FILOCALIA ‘Versiunea in limba romani a antologiei in limba greacd, publicata la Venetia, in 1782, de SFANTUL NICODIM AGHIORITUL, & SFANTUL MACARIE MITROPOLITUL CORINTULUL lacare s-au adaugat si alte texte Editie ingrijita, note, nota asupra editiei si postfatd de DOINA URICARIU. Studiu introductiv de academician VIRGIL CANDEA UNIVERSALIA omitFILOCALIA DE LA PRODROMUL. este inchinata celor dintai talmacitori de acum dou veacuri din obstea Starefului Paisie de la Manastirea Neamtul simonahilor cérturati din Schitul romanese Prodromul dela Sfantul Munte Athos care au pregatit pentru tipar Filocalia romaneasca in 1922, manuseris ce vede lumina tiparului pentru prima data ‘acum, in Ajunul Craciumului,2001SUMAR, Studin intoductiv Flacalia fn literatura roman vecke de academician VIRGIL CANDEA / 10 ‘Noté asupra ediviei de DOINA URICARIU / 19 Inainte cuvéntare /27 |. __ Color din Sfantal Munte Athos 33 insimnarioatecare de pricina adunarl acest Can /34 Pentru chipul Domnulus nostra fisus Hristos / 36 Prosopografia Iu Tisus Hristos / 36 Pentru chipul Maicti Dornnulut 37 De la Epifanie Coresi side Ia Melste al Atene, pentru chipul Maicit lui Dumnezed / 38 Scurta cuvantare spre capetele Sfintulul Antonie 39 SFANTUL ANTONIE CEL MARE (39-56) (© suta saptezeci de capete:Invigituei pentru néravul oamenilor si pentru buna viequre / 40 Scurti cuvintare despre Sfintl Isaiea Pusticul / 57 ‘SFANTUL ISAIEA PUSTNICUL (57-62) Douizec si gapte de eapete pentru pizitea inti / 58 ‘Seurté cuvantare spre serierile ce se aft aie ale Cuviosulul Monah Evagrie/ 63, CUVIOSUL MONAM EVAGRIE (62-82) Inchipuirea vietit Monahicesti care invati cum si cade a sé nevoi sas linigti Monahul /64 Douizeci si tei de capete pentru deslusirea patimilor $i elndurlor / 70 Patru visuti (cap. 4-9) / 7 Pentru duhul nesimiires (cap, 10)/75 Pentru dubul mahnicianet (cap. 11)/75 Pentru manie (cap. 12)/76 Pentru slava desaria (cap. 13 - 23)/76 ‘Din capetele cele trezvitoare / 82 Scurta cuvantare spre SfEntul Casian Romani / 83, SFANTUL CASIEAN ROMANUL (83-107) (Citte Castor Episcopul: Pentru cele opt gindur ale riutiit/ 84 () Pentr infranarea pamtecelut/ 84 (1) Pentr dull curviei gi 2! pofte tupului / 85 (tt Pentru iubirea de argint/ 87 IV) Pentru iyime /90 (Y)Pentru maiciune/ 93 (V1 Pentru trindivie/ 94 (Vt) Pentru maces desarts/ 96 (VIN) Pentru mandeie 97 CCtre Leontie Egumenul: Pentra Sfingi Prin cei din Schit, i pentru dreapta socoteali cuvint, lin de mult falos /99 ‘Scurticuvantare despre Sfintul Marcu Pustnicul / 108 SPANTUL MARCU PUSTNICUL (108-143) Doua sute de capete ce cuprind Leges cea Duhovniccasca / 109oui sute dowizeci si sase de eapete penta cece li se por din lucrur a se indrepta/ 120, Prea dortulu fa Nicolae 135 ‘curt cuvintare despre cuviosul Isihie leruslimneanul 144 CUVIOSUL ISIHIE IERUSALIMNEANUL (144-170) ous sote tres capete citre Teodul, Cuvint de suflet folositor si mantuitor, ‘pentru trezvite gi rugdciune, cu linigire 145 Scurté cuvéntare despre Sfantul Ni Sinatul/171 SFANTUL NIL SINAITUL (171-219) sult cincizei si tei de capete pentru ugiciune ‘Cuvéntl inainte spre capete (al acestuia!) /172 TInceputul eapetelor (1 = 153)/ 173 CCuvdnt pustnicese foarte trebuincios si prea folositor / 184 Scurtdcuvntare despre Sflntul Diadoh /220 'SFANTUL DIADOH (220-249) (Cuvaint pustniceseImparit ino sul de caper, a lucrtoarelcunostnf i deptetsocoteli Duhovnicest/221 ‘Scurté cuvintare despre Sfintul Ioan Carpaftiul/ 250 SPANTUL JOAN CARPAFTIUL (250-272) Jnainte cuvintare/251 Inceputul capetelor / 251 ingietor, citre Clughni cet din India, care au indermnat/ 269 Cuvint pustnices, i foarte Sfintul Teodor Episcopul Edesic, viata in scurt 273, SFANTUL TEODOR EPISCOPUL EDESIEL (273-296) ( sut de eapete a faptelor bune / 274 Cunt teoreticese /291 Scurtd.cuvintare despre Sfintul Macsim Mgrturisitoral/ 297 SFANTUL MACSIM MARTURISITORUL (297-464) Cuvint inainte la capetele cele pentru dragoste cle Elpidie Preotu 298 ‘Sua ital din eapctele cele penteu dragoste 299) Sutaa doua din eapetele cele pentru dragoste/ 308, Suta a treia din capetele cele ponte dragoste/ 319 ‘uta a patra din capetele ele pentru dragoste 330 Dou sute de capete pentru Teologhie si pentru IconomiaintruparitFiului Jui Durnnezed (suta inti) 340 Dou sute de capete pentru Teologhic st pentru Iconomia intrupartFiulai ui Dumnezed (suta a doua) (355 Feluri de capete-Teologhicest 5: onomicesti.pentr bundtt Sut (sua a treia)/ 375 Feluri de eapete Teologhicesti si Ieonomicest,pentru bundti si util (sua a patra) / 390 Feluri de capete Teologhicest si Ieonomicestpentra bunt i rut (suta a eincea) /404 Feluri de capete Teologhicegt si Jeonomicestipentru bunt uti (sua a gasea)/ 420 Feluri de capete Teologhicest 1 Iconomicest pentru bundtt tS (suta a gaptea) / 436 Taleuire pe scurt larugdciunea Tatil nostru” tte un iubitor de Hristos/451Scurtécuvintare despre SfintulTalsic / 465 | SFANTUL TALASIE LIVIANUL (465-484) Patra sute capete pentru dragoste, infrinare si cea dupa mine petrecere(suta inti) / 466 Patra sute eapete pentru dragoste, infrdnare gi cea dupa mint petrecere(suta a dows) / 470 Patra sute capete pentru dragoste,infranate gi cea dupa minte petrecere(sutaa tela) / 475, Patra sute capete pentru dragoste, inftanare si cea dupi minte petrcere(suta a patra) / 480 Scurticuvintare despre SAintul loan Damaschin / 485 ‘SPANTUL IOAN DAMASCHIN (485-490) ‘Cuvint de sufet folostor si minunat/ 486 ‘Scurté cuvintare despre Sfantl Filimon /491 SFANTUL FILIMON (491-500) ‘Cuvint foarte folositor / 492 Scurtkcuyantare despre Sfiatal Teognost J $01 | SFANTUL TEOGNOST (S01-S14) ‘Saptezeci gi cnt e capete pentru lucrare, pentru vedere gi pentru Preotie/ $02 Pentru Preoje (13 48) / $04 Pentru Preofie (49 - 69) 509 Iardgi pentru Preogie (70 -75)/ 513 Scutt cuvntare despre Sfintul Filofteu Sinaitul 515 ‘SFANTUL FILOFTEU SINAITUL (515-526) Paruzeci de capete pentru Trezvire / S16 Scurti cuvlntare despre final Iie Bediul/ 527 'SFANTUL ILIE ECDICUL (527-548) ‘Adundri de flor (1-73) / S28 ‘Adunari de fori (Pentru rugactune) (80 - 109) /533 (0 sui treizeei gi noud de capete lucrtoare si prvitoare (I~ 32) / 336 (33 -139)/539 CUVIOSUL TEOFAN (549-551) ‘Scara Cuviosului Teofan 549 Scurtécuvintare despre Sfantul Petru Damaschin / 582 ‘SPANTUL PETRU DAMASCHIN (552-678) . Cartea intdi Inceputimpreuna eu Duranezet a pricinis Cari acestiea/ $53 Aratae trebuincioasi 9 infrumusefaa pentru cele sapte fapte upesti / 562 ‘Cum cet ce voese a iz poruncile, trebuie a incepe cu friea hi Dumnezed, ca 88 nu cain prbpastie/ S64 Pentru a dous porunca, gi cur c4 din Frid s& nate plansul/ 565 Despre cele pat fapte bune ale suletuui 569 Pentru cunostinta cea lucritoare / 569 (Cum cd faptele trupest sunt uncle celor sufletes6 / 570(Cum e& neputinj este a ne mantui fir de plzirea ming cea eu de-adinsul / $71 Pentru ci cel ce voese si se vazi pe sine Tntru care ravuri sunt, nu intru alt fel ‘ira numai prin fugirea voilor sal, si prin supunere si lnite, si mai aie cei patimagt / $72 Pentru cele opt privit ganditoare (Duhovnicest)/ 573 Aritare trebuincioasi pentraintdia cunogtint, gi cum si cuvine a incepe aceasta /574 Pentru a doua privite / $75 entra privirea a treia $77 Pentru privirea a pata $81 Pentru a cincea privite / 588 Pentr a sasea (cunostinf)privte / $89 Pentru a saptea privire / 593 entra @opta privire / 593 (Cum ci intru Dumnezeestile seripturi nu este neglisuire / 594 Despattie 2 cunogtnt tturor gia rugéciunt/ 595 Pentru smerita cugetare / $96 Pentru nepatimire / $96 Pentru cele gapte faptetrupest, cunostings prea aleasd / S98 Pentru dreapta socotealé / 598 Pentru cea dupa Dumnezed cetire / 601 Pentru dreapta socoteali a adevarat /602 Pentru anu s8 desnidajdui. dest mult presage cineva 603, Scurtécuvantare: spre citigarea bundtiilor, spre depdrtareasiutiilor 604 Pentru cum cistigé cineva eredina adevarata/ 605 Pentru c& mai mult folosestepitimasilortnistea / 608 Pentr ed mare bine este poctinja cea adevirats/609 Pentru facerile de bine alc lui Dumnezet cele euprinzitoare gi cele din parte / 610) Pentru ci toate spre folosul nostr lead ficut Dumnezed / 611 ‘Cum e& cuvntu fs Dumnezed, nu este mult euvantare | 612 ride smerita cugetare, cu neputinj este ne manu! 613 ‘Pentru zidizea rugdciunil pein fapte bune / 616 Pentru c& mare bundtate este dragosta, si faturea cea cu smerenie/618 Pentru ci nu este multi euvantare cea mai deast pomenire a Durmnezeesti Scriprur 620 ‘Ardtare pentru cunostinfa cea cu numire mincinoasd / 622 “Aritare a fapelor bune / 629 ‘Arata a patimilor / 630 Pentru ostbirile gndurilor gale asupreleor /631 Cartes a doua Cuvdntul 1 / 634 / Cuvintal 2) 635 / Cuvanrul 3/637 / Cuvdntul 4 639 / Cuvantu $/ 641 / Cuvantul 6 / 643 / Cuvantul 7/ 64S / Cuvdatul 8 / 687 / Cuvantul 9 / 649 / Cuvantal 10 651 / Cuvantal 11 / 653 / Cuvantul 12/656 / Cuvantal 13 657 / Cuvantal 14 / 658 / Cuvantul 15/659. Cuvdntul 16 661 / Cuvntul 17 662 / Cuvintul 18 / 662 / Cuvantal 19 / 663 / Cuvantul 20/663 CCuvéntul 21/664 / Cuvintul 22/665 / Cuvantul 23 / 667 / Cuvantul 24 670Filocalia in literatura romana veche fn cele mai vechi timpuri ale trecutului nostru, monahismul este atestat, dupa unii cercetatori, iii crestine era atat de temeinic asumati in Térile Romane, ine&t invaituraisihastd a sfintilor Grigore Sinaitul i Grigore Palama s-a bucurat de o primire deosebit dg favorabila * in secolul al XIV-lea, indata dupa reafirmarea ci in celebra controversa cu ereziarhii apuseni care 0 contestau, Teologii Biscricii Raséritului au aparat nestrdmutat adevarul cd implinirea suprema figiduitd omului este indumnezeirea, unirea lui cu Dumnezeu prin energiile divine necreate. Cele dintai dovezi c monahii romani cunosteau indemnul apostolic "Sa va faceti partasi ai dumnezeiestii firi" (2 Petru 1.4) si practicau sfintele nevointe ale desvarsirii dupa invayatura Sfintilor Parinti sunt aduse de literatura noastra veche. Ea cuprinde, inca din secolul al X1V-tea, un numar impresionant de serieri despre trezie sau trezvie (gr. népsis, vigifenta), arta pastrarii mingii limpezi, ferité de cugetele patimase, mercu progatita pentru cunoasterea !ui Dumnezeu, Mai intai in versiuni slavone ~ limba serisa folosita un timp in Biserica si cultura noastra — poi in romand, aceste scrieri patristice constituiau de peste sase veacuri panoplia luptei cu patimile si hrana spiritual a monahilor si monahiilor de la noi, si chiar a laicilor instruifi, Scrierite trezvitoare sau neptice erau rispandite prin copii ‘manuscrise, separate sau in culegeri de texte ascetice si contemplative, care tratau despre curatirea de patimi, vietuirea in liniste(isihie) si sivarsirea rugaciunii curate (a inimii sau a lui lisus). ‘Cea mai cunoscuté antologie cu asemenca cuprins a fost aledtutd in secolul al XVIII-Hea de Macarie, mitropolit al Corintului si publicata la Venetia in 1782 cu o introducere si scurte biografii ale autorilor de monahul cdrturar din Muntele Athos Nicodim Aghioritul, ‘amindoi venerafi ca sfinti in Biserica Ortodoxa. Ei au dat culegerii lor tilul lung si imuritor cA din secolul al IV-lea ', Peste o mic de ani aceasti cale a des "V. cele mat vechi marturi la V, Muntean, Organtzarea mdndstirilor roménesti in comparatie cu cele bizantine (pind la 1600), Bucuresti, 1984, p.24 gi urm. Ci. Dumitru Stiniloae, Isihastii sau sihasirit $1 rugdciunea Iui lisus in traditia ortodoxiet rominest, in Filocalia, vol. VU. Bucuresti, 1979, p. 555-587.R Filocalia * sfintilor trezvitori, adunaté de la sfintii si de Dumnezeu purtatorii Parinti in care [se araté cum] prin lucrare si contemplare potrivit filosofiei etice, mintea este curdfatd, luminata si desdvarsitd, Aceasta carte a rimas pina azi principala referinfa in ascetica si mistica ortodoxa, iar din a doua jumitate a secolului XX s-a bucurat, prin numeroase traduceri si studii, de o mare raspandire si in crestinismul apusean, Scrierile Parinfilor trezvitori reprezinta de peste sase veacuri, alaturi de textele liturgice si hagiografice, Psaltirea si Evangheliile, hrana spirituala de cApetenie a cre- dinciosilor din Tarile Romane. incepand din secolul al XVIIl-lea scricrile filocalice vor circula, cum vom vedea, indeosebi prin antologii. Pang la traducerea moderné a Parintelui Staniloae, Filocalia roméneasca a fost opera colectivi a c&rturarilor din mandstirile moldove- nesti de sub ascultarea Staretului Paisie, Aceasté opera a fost implinité de monahii invatati din comunitatile romanesti ca o ascultare, nu pentru faima. Ispitei de a se evidentia prin eruditie sau talent, acesti literati cu excelent pregatire de elenisti si iscusii seritori nu i-au cedat niciodat’, Alta particularitate a operei desfagurata in obstea paisiand este finalitatea et practicd. Monahii traduceau scrierile filocalice ca sf le inteleaga gi si le experimenteze prin trairea lor spirituala, Spre deosebire de isihastii din alte parti ale lumii ortodoxe care trebuiau sa decripteze Filocalia scrisé in limbi neintelese, ca greaca veche si slavona, monahii romani au vrut si au rensit sa o citeasca in limba lor vernacular, romana materna, in receptarea scrierilor trezvitoare acesta a fost un caz singular, subliniat de cercetitorit omni si straini ai fenomenului *. Filocalia de la Dragomirna din 1769 (ms.rom, 2597 al Bibliotecii Academici Romine) este cea dintai culegere bogatd de texte trezvitoare din literatura romana veche. Asezati cu sase ani mai devreme in Manastirea Dragomirna din Bucovina, ‘obstea Cuviosului Paisie era inzestrata cu scrierile patristice necesare operei duhovnicesti pe care o incepuse in Muntele Athos, avand ca scopuri curitirea de patimi si sivarsirea rugaciunii inimii. Faima acestei scoli de viat4 cilugareasca riguroasa a atras la Dragomima pe Rafail, monah din Mandstirea Horezu, cunoscut copist de texte religioase *. Ela transcris, fireste cu ingiduinta Cuviosului Paisie si dupa indrumarile lui, scrieri patristice “ce arata pentru dumnezeiasca rugaciune, adicd «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!»”, cu precizarea: “Ca de acestea ne iaste mai mult * Filocalia, “iubirea de frumusete” [diving] fusese tilul dat de sfingii Vasile cel Mate si Grigore de "Nazianz unci culegeri de comentariibiblice ale ui Origen selectionate pentru Teodor, episcopul Tyanei. “+ Remared flcutd de Parintele Elia Citterio, in studiul siu La seuola filocaliea di Pais Velichkovskij ¢ la Filocalia di Nicodimo Aghiorita. Un confronte, in Amore del Bello, Studi sulla Filocalia, Magnano (VC), Comunita di Bose, 1991, p. 201; la fel, Kallistos Ware, Possiamo parlare di spiritualita della Filocalia?, ibidem, p. 40 si de, Dan Zamfirescu, Biruinfa unei idei, in cartea sa Paisianismul, un moment roménese in istoria spiritualitiqii europene, Bucuresti, 1966, p. 11-13 5 V, manuscrisele copiate de el, pastrate fn Biblioteca Academiei Romane (15 lucrii), la G. Strempel, Copisti de manuscrise roménesti pnd la 1800, vol. 1, Bucuresti, 1959, p. 196-201In biteratura romani veche 13 cuvantul intru aceste sfinte scripturi”, dupa cum noteazé la fila 181v a manuscrisului siu, subliniindu-i astfel continutul filocalic, Filocalia de la Dragomirna are in comun cu editia venetian noua scrieri ale sfintilor Simeon Noul Teolog, Grigore Sinaitul si Casian Romanul, ale lui Simeon al Tesalonicului, Nichifor din Singuratate si taleuirea anonima Ardrare pentru graiurile ce sd cuprind in dumnezeiasca rugdciune [a Cuviosul Paisic a mai adiugat acestei culegeri texte absente din Filocalia venetiand publicata peste treisprezece ani, Antologia de la Dragomirna avea aceeasi tematica spiritual, ilustrata insi prin texte in bund masurd diferite * Filocalia publicata la Venetia in 1782 a ajuns repede la Mandstirea Neamt, unde procurarea scrierilor patristice originale, in copii manuscrise sau editii now aparute era opreocupare statornic4’ si astfel, pe la inceputul secolului al XIX-lea, versiuinea romé- neasca a primei parti era incheiaté, Fa se pistreaza in ms. rom. 1455 al Bibliotecii Academie Romane gi cuprinde in afard de serierile din editia lui Nicodim Aghioritul, prefaja si notele biografice alcatuite de el, precum si cteva texte ale lui Marcu Pustnicul si Sfantul Maxim Marturisitorul absente din Filocalia greceasca *, Versiunea roma neasca a parjii a doua a fost si ea realizata: aproape toate scrierile din cuprinsul ei au fost identificate in traduceri separate mai vechi sau din intervalul 1782 — 1800". Ele nu au fost ins copiate impreund intr-un tom, la fel ca cele din prima parte. Istoria manuscrisului publicat in editia de fata ne va permite si aproximam stadiul aleatuir parti a doua a versiunii romanesti in anii de dupa sAvarsirea Cuviosului Staret Paisie (5 noiembrie 1794), cénd proiectul unei Filocalit integrale in limba romana pare sa fi fost abandonat pentru cateva decenii Ritmul traducerilor romanesti din literatura patristicd a sczut in secolul al XIX- lea, Modernizarea culturii, masurile anticlericale, slabirea interesului pentru limba greacd au pus capat operci initiate si conduse cu atéta staruinfa in a doua jumatate a veacului precedent de Paisie si de “preaiubitii [sii] frai Macarie si Ilarion, dascali iscusiti in traducerea cartilor si barbati invaqati™", cum isi numea Cuviosul Staret principalii colaboratori. Un capitol de culturd romancasca traditionala se incheiase. Dar cautatorii desdvarsirii, ucenicii ucenicilor marelui staret erau incd numerosi in ‘mandstirile gi mai ales in schiturile si sihastriile romanesti. Pentru ei, un distins ierarh de traditie paisiana, mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi si staretii moldoveni °¥, descricrea Filocaliei de la Dragomirna, la p. $0-S4 din studiul Biserica Ortodoxit Roménd si traducerile patristice $i filocalice in imbile moderne de Arhim, Ciprian Zaharia, inclus de dr. Dan Zamfirescu tn lucratea sa Paisianismul...p. 46-64. ? Informal despre aceastd preocupare in scrisoarea Starefului Peisie cite Theodosie, Arhimandritul Sihastriei Sofroniey, in Sfantul Paisie de la Neamt, Cuvinte si serisori dukovnicesti, ed, Valentina Pelin, Chisindu, 1998, p. 47-54 “CE. studiul Achim. Ciprian, citat mai sus, la Dan Zamfireseu, op. cit, p. $7-59. © V. lista lor, idem, p, 59-61 "© Valentina Pelin, op.cit, p. 514 ‘Academician VIRGIL CANDEA incepand cu Dorotei, cunoscutul traducator cu studii la Academia Domneasca din Bucuresti, au publicat incepand din 1807, cand lavra nemfeand a fost inzestrata cu 0 tiparnita proprie, scrieri patristice sau ale unor cdrturari bisericesti mai noi, dupd vechile talmaciri pastrate in manuscrise. Prezenfa lor in scrisul romanesc s-a prelungit astfel in prima jumatate a secolului al XIX-lea cdnd au vizut lumina tiparului operele sfinfilor Eftem Sirul, Isaac Sirul si loan Gura de Aur, scrieri ale sfintilor Vasile cel Mare, Ioan Gurd de Aur si Atanasie cel Mare, opuscule patristice de teologie dogmatica, despre datoria ascultarii c&lugiresti, sau manualele de viata duhovniceasca ale Cuviosului Nicodim Aghioritul Razboiul nevazut, Apanthisma si Despre paza celor cinci simfiri. Scrise de autori celebri ai doctrinei crestine, aceste opere clasice de propasire sprituala vor fi republicate in secotele XIX si XX. Centrate pe marile teme ale despatimiri si indumnezeirii omului, ele au asigurat continuitatea dimensiunii filocalice in cultura romancascé i in perioada ei moderna, orientatd precumpanitor spre orizonturi rationaliste si secularizante. Un rol de seama in cultivarea acestei traditii care a inspirat reflectia si ereatia fui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi si Vasile Voiculescu au avut in planul vietii spirituale ‘monahi invatati, chemati pentru vrednicia lor la inalte rosturi in ierarhia Bisericii Ortodoxe Romane. L-am amintit mai sus pe Veniamin Costache, mitropolit al Moldovei. Sa adaugim numele lui Calinic cel Sfint, episcop al Ramnicului, un isihast din Schitul Frasinei-Véleca, cu aspra randuiald athonita, staret al Mandstirii Cernica, unde la inceputul secolului XIX se pistra rigoarea cdlugareasca si intelectuala introdusa de alt mare stare, Gheorghe, un uucenic al Cuviosului Paisie de la Neamful. Sa mai amintim pe losif Naniescu, episcop de Arges, apoi cel mai vrednic urmas al lui Veniamin Costache in scaunul mitropolitan al Moldovei (1875-1902), intelept pastor de suflete, iubitor al culturii crestine, filantrop gi patriot luminat care a daruit Academiei Romane — al cdrei membru de onoare a fost — un adevarat tezaur de carti vechi, manuscrise si documente. Un contemporan al mitropolitului Iosif a fost Gherasim Safirin (1850-1922), dintre ultimii ierarhi romani cu autentice trisituri monahale si contemplative, care a dus viata aspra a pustnicilor primelor veacuri crestine, a aparat cu inversunarea acclora rinduiclile indatinate ale Bisericii si a criticat nemilos abaterile intai-statatorilor ei. Ales in 1900 episcop al Ramnicului pentru insusiriintelectuale si duhovnicesti pe care nimeni nu i le putea contesta, a fost depus din treapti si trimis la mAndstire datorita intransigentei sale, apreciata ca tulburatoare pentrs pacea Bisericii, Masurd controversaté "", dar in multe privinte providentiala: episcopul Gherasim s-a retras intr-un loc prielnic nevointelor sale, a Frisineii lui Calinic cel Sant, unde si-a sfarsit viata in post, rugciune gi fapte bune (el a ctitorit paraclisul “S inti Trei lerarhi” si o parte insemnatd din chiliile manastirii). Dar ‘mai ales, in ultimii ani ai vieti sale, e1 a incurajat si sprijnit un important act de spiritualitate "CE Athim. 1. Seriban, Episcopul Gherasim Safirin, in “Biserica Ortodoxi Romana”, s. Il, 40, 1922, p.459-460,Filocala th iteratura roméind veche 1s siculturd, desavarsirea versiunii romanesti a Filocaliei, cea inceputa inca in timpul viefii Cuviosului Paisie si din care, dupa cum am aratat mai sus, pand la moartea acestuia nu se finalizase decat prima parte imprejuririfericite au facut ca © dactilogramé a intregii Filocalii roménesti, (legatd intr-un tom masiv) a cérei transcriere a fost incheiaté la 5 ianuarie 1922 (episcopul Safirin amurit a 14 februarie acelagi an), si fie descoperitd Ia schitul roménesc Lacu din Muntele Athos si adusé in tari in vederea publicdrii ei. Istoria acestei necunoscute versiuni a Filocaliei am reconstituit-o dupa sumarele informatii din chiar Insemndrile care introdue primul tom al manuscrisului Filocaliei de la Prodromul, editat in dowd volume. intrebarile fara raspuns cu care incep /nsemndrile nu explica nimic in legatura cu inifiativa uriagei intreprinderi de adunare a vechilor traduceri necesare aleatuirii unei Filocalii roménesti. Lipsa ei pe vremea cand vor fi inceput lucririle (cu cel putin tunul sau dowd decenii inainte de 1922) era, fireste, resimfita de isihastii de la cumpana secolelor XIX gi XX care cunosteau unele scrieri cuprinse in antologia spirituald publicata de Cuviosul Nicodim, dar nu aveau acces la toatl cartea si nu intelegeau clina ci adesea foarte dificila. Gandul ne duce in primul rand la monahii Schitului romanese Prodromul, ai carui igumeni au fost succesiv, in anii 1900-1922 vrednicul de pomenire arhimandrit Antipa Dinescu (19001914) urmat pentru scurte rstimpuri de ieromonahii Ioasaf lonescu, Anichit Dumitrescu, lacov Tetiu, Pimen Teodorescu si Hrisostom Postolache'*. Bogijia bibliotecii Schitului, in care se aflau, potrivit Insemnarilor, cele mai multe din textele necesare unei Filocalii romanegti explic plauzibil initiativa monahilor prodromiti. De la bun inceput ei n-au planuit o traducere noua ci. ca si c&rturarii nemteni alcdtuitori ai primei parti, au socotit c@ trebuie doar si adune versiunile vechi, exacte si frumoase din perioada paisiand, s4 le puna in ordinea din Filocalia greacé, si traducé din nou numai Predostovia Cuviosului Nicodim Aghioritul si notele biografice alcatuite de el, care preced operele fiecarui autor. De observat 4, desi la Manistirea Neamfu aceste operafii erau facute pentru prima parte a Filocaliei, prodromitii n-au putut profita de ea, pentru cd, luat din biblioteca nemteand de emisarii Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, manuscrisul fusese daruit Academiei Romane la 2 septembrie 1900. Cu rabdare si resemnare cAlugarii Schitului athonist au ref’cut, agadar, gi prima parte, Despre ridicarea in scopuri “ stiintifice” a vechilor manuscrise din manastirile noastre la inceputul secolului XX gi consecintele negative ale acestei masuri pentru obstiile monahale vitregite de hrana lor spirituala ne vom ocupa altédaté, Observim doar c& ms, rom. 1455 al Bibliotecii Academici Romane pare sa fi rmas nefolosit de cercetitori cel putin saptezeci de ani de la confiscarea lui in scopuri “stiintifice” Etapele aledtuirii Filocaliei de la Prodromul, cum se cuvine numiti aceasta variant a versiunii romanesti sunt relatate in /nsemndré: cele mai multe scrieri se aflau in biblioteca Athim. loanichie Balan, Vetre de sihdstrie romdneased, ed. 2-a, Bucuresti, 2001, p. 358.16 ‘Academician VIRGIL CANDEA Schitului, traduceri ale lui Harion Dasc&lul, excelent cunoscdtor al limbii eline™? si de “eruditul barbat” Teodosie'*. Alte scrieri au fost procurate din diferite parti ale Sfantului Munte: de la Manastirea Vatoped (manuscris provenit de la Schitigorul romiinesc Calimifa), de lacolibele vietuitorilor romani, de la pestera de lang mare a Cuviosului ieroschimonah Nifon Ionescu, intemeietorul Schitului Prodromul (manuscrise aduse de la Mandstirea Varatec). Textele cu neputintd de gisit au fost traduse din elina de Aristovul monahul din Marea Lavra in greaca nous, apoi in romaneste de monahul medic Ignatie Transilvane: din Schitul Ivirului'®, iar Predoslovia si biografiile scrise de Cuviosul Nicodim Aghioritul au fost tlmacite de invafatul din Schitul Prodromul Chiril Lambrino, bun elenist, care a comparat si traducerile mai vechi cu originalele in greaca veche, completdnd unele texte cu “eapetele lipsa” Alcituitorii Filocaliei de la Prodoromul se temeau ci “nu vor avea fericirea de a oceti in conditiunile ce s& cere”, [ie. cuvenite, dorite]. O copie a fost trimisa episcopului Gherasim la Frasinei. Este aceea pe care a consultat-o Parintele Dumitru Stiniloae, amintind-o Filocalia greaca (adica pan’ la sfantul Maxim Marturisitorul inclusiv) am avut alaturi si traducerea episcopului Gherasim Safirin, procurdndu-mi o copie dupa manuscrisul de la Manastirea Frasinei, Traducerea am facut-o dupa textul grec, Versiunea episcopului Gherasim Safirin ne-a fost numai un mijloc auxiliar, folosit mai ales la locurile obscure, pentru a vedea cum le-a infeles si el”"", Din insemndrile Filocaliei de la Prodromul reiese ins c& episcopul Gherasim asistase pe alcituitorii ei doar pentru gasirea ‘uvdntul inainte al versiunii sale: “La traducerea primului volum din traducdtorului Aristovul monahul. El urmirise i incurajase pregitirea Filocaliei romédnesti, carte atat de necesara aspiratiilor sale spirituale, si ca recunostinta primise un exemplar dactilografiat, acela de pe care gi-a procurat 0 copie Parintele Staniloae, convins c& traducerea fusese ficutd de episcopul insusi Filocalia de la Prodromul are intercalate si texte in plus fat de editia venetiana, Cuvéintul despre dumnezeiescul nume lisus (plasat dupa fragmentul din Viata Sfantului Palama) pare si fic luat, cu mici modificari, din Minei, sinaxarul zilei de.1 ianuarie, iar "Despre traducdtorii nemtei,v.stuile prof. N. A. Ursu sr. Valentina Petin in volumul Romani in reinnoirea isihasté. Studii inchinate Cuviosului Paisie de fa Neans la bicentenarul savirsirit sale, 15 noiembrie 1944, pablicate sub ingrijire lui Virgil Cindea, lagi, 1997, p. 39-82 si 83-120 “Despre Teodosie monahul din Manistirea Neamtul si vedenia lui, v. Diat. Prof. loan Ivan, Viet Cuviosului Paisie de ta Neamt las, 1997, p. 113-116. Demonul care is-aaratat lui Teodosie fa tei ani dupa savarsirea Cuviosului Paisie ia spus acestuia cd desi staretul murise, éracii mu plriseau ministirea pentru ci “au intrarmat stareful [pe] ucenicié sai cu cele mai tari arme {cdrile). Ins degrab si de acelea ma voi risufla,cici le voi ripune si dup aceea mi voi odihni!”. O mare parte din biblioteca Mandstirii a ars in 1862, cum ii vestse demonul: “Blestematele terfeloage de citi, arde-le-ar focul!”, iar multe manuscrise patrstice lea luat apoi Ministerul Cultelor. " Sihastru si duhovnic, din Chilia Sf. Gheorghe de pe mosia MandstiriiIviron, v. loanichie Balan, opi. p. 513. "*Filocalia, tad, de Dumitru Stiniloae, red. Rodica Pandele, vol. 1, Bucuresti, Editura Humanitas, 1999, p. 11-12.