăm că în faza clasică ceramica lucrată cu roata este prezentă din abundenţă în toate aşezările daco-geţilor pe tot cuprinsul teritoriului locuit de ei. Aceasta dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, că procedeul tehnic de lucrare a ceramicii cu roata a fost pe deplin însuşit şi că ceramica aparţinînd acestei categorii s-a generalizat. Din punct de vedere coloristic trebuie să subliniem că ceramica daco-getică lucrată cu roata este în covîrşitoarea ei majoritate de culoare cenuşiu-deschisă, uneori cenuşie, de diferite nuanţe mergînd pînă la negru. Alături de eeramica cenuşie în proporţie mult mai mică întîlnim şi ceramică fină de culoare gălbuie şi apoi ceramică roşie. Asemenea ceramică a fost frecventă mai cu seamă în ultima perioadă a fazei clasice, descoperită, în special, în marile aşezări dacice din. Munţii Orăştiei, fără să lipsească însă în celelalte aşezări daco-getice din interiorul sau din afara arcului carpatic. Culoarea roşie predomină la vasele mari de provizii şi la imitaţiile după formele romane. Deci, putem spune că din punct de vedere tehnic se folosea cu precădere, in faza clasică a ceramicii daco-getice, arderea reductivă sau inoxidantă care dă produse de culoare cenuşie de diferite nuanţe. Se întrebuinţa însă şi procedeul arderii oxidante, . după cît se pare, utilizat mai cu seamă spre sfîrşitul fazei clasice.

1. Vase cu picior înalt de tip

fructieră

Începem discutarea formelor aparţinînd categoriei fine din faza clasică a ceramicii dacogetice cu vasul de tip fructieră pentru că el reprezintă, aşa cum am mai arătat, una dintre formele cele mai tipice şi specifice pentru dacogeţi.

In capitolul privind ceramica din faza a II-a am analizat caracteristicile şi originile acestei forme; de aceea în capitolul de faţă nu ne ră­ mîne decît să discutăm două tipuri caracteristice fazei a III-a şi anume tipul IV-V.

Tipul IV (vezi pl. L, 5-6)
Acest tip corespunde numărului 3 din schema noastră evolutivă (vezi fig. 55). Fructierele aparţinînd tipului acum în discuţie nu reprezintă altceva decît transpunerea la roată a celor de tip III. Corpul se păstrează încă semioval şi puţin adînc, iar buza continuă să fie lată şi răsfrîntă în exterior, sub diferite unghiuri. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare, vasele cu picior înalt de tip fructieră trebuie să spunem că în marea lor majoritate sînt lucrate din pastă fină de culoare cenuşie, cu diferite nuanţe. Nuanţele merg de la cenuşiu-deschis, cel mai frecvent, pînă la cenuşiu înohis. Pe lîngă fructierele de tip IV, de culoare cenuşie se cunosc exemplare, este adevă­ rat puţin numeroase, de culoare roşiatică, lucrate tot cu roata şi acoperite cu o pojghiţă de vopsea alb-gălbuie peste care s-au pictat apoi linii subţiri de culoare brun-roşiatică. Asemenea fructiere au fost descoperite, de exemplu, în aşezarea de la Sighişoara sau în altă parte. Discutarea lor o vom face în legătură cu eeramica pictată. Mai trebuie să adăugăm că tot foarte rar se întîlnesc vase cu picior de tip fructieră aparţinînd tipului III de culoare găl­ buie şi putem cita în acest sens cîteva fragmente descoperite în aşezarea de la Pecica şi Poiana. Pînă acum noi nu cunoaştem, nici din Transilvania şi nici din afara arcului carpatic, fructiere de culoare roşie, lucrate la roată în tehnica oxidantă propriu-zisă. Numeroase sînt în special fragmentele de buză aparţinînd unor vase cu picior de tip fructieră încadrate în tipul III; cităm doar un

FORME

ŞI

ANALOGII

In privinţa formelor de vase aparţinînd categoriei fine trebuie să notăm că acestea sînt incomparabil mai numeroase decît în faza mijlocie a ceramicii daco-getice cînd lucrarea la roată era abia la începutul ei. Varietatea formelor se poate uşor explica prin generalizarea lucrării la roată. Acum sînt transpuse în noua tehnică toate formele autohtone, sau aproape toate, la care va trebui să adăugăm formele străine incluse în repertoriul ceramicii dacogetice.

www.cimec.ro

168

FAZA A III-A, CLASICĂ

singur exemplu, aşezarea de la Sighişoara (vezi pl. LII). Aceasta dovedeşte, pe de o parte, întrebuinţarea largă de care se bucura acest vas, iar pe de altă parte, extrem de marea varietate a formei. Fructierele aparţinînd tipului III continuă să aibă picior înalt, gros şi gol în interior, terminat, de obicei, printr-o talpă alcătuită din răs­ frîngerea bazei piciorului. Se mai păstrează încă şi inelul în relief situat la unirea piciorului cu corpul vasului, caracteristic pentru tipurile anterioare.

Tipul V (vezi pl. L, 1-4)
Tipul V al vasului cu picior înalt corespunde cu nr. 4 din schema noastră evolutivă (vezi fig. 55). Vasele fructieră aparţinînd acestui tip constituie fără îndoială o evoluţie a celor grupate în tipul precedent. Buza nu mai este aşa de lată şi răsfrîntă, iar corpul a devenit mai îngust şi mult mai adînc, păstrînd însă, în general, forma semiovală. Piciorul s-a modificat şi el, în sensul că s-a subţiat simţitor şi a primit o profilare. Talpa nu mai este o simplă răsfrîn­ gere a porţiunii inferioare a piciorului ci porneşte mai de sus formînd un adevărat piedestal. l'..a unele exemplare piciorul s-a scurtat, în aşa fel încît vasul nici măcar nu mai poate fi socotit ca aparţinînd formei cu picior înalt, deşi toate elementele sale îl fac să se încadreze în acesta (vezi de ex. pl. LIV, 4). In general vasele cu picior de tip fructieră aparţinînd tipului V sînt mai mici şi mai bine proporţionate decît cele încadrate în tipul IV. Ele posedă o vădită eleganţă.
Fără să avem, deocamdată, dovezi îndestul de convingătoare, deoarece în spaţiul intracarpatic nu se cunoaşte o aşezare în care să se fi putut stabili cu destulă certitudine, pe bază stratigrafică, deosebirea dintre materialele aparţi­ nînd sec. I î.e.n. de cele ale sec. I e.n., putem totuşi presupune, sprijinindu-ne doar pe criteriul tipologie, că tipul IV al fructierei aparţine sec. I î.e.n., iar tipul V sec. I e.n. O dovadă în acest sens, pe lîngă criteriul tipologie, ar constitui-o şi faptul că în cetatea dacică de la Costeşti întîlnim tipul IV pe cîtă vreme în aşe­ zarea de la Grădiştea Muncelului el lipseşte cu desăvîrşire.

Fig. 80. 1.

Fructiere din epoca
2. Piatra
Neamţ

Cristeşti.

romană. (Lutil.rie).

Fructiera de tip V va continua să existe şi atît în Provincie cît şi în afara acesteia. Ea se caracterizează prin piciorul din ce în ce mai scurt şi corpul adînc (vezi fig. 80)475_ Pentru analogii referitoare la vasul fructieră aparţinînd ambelor tipuri discutate acum, ar trebui să cităm şi de data aceasta, toate aşe­ zările daco-getice cunoscute astăzi. Aceasta pentru simplu fapt că vasul fructieră, atît de tip IV cît şi de tip V, este din plin reprezentat în toate acestea constituind o formă, să zicem, comună. Dar, ne vom rezuma la a cita, ca de obicei, doar marea aşezare de la Poiana (vezi fig. 81 şi 82). In stratul Poiana III, corespunzător fazei clasice a ceramicii daco-getice, au fost descoperite nUIIlleroase vase cu picior de tip fructieră întregi sau fragmentare aparţinînd tipurilor IV şi V. Radu şi Ecaterina Vulpe remarcau că acestea sînt cele mai numeroase din toată ceramica cenuşie, lucrată cu roata, descoperită la Poiana. Autorii citaţi fac o grupare mai strînsă a fructierelor de la Poiana luind
după ocupaţia romană,

www.cimec.ro

CERAMICA FINĂ

169

în consideraţie şi alte criterii decît cele care ni se par nouă esenţiale. Ei clasifică fructierele în cinci grupe476. Dintre acestea primele două ar corespunde tipului IV stabilit de noi, iar ultimele trei, tipului V. In legătură cu clasificarea trebuie să spunem şi acum ceea ce am spus şi pentru alte forme. Ea poate fi făcută foarte analitic, mai cu seamă atunci cînd se cunosc un număr mare de piese, cum este şi cazul fructierei. Pentru a nu îngreuna prea mult înţelegerea procesului de evoluţie al formelor şi pentru a simplifîca, pe cît se poate, clasificarea am ţinut seama numai de elementele esenţiale. Ca atare fructierele dacogetice s-ar putea grupa în mult mai multe tipuri şi în nenuttnărate variante. Se pare că în faza clasică, probabil, la începutul ei, alături de vasele cu picior de tip fructieră lucrate cu roata, din pastă fină se mai face încă şi cu mîna aceeaşi formă. Unele poate chiar din pastă impură477.

li':ig. 82. -

Fructiere de tip IV

şi

V de la Poiana

Fig. 81. -

Fructiere de la Poiana.

Din punct de vedere al ornamentării vaselor cu picior de tip fructieră aparţinînd tipurilor IV-V trebuie să spunem că ele sînt în marea lor majoritate bogat ornamentate cu motive realizate prin lustruire. Acestea sînt plasate, de obicei, pe buza vasului, dar se cunosc exemplare la care ornamentarea se extinde asupra întregului interior sau la altele este decorat întreg piciorul, ori numai o parte a lui. Tot în legătură cu ornamentarea vaselor cu picior înalt de tip fructieră lucrate cu roata merită să fie amintit un exemplar întreg descoperit în aşezarea de la Piatra Neamţ (Bîtca Doamnei; vezi fig. 83). Acesta este lucrat cu roata din pastă fină de culoare roz-gălbuie, este acoperit cu un strat de vopsea albicioasă şi pictat cu dungi paralele de culoare roşu­ brună. Vasul de la Piatra Neamţ despre care discutăm a fost pus de către descoperitori în legătură cu vasele pictate de aşa-zis "tip celtic" descoperite în Transilvania, dar vom arăta atunci cînd va fi vorba despre ceramica pictată că vasul de la Piatra Neamţ aparţine ceramicii pictate dacice şi nu are nimic de-a face cu celţii. Vasul fructieră de la PiatraNeamţ merita să fie amintit, nu atît pentru

www.cimec.ro

170

FAZA A III-A, CLASICĂ

. F lg. 83 . _

Fructieră pictată.

Piatra Neamţ (Bîtca

Doamnei).

faptul că este pictat, pe care l-am fi comentat ulterior, ci mai cu seamă pentru forma s~ deosebit de frumoasă. Nu atît pictura, cît ma1 cu seamă armonia deosebită a proporţiilor şi a liniilor fac din fructiera de la Piatra Neamţ o veritabilă piesă de artă. Se poate spune oare că olarul care a conceput-o n-a fost un artist? In concluzie cu privire la vasele fructieră putem spune că în faza clasică ele sînt lucrate cu roata din pastă fină de culoare cenuşie şi constituie vase tipic daco-getice, bine cunoscute în toate aşezările de pe întreg spaţiul locuit de ei.

drept, ori îngroşată şi sînt prevăzute cu un picior subţire şi mai lung decît al celor precedente (vezi pl. LIV, 5-7). Cupele cu picior scurt reprezintă, după pă­ rerea noastră, transpunerea la roată a celor din faza precedentă. Este adevărat însă, că în cadrul ceramicii provinciale romane se cunosc vase asemănătoare ca formă, dar acestea sînt lucrate cu totul în altă tehnică şi, de aceea, mai cu seamă că există anumite deosebiri de detalii, nu credem că există vre-o legătură între vasele cu picior scurt de tip roman şi cupele dacice de care vorbim 478 . In privinţa analogiilor din afara arcului carpatic pentru cupele cu picior scurt din Transilvania trebuie să spunem că, la fel ca şi pentru marea majoritate a ceramicii dacice din faza clasică, acestea se întîlnesc în toate aşezările daco-getice din afara arcului carpatic cercetate pînă acum prin săpături sistematice de mai mare amploare (vezi în acest sens fig. 84). Ne vom referi doar la cîteva dintre ele şi anume: la exemplarele descoperite în aşezarea de la Piscul Crăsani479, în cea de la Popeşti"so sau în cea de la Poiana481. Tot în legătură cu analogiile, mai remarcăm că în aşezările daco-getice din afara arcului carpatic exemplarele aparţinînd formei despre care discutăm nu sînt prea numeroase, fapt ce se co.nstată şi în aşeză­ rile din Transilvania. Pe baza celor arătate putem conchide că şi cupa cu picior scurt constituie o formă proprie culturii materiale dacice care îşi are originea în vasele hallstattiene locale şi ajunge la deplina sa maturizare în faza clasică a ceramicii daco-getice.

tăiată

2. Cupe cu picior scurt
ră, încă

vasele cu picior înalt de tip fructiedin faza precedentă apar şi cupele cu picior scurt a căror caracteristică şi origini leam analizat în capitolul rezervat acestei forme în cadrul ceramicii daco-getice din faza a II-a. Cupele cu picior lucrate cu roata din pastă cenuşie, gălbuie, sau arareori roşie, care ne interesează pe noi aici, sînt de două feluri şi anume: unele care au buza teşită şi răsfrîntă în afară, de obicei, oblic sau drept şi sînt prevăzute cu l.Ul picior gros şi scurt (vezi de ex. pl. LIV, 1-3) şi altele care au muchia buzei

Pe

lîngă

Fig. 84. -

Cupă

cu picior de la Poiana.

www.cimec.ro

CERAMICA FINĂ

171

3. Vase

strecurători

Vasul, ca atare, prevăzut cu perforaţii, folosit ca strecurător l-am discutat în capitolul privind ceramica daco-getică din faza mijlocie. Aici ne rămîne doar să analizăm pe cele lucrate cu roata, din pastă fină de culoare cenuşiu­ deschisă, datate cu siguranţă în faza clasică. Vasele strecurători au în general forma unor vîrfuri de con, cu gura, mai mult sau mai puţin largă şi sînt prevăzute cu cite-o toartă. In legătură cu torţile acestor vase ţinem să menţionăm că există exemplare, ca de exemplu, strecurătorul de la Sighişoara (vezi pl. LVI, 1) care are toarta lată şi uşor supraînălţată avînd suprafaţa împărţită în două porţiuni prin caneluri paralele. Aceasta dovedeşte grija cu care

Fig. BG. -

Vase

strecurători

de la Poiana.

Fig. 85. 1. Poiana. -

Strecurători.

2.

Popeşti.

a fost lucrat vasul şi tendinţa de a-1 ornamenta. Dar, în general, vasele strecurători sînt lipsite de ornamente. Exemplare identice cu cele din Transilvania, dînd uneori impresia că au ieşit din mîna aceluiaşi meşter, au fost descoperite în aşezările de la Poiana şi Popeşti (vezi fig. 85-86), la care trebuie să adăugăm strecurătorile descoperite la Piscul Crăsani4B2, Bucureşti48 3, IaU pe cele din aşezarea fortificată de la Piatra Neamţ484 (Bîtca Doamnei). Vasele strecurători lucrate cu roata sînt destul de numeroase în nivelul III de la Poiana485, iar la Piscul Crăsani, I. Andrieşescu menţionea"" ză că ele apar numai în nivelul ultim de locuire al aşezării de aici''<B6. In încheiere ţinem să menţionăm că vasele strecurători lucrate cu roata din pastă cenuşie vor continua să existe şi pe parcursul epocii romane în afara provinciei. O dovadă în acest sens ne este oferită de un vas strecurător, ce-

www.cimec.ro

172
nuşiu,

FAZA A III-A,

CLASICĂ

lucrat la roată, descoperit în aşezarea de la Piatra Neamţ (Dărmăneşti) cu siguranţă daco-getică corespunzătoare stăpînirii romane în Dacia, unde s-a descoperit şi un cuptor de ars oale4B7.

4. Ulcioare cu o

toartă

(vezi pl. LVIII}

In această formă am grupat vasele cu o toartă cu gît de formă cilindrică, mai lung sau mai scurt, iar corpul semisferic, ori oval, asemănă­ toare cu ulcioareLe din zilele noastre. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare, un singur exemplar, de dimensiuni mici (vezi pl. CXXXIX, 2), descoperit la Şimleul-Sil­ vaniei este lucrat cu mîna din pastă de bună calitate. Celelalte ulcioare sînt lucrate cu roata din pastă foarte fină, de culoare cenuşie sau roz-gălbuie. Ulcioarele din pastă roz-gălbuie (vezi de ex. pl. LVIII, 1-2; LXVI, 1) sînt acoperite cu un strat de vopsea alb-gălbuie şi pictate cu linii de culoare brun-roşiatică. Acestea sînt lucrate de către daco-geţi în manieră elenistică şi le vom comenta pe larg în capitolul referitor la ceramica pictată. Pe lîngă ulcioarele de dimensiuni mijlocii sau mari, există şi unele de dimensiuni mici păs­ trînd însă aceeaşi formă, lucrate din pastă cenuşie (vezi de ex. pl. LXIX, 2, 6). Acestea nu este exclus să aparţină altor culturi materiale şi ne gîndim la cea sarmatică, deşi forma lor se aseamănă mult cu cea a ulcioarelor daco-getice. In sprijinul unor apartenenţe sarmatice pledează faptul că ele au fost descoperite în vestul ţării. Chiar dacă sînt sarmate, ulcioarele trebuie puse în legătură cu cele daco-getice. In ce priveşte analogiile din spaţiul extracarpatic pentru ulcioarele despre care discutăm, putem spune că ulciorul de la Pecica îşi găseşte o analogie apropiată într-un ulcior descoperit în aşezarea de la Popeşti488. Ulciorul descoperit la Rudele, în imediata apropiere a Sarmi21egetusei, care este de culoare cenuşie, are şi el o analogie destul de apropiată tot în aşezarea de la Popeşti (vezi fig. 87). Pentru acelaşi ulcior mai putem cita ca analogie două vase asemănătoare descoperite în aşezarea da-

Fig 87. co-getică

Ulcior de la

Popeşti.

de la Piscul Crăsani (fig. 8811)''89. Ulcioarele lucrate cu roata sînt prezente şi în aşezarea de la Poiana. Tot aici s-a descoperit şi un exemplar lucrat din pastă grosolană (vezi fig. 88/3). In general ulcioarele cu o toartă, lucrate cu roata, despre care discutăm imită, după cît se pare, forme romane 490 . Dar, maniera lor de confecţionare, precum şi amănuntefe tehnice ne dovedesc că avem de-a face cu piese lucrate de către daco-geţi şi nu cu importuri. Acelaşi este şi cazul ulcioarelor pictate de la Pecica, Sf. Gheorghe sau Guşteriţa, la care trebuie să adăugăm pe cel de la Popeşti care au fost lucrate pe loc de către daco-geţi în tehnică împrumutată din lumea elenistică. Deşi imită fo11me de vase străine, despre ulcioarele cu o toartă putem totuşi spune că ele au fost integrate în repertoriul ceramicii dacogetice şi constituie, fără îndoială, piese de lux. Aşa s-ar explica numărul relativ mic al exemplarelor descoperite pînă acum în aşezările daco-getice. In nici un caz nu poate fi vorba de piese străine ajunse la noi prin import.

www.cimec.ro

CERAMICA PINA

i73

Fig. 88. 1. Piscul

Ulcioare cu o
Crăsani.

toartă.

-- 2-4. Poiana.

5.
toartă

Căni

cu o

toartă

Tipul 1.

Căni

de lux (pl. LXVI, 2-4; LXVII, 1, 3-4)

Din punct de vedere tipologie, vasele cu o lucrate la roată, din pastă fină, aparţi­ nînd fazei clasice, pe care le-am grupat sub această denumire, se pot împărţi la rîndul lor in două tipuri. Caracteristica principală şi distinctivă a acestui vas o constituie însăşi forma lui. Ea este asemănătoare cu cele cunoscute astăzi sub denumirea de cană. Toate cănile grupate aici au o singură toartă, de obicei, nu prea masivă. In ce priveşte tehnica de confecţionare trebuie să subliniem faptul că, în covîrşitoarea lor majoritate, exemplarele aparţinînd acestei forme sînt lucrate deosebit de ingrijit cu roata şi că unele dintre ele constituie adevărate opere de artă dovedind măiestria deosebită a meş­ terilor care le-au creat.

In acest tip, pe care l-am numit de lux, am incadrat ~ănile de dimensiuni relativ mari, prevăzute cu cîte o toartă. Acestora li s-ar potrivi, mai degrabă, denumirea de ulcioare, dar pentru a nu se confunda cu vasele ulcioare propriu-zise, discutate mai înainte, le-am numit căni. Caracteristica esenţială a acestor vase o constituie fineţea execuţiei şi armonia proporţii­ lor. Toate acestea dau o deosebită eleganţă vasului şi dovedesc că ne găsim în faţa unor piese de lux. Corpul vaselor este semisferic sau uşor oval, terminat printr-un gît înalt, frumos proporţionat, de formă cilindrică. Buza este rotunjită şi evazată spre exterior. In legătură cu suprafaţa buzei trebuie să notăm că la une-

www.cimec.ro

i74

FAZA A III-A,

CLASICĂ

le exemplare, cum sînt cele de la Augustin (vezi pl. LXVI, 2-3), sau de la Sighişoara (vezi pl. LXVII, 3), există cîte un prag, în relief, ori adîncit, dovedind că ele aveau capac. O menţionare specială trebuie făcută în legătură cu torţile vaselor încadrate în această grupă. Ele pornesc din muchia buzei, uneori uşor supraînălţîndu-se şi se termină pe partea superioară a corpului. Torţile sînt late şi alcă­ tuite, în multe cazuri din două sau, uneori, chiar trei vergele cilindrice. în cazul cănii de la Augustin vergeaua centrală este foarte frumos torsionată. În general torţile sînt bogat ornamentate. Multe dintre exemplarele formei despre care discutăm au partea superioară sau întregul corp împodobit cu frumoase motive lustruite. Cănile de lux au fost folosite, foarte probabil, la transportat şi păstrat apa de băut. O dovadă în acest sens o constituie exemplarul de la Costeşti descoperit pe fundul unei cisterne"-9 1. Folosite fiind la transportul şi mai cu seamă la păstrarea apei de băut, se explică de ce multe căni aveau capac. Că avem de-a face cu piese de lux, folosite mai ales de aristocraţia geto-dacă, o dovedeşte faptul că asemenea vase au fost descoperite doar în aşezările mari şi importante cum este cea de la Costeşti, Sighişoara sau Pecica, în care locuiau membrii înstăriţi ai societăţii daco-getice. Mai trebuie să adăugăm că în aşeza­ rea de la Pecica cănile de lux au fost descoperite doar în interiorul fortificaţiei, unde locuiau fără nici o îndoială membrii de vază, bineînţe­ les bogaţi, pe cînd în bordeiele situate în afara fortificaţiei, locuite de oameni de rînd, cănile de lux lipsesc. Aceasta ar constitui o dovadă în plus în sensul celor spuse mai înainte. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare, pe lîngă fineţea execuţiei, mai trebuie să adăugăm că toate exemplarele pe care le cunoaştem, din interiorul, sau din afara arcului carpatic, sînt lucrate din pastă cenuşie de diferite nuanţe, de la cenuşiu-deschis, pînă la cenuşiu-închis, aproape negru, cum este dE! exemplu cana descoperită la Costeşti. Analogii apropiate pentru cănile de lux pe care le discutăm cunoaştem în aşezarea de la Poiana (vezi fig. 89-90)492. Exemplarele de la Poiana sînt bogat ornamentate cu motive lustruite, spre deosebire de cele descoperite în

~,ig.

89. -

Căni

de lux din de la Poiana

aşezarea

www.cimec.ro

cERAMICA FINĂ

·1

Fig. 90. -

Căni

de la lux de la Poiana.

www.cimec.ro

i76

FAZA A III-A, CLASICA

Transilvania care sînt neornamentate, cu excepţia cănii de la Sighişoara (vezi pl. LXVII, 3) care are partea superioară a corpului decorată cu o bandă realizată din trei linii paralele fă­ cute prin tehnica inciziei, cea centrală este ondulată. In afară de această deosebire neesenţială, cănile de lux de la Poiana sînt cu totul şi cu totul asemănătoare cu cele descoperite în Transilvania. Tehnica de confecţionare a cănilor de lux dovedeşte, fără putinţă de îndoială, că ne găsim în prezenţa unor produse locale şi nu de import. Dovada sigură a confecţionării lor de către daco-geţi o constituie faptul că asemenea vase lipsesc din repertoriul fovmelor greceşti, celtice sau romane, adeverind cele spuse mai înainte. Ele reprezintă o formă proprie şi specific dacogetică, fără să fie vorba de imitarea unor forme
străine.

romane, ceea ce constituie o dovadă sigură a gradului superior de dezvoltare atins de cultura materială daco-getică în preajma cuceririi romane.

Tipul II (vezi pl. LXVIII-LXX)
Cănile cu o toartă aparţinînd categoriei de lux, grupate în tipul precedent, sînt puţin numeroase, în schimb cele aparţinînd celui de al doilea tip au fost descoperite din abundenţă în toate aşezările daco-getice corespunză­ toare fazei clasice. Pentru cele mai multe vase grupate în acest tip se potriveşte integral denumirea de cană. Ele sînt de dimensiuni mijlocii sau mici, prevăzute cu cîte o toartă. Corpul îl au de formă mai mult sau mai puţin ovală, cu buza rotunjită şi răsfrîntă în exterior şi sînt prevăzute cu un gît scurt. Există însă şi numeroase exemplare cărora li se potriveşte, mai degrabă, termenul de oală, deşi ca atare constituie aceeaşi formă. Oalele sînt, de obicei, de d~mensiuni mai mari şi au corpul mai proeminent şi gîtul mai scurt decît cel al cănilor. Toarta porneşte din buza vaselor, uneori cu o uşoară supraînălţare şi se termină în jumă­ tatea lor superioară. Torţile pot fi în secţiune ovale, patrulatere sau rotunde. Unele exemplare

In ce priveşte originile cănilor de lux cu o ele au luat naştere, foarte probabil, din cănile de aproximativ aceeaşi formă aparţinînd tipului II, sau mai degrabă a tipului III, din faza a II-a a ceramicii daco-getice. O dovadă în acest sens, pe lîngă forma însăşi, o constituie faptul că unele exemplare aparţinînd tipului III din faza precedentă au fost lucrate cu roata încă pe parcursul fazei a II-a. Faţă de acestea, modificările sînt minime, în sensul că au corpul mai rotunjit şi gîtul s-a lungit. Cănile aparţinînd tipului III din faza a II-a a ceramicii daco-getice vor continua să existe o vreme şi pe parcursul fazei clasice, după cum pare s-o dovedească un exemplar descoperit în aşezarea de la Pecica (vezi pl. LXVII, 2). Ele vor dispare in faza cLasică, înlocuite fiind de către cănile de lux despre care discutăm. După părerea noastră derivarea cănilor de lux aparţinînd fazei clasice din cele aparţinînd fazei a II-a este în afara oricărei îndoieli. Trunchiul de con superior s-a subţiat şi o dată cu acesta s-a strîmtat şi gura vasului, iar corpul s-a rotunjit. Forma ca atare însă a ră­ mas aceeaşi. Cănile de lux dovedesc, pe lîngă un ridicat nivel al tehnicii de lucru la care au ajuns meşterii olari daco-geţi în faza clasică, şi un dezvoltat simţ artistic neîntrecut nici chiar în zilele noastre. Vasele dacice de lux despre care vorbim pot sta cu cinste alături de cele mai rafinate produse de acest gen, celtice sau
toartă,

Fig. 91. -

Căni şi

oale de tip II.

www.cimec.ro

CERAMICA

FINĂ

177

sau chiar două, care împart dîndu-i astfel un aspect plăcut. Pe lîngă exemplarele mici se cunosc şi miniaturi care măsoară doar 4-5 cm înălţime aparţinînd acestei variante descoperite, de exemplu, în aşezarea de pe Dealul Grădiştei, în Munţii Orăştiei, în cadrul unei truse medicale servind ca recipiente pentru alifii (vezi pl. LXX, 1-4)'·93. Cele mai numeroase vase aparţinînd tipului II se termină printr-un inel circular, nelipsind au fundul tăiat însă nici exemplarele care drept, fără nici o profilare. Din punct de vedere al tehnicii de lucru vasele pe care le discutăm sînt făcute la roată din pastă fină de culoare cenuşie, de diferite nuanţe, pre~ominînd cele de culoare cenuşiu­ deschisă. Există însă şi exemplare lucrate tot din pastă de bună calitate, însă de culoare găl­ buie, ea de exemplu: cana descoperită în cadrul unui atelier de turnat piese metalice din aşezarea dacică de la Pecica (vezi pl. LXX, 16). Ornamentarea vaselor aparţinînd tipului II este în general simplă, alcătuită din linii paralele lustruite alternînd cu suprafeţe mate. Ornamentele sînt plasate, de obicei, în treimea superioară a vasului, iar uneori chiar şi în treimea lui inferioară. În afară de motivele lustruite se întrebuinţează la decorare şi benzi realizate din linii incizate. Unele căni aparţinînd acestei variante au conţinut tezaure monetare şi de aceea ele ne ajută la fixarea cronologică a formei. Astfel, o cană de la Sălaşul de Sus (vezi pl. LXVIII, 1) a conţinut un tezaur de manete dacice de argint de tip hunedoreanli 94 . Un alt exemplar, cel de la Alungeni (vezi pl. LXX, 13)495, a fost găsit într-o locuinţă în care s-a descoperit şi un tezaur de circa 120 manete republicane romane din sec. II-I î.e.n. Pe baza tezaurului monetar vasul poate fi datat în secolul 1 î.e.n. Ultima manetă determinată a fost emisă în anul 63 î.e.n. 496 . O altă cană aparţinînd tipului Il a fost descoperită la Fotoş (vezi pl. LXX, 14). Ea a conţinut un tezaur monetar compus din 280 denari romani, în cea mai mare parte republicani, seria încheindu-se cu patru piese de la Tiberiu'i97. Pe baza monetelor pe care le conţinea putem afirma că vasul de la Fotoş a fost lucrat la începutul secolului 1 din era noastră. au cîte o
suprafaţa torţii,

canelură

Fig. 92. -

Căni

de la Poiana.

Pe baza tezaurelor monetare pe care le-au sau împreună cu care au fost descoperite, cele trei căni, discutate mai înainte, se poate susţine că tipul II al cănilor cu o toartă lucrate cu roata începe spre sfîrşitul sec. II î.e.n. şi continuă pe tot parcursul sec. I î.e.n. şi apoi în sec. I e.n., pînă la ocupaţia romană. Deci, varianta II se datează de la sfîrşitul fazei a II-a, pe tot răstimpul corespunzător fazei clasice a ceramicii daco-getice. Deocamdată, nu putem preciza dacă această formă continuă sau nu şi în epoca romană. Analogiile din afara arcului carpatic sînt şi de data aceasta foarte numeroase dar, ca de obicei, ne vom referi doar la cîteva dintre ele. Vase aparţinînd tipului II al cănilor cu o toartă de diferite dimensiuni, atît tipul de cană cît şi cel de oală, au fost descoperite în număr mare în cadrul nivelului III al aşezării dacogetice de la Poiana (vezi fig. 91-92)498. Aminconţinut,

www.cimec.ro

178

FAZA A Iii-A, CLASicA

tim apoi cănile cu o toartă de la Piscul Cră­ sani499, Tinosul500, Popeşti501 , sau pe cele descoperite pe teritoriul oraşului Bucureşti502_ Vasele cu o toartă aparţinînd tipului II derivă, sau mai bine-zis, reprezintă o continuare transpusă la roată a cănilor bitronconice cu o toartă din faza precedentă. Unele exemplare sînt asemănătoare cu cănile sud-tracice aparţinînd sec. V-IV î.e.n. descoperite pe teritoriul de azi al Bulgariei. Asemenea căni s-au găsit şi pe teritoriul ţării noastre (vezi fig. 51). După părerea noastră, cănile dacice de tip II nu au nimic de-a face din punct de vedere genetic cu cele sud-tracice, despărţite printr-un mare interval de timp. Asemănarea între forFig. 93. - Vas cu două torţi de la Poiana. mele dacice din sec. I î.e.n. cu cele de pe teritoriul R. P. Bulgaria din sec. V-IV î.e.n. sau cele din complexele celtice se datorează, pro- ma apărută încă în faza a II-a va continua pe babil, faptului că toate derivă din forme vechi parcursul sec. 1 î.e.n. în cadrul fazei clasice. Vasul cu două torţi de tip celtic va fi înhallstattiene; comun europene. La aceasta trebuie să mai adăugăm faptul că este vorba des- suşit şi asimilat de către daco-geţi şi integrat pre o formă simplă de vas care nu poate pre- în repertoriul formelor lor ceramice. O dovadă zenta prea multe deosebiri, dovadă că şi unele în acest sens o constituie faptul că forma desdintre cănile făcute azi în centrele meşteşugă­ pre care discutăm o întîlnim, pe lîngă aşezările reşti de la noi nu se deosebesc prea mult. Am din Transilvania şi în aşezările daco-getice din putea cita in acest sens cănile, sau oalele cu o afara arcului carpatic. Pe lîngă exemplarele de toartă, de la Marginea. la Poiana (vezi fig. 93-94), trebuie să adău­ Din cele arătate reiese, credem, destul de lim- găm un vas de această formă lucrat la roată pede faptul că tipul II al cănilor cu o toartă, din pastă cenuşie fină şi ornamentat pe gît cu lucrate cu roata din pastă de culoare cenuşie, motive lustruite, descoperit ·. în aşezarea de la nu constituie o formă specifică şi proprie ge- Popeştf>O'>_ La cele spuse mai putem adăuga că vasele to-dacilor. Ea se găseşte şi în cadrul culturii materiale a altor neamuri503. Cu toate acestea cu două torţi imitînd, probabil, formele celtice cănile aparţinînd fazei clasice nu reprezintă, nu sînt prea numeroase, ceea ce pare să dovedească că vasul în discuţie n-a avblt o utilizare după părerea noastră, o imitare a unor forme largă, legată de viaţa zilnică. Faţă de cele din străine ci o continuare transpusă într-o tehfaza anterioară vasele cu două torţi din faza nică superioară a unei forme mai vechi locale, lucrate înainte cu mîna. Ea îşi are rădăcinile clasică s-au modificat. Torţile au pierdut din în ceramica hallstattiană locală. In faza cla- supraînălţare iar corpul nu mai este aşa de rotunjit. sică, cana cu o toartă aparţinînd tipului II are o largă răspîndire în lumea geto-dacică. Ea a fost descoperită în numeroase exemplare, ceea 7. Străchini ce pledează pentru o întrebuinţare zilnică, poate, la prepararea sau păstrarea hranei. Trebuie să începem discutarea acestei forme ceramice prin a menţiona că numărul străchi­ 6. Vase cu două torţi de tip celtic nilor, întregi sau întregibile, aparţinînd fazei clasice a ceramicii darco-getice din Transilvania este destul de scăzut. Acest fapt ni se pare Această formă am discutat-o în cadrul fazei anterioare a ceramicii daco-getice (vezi p. 140). cu atît mai curios cu cît în fazele anterioare Aici ne mai rămîne doar să subliniem că for- numărul străchinilor descoperite a fost foarte

www.cimec.ro

tERAMlcA FINA

/III/ 1111111
2

III {111(111 RUJ
4
Fig. 94. Vase cu
două torţi.

mare. Este, după părerea noastră, în afara oricărei indoieli că şi în faza clasică strachina a constituit o piesă de uz zilnic şi că numai datorită întîmplării cunoaştem destul de puţine exemplare întregi sau întregibile. Trebuie spus însă, că se cunosc destul de multe fragmente aparţinînd acestei forme, ca de exemplu, cele descoperite în aşezarea de la Cetea, sau din altă parte. Străchinile din faza clasică lucrate, în cea mai mare parte a lor, din pastă de bună calitate, de culoare cenuşie sau uneori roşie, se pot împărţi din punct de vedere tipologie în două tipuri. În general străchinile daco-getice prin formă, ca atare, nu au ntmic specific care să le distingă de cele similare ale altor popoare. De aceea, aşa cum vom arăta în continuare, de cele ma1 multe ori este greu de precizat dacă, din punct de vedere al originilor, avem de-a face cu imitaţii după modele străine sau cu continuarea evaluată şi transpusă la roată a unor forme locale tradiţionale. Un lucru se poate afirma cu siguranţă şi anume că străchinile din faza clasică nu constituie vase tipice şi specifice pentru daco-geţi.

Tipul 1 (vezi pl. LXXXI, 4; LXXXII, 6)
în acest tip am grupat străchinile cu muchea buzei îngroşată şi cu corpul aproape sferic, terminate printr-un inel de fund în relief. La unele străchini buza este răsfrîntă pentru a putea să se unească cu capacul, ca de exemplu, în cazul străchinii de la Sibiu-Guş­ teriţa (vezi pl. LXXXII, 6). Mai există apoi exemplare care au pe suprafaţa buzei cîte un mic prag în relief menit şi el să facă unirea cu capacul vasului. Forma în sine a străchi­ nilor aparţinînd tipului I este elegantă şi denotă multă precizie, atît în proporţii cît şi în
execuţie.

bună

lîngă exemplarele lucrate din pastă de calitate se cunosc şi străchini aparţinînd acestui tip confecţionate din pastă poroasă, cu

Pe

impurităţi.

tipului I, pe lîngă aşe­ din Transilvania, se cunosc în aşezările daco-getice din afara arcului carpatic (vezi de ex. fig. 95/2)505. Unele dintre acestea sînt frumos ornamentate în interior cu motive realizate prin lustruire.
zările

Străchini aparţinînd

www.cimec.ro

180

FAZA A llt-A, CLASICA

Fig. 95. -

Străchini

de tip 1

şi

II.

In legătură cu ongmea tipului de strachină pe care o discutăm, precizările, în stadiul actual al cercetărilor, sînt greu de făcut. Faptul că asemenea forme se întîlnesc frecvent în cadrul ceramicii celtice506, sau că forme cu totul asemănătoare există în ceramica romană507, ar pleda pentru o origine străină. Deci, să fi fost preluată de către geto-daci, fie de la celţi, fie de la romani. Pe de altă parte însă, străchinile cu buza îngroşată aparţinînd tipului I au putut lua naştere din străchinile fazei a II-a a eeramicii daco-getice. In sprijinul celei de a doua ipoteze nu avem însă dovezi prea sigure şi de aceea înclinăm să credem mai degrabă că prima dintre ipoteze este mai plauzibilă. Nu putem exclude cea de a doua posibilitate, mai cu seamă că este vorba de un vas cu o arhitectură foarte simplă, pentru crearea căreia nu era nevoie de prea multă fantezie sau îndemînare. Acelaşi fenomen este cunoscut şi la alte forme simple.

Tipul II (vezi pl. LXXXII, 4)
Tipul II al străchinilor aparţinînd fazei clasice corespunde numărului 4 din schema noastră evolutivă (vezi fig. 11). în acest tip am încadrat străchinile caracterizate prin buza îngroşată, mai mult sau mai puţin, şi prevăzute cu un "umăr" sau mai bine zis, o profilare a corpului. Şi exemplarele aparţinînd acestei variante se termină printr-un inel de .fund în reLief. Oa şi în cazul tipului precedent, străchinile aparţinînd rtipu:lui II din Transi·lvania îşi găsesc numeroase analogii în aşezările daco-getice din afara aroul:ui carpatic. Nici de data aceasta nu ne vom referi deoit la aşezarea de la P-oiana unde străchinile de tip II sînt foarte numeroase, unele sînt ornarnentate cu motive lootruite. Multe dintre străchinile de la Poiana se te-rmină

în cîte un picior scurt. în aceeaşi aşezare găsim transpuse la roată străchinile adînci cu două torţi, formă cunoscută încă din fazele precedente (vezi fig. 96). în ce priveşte originea străchinilor de tip II întîmpinăm aceleaşi dificultăţi ca şi în cazul celei precedente. Străchini cu corpul profilat şi cu buza îngroşată se cunosc atît în cadrul eeramicii celtice 508 cît şi în cadrul celei romane 509 • Cu toate acestea însă, părerea noastră este că stră­ chinile aparţinînd tipului II au luat naştere, nu prin imitarea formelor străine, ci pe baza evoluţiei locale a formelor hallstattiene. Această evoluţie poate fi urmărită de-a lungul perioadelor de formare a ceramicii daco-getice. (Vezi schema evolutivă fig. 11.) Dat fiind însă asemă­ narea mare existentă între străchinile dacice aparţinînd tipului II, în special cu cele romane, nu putem exclude cu totul ipoteza că acestea ar putea să imite forme străine, mai ales cele cu picior scurt. Asemănarea între formele daco-getice şi cele celtice sau romane se datorează, probabil, nu preluării formei, ci mai degrabă arhitecturii simple a vasului care se păstrează, uneori, neschimbat pînă în zilele noastre 510.

8. Farfurii
Pe lîngă străchini, în cadrul ceramicii dacogetire aparţinînd fazei clasice trebuie să diooutăm o :florrnă de vas cunoscută p[nă acum doar în cîteva exemplare, descoperite în .aşezarea de la Sighişoaoo (vezi pl. LXXXII, 5). Este vorba de un il'ecipient în ,formă de .:fiarfurie cu marginile foarte puţin înaJJte şi prevăzut 'cu un inel de fund. Far:fluriile s-înt lucrate îngrijit din pastă fină de culoare cenuşie. In legătură ou această formă ceramică trebuie să 'remarcăm că ea este :frumos ornamentată cu

www.cimec.ro

CERAMICA

FINĂ

181

E:--============-3
2

Fig. 96. -

Străchini

de la Poiana.

www.cimec.ro

182

FAZA A III-A, CLASICA

motive lustruite care-i
faţă interioară.

acoperă

întreaga supra-

Analogii foarte apropiate pentru vasele de la despre care discutăm, întîlnirrn în aşezarea daco-getică de la Poiana511_ Forme asemănătoare nu cunoaştem în cadrul ceramicii celtice sau romane, dar ele există în ceramica
Sighişoara,
grecească.

Farfuriile propriu-zise (7tll\oc~) sau farfuriile de peşte (lx8vocv) sînt forme întru cîtva asemănătoare, în sensul că au pereţii foarte scunzi, inele de fund în relief şi sînt decorate, ca şi exemplarele noastre de la Sighişoara, pe toată suprafaţa interioară. Aceste forme durează în lumea grecească pînă în epoca elenistică5 12 . Ar fi posibil ca farfuriile de la Sighişoara sau Poiana să reprezinte imitarea unor forme greceşti. Că ele nu sînt produse de import nu poate fi pus la îndoială. Farfuriile sînt lucrate din pastă cenuşiu deschisă şi toate amănuntele lor tehnice de confecţionare dovedesc cu prisosinţă că au fost produse pe loc de către geto-daci. In orice caz numărul unor asemenea farfurii, cunoscut pînă acum, este foarte redus ceea ce pledează pentru o origine străină a acestei forme. Ea n-a fost asimilată total, sau mai bine zis, nu s-a generalizat. Ar fi posibil ca asemenea farfurii să fi fost produse numai pentru vîrfurile aristocraţiei care în toate timpurile au fost dornice de marfă importată sau de imitaţii după forme străine.

te îngrijit. Pentru exemplarul de la Costeşti trebuie să subliniem existenţa unor puternice nervuri în relief situate vertical pe peretele vasului şi aşezate la distanţă egală între ele. In legătură cu celelalte două vase mai menţionăm că sînt de culoare roşiatică şi că unul dintre ele (pl. LXXXI, 2) are muchea tăiată drept şi este lucrat la roată din pastă impură, pe cînd cel de al doilea este confecţionat cu mîna din pastă bună şi are muchea buzei teşită şi răsfrîntă în exterior sub un unghi drept. Pentru toate cele patru vase discutate acum nu cunoaştem analogii, nici din alte aşezări dacice şi nici din cadrul altor culturi materiale, ca cea greco-romană sau celtică, cu excepţia vasului în formă de trunchi de con cu buza răs­ frîntă în exterior pentru care există analogii provenind din mormintele tumulare de pe teritoriul R.P. Bulgaria513_ Nervurile în relief de pe vasul de la Costeşti par să imite pe cele cunoscute la vasele romane de sticlă. In încheiere cu privire la cele patru vase discutate nu putem spune decît că ele sînt forme rare, fără să fie însă unicate şi că probabil reprezintă imitarea unor forme străine, deşi deocamdată nu cunoaştem analogii decît pentru unul singur.

10. Capace de vase (vezi pl. LXXXIII)
In faza clasică a ceramicii daco-getice capacele sînt numeroase, în special, în aşezările din Munţii Orăştiei unde această formă s-a găsit din abundenţă. Ele nu lipsesc însă, nici' din celelalte aşezări daco-getice transilvănene. Din punct de vedere al formei distingem două tipuri şi anume: unele de formă, mai mult sau mai puţin, conică, de aspectul unor calote semisferice, destul de puţine la număr şi altele de forma unor vîrfuri de con aplatizate cu baza foarte largă. Acest al doilea tip este cel mai frecvent. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare trebuie să notăm că doar un singur exemplar. (pl. LXXXIII, 7) este lucrat cu mîna, pe cînd toate celelalte sînt lucrate la roată, din pastă fină de diferite culori. Nu putem preciza dacă, cantitativ, capacele cenuşii de diferite nuanţe, de la cenuşiu-deschis pînă la cenuşiu­ ţrwhis, aproape negru, le întrec pe cele roşii

9. Vase în forma unui trunchi de con
Vasele pe care le-am grupat în această formă sînt şi ele puţine în descoperirile de ceramică daco-getică făcute pînă acum în Transilvania. Este vorba de patru vase dintre care două (vezi pl. LXXXI, 3-4) au gura foarte larg deschisă, cu muchea buzei teşită şi mult răsfrîntă în exterior, iar corpul aproape sferic şi puţin mai înalt decît cel al străchinilor. Celelalte două vase au forma propriu-zisă a unor trunchiuri de con (vezi pl. LXXXI, 2, 6). Primele două vase se deosebesc între ele prin faptul că exemplarul descoperit la Pianul de Sus (pl. LXXXI, 3) este lucrat cu roata din pastă fină de culoare cenuşiu-deschisă pe cînd exemplarul de la Costeşti (pl. LXXXI, 5) este de culoare brun-roşiatică şi lucrat cu mfna foar-

www.cimec.ro

CERAMICA FINĂ

183

1
3

.c<-'~
1- ~

"68 - - -

1

1

Fig. 97. 1-4, 7. Poiana. -

Capace de vas.
5. Piatra
Neamţ.

-

6.

Popeşti.

lucrate din pastă· fină sau poroasă, care sînt şi ele numeroase. în legătură cu capacele de vase trebuie să facem o menţiune specială asupra mînerelor lor. Acestea sînt de diferite forme prezentînd o mulţime de variante. în general, mînerele capacelor sînt scurte şi rotunde, unele în formă de buton, iar altele scobite în interior. Nu lipsesc nici mînerele mai lungi, de formă cilindrică, uneori terminate şi ele în cîte un buton sau retezate drept. Unele capace sînt prevăzute în porţiunea lor inferioară cu cîte un prag menit să facă unirea cu corpul vasului pe care îl acoperă. Există capace, mai cu seamă cele de dimensiuni mici, care au cîte o
toartă.

Dimensiunile capacelor sînt foarte variate, cunoscîndu-se exemplare care măsoară 5-10 cm diametru, pînă la exemplare mari care au 30-40 om diametru. în ce priveşte ornamentarea trebuie să remarcăm că multe capace de vase sînt lipsite de decor, dar că există şi exemplare foarte frumos împodobite pe întreaga suprafaţă, sau numai pe o parte a acesteia, cu motive lustruite sau cu ornamente realizate prin incizare. Capacele de vas descoperite în aşezările dacice aparţinînd fazei clasice a ceramicii dacogetice din Transilvania îşi au analogii foarte apropiate în aşezările corespunzătoare din afara

arcului carpatic. Astfel, numeroase exemplare întregi sau fragmentare, au fost descoperite la Poiana în stratul III al aşezării de aici (vezi fig. 97)51", ori în aşezarea de la Popeşti (vezi fig. 98). Mai putem aminti pe cele descoperite în aşezarea fortificată de la Piatra Neamţ (Bîtca Doamnei)515. Trebuie să subliniem, ca şi pentru alte forme ceramice, că şi capacele de vase se întîlnesc sub aceleaşi forme în toate aşezările daco-getice cunoscute pînă acum. După cît se pare, capacele de vas lucrate la roată din faza clasică, mai cu seamă cele roşii, apar sub influenţa ceramicii romane. In eeramica provincială romană se cunosc capace de vas întru totul asemănătoare cu cele descoperite în aşezările daco-getice516. Pe lîngă asemă­ narea ca formă, între capacele de vas romane şi cele dacice, asemănare ce se poate datora arhitecturii simple a capacului ca atare, trebuie să adăugăm faptul că în fazele 1 şi II ale eeramicii daco-getice capacele de vas sînt foarte rare şi că ele devin frecvente abia în faza clasică. Maniera de confecţionare, pasta, precum şi ornamentarea sînt cele comune la ceramica daco-getică. La aceasta trebuie să adăugăm cantitatea de exemplare descoperite, atît în Transilvania cît şi în afara acesteia. Toate cele spuse dovedesc cu prisosinţă că nu poate fi vorba de importuri şi că deci, capacele de vas au fost lucrate pe loc de <:ătre daco-geţi,

www.cimec.ro

184

FAZA .\ III-A,

CLASICĂ

1
''
Fig. 98. Capace de vas.
2.
Popeşti.

~

1. Poiana. -

chiar dacă reprezintă imitarea unor forme ceramice împrumutate. Este sigur că ele sînt larg răspîndite în lumea geto-dacică şi în cazul că ele au fost preluate din ceramica romană, c~.cestea s-au asimilat total şi s-au generalizat. V ASE MARI DE PROVIZII Vasele mari de provizii aparţinînd fazei clasice a ceramicii daco-getice se pot împărţi în două forme distincte şi anume: chiupuri şi vase cu gura largă.

11. Chiupuri (pl. LXXXIV-LXXXVIII)
Această formă de vas se caracterizează prin conturul ei ovoidal, cu gura relativ strînsă şi muchea buzei teşită şi răsfrîntă atît în interior, cît mai cu seamă, în exterior. Chiupurile se termină, aproape fără excepţie, printr-un inel de fund puternic reliefat_ La unele exemplare muchea buzei este foarte groasă şi profilată în genul unor "trepte" (vezi de ex. pL LXXXIV, 3). Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare trebuie să subliniem faptul că toate chiupurile sînt lucrate cu roata din pastă de diferite calităţi. Unele sînt făcute din pastă fină şi deosebit de îngrijit lucrate, acoperite frecvent cu un slip lustruit. Altele s-au lucrat din pastă cu destule impurităţi, chiar cu granule mari de nisip. In ce priveşte culoarea putem spune că cele mai multe chiupuri sînt roşii, frecvent roşu-că­ rămiziu, dar există şi exemplare de culoare roşu-brun sau chiar cenuşii.

Dimensiunile chiupurilor sînt diferite, de la exemplare, am putea spune uriaşe, care mă­ soară aproape 2 m înălţime, pînă la exemplare care au doar cîte 60-80 cm înălţime_ Din punct de vedere al ornamentării chiupurilor, în special cele confecţionate din pastă impură, sînt destul de sărace, rezumîndu-se doar la cîteva linii realizate prin incizie şi plasate, de obicei, pe porţiunea lor superioară, în apropierea buzeL Pe lîngă liniile incizate se mai folosesc, destul de rar, brîie în relief prevăzute şi el~, uneori, cu liniuţe incizate_ La chiupurile lucrate din pastă fină decorarea este ceva mai abundentă. Pe lîngă motivele ornamentale amintite, se mai utilizează benzi de linii ondulate făcute cu pieptenul, sau stampile, uneori, deosebit de decorative asociate şi ele cu benzi de linii incizatP. (vezi de ex. pL LXXXVII, 1). In legătură cu răspîndirea chiupurilor trebuie să menţionăm că în aşezările dacice transilvă­ nene, cu excepţia acelora din Munţii Orăştiei, chiupurile nu sînt numeroase. Astfel în aşezarea de la Pecica sau în cea de la Sighişoara, nu s-au descoperit decît puţine exemplare fragmentare_ In schimb, trebuie să subliniem că în toate aşezările dacice din Munţii Orăştiei numărul chiupurilor este deosebit de mare_ In acest sens putem cita pentru exemplificare că într-un singur turn al cetăţii Blidaru (Turnul nr. 5) au fost descoperite nu mai puţin decît 8 ohiupuri de dimensiuni uriaşe517_ In aşezările daco-getice din afara arcului carpatic se cunosc chiupuri care merg uneori pînă la identitate cu cele descoperite în Transilvania (vezi de ex. fig. 99)_ Şi în legătură cu aces-

www.cimec.ro

CERAMICA PINA

185

Fig. 99. -

Chiup de la

Popeşti.

te aşezări trebuie să menţionăm că numărul chiupurilor nu este pi"ea mare. Astfel în binecunoscuta aşezare de la Poiana s:-au găsit doar cîteva chiupuri fragmentare şi nici un exemplar întreg5 1B. Excepţie pare să facă doar aşezarea de la Popeşti unde, în interiorul unei încăperi, cu ocazia săpăturilor din anul 1957 conduse de prof. R. Vulpe s-au găsit 5 chiupuri îngropate în pămînt519 (vezi fig. 99). Explicaţia numărului relativ mic al chiupurilor în majoritatea aşezărilor daco-getice poate fi găsită, după părerea noastră, în însăşi întrebuinţarea lor. Este în afara oricărei îndoieli că vasele mari cunoscute sub numele de chiupuri au servit pentru păstrarea rezervelor de cereale. Unele dintre ele, poate şi pentru păstrarea rezervelor de apă. Folosirea chiupurilor la păstrarea rezervelor de apă pare să fie indicată de gaura, astupată cu un dop tot de ceramică, practicată pe fundul unor chiupuri descoperite în Munţii Orăştiei. Folosirea chiupurilor la păstrarea rezervelor de apă, mai cu seamă pe un timp îndelungat, este totuşi puţin probabilă, deoarece vasul este lucrat din pastă poroasă şi deci impropriu pentru păstra­ rea îndelungată a apei. In acest scop au putut fi folosite chiupurile prevăzute cu slip lustruit. Deci, rămîne mai probabilă folosirea chiupuri-

lor, în marea lor majoritate, la păstrarea rezervelor de cereale. Numărul mic al rezervoarelor cerami'Ce pentru cereale în aşezările daco-getice se poate explica prin faptul că în toate acestea au fost descoperite numeroase gropi, de diferite forme, unele cu pereţii arşi şi feţuiţi, special amenajate pentru păstrarea cerealelor520. Gropi de acest fel s-au descoperit, de ex. în aşezarea de la Pecica. Că în asemenea gropi se păstrau provizii cerealiere, pe lîngă faptul că în unele dintre ele s-au găsit chiar resturi carbonizate, ne stă mărturie o menţiune a lui Varro (Re. rust., I, 57,2) care spune că în Thracia grînele erau păstrate în gropi de bucate ceea ce se potriveşte de minune cu gropile, despre care vorbeam, descoperite în aşezările daco-getice. Mărturia lui Varro este confirmată şi de Pli~ nius (Nat. hist., XVIII, 30 (73), 306)521. De aceea, dat fiind faptul că în marea lor majoritate rezervele de cereale la daco-geţi erau păstrate, după cît se pare, în gropi de provizii special amenajate, chiupurile nu-şi mai aveau rostul. Aşa se explică, după părerea noastră, numărul redus al acestora şi în special dimensiunile relativ mici ale chiupurilor descoperite în aşezările daco-getice de şes. Cu totul alta este însă situaţia în Munţii Orăş­ tiei unde solul este subţii'e şi imediat sub humus începe stînca. Efectuarea de gropi în această zonă presupune eforturi deosebite şi chiar dacă ar fi fost practicate gropile săpate în stîncă nu puteau fi proprii pentru păstrarea rezervelor de cereale. De aceea ele lipsesc cu desăvîrşire în aşezările dacice din Munţii Orăştiei. Aici rezervele de cereale se păstrau în chiupuri, de diferite dimensiuni, gă­ site foarte frecvent întregi sau întregibile, în toate aşezările cercetate pînă acum. La toate acestea mai trebuie să adăugăm şi caracterul de fortificaţii al celor mai multe aşezări dacice din Munţii Orăştiei. Aceasta presupune cu necesitate existenţa rezervelor de cereale în caz de asediu. La fel s-ar putea explica pentru chiupurile prevăzute cu orificiu întrebuinţarea lor la păstrarea rezervelor de apă. Poate, tot în acest sens se explică şi chiupurile relativ numeroase descoperite în aşezarea de la Popeşti situată în plină zonă de cîmpie unde ar fi firesc să întîlnim gropile de provizii.

www.cimec.ro

186

FAZA A III-A,

CLASICĂ

In legătură cu chiupurile ne-a mai rămas de discutat doar problema originilor acestei forme. Incă Vasile Pârvan remarcase că chiupurile dacice derivă din marile vase greceşti de provizii cunoscute sub numele de dolia sau pythoi522. Forma a fost preluată de către dacogeţi şi integrată în repertoriul lor ceramic, cum au făcut de altfel şi cu alte forme străine. Este în afara oricărei îndoieli că chiupurile s-au generalizat în cadrul culturii materiale şi că au fost produse pe loc de către daco-geţi fără să fie importate. Chiupul modificat faţă de forma grecească constituie unul dintre vasele specifice şi proprii culturii materiale daco-getice, fără să fie însă, o formă locală tradiţio­
nală. După ocupaţia romană, în Dacia vom întîlni în mod frecvent forma romană a vaselor de provizii care, spre deosebire de cea dacică, este mai redusă ca dimensiuni. Acestea au ca o caracteristică distinctivă buza mult teşită şi răsfrîntă puternic, atît în interior cît şi în exterior. Vasele de provizii romane cunoscute sub numele de Krausengefiisse sînt de culoare ce~ nuşii şi ornamentate de obicei cu benzi de linii ondulate realizate prin incizie. Formele romane, la rîndul lor, îşi au originile în vasele de provizii greceşti 52 3.

sau chiar mici, care au doar cîte 30-40 cm
înălţime.

Se cuvine menţionat faptul că vasele de provizii cu gura largă sînt puţin numeroase în aşe­ zările daco-getice transilvănene. Ele s-au descoperit, mai ales, în cele din Munţii Orăştiei. Din marile aşezări daco-getice extracarpatice nu cunoaştem asemenea vase.

13. Oale simple (pl. LXXXVIII, 1-3,6; XCIX-CI, 1-4)
In acest tip am încadrat vasele asemănă­ toare cu oalele propriu-zise din zilele noastre. Ele au corpul mai mult sau mai puţin ovoid, sau sferic şi sînt lucrate cu roata sau, în cazuri excepţionale, cu mîna din pastă de bună calitate sau din pastă poroasă. Culoarea lor este cenuşie de diferite nuanţe, brună sau roşie-cărămizie. Marea majoritate a exemplarelor se termină printr-un inel de fund, gol, sau plin în interior, fără să lipsească nici exemplarele care au fundul tăiat drept. Utilizarea acestor vase este legată, foarte probabil, de prepararea hranei şi de aceea tipul de vas în discuţie este bine reprezentat în toate aşezările daco-geiice. Din punct de vedere tipologie oalele simple le-am grupat în trei variante. Socotim necesar să spunem că această grupare am făcut-o mai mult pentru a ne uşura descrierea şi discutarea vaselor de formă simplă, de oale, şi nu pentru că caracteristicile tipologice ale formelor ar fi aşa de deosebite încît să ne oblige s-o facem.

12. Vase cu gura largă (vezi pl. LXXXVII, 2; LXXXVIII, 5)
Pe lîngă chiupuri, în cadrul ceramicii dacogetice din faza clasică mai întîlnim şi vase de provizii, tot de formă ovoidală ca şi chiupurile, dar cu gura foarte largă. Acestea au muchia buzei rotunjită şi de obicei, neîngroşată, uşor încovoiată spre interior. Fundul este tăiat drept, fără să existe inelul de fund nelipsit la chiupuri. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare vasele aparţinînd formei în discuţie sînt lucrate cu roata din pastă impură de culoare brun-roşiatică. Ca ornamente sînt folosiţi butoni mici rotunzi în număr de patru, situaţi imediat sub buză şi apoi linii paralele incizate. Dimensiunile vaselor de provizii aparţinînd formei despre care discutăm sînt şi ele variate, de la exemplare mari care măsoară în jur de 1 metru înălţime pînă la exemplare mijlocii

Varianta 1 (pl. LXXXVIII, 1-3; XCIX, 1-4; c, 1-4, 6)
In această variantă am grupat vasele relativ înalte cu gura largă. Corpul lor este de formă, mai mult sau mai puţin, ovală. Buza vaselor aparţinînd acestei variante este rotunjită şi de obicei puţin răsfrîntă în exterior. Fundul este tăiat drept sau se poate termina printr-un inel de fund în relief, plin sau gol în interior. Dimensiunile vaselor grupate în această variantă sînt în general mari măsurînd de la 17 pînă la 40 cm înălţime. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ nare oalele aparţinînd variantei 1 sînt lucrate cu roata, fie din pastă fină, fie din pastă

www.cimec.ro

CERAMICA

FINĂ

187

Fig. 100. impură.

Oale simple de la Poiana.

Culoarea lor este cenuşie, de diferite nuanţe, brună sau roşu-cărămizie şi sînt lipsite de ornamente.

Analogii pentru vasele aparţinînd variantei 1 descoperite în Transilvania se cunosc în toate aşezările daco-getice, dar ne vom rezuma la a cita doar aşezarea de la Poiana din spaţiul extracarpatic. Analogiile de la Poiana au fost descoperite în nivelul III al aşezării de aici, corespunzător fazei clasice524 (vezi fig. 100/3). In ce priveşte originile tipului de vas în discuţie precizările sînt foarte greu de făcut. Unele exemplare, mai cu seamă, cele lucrate din pastă fină seamănă cu imitaţiile după kratere-1e greceşti, doar că le lipsesc torţile. Unele oale aparţinînd acestei variante aduc mai degrabă cu vasele borcan, doar că au gura mai largă şi n-au proeminenţe. In locul acestora întîlnim, bunăoară, ca în cazul exemplarului de la Grădiştea Muncelului, mici butoni rotunzi (vezi pl. C, 6). Butonii nu mai sînt în număr de patru, ci s-au redus la doi. Aceeaşi formă se întîlneşte însă- frecvent şi în cadrul ceramicii provincial rom~n!i cu mici de 0 sebiri525 şi apoi

în cadrul ceramicii altor popoare. Existenţa unor forme asemănătoare de vase în cadrul repertoriilor diferitelor populaţii se pot datora, ca şi în cazul altor forme, faptului că avem de-a face cu o formă simplă, care pe lîngă faptul că se întîlneşte în cadrul diferitelor culturi materiale se şi păstrează pe parcursul mai multor epoci. Indiferent dacă forma ca atare este de origine autohtonă, cum înclinăm noi să credem, sau dacă ea reprezintă o imitare a unor forme străine, în afară de orice îndoială rămîne faptul că varianta 1 a oalelor sirm.ple a fost lucrată de către daco-geţi şi că forma s-a bucurat de o largă răspîndire în faza clasică a ceramicii daco-getice. Tot acestei variante îi aparţine un vas frumos ornamentat pe întreaga suprafaţă cu benzi verticale de linii ondulate alternînd cu altele mate realizate prin lustruire. Vasul despre care discutăm a fost descoperit la Sighişoara (vezi pl. XCVI, 4) şi publicat de către V. Pârvan526. Acesta îl pune în legătură cu vasele celtice. O analogie relativ apropiată, atît în ce priveşte forma, dar mai cu seamă din punct de

www.cimec.ro

188

FAZA A III-A, CLASICA

vedere al ornaanentaţiei, cu deosebirea doar că benzile sînt plasate orizontal şi nu vertical, pentru vasul de la Sighişoara cunoaştem din aşe­ zarea de la Poiana aparţinind stratului III527.

Varianta 3 (vezi pl. LXXXVII ' XCIX , 2' 5-6·' CI, 1, 4)
In această variantă am încadrat vasele scunde cu gura largă şi corpul aproape semisferic. Unele exemplare aparţinînd variantei 3 sînt prevăzute cu un gît scurt. Buza vaselor din varianta în discuţie este rotunjită şi uşor răs­ frîntă în exterior. La un singur exemplar pe care-1 cunoaştem buza are o profilare de genul unor mici trepte (vezi pl. CI, 4). La vasele încadrate în varianta 3 fundul se termină întotdeauna printr-un inel de fund în relief. Din punct de vedere al dimensiunilor aces' tea nu sînt prea mari, măsurînd în jur de 20 cm înălţime. Deci, oalele simple aparţinînd variantei 3 din punct de vedere al dimensiunilor se .:;ituează în grupa celor mijlocii. In ce priveşte tehnica de confecţionare trebuie să subliniem că toate vasele aparţinînd variantei pe care o discutăm sînt lucrate la roată din pastă fină, de culoare cenuşiu-des­ chisă sau din pastă cu impurităţi, de culoare roşie. Ca şi în cazul variantelor precedente vasele aparţinînd variantei 3 sînt în general neornamentate. Varianta 3 a oalelor simple se întîlneşte şi în aşezările daco-getice din afara arcului carpatic. Astfel, cunoaştem o analogie foarte apropiată într-un vas cenuşiu lucrat cu roata descoperit în stratul III al aşezării daco-getice de la Poiana (vezi fig. 101)529. Analogii apropiate, mergînd uneori pînă la cele mai mici detalii, pentru oalele ·simple din

Varianta 2 (vezi pl. LXXXVIII, 6; XCIX, 3; CI, 5)
In cadrul acestei variante am grupat vasele înalte care, spre deosebire de cele aparţinînd variantei precedente, au gura strînsă şi sînt prevăzute cu cîte un gît scurt. Corpul oalelor aparţinînd acestei variante este ovoidal sau sferic, iar muchia buzei îngroşată rotunjit ori unghiular şi uşor răsfrîntă în exterior. Dimensiunile, ca şi la varianta precedentă, sînt destul de mari măsurînd între 20 şi 30 cm înălţime. In legătură cu tehnica de confecţionare notăm că, pe lîngă exemplarele lucrate la roată din pastă cenuşie, de diferite nuanţe, cunoaştem două exemplare provenind din aşezarea de la Sighişoara (vezi pl. LXXXVIII, 6; LXXXVII, 3; XCIX) care lasă impresia că au fost lucrate din pastă fină, tot de culoare cenuşie, dar cu mîna şi nu la roată. In ce priveşte decorarea, nici vasele încadrate în această variantă, nu sînt ornaanentate, cu excepţia unui exemplar de la Timişoara (vezi pl. XCVI, 3), care este împodobit cu o linie ondulată realizată prin lustruire. Ca şi în cazul variantei precedente, originile acestei forme ceramice sînt greu de precizat. Unul dintre vasele descoperite la Sighişoara (vezi pl. LXXXVIII, 6) are corpul evident bitronconic, ceea ce ar putea constitui o dovadă că vasele aparţinînd variantei acum în discuţie constituie o evoluţie a bine cunoscutelor vase bitronconice din fazele anterioare ale ceramicii daco-getice. S-ar putea ca vasul de la Sighişoara, despre care discutăm, să aparţină în~ă fazei II2 şi să reprezinte una dintre formele intermediare între ceramica daco-getică fină lucrată cu mîna şi între cea lucrată la roată şi în acelaşi timp să fie vorba despre un vas derivat din cele bitronconice autohtone. Pe de altă parte însă, în repertoriul formelor ceramicii romane se cunosc vase de formă mult asemă­ nătoare528. Ţinînd cont de toate acestea putem presupune că vasele aparţinînd variantei 2, măcar în parte, au origini locale. Cu siguranţă însă că ele au fost lucrate de către daco-geţi şi că au avut o largă răspîndire.

Fig. 101. -

Vas de la Poiana,

www.cimec.ro

CERAMICA FINA

i89

V arian ta 4 (vezi pl. CI, 2-3, 6)

In această variantă am grupat vasele scunde
c~racterizate prin corp de formă sferică şi pre-

Fig. 102. -

Vas roman din Pannonia.

varianta 3 cunoaştem şi în cadrul ceramicii provincial romane (vezi de ex. fig. 102, compară cu pl. XCIX, 6)530. Pe baza .analogiilor, de care am vorbit, din cadrul ceramicii provinciale romane considerăm că varianta 3 a oalelor simple constituie, fără îndoială, o imitare făcută de către dacogeţi după formele romane. Trebuie să subliniem că numărul exemplarelor cunoscute pînă acum este mic, rezumîndu-se în total la şase exemplare în care l-am inclus şi pe cel de ·la Poiana. Că este vorba de produse locale şi nu de import o dovedeşte din plin tehnica de executare. Fără să mai vorbim de cele cenuşii lucrate în tehnica obişnuită la daci, dar şi exemplarele de culoare roşie sînt total deosebite de cele romane. Ele sînt confecţionate din pastă cu multe impurităţi şi chiar cu mici foiţe de mică, ceea ce dovedeşte cu prisosinţă că lucrarea lor s-a făcut într-un atelier dacic din Munţii Orăştiei. Pe cîtă vreme corespondentele romane ale vaselor din varianta 3 sînt lucrate din pastă fină, mult mai bine arse şi au ca element distinctiv şi total deosebit de cele dacice, angoba roşie specifică ceramicii romane, care lipseşte la cele daco-getice. Deci, avem toate motivele să afirmăm că oalele simple aparţinînd variantei 3 constituie imitaţii făcute de către daco-geţi după forme ceramice romane şi că ele nu sînt prea numeroase în cadrul ceramidi daco-getice din faza sa clasică 5 3 1 . Numărul lor mic dovedeşte că vasele de acest fel n-au avut o prea largă răs­ pîndire, fapt ce s-ar putea explica prin încadrarea tîrzie a formei ceramice respective în repertoriul dacic şi că n-a mai existat timp ca ea să se generalizeze.

vazute cu un gît scurt. Buza acestor vase, ca de altfel la toate variantele tipului de vas în discuţie, este rotunjită şi răsfrîntă în exterior. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare vasele aparţinînd acestei variante sînt luc~ate cu roata din pastă fină de culoare cenuşie. ~au din pastă poroasă cu multe granule de niSip, de_ ~uloare roşiatică. Ca de obicei, şi oalele aparţmmd variantei 4 sînt lipsite de ornamentare. O a?alogie din aşezările daco-getice extracarpatice pentru varianta 4 a vaselor în formă de oale simple cunoaştem din aşezarea de la ~ - ~ ~ Poiana532, me n ţ•IOnam msa ca această formă este prezentă în multe aşezări din afara Transilvaniei.

~i. de data aceasta, precizările în legătură cu ongmea formei sînt greu de făcut. Este vorba de o for~ă simplă de vas care a putut lua naş­ t:re dm. fo:mele locale anterioare, cum încli?a~ noi sa credem, fără să excludem însă 1m1tarea unor forme străine, ca de exemplu cele romane535.
FORME RAR INTILNITE In acea~tă grupă am încadrat vasele reprezentate pnn foarte puţine exemplare sau chiar numai prin cîte o singură piesă, ceea ce dovedeşte că forunele ceramice respective n-au avut o întrebuinţare largă, ori reprezintă un unicum cum este, de exemplu, vasul cu inscripţie de la Grădiştea Muncelului.

14. Vasul cu inscripţie (pl. LXXXVI, 1).
Vasul cu inscripţie are forma unei mari pîlnii conice cu vîrful ascuţit şi cu gura foarte largă. Muchea buzei este mult îngroşată şi rotunjită. El măsoară O, 70 m înălţime şi 1,25 m diametru! gurii, iar grosimea buzei este de 9 cm. La mică distanţă sub buză are aplicate de patru ori cîte două ştampile cu litere în relief pe care se citeşte
Inscripţia

inversat 1 DECEBALVS 1 1 PER SCORILO 1· a fost interpretată de acad. C. Daico-

www.cimec.ro

FAZA A Iii-A, CLASICĂ

Fig. 102a. -

Inscripţia

de pe vasul de la

Grădişte.

viciu ca prima inscripţie daco-getică cu litere latine şi tradusă: DECEBAL FIUL LUI SCORILUS•i31i_ Din punct de vedere al tehnicii de executare vasul în discuţie este lucrat din pastă de bună calitate, dar totuşi cu impurităţi. Culoarea lui este roşiatică. Trebuie să mai notăm din punct de vedere tehnic că a fost lucrat întîi corpul vasului şi apoi i-a fost adăugată buza modelata separat. Pentru ca sudarea să fie trainică, pe marginea superioară a corpului vasului s-au făcut nişte crestături adînci menite să fie umplute cu porţiuni din buza încă moale535_ Vasul cu inscripţie a fost descoperit în campania de săpături a anului 1954 pe una dintre terasele Dealului Grădiştei, în cadrul unei locuinţe mari de forma unui paralelogram înscris într-un cerc. Locuinţa în care s-a descoperit vasul cu inscripţie, desigur fastuoasă, "palat", a avut după toate probabilităţile cel puţin un ·etaj536 • Pentru vasul cu inscripţie nu cunoaştem, deocamdată, nici o analogie în ceramica daco-getică, atît din interiorul cît şi din afara arcului carpatic. Aşa că el poate fi socotit un uniC'I.tm în cadrul ceramicii daco-getice. Forma ca atare o întîlnim în lut sau în argint în tezaurele dacice, însă de proporţii mult mai mici537_ Dar, vasul de la Grădiştea Muncelului nu se întîlneşte nici în cadrul repertoriilor de forme ceramice greceşti, celtice sau romane, pe care le cunoaştem, ceea ce ne dovedeşte că ne găsim în prezenţa unui produs propriu şi specific al daco-geţilor. Modul de stampilare a fost preluat, după cum presupune acad. C. Daicoviciu538, după modelele aşa ziselor vase aretine romane. Vasul cu inscripţie descoperit la Grădiştea Muncelului se datează în a doua jumătate a sec. I e.n. pe baza inventarului locuinţei în care a fost descoperit, printre altele şi o monedă a împăratului Traian emisă în anul 101-102539, indicînd data aproximativă a sfîrşi­ tului locuinţei.

Date fiind dimensiunile mari ale vasului în precum şi forma sa care nu poate sta în picioare decît cu ajutorul unui suport, nu credem ca el să fi avut o utilizare practică în viaţa cotidiană; de aceea ne alăturăm pă­ rerii exprimate de acad. C. Daicoviciu că vasul constituie o piesă rituală540. Este posibil ca tocmai datorită utilizării lui în legătură cu cultul religios să fi fost şi stampilat.
discuţie

15. Vas în formă de ploscă (vezi pl. LXXXIX, 2)
Tot într-un singur exemplar cunoaştem un vas descoperit în aşezarea de la Pecica avînd formă de ploscă, cu gîtul strîmt şi corpul aproape patrulater. Atît muchea buzei, cît şi fundul vasului sînt tăiate drept. Din punct de vedere al confecţionării, vasul de la Pecica, acum în discuţie, este lucrat cu mîna din pastă impură şi lipsit de orice ornamentare. Tehnica de lucru cît şi pasta pot fi dacice, dar forma ni se pare cu totul străină şi de aceea încadrarea în ceramica daco-getică o facem cu toată rezerva, admiţînd că ar putea să aparţină unei epoci ulterioare. Piesa despre care discutăm a fost descoperită cu ocazia să­ păturilor lui L. Domotor făcute la "Şanţul Mare". O dovadă în sprijinul apartenenţei vasului în formă de ploscă de la Pecica ceramicii dacogetice o constituie faptul că în aşezarea de aici, prin săpăturile noastre, n-am reuşit să identificăm decît o locuire din epoca bronzului, dacică şi feudală din sec. XI-XII.

16. Vase fine cu sau

fără toartă

In această grupă am încadrat vasele lucrate cu roata din Transilvania lucrate din pastă fină de culoare cenuşie cunoscute pînă acum numai din aşezarea de la Sighişoara şi de la Moigrad. Caracteristic pentru vasele de la Sighişoara este gura largă a vasului şi faptul că este prevăzut cu cîte o toartă. Corpul este, uneori, cilindric sau patrulater, terminat într-un inel de fund. Aspectul general al vasului este cel de ceaşcă de dimensiuni mari, ori mijlocii. O altă caracteristică a acestei forme o constituie orn811llentarea destul de bogată realizată din linii lustruite (vezi pl. X~I. 1-2).

www.cimec.ro

CERAMICA FINÂ

iSi

www.cimec.ro

i92

FAZA 11. III-.'\, CL,\SICÂ

Pentru exemplarele de la Sighişoara, despre care discutăm, cunoaştem analogii apropiate în aşezarea de la Poiana (vezi fig. 103), unde asemenea vase s-au descoperit, atît în nivelul Poiana III, cît şi în nivelul Poiana IV5H. Forma vaselor de la Sighişoara, în discuţie, este bine cunoscută în cadrul ceramicii romane542. De obicei, vasele de acest tip romane sînt prevăzute cu cîte două torţi sau sînt total lipsite de torţi. De aceea, după părerea noastră vasele de la Sighişoara reprezintă o imitare modificată a vaselor romane de această formă. Mai trebuie să subliniem că vasele despre care discutăm se cunosc în puţine exemplare, ceea ce constituie o dovadă că ne găsim în prezenţa imitaţiilor neasimilate încă, după forme străine. Pe lîngă cănile cu toartă de la Sighişoara, în Transilvania, tot dintr-o singură localitate şi anume de la Moigrad, vechiul Porolissum, cunoaştem o altă formă rară, cunoscută pînă acum doar prin două exemplare (vezi pl. XCI, 5). Este vorba de un vas lucrat la roată din pastă fină de culoare cenuşiu deschisă care are aspectul unei căni cu corpul sferic din care porneşte un gît de forma unui trunchi de con cu gura larg deschisă şi cu muchea buzei rotunjită şi neîngroşată. Vasul n-a avut nici-o toartă. Trebuie să menţionăm apoi că unirea corpului cu gîtul se face printr-o linie pronunţată în genul unui prag. Cele două vase au fost descoperite în cadrul necropolei dacice de incineraţie de pe "Dealul Măgura'"'"3. Asemenea vase nu se cunosc în aşe­ zările daco-getice; dar forme asemănătoare există în cadrul altei culturi materiale. Forma este necunoscută în aşezările daco-getice, din interiorul sau din afara arcului carpatic, dar tehnica, ca atare, este dacică, pentru care pledează atît faptul că vasele sînt lucrate la roată cît şi toate celelalte amănunte. Dacă analogiile pentru vasele de la Moigrad lipsesc în cadrul ceramicii daco-getice, în schimb ele există în ceramica descoperită în mormintele sau aşezările atribuite de R. Vulpe bastarnilor de pe teritoriul R. P. Polonia sau al Germaniei de est54 4, cu deosebirea că acestea sînt lucrate cu mîna şi sînt de culoare neagră, pe cîtă vreme cele de la Moigrad sînt lucrate la roată şi sînt de culoare cenuşie. Aceleaşi

forme sînt întîlnite
neşti545.

şi

în necropola de la Poie-

Imitarea unor forme bastarne în nordul Transilvaniei de către dacii de la Porolissum îşi găseşte explicaţia în situarea lor mai apropiată de teritoriile bastarne. Pentru aceasta pledează şi faptul că la Moigrad s-a mai descoperit, pe lîngă cele două vase de care discutăm şi un al treilea tot de tip bastarn (vezi p. 163). Pe lîngă acestea, de pe teritoriul Transilvaniei trebuie să mai amintim cîteva torţi de vase, aşa-zise în X, descoperite la Moreşti 546 , în cadrul unei aşezări dacice aparţinînd fazei II1 care par să fie şi ele de tip bastarn. Cele arătate dovedesc că influenţele exercitate de ceramica bastarnă asupra celei daco-getice sînt foarte reduse în Transilvania, ca de altfel şi în teritoriul extracarpatic. Ele se rezumă doar la imitarea unui număr extrem de redus de forme. Această influenţă începe încă în sec. IIIII î.e.n., după cum pare s-o dovedească torţile de vase amintite de la Moreşti, ori ceramica din aşezările fazei II1 descoperite în Moldova, şi ţine pînă în sec. I î.e.n. Influenţele extrem de reduse exercitate de ceramica bastarnă asupra celei daco-getice îşi găsesc explicaţia în nivelul scăzut de dezvoltare a celei dintîi. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie faptul c(i, deşi vin în contact cu cultura materială grecească sau celtică, bastarnii nu-şi însuşesc tehnica lucrării ceramicii la roată547.

17. Tigaie cu

coadă (vezi

pl., CLXIV, 3)

Pînă acum cunoaştem doar un singur exemplar care aparţine acestei forme, descoperit în aşezarea de la Sf. Gheorghe de către F. Laszl6 în săpăturile din anul 1913. Exemplarul de la Sf. Gheorghe este lucrat cu mîna din pastă de culoare roşiatică, de bună calitate. Mînerul este gol în interior. Această formă ceramică n-o cunoaştem din altă parte în cadrul ceramicii daco-getice, în schimb ea există în ceramica grecească548 . Deci, ar putea fi vorba de o imitare a unei forme greceşti făcută de către geto-daci, pentru care pledează faptul că tigaia de la Sf. Gheorghe este lucrată cu mîna, pe lîngă alte amănunte tehnice de confecţionare care ar pleda şi ele

www.cimec.ro

CERAMICA FINA

193

pentru apartenenţa formei în discuţie ceramicii daco-getice. Nu este exclus însă, să fie vorba de o formă mult mai tîrzie, mai cu seamă că peste aşezarea dadcă de la Sf. Gheorghe s-a suprapus o aşezare feudală54 9 şi că ne lipsesc indicaţiile privind condiţiile stratigrafice în care s-a găsit piesa. De aceea, încadrarea tigăii cu coadă, despre care este vorba, în cadrul cerarrnicii daco-getice o facem cu toată rezerva

plare, cunoscute pînă acum, sînt cu totul lipsite de ornamentaţie. Pe lîngă imitaţiile după krater-e descoperite la Grădişte, Rudele sau Meleia din Munţii Orăş­ tiei, nu cunoaştem alte exemplare care să fi fost descoperite în Transilvania. Trebuie însă să adăugăm că în unele aşezări, cum este de pildă cea de la Pecica, Sighişoara sau Cetea s-au găsit torţi întregi, ori fragmentare de tipul celor de pe imitaţiile după krater-e ceea cuvenită. ce ar presupune existenţa acestor forme ceramice şi în cadrul aşezărilor mai sus pomenite. 18. Imitaţii după kratere greceşti Din punct de vedere cronologic vasele care (vezi pl. XCVII-XCVIII) imită kratere-le greceşti din Munţii Orăştiei se plasează în a doua jumătate a sec. I e.n. O Discutăm această formă ceramică în cadrul celor rar întîlnite nu pentru că exemplarele ar dovadă în acest sens ne este oferită de exemfi puţine la pumăr sau că ar constitui un uni- plarul descoperit la Grădiştea Muncelului (pl. cum, ci pentru că, deocamdată, în Transilvania XCVII, 3), găsit în aceeaşi locuinţă ·cu vasul ce poartă inscripţie şi datat printr-o monedă imitaţii!€ după krater-e greceşti sînt cunoscute cu siguranţă şi în multe exemplare doar în romană a împăratului Traian la sfîrşitul sec. I e.n. şi începutul celui următor. aşezările dacice din Munţii Orăştiei. O analogie apropiată pentru vasele în formă Forma vaselor aparţinînd tipului despre care de krater descoperite în Munţii Orăştiei cudiscutăm este cea· a krater-ului grecesc bine cunoscut, cu gura largă şi cu muchia buzei ro- noaştem de la Popeşti (vezi fig. 104)550. Pentru celelalte aşezări daco-getice din afara arcutunjită. Fundul vaselor este prevăzut cu un lui carpatic trebuie să repetăm cele spuse în inel plin, sau gol. Un alt element caracteristic îl formează cele două . torţi aplicate oblic, sau legătură cu aşezările din Transilvania, adică lipite de peretele vasului. Unele dintre acestea că s-au descoperit doar torţi de forma acelora de pe krater-e, ca de exemplu, în aşezarea de imită bine torţile vaselor de metal. Există însă la Poiana551, fără a avea însă dovada indiscuşi exemplare fără torţi. Din punct de vedere al tehnicii de confecţio­ tabilă a existenţei acestei forme. Din cele arătate pînă acum reiese că numă­ nare, pe lîngă faptul că toate exemplarele curul vaselor care imită krater-ul grecesc, în canoscute sînt lucrate cu roata, trebuie să subliniem modul deosebit de îngrijit în care au fost lucrate şi că cele mai multe vase de acest fel sînt acoperite cu slip, uneori, puternic lustruit de aspect metalic. În ce priveşte coloritu!, cele mai multe vase în formă de krater sînt de culoare cenuşie, unele cu slip de nuanţă închisă, aproape negru. Pe lîngă acestea se cunosc exemplare de culoare gălbuie, cum este frumosul vas de la Grădiştea Muncelului (vezi pl. XCVII, 3). Existenţa slipului lustruit pledează pentru întrebuinţarea acestor vase la păstrarea lichidelor. Ornaunentarea vaselor în formă de krater este foarte simplă rezumîndu-se doar, în cel mai bun caz, la cîte o bandă de linii incizate compusă dintr-o linie ondulată mărginită de către două linii drepte. Banda înconjoară corpul vasului la nivelul torţilor. Cele mai multe exemFig. 104. - Imitaţie de krater de la Popeşti,

www.cimec.ro

194

FAZA A III-A, CLASICĂ

dacice este redus şi că această este bine cunoscută doar în aşezările dacice din Munţii Orăştiei. Este însă în afara ori cărei îndoieli, că vasele în discuţie nu constituie marfă de import şi că ele au fost lucrate pe loc de către meşterii daco-geţi, după cum o dovedesc toate amănuntele tehnice de confecţionare a lor. Firesc se naşte întrebarea: care este originea acestor imitaţii aşa de tîrzii după forme greceşti? De unde au putut ele ajunge în a doua jumătate a sec. I e.n. în Transilvania? Şi în sfîrşit dacă au fost sau nu integrate în repertoriul formelor ceracrnice daco-geti·ce. La toate acestea vom încerca să răspundem. Imitaţii după krater-e greceşti se întîlnesc în număr mare pe teritoriul de azi al R.P. Bulgaria, în necropolele tracice, începînd cu sec. V î.e.n., dar mai cu seamă în sec. IV î.e.n.552• Pe acest teritoriu forma de vas, despre care discutăm acum, se va menţine multă vreme, astfel încît o găsim pînă în a doua jumătate a sec. II e.n.553_ După părerea 11oastră, imitaţiile după krater-ele greceşti din sec. I e.n. din Transilvania işi au originile în teritoriile tracice şi numai indirect în formele greceşti, constituind imitarea imitaţiilor făcute după modele greceşti de către traci. Din aceste teritorii ele au putut fi preluate de către daco-geţi sau poate că ele se datoresc ohiar unor meşteri străini, probabil, greci, veniţi de undeva de la sudul Dunării la curtea regelui Decebal sau a antecesorilor săi. Din cele ce cunoaştem pînă acum rezultă că vasul în formă de krater n-a fost cu totul asimilat şi integrat organic în repertoriul formelor ceramice daco-getice, cum s-a întîmplat cu alte forme străine care au o largă răspîndire. Se pare că vasele care imită krater-ele fac parte din acel aspect deosebit al ceramicii din Munţii Orăştiei, constituind una dintre formele ceramice rare, dacă nu cumva torţile de vase despre care vorbeam provin tot de la vase de acest gen. Şi în acest caz forma ca atare rămîne o piesă rară de lux. drul
formă

aşezărilor

probabil, după vase de tip kylix sau kantharos. Ele sînt lucrate cu roata din pastă fină de culoare cenuşie şi imită forme aparţinînd ceramicii greceşti de lux. Că sînt imitaţii dacogetice nu poate fi pus la îndoială. Imitaţii de acest gen s-au descoperit în marea aşezare daco-getică de la Poiana (vezi fig. 105)554• Unele imitaţii de acest gen sînt împodobite cu motive lustruite.

imitaţiile,

20.
Fără să

Imitaţii după

rhyton

fie numeroase, ca de altfel toate imitaţiile, în ceramica daco-getică există vase care au avut ca model rhyton-ul grecesc555_ Din păcate nu ni s-a păstrat nici un exemplar întreg din această formă. Imitaţiile după rhyton sînt lucrate, de obicei, cu roata din pastă fină. Există chiar un exemplar pictat. Asupra acestuia vom reveni cînd va fi vorba de ceramica pictată. Dar, s-au imitat rhyton-uri, după cît se pare, şi în pastă de proastă calitate. In afară de imitaţia pictată descoperită la Sighişoara vase de acest fel se cunosc de la Poiana556, sau de la Cetăţeni (fig. 106)557_

21. Vase mari cu "guler" (pl. C,5)
Tot dintre formele ceramice rare, descoperite pînă acum numai în aşezările sezoniere (stîni) din apropierea Sarmizegetusei, la Rudele şi Meleia558, trebuie să amintim unele vase mari de forma unor chiupuri. Caracteristica principală şi distinctivă a acestora o constituie existenţa unui "guler", adică a unui prag lat aşe­ zat perpendicular pe peretele vasului. Acest "guler" este plasat la mică distanţă sub buză. O altă caracteristică a acestor vase o constituie gura largă, cu muchia buzei rotunjită dar neîngroşată. Deşi, nu există pînă acum nici un exemplar perfect întreg, s-au găsit fragmente de la partea finală a vasului şi de aceea se poate afirma că el n-a avut fund55 9. Deci, a fost deschis la ambele extremităţi. V ase le de acest gen sînt folosite, după cît se pare, la prepararea produselor lactate şi se introduceau într-un recipient de lemn. Aşa îşi găseşte raţiune existenţa "gulerului" care se sprijinea pe vasul de lemn. Tot în acest fel se explică şi faptul că vasele aparţinînd tipului în discuţie n-au avut fund 560 .

19.
Pe

Imitaţii după

kylix sau kantharos
krater-e, în ceramica se mai cunosc şi model grecesc. Aşa sînt
clasică

lîngă imitaţiile după

daco-getică

din faza sa

alte vase

făcute după

www.cimec.ro

CERAMICA FINĂ

195

lltlf 1ftlli

Fig. 105. -

Imitaţii după

kylix, ori kantharos.

Fig. 106. -

Imitaţii după rhyton. 1-3, 5. Poiana. - 4. Cetăţeni.

www.cimec.ro

196

FAZA A Iii-A,

CLAsicĂ

Din punct de vedere al tehnicii de confecvasele cu "guler" sînt lucrate la roată dih pastă cu destuie impurităţi de culoare roşie-cărămizie identică cu cea a chiupurilor. Deocamdată, nu cunoaştem nici o analogie, din Transilvania sau din afara arcului carpatic, pentru vasele de la Rudele şi Meleia. Singura analogie cunoscută se situează pe teritoriul R.P. Bulgaria descoperită fiind la Svilengrad în turnului nr. IV al necropolei datată în sec. II e.n. de aici561. Această analogie ne face să presupunem că originile vasului cu "guler" ca şi a imitaţiilor după krater-ele greceşti trebute căutate în teritoriile tracice de sud. Faptul că, deocamdată, vasul cu "guler" a fost descoperit doar în jurul Sarmizegetusei pledează pentru incadrarea acestei forme în aspectul deosebit pe care îl îmbracă ceramica de la Gră­ diştea Muncelului.
ţionare,

22. Oale cu

două torţi

In această formă am grupat vasele cu corpul ovoidal, ori aproape sferic, prevăzute cu cîte două torţi. O altă caracteristică a acestei forme o constituie gura relativ strînsă, cu muchia buzei îngroşată. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare oalele cu două torţi sînt lucrate cu roata din pastă fină, de culoare cenuşie sau de culoare gălbui-deschisă, cum este exemplarul descoperit în aşezarea de la Pecica (vezi pl. LV, 2). Dimensiunile tipului de vas în discuţie nu sînt prea mari. El măsoară în general 20-25 am înălţime şi se încadrează astfel în categoria vaselor mijlocii. Ca ornamente se folosesc dungile în relief şi motive simple realizate prin lustruire. In privinţa analogiilor din afara arcului carpatic, deocamdată, nu cunoaştem nici-un vas

întreg asemănător, ci doar citeva fragmente descoperite în aşezarea de la Poiana care ar putea aparţine acestei forme562. In legătură cu forma de vas pe care o discutăm acum, V. Pârvan563, atunci cind publică vasul de la Timişoara (reprodus şi de noi pl. XCVI, 2), îl numeşte urnă şi spune că este de tip bine cunoscut în Latene-ul III vestic fără să citeze analogii. Este foarte probabil că V. Pârvan se referea la vasele de aceeaşi formă pictate564. Forme mult asemănătoare se cunosc şi în cadrul ceramicii provincial romane565. Oalele cu două torţi, după toate probabilităţile, reprezintă imitarea unor fonme străine, mai probabil romane, fără să excludem însă posibilitatea ca ele să fi derivat din vasele bitronconice cunoscute din faza a II-a a eeramicii daco-getice. Deşi, nu cunoaştem, deocamdată, prea multe exemplare mai cu seamă întregi, credem totuşi că această formă fă·cea parte integrantă din repertoriul ceramicii daco-getice din faza clasică şi dacă este vorba de o formă împrumutată, atunci se poate susţine că ea a fost complet asimilată. Cînd susţinem acestea ne bazăm pe faptul că în săpăturile noastre de la Pecica, pe lîngă exemplarul întreg, s-au mai descoperit destule fragmente aparţinînd unor vase de acest tip. Ele s-au găsit în nivelul II, nivel care corespunde fazei clasice a ceramicii daco-getice. Exemplare fragmentare au fost descoperite şi în aşezarea de la Cetea şi în aşezarea de la Sighişoara.

Ceramica
Pe

romană

de import

Fig. 107. -

lîngă destul de numeroasele imitaţii forme romane, în aşezările daco-getice corespunzătoare fazei a III-a s-a descoperit şi ceramică romană autentică. Aceasta a ajuns aici, fără îndoială, pe calea comerţului. Daco-geţii importau atît - - -- J ceramică uzuală cit şi ce- --- , ramică fină. In acest sens 1 putem aminti de ex. un 1 vas mic terra sigillata desI coperit în aşezarea de la 1 Pecica (fig. 107). Cantitatea ceramicii romane de import nu este Vas terra sigillata de la Pecica prea mare, nici în aşeză-

după

www.cimec.ro

Fig. 109. Vas pictat Latene tîrziu de la Pecica.

www.cimec.ro

CERAMICA PICTATĂ

197

-(IZD-

Ceramica

daco-getică

pictată

în stil geome-

tric56B

Fig. 108. 1. 3. Poiana. -

Vase romane de import.
2. Piatra Neamt (Bitca Doamnei).

rile intracarpatke şi mc1 m cele din afară. In aşezările transilvănene n:u cunoaştem forme întregi din specia ceramicii romane comune. Asemena vase întregi s-au descoperit însă în aşezările extracarpatice ca de ex. la Poiana5'36 sau în cetatea de pe Bîtca Doamnei, de la Piatra Neamţ567 (vezi fig. 108).

In multe dintre aşezările dacice din Transilvania aparţinînd fazei clasice a fost descoperită o ceramică fină, de lux, pictată. Fără să fie prea abundentă ea este totuşi în cantitate destul de mare şi ni se pare semnificativ faptul că nu lipseşte din aproape nici o aşezare dacogetică reprezentativă care a fost cercetată prin săpături sistematice. Pe lîngă gruparea mare, de care vorbeam, a ceramicii pictate şi ceramica în stil geometric descoperită în aşezările daco-getice se împarte în două grupe distincte. 1. Ceramică roşie sau roşie cu nuanţe violacee, lucrată cu roata, din pastă fină şi pictată cu benzi late de culoare brun-roşiatică, alternînd cu benzi de culoare alb-gălbuie (vezi fig. 109). Ca amănunt tehnic trebuie să menţio­ năm pereţii subţiri ai acestei categorii de vase, arderea foarte puternică, rezonantă, dar în secţiune ceramica este neomogen colorată, în sensul că există un nucleu cenuşiu îmbrăcat cu un strat destul de subţire de culoare roşiatică pe ambele
feţe.

CERAMICA PICTATA
Pînă acum am discutat primele două categorii, rudimentară şi fină, a ceramicii dacogetice din faza a III-a. Ne-a rămas să discutăm acum cea de a treia categorie şi anume cea pictată. Ea reprezintă produsul ceramic cel mai desăvîrşit care poate fi abordat din două puncte de vedere. Unul ca produs ceramic propriu-zis şi• al doilea din punct de vedere artistic. Ceramica daco-getică pictată se împarte în două mari grupe distincte şi anume, ceramica care întrebuinţează ca decor numai motive geometrice simple şi apoi o a doua grupă care foloseşte un repertoriu ornamental cu mult mai bogat, alcătuit din motive vegetale sau zoomorfe. Ultima grupă se înscrie în ceramica pe care am numit-o "de curte" descoperită în cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. Cele două grupe le vom discuta separat şi vom începe cu cea mai simplă dintre ele.

2. Ceramică fină lucrată tot la roată, de asemenea din pastă de foarte bună calitate, de culoare roz-gălbuie sau chiar cenuşie, şi acoperită pe întreaga suprafaţă cu un strat de culoare alb-gălbuie. Peste acesta s-au pictat apoi cu linii subţiri, motive geometrice simple de culoare roşu-brună sau brună închisă. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare notăm faptul că această ceramică nu este aşa ~e puternic arsă, este mai sfărîmicioasă, dar în secţiune este omogen colorată, lipsind acel nucleu diferit, caracteristic pentru grupa precedentă. Din punct de vedere al formelor trebuie să relevăm în mod special faptul că primei grupe îi aparţin numai vase de dimensiuni mari sau mijlocii (vezi de ex. fig. 110)569. Ele se caracterizează prin forma ovoidală sau sferică a vasului, cu gura strîmtă şi lipsesc formele tipice şi specifice ceramicii daco-getice, cum ar fi bunăoară, fructiera şi în general toate formele mici. Pe de altă parte însă, formele aparţinînd grupei a doua sînt mult mai variate, întîlnindu-se, atît vase de dimensiuni mari şi mijlocii cît şi

www.cimec.ro

198

FAZA A III-A, CLASICĂ

existenţa

vase de dimensiuni mici. Trebuie să subliniem în cadrul acestei grupe a formelor tipice şi specific daco-getice ca: ceaşca, fructiera, cana cu o toartă, ori străchinile. Ceramică pictată cu motive geometrice în Transilvania a fost descoperită în următoarele localităţi (vezi pl. XC-XCI). 1. Braşov, jud. Braşov. în Mz. Braşov (inv. nr. 1278, 1443) se păstrea­ ză fragmente ceramice pictate provenite de la "Pietrele lui Solomon" din săpăturile lui W. Jekelius executate în anul 1907 şi ale lui J. Teutsch din 1909570_ Dintre fragmentele descoperite la "Pietrele lui Solomon" unele aparţin primei grupe, iar altele celei de a doua. 2. Cetea, jud. Alba. In Mz. Aiud (inv. nr. 2869) se păstrează cîteva fragmente aparţinînd grupei a doua provenite din săpăturile lui K. Herepey. 3. Costeşti, jud. Hunedoara. Din săpăturile lui D. M. Teodorescu făcute la "Cetăţuie" în Mz. Cluj (inv. nr. IN 762-769) se păstrează un picior de fructieră, fragmentar, aparţinînd grupei a doua. 4. Guşteriţa, aparţine oraşului Sibiu, jud. Sibiu. Din depozitul de vase dacice descoperit în această localitate fac parte şi două ulcioare lucrate din pastă fină şi acoperite cu vopsea gălbuie, tehnică caracteristică grupei a doua. Unul dintre aceste ulcioare (vezi pl. LXVI, 1) are linii pictate de culoare brun-roşiatică realizînd un motiv geometric identic cu cele de pe fructiere. Cele două vase de la Guşteriţa se păstrează în Mz. Cluj (inv. nr. IN 2967, IN 2963) şi au fost publicate de către M. Rusu571. M. Rusu considera cele două ulcioare de la atît ca formă dt şi ca tehnică de confecţionare, prezcntîndu-le ca marfă elenistică de import. în privinţa ulciorului pic~ tat care are gura în formă de pîlnie presupune că derivă din lekythos-ul grecesc. Din punct de vedere cronologic M. Rusu data depozitul de la Guşteriţa, tocmai pe baza vasului de care vorbeam, în sec. III-11 î.e.n. Ulterior M. Macrea572 rectifică această datare şi arată că unul dintre vasele de la Guşteriţa îşi gă­ seşte o analogie foarte apropiată ţn vasul .:;:e
Guşteriţa străine,

conţinea tezaurul de la Sărăcsău, datat la mijlocul sec. I î.e.n. Aceeaşi datare, adică mijlocul sec. I î.e.n. o presupune şi pentru depozitul de vase de la Guşteriţa. Pe lîngă vasul cu două torţi din descoperirea de la Sărăcsău trebuie să mai adăugăm că din depozitul de vase dacice de la Guşteriţa face parte şi un vas cu picior de tip fructieră aparţinînd unui tip evoluat care nu poate fi nici într-un caz datat anterior sec. I î.e.n. C. Daicoviciu a datat vasele de la Guşteriţa, încă în 1945, la începutul erei noastre573. Cele două ulcioare de la Guşteriţa, după pă­ rerea noastră, nu reprezintă piese străine ceramicii daco-getice, ci fac parte din categoria pictată în stil geometric. Un ulcior pictat cu corpul sferic şi gîtul cilindric terminat într-o pîlnie a fost descoperit în aşezarea de la Pecica (vezi pl. CXL). Un alt ulcior de acelaşi tip a fost găsit recent în aşezarea de la Popeşti (vezi mai sus p. 172). Este foarte posibil ca ulcioarele pictate dacice să irrnite forme greceşti, dar ele nu constituie în nici un caz piese de import. Deosebirile dintre ulcioarele din Transilvania şi cele greceşti sînt în primul rînd cronologice şi apoi forma însăşi este mult
diferită.

5. Moigrad, jud. Sălaj. în cadrul cimitirului de·. incineraţie dacic de pe dealul "Măgura" au fost descoperite şi fragmente ceramice pictate aparţinînd grupei a doua 57t.. 6. Pecica, jud. Arad. În aşezarea dacică de la "Şa:Q.ţul Mare" cu ocazia săpăturilor noastre din anul 1960 şi 1964 a fost descoperită ceramică pictată aparţinînd ambelor grupe, pe lîngă ulciorul pomenit adineaori. 7. Piatra Crai vii, jud. Alba. în cetatea dacică de aici s-au descoperit fragmente aparţinînd primei grupe575. 8. Sighişoara, jud. Mur~. în Mz. Brukenthal din Sibiu şi în Mz. Sighişoara se păstrează ceramică pictată, printre care o cană cu o toartă (vezi pl. XCI, 6), şi mai multe fragmente aparţinînd grupei a doua. Printre fragmente trebuie să menţionăm un picior de vas aparţinînd tipului fructieră. Pe lîngă ceramica pictată din grupa a doua, în Mz. Brukenthal (inv. nr. 13220) se păstrează şi fragmente aparţinînd grupei 1. Toate fragmentele

www.cimec.ro

CERAMICA

PICTATĂ

199

pictate de la Sighişoara provin din săpăturile lui C. Seraphim făcute în marea aşezare dacică de pe "Dealul Turcului". 9. Sf. Gheorghe, jud. Covasna. Din săpăturile lui K. Horedt făcute la punctul "Bedehaza" provine un ulcior cu gît cHindric (vezi pl. LVIII, 1), păstrat în MNA (inv. nr. IV, 999) care are o dungă pictată de culoare brun-roşiatică. Ulciorul a fost considerat de că­ tre descoperitor de provenienţă romană5 76 . El aparţine, după părerea noastră, ceramicii dacice pictate din grupa a doua. Tot în acelaşi punct K. Horedt a descoperit un fragment de ceaşcă dacică lucrat cu mîna şi pictat cu dungi brun-roşiatice. 10. Zetea, jud. Harghita. In săpăturile făcute de către Z. Szekely în anul 1946 s-au descoperit fragmente de vase relativ mari care, după descrierea autorului aparţin grupei 1577 . Ambele grupe .ale ceramicii pictate în stil geometric se întîlnesc şi în aşezările dacice din afara arcului carpatic. Astfel, de exemplu, în aşezarea de la Piatra Neamţ (Bîtca Doamnei), a fost descoperit un vas cu picior de tip fructieră aparţinînd grupei a doua (vezi mai sus p. 169-170 şi fig. 83). In aşezarea de la Poiana s-au găsit, pe lîngă fragmente de vase cu picior aparţinînd grupei a doua şi fragmente care fac parte din prima grupă57B. De asemenea, în aşe­ zarea de la Popeşti au fost descoperite fragmente aparţinînd grupei a doua şi un vas care face parte din prima categorie. El a fost considerat de către R. Vulpe ca marfă elenistică de import579 . Se pune acum problema originilor ceramicii pictate în stil geometric, pe care o discutăm, şi dacă ea constituie într-adevăr o ceramică produsă de către geto-daci sau dacă este marfă de import. Vasile Pârvan în monumentala sa operă Getica580, vorbind despre ceramica pictată descoperită la Sighişoara o consideră ca marfă stră­ ină venită chiar direct din Italia sau adusă cu vasele celtice din vest şi produsă acolo în legătură cu vechi influenţe italice. In literatura noastră de specialitate s-a încetăţenit termenul de ceramică pictată "de tip celtic".

In ultima vreme problema aşa-numitei eeramici pictate Lateme tîrzii din Europa centrală, cu care se aseamănă întru totul prima noastră grupă, a constituit obiectul unor studii de analiză sau de sinteză cum sînt cele ale lui G. Beh2 rens581 şi F. Maier5B . Prima dintre concluziile care ne interesează pe ~oi aici este că această ceram1ca aparţine numai Latene-ului tîrziu (Reinecke D; Dechelette III) şi perioadei timpurii a imperiului pînă la Flavii. Din statistica făcută de către F. Maier5B3 reiese că cea mai numeroasă ceramică aparţinînd acestei categorii a fost descoperită pe teritoriul de azi al Franţei, Elveţiei şi Belgiei, făcînd parte din grupa sud-vestică şi vestică stabilită de Maier, şi că ea are o largă răspîndire în Europa. O altă concluzie deosebit de importantă este aceea că repertoriul formelor este extrem de sărac constînd doar din vase mari, în formă de sticlă ovală, înalte, ori scunde cu gura largă sau strînsă, de formă aproape sferică şi extrem de rar străchini-cupe sau ceşti cu pereţii verticali de formă aproximativ patrulateră. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare se subliniază că ceramica este de culoare roşiatică făcută la roată şi pictată cu linii ori motive simple de culoare alb-roşu sau sepia. In ce priveşte originile acestei ceramici se presupune o componentă locală celtică mai veche din Latene-ul timpuriu şi puternice influenţe ale ceramicii elenistice. Pentru producerea acestei ceramici în Latene-ul tîrziu s-au putut stabili anumite centre de producţie şi F. Maier arată că ele există şi la periferia lumii celtice. Asemenea centre de producţie au fost stabilite în Slovacia de est de ex. la Zemplin de unde ceramica pictată trece în Polonia de sud5B4. Un atelier care producea ceramică de acest gen a fost descoperit la Bekasmegyer, pe teritoriul de azi al R. P. Ungariasss. Ceramicii pictate Latene tîrzii din Europa centrală îi corespunde întru totul ceramica în stil geometric pe care noi am clasificat-o în grupa întîi. De aceea, considerăm că această grupă constituie marfă de import, ajunsă în aşezările daco-getice, nu din Italia cum presupunea V. Pârvan, ci de undeva din atelierele mai apropiate, cum sînt de pildă cele de pe teritoriul R. P. Ungare sau R. S. Cehoslovace, iar ca terminoLogie oonsuderăm ~mpropriu să fie numită "de tip celtic" şi să se adopte termenul

www.cimec.ro

200

FAZA A III-A, CLASICA

Fig. 110. -

Vase pictate Latime tîrzii.
3. Taban (Ungaria].

1. 2, 4, 5. Bekâsmegyer. -

www.cimec.ro

CERAMICA PICTATĂ

201

curent în literatura de specialitate cel de ceramică pictată Latene tîrzie. Cea de a doua grupă, mult mai numeroasă şi reprezentată prin forme variate, se deosebeşte substanţial de cea dintîi. Aceste deosebiri constau, în primul rînd, în faptul că ceramica aparţinînd grupei a doua este de culoare găl­ buie, roz-gălbuie sau chiar cenuşie, acoperită pe întreaga suprafaţă cu un strat de vopsea alb-gălbuie peste care sînt pictate cu linii subţiri motive geometrice simple, de culoare brunroşiatică şi nici o dată benzi groase. Şi apoi deosebirea esenţială, după părerea noastră, constă în faptul că în această tehnică se lucrează un număr variat de forme locale, cum sînt, de exemplu, fructierele, ori chiar ceştile dacice. La formele autohtone se adaugă cele inspirate din repertoriul formelor greceşti. Aşa este, de exemplu, ulciorul de la Guşteriţa sau cana cu o toartă de la Sighişoara şi în sfîrşit fragmentul de rhyton descoperit tot la Sighişoara. Este vorba . de o piesă modelată în lut, foarte frumoasă, reprezentînd un cap de cal, naturalist redat (vezi pl. CLXXXVIII, 4). Ea a fost descoperită, ca şi toate fragmentele pictate, in săpăturile lui C. Seraphim de pe "Dealul Turcului" şi se păstrează în Muzeul Sighişoara (inv. nr. 235). Lutul din care este lucrată extremitatea inferioară de rhyton, în formă de cap de cal este foarte fin şi de culoare găl­ buie. In exterior capul este pictat cu o dungă de culoare brun-roşiatică. Marginile piesei dovedesc că ea se continua în sus, ceea ce face plauzibilă presupunerea noastră că ne găsim în faţa unei imitaţii după vasele greceşti de tip rhyton. După cîte ştim, piesa de la Sighişoara constituie un unicum, pînă acum, în Transilvania. Toate cele arătate ne fac să credem că eeramica pictată aparţinînd grupei a doua a fost lucrată de cătl'e meşterii daco-geţi sub influenţa ceramicii •elenistice. Nu excludem însă, cu totul, că la constituirea ceramicii daco-getice pictate în stil geometric să fi contribuit şi influenţe venite din vest. Rezumînd cele spuse pînă acum cu privire la ceramica pictată constatăm că în aşezările dacogetice din faza clasică, atît în cele din Transilvania, cît şi în cele dinafara arcului carpatic, s-a descoperit ceramică pictată cu motive geometrice de tip vest şi central european, care

constituie marfă de import. Cantitatea acestor importuri este relativ mică. In schimb, mai numeroasă este ceramica pictată cu motive geometrice simple, autohtonă, deosebită substanţial de cea străină, care a apărut sub influenţa ceramicii elenistice. Aşadar, ceramica daco-getică în stil geometric reprezintă un produs local. Ea a apărut sub influenţa ceramicii elenistice, la care se adaugă, eventual, influenţe venite din vest. Acestea din urmă au putut fi exercitate de că­ tre ceramica pictată Latene tîrzie central-europeană.

Ceramica daco-getică în stil geometric foloseşte numai motive decorative simple realizate din combinaţii de linii, de culoare brun-roşia­ tică pe un fond alb-gălbui.
Ceramică pictată

cu motive vegetale şi zoomorfe (pl. XCII-XCV)586

Inainte de orice se cuvine spus că ceramica cu motive vegetale şi zoomorfe s-a descoperit, pînă acum, numai în complexul dacic din Munţii Orăştiei. Ea face, foarte probabil, parte din acel aspect deosebit pe care îl îmbracă ceramica de aici, aspect pe care l-am numit "de curte". Ceramica bogat ornamentată din Munţii Orăş­ tiei reprezintă, aşa cum am mai spus, produsul cel mai desăvîrşit al meşterilor şi, de data aceasta, putem afirma cu toată siguranţa şi a artiştilor daco-geţi. Ea se producea, după cît se pare, într-un atelier situat chiar pe una dintre terasele Dealului Grădiştii. Intre ceramica pictată în stil geometric şi între cea pe care o discutăm acum, din punct de vedere al tehnicii de lucru, există numeroase şi esenţiale asemănări. Acestea constau. în primul rînd, în identitatea absolută a pastei din care s-au lucrat la roată cele două grupe. Apoi, în amîndouă cazurile, vasul este acoperit cu un strat, mai gros sau mai subţire, de vopsea peste care se pictează. Dacă asemănările, să zicem tehnice, sînt evidente, între cele două grupe există însă o deosebire fundamentală în ceea ce priveşte repertoriul picturii. Ceramica pictată din Munţii Orăştiei foloseşte şi ea decorul geometric, dar acesta nu mai este alcătuit numai din linii simpictată

www.cimec.ro

202

FAZA A III-A, CLASICĂ

ple, ci se creează cu ajutorul lui motive com- tele schematizate. Dintre frunze, demn de replicate, deosebit de estetice. Pe lîngă ornamen- marcat, ni se par, cele de vie. tele geometrice se adaugă elementele vegetale, Compoziţiile propriu-zise redau animale în frunze sau flori, redate, fie naturalist, fie prin- diferite stări, în repaus, ori în mişcare. Animatr-o stilizare schematică şi în sfîrşit sînt repre- lele sînt reale, ca păsări sau cornute, ori imazentate animale, reale ori imaginare. Pînă acum ginare - dacă nu cumva este o impresie falsă lipsesc din pictura daco-getică aplicată pe ce- datorită stîngăciei desenului, cum remarca praf. ramică reprezentările umane. C. Daicoviciu587. Corpul animalelor este umplut Spuneam că şi la ceramica pictată din Mun.- şi el cu puncte. ţii Orăştiei, ca şi la cea în stil geometric, suDintre animalele redate cu multă îndemînare, prafaţa vasului este acoperită cu un strat subdovedind real talent, merită să fie amintit vulţire de vopsea (vernir) de culoare alb-gălbuie, turul, prezent pe două dintre vasele cunoscute. galben şi uneori negru. Culoarea neagră a poj- O menţiune specială se cuvine să acordăm şi ghiţei de vopsea credem că se datorează arderii unui frumos decor în formă de liră (pl. secundare provocată de incendiu ce a pus ca- XCIII, 2). păt construcţiei în care s-a descoperit ceramica Din păcate nu ni s-a păstrat mc1 un vas înpictată. Fragmentele care au vernir negru pretreg şi nu putem avea certitudinea unor comzintă pete de nuanţe diferite cu putermce urme poziţii, în sensul, dacă acestea reprezintă scene de ardere secundară. De aceea, presupunem că reale, ori imaginare propriu-zise, ori dacă anifondul vaselor pe care s-a aplicat pictura a fost malele servesc doar ca elemente decorative. Atitudinea clară de mişcare a unora pledează de culori deschise. Artistul avea deci, la îndemînă un vas cu un pentru existenţa unor compoziţii, a unor scene fond alb-gălbui. Pe acesta înainte de a în adevăratul sens al cuvîntului. picta cu culori îşi schiţa cu ajutorul unui inIn ce priveşte formele ce intră în repertoriul strument ascuţit decorul pe care urma să-1 co- ceramicii pictate din Munţii Orăştiei putem loreze. De multe ori schiţa făcută în prealabil spune că se întîlnesc vase mici, dar mai cu nu este urmată întocmai şi nu se respectă con- seamă, vase de dimensiuni mari. Precizările cu tururile zgîriate. Alteori, desenul iniţial este privire la forma vaselor sînt greu de făcut. Din pur şi simplu neglijat fără să mai fie pictat. cele reconstituite pînă în prezent putem spune Culorile întrebuinţate la redarea diferitelor că este vorba de vase piriforme, bine cunoscute motive nu sînt prea variate. Cu precădere se în repertoriul ceramicii daco-getke, cu o.rigini locale vechi. foloseşte culoarea roşie, de diferite nuanţe, şi mai ales cea brună, cu o gamă variată de tonaDin punct de vedere cronologic se pare că lităţi. Nu lipseşte culoarea galbenă sau cea ceramica pictată cu motive vegetale şi zooneagră. morfe nu este mai veche de secolul I e.n. Această datare ne este indicată de întregul anSuprafaţa vasului, în special la cele mari, este samblu în care a fost descoperită. împărţită în registre pe care se desfăşoară deSe pune acum problema originilor ceramicii corul. Registrele, două sau trei la număr, cuprind partea centrală a vasului. Ele sînt flancate pictate din Munţii Orăştiei. Este ea o creaţie de chenare, mai late sau mai înguste. Chena- proprie, originală, sau reprezintă imitarea unei rele folosesc motive geometrice, ori florale. In ceramici pictate străine? Răspunsul la această întrebare l-a dat acad. cuprinsul acestora găsim diferite combinaţii d~ linii, reţele, romburi, cercuri etc. Cercurile pot C. Daicoviciu care, pe bună dreptate, spunea fi simple, sau împărţite prin raze, uneori cu că: "în ceramica pictată de la Grădiştea-Munce­ lului, noi trebuie să vedem o artă fictilă locală linii raionate pe circumferinţă. Cele mai multe dintre motivele geometrice provocată de modele venite din sud, indiferent sînt umplute cu puncte, uneori neglijent exe- pe ce cale"588 • cutate. Linii de puncte urmează de asemenea Deci, nu poate fi vorba de imitarea unei ceconturul desenelor geometrice, ori al celor flo- ramici străine, ci doar de influenţe, probabil, rale. Tot la alcătuirea chenarelor se utilizează elenistice sub impulsul cărora a luat naştere şi frunze sau flori, unele redate naturalist, iar al- ceramica pictată în stil geometric.

www.cimec.ro

CERAMICA PICTATA

203

Ceramica

grafitată

Ceramica de culoare neagră care are in pastă sau numai in exterior, grafit menit să reducă gradul de porozitate a vaselor, o intilnim in cantitate mare in aşezările aparţinînd fazei II1 a ceram1cn daco-getice din Transilvania. Aceasta aparţine cu siguranţă ceramicii celtice. După această perioadă, o dată cu dispariţia ceramicii celtice dispare şi ceramica grafitată. Excepţie face doar un fragment din buza unui vas mare cu gura larg deschisă descoperit în cetatea de la Costeşti (vezi fig. 111)589. Fc;mna vasului căruia ii aparţine fragmentul de la Costeşti, despre care discutăm, este cu totul străina celor dacice. Ea este însă bine cunoscută in ceramica grafitată celtică din Latene-ul tirziu din Boemia, sudul Germaniei şi Austria. Aici asemenea forme se cunosc din abundenţă încă din sec. IV i.e.n. Ele continuă pe toată durata Latene-ului mijlociu şi la inceputul celui tirziu. Asemenea vase mari din pastă cu grafit se mai intilnesc pe spaţiul amintit, destul de rar, şi la începutul epocii imperiale romane pînă in prima parte a sec. II e.n.59o. Vasul de la Costeşti, produs undeva in spaţiul amintit, a putut ajunge în Transilvania, fără a putea preciza cu destulă siguranţă însă, cînd anume. Este, după părerea noastră, în afara oricărei îndoieli că vasul, despre care discutăm, constituie o piesă străină culturii materiale daco-getice şi că ea a putut ajunge in Transilvania numai din vest. Dovada sigură a celor afirmate o constituie faptul că în întreaga sa dezvoltare ceramica daco-getică nu cunoaşte nicicînd lucrarea pastei cu grafit. La aceasta trebuie să adăugăm forma însăşi a vasului şi ea cu totul străină celor daco-getice, dar comună şi obişnuită în ceramica celtică.

In ce priveşte vasul celtic de la Costeşti putem presupune că el a putut constitui o captură de război făcută pe timpul lui Burebista, undeva pe teritoriile de care vorbeam cu prilejul luptelor cu boii celţi591. El a fost adus la Costeşti, care pal'e să fi fost atunci cetatea de scaun59 2• In sprijinul unei atari interpretări vine şi faptul că vasul mare grafitat descoperit în cetatea de la Costeşti constituie, după cîte ştim, singura piesă de acest fel descoperită în Dacia, ceea ce ar pleda împotriva unui import pe cale
comercială.

OBIECTE DE LUT ARS Pentru fazele anterioare produsele din lut ars, bineînţeles, in afară de vase, au fost relativ puţine. Numărul şi varietatea lor sporeşte considerabil în faza a III-a. Pe lîngă obiectele folosite in viaţa cotidiană, ori de cult, vin să se adauge acum materiale de construcţii, ca ţigle, cărămizi sau olane de conducte făcute şi ele tot din lut ars.
Cărămizi593

Fig. 111. -

Fragment de vas grafitat celtic de Ia
Costeşti.

Inainte de a trece la discutarea propriu-zisă trebuie să arătăm că pînă acum caram1z1 se cunosc doar din cetăţile dacice ale Munţilor Orăştiei. Acestea s-au întrebuinţat la construirea turnurilor locuinţe, care fără îndoială constituiau locuinţe fastuoase, adevărate palate. Cărămizi s-au mai folosit apoi la construirea turnurilor de pază din aceeaşi zonă. In afară de cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, în celelaJlte aşezări d31Co-getice din Transilvania, ori din afara arcului carpatic nu se foloseau cără­ mizi iar locuinţele, chiar şi cele mai pretenţi­ oase, cu vădite trăsături de lux, erau lucrate, fie ·din lemn, fie din chirpic. Din cadrul complexului dacic al Munţilor Orăştiei, ca de exemplu, în cetatea de la Costeşti sau în cea de le Piatra Roşie, zidurile de cărămidă au la bază sau mai precis spus, continuă ziduri de piatră care măsoară cîte trei metri grosime. De aceea şi cărămizile sînt fă­ cute pe măsura acestor temelii. Ele sînt de formă pătrată măsurînd 48 X 48 cm şi 8,5 cm grosime (vezi pl. CII, 2).

www.cimec.ro

204

FAZA A IJI-A, CLASICĂ

Din punct de vedere al tehnicii de lucru putem spune că aceste mari cărămizi au fost fă­ cute din lut galben luat de undeva din împrejurimi. Dovada în acest sens ne este dată de existenţa foilor de mică în lut, care s-a amestecat apoi cu pleavă şi paie ale căror urme mai sînt destul de bine vizibile. Arderea este destul de slabă, însă ni se pare neîndoielnic că ele au fost arse înainte de a fi aşezate în zid şi deci, nu este vorba doar de cărămizi uscate la soare şi nearse în prealabiL
Ţigle

Olane de

acoperiş

Olanele, avînd menirea de a face legătura între ţigle, este firesc să aibă aceeaşi lungime. Deschiderea lor măsoară 12-14 cm. Pînă acum nu cunoaştem nici măcar un singur olan întreg, deşi în cetăţile dacice au fost descoperite numeroase fragmente. In schimb, un olan de acoperiş, de forma şi dimensiunile celor din Munţii Orăştiei, judecînd după deschidere, s-a descoperit în marea aşezare de la Popeşti595_ Tuburi de conductă din ceramică (vezi pl. CII, 4) In aşezările dacice din Munţii Orăştiei s-au descoperit numeroase tuburi de conductă din ceramică şi au fost dezvelite chiar porţiuni destul de lungi de conducte. Menirea acestora era de a conduce apa de băut de la izvoare596 . Pentru conducte se foloseau tuburi confecţio­ nate din lut fin, bine arse, de culoare roşu­ cărămizie. Ele măsoară 62 cm lungime şi 9 cm diametru. Fiecare tub este prevăzut cu o porţiune îngustă de cîte 5 om lungime la o extremitate, iar la cealaltă, pe o distanţă tot de 5 cm, este mai larg cu aproximativ 2 cm, pentru primirea porţiunii îngustate a tubului următor.

de

acoperiş

(vezi pl. CII, 1)

Ca şi cărămizile, ţiglele sînt şi ele de dimensiuni uriaşe menite să acopere clădiri care aveau ziduri de cîte 3 m lăţime. Ele măsoară 70 cm lungime, 52 cm lăţime şi cîte 3 cm grosime. Marginile ce încadrează ţigla sînt de 2 cm înălţime şi 4 cm grosime. Ca ornament, poate şi cu oarecare utilitate practică, la extremitatea superioară, pe suprafaţă, ţiglele sînt prevăzute cu cîte un brîu în relief de forma unui listei ce măsoară un centimetru înălţime. Spre deosebire de cărămizi, ţiglele sînt foarte bine şi omogen arse. Ţiglele descoperite în cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, atît ca dimensiuni cît şi ca formă, la care trebuie să adăugăm nervura în relief de pe partea superioară, sînt foarte asemănătoare cu cele greceşti, şi cu singuranţă aparţin tipului grecesc. Ar fi posibil să fie chiar lucrate de meşteri străini veniţi din lumea greco-romană. Dar, ni se pare neîndoielnic că numeroasele ţigle necesare acoperirii unor clădiri ca tele de la Costeşti, Piatra Roşie sau Grădiştea Muncelului, au fost confecţionate pe loc şi nu aduse din altă parte. O dovadă în acest sens, pe lîngă cea de ordin logic, o constituie resturile de mică ce se păstrează în pasta ţiglelor ca şi în cea a cărămizilor. Micaşistul este roca obişnuită a Munţilor Orăştiei şi în acest fel avem dovada sigură că lutul cărămi­ zilor şi ţiglelor este luat de undeva din această regiune. Tot de tip grecesc este şi un fragment de ţiglă descoperit în cetatea dacică de la Piatra Craivii594_ Acesta, pe lîngă nervura obişnuită la ţi­ glele din Munţii Orăştiei mai are şi o ţiglă în relief în formă de ancoră, dacă nu cumva este o literă grecească (vezi pL CII, 3).

Tuburile de conductă din teracotă sînt şi ele de tip grecesc, cunoscute pe teritoriul ţării noastre din cetăţile pontice, ca de exemplu, în cetatea de la Histria597_ Tuburile de conductă descoperite în Munţii Orăştiei corespund celor de la Histria, nu numai ca formă, ci chiar şi ca dimensiuni. Este însă greu de imaginat ca o cantitate aşa de mare de tuburi necesare unor conducte care aduceau apa pe distanţe de kilometri să fi fost aduse din cetăţile greceşti.· De aceea, socotim că şi în cazul ţevilor de conductă confecţionarea lor se făcea pe loc, după model grecesc, sau poate chiar de meşteri greci.

"Ex vota" din

ceramică

Sub acest titlu am cuprins două reprezentări în lut descoperite, una la Grădiştea Muncelului şi cea de a doua la Popeşti, fără să avem certitudine deplină că ele reprezintă într-adevăr un "ex vota".

www.cimec.ro

CERAMICA PICTATĂ

265
Lustruitoare (pl. CUI, 2-8)

Piesa de la Grădişte este un medalion de lut ars găsit în sanctuarul vechi de pe terasa a XI-a598 • Medalionul, cu diametru! de 10,3 cm, are pe suprafaţă o figură feminină puţin reliefată (vezi pl. CIII, 1) şi imită, probabil, chipul Dianei de pe o monedă. Ţinînd seamă de locul unde a fost descoperit, se poate presupune că medalionul în discuţie ar reprezenta un "ex vo'to" al unei divinităţi din panteonul dacic, corespunzînd prin "interpretatio" cu zeitatea romană Diana ( = Bendis). Dar, nici alte explicaţii nu sînt excluse. Ne gîndim la un model pentru o lucrare ce urma să fie executată în metal - phaleră, "ex voto", sau ceva similar. Poate tot un "ex voto" reprezintă şi fragmentele unei statuete de lut ars descoperite la Popeşti. Acestea au fost lucrate foarte îngrijit şi chiar pictate, reprezentînd un picior de băr­ bat (vezi fig. 112) provenit de la o statuetă ce avea cel puţin 0,45 m înălţime. Statueta este opera unui meşter dac. Ea se datează în sec. I î.e.n., ca şi medalionul de la Grădişte599, O întrebuinţare rituală pare să fi avut şi un mare disc de lut (0,55 m diametru) descoperit în aceeaşi aşezare de la Popeşti servind ca
vatră mobilă600.

Spuneam, în cadrul consideraţiunilor generale privitoare la ceramica fazei a doua, că în toate aşezările daco-getice, cît de cît importante, s-au descoperit numeroase lustruitoare din lut ars (vezi şi fig. 36). Acestea sînt unelte ale meşterilor olari cu care realizau lustrui atît de frumos al vaselor. Forma lustruitoarelor este simplă, un oval convex, prevăzut cu un mîner. Dimensiunile lor sînt diferite, de la exemplare cu un diametru de 10-12 cm, pînă la exemplare mici de abia cîţiva centimetri. Asemenea lustruitoare s-au descoperit în aşezările de la: Piatra Roşie, Costeşti, Piatra Craivii, Onceşti, Pecica, Sighişoara etc. Numeroase sînt lustruitoarele şi în aşezările daco-getice extracarpatice şi ne vom referi pentru exemplificare şi de data aceasta, la marea aşezare de la Poiana60I. Fusaiole (pl. CIV) Foarte numeroase sînt, de asemenea, în toate aşezările daco-getice fusaiolele făcute din lut ars. Spre deosebire de cele din faza a II-a, fusaiolele din faza a III -a a ceramicii daco-getice sînt mult mai bogat ornamentate. Decorurile se realizează prin incizii. Forma însă a ră­ mas aceeaşi, bitronconică, sau a unui trunchi de con simplu, ori a unui mic cilindru. Fusaiolele, în mod obişnuit, sînt de dimensiuni mici, dar există şi exemplare care ajung pînă la 3-4 cm diametru. Ca analogii pentru fusaiolele descoperite în Transilvania vom apela din nou la cele descoperite la Poiana (vezi fig. 113)602. Ca şi în faza a II-a şi acum se întîlnesc mici discuri de lut ars a căror utilizare nu o cunoaştem. Pe lîngă fusaiole, în numeroase aşezări dacogetice s-au descoperit, atît în Transilvania cît şi în afara ei, perle de lut ars. Unele exemplare sînt frumos ornamentate chiar cu motive lustruite. Diverse obiecte de utilitate Pe
lîngă

practică

Fig. 112. statuetă

Fragmente de de la Popeşti.

cele enumerate pînă acum, în aşe­ daco-getice s-au mai descoperit şi alte obiecte făcute din lut ars. Numeroase sînt piesele numite, obişnuit, greutăţi, care au forma
zările

www.cimec.ro

FAZA A IIi-A, CLASICÂ

li

19
Fig. ll3. Obiecte de lut ars lie la Poiana.

unor mici piramide sau a unui vîrf de con (vezi pl. CIV şi fig. 113). Ele sînt lucrate din pastă de proastă calitate şi măsoară 15-20 cm înălţime, iar în partea superioară sînt prevă­ zute întotdeauna cu un orificiu. Obiecte de acest fel se cunosc în regiunile noastre începînd din neolitic, pînă în epoca romană603_ Pînă acum nu s-a da-:: o explicaţie îndeajuns de convingă­ toare asupra utilizării pieselor despre care dis-

cutăm. In cele ce U!1mează vom încerca să dâm o explicaţie, fără să avem însă pretenţia că este cea adevărată sau că toate se foloseau în sensul preconizat de noi. In aşezarea de la Pecica pe suprafaţa unei vetre de foc am descoperit 9 bucăţi de aşa-zise greutăţi. Ne-am pus problema ro~etului acestora pe o vatră de foc. Ca suporturi pentru vase nu se puteau folosi din cauza vîrfului lor

www.cimec.ro

ORNAMENT ARE

207

ascuţit.

Atunci ce caută pe suprafaţa vetrei? La ce au putut servi? Răspunsul ne-a fost sugerat de un localnic. Acesta ne-a spus că în serile de iarnă bagă în sobă cărămizi, iar mai de mult se băgau turte de lut, care după ce s-au încălzit bine sînt scoase la suprafaţă. In timpul nopţii cărămizile emană căldura . înmagazinată şi contribuie la încălzirea locuinţei. In acest sens presupunem că au fost folosite şi greutăţile de lut, piramidale, ori conice, daco-getice. Orificiul existent în partea lor superioară îşi găseşte explicaţia în necesitatea de a fi manevrate, atunci cînd ele erau fierbinţi. In acesta se introduce un băţ cu ajutorul căruia se transportau la locul dorit. Tot în legătură cu vatra de foc sînt şi suporturile pent:r;:u frigare făcute, tot din lut ars, descoperite în aşezarea de la Poiana (vezi fig. 114). Unele dintre acestea sînt împodobite cu capete de animale sau cu alte ornamente604 . Merită să mai amintim un opaiţ de lut, poros, cu trei braţe descoperite în aşezarea de la Popeşti (vezi fig. 114)605. El reprezintă o imitaţie după candelabrele de bronz greco-italice (trilychnos).

importante. Mai există şi alte obiecte mărunte din lut ars la care, în general, utilizarea este
necunoscută.

ORNAMENTARE In legătură cu procedeele tehnice de ornamentare trebuie să subliniem încă de la bun început că sînt continuate cele din faza precedentă. Şi că pe parcursul fazei a III-a a eeramicii daco-getice, nouă, din acest punct de vedere, este doar apariţia ceramicii pictate. In ceea ce priveşte repertoriul ornamentelor, comparîndu-1 cu cel al fazei precedente, el este cu mult mai bogat şi variat, fără a prezenta însă, cu toate acestea, o gamă prea abundentă. Şi în faza clasică a ceramicii daco-getice se menţine acea caracteristică principală a eeramicii daco-getice de a nu fi prea încărcată ornaanental, rămînînd pînă la sfîrşitul ei, chiar şi pentru piesele rare de lux, destul de simplă, am putea spune, sobră în simplitatea ei. Excluzînd, bine înţeles, ceramica pictată, care prezintă o varietate relativ mare de decoruri. O abundenţă se constată doar la ornamentele realizate prin tehnica lustruirii de pe ceramica lucrată cu roata. Pe aceasta motivele geometrice sînt de multe ori complicate şi deosebit de estetice. Fără să fi ajuns la nivelul rafinatelor produse ceramice greceşti sau la al celor de lux romane, ceramica daco-getică, mai cu seaană cea pictată, poate sta totuşi cu cinste alături de acestea. Ea dovedeşte înaltul nivel tehnic la care au ajuns meşterii olari daco-geţi şi realul talent al artiştilor care au produs ceramica pictată de la Sanmizegetusa. In ornamentarea ceramicii, meşterii din faza a III-a, folosesc în special motive simple, stră­ vechi sau unele inspirate din repertoriile altor neamuri cu care au venit în contact. Altă precizare pe care ţinem s-o facem încă de pe acum este că ornamentele se întîlnesc în toate detaliile lor, mergînd pînă la cele mai fine amănunte, în toate aşezările daco-getice, atît din interiorul, cît şi din afara arcului carpatic. De aceea discutarea ornamentelor ceramicii din faza clasică o vom face bazîndu-ne pe cea descoperită în Transilvania fără a recurge la analogii din aşezările extracarpatice. Vom face tri-

Cu aceasta n-am epuizat toate obiectele de lut ars descoperite în aşezările daco-getice corespunzînd fazei a III-a. Socotim însă că le-am trecut în revistă pe cele mai importante şi mai numeroase sau pe cele care ni s-au părut mai

Fig. 114. -

Opaiţ

de la

Popeşti.

www.cimec.ro

2oa

fAZA A III-A, CL\SICA

miteri doar în cazuri cu totul speciale. Ne vom mai referi la aşezările extra-transilvănene şi atunci cînd va fi vorba de anumite ornamente necunoscute pînă acum în spaţiul intracarpatic. In ce priveşte situarea decorurilor pe corpul vasului, trebuie să spunem că, în cele mai numeroase cazuri, ele ornamentează porţiunea lui superioară. Numai în cazuri destul de rare ornamentul se extinde pe toat!.i suprafaţa vasului, ori pe cea mai mare parte a lui. La unele forme aparţinînd categoriei fine, cum sînt de exemplu fructierele, decorurile se întîlnesc de obicei pe suprafaţa buzei. Nu lipsesc însă nici acele vase la care ornamentul coboară şi în interior sau pe suprafaţa piciorului. Chiar fără o decoraţie prea abundentă, eeramica daco-getică nu este lipsită de frumuseţe şi de o anumită eleganţă. Acestea sînt date, în primul rînd, de armonia proporţiilor. Va trebui deci să spunem cîteva cuvinte despre geometria vaselor aparţinînd fazei clasice. La acestea se respectă întotdeauna proporţiile dintre părţile constitutive în aşa fel încît vasul are un aspect plăcut. Nu există disproporţii supărătoare, de exemplu, între piciorul şi corpul unui vas. Se poate afirma chiar că în cazul unor forme ceramice specifice, ca de exemplu, la vasele cu picior de tip fructieră, sau la unele vase de lux, există o geometrie proprie dacică a formelor. Toate acestea dovedesc bunul gust al meşterilor olari daco-geţi. După aceste cîteva consideraţii preliminare să trecem acum la analiza omamentelor propriu-zise, pe care le-am grupat în funcţie de procedeele tehnice folosite.

una, două sau chiar mai multe alveole, uneori deosebit de îngrijit făcute, iar alteori mai neglijent (vezi pl. CV, 1-7; 9-17). In faza clasică a ceramicii daco-getice nu mai există proeminenţele mari, ori mici, conice şi nici cele patrulatere frecvente la ceramica fazelor precedente. Ele au fost înlocuite definitiv prin butoni, uneori de formă mai mult sau mai puţin patrulateră, amintind proeminenţele specifice fazei I sau fazei a II-a (vezi de ex. pl. cv, 12-13). Butonul în relief, în special cel alveolat, constituie un element decorativ caracteristic şi foarte larg răspîndit pe ceramica daco-getică din faza clasică. El reprezintă o continuare a celor din fazele anterioare şi îşi are originile în proeminenţele ceram1cn hallstattiene sau chiar şi mai vechi, de pe teritoriul patriei noastre. Pe lîngă butonii cu alveole se mai întîlnesc apoi butoni prevăzuţi cu cîte o cruce incizată (vezi de ex. pl. CV, 8), fără să fie însă prea
numeroşi.

Ornamente în relief
Metoda de a folosi ornamentarea în relief este cea mai frecventă în cadrul ceramicii daco-getice clasice, în special la ceramica poroasă, dar nu lipseşte nici la cea fină lucrată cu roata. Dintre omamentele în relief de o preferinţă deosebită se bucură butonii. Ei sînt reprezentaţi printr-o mulţime de forme şi variante, de la butonul simplu cilindric sau rotund, de dimensiuni reduse, pînă la butonii mari, complicaţi, prevăzuţi cu multe alveole, în genul unor rozete (vezi de ex. pl. CV, 5). Pe lîngă butonii E>impli, foarte des întîlniţi sînt şi butonii de formă rotundă, ori ovală, prevăzuţi cu cîte

După cît se pare butonii cu incizie de forma unei cruci sînt specifici numai pentru prima parte a fazei clasice. O dovadă în acest sens ar constitui-o faptul că ei lipsesc de pe ceramica descoperită în aşezarea de la Grădiştea Muncelului. Butonul cu cruce pare să fie propriu mai ales pentru faza a II-a· din evoluţia eeramicii daco-getice. Butonii în cele mai multe cazuri sînt însoţiţi de alte motive ornamentale, ca brîuri în relief cu alveole, cel mai frecvent, apoi brîuri în relief crestate, ori linii de alveole simple, şiruri de liniuţe ,incizate etc. (pl. cv, 12-17). Brîul în relief cu alveole constituie, alături de butoni, elementul ornamental cel mai frecvent întîlnit. El constituie unul dintre motivele decorative caracteristice pentru ceramica dacogetică din faza clasică. Ornamentul ca atare se întîlneşte încă din neolitic, continuă apoi de-a lungul epocii bronzului şi fierului, dar în faza clasică a ceramicii daco-getice el cunoaşte o dezvoltare maximă, fiind unul dintre motivele cele mai îndrăgite ale daco-geţilor, constituind în acelaşi timp unul dintre motivele străvechi. Brîul în relief este uneori simplu, dar se întîlnesc asocieri de cîte două, sau chiar mai multe asemenea motive ornamentale (vezi de ex. pl. CVI, 13). El este, de obicei, îngust, dar se

www.cimec.ro

ORNAMENT ARE

209

cunosc şi brîie în relief care măsoară cîte 3-4 cm lăţime (vezi de ex. pl. CVI, 6, 9). Din brîuri în relief cu alveole se realizează uneori ornamente în formă de bastonaşe cu vîrful încovoiat (vezi de exemplu pl. CVI, 8) sau alteori motive ornamentale complicate că­ rora le sînt asociaţi, de obicei, butoni şi care acoperă întreaga, ori aproape întreaga suprafaţă a vasului. Pe lîngă brîurile în relief cu alveole se mai întîlnesc şi linii de alveole simple fără să fie plasate pe un brîu Trebuie să adăugăm că acest motiv este destul de :-ar întîlnit, constituind doar o prelungire întîrziaLă din fazele anterioare pentru care el este Cilracteristic. Brîul în relief în formă de şnur este şi el destul de frecvent, atît la ceramica lucrată cu mîna, cît şi pe cea lucrată la roată. Ca formă este identic cu brîul descris mai înainte, însă în locul alveolelor se găsesc mici liniuţe crestate, paralele, făcute cu ajutorul unui instrument tăios, de lemn, ori de metal, dînd aspectul plăcut al unui şnur (vezi de ex. pl. CVI, 1-2). Ca şi în cazul precedent brîul în relief în formă de şnur poate fi însoţit de butoni sau de alveole, ori de alte motive decorative (vezi de

ex. pl. CVI, 10-11). Şi acesta este unul dintre motivele decorative bine cunoscute în aproape toate culturile de pe teritoriul ţării noastre, începînd încă din epoca neolitică, constituind deci, un ornament străvechi. Tot în cadrul ornarrnentelor în relief trebuie să amintim un motiv rar întîlnit şi anume este vorba de butoni mici rotunzi de forma unor pastile mărunte. Asemenea decoruri se întîlnesc pe ceramica culturii Coţofeni din Transilvania şi se cunosc sub denumirea de "boabe de linte". Ornamente de acest gen sînt plasate în faza clasică a ceramicii daco-getice, în cîte două linii orizontale sub buza vasului sau, uneori, acoperă întreaga suprafaţă. Ornamentul este asociat cîteodată cu bastonaşe în reHef (vezi de ex. pl. CVII, 10-13). În cadrul decorurilor în relief rar întîlnite trebuie să menţionăm un ornament pe care l-am pomenit deja în legătură cu ceramica descoperită la Cluj-Mănăştur aparţinînd fazei I. Este vorba de un vas lucrat cu roata descoperit la Zimnicea care pe lîngă rozetele obişnuite mai are un călăreţ foarte naturalist redat. Deosebit de reuşită ni se pare atitudinea de miş­ care a calului (vezi fig. 115).

2

www.cimec.ro

210

FAZA A !Il-A, CLASICA

Ornamente incizate Spre deosebire de faza a II-a, în faza clasică a ceramicii daco-getice ornamentele realizate prin incizare sînt foarte frecvente şi alcătuiesc un bogat repertoriu de motive decorative. Prin incizare făcută cu mîna liberă, ori cu un instrument ascuţit, se realizează motivul cunoscut sub numele de "brăduleţ". El este frecvent întîlnit, fără să constituie însă unul dintre motivele foarte comune pe care le-am putea numi, obligatorii, ale ceramicii daco-getice din faza clasică. De cele mai multe ori "brăduleţul" este aşezat vertical pe corpul vasului (vezi de ex. pl. CVII, 3, 5, 7), mai rar şi orizontal, unind intre ei butoni în relief (vezi de ex. pl. CVIII, 7). Tot din linii incizate se realizează motive complicate în formă de semilună, romburi etc. (vezi pl. CVII, 1-2, 4, 6, 8, 11). Uneori, întreaga suprafaţă a vasului, sau numai cea mai mare parte a ei, este acoperită cu striuri făcute cu un instrument ascuţit (vezi de ex. pl. CVII, 9; CVIII, 9-10). Printre motivele decorative realizate prin incizie, de o deosebită răspîndire se bucură linia curbă. Aceasta poate fi simplă unind între ei butoni de diferite forme (vezi de ex. pl. CVIII, 3), ori încadrată de brîuri in relief cu alveole. Din linii curbe incizate se realizează benzi făcute cu un instrument ascuţit sau cu unul dinţat, de genul unui pieptene. Prin acest procedeu se realizează o gamă variată de ornamente ce sînt aplicate, atît pe ceramica făcută cu mîna, cît şi pe cea lucrată la roată. Benzile pot fi simple, ori duble şi sînt mărginite de obicei de linii sau de benzi de linii drepte realizate prin acelaşi procedeu (vezi de ex. pl. CVIII-CX). ln legătură cu benzile de linii incizate realizate cu pieptenele trebuie să mai amintim cîteva motive în genul unor benzi curbe unite între ele prin altele drepte (vezi pl. CVII, 8), la care se adaugă uneori şi benzi unghiulare (vezi pl. CX, 6), ori chiar patrulatere (vezi pl. cx, 9). Benzile unghiulare realizate prin incizare sînt asociate, uneori, cu motive stampilate triunghiulare (vezi pl. CVII, 8; CXI, 7) şi în cazuri rare cu motive lustruite (vezi pl. CXI, 11).

In cadrul motivelor incizate mai pot fi amintite ornamentele realizate prin zgîrieri ulterioare arderii, făcute în timpul folosirii vasului cunoscute sub denumirea de graffiti. Un asemenea ornament realizat cu multă îndemînare redînd un motiv floral se cunoaste din asezarea · · de la Popeşti607. Ornamente stampilate Prin ornamente stampilate înţelegem ornamentele realizate cu ajutorul unui instrument special construit în negativ care aplicat pe vasul încă crud va da motive fie în relief, fie adîncite, în genul unor stampile. Această tehnică de ornamentare se aplică mai cu seamă la ceramica lucrată cu roata şi în special la vasele mari. Cel mai frumos motiv decorativ realizat prin stampilare constă dintr-o rozetă cu 8 braţe din care se alcătuieşte un şir, mărginit de obicei: cu benzi de linii drepte făcute tot prin incizare. Nu lipsesc nici şirurile de rozete simple (vezi de ex. pl. CXI, 4). Decorul alcătuit din rozete îl întîlnim întocmai şi pe ceramica descoperită în aşezările extracarpatice, ca de exemplu pe un fragment de vas găsit în aşezarea de la Popeştisos, asociat de astă dată cu şiruri de triunghiuri adîncite. Pe lîngă rozeta complicată, mai întîlnim apoi, rozeta simplă formată doar din 4 braţe în gen de cruce, de obicei, de dimensiuni mai mari decît rozeta precedentă (vezi de ex. pl. CXI, 1). Tot în cadrul ornamentelor r~alizate prin stampilare trebuie să amintim pe cele de formă triunghiulară realizate cu ajutorul unui instrument cu vîrf triunghiular, deşi ele s-ar încadra, poate mai bine, în rîndul ornamentelor incizate. ln această tehnică se realizează succesiuni de triunghiuri simple, de dimensiuni mai mari sau mai mici (pl. CVII, 8; CXI, 7), ori şiruri duble (vezi pl. CXI, 6). Prin aceeaşi tehnică se realizează motive unghiulare (vezi pl. CXI, 3) sau drepte, de forma unor bastonaşe (vezi pl. CXI, 2). Ornamentarea cu triunghiuri incizate se cunoaşte pe ceramica daco-getică încă din faza precedentă, pe cînd cea a stampilării propriuzise, adică a ornamentelor complicate, cum

www.cimec.ro

OR.NAMENTARt!

211
celţi,

sînt rozetele, nu· numai simple impresiuni, apare abia în faza clasică şi este preluată, foarte probabil, din lumea greco-romană. Ornamente lustruite cu ma tive lustruite cunoscută încă din faza precedentă, pe ceramica daco-getică din faza sa clasică primeşte o largă dezvoltare. Ea se generalizează devenind un procedeu tehnic de ornamentare, să zicem comun. Repertoriul motivelor decorative realizate prin lustruire este foarte bogat. Se folosesc frecvent linii drepte, aşezate orizontal ori vertical (vezi pl. CXII, 3; CXIII, 4-5). Pe lîngă liniile drepte, se mai utilizează apoi, liniile ondulate, fie simplu (vezi pl. CXII, 1), fie în alcătuirea unor benzi, de multe ori complicate, în care liniile lustruite alternează cu suprafeţe roate, ori sînt chiar ele plasate pe asemenea suprafeţe (vezi pl. CXII, 4-10). Benzile de linii ondulate lustruite reprezintă transpunerea celor bine cunoscute, realizate prin procedeul inciornamenlării

ori mai degrabă din lumea grecose redau ornamente proprii şi specific daco-getice. Aceasta constituie o dovadă sigură că tehnica de ornamentare străină a fost însuşită pe deplin şi generalizată. de la
romană,

Tehnica

Ornamente realizate prin

pictură

Procedeul tehnic de decorare colorată cu ajutorul picturii l-am analizat amănunţit cînd am vorbit de ceramica pictată, acum nu ne rămîne decît să repetăm că la ceramica daco-getică în stil geometric se utilizează linii simple sau motive geometrice puţin complicate, realizate cu ajutorul culorii roşu-brun. Din aceleaşi culori şi în acelaşi fel se realizează benzi alcătuite din cîte trei linii paralele, dintre care cea din mijloc este ondulată, sau frîntă unghiular. Culorile sînt mai variate la ceramica pictată cu motive vegetale şi zoomorfe. De asemenea multiple sînt şi motivele ornamentale folosite (vezi p. 201-202).
Torţi

zării.

Un alt motiv decorativ lustruit este cel bine cunoscut "în brăduleţ", fie simplu (vezi pl. CXII, 6), fie cu ajutorul liniei ondulate (vezi pl. CXII, 2, 6; CXIII, 6-7). Tot aşa de frecventă este linia frîntă, aşezată în diferite moduri. Pe lîngă motivele ornamentale arătate pînă acum, pe ceramica daco-getică din faza sa clasică este obişnuit întîlnit rombul rezultat din întretăierea liniilor paralele trase în sensuri diferite. Acestea pot fi un1forme şi proporţio­ nate (vezi pl. CXIV, 4), ori n~::regulate (vezi pl. CXIV, 7). Din linii drepte sau ondulate se realizează uneori, motive ornamentale destul de complicate şi estetice (vezi de ex. pl. CXII, 5, 7-10; CXIII, 9-12; CXIV, 5-6, 8-10). In legătură cu motivele realizate prin lustruire trebuie să subliniem că de cele mai multe ori se redau în această tehnică ornamente bine cunoscute şi larg răspîndite în cadrul ceramicii daco-getice din faza sa clasică realizate prin alte procedee. Printre acestea trebuie să menţionăm, în primul rînd, benzile de linii ondulate sau motivul "în brăduleţ" ceea ce constituie o dovadă că prin metode tehnice împrumutate, foarte probabil, dinafară, poate

de vase

Multe dintre torţile vaselor daco-getice din faza clasică, pe lîngă rolul utilitar, au şi o funcţie decorativă. Printre acestea se cuvine să amintim în primul rînd minunatele torţi torsionate ale cănilor de lux. Torsionarea torţilor apare încă din faza a II-a a ceramicii daco-getice, dacă nu punem la socoteală im1taţiile după lebes-urile greceşti aparţinînd încă fazei I care au şi ele torţi torsionate. Maniera de torsionare a torţilor a fost preluată de la ceramica grecească în cadrul căreia torsionarea torţilor este bine cunoscută. Pe lîngă torţile torsionate merită să amintim apoi, frumoasele torţi alcătuite din două, ori trei, vergele cilindrice lucrate deosebit de îngrijit din pastă cenuşie sau uneori de culoare gălbuie, ori roşiatică. Asemenea torţi au fost descoperite în multe aşezări daco-getice din interiorul arcului carpatic, dintre care amintim pe cele descoperite în aşezarea de la Sighişoara păstrate în Mz. Sibiu (inv. nr. 13212-13214). Tot o funcţie ornamentală îndeplinesc şi torţile prevăzute cu cîte una sau mai multe caneluri pe suprafaţă, obişnuite la vasele fine lucrate cu roata.

www.cimec.ro

FAZA A III-A, CLASICA

Tot un rol decorativ au şi cele mai multe de pe vasele care imită krater-ul grecesc. Inainte de a încheia consideraţiile privitoare la ceramiea daco-getică din faza clasică va mai trebui să discutăl!h o problemă şi anume cea a mărcilor de olari.
torţi

Mărci

de olari

Este cunoscut faptul că în antichitate marile ateliere de ceramică aveau mărci de olari aplicate, de obicei, pe suprafaţa exterioară a vasului sau pe fundul lui. Pe unele vase descoperite în complexul dacic din Munţii Orăştiei, ori în alte aşezări, se gă­ sesc semne incizate plasate pe fundul vasului (vezi de ex. pl. XLVII, 4-5). In cazuri rare întîlnim motive stampilate, de genul rozetelor bine cunoscute. Toate acestea pot fi interpretate ca mărci de olari sau mai bine-zis, semne distinctive ale olarului ori ale atelierului de olă­ rie din care provin vasele. Această interpretare, deocamdată, sîntem nevoiţi să o formulăm cu toată rezerva, pentru că exemplarele cu asemenea însemnări pe care le cunoaştem astăzi

sînt foarte puţine. Nu este exclus însă, ca semnele la care ne referim să nu reprezinte o siglă a meşterului, ori a atelierului în care s-a lucrat vasul, ci să fie un semn făcut de proprietarul lui după ce vasul a fost gata confecţionat în cazul celor zgîriate, iar rozeta de pe fundul unor vase să se datoreze doar unui capriciu. Ambele posibilităţi rămîn deschise, urmînd ca noi materiale sau examinarea mai atentă a celor existente să verifice una dintre cele două posibilităţi mai sus expuse.
Reprezentări

antropo-

şi

zoomorfe

Unele dintre vasele ceramicii daco-getice lucrate cu mîna, ori la roată, sînt prevăzute cu protome zoomorfe. Astfel, de ex. în aşezarea de la Popeşti s-au găsit fragmente de vase cenuşii de tehnică superioară cu protome reprezentînd capete de cai 609. Din aceeaşi aşezare se cunosc capace de vase terminate de ex. într-un ornament în formă de cap de vultur6 10, sau într-o figură umană din care s-a mai păstrat doar o porţiune a picioarelor611.

CONCLUZII

Din analiza ceramicii daco-getice ajunsa m faza sa clasică, se desprind interesante concluzii de ordin arheologic, iar pe baza acestora, şi de data aceasta, se pot trage concluzii istorice. Ele contribuie în bună măsură la completarea tabloului din ce în ce mai bogat pe care-l avem asupra culturii materiale şi a istoriei daco-geţilor din ultimele două secole înainte de ocupaţia romană.

erată dentă,

cu roata, relativ puţină în faza preceacum se generalizează şi cunoaşte o largă

răspîndire.

se

Prima dintre concluziile deosebit de clare ce evidenţiază în mod deosebit pentru fiecare formă ceramică în parte este aceea că în faza a III-a toate formele au ajuns la deplină maturizare, după ce au parcurs o evoluţie eşalonată în timp pe mai multe secole. De aceea această fază poate fi considerată fără rezerve, ca fază de deplină maturizare şi largă răspîndire a ceramicii daco-getice, pe care am numit-o clasică. Acum este însuşită, la modul absolut, tehnica lucrării la roată, folosindu-se ambele procedee de ardere (oxidantă şi reductivă). Ceramica lu-

S-au constituit definitiv toate formele proprii şi specifice ale ceramicii daco-getice. Ceaşca dacică şi-a primit forma bine cunoscută care se va perpetua ca atare încă multe secole. Vasul în fo11mă de borcan a ajuns şi el la deplină maturizare în această fază. Unele forme aparţinînd categoriei de lux care au fost lucrate în faza anterioară cu mîna sînt acum transpuse la roată. Aşa de pildă vasul cu picior de tip fructieră, ori cănile cu o toartă, ca să cităm doar cîteva exemple. O altă concluzie importantă este aceea că marea majoritate a formelor, cel puţin 800fo din · totalul celor cunoscute azi nu reprezintă altceva decît continuarea formelor din fazele anterioare. Acestea la rîndul lor îşi au originile în fazele de început ale Hallstatt-ului local, cu rădăcini adînci în epoca bronzului. Ace-

www.cimec.ro

CONCLUZII

213

lucru îl purtem spune şi despre ornamente care şi ele reprezintă continuarea evaluată şi uneori amplificată a procedeelor şi motivelor de ornamentare din fazele precedente. Excepţie de la cele spuse face doar oeramica pi,ctată, apăvută sub impulsul ceramidi elenistice, dar reprezentînd o creaţie proprie a meşterilor daco-geţi. Ea demonstrează cu prisosinţă înaltul nivel avtistic la care a ajuns ceramica dacogetkă. Dar nu numai din punct de vedere artistic s-a ajuns la apogeu, ci şi din punct de vedere tehnic. In faza clasică, alături de produsele autohtone continuă să existe, atît în Transilvania cît şi în teritoriile extracarpatice, ceramica străină de import procurată pe calea comerţului. Aşa este ceramita elenistică, ori cea romană. Deşi ne repetăm va trebui totuşi să spunem, în legă­ tură cu ceramica elenistică, că la fel ca şi în fazele anterioare din dezvoltarea ceram1cu daco-getice, cu cît ne îndepărtăm de focarele civilizaţiei elene, . cantitatea acestor importuri scade. Ele sînt mult mai numeroase în Dobrogea, Muntenia, ori sudul Moldovei, dar nu lipsesc nici în Transilvania. Pe lîngă ceramica elenistică venită dinspre sud, în Transilvania constatăm prezenţa eeramicii pictate Latene tîrzii central europene ajunsă aici dinspre vest. Ea nu este prea numeroasă, dar suficientă pentru a ne dovedi clare legături cu teritoriile vestice învecinate. In legătură cu răspîndirea ceramicii pictate Latene tîrzii în lumea daco-getică merită să fie subliniat faptul că din punct de vedere cantitativ ea este cu mult mai numeroasă în Transilvania decît în spaţiile extracarpatice. Iată o confirmare a provenienţei vestice a acesteia şi în acelaşi timp o întărire a regulei după care cu cît ne îndepărtăm mai mult de un anumit centru de producţie, produsele acestuia scad. Tot în legătură cu ceramica de import trebuie s-o amintim pe cea romană, prezentă în toată lumea daco-getică, reprezentată prin exemplare de lux ca terra sigillata, sau din specia comună. Puţină, şi totuşi prezentă, este şi ceramica
aşa-zis bastarnă.

laşi

Pe lîngă fondul local deosebit de viguros în faza a III-a a ceramicii daco-getice s-au putut stabili formele noi apărute sub influenţa eeramicii străine. Formele străine au fost integrate in fondul propriu şi spedfic lumii daco-getice.

menţionat însă, că numărul formelor este relativ scăzut. In legătură cu acestea mai trebuie adăugat că în multe cazuri, ca de pildă la străchini, oale simple sau la altele, este foarte greu de precizat dacă reprezintă cu adevărat copierea unor modele străine s2.u sînt forme proprii geto-dacilor. Asemănarea existentă între formele despre care discutăm şi cele străine s-ar putea datora doar arhitecturii extrem de simple a vasului care a rămas aceeaşi de-a lungul secolelor, ajungînd uneori pînă în zilele noastre. Nu ne gîndim însă, fireşte, la perpetuarea formelor ceramice din sec. I î.e.n. pînă astăzi. Am vrut doar să arătăm că anumite forme ceramice simple au existat aproape neschimbate pe perioade de timp foarte lungi şi la popoare diferite. In cazul nostru forma ca atare nu ne poate oferi criterii de diferenţiere cronologică şi cu atît mai puţin să poată fi stabilit în ce măsură este vorba de produse proprii, ori de imitarea unora străine. In legătură cu influenţele suferite de către ceramica daco-getică se cuvine să subliniem şi în acest caz ceea ce spuneam cu privire la ceramica daco-getică din faza mijlocie. Daco-geţii au preluat de la populaţiile cu care au venit în contact, care av;eau un nivel de dezvoltai'e superior, în special procedee tehnice de lucru şi mai puţin forme propriu-zise. Procedeele noi le-au aplicat formelor lor tradiţionale. Aşa s-a întîmplat chiar cu roata olarului, însuşită pe parcursul fazei precedente sau cu pictura în faza clasică. Procedeul tehnic al pictării vaselor daco-geţii I-au învăţat de la străini, I-au preluat, după toate probabilităţile, din lumea greco-romană. Dar pictura a fost aplicată pe forme proprii de vase iar în cazul ceramicii din Munţii Orăştiei cu acest nou procedeu s-a creat o artă fictilă proprie cu inspiraţii locale. Toate acestea dovedesc marea putere de asimilare şi de receptivitate a geto-dacilor care au împrumutat tot ce era bun, frumos şi util în cultura şi civilizaţia altor popoare pe care le-au aplicat apoi creator la condiţiile lor de viaţă. Aşa a luat naştere acea minunată sinteză care a fost cultura materială daco-getică din cadrul căreia face parte şi ceramica. In ce priveşte ceramica, alcătuirea sintezei de care vorbeam n-a fost greu de urmărit. Ea are ca bază fondul local. Dintre influenţele străine care se manifestă

Trebuie
străine

www.cimec.ro

214

FAZA A III-A, CLASICĂ

în faza clasică a ceram1cu daco-getice trebuie să subliniem în primul rînd pe cele romane şi în continuare pe cele elenistice. Influenţele elenistice s-au exercitat mai cu seamă, foarte probabil, prin intermediul teritoriilor sud-tracice. Acest fapt pare să fie dovedit de anumite forme ceramice care îşi găsesc analogii pe teritoriul de astăzi al R. P. Bulgaria. Menţionăm însă că aceste influenţe au putut fi surprinse mai cu seamă în complexul dacic din Munţii Orăştiei. Ar fi posibil ca aici să fi activat chiar meşteri străini veniţi din lumea greco-romană la curtea regilor daci. Aşa s-ar putea explica apariţia tîrzie a unor forme ceramice care au la bază modele greceşti, fără ca ele să fi existat în fazele anterioare. Tot aşa se explică că acestea îşi păstrează nemodificată forma originală dovedind că nu este vorba de o integrare organică în repertoriul ceramicii daco-getice. Cînd a avut loc o integrare, aceasta s-a făcut, de obicei, cu modificarea substanţială a formelor împrumutate. In cazul imitaţiilor după vase greceşti din Munţii Orăştiei, cum este de exemplu krater-ul, se păstrează forma cu toate elementele sale caracteristice. Deci, nu putem vorbi de crearea unor forme ceramice noi pe baza unor modele străine ci de forme străine propriu-zise imitate de către daco-geţi. Asemenea imitaţii sînt foarte puţine la număr, iar spaţial se circumscriu mai cu seamă la Munţii Orăştiei contribuind la alcă­ tuirea acelui aspect deosebit pe care-1 îmbracă ceramica de aici. In ce priveşte influenţele romane se constată că ele se manifestă mai cu seamă şi cu o deosebită vigoare în a doua parte a fazei a III-a din evoluţia ceramicii daco-getice. In cronologie absolută aceasta ar însemna aproximativ primul secol al erei noastre. Acum, destul de numeroase forme ceramice romane sînt preluate şi integrate în repertoriul formelor autohtone. Acestea nu au însă o circulaţie şi o răspîndire prea mare ceea ce constituie o dovadă a integrării lor tîrzii. Că ele au fost totuşi integrate în repertoriul ceramicii daco-getice o dovedeşte faptul că formele romane, păstrate ca atare, sau modificate s-au descoperit pe întreg teritoriul locuit de daco-geţi, atît în interiorul arcului carpatic cît şi în afara acestuia. Tot pe baza integrării tîrzii a formelor romane în fondul autohton se explică şi faptul că unele dintre

ele n-au avut timpul fizic necesar unei complete asimilări. Ele n-au apucat să se generalizeze, deoarece la începutul sec. II e.n. evoluţia firească a ceramicii daco-getice, ca şi cea a întregii culturi materiale, a fost întreruptă. I-au pus capăt cele două războaie daco-romane care s-au soldat cu cucerirea propriu-zisă a celei mai mari părţi a teritoriului daco-getic şi integrarea lui în imperiul roman. Dar mai este necesar să adăugăm că nu numai generalizarea formelor romane n-a avut loc, ci şi prelucrarea acestora. Adică modifică­ rile sînt de minimă importanţă şi de aceea vasele care imită pe cele romane sînt foarte lesne de recunoscut. Influenţele ceramicii romane s-au exercitat în Dacia prin intermediul provinciilor dunărene ale imperiului, vehiculate poate chiar de meş­ terii romani, ori prin negustorii care deveneau din ce în ce mai numeroşi în lumea dacogetică.

In afară de cele două influenţe importante, despre care am vorbit, va trebui să amintim, în ordinea intensităţii lor pe cele exercitate de către ceramica sud-tracică care a luat şi ea naştere sub imperiul unor puternice influenţe elene. De aceea, de foarte multe ori este foarte greu de stabilit dacă avem de-a face cu influenţele elenistice propriu-zise, sau dacă acestea aparţin ceramicii tracice. Sigur rămîne însă faptul că în faza clasică a ceramicii daco-getice există influenţe venite dinspre sud unde se gă­ sesc analogii pentru anumite forme ceramice. Pe lîngă cele arătate pînă acum, au mai putut fi constatate influenţe ale ceramicii aşa­ zis bastarne care, ne grăbim s-o spunem, au fost foarte reduse. Că influenţele bastarne sînt reduse se datorează, foarte probabil, nivelului scăzut de dezvoltare pe care aceasta l-a atins. Ea a rămas pînă la urmă inferioară celei dacogetioe. O dov:adă elocventă în acest sens este faptul că în tehnica de lucru bastarnii n-au adoptat nicicînd roata olarului, deşi este evident că ei au venit în contact direct cu populaţii care foloseau pe scară largă acest procedeu tehnic. In faza clasică a ceramicii daco-getice influenţele celtice sînt destul de reduse reprezentînd, după cît se pare, doar continuarea celor din epocile anterioare. Explicaţia faptului se poate găsi uşor. Procesul de dispariţie a cel-

www.cimec.ro

CONCLUZII

215

ţilor stabiliţi

pe teritoriul ţării noastre în masa autohtonilor geto-daci spre sfîrşitul secolului II î.e.n. era cu siguranţă încheiat. Pe de altă parte, influenţele ceramicii celtice, destul de puternice în faza mijlocie, au fost încă de pe atunci integrate în ansamblul culturii materiale daco-getice. O dată cu dispariţia etnicului celtic din sînul societăţii daco-getice mai rămîneau doar posibilităţile de influenţare ale ceramicii produse la periferia lumii celtice propriu-zisă. Acestea au jucat un rol foarte puţin însemnat în faza clasică a ceramicii daco-getice. Existenţa legăturilor cu lumea celtică sau de la periferia lumii celtice, este dovedită de eeramica pictată Lat€me tîrzie central europeană. In încheiere cu privire la influenţele suferite de ceramica daco-getică din faza sa clasică se cuvine subliniat în mod deosebit faptul că acestea se grefează şi se integrează într-un bogat şi variat fond local şi că influenţele străine nu duc decît în rare cazuri la crearea de forme ceramice noi. Influenţele străine se rezumă, mai cu seamă, la procedee tehnice pe care le iau şi le folosesc din plin daco-geţii. Cu ajutorul procedeelor tehnice împrumutate dacogeţii îşi vor lucra, ori împodobi, formele lor proprii şi specifice fără să fie însă refractari la adoptarea unor forme noi. Influenţele venite din afară care s-au putut constata în faza clasică a ceramicii daco-getice dovedesc existenţa legăturilor, în primul rînd, comerciale a daco-geţilor cu oraşele pontice, cu sudul grecesc, ori tracic, cu lumea bastarnă sau celtică şi în special cu lumea romană. Rolul dominant la această oră în legăturile de natură comercială a daco-geţilor a fost deţinut cu siguranţă de către negustorii romani, fapt dovedit, printre altele şi de numeroasele forme ceramice romane intrate în repertoriul eeramicii autohtone. Dar, mai bine decît acestea o dovedesc descoperirile monetare612. Ceramica daco-getică în ansamblul ei reprezintă o creaţie originală născută şi dezvoltată pe baza fondului local hallstattian cu rădăcini adînci în epoca bronzului. Ea s-a format pe parcursul fazei vechi şi a celei mijlocii şi a ajuns la deplină maturizare în cea de a treia fază. In acest puternic fond local s-au integrat şi asimilat diferitele influenţe străine. În legătură cu tehnica de lucrare a ceramicii daco-getice trebuie să subliniem că in faza

clasică sînt deja însuşite şi generalizate toate metodele avansate cunoscute la acea vreme, adică tehnica arderii neoxidante care dă eeramicii culoarea cenuşie sau neagră, deopotrivă cu tehnica arderii oxidante care dă produse de culoare roşie. Arderea oxidantă este mai complicată şi cere un grad mai ridicat de tehnicitate. Tot în legătură cu procedeele tehnice superioare amintim pe cel al pictării vaselor, atît în stilul geometric simplu, cît şi în cel complicat cu motive vegetale sau zoomorfe. Cu tot gradul ridicat de tehnicitate la care au ajuns meşterii daco-geţi în lucrarea ceramicii, totuşi ei n-au reuşit să-şi însuşească anumite rafinamente, cum ar fi de ex. vernisarea sau altele, fără să vorbim de smalţ. Toate cele arătate pînă acum demonstrează că meşteşugul olăritului în faza clasică a luat o deosebită dezvoltare şi că acesta a ajuns chiar la o perfecţionare capabilă să dea produse pretenţioase de lux ca ceramica pictată din Munţii Orăştiei. Cantitatea impresionantă de ceramică descoperită în toate aşezările daco-getice dovedeşte că meşteşugul olăritului a devenit o ocupaţie de sine stătătoare, deşi, fără îndoială, nu s-a desprins cu totul de agricultură, după cum nici măcar în zilele noastre olarii, din nordul Moldovei, de exemplu, sau din alte regiuni ale ţării, n-au renunţat cu totul la agricultură.

O altă concluzie importantă care se desprinde din analiza ceramicii daco-getice aparţinînd fazei clasice este aceea că se poate stabili existenţa a două mari categorii şi anume: a unei categorii comune confecţionate, mai ales, pe seama poporului de rînd şi apoi a unei altf categorii, de lux, făcută în special pentru aristocraţia daco-getă. In faza clasică ceramica de lux depăşeşte cu mult, atît cantitativ cît şi calitativ, ceramica de acest fel din fazele anterioare. Tot în faza clasică a ceramicii daco-getice se conturează clar un aspect deosebit al eeramicii descoperite în aşezările dacice din Munţii Orăştiei, în special în cea de pe Dealul Gră­ diştii de azi, pe care s-a ridicat Sarmizegetusa antică. Acest aspect deosebit constă în primul rînd în existenţa unor forme unice sau a unor forme ceramice foarte rar întîlnite în alte aşe­ zări, pe cînd aici ele constituie, să zicem, marfă comună. Se adaugă apoi faptul că în centrul de la Sarmizegetusa ceramica 1\lcrată C\l mina

www.cimec.ro

216
lipseşte

FAZA A III-A, CLASICĂ

în sfîrşit nuse cunoaşte ceramică pictată cu motive vegetale şi zoomorfe. Aspectul deosebit pe care îl îmbracă ceramica dacică din Munţii Orăştiei l-am numit "de curte". In răstimpul corespunzător fazei clasice a ceramicii daco-getice se constată o sporire accentuată a populaţiei. Harta de descoperiri pe care am întocmit-o dovedeşte cu prisosinţă acest lucru (vezi pl. CXV). Localităţile din Transilvania în care s-a găsit ceramică daco-getică aparţinînd fazei clasice, pentru anumite regiuni, aproape corespunde cu cea actuală. Ne grăbim să precizăm însă că nu ne gîndim nici pe de departe la acelaşi număr de populaţie. Descoperirile de ceramică dovedesc cu prisosinţă că întreg teritoriul intracarpatic, indiferent de forma reliefului, este intens locuit. In comparaţie cu faza precedentă a ceramicii dacogetice se constată o densitate a populaţiei incomparabil mai mare, acest decalaj se poate datora, în parte, lipsei de cercetări privind faza mijlocie. Lăsînd o rezervă pe seama cercetări­ lor viitoare se poate susţine totuşi cu destulă siguranţă că în comparaţie cu faza a II-a populaţia a crescut considerabil. Această sporire numerică este datorată, în primul rînd, dezvoltării forţelor de producţie. Dintre concluziile generale importante desprinse din analiza ceramicii daco-getice a fazei clasice face parte şi aceea că pe tot teritoriul ţării noastre se întîlneşte o unitate perfectă. Există aceleaşi forme lucrate în aceeaşi tehnică şi ornamentate în acelaşi mod. Unitatea de care vorbeam merge uneori aşa de departe încît lasă impresia că anumite vase descoperite în Muntenia, Moldova ori Transilvania, au ieşit chiar din mîna aceluiaşi meşter. Aceasta este o dovadă a unităţii aşa de elocventă încît socotim de prisos să mai stăruim asupra ei. Dar unitatea de care vorbeam nu se referă numai la teritoriul ţării noastre, ci la întreg spaţiul locuit de daco-geţi. Aceleaşi forme şi aceeaşi tehnică de lucru le întîlnim în toată lumea daco-getică. Toate formele ceramice tipice şi specifice sînt neschimbate, de exemplu în Slovacia sau în colţul nord-vestic al Panonniei. Aceleaşi sînt vasele descoperite în aşezările daco-getice din Banatul jugoslav, ori în cele aproape cu mai în
aşezările Munţilor Orăştiei

desăvîrşire, şi

din sudul Dunării pe teritoriul de azi al Bulgariei. Unitatea de care vorbeam se referă şi la teritoriul fostei Galiţii sau a spaţiului dintre Prut şi Nistru, ori chiar mai departe spre est pe teritoriul Uniunii Sovietice. La periferia lumii daco-getice unitatea nu mai este asa de strînsă ' ' cum este cea de pe teritoriul de azi al ţării noastre. Alături de ceramica daco-getică apare şi o altă ceramică proprie populaţiilor învecinate, care dă un colorit specific ceramicii de aici. Un lucru rămîne insă sigur că în întreaga lume daco-getică ne găsim în prezenţa unei unităţi, concepută în sensul aceluiaşi nivel de dezvoltare al forţelor de producţie. In stadiul actual al cercetărilor nu putem preciza cu destulă siguranţă existenţa unor mari centre de producţie a ceramicii daco-getice. O excepţie face doar cel din Munţii Orăş­ tiei care se înscrie într-un aspect deosebit. Cu toate acestea este, după părerea noastră, în afara oricărei îndoieli, că asemenea mari centre au existat. Ele au funcţionat, foarte probabil, în aşezări, cum sînt cele de la: Sighişoara, Cetea, Arpaş, Pecica etc., din interiorul arcului carpatic sau: Poiana, Popeşti, Piscul Cră­ sani etc., din afara arcului carpatic, toate acestea fiind centre economice bine cunoscute. Socotim necesar să mai amintim că în cadrul ceramicii din faza clasică, deşi nu se po:ate face o delimitare exactă din punct de vedere cronologic, în momentul actual al cercetărilor, se conturează totuşi un aspect al ceramicii dacogetice din secolul 1 î.e.n. şi un al' doilea, mai evoluat, aparţinînd secolului 1 e.n. Numai formele tîrzii, după cum este şi firesc, aparţinînd secolului 1 e.n. vor continua în epoca romană, atît în interiorul cît şi în afara provinciei. Un exemplu în acest sens ne este oferit, printre altele, de vasul cu picior, fructieră, aparţinînd ultimului tip care va continua şi în epoca romană. Am arătat care sînt motivele pentru care cercetarea noastră s-a oprit la anul 106 e.n. fără ca la această dată să-şi încheie existenţa şi ceramica daco-getică. Ea va continua şi pe parcursul epocii romane, în provincie sau în teritoriile libere, cu modificările inerente puternicelor influenţe exercitate de ceramica romană,

www.cimec.ro

Pentru fiecare fază din evoluţia ceram1cn, începînd cu cea protodacică şi terminînd cu cea clasică, am desprins concluzii de ordin arheologic şi spuneam că pe baza acestora se pot trage interesante concluzii de ordin istoric. Şi iată-ne în faţa ultimului capitol al cărţii consacrat acestora. Incă de la început socotim necesar să precizăm că în mare parte concluziile noastre nu reprezintă ceva cu totul nou ci completează sau de cele mai multe ori, fundamentează mai bine pe cele formulate de diferiţi autori cu ocazia întocmirii ultimei sinteze asupra istoriei vechi a patriei noastre613. Pe lîngă acestea însă, unele dintre concluziile noastre se deosebesc substanţial, san în unele cazuri sînt diametral opuse celor exprimate în sinteza amintită. Dintre acestea unele nu sînt formulate acum pentru prima oară, ci constituie doar reveniri la concluzii exprimate mai înainte, în special de Vasile Pârvan. Ne-a mai rămas de spus că sînt şi concluzii de ordin istoric care sînt formulate acum pentru întîia dată, care ne aparţin şi asupra cărora vom insista mai mult. Vom trece doar fugitiv peste lucrurile bine cunoscute şi unanim acceptate de istoriografia noastră, ori de cea străină. In formularea concluziilor istorice am ţinut seamă, pe cît ne-a stat în putinţă, de toate aspectele culturii materiale daco-getice fără să uităm nici un moment că ceramica este doar o parte a acesteia şi că numai acele concluzii istorice prezintă adevărată valoare care se bazează pe întreg ansamblul culturii materiale.

Dat fiind faptul că pentru răstimpul pe care-1 cercetarea de faţă ştirile literare sînt destul de puţine, mai cu seamă pentru primele trei perioade, concluziile de ordin istoric care se pot trage pe baza analizei eeramicii daco-getice prezintă o importanţă sporită contribuind în largă măsură la completarea tabloului istoric. Pentru faza clasică a ceramicii daco-getice, cînd ştirile literare sînt ceva mai numeroase, am căutat în permanenţă să coroborăm datele arheologice obţinute cu mărtu­ riile scrise, avînd convingerea că numa1 m acest fel ne vom apropia de adevărul istoric şi că vom greşi mai puţin. Coroborarea datelor arheologice cu ştirile literare n-am făcut-o doar pentru faza clasică a ceramicii daco-getice, ci ori de cîte ori a fost posibil. Încă înainte de a păşi la înşirarea concluziilor istorice legate de prima fază a ceramicii care se referă la sec. VI-V î.e.n. trebuie să subliniem şi aici împrejurarea că pînă acum pentru această perioadă din Transilvania lipsesc săpă­ turile sistematice în aşezări şi că se cunosc doar necropole şi morminte izolate. De aceea concluziile cu privire la acest răstimp vor fi formulate cu rezerva impusă de actualul stadiu al cercetărilor şi mai cu seamă de împrejurarea de care vorbeam. Una dintre problemele nesoluţionate în momentul de faţă, asupra căreia, în literatura de specialitate se mai poartă discuţii fără să se fi ajuns la un punct de vedere unanim acceptat este cea a sciţilor şi a rolului pe care aceştia 1-au avut în dezvoltarea societăţii daco-getice.
~mbrăţişează

www.cimec.ro

218

CONCLUZII ISTORICE

Din analiza materialelor scitice sau a celor autohtone, a ritului funerar şi în general a intregului ansamblu se desprinde concluzia că problema sciţilor pe teritoriul ţării noastre îmbracă două aspecte şi anume: un aspect specific pentru Transilvania şi un al doilea propriu teritoriilor extracarpatice. In ce priveşte Transilvania se poate conchide că la inceputul sec. VI î.e.n. se constată prezenţa unei populaţii străine venită aici din teritoriile de silvo-stepă ale Uniunii Sovietice de azi. Ea se deosebeşte total de populaţia autohtonă. Această populaţie străină s-a aşezat, în principal, pe valea Mureşului şi a Tîrnavelor. Ea se caracterizează prin practicarea ritului funerar al înlhumaţiei, în morminte tumulare, foarte rar, dar mai cu seamă în morminte plane. O altă caracteristică a acestei populaţii o constituie prezenţa calului alături de defunct, fie întreg, cum este de exemplu la Cipău, fie prin părţi din corp, ca în cazul mormintelor de la Şaroş, Teiuş, Ciumbrud ori Bratei, sau numai simbolic prin piese de harnaşament ca in cazul necropolei de la Cristeşti. Pe lîngă acestea, populaţiei despre care discutăm ii sînt proprii inventarele funerare alcătuite din obiecte de evidentă factură scitică ca: akinakes-uri, vîrfuri de săgeţi din bronz, os sau fier, topoare cu două tăişuri din fier, oglinzi de bronz cu mînerele lucrate în stil animalier scitic, gorytos-uri sau în sfîrşit aplici de bronz lucrate şi ele în bine cunoscutul stil animalier scitic. Alături de acestea în compunerea inventarelor funerare intră şi piese de evidentă factură locală ca ceramică, obiecte de podoabă etc. Tot străine sînt şi fibulele prezente în mormintele scitice transilvănene. Total deosebite faţă de mormintele de inhumaţie, din Transilvania se cunosc astăzi morminte izolate sau chiar necropole întregi contemporane total sau numai in parte cu cele de inhumaţie, care se caracterizează prin practicarea cu exclusivitate a ritului incineraţiei. Ritul incinerării a devenit la sfîrşitul primei epoci a fierului dominant şi cu timpul exclusiv în lumea daco-getică. Resturile rămase de pe urma arderii defunctului erau depuse in urne alături de care în morminte se puneau un număr, mai mare sau mai mic, de vase din lut. Din inventarele funerare ale acestor morminte lipsesc piesele de metal scitice şi se pare că în general

armele şi piesele de metal sint puţin numeroase. Unui asemenea mormînt a putut să aparţină şi bine cunoscuta sabie de fier de la Doboli de Jos al cărei mîner a fost lucrat în stil animalier traco-scitic614. Mormintele cu caracteristicile mai sus expuse sînt plane şi au fost descoperite pe intreg teritoriul intracarpatic fără să se limiteze la o anumită zonă. Este adevărat însă că numărul acestora, deocamdată nu este prea mare şi incomparabil inferior celor de înhumaţie. Dar acest fapt se datorează, după părerea noastră, numai lipsei de cercetări. O dovadă în acest sens o constituie faptul că mormintele de incineraţie în covirşitoarea lor majoritate provin din să­ pături sistematice, pe cîtă vreme mormintele de înhumaţie în aceeaşi proporţie provin din descoperiri fortuite atrăgind mai uşor atenţia şi fiind astfel înregistrate. Mormintele de incineraţie cu caracteristicile pe care 1e-am expus trebuie atribuite, după părerea noastră, fără nici-o rezervă autohtonilor geto-daci. La începutul sec. VI î.e.n. se poate vorbi cu destulă siguranţă de daco-geţi deoarece pe parcursul acestui secol ei vor apare în izvoarele literare. Deci, procesul de cristalizare etnică era încheiat atunci cînd apare pe teritoriul Transilvaniei populaţia străină de care vorbeam. Dacă mormintele de incineraţie aparţin autohtonilor daco-geţi, rămîne să răspundem la întrebarea: cui aparţin mormintele de înhumaţie care au analogii apropiate pe teritoriile de silvo-stepă ale Uniunii Sovietice? Pentru lămu­ rirea acestei probleme ne stă în ajutor un pasaj din Herodot (IV, 48) care spune că Mureşul vine din ţara agatîrşilor. Acelaşi autor pomeneşte pe agatîrşi şi în alte capitole ale Istorii-lor sale (IV, 10, 102, 104, 125) localizîndu-i undeva pe teritoriile de astăzi ale Uniunii Sovietice in vecinătate cu diferite populaţii, fără ca cercetătorii, mai vechi sau mai noi, ai problemei să fi căzut de acord în privinţa localizării mai precise a agatîrşilor în spaţiul amintit615. Autorii antici de după Herodot amintesc pe agatîrşi numai pe teritoriile de sud ale Uniunii Sovietice fără să mai vorbească de ei in Transilvania. Cele arătate ne fac să presupunem că la începutul sec. VI î.e.n., foarte probabil, chiar în jurul anului 600 î.e.n. din masa agatîrşilor lo-

www.cimec.ro

CONCLUZII ISTORICE

219

cuind undeva pe teritoriile de azi ale Uniunii Sovietice s-a desprins un grup destul de numeros, după cum arată descoperirile arheologice (vezi planşa XV) care a pătruns în Transilvania. Această pătrundere nu s-a făcut paş­ nic, ci fără îndoială, că noii veniţi au întîmpinat serioase rezistenţe din partea populaţiei autohtone. O dovadă în acest sens ar fi faptul că multe dintre aşezările fortificate hallstattiene din Transilvania par să-şi fi încheiat existenţa în legătură cu aceste evenimente. O altă dovadă a pătrunderii unui grup străin în Transilvania o constituie constatarea făcută de către M. Rusu că în spaţiul intracarpatic se ascund depozite de bronzuri şi că lipsesc depozitele corespunzătoare perioadei Hallstatt D. Despre caracterul războinic al• populaţiei nou-venite ne stau măr­ turie armele găsite în marea majoritate a mormintelor scitice cunoscute pînă acum din Transilvania. Impotriva aceloraşi năvăliri, după cît se pare, se ridică în Moldova de nord mari cetăţi de pămînt, cum este cea de la Stînceşti în raionul
Botoşani 616 .

A însemnat oare această pătrundere o caîn urma căreia agatîrşii să fi devenit un grup dominant şi să fi întrerupt evoluţia firească a epocii bronzului cum susţinuse Vasile Pârvan617? După părerea noastră răspunsul nu poate fi decît nu. Chiar dacă pătrunderea populaţiei străine în Transilvania s-a făcut pe cale violentă, despre convieţuirea paşnică a celor două populaţii ne stau mărturie materialele descoperite în mormintele de înhumaţie de factură evident autohtonă, printre care un loc important este deţinut de ceramică. Aceasta este identică cu cea descoperită în mormintele de incineraţie ale autohtonilor. La ceramică se adaugă apoi şi alte obiecte preluate fără îndoială de la băştinaşi. Şi apoi o altă dovadă, după părerea noastră, cea mai grăitoare este că nu după multă vreme ei se asimilează şi dispar în masa autohtonilor. Procesul de asimilare pare să fie încheiat pe parcursul sec. V î.e.n. In acest sens pledează o altă mărturie a lui Herodot (IV, 104) care enumerînd caracteristicile agatîrşilor încheie "în celelalte obiceiuri se apropie de traci". Ceea ce ar constitui o dovadă că pe vremea cînd StTie Herodot (mijlocul sec. V î.e.n.) procesul de ~similare al agatastrofă

în masa autohtonilor era aproape terminat. Cele arătate dovedesc că dominaţia politică a agatîrşilor n-a fost de lungă durată şi ea s-a limitat, foarte probabil, numai la regiunea Mureşului ocupată efectiv, fără să se fi extins prea mult în afara acestei zone. In ori ce caz de o întrerupere a vieţii paşnice şi de o catastrofă nu poate fi vorba. In ce priveşte precizările în legătură cu populaţia pătrunsă în Transilvania din punct de vedere etnic ele sînt foarte greu de făcut. Cercetătorii sovietici şi în special A. I. Meliukova au arătat că teritoriile de silvo-stepă cu care au cele mai multe şi mai strînse afinităţi materialele din Transilvania, în perioada de timp la care ne referim, erau locuite de o populaţie eterogenă purtătoare a unei culturi materiale scitice. Elementul scitic nu poate fi însă negat din cadrul acestei populaţii neomogene etnic. Pe de altă parte, tot Herodot (IV, 10) relatînd o legendă despl'e originea sciţilor auzită de la grecii din Pont vorbeşte de un Agatîrs frate cu Scit ceea ce ar pleda pentru scitismul agatîrşilor, ştiut fiind faptul că legendele reflectă de obicei situaţii veridice. Indiferent care era componenţa etnică a acestui grup, el este străin în Transilvania. Noi l-am numit în continuare scitic, termen care socotim că trebuie menţinut şi care trebuie înţeles în sensul arătat mai înainte. Acesta a contribuit în bună măsură la dezvoltarea culturii materiale autohtone şi implicit la dezvoltarea social-politică a daco-geţilor. Sciţii la venirea lor în Transilvania se găseau, foarte probabil, pe o treaptă superioară de dezvoltare. Cert este că după venirea sciţilor care au adus cu ei noi procedee tehnice de ·ext11agere şi de prelucrare a fierului, se constată o sporire considerabilă a obiectelor din acest metal, cunoscute doar sporadic înainte de venirea lor. Răspîndirea din ce în ce mai largă a obiectelor de fier accelerează descompunerea comunităţii primitive. După cît se pare, altfel se pune problema teritoriilor extracarpatice. Aici nu se cunosc pătrunderi de populaţii scitice în sec. V î.e.n. Se cunosc doar necropole ca cea de la Bîrseşti sau cea de la Ferigele atribuite - pe bună dreptate autohtonilor. In cadrul ace!rtora ceramica este identică cu cea din Transilvania, mai cu seamă cea din mormintele de in-

tîrşilor

www.cimec.ro

220
cineraţie.

CONCLUZII ISTORICE

Necropolele de la Bîrseşti şi Ferigele sînt contemporane doar în parte cu cele scitice transilvănene datîndu-se cel mai devreme în a doua jumătate a sec. VI î.e.n., dar mai cu seamă din sec. V î.e.n. Acestea se deosebesc substanţial de cele străine din Transilvania prin însuşi ritul funerar, practicînd exclusiv incineraţia. In cadrul necropolelor de la Bîrseşti şi Ferigele s-au descoperit obiecte de metal de factură scitică ce pot să constituie piese de import, ori să reprezinte imitaţii după asemenea modele. Dacă pe teritoriul de azi al Moldovei sau al Munteniei triburile scitice n-au pătruns aceasta se datorează, foarte probabil, puternicelor cetăţi de pămînt ridicate în nordul Moldovei, care au rezistat cu succes tentativelor de invazie. Raiduri sporadice şi poate izolate, probabil că totuşi au existat după cum o dovedesc obiectele scitice descoperite6 1B. Poate din cauza unei asemenea invazii a fost îngropat minunatul tezaur de aur de la Cucuteni-Băicenill1 9 . Este posibil ca cetăţile de pămînt din Moldova să fi fost ridicate după trecerea grupului scitic care s-a oprit în Transilvania, şi cauzat de această trecere. De o pătrundere efectivă a sciţilor în teritoriile extracarpatice se pare că nu poate fi vorba decît doar în Dobrogea unde au ajuns, probabil, urmînd aproximativ linia literalului Mării Negre. Despre pătrunderea sciţilor în sec. VI-V î.e.n. în Dobrogea ne vorbesc cîteva descoperiri, printre care şi cazanul scitic găsit la Castelu. Acesta, fiind o piesă rituală, nu poate fi atribuit decît unei populaţii scitice620. Mai tîrziu în sec. IV î.e.n. prezenţa sciţilor în Dobrogea ne este atestată cu siguranţă de izvoarele literare, ori de descoperirile numismatice621. Puternice influenţe scitice se manifestă în formarea artei tracice sau traco-scitice, curm se mai numeşte. Aeesteia îi aparţin tezaurul de la Cucuteni, mormîntul de la .Agighiol, coiful de aur de la Poiana-Coţofeneşti etc.622. O altă problemă legată de antichităţile scitice este cea a raporturilor grupului transilvănean cu cele de pe teritoriul de azi a R. P. Ungaria sau R. S. Cehoslovace. Inainte de a discuta acestă problemă trebuie să menţionăm că pentru necropolele scitice din Transilvania, pe baza fibulelor descoperite în morminte, la care se adaugă gradul de evoluţie a ceramicii precum

şi analiza altor materiale, s-au putut stabili două grupe. Cea mai veche dintre ele se datează în prima jumătate a sec. VI î.e.n., iar cea de a doua în a doua jumătate a sec. VI şi în prima jumătate a sec. V î.e.n. Prima invazie a sciţilor în Transilvania a avut loc, foarte probabil, în jurul anului 600 î.e.n.623. Deci, analiza antichităţilor scitice din Transilvania dovedeşte că grupul de aici este cel mai vechi şi pare să nu aibă legături strînse cu cele din Ungaria de care se deosebeşte substanţial. Grupa mai nouă a mormintelor scitice din Transilvania care corespunde din punct de vedere cronologic cu cele de pe teritoriul R. P. Ungaria şi cu necropolele de la Bîrseşti şi Ferigele continuă să se deosebească substanţial prin însuşi ritul de înmormîntare care este în continuare înhumaţia, pe cîtă vreme grupele din Ungaria practică cu
preponderenţă incineraţia.

Comune pentru grupul transilvănean şi cele din Ungaria sînt doar piesele de metal scitice. Existenţa unei grupe mai tîrzii (a doua jumă­ tate a sec. VI şi sec. V î.e.n.), în Transilvania nu presupune cu necesitate absolută existenţa a două valuri succesive desprinse din teritoriile de silvo-stepă ale Uniunii Sovietice. Cel de al doilea grup din Transilvania ar putea reprezenta continuarea primului, venit aici în sec. VI î.e.n. Aşa s-ar explica lipsa in cadrul grupului din Transilvania a podoabelor din aur lucrate, probabil, de către greci în stilul animalier scitic, ·numeroase în cadrul grupelor de pe teritoriul R. P. Ungaria. În ori ce caz părerea după care grupul din Ungaria ar fi trecut peste Transilvania şi o parte ar fi rămas aici, susţinută de către M. Pârducz624 sau de alţii, nu poate fi acceptată. Mai verosimilă ni se pare ipoteza prof. C. Daicoviciu625 după care sciţii din Ungaria n-au trecut peste teritoriul Transilvaniei ci au ajuns acolo prin pasurile Carpaţilor păduroşi. Diferenţa cronologică existentă între grupul scitic din Transilvania şi cele de pe teritoriul R. P. Ungaria sau al R. S. Cehoslovacia este dovedită şi prin faptul că în Transilvania lipsesc depozitele de bronzuri aparţinătoare perioadei Hallstatt D, pe cînd în celelalte teritorii la care ne referim seria depozitelor de bronzuri continuă neîntrerupt şi pe parcursul perioadei Hallstatt D, pînă la sfîrşitul acesteia cînd vor fi lichidate şi ascunse, foarte probabil, o dată cu venirea unui grup scitic străin6 26 .

www.cimec.ro

CONCLUZII ISTORICE

22i

scitică exercitată direct prin cei pe teritoriul ţării noastre, mai întîi în Transilvania şi poate în Dobrogea, iar pe de altă parte indirect prin intermediul culturii materiale, a contribuit în bună măsură la intensificarea şi difuzarea metalurgiei fierului şi astfel la dezvoltarea ascendentă a culturii materiale şi implicit la dezvoltarea social-politică a autohtonilor geto-daci. Este însă departe de noi gîndul de a susţine că progresele înregistrate de societatea daco-getică sînt determinate de influenţa scitică. Aceasta a grăbit doar procesul de evoluţie determinat de dezvoltarea internă a forţelor de producţie. Analiza ceramicii protodacice dovedeşte cu prisosinţă că în secolul VI-V î.e.n. pe tot teritoriul ţării noastre, atît în interiorul, cît şi în afara arcului carpatic, locuia acelaşi popor, fapt pe care vor veni să-1 confirme izvoarele literare de mai tîrziu în care sînt numiţi fie geţi, fie daci, menţionîndu-se însă expres că vorbeau aceeaşi limbă. In linii generale teritoriul de azi al ·ţării noastre va continua să rămînă de-a lungul tuturor perioadelor din evoluţia culturii materiale daco-getice, aşa cum spunea acad. C. Daicoviciu627, vatra permanentă a geto-dacilor, nucleul central şi compact al unui spaţiu de formare şi de locuire mai întins. Faptul că toate formele ceramice îşi găsesc prototipurile în primele perioade ale Hallstattului şi în epoca bronzului autohton dovedeşte că daco-geţii sînt de multă vreme statorniciţi pe aceste meleaguri. Geto-dacii constituie fondul puternic şi viguros în care se vor contopi populaţiile străine aşezate vremelnic pe aceste teritorii. Cultura materială a daco-geţilor îşi are rădăcinile adînc şi bine înfipte în epocile anterioare. Pe acest fond local se vor altoi diferitele influenţe străine care vor contribui la grăbirea procesului de dezvoltare a culturii materiale şi al dezvoltării social-politice a dacoaşezaţi
geţilor.

Influenţa

Dintre cele mai vechi influenţe care s-au manifestat puternic şi permanent pe tot parcursul fazelor de formare din evoluţia culturii materiale geto-dacice trebuie să le notăm în primul rînd pe cele greceşti venite direct, prin intermediul coloniştilor aşezaţi pe ţărmul Mării Negre, ori prin intermediul teritoriilor sudtracice. Toate acestea fac dovada multiplelor

economice pe care le au daco-geţii cu lumea grecească, sau sud-tracică. Produsele greceşti vor pătrunde în toată lumea daco-getică încă din sec. VI î.e.n., după cum o dovedesc, printre altele şi ceramica cenuşie lucrată cu roata descoperită în mormintele scitice din Transilvania. Trebuie spus însă că produsele greceşti se întîlnesc din ce în ce mai rar cu cît ne îndepărtăm de focarele de civilizaţie elenă, fapt care se va menţine pe tot parcursul perioadelor de formare ale culturii materiale getodacice. Pe lîngă influenţele greceşti manifestate pe cele două căi, trebuie să le amintim pe cele ilire aparţinînd culturii cunoscută sub numele de Glasinac. Legăturile daco-geţilor cu purtă­ torii acestei culturi, cu ilirii, se concretizează şi în adoptarea unor forme ceramice, pe lîngă altele. Pe teritoriul ţării. noastre, în Oltenia, de exemplu la Balta Verde, se pare că este vorba chiar de pătrunderea unor elemente etnice străine, probabil ilire, statornicite aici, după cît se pare, înainte de venirea sciţilor în Transilvania, pe parcursul secolului VII î.e.n.628. Străinii aşezaţi în şesul Olteniei se vor asimila în masa autohtonilor ca şi sciţii din Transilvania. Concluziile istorice care se desprind din analiza ceramicii daco-getice aparţinînd fazei I, referindu-se la răstimpul cuprins între sec. V î.e.n. şi începutul sec. III î.e.n. sînt şi ele deosebit de interesante. Prin intensificarea metalurgiei fierului şi răspîndirea pe scară din ce în ce mai largă a uneltelor de fier la care au contribuit în bună măsură influenţele scitice exercitate, fie direct prin populaţiile aşezate pe teritoriul patriei noastre, fie indirect prin cultura materială scitică sau influenţele ilire, societatea daco-getică înregistrează însemnate progrese în dezvoltarea sa. In acest răstimp daco-geţii se află în aceea fază de sfîrşit a orînduirii comunei primitive care este democraţia militară. Acum se creează puternice uniuni de triburi ca cea care se opune în a doua jumătate a sec. IV î.e.n. regelui scit Ateas condusă de un anonim Histrianorum Rex629, ori cea de sub conducerea lui Dromichaites630 care înfruntă cu succes oştile lui Lisimah. Pe lîngă aceste uniuni de triburi, fără îndoială că au existaţ

legături

www.cimec.ro

222
şi

CONCLUZI! ISTORICE

altele pe care izvoarele literare nu le pomenesc. O asemenea uniune de triburi trebuie să fi existat în Transilvania, contemporană cu cea condusă de către Dromichaites care s-a opus, foarte probabil, înaintării celtice. Aşa se poate explica faptul că nu toată Transilvania a fost ocupată masiv de către celţi, după cum crede şi H. Daicoviciu631. Despre progresele înregistrate de societatea daco-getică ne stau mărturie şi aşezările mari care iau fiinţă acum şi care vor dura multă vreme, cum sînt cele de la Poiana sau Zimnicea. Tot în această perioadă a luat naştere, după cît se pare, şi aşf'zarea de la Sf. Gheorghe, din interiorul arcului L3rpatic. La toate acestea trebui'e adăugate cetăţile din Moldova de genul celei de la Stînceşti. Cu toate progresele însemnate dobindite de societatea daco-getică, aceasta n-a intrat încă pe făgaşul unei dezvoltări rapide a forţelor de producţie. Dovezi despre progresele făcute de ~ătre societatea geto-dacică ne sînt oferite, pe lîngă altele şi de progresele înregistrate în ceramică. Toate formele de vase se înscriu deja pe linia dezvoltării lor ascendente spre formele superioare de tip Latene. Din analiza ceramicii daco-getice aparţinînd fazei I se desprinde însă limpede concluzia că ~a este doar o continuare încă destul de puţin evoluată a celei protodacice pe întree, ~.eritoriul ţării noastre. Este încă o perioadă de început, de formare a ceramicii daco-getice. Ea începe să se diferenţieze, să se contureze ca atare şi să piardă acel caracter general hallstattian din faza protodacică. Dar, sîntem tncă totuşi departe de a putea vorbi de un avansat progres de Latene-izare a ceramicii daco-getice. Aceasta îşi păstrează în continuare aspectul hallstattian. Faptul că ceramica daco-getică reprezintă fără îndoială, continuarea celei protodacice dovedeşte cu prisosinţă că daco-geţii au continuat să trăiască şi să se dezvolte pe meleagurile lor strămoşeşti. Se spulberă astfel pentru totdeauna acele teorii învechite deduse pe temeiul lipsei ştirilor literare, care susţineau existenţa unor imigrări, ori strămutări parţiale sau totale din sudul, în nordul Dunării632. Dar, din analiza amănunţită a ceramicii dacogetice aparţinînd fazei I nu se desprinde numai concluzia autohtoniei dac.:--~eţilor în stînga

unitatea lor din punct de vedere social-economice. In ultima vreme în literatura noastră de specialitate s-a formulat părerea că în dezvoltarea istorică a geto-dacilor au existat unele zone mari care au luat-o înainte, datarită puternicelor influenţe greceşti, ori sud-tracice, în contrast cu al tele rămase în urmă şi că pe o parte a teritoriului ţării noastre epoca Latene ar fi început încă din sec. V î.e.n. Unul dintre argumentele cele mai importante în sprijinul tezei de mai sus era dedus pe temeiul ceramicii care s-ar fi lucrat la roată de către daco-geţi încă în sec. V î.e.n. Această teorie am analizat-o amănunţit şi credem că am dovedit netemeinicia ei. Analiza ceramicii daco-getice din faza I şi a tuturor celorlalte materiale arheologice dovedeşte că nu există nici un motiv care să ne oblige la a separa pe teritoriul ţării noastre anumite regiuni mari locuite de daco-geţi care s-o fi luat înaintea altora în dezvoltarea sotialeconomică. Ceramica nu se va lucra la roată de către autohtoni decît, aproximativ, din jurul anului 300 î.e.n., sau ceva mai tîrziu633. Inainte de această dată cerarnica cenuşie lucrată cu roata reprezintă numai forme străine ceea ce constituie o dovadă sigură că ea n-a fost lucrată de către autohtoni. In momentul adoptării roţii olarului, indiciu destul de sigur de trecere la epoca Latene, daco-geţii vor transpune în această nouă tehnică formele lor specifice şi tradiţionale. Atunci cînd această adoptare va avea loc, ea se va produce, aproximativ, în acelaşi timp pe întreg teritoriul locuit de daco-geţi, fără să existe anll!lilite regiuni care au luat-o inaintea altora, însă nu în sec. V î.e.n., ci mai tîrziu. Toate cele arătate dovedesc că unitatea de dezvoltare constatată pentru faza precedentă se menţine şi în sec. V-IV î.e.n. şi că teorii ca cea susţinută de către D. Berciu634, încercînd să rupă din unitatea sa firească o parte a teritoriului ţării noastre locuit de către daco-geţi şi să le lege de cele sud-dunărene, se dovedesc a fi neîntemeiate. In legătură cu începutul perioadei Latene va trebui în prealabil să vedem care sînt caracteristicile ei. Latene-ul, cea de a doua vîrstă a fierului, se caracterizează, i:n general, ca o epocă în care se accelerează destrămarea orînduirii
ci

Dunării

şi

al

dezvoltării

www.cimec.ro

CONCLUZII ISTORICE

223

comunei primitive prin intensificarea şi generalizarea uneltelor de fier în cadrul cărora rolul principal este deţinut de adoptarea plugului cu brăzdar de fier. O altă caracteristică a celei de a doua vîrste a fierului o constituie adoptarea monedei ca mijloc de schimb, apoi confecţionarea ceramicii la roată şi sporirea importurilor greceşti. Prin toate acestea creşte considerabil productivitatea muncii şi implicit
creşte producţia.

muncii şi a producţiei au accelerat diferenţierele sociale, pe de-o parte între bogaţi şi săraci, prin sporirea avuţiilor individuale, pe de altă parte între oamenii liberi şi sclavi, prin ridicarea progresivă a valorii forţei de muncă omeneşti6 35. Aceste carpcteristici ale epocii Latene au fost formulate de prof. R. Vulpe şi expuse în capitolul introductiv la cea de a doua vîrstă a fierului din Istoria României, vol. I, p. 216-218. Dacă acestea sînt caracteristicile generale şi în acelaşi timp proprii şi distinctive ale epocii Latene, şi după părerea noastră acestea sînt, să vedem acum de cînd se poate vorbi de epoca Latene la geto-daci. Despre o destrămare a orînduirii comunei primitive nu avem dovezi decît de la începutul sec. III î.e.n., perioadă în care izvoarele literare ni-i arată pe daco-geţi organizaţi într-o puternică uniune de triburi care sub conducerea lui Dromichaites nu numai că înfruntă oştile macedoniene, dar le şi înving. Izvoarele literare care povestesc conflictul dintre Dromichaites şi Lisimah nu sînt prea darnice în amănunte şi mai cu seamă de genul celor care ne interesează pe noi aici636. Cu toate acestea scena de după victoria lui Dromichaites asupra lui Lisimah povestită de Diodor637 ne dovedeşte că daco-geţii se găseau în acea fază a democraţiei militare care este caracteristică pentru destră­ marea orînduirii comunei primitive. Despre o adevărată generalizare a uneltelor de fier se pare că nu poate fi vorba decît tîrziu pentru că în aşezările sec. V-III î.e.n. cum sînt cele de la Zimnicea, Alexandria, Poiana, Stînceşti, sau Cluj-Mănăştur obiectele de fier sînt încă rare. Brăzdarul de fier întrebuinţat în agricultură nu-l cunoaştem, deocamdată, decît din sec. II î.e.n. 638. In ce priveşte circulaţia monetară ea este încă sporadică chiar şi în a doua jumătate a sec. IV î.e.n., sau la începu-

Creşterea productivităţii

tul sec. III, în schimb din a doua jumătate a sec. III şi mai cu seamă din sec. II î.e.n. moneda se generalizează şi apare chiar cea proprie daco-getică imitînd pe cea străină şi circulînd alături de ea639. Ceramică la roată daco-geţii vor începe să lucreze, după cît se pare, nUIIIlai din prima jumă­ tate a sec. III î.e.n. iar de o ceramică dacogetică lucrată cu roata în cantitate relativ mare nu se poate vorbi înainte de sec. II. Ne-a mai rămas de discutat înmulţirea importurilor greceşti şi gradul de evoluţie a formelor ceramice spre cele bine cunoscute din faza clasică. Nouă ne este greu să precizăm de cînd anume se poate vorbi de o sporire a mărfurilor greceşti. Dar chiar dacă o asemenea sporire ar exista în sec. V-IV î.e.n. ea ar putea fi pusă, după părerea noastră, în legătură cu trecerea cetăţilor greceşti de la noi la stadiul de centre de producţie. Acum, de ex. ceramica cenuşie nu mai este importată de la mari distanţe ci produsă în atelierele pontice. Nu excludem posibilitatea ca ceramica cenuşie comună care redă forme greceşti să fi fost produsă de către tracii sudici. Un lucru rămîne sigur, că asemenea ceramică în sec. V-IV î.e.n. n-a fost lucrată de către autohtonii geto-daci. In ce priveşte gradul de evoluţie a formelor ceramice spre cele de tip Latene trebuie spus că în sec. V-IV î.e.n. acestea sînt abia la începutul formării lor, abia se conturează. De un înaintat grad de evoluţie nu poate fi vorba decît din sec. III-II î.e.n. Şi cu aceasta am epuizat analiza tuturor caracteristicilor generale ale epocii Latene. Pe temeiul tuturor acestora nu se poate trage decît o singură concluzie: că de a doua epocă a fierului, de Latene, la geto-daci nu poate fi nici într-un caz vorba mai curînd de sfîrşitul sec. IV î.e.n., sau începutul celui următor. Inainte de această dată, perioada de timp corespunză­ toare Latene-ului vechi central european ră­ mîne o perioadă ce prezintă încă toate caracteristicile esenţiale ale primei vîrste a fierului. Că lucrurile stau aşa ne este dovedit şi de un alt fapt. Dacă cea de a doua epocă a fierului ar fi început încă din sec. V î.e.n. cum se explică faptul că această accelerare a dezvoltării forţelor de producţie care aduce după sine implicit şi accentuarea diferenţierilor sociale va

www.cimec.ro

224

CONCLUZII ISTORICE

duce abia peste patru secole la creerea statului daco-getk? Asemenea întîrziere este cu totul nejustificată şi inadmisibilă. O dată cu păşirea în cea de a doua epocă a fierului nu se mai poate admite sub nici o formă o dezvoltare social-economică lentă sau încetinită. Forţele de producţie intrate pe făgaşul dezvoltării rapide din sec. IV-III î.e.n. vor duce la accentuarea diferenţierilor sociale ce vor cere cu necesitate crea!'ea organizaţiei politice care este statul, produs după cum spune V. I. Lenin - şi manifestare a caracterului de neîmpăcat al antagonismelor de clasă 640 • Greşala celor care susţin începutul celei de a doua vîrste a fierului încă din sec. V î.e.n. constă, după părerea noastră, în exagerarea rolului jucat în procesul de dezvoltare al dacogeţilor de către influenţele străine, greceşti sau sud-tracice. Iar în cadrul exagerărilor amintite se înscrie şi exagerarea rolului jucat de ceramică ce nu contribuie la dezvoltarea forţelor de producţie ci reflectă doar această dezvoltare. Mai trebuie adăugat apoi faptul că cea mai mare parte a materialelor din Transilvania au fost pînă acum nepublicate. Cît despre influenţele străine, este în afara oricărei îndoieli, că ele au ·existat şi că au avut un rol important în dezvoltarea culturii materiale şi social politice a geto-dacilor. Acestea însă n-au putut rupe din evoluţia sa firească, care se datora nivelului de dezvoltare internă a forţelor de producţie, o anumită grupă a geto-dacilor căreia să-i grăbească dezvoltarea social-economică. Influenţele greceşti sau sudtracice s-au exercitat asupra culturii materiale daco-getice în ansamblul ei şi i-a grăbit ritmul de dezvoltare, dar acest ritm n-a fost aşa de rapid cum îşi imaginează cei care susţin începutul Latene-ului în sec. V î.e.n. Cu toate influenţele greceşti, sud-tracice, sau ilire, cultura materială daco-getică a continuat să rămînă unitară şi să se dezvolte în perfectă concordanţă cu nivelul de dezvoltare al forţe­ lor de producţie interne. Ea îşi păstrează aspectul hallstattian pînă spre sfîrşitul sec. III î.e.n. chiar dacă putem vorbi de începutul epocii' Latene de pe la sfîrşitul sec. IV î.e.n. Dacă influenţele greceşti sau sud-tracice n-au fost aşa de hotărîtoare cum o cred unii cercetă­ tori, înseamnă oare să ne reîntoa:rcem la teoria lui Vasile Pârvan care acorda rolul determi-

culturii materiale daco-getice influenţelor celtice? Nicidecum. Influenţele celtice n-au fost nici ele capabile să schimbe aspectul general al culturii materiale autohtone aşa cum n-au putut-o face, de altfel, nici cele greceşti. Întregul aspect al culturii materiale daco-getice se va schimba doar atunci oînd o va cere, sau mai bine-zis, o va impune dezvoltarea forţelor de producţie interne, reprezentînd de fapt o consecinţă a acestei dezvoltări, lucru ce se va realiza la destulă vreme după aşezarea celţilor pe teritoriul ţării noastre. Dacă nu influenţele celtice sînt cele care au determinat trecerea la epoca Latene trebuie spus totuşi că Vasile Pârvan64 1 a avut dreptate atunci cînd a fixat anul 300 î.e.n. ca moment de trecere spre o formă calitativ superioară, atît din punct de vedere social-economic, cît şi politic. Acest salt calitativ a fost precedat de o lungă perioadă de acumulări cantitative. Deci, va trebui să revenim pentru începutul epocii Latene în ce-i priveşte pe geto-daci la data propusă de V. Pârvan, însă dînd cu totul alte eX"plicaţii acestui important moment din istoria strămoşilor noştri. Analiza amănunţită a ceramicii geto-dacice din faza I dovedeşte că pe tot teritoriul ţării noastre locuit de către daco-geţi, din a doua jumătate a sec. V î.e.n. şi pînă la începutul sec. III î.e.n., în societatea daco-getică nu intervenise încă nici o schimbare esenţială, nu s-a introdus încă lucrarea ceramicii la roată, la fel cum în agricultură n-a apărut încă brăzdarul de plug din fier, iar metalurgia fierului n-a luat o dezvoltare deosebită. Cu toate acestea este în afara oricărei îndoieli că societatea daco-getică făcuse progrese importante fapt dovedit de izvoarele literare care menţionează pentru această perioadă puternice uniuni de triburi. Socotim absolut necesar să facem o precizare şi anume că unitatea culturii materiale daco-getice n-o concepem ca ceva rigid, în sensul că în sînul ei să nu existe anumite deosebiri regionale. însăşi existenţa masivă a importurilor greceşti în anumite regiuni constituie. o caracteristică regională. Cultura materială daco-getică este unitară în ansamblul ei, în nivelul ei de dezvoltare, iar deosebirile regionale se integrează în acest ansamblu fără a rupe cu nimic linia generală de evoluţie as-

nant în

evoluţia

www.cimec.ro

CONCLUZII ISTORICE

225

cendent! spre forma sa deplin constituită din şi rodnic cu grecii din Pont şi au folosit din faza clasică. plin produse ceramice greceşti. Ne gîndim nu In legătură cu denumirea perioadei de timp numai la geto-dacii din Dobrogea sau din cîmcuprinsă între sec. V î.e.n. şi începutul sec. III pia munteană unde s-a putut dovedi chiar o î.e.n., pe baza celor arătate, părerea noastră anumită prevalenţă a ceramicii greceşti faţă este că aceasta ar trebui numită perioadă de de cea autohtonă6t.3, ci şi la cei din Transilvania trecere spre epoca LatEme, sau proto-Latene care întrebuinţează şi ei ceramica grecească. cum o numeşte acad. Em. Condurachi6'i2. Ea Importurile de ceramică grecească în Transilcorespunde doar din punct de vedere cronologic vania se sistează pentru un timp în vremurile cu Latene-ul A şi B din sistemul lui Reinecke, tulburi provocate de invazia celtică. Concurenţa sau cu Latene-ul I din cel al lui Tischler- masivă a produselor greceşti şi posibilitatea de Dechellete, dar nu şi ca conţinut. Acestei pe- aprovizionare cu marfă grecească nu explică rioade de trecere îi sînt proprii înmulţirea im- decît într-o măsură redusă fenomenul pe care-1 porturilor greceşti, în comparaţie cu faza pre- discutăm. cedentă, iar apariţia monedelor dovedesc deja Toate descoperirile arheologice făcute pînă pasul înainte făcut de societatea daco-getică, la acum pe teritoriul ţării noastre dovedesc că care se poate .adăuga un anumit grad de evo- dezvoltarea forţelor de producţie are loc într-un luţie a formelor ceramice spre cele bine curitm lent pînă la sfîrşitul sec. IV î.e.n. şi înnoscute din faza clasică. Din punct de vedere ceputul secolului următor. Abia acum evoluţia. politic, perioadei de trecere îi este proprie for- structurii economiei locale, prin dezvoltarea marea marilor uniuni de triburi. forţelor de producţie, prin generalizarea moneUrmărind în continuare concluziile deduse dei ca mijloc de schimb, prin întrebuinţarea din analiza ceramicii daco-getice a fazei mij- fierului din ce în ce mai mult primeşte un ritm locii, sec. III-II î.e.n., am putut stabili că so- accelerat de dezvoltare. Produsele de import cietatea daco-getică a realizat în acest timp, străine şi în special ceramica lucrată cu roata în dezvoltarea sa, progrese cu adevărat impor- nu mai este suficientă. Nu mai poate face faţă tante. Dacă pînă acum dezvoltarea se făcea cerinţelor crescute ale daco-geţilor. Meşteşugu­ într-un ritm încetinit, începînd cu acest răstimp rile se dezvoltă şi ele tinzînd la o producţie de ritmul lent se abandonează şi se intră pe făga­ nivel superior pe măsura cerinţelor din ce în şul unei dezvoltări rapide, datorită dezvoltării ce mai mari. In producţia ceramicii se adoptă forţelor de producţie interne. Societatea dacolucrarea la roată. Este foarte probabil că acum getică a trecut definitiv la forme superioare are loc separarea definitivă a olăriei ca meş­ de ordin economic, social şi politic. , teşug. O dovadă elocventă a dezvoltării deosebite Aşa se explică faptul că daco-geţii vor lucra pe care o înregistrează în mersul ei ascendent ceramică la roată abia la sfîrşitul sec. IV sau societatea daco-getică este adoptarea pe par- de la începutul sec. III î.e.n. înainte de această cursul acestei faze a lucrării ceramicii la roată dată produsele străine, respectiv ceramica de care nu este determinată nici de influenţele lux, sau cea cenuşie comună lucrată cu roata, greceşti, ori sud-tracice, dar nici de cele celgrecească, sud-tracică, ori celtică era îndestulă~ tice. Din momentul adoptării lucrării ceramicii toare, suficientă, pentru aristocraţia daco-getică la roată se poate vorbi cu siguranţă de a doua şi nu se simţea nevoia confecţionării ei de către vîrstă a fierului, de epoca Latene. autohtoni644. La toate acestea trebuie să adău­ Lucrarea ceramicii cu roata se va introduce găm şi o serioasă sporire a populaţiei în periîn societatea daco-getică abia atunci cînd acest oada de timp la care ne referim cauzată şi ea lucru va fi cerut de dezvoltarea societăţii. Acest de dezvoltarea forţelor de producţie. lucru se cere explicat. Se pune în chip firesc Prin folosirea pe scară din ce în ce mai largă întrebarea cum de meşterilor daco-geţi le-a a uneltelor de fier, productivitatea muncii s-a trebuit o perioadă aşa de îndelungată pentru mărit considerabil, mai cu seamă atunci cînd a-şi însuşi procedeul de a lucra ceramică cu fierul a fost introdus în agricultură. S-au dezroata, ştiut fiind faptul că pe parcursul sec. voltat meşteşuguri1e şi printr.e acestea a fost şi VI-IV î.e.n. ei au avut un contact permanent cel al olăritului care se desprinde de agicultură,

www.cimec.ro

226

CONCl.utii ISTORICI'!

deşi de bună seamă, încă nu total. Acum vor fi transpuse la roată, în noua tehnică superioară, toate formele autohtone lucrate înainte cu mîna. Dezvoltarea rapidă a forţelor de producţie în sec. III-II î.e.n. va duce la o tot mai accentuată ştergere a vechilor egalităţi gentilice. Aristocraţia daco-getică îmbogăţită din agricultură şi din creşterea vitelor se va întări din ce în ce, iar uniunile de triburi vor fi şi ele din ce în ce mai puternice şi cu tendinţe de centralizare. Şefii acestor uniuni vor tinde la instaurarea unei stăpîniri ereditare. In istoriografia antică sînt pomenite acum nu numai uniunile de triburi din afara arcului carpatic ci şi cele din Transilvania. Pe la anul 200 î.e.n. se vorbeşte de Oroles care rezistă cu succes tentativelor bastarne de a pătrunde în Transilvania (Iustinus XXXII, 3,16)645. Că aceasta a fost o realitate o dovedeşte din plin analiza ceramicii din faza mijlocie. In Transilvania nu se cunosc aşezări de felul celor din Moldova, ca de ex. Lunea Ciurei, în care să se fi descoperit din abundenţă ceramică de tip bastarn. Se cunosc doar cîteva fragmente ceramice descoperite în aşezarea de la Moreşti, sau cîteva vase de la Moigrad, în nordul Tran~ silvaniei. Existenţa cu totul sporadică a eeramicii bastarne în Transilvania şi mai ales faptul că la Moigrad se imită asemenea forme dovedeşte că este vorba de influenţe ale ceramicii bastarne sau ale unor importuri, dar nicidecum nu poate fi vorba de prezenţa efectivă a bastamilor. Aşadar, acad. C. Daicoviciu a avut dreptate atunci cînd, despre Oroles, pomenit de Pompeius Trogus-Iustinus, spunea că a stăpînit asupra dacilor din Transilvania. Regele dac a reuşit să oprească invazia bastarnă în Transilvania, ea limitîndu-se doar la teritoriile de azi ale Moldovei. Pedeapsa aplicată dacilor de către Oroles, despre care ne vorbeşte autorul antic, se pare că a fost binevenită. Cam în acelaşi timp sau poate ceva mai tîrziu, are loc ceea ce tot Pompeius Trogus numeşte creşterea puterii dacilor sub regele Rubobostes, care a stăpînit şi el în Transilvania646. Creşterea numerică şi întărirea economică a aristocraţiei pare să ne fie dovedită indirect şi de sporirea incomparabil mai mare, raportată la perioada anterioară, a ceramicii de lux. Vîrfurile acestei aristocraţii îşi vor pro-

cura şi după ce ceramica va fi lucrată la roată de către meşterii autohtoni, ceramică străină de lux, cum este de exemplu o oinochoe de la Aiud sau altele. Analiza ceramicii daco-getice din faza mijlocie ne permite să stabilim care au fost raporturile dintre autohtoni şi celţii aşezaţi pe teritoriul ţării noastre. Studiul necropolelor şi al aşezărilor cu materiale dacice şi celtice comportă multiple concluzii cu tot atîtea implicaţii de ordin istoric. Prima dintre acestea şi după părerea noastră, cea mai importantă, este aceea că în covîrşitoarea majoritate a necropolelor celtice descoperite pînă acum pe teritoriul Transilvaniei, prin să­ pături sistematice sau prin descoperiri fortuite, se poate dovedi prezenţa elementului etnic autohton dacic alături de cel celtic. Prezenţa dacilor în cadrul cimitirelor celtice poate fi sesizată pe baza ceramicii autohtone lucrată cu mîna în manieră hallstattiană locală şi ţinem să subliniem că este vorba de forme bine cunoscute în repertoriul ceramicii daco-getice perpetuate uneori neschimbat, alteori evoluat, din perioade mult mai vechi, forme care îşi au originea în fondul hallstattian timpuriu local, ori mergînd uneori mai departe, chiar pînă în epoca bronzului. Pe lîngă ceramica lucrată cu mîna la separarea elementului dacic de cel celtic se adaugă şi anumite particularităţi deosebitoare ale ritului funerar. Necropole celtice în care prezenţa populaţiei autohtone este dovedită pe bază de săpături bine observate sau sesizată numai pe baza unor materiale descoperite întîmplător, se cunosc de la: Apahida, Arad-Gai, Archiud, Blaj, Ciumeşti, Dezmir, Galaţii Bistriţei, Sanislău, ori Valea lui Mihai. Ca situaţie geografică necropolele celto-dacice sînt răs­ pîndite pe întreg teritoriul Transilvaniei, ocupînd spaţiul ;aferat grupei sudice, cît şi pe cel al grupei de nord stabilite de prof. I. Nestors4sa. Dacă atribuirile etnice se pot face cu destulă certitudine, cele de ordin cronologic, mai cu seamă în cronologia absolută întîmpină serioase
dificultăţi.

Transpunînd cronologia relativă în cronologie absolută am ajunge pentru datarea necropolelor celto-dacice din Transilvania, în linii mari, între sfirşitul sec. IV şi începutul sec. II î.e.n.

www.cimec.ro

CONClUZII ISTOR.!CE

227

O altă concluzie care se desprinde din analiza ceramicii necropolelor celto-dacice este aceea că încă de la venirea lor, celţii s-au amestecat cu populaţia autohtonă. Necropole şi aşezări în care s-au găsit .asociate materiale celtice cu ceramică de tradiţie hallstattiană întru totul identică celei din Transilvania, s-au descoperit şi în spaţiul învecinat dinspre vest, în cîmpia dintre Tisa şi Dunăre, în Ungaria de azi6 47 sau în Slovacia, în R.S. Cehoslovacia64B. Părerea noastră este că şi în cazul acestora, ca şi în Transilvania, ne găsim în prezenţa unui amestec etnic celto-dacic. Că teritoriile respective au fost locuite de daco-geţi ne este dovedit de izvoarele literare, începînd cu Iulius Caesar care scrie pe la mijlocul sec. I î•.e.n. precum şi de alte descoperiri arheologice 649. Aşezarea dacilor pe aceste teritorii n-a avut loc în sec. I al erei vechi, cînd sînt atestaţi istoric, ci cu mult înainte. în acest sens pledează o indicaţie a lui Ptolemeu (Geographia, II, 11 şi 15) care aminteşte aici localităţile şi triburile cu nume dacice Singone, Racatae şi Racatriae650. În Slovacia centrală şi estică locuirea dacogetică în sec. I î.e.n. este dovedită de numeroase descoperiri făcute, mai cu seamă, în ultima

Aşadar, o altă concluzie importantă este aceea că necropolele celto-dacice şi aşezările de tipul celor din Transilvania dovedesc locuirea cîmpiei dintre Tisa şi Dunăre precum şi a Slovaciei de către daci cel puţin din Latene-ul mijlociu. Ei sînt autohtonii teritoriilor în discuţie, după cum crede M. Dusek, încă din perioada finală a Hallstatt-ului653. Existenţa necropolelor mixte celto-dacice din Transilvania dovedeşte fără putinţă de tăgadă, mai bine poate decît oricare altă categorie de izvoare, coexistenţa, sau poate mai exact spus, convieţuirea, paşnică a celor două elemente etnice. Această convieţuire se va solda pînă la urmă cu dispariţia celţilor în masa autohtonilor. Dacii au fost, fără îndoială, cu mult mai numeroşi decît celţii, deşi dacă am judeca după numărul mormintelor celtice raportate la cele ale autohtonilor cunoscute pînă acum, ar trebui să conchidem că celţii au fost în majoritate. Că nu este nici pe departe aşa, vine să ne-o dovedească numărul aşezărilor contemporane cu necropolele celto-dacice pe care le cunoaştem
astăzi.

vreme. Locuirea daco-geţilor în cîmpia dintre Dunăre şi Tisa este de asemenea din plin dovedită atît pentru sec. I î.e.n. cît şi mai tîrziu cînd vor pătrunde aici iazigii. Daco-geţii în sec. I î.e.n. sînt dovediţi de descoperirile arheologice, şi mai spre vest, ca de ex. în aşezarea de la Budapesta-Tahan, în colţul nord-estic al Pannoniei. Despre caracterul dacic al colţului nord-estic al Pannoniei ne stau mărturie descoperirile arheologice de caracter geto-dacic (podoabe de argint şi ceramică) şi eventual o inscripţie din Brigetio în care se vorbeşte de un "interprex Dacorum". Acad. C. Daicoviciu, după care am reprodus paragraful de mai sus651 presupunea că vechimea elementului etnic daco-getic în Slovacia şi nord-estul Pannoniei poate fi mai vechi decît sec. I î.e.n. Izbitoarea asemănare existentă între necropolele şi aşezărileG52 cu materiale dacice şi celtice descoperite în spaţiul geografic la care ne referim, cu cele din Transilvania fac dovada că dacii locuiau acest spaţiu cel puţin încă de pe la sfîrşitul sec. IV î.e.n.

*•

O altă concluzie importantă este aceea că pe teritoriul Transilvaniei nu s-au descoperit numai necropole cu amestec de materiale celtice şi dacice, ci şi aşezări, dintre care unele au fost cercetate prin săpături sistematice, ca cele de la: Berea, Bistriţa, Cicir, Ciumeşti, Cluj-Someşeni, Mediaş, Moreşti, Sebeş sau Sf. Gheorghe-Iernut. Se cere făcută însă o precizare şi anume că pînă acum nici una dintre acestea n-a fost să­ pată în întregime şi că din cele mai multe s-au dezvelit doar cîteva bordeie. Cu toate acestea, considerăm că nu sînt premature concluziile deduse în actualul stadiu al cercetă­ rilor. Pe baza analizei materialelor descoperite în aşezările în care s-a descoperit amestecul celto-dacic ajungem la aceeaşi concluzie dedusă şi din analiza materialelor dacice descoperite în necropole şi anume a unei convieţuiri intime între autohtoni şi noii veniţi. Dacă ar fi vorba numai de preluarea materialelor celtice de către autohtoni s-ar putea spune că acest lucru se datora calităţilor superioare faţă de cele ale culturii materiale dacice. Dar existenţa în bordeiele de la Ciumeşti a ceramicii autohtone, evident inferioară calita-

www.cimec.ro

228

CONCLUZII ISTORICE

tiv faţă de cea celtică face ca explicaţia de mai înainte să nu mai fie plauzibilă. Faptul că atît în aşezările dacice găsim produse celtice cît şi că în aşezările celţilor s-a descoperit ceramică autohtonă nu poate fi explicat decît prin coexistenţa celor două elemente etnice, coexistenţă ce presupune împrumuturi reciproce. Numărul relativ mare al aşezărilor dacice descoperite în Transilvania dovedeşte intensa locuire a acestui teritoriu de către autohtoni şi explică asimilarea noului element etnic, ceea ce constituie o altă concluzie importantă. Convieţuirea strînsă existentă între celţi şi daci care s-a putut dovedi, atît pe baza analizei materialelor descoperite în necropole, cît şi în aşezări, a avut urmări pozitive în dezvoltarea culturii materiale autohtone, în mersul ei ascendent. Aceasta s-a îmbogăţit şi influenţa celtică a contribuit la grăbirea ritmului de dezvoltare a culturii materiale autohtone spre definitivarea uneia de tip Latene. Dacii au preluat de la celţi nu numai roata olarului ci şi procedee tehnice noi de extragere şi de prelUl'rare a fierului. Acestea au dus fără îndoială la o serioasă creştere a producţiei, care la rîndul ei a avut importante repercusiuni asupra dezvoltării social-politice. Cu toate acestea însă, analiza tuturor materialelor dovedeşte că teza lui Vasile Pârvan 65 ", conform căreia o dată cu venirea celţilor întreaga cultură materială dacică se schimbă, nu mai poate fi acceptată.

Aşadar, după venirea celţilor în Transilvania cultura materială dacică continuă să se manifeste încă o perioadă de timp în forma sa hallstattiană. Deci, trecerea la o cultură superioară de tip Latene nu este determinată direct de prezenţa celţilor cum îşi imagina Vasile Pârvan. Determinantă în acest salt calitativ rămîne dezvoltarea forţelor de producţie interne la al că­ ror progres a contribuit cu siguranţă, şi în largă măsură, influenţa celtică rezultată din convietrundere a celţilor pe teritoriul ţării noastre. ţuirea ce s-a putut uşor dovedi. Ne-a mai rămas de discutat un aspect al raporturilor dintre celţi şi daci şi anume cel politic ca apoi, în sfîrşit, să arătăm căile de pă­ Ca o concluzie generală şi finală care se desprinde din analiza materialelor studiate, ce vine să confirme teza acad. C. Daicoviciu655, este

aceea că celţii n-au fost un grup prea numeros în Transilvania, deşi de la apariţia cărţii lui C. Daicoviciu s-au mai făcut multe descoperiri celtice, mai cu seamă în nord-vestul ţării. Populaţia celtică este incomparabil inferioară numeric celei autohtone, dUipă cum o dovedesc aşezările cunoscute pînă acum. Pe baza constatărilor făcute putem conchide că în Transilvania nu se poate vorbi de o dominaţie politică efectivă şi de lungă durată. Eventual poate fi vorba de aşa ceva numai asupra unei fîşii restrînse din nord-vestul Transilvaniei, apoi asupra Slovaciei şi a cîmpiei dintre Dunăre şi Tisa unde-i găsim pe celţi stabiliţi în număr mare. Stăpînitorii acestor teritorii 1-au determinat pe Burebista să pornească împotriva neamurilor celtice ce supuseseră pe daci656. Acţiunea militară a marelui rege dac îşi gă­ seşte raţiunea şi explicaţia firească în eliberarea teritoriilor daco-getice de vest de sub stă­ pînirea celtică. Că în Transilvania, în afara fîşiei menţionate, nu poate fi vorba de o stăpînire politică celtică de lungă durată o dovedeşte indirect chiar şi constituirea statului centralizat de pe vremea lui Burebista precedat de alţi regi. Aceasta nu s-ar fi putut realiza în condiţiile unei stăpîniri străine. Cînd statul geto-dac unificat şi consolidat de Burebista ajunge la o mare putere militară, se porneşte la eliberarea cu succes a teritoriilor de vest ocupate de celţi. Dacă despre o dominaţie politică celtică în Transilvania nu poate fi vorba, cu atît mai puţin s-ar putea admite distrugerea populaţiei autohtone. Este foarte probabil să fie vorba doar de enclave rămase de pe urma marelui grup celtic pornit din Europa Centrală spre sud. Despre acesta ştim că în anul 279/278 a distrus sanctuarul de la Delfi657 . De o stăpînire celtică care să fi cuprins întreg teritoriul intracarpatic ca o răspîndire a grupului stabilit în cîmpia dintre Dunăre şi Tisa sau în Slovacia nu poate fi vorba. Nu este exclus ca din aceste grupe, raiduri să fi ajuns în Transilvania şi să fi ră­ mas aici. Pe valea Dunării celţii pătrund în Oltenia65B, iar trecînd peste Carpaţi ajung pînă în Moldova de nord 659, şi chiar mai departe660. îndată după statornicirea în Transilvania a celţilor care a provocat, fără îndoială, opoziţia populaţiei autohtone, deşi nu avem în acest

www.cimec.ro

CONCLUZII ISTORICE

229

sens mărturii literare, ei s-au amestecat cu lo-. Peste tot se constată o deosebită dezvoltare calnicii şi au dispărut în cele din urmă în masa~economică ce aduce după sine o tot mai accenacestora. f , tuată diferenţiere socială. Ne găsim în faţa 1 O altă concluzie care se desprinde din analiza unor profunde prefaceri prin care trece socieceramicii daco-getice aparţinînd fazei mijlocii tatea daco-getă la sfîrşitul celui de al II-lea secare are şi ea importanţă din punct de vedere col î.e.n. şi la începutul celui următor. Contraistoric şi care a fost arătată pentru fiecare for- dicţiile interne ale societăţii s-au ascuţit în aşa mă ceramică în parte sau pentru fiecare ornamăsură încît au făcut necesară apariţia statument este aceea că din toate punctele de vedere lui662. ceramica daco-getică rămîne unitară. Trebuie Bogăţia obiectelor de metal, edificiile civile să subliniem surprinzătoarea asemănare care şi militare, cetăţile cu zidurile lor de piatră 1-au merge uneori pînă la identitate a ceramicii da- făcut pe acad. C. Daicoviciu663 să caracterico-getice din Transilvania cu cea descoperită zeze această înfloritoare civilizaţie ca pe una în aşezările geto-dace contemporane din afara "ce a ieşit din stadiul formei săteşti, îmbră­ arcului carpatic. Această frapantă asemănare cînd un caracter de cultură superioară, oppise datorează aceluiaşi stadiu de dezvoltare a dană". Ea întruneşte toate caracteristicile eulforţelor de 'producţie de pe tot teritoriul locuit turii Latene tîrzii dezvoltate pe baze autohtode daco-geţi fără să existe regiuni mari rămase ne şi simţitor influenţate de civilizaţiile înîn urmă, sau altele care au luat-o înainte in conjurătoare. dezvoltarea social economică. Deci nu influenţa într-adevăr toate formele ceramice au ajuns celtică este cea care nivelează aceste deosela deplină maturizare, după ce au parcurs o biri661. lungă evoluţie eşalonată pe parcursul a multor secole. De aceea această fază poate fi consideŞi ca o ultimă concluzie desprinsă din analiza ceramicii daco-getice din faza mijlocie care a rată ca faza de deplină maturizare şi de largă fost deja exprimată, dar pe care vrem s-o sub- răspîndire a ceramicii daco-getice pe care o liniem este aceea că întreaga ceramică daco- considerăm pe baza tuturor elementelor sale constit1.1.tive ca faza clasică, de apogeu, a întregetică din această fază reprezintă evaluarea ceramicii din fazele precedente, care la rîndul gii culturi materiale şi implicit a ceramicii daei îşi are originile în fondul local mai vechi. co-getice. Ceramica daco-getică din faza clasică repreDeci, avem o continuitate neîntreruptă de forme ceramice şi de ornamente chiar dacă in zintă în întregul ei o creaţie originală născută momentul de faţă datorită insuficienţei cerce- şi dezvoltată pe baza fondului local hallstattian cu rădăcini bine şi adînc înfipte în epoca brontărilor ne lipsesc anumite verigi de legătură din lanţul ascendent al unor forme ceramice. zului, în care s-au asimilat şi contopit diferitele Atare continuitate dovedeşte vieţuirea neîntre- influenţe străine. O altă concluzie desprinsă din analiza eeraruptă pe acest spaţiu a făuritorilor ceramicii, a daco-geţilor. micii daco-getice a fazei clasice este aceea că !n sec. III-II î.e.n. continuă să se mani- se conturează două mari categorii de ceramică feste influenţele greceşti şi sud-tracice la care şi anume: o categorie comună făcută pe seama s-au adăugat cele celtice manifestate mai in- oamenilor de rînd şi o a doua, de lux, destinată, tens în spaţiul intracarpatic locuit de daco- fără îndoială, celor bogaţi, aristocraţiei dacogeţi. !n acest răstimp iau naştere, pe lîngă cele getice. !n faza clasică cerarnica de lux depă­ mai vechi, importante aşezări daco-getice cum şeşte cu mult, cantitativ şi calitativ ceramica sînt cele de la Crăsani, Popeşti, Tinosul sau de acest fel din fazele precedente. cele de la Sighişoara şi Pecica din Transilvania. Pe lîngă cele două mari categorii s-a mai Circulaţia monetară se intensifică şi apare putut constata un aspect deosebit al ceramicii moneda proprie imitînd pe cea străină. Tezau- din aşezările Munţilor Orăştiei, în special din rele monetare descoperite pe întreg spaţiul lo- marea aşezare de pe Dealul Grădiştii de azi, cuit de daco-geţi atestă pe lîngă o vie activi- Sarmizegetusa regia. Acest aspect deosebit tate de schimb şi o creştere a avuţiilor private constă în primul rînd în existenţa unor forme cu toate consecinţele lor de ordin social. unice sau a unora rar întîlnite în alte aşezări,

www.cimec.ro

230

CONCLUZII ISTORICE

pe

vreme aici s-au descoperit din abundenţă. La aceasta trebuie să adăugăm faptul că în centrul de la Sarmizegetusa ceramica lucrată cu mîna lipseşte aproape cu desăvîrşire şi apoi, numai aici s-a găsit ceramică pictată cu motive vegetale şi zoomorfe. Aspectul deosebit pe care-1 îmbracă ceramica din Munţii Orăştiei, şi pe care l-am nwnit "de curte", nu-şi poate găsi explicaţia decît prin existenţa în acest loc a unui centru politic şi economic al statului dac, confirmînd teza acad. C. Daicoviciu a existenţei statului sclavagist începător la daci cu capitala în Munţii Orăştiei. Studiul ceramicii daco-getice din Transilvania aparţinînd fazei clasice dovedeşte că înflorirea culturii materiale bine cunoscută în sec. I î.e.n. şi în sec. I e.n. a început mult mai devreme, cu cel puţin un secol, dacă nu şi mai bine, integrîndu-se în ansamblul general al culturii materiale daco-getice. In legătură cu această concluzie trebuie să discutăm părerile exprimate în legătură cu originile lui Burebista. Prof. R. Vulpe este de părere că Burebista a fost la început şeful unei uniuni tribale de la Dunărea de Jos şi că reşedinţa sa era la Argedava identificată cu staţiunea de la Popeşti664. De aici Burebista îşi va muta reşedin­ ţa la Sarmizegetusa în Munţii Orăştiei. Pe de altă parte H. Daicoviciu665 analizînd argumentarea făcută de R. Vulpe şi bazîndu-se pe date care ni se par întemeiate vede în Burebista un dinast din interiorul arcului carpatic. Nu vom intra aici în analiza detaliată a nici uneia dintre cele două ipoteze, care trebuie să recunoaştem, rămîn deocamdată doar ipoteze, cu toată seriozitatea argumentelor invocate de ambele părţi. Ne vedem însă obligaţi să arătăm că praf. R. Vulpe în susţinerea originii "getice" extracarpatice a lui Burebista foloseşte teza după care geto-dacii din cîmpia Dunării de Jos ar fi luat-o, în dezvoltarea lor, înaintea celor din Transilvania, şi că elementele epocii Latene îşi fac apariţia în cîmpia Dunării încă din sec. V î.e.n. pe cîtă vreme formele hallstattiene se prelungesc în Transilvania pîn în sec. III î.e.n. Am arătat că o asemenea teză este neîntemeiată şi nu mai este cazul să revenim asupra argumentelor care vorbesc despre unitatea de dezvoltare a culturii materiale daco-getice. Deci, dezvoltarea social-economică anterioară

cîtă

care stă la baza marelui stat realizat de Burebista este proprie atît teritoriilor intra cît şi extracarpatice fără să constituie un argument în favorul nici uneia dintre cele două ipoteze. Se pare că Burebista a fost mai degrabă un dinast din interiorul Transilvaniei6GG. Vom discuta acum aria de locuire a dacogeţilor sprijinindu-ne în pnmul rînd pe eeramica din faza a III-a. Răspîndirea daco-geţilor pe temeiul materialelor arheologice, dar mai cu seamă, pe baza izvoarelor literare a fost analizată de către acad. C. Daicoviciu6 7 care subli6, nia - pe bună dreptate - că vatra permanentă a geto-dacilor, nucleul, am adăuga noi, a fost şi a rămas pînă la urmă teritoriul ce corespunde, aproximativ, cu pămîntul ţării noastre. tn legătură cu aria de locuire se cuvine să facem o precizare şi anume că numai acele teritorii pot fi socotite ca fiind locuite efectiv de daco-geţi unde descoperirile de ceramică sau alte obiecte tipice şi specific daco-getice sînt numeroase. De obicei pentru aceste teritorii există şi menţiuni literare. Descoperirile izolate sau sporadice au şi ele semnificaţia lor istorică, dar nu pot dovedi o locuire daco-getică efectivă şi de lungă durată. Vom urmări graniţele Daciei de pe vremea lui Burebista în succesiunea utilizată de acad. C. Daicoviciu. . Spre sud daco-geţii sînt prezenţi în nord-estul Peninsulei Balcanice între Dunăre şi Munţii Balcani. Locuirea daco-geţilor în sudul Dună­ rii răsăritene este pomenită de izvoarele literare şi dovedită de descoperirile arheologice, printre care ceramică specifică, ca ·de ex. ceaş­ ca dacică 668 . Spre nord-vest daco-geţii se întind pînă în munţii Slovaciei. Centrul şi estul Slovaciei este locuit fără îndoială de daco-geţi, după cum o dovedesc numeroasele descoperiri arheologice făcute în ultima vreme669 . In Slovacia dacogeţii par să fie autohtoni şi cu siguranţă putem spune că ei locuiau aici înainte de sfîrşitul sec. IV şi începutul sec. III î.e.n. cînd năvălesc peste ei celţii67o. Eliberarea teritoriilor daco-getice de vest o va face Burebista. Sp~e vest daco-geţii se întind pînă la Dunăre, dată ca hotar de Strabon. Cîmpia dintre Dună­ re şi Tisa este locuită de daco-geţi671 încă de multă vreme. La sfîrşitul sec. IV găsim şi aici, ca şi în Slovada, necropole celto-dacice 672 • Dar

www.cimec.ro

CONCLUZII ISTORICE

231

daco-geţii pătrund şi mai spre vest, cu siguranţă în colţul nord-estic al Pannoniei, o dovadă în acest sens ne este oferită de ceramica daco-getică găsită la Budapesta-Taban673. Cît de departe s-au extins dacii spre vest este greu de precizat. Se pare că ei s-au limitat la un teritoriu restrîns în jurul Dunării deşi o ceaşcă dacică s-a descoperit în Silezia centrală6 7 4 iar alta a fost găsită în cadrul unei necropole romane în apropiere de Eisenstadt pe teritoriul Austriei de azi. Spre sud graniţa Daciei este fixată de autorii antici pe linia Dunării. Că Banatul sîrbesc a fost locuit de daco-geţi o dovedesc descoperirile de ceramică şi alte materiale specifice675. Dar, descoperirile de materiale daco-getice nu se opresc numai la linia Dunării ci pătrund mult mai spre s"Ud, pc teritoriul Serbiei de azi67G între Sava şi Morava locuiau scordiscii de neam celtic care dau primul nume, Singidunum, Belgradului de aziG7 7• Despre aceştia Strabon (VII, 3, 10) spune că erau amestecaţi cu traci şi iliri. Descoperirile arheologice, printre care locul principal este deţinut de ceramică, vin să confirme cele spuse de Strabon. Tracii care trăiesc amestecaţi cu celţii şi ilirii în spaţiul amintit sînt geto-dacii după cum o indică descoperirile arheologice, printre care şi specificele ceşti dacice. Cît priveşte pe iliri ei sînt dardanii situaţi între Drin şi MoravaG 78 . Izvoarele literare ne vorbesc despre incursiuni de jaf ale daco-geţilor care trec peste Dunărea îngheţată şi ajung pînă în Macedonia şi Iliria. Asemenea incursiuni au avut loc pe vremea lui Burebista (Strabon VII, 3, 11) sau a urmaşilor săi (Florus, II, 28). Dar, descoperirile arheologice, cum bine observa M. V. Garasanin679, nu corespund unor asemenea incursiuni. Este vorba de podoabe şi în special de ceramică din specia rudimentară care nu pot fi puse pe seama unor incursiuni trecătoare de jaf. Mai probabilă ni se pare o locuire dacogetică în această zonă de contact cu ilirii, în sensul arătat de Strabon6so.

nu sînt menţionaţi la sud de în scrierile lui Strabon, Pliniu sau Ptolemeu se explică prin data tîrzie la care aceş­ tia îşi compun operele. La această oră ţinuturile de la sudul Dunării de Jos erau stăpînire romană, alcătuind provincia Moesia. Era deci firesc ca ei să dea ca graniţă a Daciei linia Dunării pînă la care se întindea stăpînirea romană.
Dunăre

Că daco-geţii

ce am urmărit limitele de locuire ale daspre nord-vest, vest şi sud să vedem acum care sînt acestea spre nord-est şi est. Spre nord-est, peste Carpaţi, în regiunea de sud a Nistrului superior (Galiţia-Ucraina) pe teritoriul de astăzi al Uniunii Sovietice locuirea daco-getică ne este dovedită de numeroasele descoperiri ale aşa-numitei culturi Lipiţa care aparţine fără îndoială unei populaţii daco-getice, după cum o dovedeşte ceramica întru totul identică cu cea descoperită în marile aşezări daco-getice de pe teritoriul ţării noastre6B1. Numeroasele descoperiri aparţinînd culturii Lipiţa, morminte sau aşezări, se datează din sec. I î.e.n. pînă în sec. III e.n.6B2. Purtătorii culturii Lipiţa sînt identificaţi de marea majoritate a cercetătorilor cu costobocii pomeniţi de izvoarele antice şi de inscripţii6B3. Descoperiri de ceramică daco-getă pentru sec. V-IV î.e.n. sînt la Vîhvatinţi sau ButuceniGW;, dovedind că daco-geţii sînt autohtonii teritoriului dintre Prut şi Nistru. Strabon numeşte teritoriul dintre gurile Dunării şi Nistru "stepa geţilor". Ceramica tipică şi specifică daco-getică se găseşte pînă în aşezările de pe Nipru. Ceşti dacice s-au descoperit pe malul Bugului, la Olbia sau chiar in regiunea Niprului inferior (vezi fig. 68-69). Daco-geţii în spaţiul de la nordul Mării Negre cuprins între Nistru şi regiunea Niprului inferior trăiesc amestecaţi cu seminţii bastarne şi sarmate. Acest lucru este menţionat de izvoarele literare. Dionisiu (Pedegetul) în a sa Descriere a pămîntului locuit în prima jumătate a sec. II e.n. cînd a trăit el, în regiunea de la nord de Istru şi pînă la Lacul Meotic (Marea Azov) spune că locuiau numeroase triburi, germani, sarmaţi, geţi şi bastarni (versurile 300-305). Dionisiu foloseşte la întocmirea operei sale materiale mult mai vechi 685 • Că autorul antic are dreptate şi prezintă o situaţie veridică o dovedesc descoperirile făcute mai cu seamă în ultima vreme de cercetătorii sovietici. Ceramică specific dacică, de ex. ceaşca, se găseşte în asociere cu o ceramică cu totul străină atît ca tehnică, cît şi ca forme celei geto-dacice (vezi fig. 70). Ceramica dacică descoperită la Olbia6B6 trebuie pusă, după părerea noastră, pe seama daco-geţilor care locuiau în apropiere şi intrau probabil in alcătuirea acelei
co-geţilor

După

www.cimec.ro

232
populaţii

CONCLUZII ISTORICE

de barbari prezentă în toate oraşele Nu putem încheia fără să subliniem încă o 87 . Ceramica daco-getică nu dată că analiza ceramicii daco-getice din toate greceşti din Pont6 poate fi pusă nici într-un caz în legătură cu fazele sale de dezvoltare dovedeşte în chip atacul lui Burebista asupra Olbiei, cum ar pu- elocvent unitatea daco-geţilor de pe întreg teritea cineva crede. O ceramică din specia celei toriul locuit de ei. Apoi, că pe fondul puternic rud~mentare cum sînt de ex. ceştile nu se tranşi viguros autohton s-au grefat toate influenţele sportă de războinici. venite din afară care au fost preluate atunci Aşadar, fără să fie un teritoriu eminamente cînd nivelul de dezvoltare a societăţii dacodaco-getic cum este cel de la vest de Nistru, îi getice o cerea. În ansamblul ei cultura mategăsim totuşi pe daco-geţi răspîndiţi, printre alte rială dacică rămîne o creaţie proprie $- speseminţii, în spaţiul de la nordul Mării Negre cifică, dezvoltată pe baza fondului străvechi cuprins între Nistru şi Niprul inferior. Ei se autohton. De asemenea va trebui să spunem menţin aici pînă tîrziu. O dovadă în acest sens că influenţele străine au fost adaptate şi dezo constituie ceştile dacice descoperite la Kozîrka voltate în mod creator de către daco-geţi, dar provenind dintr-o aşezare ce se datează în că dezvoltarea culturii materiale autohtone nu sec. 1-III e.n.688. Undeva în această regiune se este determinată de influenţele străine, care au plasează foarte probabil localităţile Setidava şi grăbit doar procesul de dezvoltare, ci are la bază Susudava, după cum crede acad. C. Daicoviciu, dezvoltarea forţelor de producţie interne. pe oare Ptolemeu le-a localizat prea spre vest689 • Cultura materială şi spirituală a daco-geţilor Cît anume din spaţiul despre care discutăm pe vremea lui Burebista şi Decebal a atins un a intrat în alcătuirea stăpînirii lui Burebista înalt grad de dezvoltare şi fără îndoială că ea care ocupă Olbia, este foarte greu de precizat. ' 'ar fi mers în continuare ascendent dacă nu i-ar După ce am arătat limitele locuirii daco-ge- ;·.fi pus capăt cucerirea romană. tice să trecem acum la o ultimă chestiune de-t!; Ceramica daco-getică şi implicit întreaga euldusă pe baza analizei ceramici:l daco-getice din,.tură materială, nu se va opri la anul 106, ci va faza clasică şi anume la problema numărului continua să existe, ca şi făuritorii ei, şi după
daco-geţilor. această dată, însă schimbată, datorită modifică-

In faza clasică a ceramicii daco-getice se constată în Transilvania o sporire accentuată a populaţiei. Harta pe care am întocmit-o (vezi pl. CXV) demonstrează cu prisosinţă acest lucru. In comparaţie cu faza precedentă densitatea populaţiei este incomparabil mai mare. Cu toată această sporire evidentă a populaţiei datorată dezvoltării forţelor de producţie, la o cifră prea mare nu ne putem gîndi. Apropiată de adevăr ni se pare cea de 500 000 propusă pentru întreaga populaţie daco-getică pe vremea lui Burebista de către acad. C. Daicoviciu690 • în legătură cu aprecierea numărului de locuitori trebuie să subliniem, ceea ce spunea şi acad. C. Daicoviciu, caracterul speculativ şi ipotetic al acesteia, deşi există chiar pentru vremea lui Burebista o cifră, 200 000 de oameni, dată de Strabon (VII, 3, 13) pe care daco-geţii puteau să-i trimită la luptă. De reţinut din textul lui Strabon ni se pare afirmaţia că numărul dacageţilor a crescut (e vorba de vremea lui Burebista) neînchipuit de mult. Această creştere ne este dovedită de numărul mare al aşezărilor descoperite în Transilvania.

rilor substanţiale determinate de cucerirea romană.
Urmărirea procesului de transformare a ceramicii daco-getice pe parcursul epocii romane se poate face numai pe baza unui studiu cornparativ larg în care să fie analizate toate formele şi tehnicile specific romane. Să se vadă în ce măsură există un aspect deo'sebit al ceramicii romane provinciale pentru Dacia şi cu siguranţă că acest aspect deosebit există şi că el se datorează continuării ceramicii daco-getice locale. Influenţele puternice exercitate de eeramica romană nu se limitează doar la teritoriile efectiv cucerite şi înglobate în imperiu ci se manifestă şi în teritoriile rămase libere. Toate aceste probleme n-au intrat în preocuparea noastră actuală şi ele îşi aşteaptă rezolvarea de la cercetările viitoare. Un prim pas în elucidarea problemei culturii materiale daco-getice din epoca romană îl constituie totuşi prezenta lucrare care a încercat să sintetizeze şi să ilustreze ceramica daco-getică pînă la cucerirea romană. Iată deci, un punct de plecare pentru o viitoare cercetare.

www.cimec.ro

NOTE

1 1. H. C r i ş an, Ceaşca dacică, în SCŞCluj, VI, 3-4 1955, p. '127-157. 2 C. B o 11 i ac, Ceramica Daciei, în Trompeta Carpaţilor, nr. 1137 din 20 iunie 1874. 3 G r. G. Toci 1 e s cu, Dacia înainte de romani, Bucureşti, 1880. 4 Ibidem, p. 509. 5 1. An d r i e ş e ~cu, Piscul Crăsani, în ARMSI, ser. III, tom. III, mem. 1, Bucureşti, 1924. 6 R.-E. V u 1 p e, Les fouilles de Tinosul, în Dacia, 1, 1924, p. 166-223. 7 Idem, Les foumes de Poiana, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 253-351. Ceramică dacică descoperită

la Poiana ulterior a mai fost publicată în Rapoarte preliminare de săpături: SCIV, 1, 1950, p. 47-52; SCIV, Il, 1, 1951, p. 177-214; SCIV, III, 1952, p. 191210.
8 9

19 K. Hore d t, Aşezarea de la Sf. Gheorghe-Bedehaza, în Materiale, Il, 1956, p. 19-21. 2o Rapoartele preliminare de săpături au fost publicate după cum urmează: Săpăturile din 1948, în Studii, 1, anul 2, 1949, cele din 1949 pînă în 1954 în SCIV, iar din 1955 în Materiale începînd cu vol. III, 1957. A se vedea şi M. Mac re a, O. F 1 o ca, N. L u p u, 1. B e r c i u, Cetăţi dacice din sudul Transilvaniei, Bucureşti, 1966; 1. Be r c i u, A 1. P o p a et H. Dai c o viciu, în Celticum, XII, 1965, p. 115 şi urm. 21 M. Mac re a-M. Rus u, Der dakische Friedhof von Porolissum und das Problem der dakischen Bestattungsbrăuche in der Spătlatenzeit, în Dacia, N.S.

IV, 1960, p. 201-231.
22 Termenul ne-a fost sugerat de către acad. C. Daicoviciu, 23 O sinteză recentă asupra punctelor de vedere exprimate asupra epocii Latene în care perioadă generală se integrează cea mai mare parte a lucrării noastre a se vedea la K. W i 11 v o n sede r, Die Kelten in Mitteleuropa, in Beitrăge Osterreichs zur Erforschung der Vergangenheit und Kulturgeschichte der Menschheit, Horn, Niederosterreich, 1959, p. 75-93. A se vedea de asemenea M i 1 i u t i n G a r a s a n i n, Chronologische und Ethnische Plf'obleme der Eisenzeit auf dem Balkan, în Atti del VI Cong. Inter. delle scienze preistoriche e protostoriche 1, Firenze, 1962, p. 161-179. 24 J. Fi 1 i p, Keltove ve stfedni Evrope (Die Kelten in Mitteleuropa), în, Monumenta Archaeologica, Tom. V, Praha, 1956. A se vedea acelaşi punct de vedere al autorului în Chronologische Probleme der Latenezeit in Europa, în Bericht uber den V Inter. Kongr. fur Vor- und Fruhgeschichte Hamburg, Berlin, 1961, p. 216-276. Faţă de sistemul cronologic a lui J. Fi 1 i p vezi rezervele exprimate de către K. W i 11 v o n s eder, op. cit., p. 86, W. Dehn-0. H. Frey, în Atti del V Congresso Internazionale delle scienze preistoriche e protostoriche, 1, Firenze, 1962, p. 179-197, W. K ram e r, în Germania, 40, 1962, Frank Roy Hodson, Les periodes de La Tene en Suisse et dans les Jles Britaniques, în Celticum, VI, 1962, p. 73-85.

V. Pâr van, Getica, p. 420-430, p. 561-590. R. V u 1 p e, L'âge du fer dans les regions thraces

de la Peninsule Balcanique, în Melanges de l'Ecole roumaine en France, Paris, 1929, p. 22-556. 10 1. Nes tor, Stand, p. 157-164. 11 R. V u 1 p e, La civilisation dace et ses problemes d la lumiere des dernieres foumes de Poiana en Basse-Moldavie, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 143-164. 12 D. B e r ci u, A propos de la genese de la czvtlisation Latene chez les Geto-Daces, în Dacia, 1, N.S. 1957, p. 133-143 şi Sînt geţii traci nord-dună­ reni? Un aspect arheologic al problemei, în SCIV, XI, 2, 1960, p. 261-283; tradus şi în 1. germană în Dacia, N.S. V, 1961, p. 163-185. 13 R. V u 1 pe, în Ist. Rom., vol. 1, Bucureşti, 1960, p. 223-225. C. Daicoviciu, p. 276-277. 14 C. G o o s s, Skizzen zur vdrromischen Kulturgeschichte der mittleren Donaugegenden, în AVSL,
1877, p. 407-577. 15 C. Dai c o vi ci u, La Transylvanie. 16 Idem. Piatra Roşie, p. 94 şi urm. 17 M. R u s u, Depozitul de vase de la

Guşteriţa­

Sibiu

(Contribuţii

la

cunoaşterea

ceramicii dacice), în
cetăţii

SCŞCluj, VI, 18 O. F 1 o

3-4 1955, p. 79-97.

ca, Urme dacice pe dealul

Deva

în OCD, p. 205-215.

www.cimec.ro

234
25

NOTE

Vezi pentru aceasta I. H. C r işa n, op. cit., p. 133 136-137; M. Mac re a, Les Daces d l'epoque romaine d la lumii!re des recentes fouilles archeologiques, în Dacia, N.S. I, 1957, p. 206; D. P ro ta se, Prob. cont. 26 Cf. r. Nes tor, Assises prehistoriques de l'unite carpatho-balcaniques, în Balcania, VII, 2, 1944, p. 333-344; C. Dai c o vi c i u, Ist. Rom., I, p. 259; idem Piatra Roşie, p. 7. 27 Vezi de ex., D. B e r ci u, Ist. Rom., I, p. 137-147. 28 P. B os c h- G i m per a, Les Indo-Europeens. Problemes archeologiques, Paris, 1961, p. 211-212. 29 C. Dai c o viciu, în Ist. Rom., p. 257-259; Piatra Roşie, p. 8-9. 30 Cf. K. H o r e d t, Aşezările fortificate din prima vîrstă a ff,erului în Transilvania, în PM, 1960, p. 179-187. Vezi şi E. Zaharia-S. Morintz, Ce"-cetarea Hallstatt-ului timpuriu în Romdnia, în SCIV, 16,3, 1965, p. 451-463. 31 E. Zahar i a şi S. Mori n t z, op. cit., p. 454
şi

H Cf. A 1. V u 1 p e, TTacii şi illyTii la sfîrşitul primei epoci a fierului în Oltenia, în SCIV, XIII, 2, 1962, p. 312. Dintre excepţii fac parte necropolele de

la Balta Verde şi Gogoşu despre care - pe bună dreptate - Al. V u l p e crede că aparţin ilirilor, sau eventual unei populaţii sud-tracice puternic influenţate de iliri şi nici într-un caz autohtonilor, op. cit.,
p. 319.

Asupra necropolei de la Bîrseşti vezi S. M o r i n t z, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 117-133 şi Rapoartele preliminare, în Materiale, III, 1957, p. 219-227; Materiale, V, 1959, p. 355-363; Materiale, VI, 1959, p. 231-237; Materiale, VII, 1960, p. 201-209. 43 Pentru necropola de la Ferigele vezi A 1. V u 1 p e, în Dacia, N. S., IV, 1960, p. 181-199 şi Rapoartele preliminare în Materiale, V, 1959, p. 363-371; Materiale, VI, 1959, p. 237-251; Materiale, VII, 1961,
p. 219-227. H O. Ne cras o v şi D. B o teza tu, în PTobleme de Antropologie, V, p, 19-43; E. C r i ş an, Un craniu trepanat din necropola scitică de la Cristeşti, în AMN, I, 1964, p. 79-86. 45 Ş t. Fer e n c zi, în Materiale, VII, 1961, p. 192 şi 197; idem, în PM, 1960, p. 238-239. Cele trei morminte de incineraţie descoperite de către K. Hore d t

42

urm. H e rod o t, IV, 10. Am utilizat traducerea lui Dimitrie 1 o n G h i ca, Istoriile lui Erodot, vol. IV, Bucureşti, 1902, şi pe cea a Feliciei Vanţ-Ştef, H e rod o t, Istorii, Bucureşti, 1961. 33 Vezi de ex. C. Pat s c h, Die VOlkerschaft der Agathyrsen, în Beitrage zur Villkerkunde von Sildosteuropa, I, p. 69-78; W. Tom as ah e k, Art. Agathyrsoi, RE., I, p. 764-7fi5: G Dai e o vi ci u, Insem nări despre daci VIII, în Steaua, nr. 5, 1956, p. 116. Problema agatîrşilor o vom relua în subcapitolul următor vezi p, 25-26. 34 Vezi de ex. A. I. M e 1 i u k o va, K 9onpocy o
32

şi

la

către

naMRmHuKax cKut/JcKot1 KYAbmypbt Ha meppumopuu CpeoHet1 E9ponbl, în SA, XXII, 1955, p. 240 şi urm. 239-253; D. P o p e s c u, Problema sciţilor din Transilvania în opera lui Vasile Pârvan, în SCIV, IX, 1, 1958 p, 9-38; idem, în Dacia, N.S., VI, 1962, p. 173 şi urm.; I. H. C r i şa n, Un akinakes inedit din Muzeul Făgăraş. (Consideraţii asupra grupului scitic din Transilvania), în OCD, p. 117-129; Ş t. Fer e n c zi, Săpăturile arheologice de la Ciumbrud, în PM, 1960, p. 230-240; idem, în AMN, Il, 1965, p. 77-104, III, 1966, p. 49-71.
35 Vezi I. H. C r işa n, Mormîntul scitic de la Şaroş­ Sonde, în AMM, 3, 1955-1956, p. 53 şi urm.; apoi lucrarea citată din OCD. Vezi de asemenea punctul de

au fost atribuite - pe bună dreptate - de descoperitor epocii prescitice vezi Mate-i.ale, I, 1953, p. 800-804, şi 811-812. Ele nu au nimi-.. ..::omun cu mormintele de incineraţie de Ia Vekerzug, cum crede M. P a r d u c z, Le cimitiere hallstattien de Szentes-VekeTzug II, în Acta.Arch., IV. 1954, p. 59, iar mormîntul de la Aiud-Orhegy pomenit de acelaşi autor aparţine epocii LatEme. 46 K. Hore d t, în Dacia, N.S., X, 1966, p. 285, fig. 20, 22. 47 Localităţile în care au fost descoperite necropole sau morminte scitice în Transilvania sînt: Aiud, Archita, Batoş, Blaj, Bratei, Braşov, Cipău, Ciumbrud, Comlod, Cristeşti, Deva, Frata, Gîmbaş, Herepea, Ighişul Nou, Ied, Jidvei, Lopadea Nouă, Mirăslău, Murgeşti, Posmuş, Proştea Mică, Simeria, Sf. Gheorghe, Şaroş, Şona, Teiuş, Tg. Mureş. ' 48 Cf. N. V 1 a s s a, O contribuţie la problema epocii scitice în Transilvania: cimitirul de la Cipău "Gara", în Apulum, IV, 1961, p. 19-51. 49 A. 1. M e 1 i u k o v a, op. cit., p. 243-244. 50 Traducere Vanţ-Ştef, p. 328; cf. C. Dai c o viciu, în Steaua, 5, 1956, p. 113.
51 Izvoarele literare despre sciţi între care şi cele despre agatîrşi au fost adunate de către V. V. Lat îş e v, Schythica et Caucazia şi publicate în VDI, între

Teiuş

vedere exprimat cu ocazia discuţiilor asupra machetei volumului 1 al Istoriei României, publicat în Studii, XIII, 3, 1960, p. 28 şi în sfîrşit Once more about the Scythian Problem in Transylvania, în Dacia, IX, 1965, p. 133-145 cu care ocazie am publicat materiale şi rezultatele la care am ajuns cuprinse şi în subcapitolul de faţă. 30 V. P â r v a n, Getica, p. 382. 37 1. Nes tor, Stand, p. 141 şi urm. 38 C. D a i c o v i c i u, La Transylvanie, p. 40 şi urm. 39 A. 1. M e 1 i u k o va, op. cit., p. 246. 40 1. H. C r işa n, în Sudhoffs Archiv, 50j3, 1966,
p, 297-302.

1947-1949. 52 A. B odor, Contribuţii la problema cuceririi Daciei de către romani, AMN, I, 1964, p. 153-156; idem, . Dacian slaves and freedman in the Roman Empire and the fate ot the Dacian prisoners of war, în AAP, 1963, p. 45-52.
53 Unii cercetători îi plasează in Ucraina actuală (V. Scerbakovskyj, în ESA, IX, 1934, p. 209213), alţii în R.S.S. Moldovenească (A. 1. M e 1 i u k o va, în MIA, 64, p. 102), iar alţii îi consideră egali cu

CocmaRaHue npo6Ae.M c~ap.MamcKOt1 apxeoAozuu K KoHt/JepeH!fuuHHM AM CCCP fn Bonpoch! cKH!lJcKo-capMaTcKoii apxeoJiorHH, 1954, p. 6.

40 a

După N. N. P o gre b o va,

www.cimec.ro

NOTI!

23!5

aşezîndu-i undeva in regiunea Nistrului (G. B. F e odor o v, in SCIV, X, 2, 1959, p. 371-372). Vezi pentru această problemă şi D. Popescu, in Dacia, N.S., VI, 450 şi urm. M D. P o p e s c u, op. cit., p. 452-453. 55 Vezi in acest sens articolul nostru în . OCD., p. 127 şi în Dacia, N.S., IX. 56 N. N. P rog re b o va, op. cit., p. 19. 57 D. Popescu, op. cit., p. 454-455. 58 1. H. C r i şa n, in Dacia, N.S., IX, 1965, p. 133-145. 59 ldem, Contribuţie la începuturile ritului de incineraţie în Transilvania, in PM, 1960, p. 19. 60 Cf. D. P r o t a s e, Considerations sur les rites funeraires des Daces, in Dacia, N.S., VI, 1962, p. 176-184. 61 In Dacia, N.S., VII, 1963, p. 204, nota 72. 62 T. S u 1 imi r ski, Kulturalugycka a Scythowie, în Wiad. Arch., XVI, 1939; idem, Schythian antiquities in Central Europa, în Ant.J., 1946, p. 1 şi urm.; idem, Zagadnienie upadku kultury luzyskeij, 1, Poznan, 1948. Deosebirea între ritul funerar din Transilvania şi Cîmpia maghiară îi dă de gîndit şi lui M. Păr duc z, a se vedea nota următoare. 63 în Acta.Arch., II, 1-3, 1952, p. 143-172; IV, 1954, p. 25 şi urm.; VI, 1955, p, 1 şi urm. 6o1 în Steaua, 5, 1956, p. 113 şi urm. 65 Op. cit. şi în AE, 82, 1955, p. 15 şi urm. De aceeaşi părere este şi P. Pat a y, în Archăologische Funde in Ungarn, Budapest, 1956, p. 137 şi urm. 66 O aplică scitică cu motiv animalier am publicat recent în SCIV, 16, 4, 1965, p. 791-795. Bune analogii pentru piesa publicată de noi a se vedea la Katharina Malkina, Ein Motiv aus dem skythischen Tierstil, în JDI, XLI, 1926, p. 176-184. 67 Cf. Darănyi Kălmăn, în AE, XXIX, 1909, p. 166.

Tirageţii

der sogenannten "thrako-kimmerischen" Pferdegeschirbronzen în WPZ, XXVII, 1940, p. 15; J. Har mat ta, Le probleme cimmerien, în AE., VII, 1946, p. 119-120; A. A. 1 e s se n, în SA, XVIII, 1953, p. 49-110; N. V l a s s a, în Apulum, IV, 1961, p. 35-37. 74 N. V 1 a s s a, op. cit., p. 35 şi urm. 75 Cf. 1. Nes tor, Stand., p. 114. 76 Pentru cultura Basarabi a se vedea nota 86. 77 N. A b e r g, Bronzezeitliche und frilheisenzeitliche Chronologie, V, Stockholm, 1935, p. 42, fig. 66.

Ceramica cenuşie lucrată cu roata din aşezarea de la Alexandria nu este produsă de autohtoni; cf. acad. E. C o n dur achi, în SCIV, 16, 1, 1965, p. 45-49. Asupra aşezării de la Alexandria vom reveni în continuare. 69 Toate informaţiile privind săpăturile de la Stînceşti precum şi posibilitatea de a vedea materialele de aici le datorăm colegului A. F lor e s cu, căruia îi mulţumim şi pe această cale. O comunicare asupra rezultatelor de la Stînceşti a ţinut A. F 1 ore s cu la cea de a doua Sesiune ştiinţifică a muzeelor în ziua de 28 dec. 1965 la Bucureşti, vezi n. 191. 70 Pentru tehnica de lucrare a ceramicii antice şi a procedeelor folosite a se vedea L. F r an c het, Ceramique Primitive, Paris, 1911, L. S c o t t, în A history of technology, vol. 1, Oxford, 1958, p. 376-412. 71 Cf. B a r b u S l ă t i n e a n u, Ceramica românească, Bucureşti, 1938, p. 10.
68

Al. V u 1 pe, în Materiale, V, 1959, p, 368; idem, în Materiale, VII, 1961, p. 220-221, fig. 5/1-2.
73

72

Vezi discuţiile privind aceste piese la S. G a 11 u s

şi T. Hor va t h, Un peuple cavalier prescitique en Hongrie, în Diss. Pann., ser. II, nr. 9, Budapest, 1939, p. 50; F r. H o 1 s te, Zur Bedeutung und Zeitstellung

primite de la colegul M. Rus u căruia permisiunea de a publica schema vasului de la Sîntana încă inedit. 79 Z. S z e k el y, în Materiale, VIII, 1962, p. 327, fig. 2, 1. 60 1. N e s t o r şi E. Zaharia, în Materiale, VII, 1961, p. 174, fig. 1. 81 Ş t. K o v ă c s, în Dolg. Cluj, VI, 1915, p. 248, fig. 22. M. R u s u, op. cit., comentînd acelaşi vas îl consideră tipic pentru Hallstatt B 2 şi îl datează în sec. IX î.e.n. 82 Vezi D. B e r ci u şi E. C om şa, Săpăturile de la Balta Verde şi Gogoşu (1949 şi 1950), în Materiale, II, 1956, p. 474, fig. 51. oJ fn legătură cu datarea necropolei de la Balta Verde a se vedea părerea noastră în continuare p. 39 şi n. 97. M z. M ari în Glasnik Sarajevo, 1964, p. 32-36, pl. VIII, 2-3, 7. 85 S. Mori n t z, în Materiale, VII, p. 203-204, fig. 1, 1. 86 A 1. V u 1 pe, în Materiale, VII, 1961, p. 220-221, fig. 2, 1. A 1. V u 1 p e discutînd cultura Basarabi, în Materiale, VIII, 1962, p. 358 şi în Dacia, N.S. IV, 1960, p. 181-199 este de părere că necropolele de la Bărseşti şi Ferigele se încadrează în grupa a II-a a culturii Basarabi şi îşi pune problema dacă o anumită parte a mormintelor scitice din Transilvania nu pot fi derivate din cultura Basarabi. Referitor la cultura Basarabi autorul accentuează o pronunţată unitate a ei la care am adăuga şi o largă extensiune teritorială, cel puţin pentru prima fază cf. M. Rus u, Dacia, N.S., VII, 1963, p. 202, n. 68. în privinţa originilor culturii Basarabi Al. V u 1 p e spune că ele sînt neclare şi presupune existenţa lor în epoca bronzului. în ce priveşte mormintele de înhumaţie din Transilvania ele sînt scitice iar legătura lor cu cultura Basarabi se poate face pe baza ceramicii autohtone inclusă în inventare funerare care ar putea deriva din cultura Basarabi. Cel puţin pentru vasul bitronconic legătura cu cultura Basarabi ni se pare asigurată. în privinţa ceramicii se pot dovedi, pe baza vas:lor bitronconice, sau ale altor forme, legăturile strmse dintre vasele din mormintele scitice sau autohtone transilvănene cu cele din necropolele de la Bîrseşti şi Ferigele, dar nu se poate pune un semn de egalitate nici în privinţa apartenenţei lor cronologice şi nici etnice. R7 D. B e r ci u si C. Preda, în Materiale, VII, 1961, p. 277, fig. 4. Vasul de la Tariverde nu are forma unui ovoid rotunjit ca cele din Transilvania, dar prin
îi datorez
şi

78 Informaţii

c,

www.cimec.ro

236 toate
amănuntele

NOTE

nenţelor

sale: dimensiuni, situarea proemietc. se înEadrează în tipul III. 88 D. B e r ci u şi E. C om şa, op. cit., fig. 136. 89 Cf. M. Par duc z, op. cit., fig. 27. 90 Un catalog recent al acestor fibule a fost făcut de către M. R u s u, op. cit. 91 1. H. C r i ş a n, în Dacia, N.S., IX, 1956, p. 138-144.
92
93

A. B e n a c B. C o v i c, Glasinac, II, Sarajevo, 1957, p. 118-119. în legătură cu datarea culturii Glasinac vezi şi M. Gara s ani n, Chronologische

Ibidem.

und ethnische Probleme der Eisenzeit auf dem Balkan, în Atti del VI Congresso internazionale delle scienze preistoriche e protostoriche, Roma, 1962,
p. 179-195, care situează grupa Glasinac IV C în Hallstatt D. 94 V. M i 1 o j ci 6, în AA, I-IV, 1948-1949, p. 13-35; idem în Jahrbuch d. Rom. Germ. Zentral Museums Mainz, 2, 1955, p. 153-169. 95 F. Mai e r, Zu einigen bosnisch-herzegowinischen Bronzen in Griechenland, în Germania, 34, 1956, 1-2 p. 63-75. Vezi şi recenzia făcută de către D. B e rei u, în Dacia, N.S. 1, 1957, p. 354-357. Autorul recenziei se declară de acord cu F. Mai e r, dar coboară datarea pînă în a doua jumătate a sec. VI î.e.n. 96 z. Mari în Glasnik Sarajevo, 1964, p. 32 şi urm., pl. VI, 6, 10, IX, 12.

c,

97 D. B e r ci u şi E. C om ş a, op. cit., p. 307 şi D. B e r ci u, în Ist. .Rom., 1, p. 152-153 datează necropola de la Balta Verde între 650 şi 550. Părerea noastră însă este că ea aparţine ilirilor şi că pe baza fibulelor de tip Glasinac cu scut beotic alungit care sînt foarte frecvente la Balta Verde, şi a celorlalte piese metalice ce compun inventarele funerare ale mormintelor, datarea acestei necropole trebuie făcută mult mai devreme. După noi, necropola de la Balta Verde se datează între 750 şi 625 î.e.n. Ne sprijinim în această datare pe cronologia stabilită de A. B e n ac şi Covic pentru Glasinac. Fibulele cu scut beotic alungit de tipul celor de la Balta Verde se încadrează în faza IV b stabilită de autorii amintiţi, fază ce se datează între 750 şi 625, op. cit., p. 90-100, a se vedea şi tabloul sinoptic de la sfîrşitul volumului. 98
99

1 Glasinac, 1, SaraM A. B e n a c şi B. C o vi jevo, 1956, p. 71-73, pl. XLII, 3; XLIV, 5; XLVI, 2 şi XLVII, 5. 105 Determinarea a fost făcută cu ocazia unei călă­ torii de studii la Cluj. 106 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 188, fig. 9/3. 107 D. B e r c i u, loc. cit. 108 z. Mari op. cit., p. 36-37, pl. IX, 8-11 şi pl. VI, 9. 109 A. Mi 1 ce v, în Slov.Arch., VI, 1, 1958, p. 99-107, fig. 1, 4. 11o D. B e r ci u şi E. C om şa, op. cit., p. 406, fig. 145, 5; 147, 2; 151, 1; 159, 2. 111 C. Preda, în Materiale, VII, 1961, p. 211, fig. 2/1. 112 Idem, în Materiale, VI, 1959, p. 258-261. 113 D. B e r ci u şi C. Preda, în Materiale, IV, 1957, p. 80-81, fig. 61/1. D. B e r ci u, Dacia, N.S. I, 1957 precizează că fibula datează din a doua jumătate a sec. VI, fără a intra în sec. V î.e.n. 114 R. V u 1 pe, în Materiale, III, 1957, p. 229-239, fig. 22/1. 115 M. Petrescu- D î m b o viţa, în Materiale, I, 1953, p. 203. 116 Ibidem, p. 1903. 117 Vezi D. B e r ci 1:1, op. cit., p. 355. 118 Informaţie amabilă de la A. 1. M e 1 i u k o v a, căreia îi mulţumim şi pe această cale. 119 Vezi de ex. D. Gara sa ni n, în Starinar, XI, 1960, p. 92, fig. 5; M. D j u k ni c - B. J o V an o vi c, în Bulletin de l' Academie serbe des sciences et des arts, XXVIII, N.S., 8, 1961. 12o M. par duc z, în Acta. Arch, IV, 1954, p. 63 pl. XVII, 3; pl. XXIX, 17. 121 Vezi D. B e r ci u, op. cit., p. 356. 122 A. B e n a c şi B. C o v i c, Glasinac, II, Sarajevo, 1957, p. 100-108 şi tabelul sinoptic. 123 ş t. Fer e n c zi, în AMN, III, 1966 (în curs de

c,

c,

apariţie).

A. B e n a c şi B. C o v i

c,

op. cit., loc. cit.

Şi în privinţa datării necropolei de la Gogoşu sîn-

tem de părere că începutul ei trebuie plasat mai devreme decît au făcut-o D. B e r ci u şi E. C om şa, deci anterior sfîrşitului sec. VI î.e.n. tocmai pe baza existenţei acestei fibule care nu poate fi coborîtă aşa de mult şi a altor elemente, vezi nota următoare.
100

A. B e n ac şi B. C o vi

101 Z. M ari IX, 12.

c,

c,

op. cit., p. 100-108.

op. cit., p. 32-40, pl. VI, 6, 10,

102 Pînă în prezent nu există o clasificare a fibulelor de tip Glasinac, pe tipuri şi variante. O grupare a lor foarte sumară şi neargumentată a încercat D. B e r c i u în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 355-357.

Cf. C h r. B 1 i n k e n b e r g, Fibules grecques et orientales, Copenhaga, 1926, p. 80, pl. III, 4 a.

103

124 D. B e r ci u şi C. Preda, în J11ateriale, VI, 1957, p. 81-82. 125 S. Mori n t z, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 117-133. 12G A 1. V u 1 pe, în Dacia, N.S., IV, 1960, p. 181-199. 127 K. Hore d t, în Materiale, I, p. 811-812. 127a A. 1. M e 1 i u k o va, Vooruzenie skifov, Moscova, 1964, p. 16-19. 128 M. petrescu- D î m b o viţa, în Materiale, I, 1955, p. 198 şi urm. 129 Vezi de exemplu reprezentările de pe vasele descoperite în curganul de la Kul-Oba. 130 Cf. K. S c h e f o 1 d, Der skythische Tierstil in Siidrussland, în ESA, XII, 1938, p. 8-9 şi p. 36. 131 P. D. Liber o v, în Borrpochi CKHcpo-capMaTcKoii: apxeoJiorHH, 1954, p. 132 şi urm. 132 V. pâr van, Getica, p. 6-7. 133 G. C h i 1 de, The Danube in P·rehistory, Oxford, 1929, p. 394 şi urm. 13t. 1. Nes tor, Stand, p. 141 şi urm. 135 între aceştia ne înscriem şi noi, vezi articolul citat din OCD, p. 126.

www.cimec.ro

NOTE

M. par duc z, op. cit., p. 57 şi urm. Vezi pentru aceasta A. Ni ţ u, în Materiale, I, 1953, p. 3-11. 13il I. Nes tor, op. cit., p. 116-119. Bune analogii pentru ceştile cu o toartă supraînălţată găsim în mediul ilir ca de ex. în aşezarea de la Donja-Dolina, cf. Z. Mari Glasnik Sarajevo, 1964, pl. IV, ·VIIVIII, XII. 139 D. B e r ci u şi E. C om şa, op. cit., fig. 165, 1. 140 A 1. V u 1 pe, în Materiale, VII, 1961, fig. 3/5. 141 C. P re da, în Materiale, VI, 1959, p. 255, fig. 3/9 şi fig. 5/5. 142 K. Hore d t şi col., în Materiale, VIII, 1962, p. 357, fig. 6/5. 143 S. Mori n t z, în Materiale, VI, 1959, p. 233, fig. 2/2. 144 A 1. V u 1 pe, în Materiale, V, 1959, p. 365, fig. 3/2; Materiale, VII, 1961, p. 221, fig. 3/3. 145 D. B e r ci u şi E. C om şa, op. cit., fig. 150, 3; 178, 3. 146 A 1. V u'l pe, în Materiale, V, 1959, p. 365, fig. 2/4. m M. Ro ş k a, în Dolg. Cluj, IV, 1913, p. 238, fig. 5. 148 Ş t. K o v a c s, op. cit., p. 264, fig. 33/2. H 9 între oglinda de la Feiurdeni şi una descoperită la Olbia asemănarea este aşa de mare încît s-a afirmat că provine din mîna aceluiaşi meşter. Vezi N. N. Bondar, în SA, XXIII, 1955, p. 58-81. 150 M. C o j a, Activitatea meşteşugărească la Histria în sec. VI-I î.e.n. în SCIV, XIII, 1, 1962, p. 26-29. 151 E m. Cond ura c h i şi col., în Materiale, IV, 1957, p. 79-80. 152 Ibidem, p. 82. în legătură cu ceramica cenuşie lucrată la roată descoperită la Tariverde în raportul preliminar pe anul 1953 (G h. Ştefan şi col., în SCIV, V, 1-2, 1953, p. 106) se menţionează că aceasta este prezentă în cantitate mare în toate straturile începînd cu sec. VI î.e.n. constituind marfă de import, la care se adaugă o observaţie deosebit de judicioasă şi de interesantă, formele se referă numai la
136 137

c,

prototipuri
153

greceşti.

M. P e t r e s c u - D î m b o v i ţ a, Cimitirul hallstattian de la Stoicani, în Materiale, 1, 1953, p. 202. 154 A se vedea de ex. strachina cu buza curbată spre interior prevăzută cu caneluri şi proeminenţe din cenuşarul nr. I de la Cavadineşti, I. T. D r a g om i r. în Materiale, VII, 1961, p. 155 fig. 4. . 155 Cf. D. B e r ci u, Descoperirile getice de la Cernavodă (1954) şi unele aspecte ale începutului formării culturii Latene geto-dace la Dunărea de Jos, în Materiale, IV, 1957, p. 29~.

t62 z. M a r i Glasnik Sarajevo, 1964, pl. VII, 9, 11-12, XII, 7 b. 163 Al. V u 1 pe, în Materiale, V, 1959, p. 366, fig. 3/2. 161 Z. M ar i op. cit., pl. XVI, 3. 165 Mulţumim şi pe această cale colegului A. Z r in y i care ne-a pus la dispoziţie pentru studiu şi publicare vasele descoperite de el în mormîntul de la Chendul Mare. Desenele aparţin tot lui A. Z r i n y i. 166 D. V. Rosetti, în PMMB, 2, 1935, p. 55-56, fig. 8 şi fig. 10. în legătură cu datarea mormîntului în sec. VI-V î.e.n. cf. A 1. Vu 1 pe, în Materiale, VIII, p. 367, nota 4. 167 C. preda, în Materiale, VI, 1959, p. 254. 168 D. B e r ci u, în Materiale, IV, 1957, p. 291. 169 Ş t. K o va c s, în Dolg. Cluj, VI, 1915, p. 252, fig. 22. 170 S. Mori n t z, în Materiale, III, 1957, p. 221-223, fig. 2. 171 A 1. V u 1 pe, în Materiale, VI, 1959, p. 242, fig. 4. 172 D. B e r ci u şi E. C om şa, în Materiale, Il, 1956, p. 436, fig. 156. 173 D. V. Rosetti, op. cit., fig. 5, 6, 11. 174 C. preda, în Materiale, VI, 1959, p. 254, fig. 3. 175 D. B e r ci u şi C. Preda, în Materiale, VII, 1961, p. 276, fig. 3. 176 D. B e r ci u, în Materiale, IV, 1957, p. 290. 177 Necropola de la Teiuş, inedită, urmează să fie publicată de către Ş t. Fer e n c zi căruia îi datorăm permisiunea de a reproduce cîteva dintre vasele descoperite în 1937 şi păstrate în Muzeul de istorie din Cluj. 178 z. S z e k e 1 y, în Materiale, VIII, 1962, p. 327, fig. 2/2. 179 I. Nes tor şi E. zaharia, în Materiale, VII, 1961, p. 175, fig. 2/8. 180 K. Hore d t, în SCIV, XV, 2, 1964, p. 192, fig. 6/1-2, 4-5. 18t z. M a r i în Glasnik Sarajevo, 1964, pl. XI, 17. 182 A 1. V u 1 pe, în Materiale, V, 1959, p. 365, fig. 2, 1, 2, Materiale, VII, 1961, p. 223, fig. 5. 183 Vasul de la Reci este inedit şi se păstrează în Muzeul Sf. Gheorghe. Permisiunea de a reproduce forma o datorăm amabilităţii tov. Z. S z e k e 1 y care a efectuat săpăturile şi urmează să publice vasul.

c,

c,

c,

184

I. H. C r

işa

n, în AMM, 3, 1955-1956, pl. XI,

6, 7.
185 M. petrescu- D î m b o viţa, în Materiale, I, 1953, pl. X, 27, 31 a. 186 I. Nes tor, Stand, p. 144 pune acest vas în legătură cu urnele villanoviene şi consideră exem· plarul de la Simeria ca o formă degenerată a aces· tora. Părerea noastră este însă că avem de-a face cu un exemplar mai îngrijit lucrat, legat de vasele bitronconice de la noi care îşi au rădăcinile în epocile anterioare locale. 187 C. Preda, în Materiale, VI, 1959, p. 253, fig. 3/8. 188 E m. Cond ura c h i şi col., în Materiale, IV, 1957, p. 79. 189 Cf. A. Gren i e r, La population de l'Alsace a l'epoque gallo-romaine, în Revue Anthropologique,

C. P re da, fig. 4/5-6.
157

156

în

Materiale,

VI,

1959,

p.

255,

Vezi de ex. străchinile din aşezarea fortificată de la Şeica Mică. K. Hore d t, în SCIV, XV, 2, 1964, p. 199, fig. 7/1-4.
158 159

A 1. V u 1 pe, în iHateriale, V, 1959, p. 364, fig. 3/1.

S. fig. 3/1.
160
161

Mori n t z, în Materiale,

V, 1959, p.

358,

Idem, în Materiale, III, 1957, p. 223. Idem, în Materiale VI, 1959, p. 232, fig. 1/1.

www.cimec.ro

238
XXXVI, 1926, p. 232,
1924, p. 41.
după

N'otii

V. Pâr van, în Dacia, I,

190 Vezi în acest sens M. Rus u, în Dacia, N.S., VII, 1963, p. 199-201; T{, Hore d t, în Dacia, N.S.,

VIII, 1964, p. 119-133. 19 1 A. F 1 ore s cu, Problema cetăţilor hallstattiene din Moldova în lumina săpăturilor de la Stînceşti­
Botoşani. Comunicare prezentată la cea de-a II-a Sesiune ştiinţifică a muzeelor din decembrie 1965. 192 Cf. M. Ro s k a, în Kozl. Cluj, IV, 1-2, 1944, p. 60, nr. 57. 193 1. H. C r işa n, AMN, 1, 1964, p. 87-110. 194 Ş t. K o va c s, în Dolg. Cluj, II, 1911, p. 1-70. 195 I. H. C r işa n, Materiale dacice, p. 80-82. 19 G Cf. I. Nes tor, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 153-182; D. Popescu, în Ist. Rom, I, p. 232-237. 197 I. H. C r işa n, Materiale dacice, p. 57-64. 198 Cf. A. I. M e 1 i u k o va, Izvestla Mold., 5 (25),

VI şi în prima jumătate a sec. V. î.e.n. de unde anterior (SCIV, VI, 1955, p, 158-159) le datase la sfîrşitul sec. V î.e.n. şi începutul celui următor. După tipologia vaselor, părerea noastră este că mormintele de la Cernavoda se datează în a doua jumătate a sec. V şi începutul sec. IV î.e.n. R. V u 1 p e le incadrează în sec. V î.e.n. Ist. Rom., p. 224. 207 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, Il, 1951, p. 184, fig. 14/1. 208 Aşezarea de la Butuceni a fost săpată de către G. D. S mir n o v; materialele sînt încă inedite. Cîteva fotografii ale unor vase de aici ne-au fost puse la dispoziţie de colegul A. F 1 ore s cu făcute cu ocazia unei călătorii de studii la Chişinău. In legă­ tură cu aşezarea de la Butuceni vezi şi A. I. M e 1 i uk o va, în K.S., 56, 1954, p. 68. 209 B. Mit re a şi col., in Materiale, VII, 1961,
p. 285.

1955, p. 51-71.

V. Pâr va '1, Getica, p. 178-182. 200 Pentru necropolele getice din Bulgaria de azi vezi de ex. cele descoperite la Ravna, M. Mi r c e v, în Izvestia Institut, XXV, 1962, p. 97-164, sau pe cea de lîngă Branicevo, în aceeaşi revistă, p. 165-186. 20 1 P. R e i n e c k e, în Festschrift des romischgermanischen Centralmuseums zu Mainz, 1902, p. 61. 202 J. De c h e 1 e t te, Manuel, Il, 3, Paris, 1914, p. 928 şi urm. Pentru cronologie vezi de asemenea R. P it ti o n i, Urgeschichte des Osterreichischen Raumes, Wien, 1954 care datează Lateme-ul A între 450 şi 400 î.e.n. în timp ce Reinecke H data între 500 şi 400 î.e.n. G. K os sa k, Sildbayern wăhrend der Hallstattzeit, Berlin, 1959, Textband, p. 50-51 atribuie o parte a Latime-ului încă Hallstatt-ului. El datează Hallstatt-ul D 3 la 450 î.e.n. Pentru aceeaşi problemă vezi de asemenea W. Dehn- Otto H. Frey, Die absolute Chronologie der Hallstatt- und Frilhlatimezeit Mitteleuropas auf Grund des Sildimports, în Atti del VI Cong. Inter. delle scienze preist. e protost., Roma, 1962, p. 197-208. În ultima vreme se constată tendinţa de a coborî datarea epocii Latime faţă de datele propuse de P. Rei ne c k e. Această coborîre variază de la autor la autor fără să fie vorba de un decalaj de timp prea mare mergînd pînă la 50 de ani. O excepţie o reprezintă cronologia stabilită de J. Fi 1 i p, Ketlove ve sti'edni Evrope, Praha, 1965. în legătură cu ultimele cercetări asupra cronologiei epocii Latene a se vedea prezentarea lor sintetică făcută de K. W i 11 v o n sede r, Die Kelten in Mitteleuropa, în Beitrăge Oster<Teichs, 1959, p. 75-93. în legătură cu sistemul cronologic a lui J. Fi 1 i p a se vedea şi lucrarea noastră Materiale dacice. 203 R. V u 1 p e, în lst. Rom., I, p. 216-223. 204 Cf. D. P ro ta se, în Dacia, N.S., VI, 1962,
p. 176-184.

199

Toate vasele inedite pînă acum de la Poiana le prof. R. V u 1 pe care a condus săpăturile. Cele mai multe însă, provin din descoperiri întîmplătoare sau săpături nesistematice, şi se păs­ trează în Muzeul Raional Tecuci. Desenele vaselor din Muzeul tecucian ne-au fost puse la dispoziţie pentru documentare şi publicare de prof. M. Pet re s cu- D î m b o viţa. Permisiunea de a ~ublica ceramica inedită din Mz. Tecuci o datorăm directorului muzeului, Dumitru Vicoveanu, împreună cu care urmează să elaborăm o lucrare amăn11nţită asupra descoperirilor înUmplătoare de la Poiana menită să fie publirată în unul dintre numf'rele viitoare ale revistei Arheologia Moldovei. Tutmor le adresăm şi pe această cale cele mai călduroa:<e mulţumiri. 211 A. 1. M e 1 i u k o va, în Izvestia Mold., 5 (25), 1955, fig. 15/2. 212 B. Mit re a şi col., în Materiale, VIII, 1962,
21o

datorăm amabilităţii

p. 371.

a

Pe teritoriul acestei localităţi K. Here pe y trei morminte de incineraţie din care s-a păstrat doar vasul în discuţie. G. Te g 1 as, în OTT2, XII, 1887, p. 29, nr. 112 (extras).
205

săpat

:106 D. B
datează

e r ci u, în Materiale, IV, 1957, p. 299-300 mormintele de la Cernavoda la sfîrşitul sec.

Ibidem. 214 I. Nes tor şi E. Zaharia, în Materiale, VII, 1961, p. 175, fig. 2/8. 215 R.-E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, , 1927-1932, p. 285, fig. 30, 4. Pentru datarea nivelelor de la Poiana vezi R. V u 1 pe şi col., în SCIV, Il, 1951, p. 175-216 şi R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 156 şi urm, ldem, în Ist. Rom., 1, p. 230. 216 Pentru săpăturile de la Zimnicea, în cea mai mare parte a lor inedite, vezi C. B o 11 i ac, în Trompeta Carpaţilor, XII, 1137, joi 20 iunie 1874 şi 1. Nes tor, în Studii, 1, 1949, p. 117-125; idem, în SCJV, I, 1950, p. 94. Referitor la încadre.rea cronologică a vaselor provenite din săpăturile lui C. B o 11 i a c de la 1870 precum şi asupra stratigrafiei de la Zimnicea am primit informaţii de la I. Nes tor şi A. D. A 1 e x an dres cu cărora le mulţumim şi pe această cale. 211 A. 1. M e 1 i u k o va, în K.S., 56, 1954, fig. 29, 4-6 şi fig. 31. 218 Toate informaţiile, precum şi desenele fragmel\telor din fig. 26 le datorăm amabilităţii colegei M. C o j a căreia îi mulţumim şi pe această cale.
2l3

www.cimec.ro

NOTE
219 B. Mit re a, în Materiale, VII, 1961, p. 285, fig. 3. 22o G. F e h e r, în Izvestia-Institut, VIII, 1934, p. 115 şi urm., fig. 86 şi fig. 90, 3. 221 z. D re m si z o va, în Izvestia-Institut, XXV, 1962, p. 165-186. 222 M. Mir ce v, în Izvestia-Institut, XXV,· 1962, p. 136 şi urm. 2:!JR.-E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-193~, p. 285, fig. 27/1-4; 43/17. 22'> 1. H. C r i şa n, în AMM, 3, 1955-1956, pl. XII, 4. 225 Să păturile au fost efectuate de M. P e t r e s c u D î m b o viţa şi A. Las z 16 prin bunăvoinţa că­ rora am putut vedea materialele ce se păstrează în colecţiile muzeului ieşean. 226 A. 1. M eli u k o va, în K.S., 56, 1954, p. 66, f'ig. 31,8. 227 M. petrescu- D î m b o viţa, în SCŞ Iaşi, IV, 1-4, 1953, p. 500 şi urm., fig. 3/1. Autorul arată că strachina de la Frumuşiţa are o dezvoltare locală din străchinile hailstattiene. 22d Informaţii primite de la A. D. Ale x andres cu, materialele se păstrează în MNA şi le-am văzut datorită amabilităţii prof. 1. Nes tor. uu D. B e r ci u, în Mate·riale, IV, p. 289, fig. 13. 230 D. B e r ci u, în Apulum, I, 1946, p. 136-144, fig. 1 şi Jst. Rom., I, p. 224. 231 B. Mit re a Şi col., în Materiale, VIII, 1962, p. 370, fig. 1/1. 232 A 1. A n d r o n i c şi col., în Materiale, VIII, 1962, p. 92, fig. 6/1. 23J D. B e r ci u, în Materiale, IV, 1957, p. 288, fig. 12, 2. 23'< 1bidem, p. 292. 23:i în acest sens putem cita străchinile greceşti din aşezarea autohtonă de la Tari verde cf. D. B e r ci u, op. cit., p. 292 şi nota 5. Străchini de acelaşi fel au fost găsite şi în necropola de la Satu Nou vezi de ex. B. Mit re a şi col. în Materiale, VII, 1961, p. 285, fig. 3/6. 23li R.-E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 265, fig. 32, 5. 237 1. A n d r i e ş e s c u, Crăsani, fig. 116-117, 153. 2::H G. G e o r g i e v N. A n gel o v, în IzvestiaInstitut, XXI, 1957, p. 125-127, fig. 12. 239 V. Pâr van, Getica, p. 586, fig. 444 mijloc. 2~o R.-E. V u 1 p e, op. cit., p. 285, fig. 29, 8. 241 1. An d r i e şes cu, Crăsani, p. 55, fig. 137, 140. 2'>2 I. N e s t o r şi E. Z a h a r i a, în SCIV, VI, 3-4, 1955, p. 506, fig. 8/3. Autorii remarcă lipsa eeramicii lucrată cu roata din locuirea dacică de aici pe care o datează în sec. III î.e.n. 21i3 Un fragment dintr-un asemenea vas a fost descoperit de ex. în sectorul Z.2, în campania 1959, (MNA, V, 20210). Informaţii M. Coja. 21i't Un asemenea vas a fost reprodus în Ist. Rom., p. 221, fig. 51.

fig. 200) sau Bukjovci (V. Mi k o v, în Izvestia-Institut, XXI, 1957, p. 302. 21i7 R.-E. V u l p e, op. cit., p. 285, fig. 31, 5. Fragmentele de la Slimnic au fost reproduse recent ŞI de K. H o r e d t în Studien aus Alt europa, II, 1965, KOln, Graz, 1965, fig. 5 care le încadrează greşit, după părerea noastră, în Latene mijlociu ca de altfel toată aşezarea. În aşezarea de la Slimnic nu s-a găsit nici măcar un singur ciob celtic sau dacic lucrat la roată ceea ce constituie un prim indiciu că ne găsim înainte de anul 300 admis, în general, ca dată de început a stabilirii celţilor în Transilvania. Materialele descoperite la Slimnic au perfecte analogii în toată lumea geto-dacică din sec. V-IV î.e.n. Este adevărat însă că cele mai multe dintre forme se continuă şi în faza UI1lllătoare ceea ce 1-a indus în eroare pe autor. Există insă unele forme printre care tocmai strachina cu buza lobată care nu se mai întîlneşte în faza a II-a constituind un argument sigur al datării aşezării de la Slimnic în faza 1, datare sprijinită şi de lipsa ceramicii celtice mai sus amintită. 248 1. A n d r i e ş e s c u, Crăsani, fig. 77. 9 21i R. V u 1 p e şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 186. 50 Precizări în legătură cu datarea nivelelor a făcut 2 R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 146. 251 Ist. Rom., 1, p. 230. 252 1. H. C r işa n, în AMM, III, 1955-1956, pl. Xll, 1, 3. 253 în M z. S f. Gheorghe (-i.nv. nr. R.T. 1957, VI-90) se păstrează un picior de vas de culoare găl­ bui descoperit cu ocazia săpăturilor conduse de către Z. S z e k e 1 y care ne-a arătat materialul de la Reci şi ne-a permis să ne referim la el. 254 Vezi de exemplu vasul cu picior de la Verbiţa aparţinînd culturii Basarabi publicat de către D. B e rei u, în Ist. Rom, 1, fig. 26, 5. Asemenea fructiere au fost descoperite şi în aşezarea hallstattiană de la Popeşti, vezi R. V u 1 p e şi col., în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 243. 255 z s. Tor ma, Manuscris, pl. LXXIX, 2. 256 D. B e r ci u, în Materiale, I, 1953, p. 615, pl. XXXVI, 1; idem, în Materiale, IV, 1957, p. 304. 257 P. Rei ne c k e, în Festschrift des răm.-germ. Museums, Meinz, 1902, p. 57. 258 Cf. V. E f t i mie, în Dacia, N.S., III, 1959, p. 195-215. 259 La Cetăţeni se cunosc numeroase imitaţii după amfore greceşti însă, probabil, mai tîrzii; cf. D. Tudor,
Amjore elenistice, descoperite în adîncul teritoriului R.P.R., în Studii şi referate privind istoria României, 1, 1958, p. 83; cf. şi D. V. Rosetti, în SCIV, XI, 2,

1960, p. 395 şi urm. 2GO 1. H. C r i ş a n, Ziridava, în Apulum, V, 1965, p. 127-137.
261 262

Cf. V. E f tim i e, op. cit., p. 207.

2•5 B. Mit re a, în Materiale, VII, 1961, p. 285, fig. 3, 5. 216

Vezi

de

exemplu

cele

descoperite

la

Toros

(1. W e 1 k o v în Izvestia-Institut, XII, 1938, p. 418,

www.cimec.ro

Cf. de ex. V. D. B 1 ava t ski, l1cropm1 aHTH'IHOii pa CTIHCKH KepaMHKH, Moscova, 1953, Tab. 1-2, şi V. Cana rac h e, Importul amforelor stampilate la Istria, Bucureşti, 1957, p. 351 şi urm. 263 Cf. V. Canar ac h e, op. cit., p. 354. 26'> M. E b e r t, în Pr.Zeit, 1913, p. 27 şi urm.

240
R. V u l p e

NOTE
Un aspect arheologic al problemei, în SCIV, XI, 2, 1960, p. 261-283; idem, Die Stellung der Geten im Lichte der Archăologie, în Dacia, N.S. V, 1961, p. 163-185. 292 În SCIV, 16, 1, 1965, p. 43-50. Din lucrarea

şi col., în SCIV, VI, 1955, p. 249. Cf. V. Canar ac h e, op. cit., p 217, 284 şi urm. 267 M. P e t r e s c u - D î m b o v i ţ a, op. cit., p. 500, fig. 3, 2. 268 D. B e r ci u, în Materiale, IV, 1957, p. 286, fig. 12/1. 269 D. B e r ci u, în Arhivele Olteniei, XXI, 119-124, p. 57-58, fig. 8/1. Cu altă ocazie (Materiale, IV, 1957, p. 294), autorul spune despre cana de la Potelu că ar fi prototipul, sau mai exact, unul dintre prototipurile cănilor de tip Frtrmuşiţa, Odobeşti, Cernavoda. Din cîte ne putem da seama din descrierea şi reproducerea lui D. B e r ci u cana de la Potelu prezintă toate caracteristicile tipului 1 şi nu ale unui prototip. 270 D. B e r ci u, în Apulum, III, p. 136-144, fig .. 1. 271 M. P e t r e s c u - D î m b o v i ţ a, op. cit., p. 206. 272 1. Nes tor, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 176; cf. şi D. B e r ci u, în Materiale, IV, 1957,
265 266

acad.Em. Condurachi aflăm că şi S. Dimitriu împăr­ tăşeşte părerea începutului timpuriu a lucrării eera· micii cu roata, nota 8. 293 D. B e r ~ i u, op. cit., p. 266 şi urm. 294 Cf. E m. Con dur achi, în SCIV, II, 2, 1951,
p. 57.
2Dă Imitaţiile după lebes de la Moreşti şi Ciumeşt1 le vom discuta în capitolul următor. 296 R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., I, 1957, p. 156 şi urm. 2U7 Informaţii primite de la A. D. A 1 e x andres cu. 298 Cf. M. C o j a, op. cit., în SCIV, XIII, 1, 1962,

p. 26-29.
299

p. 293-294. 273 Cf. D. B e r ci u, op, cit., p. 294. 274 Ibidem, p. 293. 275 A. 1. M e 1 i u k o va, în Izvestia Mold., V (25),

E m. C o n dur achi,

SCIV,

16,

1,

1965,

p. 47-48.
300 W. Lam b, Grey Wares from Lesbos, în The Journal of Hellenic Studies, III, 1932, p. 3. Informaţia bibliografică o datorez amabilităţii tov. S. Dimitriu. 301 Op. cit., p. 47. 302 B. p 6" ta, A benei hydria, în Dolg. Cluj, V, 1914, p. 17-37. Pentru problema importurilor vezi V. Pârvan, Le penetration hellenique et hellenistique dans la valee du Danube, în Acad. Rom. Bull. de la Set. hist., 10, 1923, p. 23 şi urm. 303 Pentru cele două coifuri aparţinînd sec. VI-V, î.e.n. vezi A. M o z s o li c s, în Acta.Arch., V, 1954, p. 49-50 şi ultimul studiu asupra problemei al lui D. B e r ci u, în Dacia, N.S., II, 1958, p. 437-451. 30'o B. M i t r e a, Penetrazione commerciale e circo-

1955, p. 66, fig. 15/1.
276 1.

H. C r

işa

n, Materiale dacice, p. 61-62, fig.

25/17.

vaselor greceşti precum şi indibibliografice aparţin colegului P. Ale x and re s cu căruia îi mulţumim şi pe această cale. 278 J. D. Breaz 1 e y, Attic Red Figured Vass, Oxford, 1942, pl. XI, tipul 8. 279 E. B u j o r, în Materiale, VI, 1959, p. 248, fig. 9. 280 Informaţie P. Ale x an dres cu. 281 Un vas grecesc a fost descoperit recent la Bratei. Informaţie K. Hore d t. 282 K. Tor ma, în Erd. Muz. Evk., III, 1864-1865,
caţiile

277 Determinările

lazione monetaria nella Dacia prima della conquista,

p. 10-76.
283 Vezi de ex. A. 1. M eli u k o va, în Izvestia Mold., 5 (25), p. 57, fig. 6. 284 G r. Toci 1 e s cu, Dacia, p. 525, tab. K. 285 V. Pâr van, Getica, p. 564. 286 R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 143-164. 287 1. Nes tor, în SCIV, 1, 1, 1950, p. 93-102. 288 Influenţa celtică hotărîtoare în formarea culturii materiale dacice de tip Lateme, este susţinută pentru prima dată de către V. P â r v a n, Getica, p. 460-564 şi împărtăşită total, sau parţial, de marea majoritate a cercetătorilor ulteriori. Ideea unor influenţe sudtracice care au contribuit la formarea civilizaţiei Lateme geto-dacice aparţine lui 1. Nes tor, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 159-183. Pentru influenţa exercitată de coloniştii greci vezi de ex. E m. C o n du-rac h i, în SCIV, II, 2, 1951, p. 45-61; în Studii şi

in ED, X, 1945, p. 18 şi urm. 305 Vezi 1. W in k le r, Contribuţii numismatice la istoria Daciei, în SCŞ.Cluj, VI, 1-2, 1955, p. 25-27, Tab. I-II şi harta I-II. :lo6 D. B e r ci u, op. cit., p. 268. 307 Idem, în Balcania, VI, 1943, p. 296-297, fig. 4-5. 308 K. Hore d t, în MABBM, XII, 1947, p. 3, fig. 2. 309 D. B e r ci u, în SCIV, XI, 2, 1960, p. 242. 310 1. 1. R u s s u, Limba traco-dacilor, Bucureşti,
1959, p. 22-23. 311 Ibidem, p. 23. 312 Dacia, N.S., V, 1961, p. 162-185. 313 1. H. C r işa n, Materiale dacice, p. 37-42, fig. 17. 3Jr. Ibidem. ~15 I. H. C r işa n, în AMN, I, 1964, p. 87-110 şi Yateriale dacice, p. 37-42, fig. 17. 316 K. H o r e d t, în Studien aus Alt europa, II, Kăln, 1965, p. 54-75 a publicat un catalog al aşezărilor cu
ceramică celtică şi dacică din Latene-ul mijlociu. A se vedea completările şi unele rectificări aduse de noi în· Materiale dacice, p. 71 şi urm. 317 R. E. V u 1 p e, în Dacia, I, 1924, p. 193-194, fig. 21. 318 1. H. C r i ş a n, Ziridava, în Apulum, V, 1965,

referate privind istoria României, I, 1954, p. 61 şi urm.; Influences grecques et romaines dans les Balkans, en Hongrie et en Pologne, în Congres International d'archeologie classique. Rapports et Communications, Paris, 1963, p. 111-126. 289 C. Preda, în Materiale, VI, 1959, p. 251-263; VII, 1961, p. 209-217. 290 R. Vulpe, în Ist. Rom., I, 1960, p. 218-232.
291

D. B e r ci u,

Sînt

geţii

traci

nord-dunăreni?

p. 127-137. 318a Ibidem, în AMN, III, 1966, p. 98-99.

www.cimec.ro

NOTE

241

319 Pentru datarea nivelelor de la Poiana vezi nota 215 iar pentru cea de la Zimnicea nota 216. 320 1. Nestor, în Studii, 1, 1949, p. 117-125. 321 Piscul Crăsani, p. 21 şi urm. 322 Getica, p. 178. 323 E. B u j o r, în Dacia, N.S., II, 1958, p. 141. 324 M. P e t re s c u-D î m b o vi ţ a, în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 183-187. 325 P. Rei n e c k e, Festschrift des romisch-germanischen Centralmuseums zu Mainz, 1902, p. 61. Pentru cronologia epocii LatEme vezi nota 23 şi 24. Dificultă­ ţile de stabilire a cronologiei absolute, mai cu seamă pentru faza C constituie una din cele mai grele probleme ale arheologiei europene în momentul de faţă cf. J. M. de Nava r ro, în Ber. RGK, 40, 1559,

p. 114-118.

De c h e 1 e t te, Manuel, II, 3, Paris, 1914, urm. V u 1 pe, în Ist. Rom., 1, 1960, p. 237-248. L e a h u, în Ce"-cetări arheologice în Bucureşti, 1963, p'. 15-46, fig. 20, publică un cuptor de ars vase descoperit la Căţelul Nou pe care îl atribuie daco-geţilor din epoca LatEme. După formă şi toate amănuntele sale de construcţie cu totul asemă­ nătoare celor din sec. III-IV e.n., înclinăm să atribuim cuptorul de la Căţelul Nou mai degrabă epocii prefeudale decît celei Latene. Un cuptor de ars vase se menţionează la Poiana. R. V u 1 pe, Ist. Rom, 1, p. 24'1. 329 1. H. C r işa n, In legătură cu cuptoarele de ars ceramică la daco-geţii din epoca LaUme, în Apulum, VI (în curs de apariţie). 330 R. V u 1 pe, L'âge du fer dans les regions thraces de la Peninsule Balcanique, Paris, 1930, p. 156-159. 331 în ilustraţii am grupat aparte numai formele caracteristice pentru faza II 1 iar marea majoritate, pentru a păstra unitatea formelor, le-am trecut în cadrul celor din faza a III-a, deşi ele aparţin fazei Il2. 33l Materialele de la Moreşti au fost publicate de K. H ore d t, în Studien aus Alteuropa, Il, 1965, p. 54-75. Pentru acestea nu vom mai face în continuare referiri bibliografice. 333 Materialele de la Cicir provin din descoperirile făcute de noi în toamna anului 1965 şi sînt încă inedite. Materialele de la Ciumeşti le-am publicat în Materiale dacice. Ca şi pentru cele de la Moreşti în continuare nu vom mai face decît în cazuri excepţionale trimiteri bibliografice. 334 1. H. C r i ş an, în AMN, I, 1964, p. 100-101, fig. 7. 335 M. Petrescu- D î m b o viţa şi col., în SCIV, VI, 1-2, 1955 p. 184, fig. 13, 3. 336 Săpături S. T e o d o r u 1964. 337 Săpături D. Te o dor u 1964. 338 M. Z â pot o c k y, în AR, XIV, 1, 1962, p. 22-47, fig. 16. 338a Z. Ci 1 i n s k â, în Slov. Arch., VII, 1, 1959, p. 83 şi 1. H. C r işa n, în Arch. Mold. (în curs de publicare). 339 G. B. F e dor o v, în MIA, 89, 1960, p. 22 şi 51-56, fig. 4-4 a.
326 J. p. 928 şi 327 R. 328 V.

1. A n d r i e ş e s c u, Piscul Crăsani, fig. 19. R. - E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 285. 312 E. Bujor, în SCIV, VII, 1956, p. 248, fig. 3; în Materiale, V, 1959, p. 375, pl. I, 2; Materiale, VI, 1959, p. 325, fig. 2. 313 Idem, în SCIV, VII, 1956, p. 248, fig. 4-5; MateTiale, III, 1957, p. 247, pl. I, 5; Materiale, V, 1959, p. 375, pl. 1, 5. 3r.1 Z. S z e k e 1 y, Adatok, p. 27-28, datează tezaurul de la Surcea în sec. III-II î.e.n. Această datare este 1mpărtăşită şi de către D. P o p e s cu, în Dacia, N.S., II, 1958, p. 194. în legătură cu tezaurul de la Surcea vezi şi N. F e t ti c h, în Acta. Arch., III, 1953, p. 125-176. E. T h om as datează tezaurul de la Surcea la mijlocul sec. II î.e.n. vezi AE, 84, 1957, p. 105 şi urm. 345 1. H un y a d y, Diss Pann., ser. II, nr. 8, 1942, pl. V, 2. 346 Ibidem, pl. IV, 10; V, 2, 13; LXXXVII, 2; B. B e n adi k, în ASM, 1, 1964, p. 88, fig. 1/3; z. C i 1 in s k a, op. cit., pl. III, 5. 347 1. H. C r işa n, în AMN, 1, şi Materiale dacice, 1964, p. 87-110. 318 1. H un y a d y, op. cit., p. 57-58. 3r.8a z. i 1 i n s k a, op. cit., p. 83. 319 M. z â pot o c k y, AR, XIV, 1, 1962, p. 22-47, fig. 10/2-4, unde se citează mai multe staţiuni cu acelaşi material. 350 B. B e n a d i k, în ASM, I, p. 88, fig. 1/1-2. :Jr>Oa Z. Ci 1 i n s k â, op. cit., pl. II, 1-2, 4, 8 etc. 351 M. petrescu- D î m b o viţa şi col., în SCIV, V, 1954, p. 184, fig. 13, 8. 352 Cf. A 1. V u 1 pe, în Matetriale, V, 1959, p. 364, fig. 2/2; VII, 1961, p. 220, fig. 3/1. 353 1. H un y a d y, op. cit., pl. VII, 5-9. 35!o M. P e t re s cu- D î m b o vi ţ a, în SCIV, V, 1954, p. 186, fig. 13/4, 7, 8. 355 A se vedea monografia Ceaşca dacic( p. 132. In 1955 cunoşteam un singur exemplar de ceaşcă intermediară între cele hallstattiene şi cele dacice, descoperit la Hăbăşeşti, care nu era însă bine precizat. Exemplarul de la Ciumeşti a fost descoperit într-un bordei împreună cu materiale celtice care se datează în sec. III-II, î.e.n., datare ce o propuseserăm şi pentru exemplarul de la Hăbăşeşti, acum confirmată. 355a Z. Ci 1 ins k a, op. cit., pl. I, 2; II, 3. 356 I. H. Crişan şi Szuky M. Emil, în AMM, III, 1955-1956, p. 14, fig. 2. 357 E. B u j o r, în Materiale, VII, 1961, p. 298, fig. 1.
340

341

c

358 G. Simion şi G h. I. Ca n tac uzi n o, în Materiale, VIII, 1962, p. 373 şi urm.

359
360

B. Ben adi k, în ASM, I, 1964, fig. 1/4.
1. H un y a d y, Diss.Pann., ser. II, nr. 18, pl. V,

14.
361 1. An d r i e ş e s c u, Crăsani, fig. 136; V. Pâr· v a n, Getica, fig. 69. 3G2 R. E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 282-283, fig. 26, 1, 7, 8. 363 R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., 1957, p. 156.

www.cimec.ro

242
364

NOTE
392 Informaţiile privind acest vas precum şi desenul le-am primit de la tov. V. Ben dor f ea nu, directoarea Muzeului raional Sighişoara, căreia îi mulţumesc şi pe această cale. 393 În Mz. Cluj, se păstrează o serie de planşe cu desene foarte frumos executate însoţite de explicaţia lor în manuscris, în limba germană. Explicaţiile au fost întocmite în a doua jumătate a sec. trecut de către Zsofia Torma pentru o lucrare ce urma, probabil, să fie tipărită, dar care a rămas în manuscris. Lucrarea propriu-zisă nu ni s-a păstrat. Explicaţia planşelor şi planşele sînt deosebit de importante pentru că, pe lîngă desenele făcute la scară se menţionează locul de descoperire a pieselor şi unde se păstrează. Unele dintre piesele cuprinse în această lucrare s-au pierdut şi de aceea manuscrisul prezintă o deosebită valoare.
39 "

O c t. F 1 o ca, în Dacia, XI-XII, 1945-1956, p.

72.
365 C f. I. W i n k 1 e r, în Numismaticky Sbornik, V, 1958, p. 12, 34, nr. 125, p. 41-43 (rezumat). De aceeaşi părere este şi M. Mac re a (comunicare verbală). 366 Vezi V. D. Blavatski, op. cit., şi I. Hun y a d y, op. cit. 367 R.-E. V u 1 p e, op. cit., fig. 26, 3. 36!1 I. An d r i e şes cu, Crăsani, fig. 127, 136; V. Pâr van, Getica, fig. 70-71. 369 Săpăturile de la Ciolăneşti au fost făcute în anul 1965 sub conducerea prof. M. Petrescu- D î m b ov 1 ţ a de la care deţinem toate informaţiile pentru care Ii mulţumim în chip deosebit. în legătură cu săpăturile de la Ciolăneşti din 1965 S i 1 v i u S a n i e şi A 1 e x. M ar i n e s c u au ţinut o comunicare la a doua Sesiune ştiinţifică a muzeelor din 27-29 decembrie 1965. 370 Vezi de exemplu: B. Fi 1 o w, în Izvestia-Buletin, VI, 1916-1918, p. 1-56, fig. 14; I. W e 1 k o v, în Izvestia-Institut, VIII, 1934, p. 1-17, fig. 4,1; R. P op o v, în Izvestia-Institut, II, 1923-1924, p. 99-136, fig. 49; Z. D re m si z o va, în Izvestia-Institut, XXV, 1962, p. 185-186, fig. 3, 1-3, fig. 7, 2, fig. 8, 1. 371 Vezi de exemplu I. H un y a d y, op. cit., Pl. LXXI, 2; LXXII, 1-6. 372 r. Nes tor, în Dacia, III-IV, 1937-1950, fig. 6, 2, 4. 373 Cf. J. De c h e 1 e t te, Manuel, p. 1458. 374 E. Bujor, Mate.riale, III, 1957, p. 247-248, Pl. I, 1. 375 M. Ci ci k o va, în AAP, 1963, p. 43, fig. 5/3. 376 r. A n d r i e ş e s c u, Crăsani, fig. 130. 377 V. P â r van, Getica, p. 584-585. 373 R. E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 299-300. 379 r. Nes tor, Stand, p. 166-167, cu toată bibliografia. 380 r. A n d r i e ş e s c u, Crăsani, p. 52, cu bibliografia. 381 în legătură cu această formă vezi polemica dintre I. Nestor şi R. Vulpe, în RIR, IV, 1934, p. 315; RIR, V-VI, 1935-1936 p. 434. 382 r. An d r i e şes cu, Crăsani, fig. 129. 333 Ibidem, p. 54, fig. 131; V. Pâr van, Getica, fig. 83-84. 3&1 R. E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, fig. 25-12. 385 R. V u 1 pe, în Materiale, 1961, fig. 5, 3. 388 Vezi de exemplu R. V u 1 pe, în Materiale, VIII, 1962, p. 458, fig. 1, 3. .

Bucureşti,

G r. G. T o c i 1 e s cu, Dacia înainte de romani, 1800, p. 521.

395 396

V. Pâr van, Getica, fig. 123-127.

Pentru cupele semisferice de la Popeşti şi Poiana vezi D. Popescu, în Dacia N.S., II, 1958, p. 185. 397 D. Popescu, op. cit., fig. 1, 1-2, p. 187.
398
399

r.

An d r i e

şes

cu,

Crăsani,

p. 60.

V. P â r v a n, Getica, p. 200.

400 K. P a r 1 a s c a, Das Verhăltnis der megarischen Becher zum alexandrinischen Kunsthandwerk, în JDI, 70, 1955, p. 192 şi urm. (Studiul nu ne-a fost

387

V. Pâr van, Getica, fig. 91-102.

R. V u 1 p e şi col. în SCIV, II, 1951, p. 186, fig. 15, 6. 389 R.- E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 283, fig. 27. 390 Informaţii P. A 1 e x an dres cu. 391 Pentru cănile de bronz de acest tip vezi de ex. J. De c h e 1 e t te, Manuel, II, 1914, p. 1428, fig. 640; J. Fi 1 i p, Keltove ve s1~edni Evrope, Praha, 1956, pl. I-II.
388

accesibil). 401 D. Popescu, op. cit., p. 194. 402 Pentru cupele deliene sau megariene vezi F. C ou r b y, Les vases grecs a reliefs, Paris, 1922; F. C ou r b y a arătat că principalul centru de producţie şi de export al cupelor ornamentate în relief cu motive vegetale şi geometrice este Delos-ul şi de aceea el le numeşte cupe deliene. Asemenea vase nu se produceau însă numai la Delos, ci şi la Megara; de aceea se foloseşte uneori şi denumirea de cupe megariene. Tiparele după care se lucrau cupe deliene erau exportate. La Olbia de ex. se lll{:rau asemenea vase; cf. E. M i n n s, Scythians and Greeks, p. 351. 403 La Fundeni, s-a descoperit un exemplar întreg provenit dintr-un morunînt de incineraţie autohton. I. Nestor, Stand, Pl. 17,3; D. V. Rosetti, în PMMB, 2, 1935, p. 58-59, fig. 13. Despre acelaşi exemplar S. Mori n t z şl D. V. Rosetti, în Bucureştii de odinioară, 1959, p. 29, Pl. XXXVI, 3, afirmă, probabil, greşit, că s-ar fi descoperit pe dealul Arhivele Statului. Tot la Fundeni s-a descoperit o cupă deliană originară publicată de V 1. D u mit re s c u în vol. In memoria lui V. Pârvan, Bucureşti, 1934, p. 121125. I. Nes tor, Stand, Pl. XX, 1, 3, 5, 7, 9-10 publică cîteva fragmente de imitaţii după cupe deliene descoperite în aşezarea de la Tei. Dintre acestea cîteva sînt reproduse de S. M o r i n t z şi D. V. R o s e t t i, op. cit., p. 29, Pl. XXVII, 4-7 şi sînt date ca fiind descoperite pe dealul Arhivele Statului.
40t. I. An d r i e şes cu, Crăsani, p. 72, 207-219, fig. 207, 216, 218-219; V. Pâr van, Getica, fig. 160-173.

www.cimec.ro

NOTE

243
legată,

405 R. E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 310 şi 317, fig. 9, 2 şi 129, 21; R. V u 1 p e, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 155, fig. 19, 6. 406 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, VI, 1955, p. 249, fig. 14, 1-2; R. Vulpe în Materiale, VII, 1961, p. 328-336; Idem, în Materiale, VIII, 1962, p . 458, fig. 2. 407 R. V u 1 pe, în Materiale, III, 1957, p. 232, fig. 14, 1. 408 D. V. Rosetti, în PMMB, 1935, p. 16-17, fig 23-24. Exemplarul care are imprimate monede dacice este reprodus şi de către V. Canar ac h e,

cu roata este
meşteşug.

de obicei, de separarea

olăriei

ca

Importul am/orelor 1957, p. 387, fig. 76.

stampilate

la

Istria,

Bucureşti,

409 V. P â r v an, Getica, Pl. XXVIII şi Pl. XXIX, reproduce 5 dintre imitaţiile după cupele deliene de la Sighişoara, fără a le descrie sau comenta. Reproducerile, în fotografii, sînt destul de slabe aşa că ornamentele sînt greu de distins. 410 J. Ha~ pe l, în AK, XIII, 2, 1880, p. 37, fig. 1-3. 411 V 1. Du mit re s cu, op. cit., p. 123, nota 5. 412 Vezi 1. H un y a d y, op. cit., pl. LXVI, 1-4. 413 Ibidem, Pl. LXV, 1-2, 4-5; Pl. LXVI, 5-10. 414 O c t. F 1 o c a, Cont1·ibuţii la cunoaşterea tezaurelor de argint dacice, Bucureşti, 1956, 8-18. 415 R. E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 283, fig. 27/9. 416 Ibidem, p. 318, fig. 99i1-2. 417 K. H o r e d t, în Studien aus Alteuropa, p. 68, nota 14. 418 R. E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 286, fig. 37, 5, 9; fig. 38, 1, 7. 419 Ibidem, p. 287, fig. 36, 6. 420 Despre felul în care se realizau motivele lustruite avem la îndemînă o analogie etnografică. ln nordul Moldovei, în centrul de olari de la Marginea se lucrează şi astăzi ceramică cenuşie sau neagră, foarte asemănătoare cu cea dacică, din faza clasică. Ornamentele se realizează pe vasul uscat cu ajutorul unei pietre care după ardere vor primi un luciu stră­ lucitor. Cf. F. B. F lor e s cu, Ceramica neagră lustruită de la Marginea, Bucureşti, 1958, p. 32-33. 421 R. E. V u 1 p e, op. cit., p. 280, fig. 39, 9. 422 Ibidem, p. 288, fig. 24, 5, fig. 28, 3, 7, fig. 39, 6, 7. 423 V. p â r v a n, Getica, p. 466. 424 Cele mai vechi exemplare de brăzdare dacice din fier pe care le cunoaştem sînt cele de la Cetă­ ţeni care se pot data în sec. II î.e.n. Pentru aceasta a se vedea lucrarea noastră din SCIV, XI, 2, 1960, p. 285 şi urm. 425 Cf. 1. W i n k 1 e r, în SCŞCluj, VI, 1-2, 1955, p, 28. 428 C. Preda, în SCIV, III, 1960, p. 43-79, cu toată bibliografia. 427 V. Pâr van, Getica, p. 601. Diferitele păreri exprimate în legătură cu începutul monedelor dacogetice se pot vedea la C. P r e d a, op. cit., p. 66 şi urm. 428 în SCIV, 16, 1, 1965, p. 44-45.

V. Pâr van, Getica p. 564. Ist.Rom., 1, 1960, p. 243. pe această cale profesorului meu acad. C. D a i c o v i c i u, conducătorul săpăturilor din Munţii Orăştiei pentru permisiunea de a studia şi publica ceramica inedită descoperită în cetăţile dacice, la a căror dezvelire am participat începînd cu anul 1950. 433 R. Vulpe, în OCD., p. 557-567. 434 1. H. C r i şa n, Ziridava, în Apulum, V, 1965, p. 127-137. " 35 Termenul de fază clasică ne-a fost sugerat de acad. C. D a i c o v i c i u. 436 Pentru ritul de înmormîntare la daci vezi: M. M acre a şi M. R u s u, în Dacia, N.S., IV, 1960, p. 201-231. În legătură cu acest articol trebuie să facem următoarele precizări: 1. la Arad-Ceala (p. 225) prin săpăturile noastre din 1962 s-a putut stabili că gropile sînt mai degrabă de provizii, decît de morminte. Sigur însă că ele aparţin sec. IV e.n. Pentru aceasta a se vedea, Aşezarea dacică din sec. IV e.n. de la Arad-Ceala (în curs de publicare). 2. Mormintele de la Ghenci sînt cu mult anterioare celor de la Porolissum şi se datează în sec. III, î.e.n. vezi 1. H. C r işa n, Morminte inedite din sec. III î.e.n. în Transilvania, în AMN, I, 1964, 100-102 şi Materiale dacice. în legătură cu ritul de înmormîntare la daci vezi şi D. P ro ta se în Dacia, N.S., VI, 1962, p. 173199. 437 Pentru ceramica dacică pictată cu motive vegetale şi zoomorfe vezi C. D a i c o vi ci u şi col., în SCIV, IV, 1-2, 1953, p. 182-187, fig. 18, 34-38; C. Dai c ovi ci u, în Ist.Rom., I, 1960, p, 270, fig. 61. 438 C. D ai c o vi ci u, în Ist.Rom., I, p. 255-338. fo39 R. V u 1 p e, în Ist.Rom., I, p. 219. 440 Vezi nota 201 şi 202 . 441 F. B. F l ore s cu, Ceramica neagră lustruită de la Marginea, Bucureşti, 1958, p. 37-42 şi 1. H. C r işa n, în Apulum, VI (în curs de apariţie). 442 în Ist.Rom., 1, 1960, p. 338. 443 Asupra acestei forme vezi monografia noastră în SCŞCluj, VI, 3-4, 1955, p. 127-157, pe care, cu completările şi omismnile de rigoare o redăm şi acum. 44 " Informaţiile şi permisiunea de a reproduce materiale inedite de la Meleia şi Rudele le datorez amabilităţii colegului H. D ai c o viciu, căruia îi mulţumesc şi pe această cale. 445 1. H. C r i ş a n, Ceaşca ciacică, p. 131. 446 Ibidem, p. 138, nota 6. 447 Ibidem, p. 138-148. Numărul descoperirilor este astăzi, evident, mai mare. «8 Ibidem, p. 133. 449 C. D a i c o v i c i u, op. ctt., p. 262-263. 450 Informaţiile şi desenele le datorez amabilităţii tov. N. Pogrebova, căreia îi mulţumesc şi pe această cale.
430

431 R. V u 1 pe, în 432 Mulţumesc şi

451 Informaţii şi ilustraţii
452

de la aceeaşi cercetătoare.

A. V. A r ţi h o v s k i, Osnov Arheologhii, Moscova, 1954, p. 99, arată că apariţia ceramicii lucrate
429

Cf. G. B. F e odor o v, în SCŞiaşi, VIII, 1, 1957, p. 159; idem, în MIA, 89, 1960, p. 51-66, fig. 4.

www.cimec.ro

244

NOtE

453 Pe s c h e k, Die jrilhwandalische Kultur in Mittelschlesien, Leipzig, 1939, Pl. XIX, 6 (lucrarea nu ne-a fost accesibilă); cf. I. B 6 n a, în Acta Arch., VI, 1-4, 1955, p. 76; C. Dai c o viciu, Ist.Rom., 1, p. 264,

47t> 477

R. - E. V u l p e, op. cit., p. 303-304. Ibidem, p. 293, fig. 41, 11-115. Dintre acestea une-

n. 3.
451i Toate informaţiile şi fotografia ceştii de la Miillendorf le datorăm amabilităţii Domnului Ş t. F olt in y din Princeton (S.U.A.) care o publică în Barb-Festschrift, Wissenschajtliche Arbeiten aus dem Burgenland, Heft 35, Eisenstadt, 1966, p. 79-90. 455 A. T o c i k, în AR, XI, 6, 1959, p. 855 şi urm., fig. 322, 3, 323, 8, 325, 1-2. Pentru locuirea daco-geţilor în Slovacia a se vedea şi studiul nostru din Arch. Mold. (în curs de publicare). 456 In PBM, 11, 1962, p. 145-148. 457 Informaţii primite de la 1. 1. R u s s u. 458 C f. B r an k o B. G ave la, Keltski oppidum Zidovar, Beograd, 1952, fig. 16, 1, 17, 1, 3, 19, b, 2, 4. Aşezarea de aici aparţine dacilor şi nu celţilor, după cum o dovedeşte întreaga ceramică precum şi piesele de metal. 459 M. P a r d u c z, în A M ora Ferencz mit.zeum Evkonyve, 1956, Szeged, 1956, p. 15-30, fig. 2. 400 Săpăturile de la Taban au fost făcute de Nagy Lajos, vezi Tanulmanyok, Budapest multjabol, IV, 1936, p. 18-29; A. Al f 61 d i, în Budapest tortenete, 1, 1942, p. 240 şi urm.; I. H un y a d y, op. cit., Pl. LVIII, 5, 17-18; LXXXVII, 8; XCIV, 10; CI, 1-6. 461 M. C ici k o va, în AAP, 1963, p. 39. 462 Termenul de vas borcan a fost folosit pentru prima oară de către V. P â r v an care pune această formă în legătură cu vasele de lemn iar proeminenţele ar fi crăcile rămase pentru prins, Getica, p. 567. 4G3 R. E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, fig. 41, 1-8, fig. 43,7-9, 17-9, fig. 61, 2, fig. 62,1, fig. 100, 1-4. 464 R. V u 1 pe, în Materiale, I, 1953, p. 213 şi urm., fig. 355. 465 Pentru aşezarea de la Rudele vezi N. G osta r şi H. Dai c o viciu, în Materiale, V, 1959, p. 386391 şi Materiale, VI, 1959, p. 341-346. 4GO 1. H un y a d y, op. cit., Pl. LXXXVII, 8. 467 Vezi de ex. 1. H un y a d y, op. cit., XCIV, 6, 10 sau Pl. C, 1-2. '•68 R E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927-1933, fig. 42-63. 469 M. Z am oştean u, în Materiale, VII, 1961, p. 341, fig. 3, 9. t,70 R. E. V u 1 p e, op. cit., fig. 43. 47 1 M. Z am o ş te an u, op. cit., p. 341, fig. 3, 11. m Cele două vase sînt în expoziţia Muzeului Naţional de antichităţi din Bucureşti, iar informaţiile cu privire la descoperirea lor le datorăm tov. R. V u 1 p e. 473 R. V u l p e şi col. în SCIV, Il, 1, 1951, p. 196, fig. 18/1; R. - E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 293, fig. 43/11-16. 474 R. Vulpe, în Materiale, VIII, 1962, p. 458, fig. 1.
475 Vezi de Piatra Neamţ unei monede Materiale, VI,

nu chiar toate, sînt sfeşnice şi nu picioare Noi am lăsat deschisă posibilitatea existenţei fructierelor din pastă impură, dar nu ni se pare logică. Argumentul este simplu, pentru că încă de la bun început fructiera a fost lucrată îngrijit din pastă fină. Dar, este posibil să existe excepţii rare şi dacă picioarele fragmentare descoperite la Poiana aparţin cu adevărat unor fructiere şi nu sînt · sfeşnice, atunci fac parte dintre acestea. 178 Vezi de exemplu E. B 6 ni s, Die Kaiserzeitliche Keramik von Pannonien, în Diss Pann, ser. II, nr. 20, Budapest, 1942, Pl. XXIII, 13-21. 479 1. An d r i e şes cu, Crăsani, fig. 154; V. Pârv a n, Getica, fig. 104. 480 R. V u 1 pe, în Materiale, III, 1957, p. 234, fig. 9; Ibidem, în Materiale, VII, 1961, fig. 3, 2. " 81 Vezi de exemplu pe lîngă cele reproduse de noi, R. - E. Vulpe, op. cit., fig. 60, 7. 482 I. An d r i e şes cu, Crăsani, fig. 185; V. Pârv an, Getica, fig. 144-145. 483 S. M o r i n t z şi D. V. Ros e t t i, op. cit., Pl. XXIII, 12. 481, A. Ni ţ u şi col., în Materiale, VI, 1959, p. 363, fig. 4, 5. 1,95 R. E. Vulpe, op. cit., p. 305, fig. 81, 7-14. 48G 1. A n d r i e ş e s c u, Crăsani, p. 62. 487 C. Mătasă şi col., în Materiale, VII, 1961, p. 346, fig. 6, 7. '•88 Informaţia o datorez amabilităţii prof. R. Vulpe. t,S9 V. Pâr van, Getica, fig. 81 şi fig. 156. 490 Vezi în acest sens E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XXVXXIX. 491 Informaţii primite de la._ acad. C. Daicoviciu, căruia îi datorăm şi permisiunea de a publica vasul, pentru care îi mulţumim şi pe această cale. 492 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, III, 1952, fig. 15; R. V u 1 pe în Dacia, N.S., I, 1957, fig. 7, 6. 1,93 I. H. C r i ş a n, O trusă medicală descoperită la Grădiştea-Muncelului, în Istoria Medicinei. Studii şi Cercetări, Bucureşti, 1957, p. 49-50, fig. 6. 494 O c t. F loc a, în Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 87, fig. 4. Tezaurul se datează mai devreme decît a propus O c t. F l o c a, vezi în acest sens nota 299 şi C. D ai c o vi ci u, în Jst. Rom., 1, p. 281. 495 B. Mit re a şi Z. S z e k e 1 y, în Materiale, II, 1956, p. 646, fig. 2. t,9G Z. S z e k e 1 y, în Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 105-114. 197 B. M i t r e a şi z. S z e k e 1 y, op. cit., p. 646 şi urm., fig. 1. 498 Pe lîngă exemplarele reproduse şi de noi vezi R. - E. V u 1 p e, op. cit., fig. 60, 1-4, 9-10. le, de
fructieră.
499 1. An d r i e şes cu, Crăsani, fig. 181-184; V. Pâr van, Getica, fig. 77-80. 500 R. E. V u 1 pe, în Dacia, 1, 1924, fig. 36, 3, 5, 7; V. Pâr van, Getica, fig. 429, 431, 433. 501 R. V u 1 pe fig. 11,2.

dacă

exemplu vasul cu picior descoperit la în aşezarea de la Lutărie datată pe baza de la Faustina în sec. II-III e.n., în 1959, p. 368, fig. 8, 1.

şi

col., în SCIV, VI, 1955, p. 249,

www.cimec.ro

NOTE

245

r.o2 S. Mori n t z şi D. V. Rosetti, op. cit., Pl. XXIII, 3-7. 51!3 Pentru această formă la celţi vezi de exemplu I. H un y a d y, op. cit., Pl. LXXII. 51!4 R. Vulpe, în Materiale, VIII, 1962, p. 458, fig. 1, 1. so:; R. E. Vulpe, în Dacia, III-IV, 1927~1933, fig. 78, 3. 506 Vezi de ex. I. H un y a d y, op. cit., Pl. LVII. 50Î Vezi de exemplu E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XXII, 10. 508 Vezi de exemplu I. H un y a d y, op. cit., Pl. LVIII, 6, 18-19. 509 Vezi de exemplu E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XXI, 30-33. 5to C f. B. S l ă ti n ea nu, Ceramica românească, p. 94, fig. 43. 511 R. E. V u l p e, op. cit., fig. 80, 2. 51 2 Cf. V. D. B lava t ski, op. cit., p. 51, Pl. VIII, 100-102. 513 Vezi R. P o p o v, în Izvestia-Institut, I, 19211922, p. 79 fjg. 71; R. Vulpe, L'âge du fer., p. 103, fig. V, 9. w, R. - E. V u l p e, op. cit., fig. 65. 515 M. z am oştean u, în Materiale, VII, 1961, p. 341, fig, 3, 10. 516 Vezi de exemplu E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XXXI, 8-12. 517 C. Dai c o viciu, N. G osta r şi I. C r işa n, în Materiale, III, 1957, p. 264-265, fig. 5-6. 5ts R. - E. V u l p e, op. cit., p. 312. 5m R. Vulpe, în Materiale, VI, 1959, p. 310, fig. 5 şi fig. 9, 5. 520 Gropile de provizii au fost interpretate în diferite chipuri, fie ca gropi de cult, de afumat peşti sau simple gropi de gunoi. Explicaţia justă a acestora a fost dată de acad. C. D a i c o vi c i u, care a expus-o în repetate riaduri în cadrul unor discuţii publice, părere citată încă fn 1949, de către G h. Ştefan, în Studii, II, 1, 1949, p. 134. 521 Cf. V. Pâr van, Getica, p. 136. 522 Ibidem, p. 587-588. 52 3 în legătură cu vasele de tip "Krausengefiiss" B. Richthofen, în AE, XLV, 1931, p. 257-264, a exprimat părerea că cele din Dacia romană ar putea deriva din cele dacice aparţinînd epocii Latime. El se baza pe marea asemănare existentă între vasele de provizii romane şi cele dacice. După părerea noastră însă, această asemănare se datorează faptului că ambele forme derivă din vasul grecesc de tip dolium (pythos). 52fo R. E. V u l p e, op. cit., p. 298, fig. 62, 3. ii25 Vezi ele ex. E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XVIII. 526 V. Pâr van, Getica, p. 566, fig. 395. m R. - E. V ul p e, op. cit., p. 298, fig. 62/4. 528 E. B 6 n i s, np. cit., de ex. Pl. VI, 10; VII, 3-4; XLI, 10.
529 R. Vulpe şi col., în SCIV, II, 1951, p. 189. fig. 19, 5. 530 E. B 6 n i s, op. cit., Pl. VI, 9. 531 S-ar putea obiecta, eventual, că aceste vase au fost imitate de către daci abia după cucerirea romană. Că lucrurile nu stau aşa? o dovedesc exemplarele de

la Meleia, unde locuirea se termină o dată cu cucerirea romană. Cf. H. D a i c o v i c i u, în Materiale, VII, 1961, p. 315. 532 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, III, 1952, p. 208, fig. 30, 2. 533 Pentru forme similare în cadrul ceramicii romane vezi de ex. E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XIV, 4, 6-7. 534 C. Dai c o viciu, în Nouvelles etudes d'histoire, Bucarest, 1955, p. 131. 535 Vezi C. Dai c o viciu şi col., în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 200, fig. 8. 536 Vasul a fost publicat pentru prima oară de către acad. C. D ai c o vi c i u şi col., în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 201-202, fig. 8-9. 5 37 Pentru analogii în lut vezi de ex. pe lîngă cele din Transilvania, p. 137, un bol conic descoperit in aşezarea de la Popeşti care este lucrat la roată din pastă fină cenuşie. R. V u 1 pe, în Materiale, VII, 1961, p. 330, fig. 7, 1. Pentru cele de argint vezi de ex. cupele de la Sîncrăieni, publicate de D. P ope s cu, în Dacia, N.S., II, 1958, p. 157-164, fig. 1-6. 538 C. D ai c o vi ci u, în Ist.Rom., I, 1960, p. 329. 539 C. Dai c o viciu şi col., op. cit., p. 202, fig. 10. C. Dai c o viciu, în Nouvelles etudes .. ., p. 131. su R. - E. V u 1 p e, op. cit., p. 298, 302, fig. 60, 11 şi fig. 67, 8. 542 Vezi de ex. E. B 6 ni s, op. cit., Pl. XX. 543 M. M a c r e a şi M. R u s u, în Dacia, N.S. IV, 1960, fig. 12, 3. Unul dintre cele două exemplare este păstrat fragmentar şi aparţine, probabil, acestei forme fără să fi avut toartă. 544 Cf. R. V u 1 p e, Le probleme des Bastarnes, în Nouvelles etudes d'histoire, Bucarest, 1955, p. 108, fig. 2, 5. 5r.5 Ibidem, p. 104, fig. 1, 5. 5"6 Piesele au fost publicate de prof. K. Hore d t, în Studien aus Alteuropa, II, 1965, fig. 10/1-4. La acestea se referă R. V u 1 p e, în Ist.Rom., I, 1960, p. 244, punîndu-le pe seama unei incursiuni efemere şi izolate a bastarnilor în Transilvania. Ni se pare mai probabilă ipoteza provenienţei lor prin schimb sau influenţă ca şi pentru cele de la Moigrad care sînt mai tîrzii. m Cf. R. V u l p e, în Ist.R8m., p. 244.

""°

1 e x an dres cu. II, 1956, p. 7-9. 550 R. V u 1 p e, în Materiale, VI, 1959, p. 313, fig. 9, 6. 551 R. E. V u 1 pe, op. cit., p. 288. 552 Vezi de ex. I. W e 1 k o v, în Izvestia-Institut, XI, 1937, p. 166-170, fig. 134, 1, 2; M. Mir ce v, în Izvestia-Institut, XV, 1946, p. 190, fig. 82; C. D re m siz o va, în Izvestia-Institut, XIX, 1965, fig. 14. 553 Un exemplu concludent în acest sens ne este oferit de un vas descoperit în turnului IV al necropolei de la Svilengrad. Pe baza unei monede de la Commodus necropola de aici a fost datată în a doua jumătate a sec. II e.n.; vezi 1. W e 1 k o v, op. cit., fig. 153, 9. 554 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 189, fig. 19/1-2; R. V u 1 pe, în Dacia, N.S., I, 1957, p. 154, fig. 8(4.

54 8 Informaţii primite de la P. A 54 9 Cf. K. Hore d t, în Materiale,

www.cimec.ro

246
555

NOTE

Pentru vasele din lut în formă de rhyton vezi de ex. V. D. B lava t ski, Istoria anticinoi raspiski keramiki, Moskva, 1953, pl. VII, p. 90-91 şi articolul nostru din Dacia, N.S., X, 1966, p. 337, fig. 6. 556 R. E. V u 1 pe, op. cit., p. 319, fig. 99/3; 129/6 şi I. H. C r işa n, în Dacia, N.S. X, 1966, p. 336, fig. 6, 1. 557 F. M î r ţ u, în SCIV, 15, 4, 1964, p. 529-533. 558 Pentru interpretarea acestora ca. stîni sau sălaşe sezoniere, vezi H. Dai c o viciu, în Materiale, VI, 1959, p. 348. 559 H. Dai c o viciu, în AMN, I, 1964, p. 121. pl. V, 9. sr,o Toate informaţiile în legătură cu această formă, inclusiv felul de folosire, le datorez amabilităţii colegului H. Daicoviciu. 561 Vezi I. W e 1 k o v, op. cit., fig. 153, 7. 562 R. E. V u 1 p e, op. cit., fig. 75 şi 79. 563 V. Pâr van, Getica, p. 573-574. 561 J. De c h e 1 e t te, Manuel, p. 1492-1493, fig. 683. 565 Vezi de ex. E. B 6 ni s, op. cit., pl. XXXIX, 22. 566 R. E. V u 1 p e, op. cit., p. 301, fig. 64/4. 567 N. G osta r, in Apulum, V, 1964, p. 142, fig. 7. 568 Un studiu aparte foarte puţin deosebit de subcapitolul de faţă sub titlul Mit geometrischen Mustern bemalte dakische Keramik aus Siebenbilrgen, în Dacia, N.S., X, 1966, p. 329-339. 569 A. A 1 f 61 d i, în Budapest az 6korban, I, Budapest, 1942, p. 242-243, pl. XXV-XXXVI, XXXIX-XL. 570 Amintite de I. Nes tor, Stand, p. 167, nota 691. 57 1 M. Rus u, în SCŞCluj, VI, 3-4, 1955, p. 80, fig. 1 şi 6 şi p. 84-85, fig. 5 şi 10. 572 M. Mac re a, în Dacia, N.S. I, p. 210, nota 11. 573 C. D ai c o v i c i u, La Transylvanie, p. 56, nota 1. 574 M. M acre a şi M. Rus u, în Dacia, N.S., IV, 1960, p. 212-213. 575 1. B e r c i u, A l. P o p a şi H. D a i c o v i c i u, în Celticum XII, pl. 67. 576 K. H ore d t, în Materiale, II, 1956, p. 13, fig. 13, 1. 577 Z. S z e k el y, Zetevara, Sf. Gheorghe, 1949, p. 17-18. 578 V. p â r van, Getica, pl. XXII, 1. 579 R. V u 1 pe, în Materiale, VII, 1961, p. 330, fig. 7, 3 şi în Materiale, III, 1957, p. 237, fig. 15. 580 V. P â r v a n, Getica, p. 384. 58 1 G. B e h re n s, Beitriige zur Alteren Europiiischen Kulturgeschichte, în Festschrift filr Rudolf Egger, 1, Klagenfurt, 1952, p. 53 şi urm. (lucrarea nu ne-a fost accesibilă). 582 F. M aier, Zur bemalten Spiitlatenekeramik aus dem Oppidum van Manching, în Germania, 39, 3/4, 1961, p. 360 şi urm.; idem, Zur bemalten Spiitlatenekeramik in Mitteleuropa, în Germania, 41, 2, 1963, p. 259 şi urm.
Germania, 41, p. 260. A. Toci k, AR, XI, 6, 1959, p. 874; B. Ben ad i k, în Germania, 43, 1965, p. 63-91. 58 5 L. N a g y, Beklismegyeri kesă La-Tene fazekas kemence, în AE, 1942, p. 162-173. 586 Ceramica pictată de la Grădiştea Muncelului a
583
5&1

fost publicată pentru prima oară de acad. C. Dai c oviciu, în SCIV, IV, 1-2, 1953, p. 182-187. Cu această ocazie s-a făcut şi un studiu al ei pe care, în bună parte, îl reproducem. Un fragment de vas pictat a mai fost publicat de H. Daicoviciu, în AMN, I, 1964, p. 119, fig. 1. 587 Op. cit., p. 183. 588 Ibidem, p. 185. Un motiv oarecum asemănător redînd foarte schematizat un animal găsim pe un va:>. de lut descoperit la Boliarov, pe teritoriul Bulgariei. Dar şi acesta este îndepărtat în timp de ceramica gră­ dişteană. El se datează în sec. V-IV î.e.n. Cf. A. Milcev, în Izvestia-Institut, XIX, 1955, p. 366, fig. 10. oBO Amintit şi de 1. Nes tor, în Stand, p. 167, nota 692. 59 D Pentru ceramica grafitată vezi de exemplu L. H o r a k o V a - J a n s o V a, Die Latenezeitliche Graphitkeramik in Băhmen und Miihren în Pam. Arch., XL VI, 1955, p. 182-184; idem, Die Datierung der Latenezeitlichen Graphittonke<ramik, în Chronologie prehistorique de la Tchekoslovaquie, Prague, 1956, p. 138-141. 591 Vezi pentru aceste lupte M. Mac re a, Burebista şi celţii la Dunărea de mijloc, în SCIV, VII, 1-2, p. 119 şi urm. Acelaşi text în l. rusă, în Dacia, N.S., II, 1958, p. 143-157. W2 C. D ai c o vi ci u, Aşezările, p. 19 şi în Ist. Rom., I, p. 284. 593 Toate datele privind cărămizile, ţiglele şi olanele le reproducem după C. D a i c o vi c i u, Piatra Roşie, p. 67-69. 59t, I. B e r c i u, A. P o p a, H. D a i c o v i c i u, în Celticurn XII, pl. 82/1. 595 R. V u 1 p e, în Materiale, VII, 1961, p. 328, fig. 51, 1. 596 Vezi de ex. conducta de la Făeragul, C. Daic o v i c i u - F e r e n c z i A 1., Aşezările, p. 23-24. Sau cea de la Grădiştea Muncel ului, C. D ai c o vi ci u şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 122, fig. 20, pl. IV, f. 597 Vezi V. C an ar ac h e, în vol. Histria. Monografie arheologică, I, Bucureşti, 1954, p. 359, fig. 152. Spre deosebire de conductele de la Histria unde legarea între tuburi se făcea cu var gras, în Munţii Orăştiei, această legare se face cu lut galben. 598 C. Dai c o viciu şi 1. H. C r işa n, în Materiale, V, 1959, p. 396-397, fig. 8. 599 R. V u 1 pe, în Materiale, VII, 1961, p. 333, fig. 9/4. 600 Ibidem, p. 332, fig. 9/5. 601 R. E. V u 1 pe, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 317, fig. 97.
Ibidem, fig. 95, 99-100. Cf. ibidem, p. 316. 604 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, II, 1, 1951, p. 196, fig. 18/2. Vezi şi R. - E. V u 1 pe, op. cit., fig. 97/1, 3;
602 603

102/11-12. 605 R. V u 1 pe, în Materiale, III, 1957, p. 238, fig. 18/1. 606 G r. Toci 1 e s cu, Dacia, Tab. k, 1. Vasul provine din colecţia C. Bolliac. 607 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, VI, 1955, p. 253, fig. 13/2.

www.cimec.ro

NOTE

247

608 R. V u 1 pe, în Materiale, VI, 1959, p. 317, fig. 10, 7. 608 R. V u 1 pe şi col., în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 253, fig. 13/6. 610 R. V u 1 pe, în Materiale, VI, 1959, p. 315, fig. 9/4. 611 ldem, în Materiale, VII, 1961, p. 332, fig. 9/6. 611 Cf. I. W i n k 1 e r, în Studii şi Referate privind istoria României, I, 1954, p. 147-158. 613 lst. Rom., vol. I, 1960. Capitolul cu privire la sciţi a fost redactat de către D. B e r ci u (p. 155-159), iar cel asupra celţilor de D. P o p e s cu (p. 232-237). Cultura materială şi istoria geto-dacilor pînă la formarea statului dac aparţine lui R. Vulpe (p. 216-231), iar capitolul despre izvoarele literare şi perioada Burebista-Decebal a fost redactat de acad. C. D ai c ov i ci u (p. 255-338). 614 Pentru sabia de la Dobolii de Jos vezi: N. F e t ti c h, Das Tierenmotiv der Parierstange des Schwertes aus Aldoboly, SiebenbiLrgen, în PZ, XIX, 1928, p. 150;, idem, Vber die Zeitstellung des Schwertes von Aldoboly, in Emlekkonyv a Szekely Nemzeti Muzeum otvenes jubileumara, Sf. Gheorghe, 1929, p. 351-360; idem, Der Skythische Fund von Gartschianowo, in Arch. Hung., XV, 1934, p. 31-32; V. G in ters, Das Schwert der Skythen und Saranaten, in Sildrussland, Berlin-Leipzig, 1929, p. 42; D. B e rciu, in SCIV, X, 1, 1959, p. 33 şi urm.; A. I. M e 1 i uk o va, in SA, XXII, 1955, p. 24.

silvănene precum şi 32 vîrfuri de săgeţi şi ele tot de tip scitic. Mormintul de la Petroşani pledează în favoarea unei pătrunderi timpurii a sciţilor in Dobrogea. 621 R. V u 1 p e, Histoire ancienne de la Dobroudja. în volumul La Dobroudja, Bucarest, 1938, p. 55-58. 622 Vezi în acest sens E m. Cond ura c h i, L'Archeologie roumaine au XX-e siecle, Bucarest, 1963 p. 67-68. Un coif de argint descoperit în regiunea Porţile de fier se păstrează in Mz. Detroit, vezi B. G o 1 d m a n, în Bulletin of the Detroit Institute of Arts, vol. 42, m. 4, 1963. 623 I. H, C r işa n, în Dacia, N.S., IX, 1965, p. 144-145. 62 4 Ultima lucrare a lui M. Par d u c z în acest sens, Magyarorszag a skita kora, (Doktori ertekezes tetelei), Budapest, 1965. 625 In Steaua, 5, 1956, p. 133 şi urm. 626 M. Rus u, în Dacia, N.S., VII, p. 204, nota 72. 627 Ist. Rom., I, 1960, p. 262-263. 628 In grupa mormintelor tumulare de la Balta Verde D. B e r ci u vede doar un complex mai restrîns care nu rupe unitatea etno-culturală indigenă. Autorul se vede obligat să admită totuşi că armele şi podoabele sint ilirice. "Ele fiind procurate pe calea

schimbului din centrele metalurgice nord-vest balcanice." Ist. Rom., I, 1960, p.152-153. Despre etnicul

Vezi nota 53. 616 Pentru cetatea de la Stînceşti vezi nota 69 şi M. Duse k, în Arh.Mold., II-III, 1964, p. 276; M. Pet r e s c u- D i m b o v i ţ a şi col., in Anal. ştiin. ale Univ. Cuza, Iaşi, IV, Tom. 1, 1955, p. 27; A. Ni ţ u N. Zaharia, in SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 333-335; N. Zaharia, în SCIV, VI, 3-4, 1955; p. 907; D. P ope s cu, in SCIV, XII, 1, 1961, p. 138; SCIV, XIII, 1, 1962, p. 206. 617 V. P â r v a n, Getica, p. 339 şi urm. 618 Cf. A. Ni ţ u, in Materiale, 1, 1953, p. 3-11; S. Raţă, în SCIV, 16, 3, 1965, p. 575-579. In Mz. Bacău se păstrează virfuri de săgeţi din bronz de tip scitic descoperite la Rădeni, r. Buhuşi (18 buc.), la Zeletin şi la Lozinca, r. Adjud. ~ 19 Tezaurul este inedit şi se păstrează in Mz. Iaşi. Asupra lui vezi o notă a lui M. Petrescu- D i mbovi ţa, în FA, XVI, 1964, p. 118, nr. 1740. 6 20 A. Ari ce s cu, în SCIV, 16, 3, 1965, p. 565-571
"

61

ilir al celor înmormintaţi în tumulii de la Balta Verde vezi şi H. Dai c o viciu, Dacii, Bucureşti, 1965, p. 41. 629 Iustinus Trogus, IX, 2-3, cf. V. P â r va n, Getica, p. 56-65. 630 Că acesta este un conducător de triburi din stînga, şi nu din dreapta Dunării, şi anume în vestul cîmpiei muntene pe Argeş, vezi C. Dai c o viciu, în Emlekkonyv Kelemen Lajos, Cluj, 1957, p. 179-182. 631 H. D a i c o v i c i u, op. cit., p. 72. 632 K. Zeu s s, Die Deutschen und ihre Nachbarstămme, 1837, p. 278. A 1. X eno p o 1 admitea doar o ,,strămutare" getică la nord de Dunăre după anul 339 î.e.n. (Istoria Românilor, I, 1888, p. 58) pe cînd Zeus s vorbeşte de imigrări (Einwanderung). 633 De aceeaşi părere este acad. E m. C o n d ura c h i, in SCIV, 16, 1, 1965, p. 43-49 şi H. Dai c ov i c i u, Dacii, p. 52. 63 4 Vezi nota 291.
F r. E n g e 1 s, Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 163.
635

şi Civilizaţia metalelor între Dunăre şi Marea Neagră,

r:omunicare prezentată la Sesiunea ştiinţifică a Muzeului de Arheologie Dobrogea din 22 XI 1964. A. A r i c e s c u atribuie pe bună dreptate, după părerea noastră unui grup scitic cazanul descoperit la Castelu la care adaugă sabia emblemă descoperită în imediata apropiere, la Medgidia, publicată de către D. B e r ci u. Tot scitice sînt considerate de către A. Ari c e s c u statuile de piatră din Dobrogea publicate de către A. D. A l e x an d r e s c u. N. H a r ţ u c h i a descoperit la Petroşani, r. Adamclisi, un mormînt de înhumaţie din care in Mz. Constanta se păstrează două vase mari bitronconice de tipul celor bine cunoscute în mormintele scitice tran-

636 Conflictul dintre Dromihaites şi Lisimah este povestit de Diodorus Siculus, XXI, 11-12 şi de Pausanias, I, 9, 7 of. Strabon, VII 3, 8 VII, 3, 14; Trogus Pompeius, XVI, 1, 19; Plutarh, Demetrios, 39 şi 52; Polyainos, VII, 25; Memnon, 5 şi Polibiu, fr. 102. 637 XXI, 12, 3.

I. H. C r işa n, în SCIV, XI, 2, 1960, p. 285-301. I. W in k 1 e r, SCŞCluj, VI, 1-2, 1955, p. 54-59; C. Preda în SCN, III, 1960, p. 43-79. 640 V. I. L e n i n, Opere, voi. 25, E.S.P.L.P., Bucu638

639

reşti,
64! 64 2

1954, p. 380-381.
Getica, p. 55-64. Op. cit., p. 49.

www.cimec.ro

248
643

NOTE

E m. C o n d u r a c h i, op. cit., p. 44 şi nota 3. &14 Ibidem., p. 44-45. 645 C. D a i c o vi c i u, La Transylvanie, p. 45. 646 Idem., în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 49-51. 646a 1. Nes tor în Dacia, N.S., VII-VIII, 19371940, p. 172-182. 647 L. H un y a d y, în Diss. Pann., ser. II, nr. 18, Budapest, 1944, p. 57-58, pl. III-V. 648 B. Ben adi k, în ASM, 1, 1964, p. 85-92; Z. Ci 1 ins k a, Ein Brandgrab vom Kustanovice Typus in Michalovce, în Slov. Arch., VII, 1, 1959, p. 83. 649 Cf. C. Dai c o viciu, în Ist. Rom., 1, 1960, p. 263-266, care a adunat toate izvoarele privind graniţele dacilor. 650 Despre locuirea dacilor în sudul Slovaciei înainte de sec. I î.e.n., vezi C. D a i c o v i c i u, în Rapports
du XIe Congres International des Sciences Historiques,

Vezi nota 461. A se vedea harta descoperirilor la A. T o c i k, în AR, XI, 6, 1959, fig. 311 şi ultima listă a descoperirilor pe care o dăm în Arch. Mold. (în curs de
apariţie).
670 1. H. C r işa n, Arch. Mold. 67 1

668 669

Materiale dacice, p. 79-80 ŞI

harta

Pentru descoperirile dintre Dunăre şi Tisa ve7i întocmită de M. Par duc z, în A M6ra Ferenc muzeum evkănyve, Szeged, 1956, p. 19. fig. 2. 672 1. H. C r işa n, Materiale dacice, p. 80. 6 73 Vezi nota 460. 674 Vezi nota 453. 675 Vezi harta de răspîndire a ceştii dacice întocmită de J. T o dor o vi în PBM, Il, 1962, p. 145, fig. 1 şi M. V. G a r a s a n i n , în vol. A Pedro Bosch

c,

1960, p. 120.
Ist. Rom., I, 1964, p. 264. K. M o t y k o v a - S r e c i d r o v a, în AR, XI, 1959, 2, p. 192; M. Zapotocky, în AR, XII, 1962, 1, p. 22-47; V. Vokolek, în AR, XIV, 4, 1962, p. 572; Z. Cilinska, în Slav. Arch., VII, 1, 1959, p. 83. 653 M. Duse k, în AR, 14, 1962, p. 624; cf. K. H ore d t, în Studien ... , p. 74; vezi şi articolul nostru din Arch. Mold. (în curs de publicare). 654 V. Pâr van, Getica, Bucureşti, 1926, p. 466. 655 C. Dai c o vi ci u, La Transylvanie, p. 41-43. 656 Asupra campaniei lui Burebista vezi. M. M acre a, Burebista şi cel ţii de la Dunărea de mijloc, în SCIV, VII, 1-2, 1956, p. 119-136. 657 în acest sens vezi harta de răspîndire a bră­ ţărilor celtice de bronz cu ove (Hohlbuckenringe), a lui W. K ram e r, în Germania, 39, 1/2, 1961, p. 36, fig. 1/2. 658 V. Pâr van în Dacia, I, 1924, p. 35-50; C. S. Ni c o 1 a e s c u-P 1 o p ş o r, în Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 17-33. 659 D. Popescu, în Ist. Rom., I, 1960, p. 237. 660 G. B. F e dor o v, în MIA, 89, 1960, p. 51-66. 661 R. V u 1 pe, în Ist. Rom., I, 1960, p. 238-239. 662 Vezi ultima sinteză magistrală a lui C. D ai c ov i ci u, Apariţia relaţiilor sclavagiste şi a statului începător sclavagist dac, în Ist. Rom., I, p. 278 şi urm. Este foarte probabil că şi înainte de Burebista au existat la daci formaţiuni statale ca de ex. cea de sub conducerea tatălui lui Burebista. Vezi pentru această problemă C. D ai c o vi ci u, în SCIV, VI, 1-2, p. 47 şi urm. 663 Idem, în SCŞCluj, 1, 2, 1950, p. 115. 664 R. V u 1 pe, în OCD, p. 557-566; în Dacia, N.S., IV, 1960, p. 309-332. 665 H. Dai c o viciu, Dacii, p. 99-105. 666 Vezi şi M. Mac re a, în SCIV, III, 1-2, 1956, p. 121-123.
651 652

Gimpera en el septuagesimo aniversario de su nacimiento, Mexico, 1963, p. 175-176. 676 M. V. Gara sa ni n în Nancni zbornik Matice srpske, 18, Novi Sad, 1957; p. 3-27; Idem, în Ziva Antika, an. VIII, tom. 1, Skoplje, 1958, p. 121-128.
677

Asupra celţilor scordisci vezi

V. Pâr van, în

Dacia, I, 1924, p. 41 şi urm., H. H u b e r t, Les Celtes depuis l'epoque de la Tene et la civilisation celtique, Paris, 1950, p. 46 şi urm.; M. V. Gara sa ni n, Contributions a l'archeologie et d l'histoire des Scordisques, în vol. Bosch-Gimpera, p. 173-180. În legătură cu etimologia Singidunum vezi N. G o star, în SCIV,

IX, 2, 1958, p. 413-419. 678 Cf. G. Pat s c h, în RE, VIII, 2155, Dardani. Gi9 în Ziva Antika, VIII, 1, 1958, p. 127-128. 660 M. V. G ar a s a n i n presupune o asemănare între cultura materială daco-getică şi cea a dardanilor în epoca Latime (Ziva Antika, VIII, 1, p. 127-128). O atare asemănare este posibilă, dar nu poate merge, după părerea noastră, pînă la identitate. Acelaşi autor (vol. Bosch-Gimpera, p. 180 şi nota 37) face şi presupunerea că ar fi vorba de mutarea în sudul Dunării a unor daco-geţi făcută de romani pe la sfîrşitul erei noastre. 681 M. I. S m i s z k o, Kultury wczesnego okresu
epoki cesarstwa rzymykiego w Malopolsc~ wschodniej,

Lvov, 1932.
682 Ibidem şi Idem, în Arheologia, Kiev, II, 1948, p. 129 şi urm. 683 Vezi în acest sens O. V. Cu d r i a v ţ e v, în VDI, 3, 1950, p. 64 şi urm.; N. G osta r, în Buletinul Universităţii "V. Babeş" şi "Bolyai" Cluj, I, 1-2, 1956, p. 176-183 cu întreaga bibliografie a problemei, 1. 1. R u s s u, în Dacia, N.S. III, 1959, p. 341-352. 084 Vezi notele 198 şi 208. A se vedea şi G. B. F ed o ro v, în SCIV, X, 2, 1959, p. 371-379. 685 Cf. Izvoare privind istoria României, I, 1964, p. 529. 686 Pentru să păturile de la Olbia vezi T. D. Z 1 a tk o v s k a i a, în ARS, 4, 1955, p. 33 nota 69 şi 1. H. C r i ş an, Ceaşca dacică, p. 143 nr. 52. G87 Cf. E m. Cond ura c h i, în SCIV, Il, 1, 1951, p. 57. 688 Vezi nota 450. 689 C. Dai c o viciu, în Ist. Rom., 1, p. 265,

667 C. Dai c o vi ci u, în Ist. Rom., I, p.262-265. Dat fiind faptul că izvoarele literare cu privire la răspîndirea daco-geţilor au fost minuţios şi deosebit de competent analizate, noi nu vom face trimiteri la acestea.

690

Ibidem, p. 267.

www.cimec.ro

ANEXE

www.cimec.ro

CATALOGUL
LOCALITAŢILOR

CU CERAMICA PROTODACICĂ ŞI DACICĂ DIN TRANSILVANIA!.

1. Abuş, jud. Mureş. Pe dealul "Cetăţii" s-au găsit

fragmente ceramice pe care G. Teglas le atribuie dacilor, aparţinînd foarte probabil fazei clasice. - B. Orban, A szekelyfăld leinisa, I, p. 85; G. Teglas, Erd. Muz., XII, 1895, p. 312-314; M. Roska, Rep., p. 12, nr. 2. 2. Alba-Iulia (APVLVM), jud. Alba. a. Pe teritoriul oraşului, fără să se ştie unde anume, au fost descoperite două ceşti dacice dintre care una se păstrează în Mz. Sibiu (inv. nr. 11811), iar a doua în Mz. Alba Iulia (inv. nr. 2017). Ele aparţin fazei clasice. - I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 138. b. In 1950, cu ocazia săpării unor fundaţii sub dealul ,,Mamut", în spatele liceului Mihai Viteazul, s-au descoperit numeroase fragmente ceramice lucrate cu mîna şi la roată aparţi­ nînd fazei clasice. Pe acest loc, după cît se pare, a existat o aşezare dacică anterioară cuceririi romane. - Supraveghere I. H. Crişan. 3. Albiş, jud. Covasna. În Mz. Aiud (inv. nr. 4689), se păstrează o ceaşcă dacică descoperită în această localitate fără să se indice punctul topografic. Ea aparţine fazei clasice. - I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 138. 4. Alungeni, jud. Covasna. în anul 1945, întîmplător, la locul numit .,Fîntîna Sărată", s-a descoperit un tezaur compus din 148 monede republicane romane conţinute într-un vas
1 în dorinţa de a întocmi un catalog cît mai complet am inclus şi localităţile cu descoperiri de ceramică dacică din faza a IV-a. Unele date din acest catalog au fost luate din Repertoriul Arheologic al R.P.R. (lucrare colectivă în manuscris la Institutul de Istorie din Cluj). Pentru datele luate din cronicile de săpături n-am citat numele autorilor care le-au întocmit ci numai revista, ştiut fiind faptul că datele sînt furnizate de cei care au condus, sau au efectuat săpăturile. Cronica din SCIV este alcătuită de D. Popescu iar cea din AMN, de M. Macrea şi I.l{. Crişan.

(pl. LXXVIII, 6). Impreună cu monedele a fost o cană cenuşie lucrată la roată şi fragmente de vase făcute cu mîna, toate aparţinînd unei locuinţe din faza clasică. Vasele se păstrează în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 10654 şi 11915, pl. LXX, 13). - z. Szekely, în Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 105-108, fig. 1; Idem, Jegyzetek, p. 17, 27; Idem, în Almanah, p. 20; Idem, în Materiale, II, 1956, p. 646, fig. 2. 5. Aita Medie, jud. Covasna. în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 2296) se păstrea­ ză fragmente ceramice dacice din faza clasică descoperite pe teritoriul acestei localităţi fără indicarea punctului topografic de descoperire. M. Roska, Rep., p. 142, nr. 296; Idem, în Kăzl., IV, 1944, p. 63. G. Aiud (BRVCLA), jud. Alba. a. În diferite puncte ale oraşului s-au descoperit morminte de înhumaţie scitice care, pe lîngă piesele de metal, conţineau şi ceramică protodacică. O parte din ceramică se păstrează în Mz. Aiud. - M. Roska, Rep., p. 188, nr. 25 (cu bibliografia
descoperită anterioară).

b. în Mz. Cluj (inv. nr. 8104-8106), se păstrează trei vase greceşti care, după registrul de inventar, au fost descoperite pe teritoriul oraşu­ lui. Cele trei vase sînt: 1. Bolsal attic sec. IV î.e.n. (fig. 34/1); 2. Oinochoe attică de la sfîrşi­ tul sec. V î.e.n. (fig. 34/3); 3. Oinochoe elenistică de producţie italiotă, probabil sec. III î.e.n. (fig. 34/2). - B. Posta, Erd. Muz. Evk., 1908, p. 42; M. Rusu, în SCŞCluj, VI, 1955, nota 20. 7. Angheluş, jud. Covasna. La punctele .,Grădina Secării" şi "Valea" s-a descoperit cîte o aşezare dacică aparţinînd fazei clasice. în acestea s-au găsit, printre altele, şi fragmente ceramice păstrate în Mz. Sf. Gheorghe. - M. Roska, în AE, XLIX, 1936, p. 75; Idem, Rep., p. 23, nr. 89; informaţii z. Szekely.

www.cimec.ro

252

CATALOGUL

LOCALITĂŢILOR

8. Apahida, jud. Clu.i. a. în Mz. Aiud se păstrează 2 vase (inv. nr. 4865-66), provenind din această localitate, unul in formă de clopot, iar al doilea, o strachină, aparţinînd, probabil, fazei I (pl. XVII, 2). b. Cu ocazia săpăturilor lui Şt. Kovacs, în cimi tirul celtic de aici, în afara lui, s-a descoperit o strachină dacică lucrată cu mîna aparţinînd fazei II1. - Şt. Kovacs, în Dolg.Cluj, Il, 1911, p. 14, fig. 9. c. Aceluiaşi cimitir celtic îi aparţin şi trei vase dacice lucrate cu mîna şi folosite ca urne funerare. Cele trei vase provin din descoperiri întîmplătoare vechi şi se păstrează în col. Orosz a Mz.Cluj (pl. XXX, 2, 4; XXXVIII, 7). In aceeaşi colecţie se găsesc şi inventarele a circa 70 de morminte celtice. Un mormînt de incineraţie s-a descoperit în anul 1965. Pînă acum, din necropola celto-dacică de la Apahida, se cunosc un număr de aproximativ 72 morminte dintre care doar 21 provin din săpături sistematice. - 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 44-51, fig. 20. 9. Apoldul de Sus, jud. Sibiu. In Mz.Sibiu (inv. nr. 13170-13172), se păstrează fragmente ceramice dacice lucrate cu mîna şi ceramică lucrată la roată, de culoare cenuşie. O parte a ceramicii lunată cu mîna aparţine fazei a II-a, iar o altă parte, împreună cu ceramica lucrată la roată, aparţine fazei a III-a. Fragmentele ceramice provin, probabil, dintr-o aşezare care începe în faza a II-a şi se continuă pe parcursul fazei clasice. Nu este exclus însă, să fie vorba de două aşezări. Cercetări nu s-au făcut. 10. Arad. jud. Arad. în Mz. Arad, se păstrează ceramică dacică provenită din mai multe puncte ale oraşului. a. Arad-Bujac. Pe teritoriul coloniei Silvaş, cu ocazia unei recunoaşteri, în anul 1954, E. Dorner a adunat de la suprafaţă fragmente ceramice dacice aparţinînd fazei I. Ele se păstrează în Mz.Arad (inv. nr. 21705-12708). b. Arad-Ceala. Spre vest de Arad, în pădurea Ceala, încă înaintea primului război mondial, cu ocazia construirii unui dig, s-a descoperit întîmplător multă ceramică dacică, parte din ea în Mz.Arad (inv. nr. 12850-12870). L. Di:imi:iti:ir crede că este vorba de o aşezare cu ateliere de olărie, pe care, greşit, o atribuie romanilor. - L. Di:imi:iti:ir, în AE, XXI, 1901, p. 334-335. În vara anului 1962 am făcut săpături în imediata apropiere a pădurii Ceala, în stînga drumului ce duce de la Arad la Bodrog. Săpă­ turile au scos la iveală o aşezare dacică din sec. IV e.n. cu ceramică aparţinînd fazei a IV-a. - I. H. Crişan şi E. Di:irner, Aşezarea dacică din sec. IV e.n. de la Arad-Ceala (în curs de publirare).

c. Pe linia ferată Arad-Ceala, în dreptul celui de al treilea canton, s-au descoperit întîmplător 4 vase dacice din faza clasică (Mz.Arad, inv. nr. 12.469). d. Arad-Gai. În 1899 s-a descoperit un vas mare lucrat cu mîna (inv. nr. 1152). Tot din acelaşi cartier provine o ceaşcă dacică aparţinînd fazei clasice. - I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 138. Tot în cartierul Gai, între linia ferată AradPecica şi şoseaua naţională, pe o movilă proeminentă, cu ocazia scoaterii pietrişului, s-a descoperit, începînd cu 1952, o necropolă celtică birituală. O parte din inventarele funerare se păstrează în col. Gh. Miloi din Arad. Printre acestea sînt şi două vase lucrate cu mîna care pot fi puse pe seama populaţiei autohtone (pl. XXXIV, 9). - I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 51-56. e. Arad-Micălaca. De aici provine un vas mare în formă de sac cenuşiu negricios, ornamentat cu un brîu în relief cu alveole şi o linie ondulată incizată aparţinînd fazei clasice (Mz. Arad, f.n.), (pl. LXXII, 2). f. Arad-Teba. În 1955 pe terenul fabricii Teba, întîmplător, s-au descoperit, într-o groapă de forma unei pîlnii, mai multe vase cenuşii lucrate la roată şi numeroase fragmente aparţi­ nînd fazei III şi IV (Mz.Arad inv. nr. 12902, 12905, 12899), (pl. LXVIII, 4). 11. Archita, jud. Braşov. a. La punctul unde pîrîul Muşna este întretăiat de calea ferată, în 1871, cu ocazia construirii căii ferate, s-a descoperit un mormînt scitic care conţinea, pe lîngă piese de metal, şi eera··
mică protodacică, astăzi pierdută.

- M Roska, Rep., p. 75-76, nr. 28. b. În Mz. Sibiu (inv. nr. 1864-1866), se păstrează un vas cenuşiu mic, lucrat la roată şi un fragment de la fundul altui vas lucrat în aceeaşi tehnică. Ele aparţin fazei a III-a~ 12. Archiud, jud. Bistriţa-Năsăud. a. La punctul "Hînsuri", în 1964, s-a descoperit un mormînt dacic din sec. III-II î.e.n. din inventarul căruia făcea parte ceramică aparţinînd fazei II 1 • - I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 56. b. La "Fundătură", cu ocazia săpăturilor conuuse de către D. Protase, începînd din 1961, s-a descoperit o aşezare locuită în mai multe epoci. Printre acestea, s-a constatat o locuire dacică, cu ceramică aparţinînd fazei clasice şi una din faza a IV-a. - D. Protase, Prob. cont., p. 106-107, nr. 2, fig.
32/4.

c. Pe platoul "Bidişcut" s-a constatat o aşezare rurală din epoca romană în care s-au descoperit fragmente ceramice dacice lucrate cu mîna, aparţinînd fazei a IV -a. - SCIV, 16, 3~ 1965, p. 601, nr. 99,

www.cimec.ro

CATALOGUL
- - - - --------··

WCAL!TAŢILOR
------------------------

253 ------------

13.

Arpaşul de Sus, jud. Sibiu. Pe teritoriul satului a fost cercetată, prin săpă­ turi sistematice conduse de M. Macrea, o aşezare dacică întărită cu valuri de pămînt, şanţuri şi palisadă dublă. Aşezarea datează numai din ultima perioadă a celei de a doua epoci a fierului, şi nu trece în epoca romană. întîmplător şi cu ocazia săpăturilor s-a descoperit multă ceramică lucrată cu mîna sau la roată aparţinînd fazei clasice. - M. Roska, Rep., p. 87, nr. 31; K. Horedt, în Studii, II, 1, 1949, p. 142; M. Macrea, în SCIV, VI, 1955, p. 615-621; Jdem, în Materiale, IV, p.

ne culturii Wietenberg din epoca bronzului, iar vasul face parte din ceramica clasică dacică. - Z. Szekely, în Materiale, VIII, 1962, p. 328330.

148-149. 14.
Aţel, jud. Sibiu. La sud-est de sat, spre Dupuşu, se află o aşezare fortificată din care provin numeroase fragmente ceramice dacice de tip clasic, lucrate cu mîna sau la roată, păstrate în diferite colecţii (Mz.Ist. Nat.Vieqa, Mz.Mediaş, Col.Şc.Sighişoara, Col.Şc. Aţel). Aşezarea n-a fost cercetată prin săpături sistematice. - J. F. Neigebaur, Dacien, p. 255; M. J. Ackner, JCC, 1856, p. 20; A. Ipolyi AK, II, 1861, p. 237; G. Gooss, Chronik, p. 28, 56; Idem, în AVSL, XIV, 1877, p. 108; G. Tocilescu, Dacia, p. 895; G. 'J1eglas, în OTTE, XII, 1877, p. 196; Idem, în AE, Xi"I, 1892, p. 404; V. Pârvan, Getica, p. 301. 15. Augustin, jud. Braşov. în Mz. Cluj (inv. nr. 2277), se păstrează, provenit din această localitate, un frumos ulcior cenuşiu lucrat la roată, aparţinînd fazei clasice (pl. LXVI, 3). Torma, Manuscris, dă ca loc de descoperire a acestei piese, localitatea Crăciu­ neşti. în registrul vechi de inventar se menţionează însă clar că vasul a fost descoperit la Augustin.

16. Baraolt, jud. Covasna.

a. Pe teritoriul comunei s-au descoperit, întîmplă­ tor, un vas mare cu două torţi (Mz. Sf. Gheorghe, inv. nr. 11625), două ceşti dacice şi mai multe fragmente lucrate cu mîna sau la roată, aparţinînd fazei clasice. Vasul cu două torţi pare să fie mai vechi. Ceramica nu aparţine unui mormînt de înhumaţie cum presupune Z. Szekely, ci, mai probabil, unei aşezan. Asocierea vasului cu două torţi, de evidentă factură mai veche, cu o ceaşcă dacică de tip clasic nu se poate susţine. Locul pare să fie identic cu cel de la punctul următor. - Z. Szekely, Adatok, p. 35; Idem, Almanah, p. 18; SCIV, XII, 1, 1961, p. 137. b. Pe malul stîng al pîrîului Baraolt, pe un bot de deal, în cadrul unei cariere de nisip, au fost descoperite întîmplător, gropi din care provine un vas mare în formă de pepene (pl. LVII, 2), despre care Z. Szekely, pe baza informaţiilor primite de la descoperitori, spune că a fost acoperit cu o strachină. Faptul este cu totul imposibil pentru că strachina aparţi-

jud. Mureş. La locul numit "Neue Halde", s-a descoperit un mormînt de înhumaţie scitic, din care un vas protodacic bitronconic cu proeminente, a ajuns în Mz. Sibiu. - K. Horedt, în MBBM, IX-X, 1944, p. 109, nr. 54. 18. Băile Herculane, jud. Caraş-Severin. în "Peştera hoţilor", cu ocazia săpăturilor conduse de C.S. Nicolaescu-Plopşor în galeria mare, efectuate în 1955, s-au descoperit fragmente ceramice dacice de tip clasic. - C.S. Nicolaescu-Plopşor şi col., în Materiale, III, 1957, p. 56. 19. Băniţa, jud. Hunedoara. Pe dealul "Cetăţii", situat deasupra carierei de piatră din imediata apropiere a "Peşterii Bolii", a fost semnalată încă din secolul trecut o cetate cu ziduri de piatră. Săpăturile din 1960-1962, conduse de Oct. Floca, au dovedit că este vorba de o cetate dacică contemporană celor din Munţii Orăştiei, făcînd parte din acelaşi sistem defensiv. în privinţa ceramicii, ea aparţine fazei clasice. - Oct. Floca, în FA, XVI, 1964, p. 4:::1-422; M. Macrea, Oct. Floca, N. Lupu, I. Berciu, Cetăţi dacice din sudul Transilvaniei, Bucureşti, 1966, p. 23-34. _j :20. Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud. tn poalele dealului numit "Ierusalim", situat la vest de localitate, s-au descoperit urme dacice. Printre acestea, se menţionează monede barbare şi fragmente ceramice care, după descrierea lui I. Marţian, par să aparţină fazei a II-a, datare sprijinită şi de monedele dacice. - I. Marţian, în AE, XXIV, 1904, p 356. 21. Beneşti, jud. Sibiu. în 1897, cu ocazia construirii unei case, s-a gă­ sit un vas cenuşiu-deschis, lucrat la roată, plin cu cenu~ă ~i pămînt aparţinînd fazei clasice. Va-sul se păstrează în Mz. Sibiu (inv. nr. 1456), (pl. XCIX, 7). - AVSL, II, 1855, p. 389; I. Marţian, Rep., p. 55 22. Berea, jud. Satu Mare. a. Pe "Dealul Viilor" şi anume pe versantul de nord, a fost identificată o aşezare dacică din secolul III-IV e.n. - M. Rusu, în AIIC, III, lil60, p. 22, nota 37
17.
Batoş,

b. La punctul "Lutăriei", pe •eritoriul acestei localităţi, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice lucrate la roată sau cu mîna. aparţinînd fazei a IV -a. Ceramica se păstrează în Mz. Baia Mare şi Mz. Carei. c. In campania 1965, săpăturile conduse de Vlad Zirra au scos la iveală o aşezare autohtonă din sec. III-II î.e.n. cu un abundent material ceramic dacic aparţinînd fa7ei TT1 . împreună

www.cimec.ro

CATALOGUL

LbCALITÂŢilOR

cu ceramica
tică lucrată

dacică s-a cu roata.

găsit şi

ceramică

cel-

p. 12-13; M. Macrea, M. Rusu, în Dacia, N.S., IV,
1960, p. 225. 29. Biharea, jud. Bihor.

-

1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 56-57.

23. Berghin, jud. Alba.

In Mz.Brukenthal Sibiu (inv. nr. A 1550), se păstrează o toartă de tipul celor de la Moreşti, sec. III-Il î.e.n., aparţinînd fazei II1 . - K. Horedt, în SAA, p. 54, nr. 1. 24. Beşeneu, azi Pădurenii, jud. Covasna. In Mz. Sf. Gheorghe se păstrează fragmente ceramice aparţinînd fazei clasice, provenite din această localitate. La pîrîul "Bobîlnei" se semnalează o aşezare dacică. Ar fi posibil ca fragmentele ceramice păstrate în Mz. Sf. Gheorghe să provină din
această aşezare.

G. Nagy, în SzNME, I, 1890, p. 52. 25. Beşenova Veche, azi Dudeştii Vechi, jud. Timiş. In Mz. Timişoara (inv. nr. IN 204), se păstrează un vas mare lucrat la roată, din pastă cenuşie fină, aparţinînd fazei clasice, provenit din această localitate fără precizarea punctului topografic de descoperire. 26. Bezid, jud. Mureş. In săpăturile din 1958, conduse de către z. Szekely, s-a descoperit o locuinţă dacică cu un bogat inventar ceramic cenuşiu lucrat la roată, printre care un vas cu două torţi şi un fragment de fructieră. Aşezarea a fost datată în sec. IV e.n. Lîngă o vatră au fost descoperite fragmente ceramice lucrate cu mîna şi ornamentate cu brîuri alveolare şi fragmente de fructiere de tip clasic. - Z. Szekely, în Materiale, VII, 1961, p. 184-185; Idem, în Materiale, VIII, 1962, p. 337; D. Protase, Prob. cont., p. 108, nr. 3. 27. Biborţeni, jud. Covasna. Pe o înălţime, deasupra satului, se găseşte o aşe­ zare întărită cu val. Pe baza sondajului executat în 1948, Z. Szekely datează aşezarea la începutul epocii LatEme. - z. Szekely, Almanah, p. 14-16. 28. Bicsad, jud. Covasna. Pe un promontoriu, sub cetatea feudală, s-a identificat o aşezare dacică din care provine multă ceramică lucrată cu mîna, ori la roată, aparţinînd fazei clasice, descoperită prin săpături sistematice sau fortuite. Materialele se păstrează în Mz. Sf. Gheorghe. Al. Ferenczi atribuie fortificaţia de piatră de aici, dacilor. C. Daicoviciu, K. Horedt şi Z. Szekely, datează zidurile de piatră cu mortar în epoca feudală. M. Macrea şi M. Rusu presupun aici existenţa unei necropole de tip Porolissum. - Al. Ferenczi, în ACMIT, I, 1926-1928, p. 245; Idem, în ACMIT, IV, 1932-1938, p. 316-319; C. Daicoviciu, în Dacia, VII-VIII, p. 320; K. Horedt, în Sii.dost-Forschungen, VI, 1941. p. 584; z. Szekely, Săpăturile de la Bicsadul Oltului (Trei Scaune), Bucureşti, 1951, p. 75-93; idem, Almanah,

-

La punctul "Cetatea de pămînt", s-au descoperit fragmente ceramice dacice, aparţinînd fazei a II-a, care se păstrează în Mz. Şc. Medii nr. 1 din Oradea. - Informaţii prof. T. L. Roşu. 30. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud. La punctul .,Poderei", în 1962, s-a dezvelit o locuinţă cu ceramică dacică aparţinînd fazei II1 . - 1. H. Crişan, Materiale dacice, p. 57. 31. Blaj, jud. Alba. a. Cu ocazia construirii liniei ferate, în apropierea oraşului, în anul 1908, s-au distrus morminte scitice de înhumaţie care conţineau în inventarul lor şi ceramică protodacică ca: vase bitronconice, ceşti, străchini, din care o parte se păstrează în Mz.Cluj (inv. nr. 1. 9415), şi în Mz. Aiud (inv. nr. 4982-4985). Cîteva vase provenind din această necropolă sînt menţio­ nate ca existente în colecţia Colegiului Reformat din Cluj, care însă s-au pierdut. - M. Roska, Rep., p. 31, nr. 13 (cu bibliografia
anterioară),

b. În anul 1938, cu prilejul nivelării străzilor pe> Aleia Viiwrului s-au descoperit morminte de inhumaţit, scitice din care, în Mz.Blaj se păs­ trează va;e mari bitronconice. - M. Mcga, în Apulum, I, 1939-1942, p. 72-79. c. În Mz. Blaj (inv. nr. 1195-1196), se păstrează, provenind tot din str. Aleia Viitorului, două vase (pl. CXL, 1-2) şi fragmente ceramice care aparţin fazei I, descoperit~ în 1956 şi 1960 cu ocazia exploatării lutului pentru fabrica de că­ rămidă. Ceramica a fost descoperită în bordeie alături de vetre de foc. Punctul unde s-a fă­ cut această descoperire este situat la cea. 500 de m faţă de necropola scitică în care a făcut săpături M. Moga. - Informaţii P. Bîrlea, directorul Muzeului Blaj.
d. Tot în Mz.Blaj, se păstrează vase dacice aparţi­ nînd fazei a II-a provenind din morminte de incineraţie daco-celtice (pl. XXXI, 3). - 1. H. Crişan, în, AMN, I, 1964, p. 78-91, fig. 1-2; idem, Materiale dacice, p. 57.
32. Boarta, jud. Sibiu.

In Mz. Cristurul Secuiesc se păstrează ceramică dacică de tip clasic provenind din această localitate.
33. Bod, jud.
Braşov.

o ceaşcă dacică, fragdin colecţia lui J. Teutsch, (nr. 711), găsită pe "Dealul Popii". - 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 139. în_ Mz. se
mentară, provenită

Braşov

păstrează

34. Bogata, jud.

Mureş.

a. In Mz.Aiud (inv. nr. 4876) se

păstrează,

prove-

www.cimec.ro

CATALOGUL

LOCALITAŢILOR

nind din

această

localitate, o

cană

cu o

toartă

supraînălţată, protodacică.

b. La locul "Sub vii", situat pe malul drept al Mureşului, s-a descoperit o aşezare dacică cu ceramică lucrată cu mîna şi la roată aparţinînd fazei clasice. Ceramica se păstrează în Mz.Alba Iulia (inv. nr. 354-358). - D. şi 1. Berciu, în Apulum, II, 1943-1945,
p. 2, 20
şi

21.

35. Bogatu Român, jud. Sibiu.

In Mz.Aiud se păstrează fragmente ceramice dacice aparţinînd fazei clasice, provenind din această localitate, fără precizarea punctului topografic de descoperire. M. Roska le consideră, greşit, ca aparţinînd perioadei eneolitice. - M. Roska, Rep., p. 207, nr. 10. 36. Boroşneul Mare, jud. Covasna. In partea de sat unde se află biserica reformată, se semnalează o aşezare dacică din care provin fragmente ceramice ce se păstrează în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 11330-11343), aparţinînd fazei clasice. - Z. Szekely, Almanah, p. 28. 37. Boroşneul Mic, jud. Covasna. a. In anul 1948, pe un deal, s-au descoperit fragmente ceramiee aparţinînd fazei clasice care se păstrează în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 11316). - Z. Szekely, Almanah, p. 13-14. b. La punctul "Brod" s-au descoperit fragmente ceramice dacice aparţinînd tot fazei clasice şi păstrate în acelaşi muzeu. 38. Boz, jud. Alba. Pe teritoriul acestei localităţi se semnalează urme dacice, fără nici-o altă precizare. Probabil este vorba de fragmente ceramice aparţinînd fazei clasice. - B. Cserni, AFM, II/1, p. 120. 39. Bratei, jud. Sibiu. a. în cariera de nisip de la punctul numit "Ză­ voi", pe malul stîng al Tîrnavei, în luna iulie 1958, s-a descoperit un mormînt scitic de înhumaţie care conţinea, printre altele, ceramică
protodacică.

b. O aşezare dacică este semnalată la locul "Gră­ dina lui Horvath", aparţinînd şi ea fazei clasice. - Z. Szekely, Almanah, p. 24, nr. 67. c. Tot din această localitate provine o cană cenuşie dacică din faza clasică, pe care M. Roska, greşit, o atribuie celţilor. Ar fi posibil ca aceasta să aparţină uneia din aşezările menţionate mai sus. - V. Pârvan, Getica, p. 579, 712, 791; M. Roska, Rep., p. 32, nr. 24; Jd., K6zl., IV, 1944, p. 54, nr. 9. 41. Braşov, jud. Braşov. a. La sud-vest de cartierul Bartolomeu s-au găsit vase bitronconice, brun-negricioase ori roşiatice, prevăzute cu proeminenţe-apucători, împreună cu dinţi de cal şi fragmente de craniu uman. Este, foarte probabil, vorba de un mormînt scitic de înhumaţie care a avut în inventarul său
ceramică proto-dacică.

-

E. Gustbatle, în Korrbl. V SL., XIII, 1890,
p. 102-103.

b. ln mai multe puncte ale oraşului au fost descoperite aşezări dacice, fie prin săpături sistematice, fie prin descoperiri întîmplătoare. 1. La "Pietrele lui Solomon", la vest de cartierul Şchei, s-a descoperit o aşezare dacică. Aici au făcut săpături J. Teutsch în 1909 şi W. Jekelius în 1907. Ceramica descoperită în această staţiune aparţine fazei clasice, lucrată fiind cu mîna sau la roată. Printre fragmentele ceramice lucrate cu roata, menţionăm fragmente pictate de import sau dacice aparţinînd stilului geometric. Materialele se păstrează în Mz. Braşov, Mz. Sf. Gheorghe şi Muzeul de preistorie din Berlin. - J. Teutsch, Burzenland, p. 10, 12; Idem, în BBSM, 1913, p. 19-31; Idem, în BdG, IV, 1933, nr. 3, p. 144-145; 1. Marţian, Rep., p. 100; M. Roska, Rep., p. 49, nr. 201; Idem, în Kăzl., IV, 1944, p. 55, nr. 17; 1. H. Crişan,
Ceaşca dacică, p. 143. 2. Pe dealul "Şprenghiului" sînt semnalate mor-

Mormîntul se datează în sec. VI-V î.e.n. - 1. Nestor şi E. Zaharia, în Materiale, VII, 1961, p. 176; Informaţii H. Daicoviciu. b. Tot la "Zăvoi", începînd cu anul 1959, s-au săpat sistematic, sub conducerea prof. 1. Nestor, o aşezare şi un cimitir din epoca prefeudală. In cadrul acestora, s-a descoperit ceramică dacică aparţinînd fazei a IV-a, printre care figurează şi ceaşca dacică.

40.

Brateş,

D. Protase, Prob. cont, p. 109-110, nr. 4. jud. Covasna.

a. In Mz. Sf. Gheorghe se păstrează fragmente ceramice dacice lucrate cu mîna şl cu roata, dln faza clasică, descoperite la locul numit "Bende" (inv. nr. 4265-4277).

dacice, din inventarul parte şi ceramică. - J. Teutsch, în M.AGW, XXX, 1900, p. 192; Jdem, în Karpathen, I, 1908, p. 308; Idem, Burzeland, p. 3, 10, 12, 14; Idem, în BdG, IV, 1933, nr. 3, p. 144-145. 3. ln curtea Fabricii de acid sulfuric, cu ocazia unei săpături de salvare, s-au găsit trei gropi. în două dintre ele a fost descoperit cîte un schelet uman. Pe fundul gropilor s-a găsit arsură şi fragmente a 5 vase dacice din faza clasică, printre care şi o ceaşcă. în total au fost descoperite, pe terenul Fabricii de aeid sulfuric, opt vase. Caracterul acestor gropi n-a fost bine precizat. Ele pot fi morminte dar nu este exclus să reprezinte şi altceva. - H. Schroller, în Jahrbuch des Burzencărora făcea

minte de

incineraţie

Ziinder

Siichsischen

Museums,

I,

1925,

www.cimec.ro

~56

CATALOGUL

LOCALITĂŢILOR

p. 109-113; 1. Nestor, Stand, p. 168; M. Roska, Rep., p. 49, nr. 201; 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 143. 4. In cartierul Bartolomeu, în cariera de nisip, în săpăturile lui J. Teutsch şi H. Schroller din 1890, s-au descoperit, printre altele, şi fragmente ceramice dacice aparţinînd fazei clasice (Mz. Braşov, inv. nr. 4558). 5. În Valea Răcădăului, W. Jekelius, în anul 1904 şi 1905 a descoperit fragmente de ceramică dacică lucrate cu mîna şi la roată, aparţinînd fazei clasice (Mz. Braşov inv.

cu alveole şi butoni. Ceramica se păstrează in Mz. Cluj şi aparţine fazei a IV-a. -- C. Daicoviciu, în AISC, III, 1926-1940, p. 231, pl. 1, 2, 5; M. Macrea şi col., în SCIV, II, 1951, p. 292-294, fig. 3 şi 4; I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 139; M. Macrea, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. :l06; D. Protase, Prob. cont., p. 19, fig. 3.
46.
Bucovăţ, jud. Timiş. Pe teritoriul satului s-a descoperit o aşezare dacică, din care în Mz. Timişoara se păstrează fragmente ceramice lucrate cu mîna şi cu roata, aparţinînd fazei clasice.

nr. 1372, 1945, 2564). 6. In anul 1903, J. Teutsch a făcut o săpăturA de salvare în Piaţa 23 August (Markplatz).
De aici provine ceramica dacică, printre care dacice şi fragmente de fructieră aparţinînd fazei clasice (Mz. Braşov, inv. 225ceşti

47. Buia, jud. Sibiu.

226, 232--227, 234). - 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 143.
Brănişca, jud. Hunedoara. Pe dealul "Măgura", în cariera de piatră, s-au descoperit o ceaşcă dacică, un vas borcan şi mai multe fragmente, toate aparţinînd fazei clasice. Materialele se păstrează în Mz. Sibiu (inv. nr. 21428-12577), (pl. LXIV, 1). -- e. Daicoviciu, La Transylvanie, p. 56; K. Horedt, în MBBM, IX-X, 1944, p. 108. 43. Breaza, jud. Mureş. a. Intre şoseaua ce duce la Reghin şi moară se află o aşezare care a fost locuită şi în epoca dacică. Din săpăturile lui J. Novak din anul 1942, în Mz. Cluj (inv. nr. VI, 1465), se păs­ trează o cană bitronconică (pl. LX, 4) şi o ceaşcă dacică (inv. nr. VI, 1463), ambele aparţinînd fazei clasice. In 1951 s-au făcut sondaje de către un colectiv condus de K. Horedt. - K. Horedt şi col., în SCIV, III, 1952, p. 328; I. H. Crişan, Ct>u.şra dacică, p. 139. b. Pe teritoriul comunei s-au descoperit numeroase vase şi fragmente ceramice care provin, probabil, dintr-o necropolă de intlineraţie dacică. Din această necropolă, cîteva fragmente au intrat în colecţia Mz. Cluj. Ele par să aparţină fazei a 11-a. - Informaţii N. Vlassa. 44. Bretea Mureşană, jud. Hunedoara. Pe dealul "Măgura" situat pe malul drept al Mureşului, s-a descoperit o aşezare dacică din care, în Mz. Deva (inv. nr. 4961-4977, 1113511180), se păstrează ceramică lucrată cu mîna şi la roată aparţinînd fazei clasice. - G. Teglas, în OTTE, XII, 1887, p. 58; 1. Marţian, Rep., p. 163; M. Roska, Rep., p. 158, nr. 85; Idem, în Kozl., III, 1943, p. 70, nr. 35; Oct. Floca, în OCD, p. 207, nr. 1, p. 210-212.

în Mz. Cristur se păstrează partea superioară a unei fructiere cenuşii dacice, lucrată la roată, descoperită în această localitate, fără precizarea punctului topografic unde a fost descoperită. Aparţine fazei dasice.
48.
Buneşti, jud. Braşov. în 1876 s-au descoperit resturile unei aşezări cu fragmente de chirpic şi cioburi de vase cenuşii, probabil, dacice din faza clasică. Tot de aici provine un vas cenuşiu lucrat la roată, păstrat în Mz. Sibiu (inv. nr. 1456) (pl. XCIX, 7). - C. Gooss, Chronik, p. 14.

42.

49. Carei, jud. Satu Mare.

In hotarul oraşului, la punctul "Bobald", în anul făcut săpături descoperindu-se o aşe­ :.-:are locuită în epoca bronzului, prima vîrstă a fierului şi a doua vîrstă a fierului. Materialele scoase cu această ocazie se păstrează în Mz. Carei. Printre acestea se găsesc fragmente ceramice dacice, lucrate cu mîna, ori la roată, apar· ţinînd fazei clasice.
1958, s-au 50.
Caşinul Mic, jud. Harghita. Pe latura vestică a dealului "Perko" s-au găsit fragmente ceramice dacice ornamentate cu incizii şi butoni în relief aparţinînd fazei clasice. Materialele se păstrează în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 11746-11787). - z. Szekely, Almanah, p. 9.

51. Caşolţ, jud. Sibiu.

Pe teritoriul comunei a fost descoperită o necropolă tumulară din sec. II e.n. atribuită autohtonilor daci. Ceramica este lucrată exclusiv cu roata, dar unele forme sînt de tradiţie dacică. Săpăturile au început aici încă din 1844. Ultimele cercetări s-au făcut de M. Macrea. A fost identificată şi aşe­ zarea corespunzătoare necropolei. In aşezare, pe lîngă ceramica obişnuită, în necropolă s-a găsit şi ceramică ornamentată cu butoni şi alveole de
incontestabilă tradiţie autohtonă.

45.

Breţcu (ANGVSTIA), jud. Covasna. In castrul roman de aici s-a descoperit şi ceramică dacică, printre care ceşti dacice, vase în formă de borcan ornamentate cu brîuri în relief,

. - Pentru bogata bibliografie privind această localitate, vezi N. Lupu, Istoricul cercetărilor în necropola de la Caşolţ, în SCŞClttj, VI 3-4, 1955, p. 97-124; apoi, M. Macrea şi col., în SCIV, VI, 1955, p. 581-615; id., Materiale, IV, 1957, p. 120-134; id. Materiale, V, 1959, p. 403-419.

www.cimec.ro

tA T ALOGUL

LOCALIT Ă ŢILOR

257

52. Catalina, jud. Covasna. în Mz. Sf. Gheorghe se păstrează vase dacice lucrate cu mîna şi cu roata, descoperite la sud de sat pe locul numit "Eleşteu" aparţinînd fazei clasice.

53.

z. Szekely, Evkonyv, 1955, p. 21; id., Almanah, p. 19; 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 139.
Căpîlna, jud. Alba. Pe teritoriul acestei localităţi a fost descoperită şi cercetată prin săpături sistematice conduse de către M. Macrea o aşezare fortificată dacică de tipul celor din Munţii Orăştiei din care provine o mare cantitate de ceramică lucrată la roată şi cu mîna păstrată în Mz. Alba Iulia şi Mz. Cluj. Ceramica aparţine fazei clasice şi este

inedită.

- 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 140; M. Macrea1. Berciu, în Dacia, N.S., IX, 1965, p. 201-231. 54.
Cărpiniş, jud. Timiş. In Mz. 'Fimişoara se păstrează trei vase cenuşii fine lucrate la roată, provenind din această localitate (inv. nr. 2276, 2284, IN. 205). Vasele aparţin fazei clasice (pl. LXXXIX, 4). 55. Căuaceu, jud. Bihor. De pe teritoriul satului sînt semnalate vase din a doua epocă a ţierului, probabil, dacice din faza

clasică.

în Familia, 1936, 4, p. 68. 56. Căuaş, jud. Satu Mare. In Mz. Carei, fără precizarea punctului topografic de descoperire, se păstrează fragmente ceramice lucrate cu mîna sau la roată aparţinînd fazei a IV-a. 57. Cecălaca, jud. Mureş. Pe teritoriul satului se semnalează morminte tumulare dacice în care s-ar fi descoperit şi ceramică. Nu s-au făcut săpături şi lipsesc precizările.

-

F.

Ardoş,

K. Herepey, AFM, 11/1, p. 77. 58. Ceheţel, jud. Harghita. în Mz. Cristur se păstrează vasul în care, în 1958, s-a descoperit un tezaur de podoabe dacice de argint datînd din sec. 1 î.e.n. Vasul aparţine fazei clasice. - Z. Szekely, în SCIV, 16, 1, 1965, p. 51-66, fig. 2.
59. Cenad, jud. Timiş. în Mz. Timişoara se păstrează, provenind din această localitate, fără precizări topografice, fragmente ceramice dacice lucrate cu mîna şi la roată, aparţinînd fazei clasice. 60. Cepari, jud. Bistriţa-Năsăud. Sub dealul "Kahlemberg", în anul 1941, au fost descoperite şapte morminte de incineraţie dacice care se datează în jurul anului 300 î.e.n. eeramica aparţine fazei 1. 1. H.
Crişan,

-

sat, s-a descoperit o aşezare în care au fost constatate cinci straturi de cultură printre care unul foarte bogat, aparţinînd epocii dacice. Săpături: J. F. Neigebaur, K. Tor.ma, K. Herepey, 1. şi D. Berciu. Ceramica, aparţinînd fazei a II-a şi a III-a, descoperită în această aşezare se păs­ trează în Mz. Cluj, Mz. Aiud, Mz. Alba Iulia. Printre acestea trebuie menţionate o imitaţie după o oinochoe grecească, fragmente de ceramică elenistică de import şi fragmente pictate dacice în stil geometric. - J. F. Neigebaur, Dacien, p. 170-171; K. Torma, în Erd. Muz., 1879, p. 32; K. Herepey, AFM, 11/1, p. 36-37, 77, 80, 86, 99, 120, 149-150, 540, 553; 1. - D. Berciu, în Apulum, II, 1943-1945, p. 40; M. Roska, Rep., p. 54, nr. 9; 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 140. 62. Cerbăl, jud. Hunedoara. Pe coasta dealului "Dosul pîrlit", în 1874, s-a descoperit, într-un vas, un tezaur dacic de argint, constînd din obiecte de podoabă şi 491 denari republicani romani dintre care, cea mai recentă piesă datează de la Iulius Caesar. Vasul se păs­ trează în Mz. Deva. - Pentru tezaur vezi D. Popescu, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 190 şi urm. cu toată bibliografia. 63. Cergău Mare, jud. Alba. Fără precizări, se semnalează aici "urme arheologice dacice". Ar putea fi vorba de ceramică aparţinînd fazei clasice. - B. Cserni, AFM, Ilj1, p. 120. 64. Cergău Mic, jud. Alba. Pe teritoriul satului, fără precizări topografice, se semnalează o aşezare dacică, probabil, cu ceramică din faza clasică. - B. Cserni, AFM, Il/1, p. 120; E. Orosz, în AE, XXII, 1902, p. 177. 65. Cernatul de Jos, jud. Covasna. a. Lîngă cimitirul reformat, s-a descoperit o aşe­ zare cu trei straturi de cultură dintre care ultilmul este dacic. De aici provine ceramică lucrată cu mîna şi la roată aparţinînd fazei clasice păstrată în Mz. Cluj şi Mz. Sf. Gheorghe. - M. Roska, Rep., p. 17, nr. 39 (cu bibliografia mai veche); Z. Szekely, Jegyzetek, p. 27-28; Idem, Almanah, p. 20; 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 140. b. Pe dealul "Hegyes", s-a descoperit, de asemenea o aşezare dacică din care provine ceramică de tip clasic. - SCIV, XIII, 1, 1962, p. 205.
"Pămîntul lui Robert", cu ocazia din 1962 şi 1963, s-a descoperit o aşezare dacică cu ceram1ca aparţinînd fazei a III-a şi, poate, a IV-a, după cum crede z. Szekely. - SCIV, XIV, 2, 1963, p. 457, cr. 58; D. Protase, Prob. cont., p. 29-30, nr. 7. 66. Ceuaşu de Cîmpie, jud. Mureş. La nord de sat, pe locul numit "Dîmbul Rotund",

c. La punctul
săpăturilor

Materiale dacice, p. 57-64.
văii

61. Cetea, jud. Alba. La "Pietri", pe stînga

Cetei, la cea. 3 km de

www.cimec.ro

258

CA TIA LOGUL

LOCAL!T ÂŢILOR

s-au descoperit fragmente de vase, o monedă şi alte materiale care provin dintr-o aşezare dacică. Ceramica aparţine fazei I-a sau fazei a II -a. - M. Roska, Rep., p. 156, nr. 178 (cu bibliografia mai veche). 67. Chendu Mare, jud. Mureş. în vara anu!ui 1962, cu ocazia săpăturilor efectuate aici de Muzeul Regional Tg. Mureş, s-a descoperit un m.:-rmînt de incineraţie din sec. VII-VI î.e.n., care conţinea, în inventarul său, mai multe vase protodacice. - Informaţii A. Zrinyi; I. H. Crişan, în Dacia, N.S., IX, 1965, p. 134. 68. Chepeţ, azi Căpeni, jud. Covasna. Cu ocazia construirii liniei ferate indust~iale, s-a descoperit ceramică dacică fină, lucrată cu roata, din faza clasică, păstrată în Mz. Sf Gheorghe. - C. Gooss, Chronik, p. 31; Marţian, Rep., p. 150; M. Roska, Rep., p. 139, nr. 273; Idem., în Kozl., IV, 1944, p. 62-63, nr. 63; V. Pârvan, Getica, p. 576, 582, 712, fig. 449. 69. Chilieni, jud. Covasna. Pe malul stîng al Oltului, în anul 1891, s-au descoperit 10 urne funerare din epoca dacică. Vasele aparţin fazei clasice. - V. Pârvan, Getica, p. 579, 712, 719; M. Roska, în Kozl., IV, 1944, p. 60, nr. 50. 70. Chirpăr, jud. Sibiu. în Mz. Sibiu (inv. nr. 4951-4952), se păstrează o cană cenuşie (pl. LXX, 15) şi fragmente din buza unor vase descoperite în anul 1883 la locul numit "Grădina albinelor", toate aparţinînd fazei clasice. 71. Ciceu, jud~ Harghita. Pe promontoriu! numit "Cetatea Ciceului", în interiorul cetăţii feudale, s-au descoperit fragmente ceramice dacice printre care şi un fragment de· ceaşcă dacică. Ceramica aparţine fazei clasice. Al. Ferenczi, în ACMIT, IV, 1932-1938, p. 268-274; Z. Szekely, în Materiale, III, 1957, p. 158. 72. Cicir, jud. Arad. In toamna anului 1965 am făcut săpături într-o aşezare situată pe prima terasă a Mureşului. A fost descoperit un bordei dacic cu ceramică aparţinînd fazei II 1 şi unul cu ceramică din faza a IV-a.
grecească

- Oct. Floca, în AMN, II, 1965, p. 184-193; D. Protase, Prob. cont., p. 30-31, nr. 8. 74. Cipău, jud. Mureş. a. Pe teritoriul din apropierea gării Cipău, se găseşte o necropolă de înhumaţie cu tumuli, unii dintre ei de dimensiuni considerabile. Necropola n-a fost pînă acum cercetată prin săpă­ turi sistematice. Marea majoritate a materialelor descoperite, întîmplător, cu ocazia diferitelor lucrări efectuate pe acest teritoriu, au intrat în colecţiile Mz. Cluj. O parte din descoperiri se păstrează în Muzeul din Szentes (R.P.U.), altele în Muzeul din SUmeg (R.P.U.). Primele descoperiri cunoscute datează din anul 1907. Pe baza diferitelor piese descoperite pe teritoriul necropolei N. Vlassa a stabilit existenţa a patru grupe de descoperiri. Cel mai vechi grup (A), se datează în Hallstatt C, iar cel mai recent (D), aparţine sec. VI-V î.e.n., fiind vorba de o mare necropolă scitică. La Cipău s-au descoperit vase protodacice de dimensiuni mari ce se datează în sec. VII î.e.n. (pl. I). Necropola de epocă scitică se încadrează în prima grupă a mormintelor scitice din Transilvania şi este datată în sec. VI î.e.n., iar în cadrul ei a fost descoperită o mare cantitate de ceramică protodacică. Cercetarea sistematică a acestei necropole ar duce la elucidarea a numeroase probleme legate, atît de elementul scitic, cît şi de perioadele anterioare venirii acestora. - N. Vlassa, în Apulum, IV, 1961, p. 19-49 (cu bibliografia mai veche). b. în imediata apropiere a îngrăşătoriei de porci ICIA s-au descoperit fragmente ceramice dacice din faza a II -a. - D. Protase şi N. Vlassa, în Materiale, VI, 1959, p. 448-450. c. "La Gîrle" s-au descoperit bordeie şi morminte de incineraţie cu urne dacice din sec. IV e.n. Ceramica este lucrată cu mîna, ori la roată şi aparţine fazei a IV-a. Prinb;e forme se întîlneşte şi ceaşca dacică.

- K. Horedt şi col., în SCIV, V, 1954, p. K. Horedt, în SCIV, VI, 1955, p. Idem, în Materiale, IV, 1957, p. N. Vlassa, în SCIV, 16, 3, 1965, p.

220-222; 658-661; 183-185; 501-518.

75.

-

I. H.

Crişan,

Materiale dacice, p. 64.

73.

Cinciş, jud. Hunedoara. In anii 1961 şi 1962, Muzeul Regional din Deva a întreprins săpături la punctul "Ravine" de pe teritoriul acestei localităţi, unde s-a descoperit o necropolă din epoca romană. Din inventarul mormintelor face parte şi ceramică de incontestabilă factură autohtonă dacică, lucrată cu mîna, aparţinînd fazei a IV -a.

Cisnădioara, jud. Sibiu. a. Pe locul numit "Dealul Cetăţii" se găseşte o aşezare dacică din care, în Mz. Sibiu, se păs­ trează fragmente ceramice lucrate cu mîna sau la roată de tip clasic (inv. nr. 1472-1473, 1977, 11551-11552, 11557-11564, 11566-11579, 11798-11828). - F. Mliller, în KorrblVSL, VI, 1883, p. 10-11; Idem, Burzenlad, III, 1, p. 51-61; I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 140. b. Cu ocazia sondajelor făcute în 1964, în incinta bisericii romanice de aici, s-au descoperit fragmente ceramice dacice, probabil, de tip clasic. - SCIV, 16, 3, 1965, p. 604, nr. 116.

www.cimec.ro

CATALOGUL LOCALITATI LOR

259

76. Ciuciu, acum Stîna de

Mureş, jud. Alba. în Mz. Aiud (inv. nr. 1859-1863), se păstrează fragmente ceramice dacice, lucrate cu mîna şi la roată, aparţinînd fazei clasice şi provenind din această localitate fără precizări topografice. 77. Ciugud, jud. Alba. în Mz. Alba Iulia (inv. nr. 6139-6145), se păs­ trează fragmente ceramice aparţinînd fazei clasice descoperite la locul numit "Cizma lui Bran". Printre materiale se găsesc şi ceşti dacice. Tot de aici provine şi o cană (pl. LXI, 7). 78. Ciuguzel, jud. Alba. Pe teritoriul comunei s-au descoperit fragmente ceramice dacice lucrate cu roata aparţinînd fazei clasice. Materialele se păstrează în Mz. Aiud. - K. Herepey, AFM, II, 1, p. 82-84.

s-a descoperit şi ceramică dacică aparţi­ nînd fazei a IV-a. - Informaţii I. Mitrofan; D. Protase, Prob. cont., p. 31, nr. 9, fig. 9. 82. Cîlnic, jud. Alba. În Mz. Sibiu (inv. nr. 4953, 138/1911), se păs­ trează, provenind din această localitate, fără precizări topografice, o cană lucrată cu mîna aparţinînd fazei a II-a.
83. Cîmpuri-Surduc, jud. Hunedoara.

căreia

79. Ciumbrud, jud. Alba.

a. La sud de sat, spre Sîncrai, s-au găsit morminte scitice de înhumaţ.ie, din inventarul că­ rora cîteva vase se păstrează în Mz. Aiud. - M. 'Roska, Rep., p. 64, nr. 85. b. La punctul "Podireu" situat la sud de sat, foarte probabil, identic cu cel de mai sus, în anul 1958, Şt. Ferenczi a dezvelit o aecropolă scitică. Din inventarele funerare făcea parte o mare cantitate de ceramică protodacică, reprezentată prin vase mari cu proeminenţe, ceşti cu toarta supraînălţ.ată, va~e cu pereţii drepţi, străchini etc. Necropola aparţine grupei a II-a şi se datează în sec. VI-V î.e.n. - Şt. Ferenczi, în Materiale, VII, 1961, p. 191197; Idem, în PM, 1960, p. 230-241, în AMN, II, 1965, p. 77-107, III, 1966, p. 49--71. c. în Mz. Aiud (inv. nr. 442, 444, 449), s-e păs­ trează fragmente de la buza unor vase lucrate cu mîna şi ornamentate cu brîuri în relief, aparţinînd, probabil, fazei clasice. Pentru aceste fragmente nu se cunoaşte punctul topografic de descoperire. d. Pe prima terasă a Mureşului, în 1963, M. Rusu a cules de la suprafaţă fragl!Tiente ceramice dacice aparţinînd, probabil, fazei a IV-a gă­ site împreună cu cioburi romane. - D. Protase, Prob. cont., p. 203, nr. 2. 80. Ciumeşti, jud. Satu Mare. începînd cu vara anului 1962, continuînd apoi în 1964 şi 1965, sub conducerea lui Vlad Zirra, s-au executat săpături într-o necropolă şi o aşezare celtică de sec. III-II î.e.n. În necropolă au fost descoperite 35 de morminte dintre care şase de înhumatie iar restul de incineraţie. Din aşezare s-au de.zvelit opt bordeie. Atît în necropolă cît şi în aşezare s-a descoperit ceramică dacică aparţinînd fazei II 1 (pl. XXIX; XXX, 1-2; XXIV, 5, 10; XXV; XXXVII, 3, 6, 11, 13). I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 5-44, fig. 1-18. 81. Ciunga, jud. Alba. La punctul "Bara", spre est de sat, a fost identificată o aşezare din epoca romană, în cadrul

a. Pe dealul "Cetăţuia" s-a identificat o aşezare dacică de unde provine ceramică lucrată cu mîna şi la roată aparţinînd fazei clasice, păs­ trată în Mz. Deva. - Oct. Floca, în OCD, p. 212. b. În anul 1963 şi 1964 s-au făcut săpături în două puncte dacice fortificate "Cetăţeaua" ~i "Mănăstire" şi s-au descoperit, cu această ocazie ziduri de piatră şi ceramică dacică din faza clasică (sec. I î.e.n.). - SCIV, 15, 4, 1964, p. 558, nr. 59; 16, 3, 1965, p. 594, nr. 55. 84. Cluj (NAPOCA), jud. Cluj. a. Cu ocazia săpăturilor efectuat€' în cimitirul prefeudal de pe str. Dostoiewski s-a descoperit un mormînt de incineraţie autohton, aparţi­ nînd sec. VI-V î.e.n., cu ceramică protodacică.

I. H. Crişan, în Dacia, N.S., IX, 1965, p. 135. b. În cartierul Mănăştur, în anii 1911 şi 1912, Şt. Kovacs a făcut săpături într-o aşezare cu trei nivele de cultură. Primul nivel aparţine epocii bronzului, cel de al doilea perioadei dacice, iar cel de al treilea datează din epoca prefeudală.

Rezultatele săpăturilor au rămas inedite, iar materialele se păstrează în Mz. Cluj (inv. nr.
6172-7611).

Pe baza însemnărilor detailate cuprinse în registrul de inventar al Muzeului de istorie din Cluj, făcute cu oc:azia inventarierii materialelor de însuşi Şt. Kovacs, s-a putut stabili că este vorba de o bogată staţiune cu bordeie şi că ceramica celui de al doilea nivel aparţine fazei I. c. Pe terasa din faţa Băilor Somcşeni, în cadrul unei cariere de pietriş, în anul 1961, întîmplă­ tor, s-a descoperit o mare cantitate de ceramică aparţinînd fazei clasice. Materialele se păstrează în Mz. Cluj. Pentru lămurirea acestor descoperiri, în vara anului !962, s-a executat un sondaj de verifi<;:are. Cu această ocazie s-a descoperit o locuinţă din ;nventarul căreia făcea parte o mare cantitatE' de ceramică ce aparţine fazei II 1• Pe baza celor arătate putem presupune că avem de-a face cu o aşezare dacică ce începe, probabil, la sfîrşitul sec. III î.e.n. şi se termină o <:lată cu cucerirea romană. Materialele se păstrează tn Mz. Cluj.

www.cimec.ro

260

CATALOGUL

LOCALITĂŢILOR

-

Informaţii 1.

Mitrofan; K. Horedt, în SAA,

p. 62.

d. Cu ocazia lucrărilor pentru montarea troleibusului în faţa hotelului "Astoria", printre materialele romane s-a descoperit şi o ceaşcă daci că aparţinînd fazei a IV-a. Informaţii 1. Mitrofan; D. Protase, Prob. cont., p. 32, nr. 10. 85. Colibi, jud. Alba. Pe teritoriul satului se semnalează urme dacice, fără alte precizări. Este, probabil, vorba de ceramică din faza clasică. - B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120, 141. 86. Comălău, jud. Covasna. Pe malul drept al "Pîrîului Negru" s-a descoperit o aşezare dacică din care provine ceramică lucrată cu mîna ori la roată, aparţinînd fazei clasice. Tot din această localitate provin fragmente de ceramică dacică descoperite în castrul roman de aici, aparţinînd fazei a IV-a. - V. Pârvan, Getica, p. 582; C. Daicoviciu, în AISC, 1940, p. 231; Z. Szekely, A Komol6i eroditett romai tabor, Sf. Gheorghe, 1943; idem, Almanah, p. 18-19; 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 141; M. Macrea, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 206; D. Protase, Prob. cont., p. 32, nr. 11 şi p. 116, nr. 9. 87. Copşa Mare, jud. Sibiu. în Mz. Sf. Gheorghe se păstrează o cană dacică, provenită din această localitate, fără precizări topografice, aparţinînd fazei clasice. 88. Corpadea, jud. Cluj. In Mz. Cluj (inv. nr. 8483), se păstrează, provenind din această localitate, un vas mare bitronconic (pl. VI, 1). 89. Costeşti, jud. Hunedoara. La intrarea în defileul ce duce la Sarmizegetusa se găsesc mai multe cetăţi şi fortificaţii dacice ca cele de pe Cetăţuie, Ciocuţa, Cetăţuia înaltă, Faeragul, Blidaru. Pe teritoriul satului, pe baza noilor cercetări, se poate spune că la Costeşti a existat o întinsă şi bogată aşezare care avea drept acropolă cetatea cu ziduri de piatră de pe dealul Cetăţuii. Au fost identificate, ori cercetate prin săpături sistematice, clădiri civile. în toate aceste cetăţi sau aşezări civile, a fost descoperit un abundent material ceramic lucrat cu mîna, ori la roată. Ceramică de tip clasic a fost descoperită în mai multe puncte: Gruiu Negru, Laz, Părul, Coşman, Olteţ, Şeaua lui Crai, Dosul Beliei, Şesul Iezilor, Putinei şi Dosul Brăiţei. Analiza ceramicii dovedeşte că locuirea pe dealul Cetăţuia începe încă în sec. II î.e.n. Este posibil să fi existat aici o fortificaţie anterioară construcţiilor de piatră care a fost, probabil, numai de pămînt. Această presupunere nu este nouă, ea a fost făcută mai de mult de acad. C. Daicoviciu, Piatra Roşie, p. 124. Pe Cetăţuie

cu ocazia diverselor săpătun s-a descoperit o mare cantitate de ceramică lucrată cu mina, cr1 la roată aparţinînd sfîrşitului fazei a Il-a şi în special, fazei clasice. Printre aceasta trebuie menţionată ceramică pictată în stil geometric şi un vas cu grafit celtic. Ceramica descoperită în celelalte fortificaţii este şi ea abundentă şi aparţine fazei clasice. C. Daicoviciu şi Al. Ferenczi, Aşezările, p. 4, (cu bibliografia mai veche). Lucrări apărute după 1951: C. Daicoviciu şi col., Rapoarte preliminare de săpături, în SCJV, V, 1954, p. 124-147; Jdem, în SCIV, VI, 1955, p. 219-230; Jdem, în Materiale, III, 1957, p. 263-270; Idem, în Materiale, V, 1959, p. 384-385; Idem, în Materiale, VI, 1959, p. 331-335; Jdem, în Materiale, VII, 1961, p. 301-302, 315-316; H. Daicoviciu, în AMN, I, 1964, p. 14-16 şi harta pl. I. 90. Covasna, jud. Covasna. a. Pe "Dealul Cetăţii" s-a descoperit o aşeza­ re fortificată dacică, din care provine multă ceramică lucrată cu mîna sau la roată, aparţinînd fazei clasice. Este probabil că aşezarea continuă şi în epoca romană. Ceramica se păstrează în Mz. Sf. Gheorghe şi Mz.Cluj. - C. Daicoviciu, în SCIV, I, 1950, p. 119-120, 146; 1. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 141. b. în vatra satului s-au descoperit vase şi fragmente ceramice dacice aparţinînd tot fazei clasice păstrate în Mz. Sf. Gheorghe. 107-108

- G. Nagy, Sz.NME, I, 1890, p. 53; V. Pârvan, Getica, p. 579, fig. 420; M. Roska, Rep., p. 37, nr. 261.
91. Cozmeni, jud. Harghita.
Aşezare dacică cu ceramică lucrată cu mîna şi la roată aparţinînd fazei clasice. - R. Vulpe, în SCIV, VI, 3-4, 1955, p. 567. 92. Crăciuneşti, jud. Mureş. Pe teritoriul comunei s-a descoperit o aşezare dacică din care, în Mz. Tg. Mureş (inv. nr. 267-268), se păstrează două vase lucrate cu ,mîna (pl. LXII, 6; LXIV, 5) şi o ceaşcă dacică aparţinînd fazei clasice, provenite din săpăturile rămase inedite ale lui A. Filimon. - I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 141. 93. Cricău, jud. Alba. Pe teritoriul satului se semnalează urme dacice fără alte precizări. Este probabil vorba de ceramică aparţinînd fazei clasice. - B. Cserni, AFM, II, 1, p. 120. 94. Crisbav, jud. Braşov. în Mz. Braşov (inv. nr. li43), se păstrează un vas dacic fragmentar lucrat cu mîna, ornamentat cu butoni, aparţinînd, probabil, fazei I, des. coperit la punctul numit "Dealul Eroilor". 95. Cristeşti, jud. Mureş. a. La est de sat, în spre Tg. Mureş, cu ocazia exploatării pietrişului, s-a descoperit o necropolă de înhumaţie scitică care pe lîngă piese de

www.cimec.ro

CATALOGUL

LDCALJTĂŢILOR

261

metal conţinea şi ceramică protodacică. Materialele se păstrează în Mz. Cluj şi Mz. Tg.
Mureş.

-

I. H. Crişan, în AMM, III, 1955-1956, p. 63-64; idem, în AMN, II, 1965, p. 55-63, fig. 12.

b. În Mz. Tg. Mureş (inv. nr. 88, 352, 353, 955), se păstrează vase şi fragmente ceramice lucrate cu mîna sau la roată, care aparţin probabil fazei a IV-a. c. În Mz. Cluj (inv. nr. 4330), se păstrează de asemenea un vas dacic descoperit în malul Mureşului încă în anul 1864 (pl. LIV, 12). Un fragment de ceaşcă dacică a fost descoperit în aşezarea romană de aici. Este posibil ca ceramica dacică descoperită la Cristeşti să provină dintr-o aşezare anterioară cuceririi romane. Dar, mai probabil, este că ea provine în totalitatea ei din aşezarea romană. - M. ~acrea, în Dacia, N.S., 1, 1957, p. 206; D. Popescu, în Materiale, II, 1956, p. 152-195. d. Cu ocazia săpăturilor din vara anului 1962, în aşezarea romană, s-au descoperit şi cîteva fragmente de ceramică dacică lucrate cu mîna aparţinînd fazei a IV -a care sprijină încadrarea în faza a IV-a a vaselor întregi din Mz. Tg. Mureş - D. Protase, .Prob. cont., p. 32-33, nr. 12. 9G. Cristian, jud. Braşov. În Mz. Sibiu (inv. nr. 13108, 13200, 13203-4), se păstrează fragmente ceramice dacice din faza a II-a şi a III-a, provenind din această localitate, iar în Mz. Braşov (inv. nr. 5854), se păstrează o ceaşcă lucrată cu mîna. Tot pe teritoriul acestei localităţi s-a descoperit o oinochoe de bronz păstrată în Mz. Braşov (inv. nr. 2969). (Vezi fig. 61). 97. Cucerdea, jud. Mureş. Pe dealul numit "Podei" s-a identificat o aşezare dacică din faza clasică. - M. Petrescu-Dîmboviţa, în SCŞiaşi, II, 1-2,
1951, p. 231.

Cunţa, jud. Alba. în Mz. Aiud (inv. nr. 3327-3329), se păstrează provenind din această localitate, fără precizări topografice, fragmente ceramice dacice lucrate cu mîna şi la roată de tip clasic. 102. Curciu, jud. Sibiu. în Mz. Sibiu (inv. nr. 11732), se păstrează fragmentul unei buze de chiup, de tip clasic. 103. Dalboşeţ, jud. Caraş-Severin. Pe platoul "Grădişte" s-a des-::operit o aşezare dacică din care provin fragmente ceramice lucrate la roată de tip clasic. - C. Daicoviciu, I. Miloia. în AnB., III, 4, 1930, p. 21-22; M. Roska, Rep., 65, nr. 3. 104. Daia Română, jud. Alba. în Mz. Sebeş (inv. nr. 1675, 1941) se păstrează fragmente ceramice dacice, cenuşii lucmte la roată, de tip clasic descoperite în centrul comunei. 105. Dalnic, jud. Covasna. În Mz. Sf. Gheorghe se păstrează ceramică dacică lucrată cu mîna ori la roată, aparţinînd fazei clasice, descoperită la punctul numit "Valea Mică" (pl. LXII, 5). - V. Pârvan, Getica, p. 580, 582; M. Roska, Rep., p. 65, nr. 10. 106. Dătăşeni, jud. Mureş. La locul numit "Tăul Rotund" s-a identificat o aşezare dacică cu ceramică de tip clasic. - 1. şi D. Berciu, în Apulum, Il, 1943-1945,

101.

p. 2. 107. Decea, jud. Alba. K. Herepey a săpat aici,

98. Cuci, jud. Mureş. La punctul numit "Bere" a fost cercetată o aşezare dacică din care provine ceramică de tip clasic, păstrată în Mz. Alba Iulia, (pl. XCIX, 1). - 1. şi D. Berciu, în Apulum, II, 1942-1945,
p. 22. 99. Cuciulata, jud.
Braşov.

108.

Pe teritoriul comune1 la "Stogul lui Coţofan" a fost cercetată prin săpături sistematice o aşe­ zare dacică cu ceramtcă lucrată cu mîna şi la roată aparţinînd fazei clasice. - Gh. Bichir, în Materiale, VII, 1961, p. 352354; Idem, în Materiale, VIII, 1962, p. 286. 100. Cugir, jud. Hunedoara. La punctul numit "Cetate" s-a descoperit o aşe­ zare dacică din care în Mz. Sibiu se păstrează fragmente ceramice lucrate la roată de tip clasic. -V. Pârvan, Getica, p. 114; C. Daicoviciu, La
Transylvanie, p. 28.

109.

110.

111.

fără să cunoaştem punctul topografic, trei morminte de incineraţie din care o urnă (pl. XV, 1) se află în Mz. Aiud (f.n.). După singurul vas păstrat, presupunem că mormintele aparţin sec. V-IV î.e.n. Cea mai apropiată analogie pentru urna de la Decea o constituie vasul descoperit la Ighişul Nou, probabil, tot urnă funerară, care este lucrat însă cu roata şi este mai tîrziu. - G Teglas, în OTTE, XII, 1887, p. 29, nr. 112 (extras). Deda, jud. Mureş. 1. Marţian semnalează a1c1 o cetate dacică în care s-ar fi găsit şi ceramică, probabil, de tip clasic. - I. Marţian, Urme, p. 32. Delniţa, jud. Harghita. În Mz. Miercurea Ciuc se păstre>ază fragmente ceramice dacice lucrate cu mîna sau la roată, de tip clasic descoperite în toamna anului 1960. Deta, jud. Timiş. în Muzeul din Vîrşeţ (R. F. Jugoslavia) se păs­ trează o ceaşcă dacică din faza clasică descoperită pe teritoriul acestei localităţi. - J. Todorovic, în PBM, 11, 1962, p. 145. Deva, jud. Hunedoara. a. La locul numit "Viile Carolina" a fost descoperit un mormînt scitic de înhumaţie din in-

www.cimec.ro

~62

CATALOGUL

LOCALITAŢILOR

ventarul căruia făcea parte un vas mic, neornamentat, protodacic. - Oct. Floca, în Sargetia, I, 1937, p. 58-59. b. Pe "Dealul Cetăţii" şi la locul numit "Horgoş" s-au descoperit a')ezări dacice de unde provine ceramică lucrată cu mîna şi la roată de tip clasic păstrată în Mz. Deva. - C. Daicoviciu, La Transylvanie, p. 65; Oct. Floca, în SCIV, I, 2, 1950, p. 220; Idem, în OCD, p. 207-210. 112. Dezmir, oraş Cluj, jud. Cluj. La marginea de vest a atelierelor CFR din această localitate, în anul 1938, s-au descoperit morminte daco-celtice de la începutul sec. III î.e.n. Din inventarul mormintelor, pe lîngă piesele de metal, făcea parte şi o cantitate importantă de ceramică de tip celtic, lucrată la roată şi autohtonă dacică, confecţionată cu mîna (pl. XXXI, 1-2, 4; pl. XXXII/5-6). Materialele se păstrează în Mz. Cluj (inv. nr. IN 2440-2550). - M. Roska, în Kăzl, IV, 1944, 1-2, p. 56, nr. 23; I. H. Crişan, în AMN, I, 1964, p. 91-100; idem, în Materiale dacice, p. 64-66, fig. 26. 113. Dobolii de Jos, jud. Covasna. Pe malul Oltului, la punctul numit "Biiskemezo", în anul 1869, au fost semnalate morminte de incineraţie din inventarul cărora, pe lîngă, obiecte de metal, făcea parte şi multă ceramică. După descrierea lui B. Orban, care face menţionarea, mormintele se datează în epoca scitică şi aparţin autohtonilor. Din inventarul unui asemenea mormînt provine, foarte probabil, şi bine cunoscuta sabie cu ornamentare în stil animalier traco-scitic. - B. Orban, A szekelyfăld leinisa, III, Pest, 1869, p. 36. Informaţia este reprodusă apoi şi de C. Gooss, Chronik., p. 209; Idem, în AVSL, XIV, 1877, p. 175 şi M. Roska, Rep., p. 15, nr. 18; I. H. Crişan, în Dacia N.S. IX, 1965, p. 135-136. 114. Doboşeni, jud. Covasna. a. În Mz. Cluj (inv. nr. II 5448) se păstrează un vas mare, lucrat cu mîna (pl. XXXII, 4), descoperit pe teritoriul acestei localităţi fără să cunoaştem punctul topografic. El a fost publicat fără să fie descris de către M. Roska, care îl datează vag în epoca hallstattiană. Faptul că vasul de la Doboşeni a fost găsit întreg ne face să presupunem că el a servit ca urnă funerară. El aparţine fazei II 1 . - M. Roska, în Emlekkănyv, Sf. Gheorghe, p. 304, fig. 74. b. La punctul numit "Garatfarka" s-a identificat o aşezare dacică aparţinînd fazei clasice. - Z. Szekely, în Materiale, V, 1959, p. 233. c. O altă aşezare cu ceramică aparţinînd fazei a IV-a a fost identificată recent. - AMN, I, 1964, p. 354, nr. 42. 115. Domaşnea, jud. Caraş-Severin. La punctul numit "Potoc" s-a descoperit o aşe­ zare dacică de unde provin fragmente ceramice de tip clasic, păstrate în Mz. Timişoara.

- C. Daicoviciu, I. Miloia, în An.B., VII, 1930, p. 17. 116. Draşov, jud. Alba. La poalele dealului "Ţipu" s-a descoperit o aşe­ zare dacică din care provin fragmente ceramice lucrate cu mîna şi la roată de tip clasic păstrate în MNA (dosar V, 1848 nr. 610). 117. Dumbrăveni, jud. Sibiu. În Mz. Sibiu (inv. nr. 11825) se păstrează un vas cu picior aparţinînd fazei clasice (Pl. LIV, 6). 118. Eresteghin, jud. Covasna. La punctul numit "Valea din Faţă" s-a descoperit o fructieră de tip clasic, provenită, probabil, dintr-o aşezare. - M. Roska, în Kăzl., IV, 1944, p. 57 nr. 29; Idem, Rep., 75, nr. 27; SCIV, XIII, 1, 1962, p. 203. 119. Ernei, jud. Mureş. În Mz. Cluj (inv. nr. I 3054), se păstrează provenind din această localitate o ceaşcă dacică de tip clasic. - I. H. Crişan, Ceaşca dacică, p. 141. 120. Federi, jud. Hunedoara. În peşterile ,;Coasta vacii" şi "Gura cocoşului" s-au descoperit fragmente ceramice de tip clasic. - C.S. Nicolaescu-Plopşor şi C.N. Mateiescu, în SCIV, VI, 1955, p. 394. 121. Feiurd, jud. Cluj. În Mz. Cluj (inv. nr. VI, 3367) se păstrează un vas aparţinînd fazei a II-a pe care M. Roska, greşit, îl atribuie epocii neolitice (pl. XXVIII, 2). - M. Roska, în Erd.Muz.Evk., 1944, p. 38. 122. Feldioara, jud. Braşov. Cu ocazia sondajelor făcute în 1963 la cetatea feudală de aici s-au descoperit şi fragmente ceramice de tip clasic. - SCIV, 15, 4, 1964, p. 554, nr. 17. 123. Feleac, jud. Bistriţa-Năsăud. La locul numit "Făgeţel" s-au descoperit fragmente ceramice dacice şi monede dacice.' Foarte probabil, este vorba de o aşezare aparţinînd fazei a II-a. - C. Daicoviciu, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 322. 124. Felmer, jud. Braşov. în Mz. Făgăraş (inv. nr. 1054) se păstrează un ulcior cenuşiu lucrat cu roata descoperit în această localitate, fără precizarea punctului topografic, aparţinînd, probabil, fazei a IV-a. 125. Firtuş, jud. Harghita. La locul numit "Vîrful de Sus" s-au identificat urmele unei aşezări dacice cu ceramică aparţinînd fazei II 1 . ·_ K. Horedt, în SAA, p. 55, nr. 2. 126. Fîntîniţa, jud. Bistriţa-Năsăud. Cu ocazia unei recunoaşteri în 1965, Şt. Dănilă a găsit pe terenul unde se află grajdurile CAP fragmente de ceramică dacică aparţinînd, probabil, fazei a IV-a găsite împreună cu cioburi romane.

www.cimec.ro

CATALOGUL

LOCAL!TĂTILOR

263
păstrează

127.

Fotoş, jud. Covasna. a. în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 14633) se păs­ trează o cană, care a conţinut un tezaur eşa­ lonat din prima jumătate a sec. II î.e.n. pînă la Tiberiu. (pl. LXX, 14). - B. Mitrea şi Z. Szekely, în Materiale, II, 1956, p. 646, fig. 1. b. În vatra satului s-au descoperit fragmente de ceramică dacică, lucrate cu mîna şi la roată, aparţinînd tot fazei clasice, păstrate în Mz. Sf. Gheorghe. Timiş.

Materialele se E. Orosz).

în Mz. Cluj

(colecţia

- E. Orosz, Sz. De., I, p. 34-37; III, p. 60-61; Idem., în OTTE, XXVIII, 1903, p. 203; Idem, în AE XXI, 1901, p. 17-28, 146-163, 220-234, XXII, 1902, p. 83, XXIV, 1904, p. 227-234. 135. Ghidfalău, jud. Covasna. La punctul numit "Groapa adîncă" s-au găsit, printre altele, şi fragmente ceramice dacice din faza clasică, păstrate în Mz. Sf. Gheorghe (inv. nr. 2025-2031). Fr. Laszl6, JSzNM, 1908-1909, p. 47.
Mureş.

128. Gad, jud.

129.

130.

131.

132.

În Mz. Timi~oara (inv. nr. IN 346) se păstrează, provenind din această localitate, fără precizări topografice, un vas lucrat la roată de tip clasic. - V. Pârvan, Getica, p. 580, fig. 426. Galaţii Bistriţei, jud. Bistriţa-Năsăud. La locul numit "Hrube" din hotarul satului, în anul 1953 s-a descoperit o necropolă de incinera\ie daco-celtică cu ceramică dacică aparţinînd fazei II 1 (pl. XXXVII, 12). - Şt. Dănilă, în Din activitatea muzeelor noastre Cluj, 1955, p. 89-99; K. Horedt, în SAA, p. 55, nr. 3; I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 66-67, fig. 27. Galda de Jos, jud. Alba. Pe teritoriul comunei se semnalează urme arheologice dacice, fără alte precizări. Este vorba, probabil, de ceramică aparţinînd fazei clasice. - B. Cserni, AFM, II/1, p. 120. Geoagiu (GERMISARA), jud. Hunedoara. în Muzeul Gimnaziul săsesc din Orăştie se păstra în secolul trecut un vas dacic, de forma unei cupe semisf