CUPRINS

Cap.l Delimitari conceptual privind functia publica 1.1 .Notiunea si trasaturile functiei publice.......................................pag. 3 1.2. Tipologia functiilor publice.......................................................pag.8 Cap.2 Drepturi si obligatii implicate de ocuparea functiilor publice 2.1. Drepturile functionarilor publici...............................................pag. 12 2.2. Obligatii specifice ale ocupantilor unei functii publice........................................................................pag. 18 Cap.3 Conflictul de interese in exercitarea functiei publice...pag.36 Cap.4 Concluzii si propuneri...................................................................pag. 41 Bibliografie..................................................................................pag. 45 Anexa.....................................,.....................................................pag. 47

Istoric

Statutul lui Cuza din 1864 este prima reglementare care aduce nou principiul numirii indivizilor care sunt chemai s constituie organul executiv i s voiasc n numele lui. Astfel, conform art.7 din Statut, eful statului i numea pe membrii corpului ponderator. Constituia din 1866 este cea care consacr n art. 88 principiul conform cruia regele numete i revoc pe minitrii si, respectiv numete sau confirm funciile publice conform legii. Ct privete funciile publice din administraia de stat, sub aceste auspicii nu se poate vorbi de o reglementare juridic unitar, dei doctrina romaneasc este foarte clar n privina funciei publice nc de la 1904, o dat cu apariia primei ediii a Tratatului de drept administrativ al profesorului Paul Negulescu. De altfel, art. 10 alin. 3 si art. 132 alin. 5 din Constituia din 1866 fac trimitere asupra condiiilor de admisibilitate i intrare n funciile publice. Constituia din 1923 consacr pentru prima dat clar principii moderne de organizare a statului, instaurnd reguli democratice moderne, fiind considerat la acea vreme i nu numai, ca una dintre cele mai moderne Occidentale Constituii din acest spaiu geografic. Legea pentru statutul funcionarilor publici din 19 iunie 1923 (publicat n Monitorul Oficial nr. 60/19.06.1923), statuat n art. 37 ca funcionarii publici, fr deosebire de sex, puteau accede la o funcie public dac ntruneau cumulative urmtoarele condiii: S fie ceteni romni; S fie majori, de 21 de ani mplinii; S fie api pentru serviciu din punct de vedere al sntii; S nu fi suferit vreo condamnaiune infamat. Dupa formula practicat n monarhiile constituionale, acetia depuneau juramntul de loialitate fa de Rege.

Legea din 1923 reprezenta dreptul comun pentru funcionarii publici; la dispozitiile sale se recurgea ori de cate ori nu existau dispoziii speciale. Pe de alt parte, dispziiile sale nu se aplicau n cazul funciilor publice administrative pentru care existau reglementari speciale, aa cum erau diferitele legi speciale. La 3 noiembrie 1923 a fost adoptat Regulamentul Statutului funcionarilor publici care stabilea n detaliu regimul juridic al funcionarilor publici din administraia de stat. Mai menionm faptul c dispoziiile cu privire la funcionarii publici din administraia central, la demintari, erau prevazute n Legea din 2 august 1929 pentru angajarea ministerial iar cu privire la funcionarii din administraia local, n Legea pentru modificarea administrativ din 1925. De asemenea, dispoziii foarte importante ce intereseaza regimul juridic al funciei publice din administraia de stat romneasc se aflau i n Legea din 23 decembrie 1925 pentru contenciosul administrativ. Legea din 19 iunie 1923 a rmas n vigoare, cu mici modificri, pn la 8 iunie 1940, cnd s-a promulgat Codul funcionarilor publici. ntre cele dou momente s-au adoptat att de multe reglementari speciale, dar mai ales derogri, nct statutul din 1923 a devenit aplicabil numai funcionarilor din administraia public central. Cert este ns c atunci o reglementare de uniformizare s-a impus, fapt ce motiveaz apariia Decretului-lege din 8 iunie 1940 privind aprobarea Codului funcionarilor publici. Acest cod a suferit numeroase modificri, motiv pentru care, n baza Legii din 7 februarie 1942, codul a fost republicat cu o noua renumerotare a articolelor, fiind apoi abrogat expres dupa 23 august 1944, cnd s-a adoptat n aceast materie o reglementare nou, corespunztoare noilor principii constituionale care au fost consacrate printr-o serie de acte juridice ncepnd cu Decretul nr. 1626/1944 de repunere n vigoare, cu unele modificri, a Constituiei din 1923. La 22 septembrie 1946, a fost adoptat Legea nr. 746 pentru statutul funcionarilor publici, lege ce cuprinde ase pri. Prima parte era consacrat dispoziiilor generale, partea a doua se referea la condiiile de ncadrare, partea a treia cuprindea drepturile funcionarilor

publici, a patra parte se referea la ndatoririle funcionarilor, partea a cincea coninea dispoziii speciale, iar partea a asea dispoziii finale i tranzitorii. Legea nr. 746/1946 a constituit, indiscutabil, un progres fa de legislaia anterioar. Principalul su merit era acela c fcea din pregatirea i specializarea practic, profesional o conditie sine qua non pentru numire i ncredinarea funciilor superioare i dispunea reglementarea organizrii acestei pregatiri, ce va mri competena i capacitatea de lucru a funcionarilor. De asemenea, aceast lege a perfecionat regimul aplicabil funciei publice, dup cum urmeaz: deschide ci de acces ctre funciile publice, inclusiv cele electorale; dezvolt principiile sindicalismului modern, recunoscndu-i atribuii n ceea ce privete cariera funcionarilor publici; perfecioneaz sistemul rspunderii disciplinare a funcionarilor publici, introducnd instituia reabilitrii disciplinare; aduce unele reglementari n ceea ce privete statutul personalului temporar. Legea mentine ns n vigoare statutele speciale care fuseser adoptate dupa instaurarea Guvernului Grozea, la 6 martie 1945, care prezint serioase diferene fa de statutul din 1946. n acest mod, regimul juridic instituit prin Legea nr. 746 nu putea fi un regim juridic al funciei publice i s se desvreasc reforma n materie. Aceast lege a fost ns abrogat dupa trei ani, prin Decretul nr. 418/16 noiembrie 1949, pe fondul preocuparilor privind adoptarea primului Cod al muncii. Dupa 1989 primele reglementri cu privire la funcie i funcionar public au fost Hotrrea Guvernului nr. 667/1991 privind unele masuri pentru ridicarea prestigiului funcionarilor publici i Legea nr. 69/1991 privind administraia public local. Cadrul reglementrilor cu privire la regimul juridic al funciei publice l regsim n prezent n Constituia revizuit n anul 2003 i n Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcionarilor publici, republicat n anul 2007, modificat dup republicare prin: Legea nr. 442/2006; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 48/2007; Legea nr. 236/2007; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2008 ;Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2008; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 125/2008; O.U.G. nr. 229/2008; O.U.G. nr. 3/2009, respinsa prin Legea

nr. 379/2009 [Anterior respingerii, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/2009 a incetat sa mai produca efecte juridice prin publicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1039/2009 ]; Decizia Curtii Constitutionale nr. 185/2009 i prin O.U.G. nr. 37/2009, abrogate prin Ordonanta de urgenta. a Guvernului nr. 105/2009 si respinsa prin Legea nr. 417/2010; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2009 ; Decizia Curtii Constitutionale nr, 1039/2009 ; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 ; Hotararea Guvernului nr. 1228/2009 ; Legea nr. 329/2009 #M15: Legea nr. 330/2009 ; Hotararea Guvernului nr. 1373/2009 ; Legea nr. 379/2009; Decizia Curtii Constitutionale nr. 1629/2009 ; Legea nr. 41/2010 ; Legea nr. 49/2010 . Modificarea i completarea Legii nr. 188/1999 a fost impus i de necesitatea ndeplinirii criteriilor de aderare la Uniunea European (obiectiv ndeplinit de ara noastr la data de 1 ianuarie 2007), n scopul creterii capacitii administraiei publice romneti de a rspunde la nevoile unui mediu complex i dinamic prin dezvoltarea unui corp al funcionarilor publici profesionist, stabil i neutru politic. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcionarilor publici, republicat, cu modificrile ulterioare cuprinde zece capitole cu 94 de articole i o anex. Capitolul 1 reglementeaz dispoziiile generale prin care se definesc funcia public i funcionarul public, activitile desfurate de funcionarii publici, principiile care stau la baza exercitrii funciei publice precum i raporturile de serviciu. Transpunerea n domeniul funciei publice a principiului descentralizrii se identific odat cu modificarea propus n definirea raporturilor de serviciu referitoare la distincia ntreregimul general al raporturilor juridice dintre funcionarii publici i stat i regimul general al raporturilor juridice ntre funcionarii publici i administraia public local. Principiul descentralizrii se regsete i in Capitolul 2 care cuprinde clasificarea funciilor publice i categorii de funcionari publici, prin stabilirea i avizarea funciilor publice de stat i funcii publice teritoriale n administraia public central i definirea funciilor publice: de stat, teritoriale i locale. Astfel, se definesc: - funciile publice de stat ca funcii publice stabilite i avizate, potrivit legii, n cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administraiei publice centrale i n cadrul autoritilor administrative autonome;

- funciile publice teritoriale ca funcii publice stabilite i avizate, potrivit legii, n cadrul instituiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor i ale celorlalte organe ale administraieie publice centrale din unitile administrativteritoriale; - funciile publice locale ca funcii publice stabilite i avizate, potrivit legii, n cadrul aparatului propriu al autoritilor administraiei publice locale i al instituiilor publice subordonate acestora. Capitolul 3 legifereaz categoria nalilor funcionari publici. Modificarea prevederilor legale privind categoria nalilor funcionari publici prin includerea funciilor publice de prefect i subprefect ncepnd cu data de 1 ianuarie 2006 consacr introducerea sistemului de carier i profesionalizarea acestor funcii publice, realizndu-se separarea funciilor politice de cele administrative. Se creeaz funcia de inspector guvernamental, cuprins de asemenea n categoria nalilor funcionari publici, categorie din care sunt eliminate funciile de secretar general al prefecturii, secretar general al judeului i al municipiului Bucureti, consilier de stat i cea de director general din cadrul ministerelor i al celorlalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale. Noile reglementri stabilesc reguli generale privind condiiile de ocupare a unei funcii publice din categoria nalilor funcionari publici, modalitile de recrutare, evaluarea, perfecionarea profesional i mobilitatea funcionarilor din aceast categorie. Intrarea n categoria nalilor funcionari publici se va realiza pe principiul concursului, prin concurs naional, recrutarea fiind efectuat de ctre o comisie independent, numit prin decizie a primului-ministru. n categoria funcionarilor publici de conducere, modificat, vor fi cuprinse funciile publice de director general i director general adjunct din aparatul ministerelor i al celorlalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale, precum i n funciile publice asimilate acestora, director i director adjunct din aparatul ministerelor i al celorlalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale, precum i n funciile publice asimilate acestora, secretar al unitii administrativ teritoriale, director executiv i director executive adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerlor i ale celorlalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale din unitile administrativ-teritoriale, n cadrul instituiei prefectului, n cadrul aparatului propriu al autoritilor administraiei publice locale i al instituiilor publice subordonate acestora, precum i funciile publice asimilate acestora.

Managementul funciilor publice i al funcionarilor publici reglementate n Capitolul 4 este structurat pe dou seciuni. n prima seciune sunt stabilite atribuiile Ageniei Naionale a Funcionarilor Publici, conferind acesteia i dreptul de a constata contravenii i aplica sanciuni n condiiile legii, n vederea eficientizrii procesului de aplicarea a legii, iar n privina stabilirii Planului de ocupare a funciilor publice se identific introducerea termenului maxim cu privire la numrul funciilor publice la care face referire i faptul c acesta se va elabora anual. n Capitolul 5 al Statutului funcionarilor publici sunt reglementate drepturile i ndatoririle acestora. Proiectul propune de asemenea modificri i completri referitoare la drepturile funcionarilor publici cuprinse i legiferate n Seciunea 1, respectiv ndatoririle acestora regsite n Seciunea 2, introducndu-se i Seciunea 3 unde se reglementeaz perfecionarea profesional a funcionarilor publici. n ceea ce privete drepturile funcionarilor publici, a fost modificat regimul juridic privind dreptul de asociere al funcionarilor publici, astfel nct acetia pot s se asocieze i n organizaii profesionale avnd ca scop protejarea intereselor profesionale. De remarcat n proiectul de act normativ este crearea cadrului legal care s permit elaborarea legislaiei secundare privind msurile speciale de protecie pentru funcionarii publici cu atribuii de control i inspecie, executare silit a creanelor bugetare precum i pentru funcionarii care dein funcii publice vulnerabile la corupie. Condiiile i modul de realizare a acestor msuri speciale se stabilesc prin hotarre a Guvernului, la propunerea Ageniei Naionale a Funcionarilor Publici, cu consultarea autoritilor i instituiilor publice. Referitor la ndatoririle funcionarilor publici, interzicerea de a face parte din partidele politice, din organizaii crora le este aplicabil acelai regim juridic ca i partidelor politice sau din fundaiile ori asociaiile care funcioneaz pe lng partidele politice aplicat nalilor funcionari publici ar putea fi aplicat i categoriilor funcionarilor publici de conducere, respectiv funcionarilor publici de execuie, n scopul dezvoltrii unui corp al funcionarilor publici neutru politic, profesionist i stabil. Seciunea a 3-a referitoare la perfecionarea profesional a funcionarilor publici, conturat separat, nu trateaz formarea continu ca o funcie deosebit de important pentru

dezvoltarea unui corp al funcionarilor publici profesionist, bazat pe merite i orientat spre performan. Reglementrile instituie funcionarului public dreptul i obligaia de a-i perfeciona n mod continuu abilitile i pregtirea profesional. Eliminarea din lege a prevederii referitoare la durata minim de urmare a unor forme de perfecionare profesional (durata cumulat de minimum 7 zile pe an prevazuta n art.48 aliniatul 1 din Legea nr. 188/1999) pe cheltuiala angajatorului nu servete derulrii reformei sistemului administraiei publice. De asemenea, reglementrile nu prevd nici un fel de sanciune n cazul n care funcionarul public nu beneficiaz de programe de perfecionare profesional care s fie organizate la iniiativa ori n interesul autoritii sau instituiei publice. Nu sunt definite concret formele de perfecionare profesional (pot exista diferite interpretri pentru acest termen) de care pot beneficia funcionarii publici n privina programelor de perfecionare cu cheltuieli acoperite, organizate la iniiativa ori n interesul autoritii sau instituiei publice i nici cele urmate la iniiativa funcionarului public pentru a putea beneficia de drepturile salariale cuvenite pentru perioada cnd acesta le urmeaz. Formarea continu a funcionarului public trebuie abordat i reglementat ca element esenial n procesul de reform, aceast funcie fiind necesar a deveni o preocupare tot mai intens a factorilor de decizie n administraia public, n contextul n care, la baza oricrui concept de reform trebuie s existe un program de pregtire i perfecionare a personalului, deoarece aceasta se poate realiza doar prin punerea n micare a capitalului uman de care dispune oricare dintre organizaiile parte a sistemului administraiei publice. Necesitatea implicrii autoritilor i instituiilor publice n procesul de formare continu a funcionarilor publici devine esenial, ca urmare a cerinelor societii romneti de funcionari publici formai n procesul derulrii reformei sistemului administraiei publice, necesitatea introducerii formulei funcia-formare a resursei umane implicate n exercitarea funcie publice fiind cea care permite altor funcii: negocierea, transpoziia, controlul jurisdicional de a fi pe deplin operaionale. Capitolul 6 care reglementeaz cariera funcionarilor publici este structurat pe cinci seciuni, care reglementeaz aspecte referitoare la recrutare, perioada de stagiu, numirea, promovarea funcionarilor publici i evaluarea performanelor profesionale ale acestora. Seciunea a 6-a reglementeaz sistemul de promovare rapid n funcia public aplicabil

funcionarilor publici care au absolvit programe de formare specializat n administraia public, concept nedefinit corespunztor, care las loc de interpretri. n continuare, sistemul de promovare a funcionarilor publici nu reglementeaz faptul c avansarea n funcie este atras n mod automat de vechime, astfel c funcionarul care a mplinit anii de vechime ntr-un ealon aparinnd gradului su i ndeplinete condiiile de avansare s fie n mod automat avansat n ealonul urmtor acestui grad. Performanele funcionarului public pot fi cuantificate ca rezultatul a dou seturi importante de factori: aptitudinile, abilitile i cunotiinele acestuia, care trebuie optim combinate i, de asemenea: atitudinile, motivele, nevoile i ateptrile individuale, care conduc la situaia alegerii comportamentului adecvat. Acordurile colective i Comisiile paritare sunt reglementate n Capitolul 7. n ceea ce privete Capitolul 8, unde sunt reglementate sanciunile disciplinare i rspunderea funcionarilor publici; introducerea art. 64 este salutar, completndu-se domeniul rspunderii administrative. Sunt instituite i anumite reguli speciale cu privire la rspunderea disciplinar a funcionarilor publici, prin flexibilizarea regimului cercetrii disciplinare a funcionarilor publici. Modificarea, suspendarea i ncetarea raportului de serviciu sunt prevzute n Capitolul 9, reglementrile fiind structurate n trei seciuni. Se constat modificri referitoare la transfer, care poate avea loc ntre dou autoriti sau instituii publice din administraia public central ori, dup caz, ntre dou autoriti sau instituii publice din administraia public local, in interesul serviciului sau la cererea funcionarului public. Sunt reglementate i regulile generale privind mobilitatea funcionarilor publici din categoria nalilor funcionari publici. n domeniul reglementrilor cu privire la suspendarea raportului de serviciu pentru un interes personal legitim la cererea funcionarului public pentru perioada prevzut de lege, este important a defini noiunea de interes personal legitim, astfel nct aplicarea acestei reglementri sa restrng limitele decizionale ale autoritii sau instituiei publice crora le-a fost naintat solicitarea. Capitolul 10 cuprinde dispoziiile finale i tranzitorii. n Anex se regsete lista cuprinznd funciile publice

Capitolul 1 Delimitari conceptuale privind functia publica

1.1 Notiunea si trasaturile functiei publice Administratia ca structura organizatorica, se afla intr-o continua transformare, capabila sa se adapteze mediului economico- social in care evolueaza. Administratia publica isi propune sa raspunda unor nevoi variate, in domenii in care se considera ca initiativa particulars nu satisface aceste nevoi in mod suficient din punct de vedere cantitativ sau eflcient din punct de vedere calitativ. Totalitatea serviciilor publice menite sa satisfaca nevoile cetatenilor si ale societatii in general constituie administratia publica. Ea reprezinta un ansamblu complex de entitati si functionari cu anumite atributii publice. Statul este eel caruia ii revine rolul de a identifica domeniile care vor face obiectul administratiei. Scopul administratiei publice este indeplinirea sarcinilor stabilite de puterea politica si satisfacerea interesului general. Necesitatile care urmeaza a fi satisfacute variaza in functie de situatia economica si sociala, de posibilitatile financiare si tehnice, precum si de conceptiile clasei politice aflate la guvernare. Realizarea scopului administratiei publice in calitatea sa de prestator al serviciilor publice se afla sub incidenta directa a mediului in care ea se desfasoara atat din punct de vedere social, cat si politic si juridic. Administratia este aparatul de stat care se prezinta sub forma unei ierarhii de functii publice si functionari publici, executant! ai unei activitati si supusi unei dicipline identice. Viata sociala a pus dintotdeauna multiple probleme, indeosebi de ordin administrativ.

Nevoia a dus la aparitia functiei publice si a functionarilor publici care s-o indeplineasca. Comunitatea umana n-ar fi avut acces la progres daca nu si-ar fi creat un intreg organism social, caruia i-a dat viabilitate prin personalul investit in diversitatea de functii statornicite de-a lungul timpului. Paul Negulescu defmeste functia publica ca fiind " complexul de puteri si competente, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general, in vederea de a fi ocupata, in chip temporar, de un titular ( sau mai multi ), persoana fizica care, executand puterile in limitele competentei, urmareste realizarea scopului pentru care a fost creata functiunea"1. Prin functia publica se mai intelege " situatia juridica a persoanei fizice investita, legal, cu atributii in realizarea competentei unei autoritati publice - ce consta in ansamblul drepturilor si obligatiilor care formeaza continutul juridic complex dintre persoana fizica respectiva si organul care 1-a investit" . Functia publica reprezinta un complex de atributii, competente si responsabilitati stabilite de catre administratia publica centrala sau locala care se realizeaza in scopul satisfacerii intereselor publice in mod legal. In sens traditional, larg, expresia " functie publica " este folosita pentru a desemna atat functionarul public, cat si ansamblul regimurilor juridice aplicabile personalului administratiei de stat. Functia publica se identifies prin raportare la conceptul de autoritate publica, ea incluzand toti cei care sunt investiti cu prerogative de putere publica in cadrul autoritatilor din sfera celor trei clasice puteri de stat dar si din cadrul unor autoritati publice care exced celor trei clasice puteri. Functia publica se defineste prin raportarea la institutiile publice din sfera puterii executive, ea evocand statutul oricarei persoane care exercita prerogativele unei functii sau demnitati in stat, indiferent de tipul investiturii, de tipul organului sau de nivelul la care se exercita. Legea 188/1999 reglementeaz organizarea funciei publice i Statutul Funcionarilor Publici. Prin aceasta se prevd normele sub care un funcionar public trebuie s se adapteze i mai ales s le respecte. nca din primul articol al legii ntelegem c aceasta este dedicat funcionarilor

publici i funciei publice. Statutul Funcionarului Publici se dedic n special funciei publice, aderarea la aceasta i condiiilor ce trebuiesc ndeplinite n funcia pe care o reprezint. Primele articole ale Statutului definesc succint dar clar conceptul de funcionar public i funcie public. Aceste dou concepte fiind strns legate ntre ele, deoarece legea definete funcionarul public cu ajutorul funciei publice astfel: funcionar public este persoana numit ntr-o funcie public conform art 2, al 1. Funcia public n schimb este definit ca ansamblul atribuiilor i responsabilitilor stabilite de autoriti sau instituii publice (art.3, al.1) Articolul 4 al Statutului Funcionarului Public subliniaz trsturile exercitrii funciei publice care trebuie s fie liber de prejudeci, corupie, abuz de putere i presiuni politice. Pentru o eficientizare a funciei publice, persoanele ce intr n aceast categorie trebuie alese exclusiv dup criteriul competenei. O alt trstur relevant a funciei publice este stabilitatea funciei pe care o exrcit. Functia publica definita de Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata reprezinta " ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala"3. Titularul unei functii publice este functionar public. Pentru ocuparea unui post de funcionar public o persoan trebuie s respecte anumite condiii ce sunt eseniale aa cum prevede Statutul Funcionarilor Publici n art.6 i anume: are numai cetenia romn i domiciliul n Romnia cunoate limba romn, scris i vorbit; are vrsta de 18 ani mplinii; are capacitate deplin de exerciiu; are o stare de sntate corespunzatoare funciei pentru care candideaza, atestat pe baz de examen medical de specialitate;

 ndeplinete condiiile de studii prevzute de lege pentru funcia public; nu a fost condamnat pentru svrirea unei infraciuni care ar face-o incompatibil cu exercitarea funciei publice; a ctigat concursul sau a promovat examenul organizat pentru ocuparea funciei publice. Daca aruncam o privire asupra evolutiei legislatiei privitoare la functia publica constatam: primul statut al functiei publice a fost adoptat in Spania in anul 1852- statut insemnand, in opinia profesorului Paul Negulescu, un ansamblu de norme juridice care cuprind vointa statului de a reglementa, in mod autoritar, o anumita categoric de raporturi sociale ori institutii juridice. In mai toate tarile europene, a doua jumatate a secolului XIX si prima jumatate a sec. XX a constituit perioada definitivarii reglementarilor privitoare la functia publica si functionarul public. In Romania, pentru prima data prevederi speciale in materie au fost continute in Constitutia din 1923, acestea constituind apoi punctul de plecare pentru adoptarea in 19 iunie 1923 a unui Statut al functionarilor publici. In 1940 a fost adoptat Codul functionarilor publici care se compunea din doua parti: prima parte continand dispozitii aplicabile functionarilor publici din toate serviciile, iar a doua referindu-se doar la functionarii de specialitate, cu exceptia unor categorii expres prevazute carora li se aplicau reglementari speciale.4 Constitutia din 1991 cuprinde fundamentele conceptiei de functie publica si functionarii publici. In anul 1999 a fost adoptat Statutul functionarilor publici, Legea 188/1999 modificata si completata ulterior prin mai multe ordonante si prin Legea 161/2003 -lege privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei - pachetul de legi anticoruptie. Reglementarea legala a functiei si functionarului public este continuta de Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

Statutul reglementeaza regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si autoritatile publice din administratia publica centrala si locala, denumite raporturi de serviciu, in scopul asigurarii, in conformitate cu dispozitiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, in interesul cetatenilor, precum si al autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala. Din analiza dispozitiilor legale si din opiniile exprimate in literatura juridica rezulta unele trasaturi specifice functiei publice. O prima trasatura a functiei publice, ar fi ca acestea nu pot fi stabilite decat pe cale unilaterala prin norme juridice de catre organele de stat. Fiind vorba de drepturi si obligatii stabilite pe cale unilaterala, se poate deduce, ca nu suntem in prezenta unei institutii a dreptului muncii, a contractului de munca, care este un acord de vointa al unitatii si persoanelor incadrate in colectivul de munca, ci a unei institutii, a dreptului public, fiind vorba de realizarea unui interes public. Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici prevede: " personalul din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, este angajat cu contract individual de munca. Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii ".5 O alta trasatura a functiei publice este continuitatea. Nu trebuie sa confundam functia de stat insasi cu realizarea ei, in conformitate cu specificul ei si de catre o anumita persoana, realizare ce poate cunoaste perioade de intrerupere, pe cand continuitatea functiei se refera la existenta acestor drepturi si obligatii atat timp cat exista competenta pe care functia o realizeaza, corespunzator masura unilaterala legala care a organizat functia in vederea realizarii competentei respective. Caracterul de continuitate al functiei publice decurge din insasi continuitatea existentei statului. O caracteristica a functiei publice ar fi aceea ca cei care sunt investiti cu realizarea functiei intra intr-un complex de raporturi juridice, stabileste intre el si organul care 1-a investit. In sfera acestui raport juridic complex intra, de fapt, doua raporturi juridice concrete, complex care se

care se afla, intr-o legatura indestructibila. Se constata ca titularul functiei este un subiect subordonat intr-un raport juridic de autoritate, de drept constitutional sau de drept administrativ, fata de organul care 1-a investit, si in virtutea acestui raport prerogativele functiei apar ca drepturi pentru organ si obligatii pentru titular si in acelas timp titularul functiei are si anumite drepturi in legatura cu exercitarea functiei pe care o detine. Titularul functiei poate fi si un subiect supraordonat intr-un raport de autoritate, de drept administrativ, fata de terti. Exista functii si functii, pentru unele, practic, dupa investitura titularul nu mai are obligatii fata de acea autoritate, ele transmit la autoritatea din structura careia face functia parte sau fata de o terta autoritate, care poate aparea si ca autoritate disciplinara dar tot acest lant se pune in miscare gratie actului de investitura. Functiile publice pot fi indeplinite si de persoane fizice care nu sunt incadrate in munca intr-un organ de stat, in general, sau al administratiei publice, in particular. Este vorba de persoanele private care sunt investite, prin autorizare, in conditiile legii, cu dreptul de a presta un serviciu public, in regim de putere publica. De exemplu, instituirea unei comisii, ca organ de sprijin a unei autoritati si desemnarea, ca presedinte ori ca membri, a reprezentantilor unor organizatii neguvernamentale sau situatia unui imputernicit al primarului in materie de contraventii, imputernicit care nu face parte dintre functionarii consiliului local. Aceste persoane sunt asimilate functionarilor publici, indeplinind prerogative de puteri delegate. Functia publica este accesibild tuturor cetatenilor in conditiile legii.Functia publica este privita prin natura sa ca o functie sociala, aceasta implica de la inceput ca acela care o exercita sa aiba o veritabila vocatie de a se preocupa de cauza publica. Ca o concluzie a celor descrise mai sus ar fi aceea ca functiile publice s-ar caracteriza prin: a) sunt create pentru realizarea puterilor publice, a atributiilor stabilite prin legea institutiilor publice administrative; b) au un caracter permanent si o functionare continua in scopul satisfacerii unui interes general;

c) reprezinta un complex de atributii si puteri care fac parte din sfera de competenta autonoma); d) sunt create prin lege, prin act de putere, deci unilateral si nu contractual; e) sunt organizate pentru a satisface interesele generale, publice si nu interesele personale; f) au un anumit grad de specializare, o competenta determinate de lege, in cadrul careia urmaresc satisfacerea unui anumit interes general. Puterea publica atribuita fiecarei functii publice este exercitata de catre titularii acestora, persoane fizice, care exercita atributiile determinate de lege din competenta organului care fiinteaza functia publica. Structurile administratiei publice inzestrate cu competenta, investesc functionari publici care actioneaza in numele functiei publice, apartinand organelor respective. " Vointa juridica a unei institutii publice se realizeaza prin intermediul organelor sale fomiate din persoane fizice care nu exercita drepturi si obligatii civile, nu comunica propria vointa, ci drepturi si obligatii izvorate din lege"7. Natura juridica a functiei publice este de ordin legal, iar actul de numire in functie este un act unilateral de vointa, de drept public si nicidecum un contract de drept comun. Functionarul public poate fi definit astfel: " persoana fizica investita in mod legal, prin actul de vointa unilateral al unei autoritati publice sau al cetatenilor, cu sarcina indeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat al unei functii publice, in vederea realizarii competentei organului din structura caruia face parte functia respectiva"8. a unei persoane administrative ( institute publica, regie

1.2. Tipologia functiilor publice In vederea realizarii competentelor, autoritatile si institutiile publice au o multitudine de atributii si responsabilitati. Acestea sunt indeplinite de functionari publici numiti in diverse functii. De aici si necesitatea clasificarii functiilor publice dupa anumite criterii: al competentelor, al nivelului studiilor, al atributiilor, etc. Statutul Funcionarilor Publici face i clasificarea acestora n ordinea funciei pe care o ocup, astfel legea prevede urmtoarele categorii de funcionari: funcionarii debutani i funcionarii definitivi. Conform art. 8, funcionarii publici debutani sunt acele persoane care ocup o funcie public prin concurs sau examen pn la definitivare iar perioada ca funcionar public debutant este de cel puin 6 luni, dar nu mai mare de 2 ani. Statutul funcionarilor publici clasific categoriile de funcionari publici prin intermediul art.9 n 3 grupe: categoria A - studii superioare de lung durat, absolvite cu diplom de licen sau echivalent; categoria B - studii superioare de scurt durat, absolvite cu diplom; categoria C - studii medii liceale sau postliceale, absolvite cu diplom.

n funcie de categoria din care face parte, legea prevede sarcini ale exercitrii serviciilor n conformitate cu normele impuse. Fiecare clas amintit mai sus se mparte n cte 2 grade care reprezint o avansare n cariera funcionarului public. Gradele la randul lor se mpart n cate 3 trepte i fiecare treapt corespunde unui nivel al salariului de baz din grila de salarizare.

FUNCT. PUBLIC

CATEGORIA A

CATEGORIA B

Studii superioare de lunga durata

Studii superioare de scurta durata

CATEGORIA C

Studii medii sau postliceale

GRAD I

GRAD II

GRAD I

GRAD II

GRAD I

GRAD II

CLASA III

CLASA III

CLASA III

CLASA III

CLASA III

CLASA III

CLASA II

CLASA II

CLASA II

CLASA II

CLASA II

CLASA II

CLASA I Nivel maxim

CLASA I Nivel maxim

CLASA I Nivel maxim

CLASA I Nivel maxim

CLASA I Nivel maxim

CLASA I Nivel maxim

Considerate tot ca un drept sunt i comisiile paritare n alctuirea crora intr un numar egal de reprezentani desemnai de conductorul autoritii sau instituiei publice i de sindicatul funcionarilor publici interesai. n cazul n care funcionarii publici nu sunt organizai n sindicat, reprezentanii vor fi desemnai prin votul majoritii acestora. Pentru un control mai bun al carierei funcionarilor publici s-a creat un grup profesionist de funcionari publici ce pledeaz n subordinea Guvernului.Acest grup cu

personalitate juridic se numete Agenia Naional a Funcionarilor Publici i are ca obiective, n desfurarea aciunii sale urmtoarele: elaboreaz politicile i strategiile privind managementul funciei publice i al funcionarilor publici; verific modul de aplicare a legislaiei privind funcia public i funcionarii publici n cadrul autoritilor i instituiilor publice; elaboreaza reglementri comune tuturor autoritilor i instituiilor publice privind funciile publice, gradarea i clasificarea posturilor; elaboreaza propuneri pentru crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor funcionarilor publici; stabilete criteriile pentru evaluarea activitii funcionarilor publici; O trstur important a Ageniei Naionale a Funcionarilor Publici este aceea c ine evidena funciilor publice i a tuturor funcionarilor publici. n acord cu art.22, al.2 n termen de 30 de zile de la aprobarea Regulamentului de organizare i funcionare a Ageniei Naionale a Funcionarilor Publici autoritile i instituiile publice vor transmite acesteia datele personale ale funcionarilor publici, precum i funciile publice vacante. Funciile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate i instituie public de ctre conducatorul acesteia ori prin hotrre a consiliului judeean sau, dupa caz, a consiliului local, pe baza activitilor prevazute la art. 9 alin. (2) i cu avizul consultativ al Ageniei Naionale a Funcionarilor Publici. Datele personale ale funcionarilor care se trimit la agenie sunt: numele i prenumele, domiciliul, data naterii, funcia public pe care o ocup, vechimea n funcia public, precum i n alte funcii publice ocupate anterior, studiile, titlurile didactice sau stiinifice i limbile strine pe care le cunosc. Aa cum prevede legea 188/1999, n art. 25, al. 1, 2 fiecare funcionar public are un dosar profesional care conine urmtoarele:

 documentul de numire n funcie, documentul de atestare a studiilor i cel privind depunerea juramntului; Documentele privind evaluarea anual a activitii acestuia, avansarile n funcii, trepte, clase, grade sau categorii, precum i sanciunile disciplinare ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic i fr discontinuiti. n dosarul profesional al funcionarului public nu vor fi introduse documente care fac referire la activitile sau la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice alt natur. Functiile publice se clasifica in functie de competentele acordate dupa cum urmeaza: a) functii publice generale; b) functii publice specifice. In raport de cerintele cu privire la nivelul studiilor, functiile publice se clasifica astfel: a) functii publice din clasa I; b)functii publice din clasa II; c) functii publice din clasa a III- a.9 Functiile publice generate reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea realizarii competentelor generale: Functiile publice sped/ice reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice in vederea realizarii competentelor specifice. Functiile publice se impart in trei clase, definite in raport cu nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice: a) clasa I cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta; b) clasa a II-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma; c) clasa a III- a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diploma. Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice, functiile publice se impart in trei

categorii: a) functiile publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici; b) functiile publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de conducere ; c) functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie. Functionarii publici numiti in functiile publice din clasele a II- a si a III- a pot ocupa numai functii publice de executie, cu exceptiile prevazute de legile speciale. Categoria inaltilor functionari publici cuprinde persoanele care sunt numite in una din urmatoarele functii publice: a) secretar general al Guvernului s.i secretar adjunct al Guvernului; b) consilier de stat; c) secretar general si secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administrate! publice centrale; d) prefect; e) subprefect; f) secretar general al prefecturii; g) director general din cadrul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale10. Categoria functionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite in una din urmatoarele functii publice: a) secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului si comunei; b) director general adjunct, director si director adjunct din aparatul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale; c) director executiv si director executiv ale adjunct ai de serviciilor publice ale descentralizate ale ministerelor si autoritatilor administatiei publice locale; a) sef serviciu; b) sefbirou. altor organe specialitate

administratiei publice centrale, precum si in cadrul aparatului propriu al

Functionarii publici de conducere organizeaza, coordoneaza, indruma si controleaza, sub autoritatea unui functionar public ierarhic sau a unui demnitar, activitatile ce implica executarea prerogativelor de putere publica, desfasurate de functionari publici de executie. Functiile de conducere implica un grad deosebit de independents, si deci, de raspundere. Sunt functionari publici de executie din clasa I, persoanele numite in functiile de expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor. Functionarii publici de executie din clasa a II-a sunt persoanele numite in functia publica de referent de specialitate. Functionarii publici de executie din clasa a -III- a sunt persoanele numite in functia publica de referent. Functiile de executie implica un grad mai redusde responsabilitate. Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale astfel: a) superior, ca nivel maxim; b) principal; c) asistent; d) debutant. Functionarii publici sunt debutanti sau definitivi. Pot fi numiti functionari publici debutanti persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei functii publice si nu indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru ocuparea unei functii publice definitive. Pot fi functionari publici definitivi: a) functionarii publici debutanti, care au efectuat perioada de stagiu prevazuta de lege si au obtinut rezultat corespunzator la evaluare; b) persoanele care intra in corpul functionarilor publici prin concurs si care au o vechime in specialitatea corespunzatoare functiei publice de minimum 12 luni ( studii superioare ), 8 luni ( studii de scurta durata ), 6 luni ( studii medii); c) persoanele care au promovat programe de formare si perfectionare in administratia publica. Dupa regimul juridic aplicabil se disting doua categorii de functii publice: functii publice carora li se aplica regimul dreptului comun, adica regimul

stabilit de Statutul functionarilor publici; functii publice carora li se aplica regimuri statutare speciale potrivit principiilor Statutului functionarilor publici ( magistrati, cadre active ale armatei, politisti). Functiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate si institutie publica, in parte, de conducatorul acesteia ori prin hotarare a consiliului judetean sau, dupa caz, a consiliului local, pe baza activitatilor prevazute de Statut si cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Capitolul 2 Drepturi si obligatii implicate de ocuparea functiilor publice

2.1. Drepturile functionarilor publici In realitatea juridica nu exista drepturi si obligatii independente unele de celelalte. Fiecarui drept ii corespunde o obligatie corelativa si fiecare obligatie, se naste, la randul ei, dintr-un drept11. Daca institutia publica are dreptul sa pretinda de la un functionar un comportament profesional si extraprofesional adecvat, la randul sau si functionarul public este indreptatit sa ceara si sa obtina de la serviciul public in care este integrat respectarea drepturilor care ii sunt recunoscute si garantate de lege. Majoritatea drepturilor si obligatiilor ce formeaza continutul raportului juridic de functie publica izvorasc din norme juridice. Consimtamantul partilor este necesar numai in cazul clauzelor contractuale care depind de la inceput de acest consimtamant. In special, clauzele cu privire la locul de munca a functionarului public este posibil ca sa fie decise unilateral in interesul serviciului. Insusl continutul raportului juridic al functiei publice il constituie drepturile si obligatiile functionarului public. Acesta se incadreaza in disciplina muncii, reglementata de Codul muncii, in general, de regulamentele de ordine interioara - in detaliu. Capitolul V din Legea 188/1999 privind statutul functionarilor publici prevede drepturile si obligatiile functionarilor publici. Cele mai importante se regasesc si in Titlul II al Constitutiei, " Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale". Aici nu se face distinctie intre salariat si functionar public, aceasta situatie nefiind insa de natura a impune concluzia ca nu ar exista diferente, intre cele doua categorii de persoane incadrate in munca. Pornind de la acesta precizare pot fi identificate trei categorii de drepturi si obligatii. a) drepturi si obligatii ce privesc orice persoana incadrata in munca, indiferent ca e vorba de un raport de munca sau de unul de functie publica; b) drepturi si obligatii specifice functionarului public, in aceasta categoric vom regasi atat drepturi si obligatii ale functionarului public care sunt prevazute

prevazute in statutul juridic al statului, cat si drepturi s i obligatii comune ale salariatului, dar care imbraca, in regimul juridic al functiei publice anumite particularitati; c) drepturi si obligatii speciflce anumitor categorii de functionari publici continute in legile speciale privind anumite functii sau demnitati publice . In concordanta cu dispozitiile constitutional, cu prevederile Statutului fuctionarilor publici s. i cu alte reglementari existente, precum s. i cu literatura in materie pot fl indentificate urmatoarele drepturi ale functionarilor publici: Dreptul la opinie al functionarilor publici este garantat de articolul 30 din Constitute, intitulat "Libertatea de exprimare" si este si primul dintre drepturile garantate functionarilor publici prin articolul 25 din Statut. Acesta reia dispozitiile constitutionale, dupa care este interzisa orice discriminare intre functionarii publici pe criterii politice, religioase, sindicale, etnice, de sex, stare materiala sau origine sociala. Doctrina contemporana occidentala este mai nuantata, distingand intre caracteristicile executarii dreptului de opinie in timpul serviciului si in afara lui. In timpul serviciului, functionarul public este tinut, in exercitarea acestui drept de obligatia de neutralitate, care il obliga sa faca dovada loialitatii fata de administratia pe care o reprezinta. In afara serviciului, dreptul la opinie este circumstantiat de o anumita rezerva si masura in exprimarile sale. Functionarul, chiar in viata privata, nu trebuie sa-si exprime opiniile intr-un mod care ar putea aduce prejudicii unei autoritati publice sau reprezentantilor acestora, iar, pe de alta parte, nu trebuie sa faca din functie un instrument de propaganda. Functionarii publici trebuie sa se abtina de la manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la activitati politice in timpul programului de lucru. Functionarii publici nu au voie sa faca parte din organele de conducere ale partidelor politice. In exprimarea opiniilor, functionarii publici trebuie sa aiba o atitudine concilianta si sa evite generarea conflictelor datorate schimbului de pareri. Dreptul la cariera este esenta functiei publice. Notiunea de cariera evoca dezvoltarea in

timp a situatiei juridice a functionarului public,de la recrutare pana la sfarsitul activitatii profesionale, deci de la emiterea actului din care se naste raportul de functie publica pana la emiterea celui de incetare a acestui raport.14 In cariera sa, functionarul public beneficiaza de dreptul de a promova in functia publica si de a avansa in gradele de salarizare. Organizarea si dezvoltarea carierei in functia publica se bazeaza pe principiul competentei , principiu potrivit caruia persoanele care doresc sa promoveze intr-o functie publica trebuie sa detina si sa confmne cunostintele si aptitudinile necesare exercitarii functiei publice respective. Competitia este principiul potrivit caruia confirmarea cunostintelor si aptitudinilor necesare exercitarii unei functii publice se face prin concurs sau examen. Egalitatea de sanse se face prin recunoas.terea vocatiei la cariera in functia publica a oricarei persoane care indeplineste conditiile stabilite conform legii. Motivarea este principiul potrivit caruia autoritatile si institutiile publice au obligatia sa identifice si sa aplice, in conditiile legii, instrumente de motivare morala si materiala a functionarilor publici, precum si sa sprijine initiativele privind dezvoltarea profesionala individual a acestora. Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii publice superioare vacante. Promovarea intr-o functie publica superioara vacanta se face prin concurs sau examen. Concursul sau examenul pentru promovare se organizeaza in limita functiilor publice vacante rezervate in scopul promovarii prin planul de ocupare al functiilor publice sau pentru functiile publice care devin vacante in timpul anului.15 Promovarea intr-o functie publica superioara se face foarte greu deoarece posturi vacante nu sunt, datorita numarului limitat de functii publice. Vacantarea functiilor publice se face prin : pensionare, plecarea din institutie, a unor functionari publici in alte sectoare de activitate, deces.Aceasta modalitate face uneori imposibila avansarea functionarilor publici ani de-a randul. Dreptul de asociere sindicala este prevazut de articolul 40 din Constitute si este dezvoltat de Legea 54/199leu privire la sindicate. Acest drept este recunoscut tuturor cetatenilor, salariati sau functionari publici, fara nici o deosebire.

Legislatia si doctrina sunt consecvente in a promova si sustine caracterul profesional al formelor de asociere sindicala, sindicalismul politic fiind interzis. Sindicatele reprezinta organizatii profesionale care se constituie in temeiul dreptului de asociere, scopul lor, singurul care le ajuta existenta, este apararea drepturilor profesionale, economice, sociale, culturale ale membrilor lor. Articolul 27 din Statut recunoaste functionarilor publici acest drept, cu exceptia celor care sunt numiti in categoria inaltilor functionari publici, functionarilor publici de conducere si alter categorii de functionari publici carora le este interzis acest drept prin statute speciale. Functionarii publici, cu exceptia celor prevazuti mai sus, pot, in mod liber, sa infiinteze organizatia sindicala, sa adere la ele s.i sa execute orice mandat in cadrul acestora. Dreptul la greva este recunoscut functionarilor publici in conditiile legii, cu respectarea principiului continuitatii s.i celeritatii serviciului public. Dreptul la greva nu poate avea ca obiect decat apararea drepturilor profesionale. el fiind o garantie profesionala. Acest drept trebuie sa se exercite in conditiile asigurarii normale functionarii serviciului public. In situatia declansarii, in conditiile legii , a unor actiuni sindicale de protest ( actiuni greviste ) , functionarii publici participant! la greva si conducerile autoritatilor si institutiilor publice au obligatia ca pe durata acestora sa protejeze patrimoniul institutiei, sa asigure continuitatea activitatii in toate domeniile in care este pusa in pericol viata sau sanatatea oamenilor, sau in domeniile a caror intrerupere ar cauza pagube materiale. Drepturile materiale se acorda functionarilor publici pentru activitatea desfasurata . Functionarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariu de baza; b) sporul pentru vechime in munca; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului. Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici. In stransa legatura cu dreptul la salariu este reglementat si dreptul la un program

normal de lucru, dreptul la sporuri pentru orele suplimentare, precizandu-se ca durata normala a timpului de lucru este de 8 ore pe zi sau 40 ore pe saptamana, iar pentru orele suplimentare " lucrate la dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice": functionarul are dreptul la un spor de 100% din salariu de baza.16 Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 mtr-un an. Plata orelor suplimentare lucrate la dispozitia conducatorului unitatii sau institutiei pub lice , nu s- a mai facut din anul 2003. Acordarea acestui drept a fost suspendat prin Legea 0 bugetului de stat din anul 2004 si 2005, astfel functionarii publici nu au fost motivati in a efectua ore suplimentare. Functionarii publici au dreptul, in conditiile legii, la concedii de odihna anuale, concedii medicale si alte concedii. Conform articolului 34 alin. (2) din Statutul functionarilor publici, acestia au dreptul pe langa indemnizatia de concediu la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu. si acordarea acestui drept a fost suspendat prin Legea bugetului de stat, in fiecare an de la aparitia Statutului functionarilor publici si nu a fost acordat niciodata. Referitor la concediile de boala, concediile de maternitate si de ingrijirea copiilor, Statutul interzice nu numai mcetarea, dar si modificarea raporturilor de serviciu, afara de ipoteza in care initiativa incetarii sau, dupa caz a modificarii apartine functionarului in cauza. Dreptul la protectie asigura functionarului public conditii normale de munca si igiena, de natura sa ocrotesca sanatatea si integritatea fizica a acestora. Functionarilor publici li se poate aproba, in mod exceptional, pentru motive de sanatate, schimbarea compartimentului in care isi desfasoara actitivitatea. Schimbarea se poate face pe o functie publica corespunzatoare, daca functionarul public in cauza este apt profesional sa indeplineasca noile atributii care ii revin. Se are in vedere protectia impotriva violentelor, institutia publica este obligata sa asigure protectia functionarului public impotriva amenintarilor, faptelor de ultraj, violentelor, carora le-ar putea fi victima in exercitarea functiei publice sau in legatura cu aceasta. Pentru a garanta acest drept institutia publica va solicita sprijinul organelor abilitate.

Autoritatea sau institutia publica este obligata sa il despagubeasca pe functionarul public in situatia in care a suferit, din culpa autoritatii sau a institutiei publice, un prejudiciu material in indeplinirea atributiilor de serviciu. Functionarii publici au dreptul de a-si perfectiona in mod continuu pregatirea profesionala, pentru care ei trebuie sa urmeze cursuri de perfectionare, beneficiind pe durata acestora, de salariu si alte drepturi. Formele de perfectionare profesionala pot fi organizate: a) la initiativa sau in interesul autoritatii sau institutiei publice; b) urniate la initiativa functionarului public, cu acordul conducatorului institutiei publice; c) organizate de Institutul National de Administrate, de centrele regionale de formare continua pentru administratia publica locala, sau de alte institutii specializate. Un alt drept al functionarilor publici este acela al stabilitatii in functie. Functionarii publici nu pot fi demisi sau suspendati din functie decat in conditiile prevazute de statut sau legile organice. Anumitor categorii de functionari publici li se recunoaste si inamovibilitatea in functie ce apare ca o treapta superioara a stabilitatii in functie si care ingrades.te dreptul superiorilor de a-i sanctiona disciplinar sau a-i elibera din functie. Stabilitatea reprezinta o conditie inerenta bunei functionari a serviciului public. Acest drept il face pe functionarul public sa aiba o situatie sigura, care sa-1 scuteasca atat de arbitrarul sefului ierarhic, cat si de influentele deciziei politice17. Se constata ca desi este garantat acest drept, uneori deciziile politice pot influenta Stabilitatea in functie a functionarilor publici , mai ales a celor cu functii de conducere. Functionarii publici au dreptul la protectie sociala, beneficiind de pensii precum si de celelalte drepturi de asigurari sociale de stat. In caz de deces al functionarului public, membrii familiei, au dreptul potrivit legii la o pensie de urmas, si primesc pe o perioada de 3 luni echivalentul salariului de baza din ultima lima de activitate a functionarului public decedat. In cazul in care decizia pentru pensia de urmas nu a fost emisa din vina autoritatii sau institutiei publice in termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita in continuare

drepturile prevazute de Statut pana la emiterea deciziei pentru pensia de urmas. Conform Statutului functionarilor publici, acestia au un numar insemnat de drepturi dar in acelasi timp , prin Legea bugetului de stat s-a suspendat aplicarea unor articole din Statut care prevedeau acordarea lor. Functionarul public nu se poate multumi doar cu stipularea unor drepturi in Statutul care reglementeaza regimul juridic al functiei si functionarului ca aceste drepturi sa ii fie respectate asa cum si din partea lui se asteapta indeplinirea obligatiilor stipulate in acelasi Statut. Daca se doreste prestarea unui serviciu public de calitate de catre functionarii publici atunci trebuie sa le fie respectate drepturile. Ei trebuie sa fie motivati pentru activitatea care o desfasoara, in caz contrar vor avea toate motivele pentru a nu-si respecta in totalitate obligatiile si a avea un comportament neetic fata de cetateni. Din perspectiva Statutului care prevede regulamentele i reglementrile aplicabile funcionarilor i altor ageni ai Comunitilor Europene, este funcionar al Comunitilor orice pesoan care a fost numit n condiiile Statutului sus-menionat, de numire din aceast instituie. Reglementarea legal a aspectelor privind drepturile i obligaiile funcionarului se regsete n titlul II, din acelai statut. Astfel, din perspectiva acestuia, drepturile funcionarului comunitar sunt urmtoarele: a) dreptul de opinie i exprimare este recunoscut funcionarului public comunitar. Acest drept trebuie exercitat cu respectarea obligaiei de loialitate fa de instituia comunitar creia i aparine, precum i de obligaia de rezerv i discreie (art. 17); b) dreptul de asociere al funcionailor comunitari. Ei pot fi membri ai organizaiilor sindicale i profesionale ale funcionarilor comunitari (art. 24bis). n prezent, sunt recunoscute i funcioneaz 6 sindicate, interesant fiind de menionat faptul c doar 30% din personalul Comunitii este nscris n unul dintre acestea; c) dreptul la grev este recunoscut funcionarilor comunitari, cu toate c el nu este expres prevzut de statut; ntr-o funcie permanent ntr-una din instituiile U.E., printr-un act scris al autoritii nvestite cu putere

d)

dreptul fundamental la concediu anual de odihn. Acesta are o durat de minim 24 de zile lucrtoare, la care se adaug un numr suplimentar de zile, n funcie de vechimea n munc. Alturi de concediul de odihn, funcionarilor comunitari le este recunoscut i dreptul la concediu pe perioada n care funcionarul ndeplinete o funcie electiv, precum i dreptul la concediu pentru creterea unui copil mai mic de 5 ani sau handicapat;

e)

dreptul de a candida la funcii elective. n cazul n care funcionarul european va fi ales ntr-o astfel de funcie, autoritatea nvestit cu putere de numire va adopta una dintre urmtoarele soluii: fie va menine n activitate funcionarul, acesta realiznd un cumul de funcii, fie funcionarul va fi considerat n concediu pe perioada mandatului electiv. Decizia de alegere ntre aceste soluii se va face n funcie de importana fiecrei funcii i de obligaiile care i revin titularului ei (art. 15, alin. 2);

f)

dreptul la carier le este recunoscut funcionarilor europeni. Pornind de la premisa c o carier normal permite avansarea n interiorul aceleiai categorii, cu aspecte specifice pentru fiecare dintre ele, notarea funcionarilor publice europeni se face dup anumite criterii specifice. Prevederile legale aplicabile acestor aspecte se regsesc n Titlul III al Statutului, Capitolul III, care reglementeaz problemele notrii, avansrii n ealon i promovrii;

g)

dreptul la pensie al funcionarilor comunitari mbrac cele dou forme cunoscute i n legislaia romneasc, respectiv pensionarea la cerere (la mplinirea vrstei de 60 de ani, pentru o vechime de 35 de ani) i pensionarea pentru limit de vrst (se realizeaz din oficiu, la mplinirea vrstei de 65 de ani, att la brbai, ct i la femei);

h)

dreptul la perfecionarea pregtirii profesionale. Pe parcursul derulrii unei cariere europene, persoana care ocup o asemenea funcie nu trebuie s stagneze din punctul de vedere al pregtirii profesionale. Astfel, doctrina comunitar recunoate obligaia U.E. de a favoriza perfecionarea pregtirii profesionale a funcionarilor comunitari;

i)

dreptul de a fi remunerat pentru activitatea prestat este reglementat n Titlul V al Statutului , intitulat regimul pecuniar i avantajele sociale ale funcionarilor. Importana care se acord acestei probleme este subliniat de faptul c acest aspect face obiect de reglementare a unui titlu separat. n afar de salariul de baz, funcionarii

comunitari au dreptul la diferite sporuri i indemnizaii. De asemenea, acetia sunt ndreptii s primeasc anumite alocaii familiale, precum i indemnizaii de deplasare ori restituirea cheltuielilor ocazionate de debutul n funcie, mutare etc. n caz de deces al unui funcionar, motenitorii acestuia primesc retribuia global a defunctului timp de 3 luni dup decesul acestuia; j) dreptul la protecie social vizeaz nu doar funcionarul comunitar, ci i membrii familiei acestuia (so/soie, copii, persoane aflate n ntreinerea sa). Acest drept este reglementat n Capitolul 2 al Titlului V, intitulat securitatea social i vizeaz aspecte precum: riscul mpotriva bolilor, asigurri medicale, anumite prestaii bneti acordate n caz de deces, de invaliditate total sau parial, pentru cheltuieli medicale i farmaceutice etc.; k) dreptul la ajutor i asisten a funcionarului public din partea U.E. (art. 24) presupune orice urmrire mpotriva autorilor unor fapte de ameninri, ultraje, injurii, defimri sau atentate mpotriva persoanei i bunurilor funcionarului sau membrilor familiei sale care sunt legate de calitatea de funcionar. De asemenea este prevzut principiul solidaritii ntre instituie i funcionar pentru prejudiciile produse de acesta, n msura n care acesta nu se gsete ns, cu intenie sau prin neglijen grav, la originea acestor prejudicii i nu s-a putut obine repararea de ctre autorul lor; l) dreptul de a-i fi comunicat n scris orice decizie cu caracter individual care l privete pe funcionar (art. 25). Prin aceasta se realizeaz fundamentarea de facto i de iure a deciziei, se asigur transparena aciunii autoritii i se faciliteaz controlul jurisdicional exercitat de autoritile competente. Avnd n vedere cele prezentate mai sus, se poate spune c drepturile funcionarilor publici pot fi mprite n dou categorii: drepturi pe care le au funcionarii n legtur cu funcia pe care o exercit; drepturi pe care le au funcionarii n legtur cu profesia. Odat cu numirea pe funcie i investirea cu competen, funcionarul are dreptul la exercitarea funciei sale - trebuie s fie respectat ca persoan, s i se respecte dispoziiile, s i se nlesneasc realizarea funciei. Organele administraiei publice trebuie s sprijine, s asigure realizarea atribuiilor de serviciu pe care le au funcionarii acestor entiti publice -

ori de cte ori funcionarul are probleme, este mpiedicat s-i exercite drepturile specifice funciei, administraia este obligat s intervin i s asigure realizarea funciei publice folosind mijloace de convingere sau, chiar de constrngere. De asemenea, exercitarea acestor drepturi fa de cei administrai se face n limitele competenei legale ce revine autoritii sau instituiei publice din care face parte, neputnd exercita alte drepturi specifice altor organe dect cele conferite de propria lege de organizare, de normele speciale sau de dispoziiile ierarhice. n ceea ceea ce privete drepturile funcionarilor n legtur cu profesia, trebuie observat c toate funciile publice au caracter profesional, pentru fiecare n parte este necesar ndeplinirea unor condiii de studii. Totodat, trebuie subliniat accentul pe care att legislaia european, ct i cea naional l pune pe perfecionarea pregtirii profesionale a funcionarilor publici, acetia fiind sprijinii de ctre entitile publice n realizarea acestui drept. Prevederile legale, naionale i comunitare, referitoare la drepturile de care beneficiaz funcionarii publici sunt concepute n scopul de a-i stimula i motiva prin crearea de condiii optime necesare exercitrii funciilor de serviciu, prin garantarea drepturilor de asisten social adecvat, precum i prin protecia juridic oferit acestei categorii de personal care i desfoar activitatea pentru organizarea executrii i executarea n concret a legilor.

2.2 Obligatii specifice ale ocupantilor unei functii publice Avand in vedere specificul raporturilor ce iau nastere intre persoana numita intr-o functie publica si autoritatea administrativa in cadul careia isi desfasoara activitatea, functionarul public nu va fl considerat niciodata un simpu angajat. Raportul juridic avand un caracter special da nastere la o serie de obligatii specifice si drepturi. Obligatiile specifice ale ocupantilor unei functii publice sunt reglementate de Statutul functionarilor publici, Codul de conduita a functionarilor publici cuprins in Legea nr. 7 din 2004 si Ghidul practic de deontologie al functionarilor publici aprobat prin Ordinul

411/08.08.2005 al Agentiei Nationale de Administrate Fiscala. Statutul reglementeaza principalele atributii ale functionarilor publici, Codul de conduita reglementeaza normele de conduita profesionala a functionarilor publici, obligatorii pentru functionarii publici precum si pentru persoanele care ocupa temporal o functie publica, din cadrul autoritatilor si institutiilor publice. Obiectivele codului urmaresc sa asigure cresterea calitatii serviciului public, o buna administrare in realizarea interesului public, precum si sa contribuie la eliminarea birocratiei si a faptelor de coruptie din administratia publica. Functia publica are un rol de interes general, trebuie sa inspire incredere printr-o exercitare echitabila a misiunilor sale. Deontologia, in serviciul public este necesara pentru instaurarea s. i consolidarea acestei increderi. Este important ca o administrate sa se doteze cu o gestiune eficace si complete in materie de deontologie prin definirea valorilor esentiale ce compun aceasta deontologie pe care administratia doreste ca toti agentii functiei publice sa o aplice. Puterea oricarui sistem de guvernare se bazeaza pe masura in care castiga si mentine respectul cetatenilor. Acest respect ia nastere din increderea pe care cetatenii o au in integritatea morala a functionarilor publici si in calitatea serviciilor oferite. Obligatiunile functionarului sint urmatoarele: a. sa execute la timp si calitativ deciziile autoritatilor publice in problemele ce tin de competenta lui; b. sa dirijeze, in cunostinta de cauza, sectorul de munca incredintat, sa manifeste initiative si perseverenta, sa asigure indeplinirea neconditionata a sarcinilor ce stau in fata autoritatii publice; c. sa respecte cu strictete drepturile si libertatile cetatenilor; d. sa se calauzeasca in exercitarea atributiilor de legislatia in vigoare, sa fie obiectiv si impartial, sa nu dea dovada de tergiversari si birocratism; e. sa examineze la timp propunerile, cererile si plingerile cetatenilor in domeniul activitatii sale de serviciu, in conformitate cu legislatia; f. sa studieze opinia publica si sa tina cont de aceasta in activitatea sa;

g. sa pastreze secretele de stat ori un alt secret ocrotit de lege, precum si informatiile despre cetateni de care ia cunostinta in exercitarea atributiilor, respectind legislatia. Nu se permite, conform legii, nici acceptarea de daruri si alte servicii din partea agentilor economici si cetatenilor pentru indeplinirea atributiilor de serviciu, cu exceptia semnelor de atentie simbolice, recunoscute conform normelor de politete si ospitalitate. Functionarul public nu are dreptul sa plece in delegatii peste hotare din contul persoanelor juridice sau ai cetatenilor, sa aiba conturi in banci din strainatate. Obligatiile membrilor serviciului public decurg din misiunea lor de a servi interesului general. In primul rind, ei trebuie sa respecte o serie de obligatii profesionale propriu-zise, care trebuie realizate in exercitiul functiei; in al doilea rind, ei sint datori sa indeplineasca unele obligatii ce afecteaza comportamentul lor personal. Obligatii profesionale: - Obligatia de a servi, adica obligatia de a executa sarcinile ce-i sint incredintate. Un element al acestei obligatii este datoria de a indeplini personal sarcinile conferite. Obligatia de a servi implica de asemenea datoria de supunere ierarhica, adica de a respecta ordinele superiorilor ierarhici (fie ca este vorba de ordine individuale sau de indicatii generale), dar si datoria de a se supune legilor si regulamentelor. Totusi, daca subordonatul primeste un ordin ce contine grave elemente de ilegalitate si care compromite interesul public, functionarul este obligat sa nu execute acest ordin. - Exercitarea exclusiva a functiei (obligatie instituita in unele tari). Functionarul trebuie sa-si exercite functia personal si in mod continuu. Din aceasta obligatie reiese principiul interdictiei cumulului unei functii publice cu o activitate privata. - Discretie profesionala si secret profesional. Obligatia de discretie profesionala interzice de a revela, fara autorizatia autoritatii superioare, faptele, informatiile, documentele de care agentul a luat cunostinta in exercitiul functiei sale. Tot ce tine de functionarea interna a administratiei trebuie sa fie confidential. Evident, aceasta obligatie nu trebuie sa limiteze aplicarea principiului transparentei administrative. Informatiile ce se cer a fi pastrate in secret nu sint doar cele calificate explicit ca secrete, ci toate informatiile pe care agentul le-a aflat in exercitiul functiei sale.

Interdictia de a divulga secretul profesional este generala si absoluta, cu o singura exceptie. Este vorba de teoria secretului profesional destainuit, care obliga agentii publici sa impartaseasca informatiile confidentiale colegilor sau superiorilor ierarhici atunci, cind acest lucru este necesar pentru buna functionare a serviciului.

Obligatia de rezerva. In exercitiul functiei, functionarul trebuie sa faca abstractie de opiniile sale politice sau religioase. El trebuie sa fie neutru si impartial. Obligatia de perfectionare profesionala, care poate fi realizata prin formarea continua. Obligatii ce afecteaza comportamentul personal al functionarului: Obligatii specifice: obligatia de resedinta (pentru ambasadori, militari, de exemplu), obligatia de a cere autorizatie de casatorie (in Franta, de exemplu, pentru militarii jandarmeriei).

Obligatii generale. Functionarul trebuie sa aiba, in viata sa personala, un comportament ce nu compromite reputatia administratiei. El trebuie sa dea dovada de demnitate, probitate, onestitate, dezinteres, discretie, neutralitate, decenta, simtul responsabilitatii. Nerespectarea de catre functionar a acestor datorii este sanctionata disciplinar. Functionarului public i se interzice sa participe la grevele care perturbeaza activitatea

autoritatilor publice respective, de a carei activitate depinde asigurarea societatii cu bunuri si servicii de importanta vitala. In genere, statutul juridic al functionarilor publici este menit sa sporeasca interesarea lor morala si materiala, sa le creeze conditii necesare pentru exercitarea functiilor de serviciu, sa garanteze drepturile si asistenta sociala adecvata pentru acei care si au consacrat viata slujirii statului si poporului. Din studierea actelor normative enumerate se disting urmatoarele obligatii ale functionarilor publici: Obligatia de indeplinire a sarcinilor prevede ca functionarii publici sa-si indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea, indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudiciu persoanelor fizice ori juridice, ori prestigiului corpului functionarilor publici. Realizarea acestei obligatii are doua fmalitati: realizarea obiectivelor serviciului public si satisfacerea interesului publicului.18

Functionarul public este dator sa puna mai presus, in exercitarea functiei publice, interesul public. Acesta poate fi determinat prin diferentierea fata de orice interes privat al functionarului sau al altor persoane, grup de persoane sau organizatii. Functionarul public este. in slujba cetateanului, trebuie sa-1 sprijine pe acesta, sa-i furnizeze servicii de calitate, in mod prompt. Obligatia respectarii normelor de conduita profesionala si civica se refera la un comportament profesionist, precum si la asigurarea, in conditiile legii, a transparentei administrative, pentru a castiga si a mentine increderea publicului in integritatea, impartialitatea si eflcacitatea autoritatilor. Este obligatia functionarului de a avea un comportament onest, atat in timpul serviciului, fata de cetateni si fata de colegi, cat si in afara raporturilor de serviciu. Functionarii nu trebuie sa fie doar buni specialist!, ei trebuie sa mentina niste relatii de buna colaborare cu toti cei cu care vin in contact, inclusiv cu colegii si superior!! ierarhici, relatii bazate pe incredere si corectitudine.Situatiile conflictuale si jignirile trebuie evitate , iar functionarii au datoria sa incerce ma! ales dialogul direct pentru lamurirea situatiilor. Acest principiu contribuie la apararea imaginii administratiei publice si la indeplinirea misiunii acesteia. In desfasurarea activitatii lor, functionarii trebuie sa respecte norme generale de conduita profesionala. Loialitatea fata de Constitutiei si lege presupune ca prin actele si faptele lor functionarii publici sa respecte Constitutia si legile tarii si sa actioneze pentru punerea in aplicare a dispozitiilor legale, in confomiitate cu atributiile ce le revin, cu respectarea eticii profesionale. Loialitatea fata de autoritatile si institutiile publice obliga functionarii publici sa apere in mod loial prestigiul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si sa se abtina de la orice act ori fapt care poate produce prejudiciu imaginii intereselor legale ale acestuia. In indeplinirea atributiilor de serviciu, functionarii publici au libertate in exprimarea

opiniilor publice. Aceasta presupune respectarea demnitatii functiei publice detinute, coreland libertatea dialogului cu promovarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea. In activitatea lor, au obligatia de a respecta libertatea opiniilor si de a nu se lasa influentati de considerente personale. In exprimarea opiniilor, functionarii publici trebuie sa aiba o atitudine concilianta si sa evite generarea conflictelor datorate schimbului de pareri. Activitatea publica consta in relatiile cu mijloacele de informare in masa care se asigura de catre functionarii publici desemnati in acest sens de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, in conditiile legii. Functionarii publici desemnati sa participe la activitati sau dezbateri publice, in calitate oficiala, trebuie sa respecte limitele mandatului de reprezentare incredintat de conducatorul autoritatii ori institutiei publice in care isi desfas. oara activitatea. O alta norma ce trebuie respectata este aceea a cadrului relatiilor in exercitarea functiei publice. In relatiile cu personalul din cadrul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea precum si cu persoanele fizice sau juridice, functionarii publici sunt obligati sa aiba un comportament bazat pe respect, buna-credinta, corectitudine si amabilitate. Functionarii publici au obligatia de a nu aduce atingere onoarei, reputatiei si demnitatii persoanelor din cadrul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si persoanelor cu care intra in legatura in exercitarea functiei publice. Utilizarea resurselor publice este o norma de conduita prin care functionarii publici sunt obligati sa asigure ocrotirea proprietatii publice si private a statului si a unitatilor administrativteritoriale, sa evite producerea oricarui prejudiciu, actionand in orice situatie ca un bun proprietar.19 Ei trebuie sa foloseasca timpul de lucru, precum si bunurile apartinand autoritatii sau institutiei publice numai pentru desfasurarea activitatilor aferente functiei publice detinute.

Obligatia de subordonare fata de superiorul ierarhic rezulta din organizarea functiei publice, care este bazata pe ierarhie. Functionarul fund plasat in aceasta ierarhie, el poate primi de la superiorii sai ordine pe care trebuie sa le execute. Orice functionar public, indiferent de functia pe care o ocupa, raspunde de aducerea la indeplinire a sarcinilor care ii sunt incredintate. El este obligat sa se conformeze ordinelor si instructiunilor functionarului public ierarhic superior, cu exceptia faptului cand acestea sunt in mod vadit ilegale ori de natura sa cauzeze un prejudiciu unui interes public ori sa aduca atingere drepturilor si intereselor fundamental ale unui cetatean. Functionarul public este obligat sa aduca in scris la cunostinta conduced! institutiei publice motivul refuzului de a executa dispozitia superiorului ierarhic. In plan juridic, raportul de subordonare se concretizeaza in dreptul superiorilor de a da dispozitii obligator!!, in dreptul pe care il au de a anula sau modifica actele emise de functionarii aflati in subordinea lor si in dreptul functionarilor superiori de a aplica sanctiuni disciplinare. Se poate spune ca functionarii publici ierarhic superiori au dreptul de a conduce, indruma, controla, sanctiona si disciplina functionarii publici aflati in subordinea lor. Organizarea ierarhica este justificata de necesitatea unei responsabilitati si unei coordonari a activitatii. Obligatia de discretie profesionala vizeaza toate faptele, informatiile sau documentele de care functionarul are cunostinta si care au legatura cu serviciul sau. Actualul Statut prevede, la articolul 45, obligatia functionarului public de a pastra secretul de serviciu, obligatia de confidentialitate cu privire la faptele, informatiile si documentele de care ia cunostinta in exercitarea sau cu ocazia exercitarii functiei. Aceste obligatii sunt elemente ale discretiei profesionale. Este inacceptabil ca un functionar public sa divulge informafii confidentiale la care are acces in virtutea exercitarii functiei publice. Indiferent de motivatia sa, el incalca increderea acordata. In functie de circumstante, divulgarea informatiilor confidentiale pot duce la luarea de masuri disciplinare impotriva sa,

inclusiv destituirea din functia publica. Obligatia de discretie profesionala satisface atat interesele statului cat si pe cele ale cetateanului21. Obligatia de rezerva presupune ca functionarul public sa se abtina de la actiuni, declaratii, luari de pozitii prin care ar produce prejudicii imaginii ori intereselor legale ale institutiei in care lucreaza. Obligatia de rezerva impune functionarului public o anumita retinere in exprimarea opiniilor, variabile in functie de moment, loc si de responsabilitatile specifice functionarului public. Este interzis sa exprime in public opinii neconforme cu realitatea in legatura cu activitatea autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, cu politicile si strategiile acesteia, cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual. Nerespectarea acestor obligatii ar putea afecta grav imaginea institutiei sau a administratiei fiscale. Obligatia de impartialitate presupune un comportament corect, in afara manifestarii unor interese personale, fara partinire, depunerea de diligente egale in raport cu oricare dintre persoanele cu care functionarul public vine in contact. Functionarul are datoria de a fi impartial atat fata de cetatenii care solicita satisfacerea unui drept sau a unui interes legitim cat si fata de colegii de serviciu. Circumstantele de genul unei relatii de prietenie intre functionar si cetatean sau nasterea unui interes material pentru satisfacerea preferentiala a unor cereri ar putea afecta impartialitatea functionarului. Un comportament impartial este acela in care functionarul depune diligente egale in raport cu fiecare persoana si nu se lasa influentat de interese personale. Functionarii publici trebuie sa dea dovada in orice situatie de integritate si sa se asigure ca actiunile lor pot face fata oricarui control. Cetatenii nu trebuie sa aiba nici o suspiciune in ceea ce priveste aplicarea ilegala a unor masuri. Functionarii publici trebuie sa fie ghidati de principiul echitatii si al impartialitatii in toate aspectele activitatii lor.

Distinctia dintre impartialitate si non-discriminare este una foarte fina caci, ambele servesc principiul asigurarii egalitatii de tratament a cetateanului. Discriminarea, ca fapta a unui functionar public, presupune refuzul oferirii unor servicii publice din cauza apartenentei subiectilor discriminati la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categoric sociala sau categoric defavorizata, respectiv convingerilor, sexului, varstei sau orientarii sexuale a persoanelor in cauza. Atitudinea partinitoare apare atunci cand functionarul nu depune un efort egal pentru satisfacerea solicitarilor sau drepturilor fiecarei persoane, ca urmare a existentei unui interes special al functionarului fata de una dintre aceste persoane. Obligatia de a nu primi ( direct sau indirect) de a nu accepta sau solicita daruri sau alte avantaje in considerarea calitatii lor de functionar public obliga functionarii publici sa prezinte, la numirea s i la eliberarea din functie, conducatorului lor ierarhic o declaratie de avere. Solicitarea sau primirea de daruri sau alte avantaje poate imbraca, pe langa forma abaterii disciplinare ( care are drept consecinta aplicarea unei sanctiuni disciplinare ), forma infractiunii de primire de mita sau foloase necuvenite. La incetarea raporturilor de serviciu, functionarul public are obligatia sapredea lucrarile pe care le-a primit spre solutionare in cadrul atributiilor de serviciu si bunurile care i-au fost incredintate. Functionarii publici, in calitate de agenti ai statului exercita atributiile si responsabilitatile functiei publice. Ei trebuie sa is. i asume consecintele actelor lor, dar, avand in vedere ca nu sunt decat imputerniciti ai statului, prin intermediul carora se exercita puterea publica, este echitabil ca raspunderea juridica sa fie partajata intre functionarul public si institutia publica in cadrul careia isi desfasoara activitatea. Administratia Finantelor Publice este unitate fiscala, teritoriala, organizata la nivel de municipiu, oras, subordonate directorului executiv prin care se realizeaza in plan teritorial atributiile Directiei Generale a Finantelor Publice. Pentru aducerea la indeplinire a atributiilor ce-i revin, Administratia Finantelor Publice Vaslui este condusa de un sef Admninistratie ajutat de doi sefi administrate adjuncti, unul pentru activitatea de administrarea veniturilor statului si unul pentru activitatea de Trezorerie. Structura organizatorica a Administratiei Finantelor Publice Vaslui este reprezentata in anexanr. 1. Atributiile principale ale Administratiei Finantelor Publice Vaslui sunt:

a) organizeaza si executa activitatea de constatare si stabilire a tuturor categoriilor de impozite si taxe datorate de stat, de persoane fizice si juridice; b) organizeaza si exercita activitatea de urmarire si incasare a veniturilor bugetului de stat si aplica masurile de executare silita potrivit legii; c) organizeaza si executa controlul respectarii reglementarilor legale privind calcularea, evidenta s. i varsarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, potrivit competentelor stabilite; d) organizeaza activitatea de evidenta analitica pe platitori; e) organizeaza activitatea de primire si inregistrare a cererilor privind acordarea de inlesniri la plata impozitelor, taxelor si a altor venituri ale bugetului de stat, potrivit reglementarilor legale in vigoare; f) organizeaza activitatea de primire a declaratiilor de impozite si taxe si asigura formarea si gestionarea dosarelor fiscale; g) reprezinta in justitie interesele proprii in litigiile pentru care actele normative ii confera calitatea procesuala; h) organizeaza si acorda asistenta de specialitate contribuabililor, pe linie de impozite si taxe, conducerea evidetelor contabile si depunerea raportarilor periodice; i) organizeaza activitatea de trezorerie privind incasarea veniturilor si efectuarea platilor din bugetul de stat, bugetului asigurarilor sociale de stst, bugetelor locale precum si mijloacelor extrabugetare si fondurilor cu destinatie speciala in care scop ia masuri pentru: - gestionarea - conduce contului corespondent creditelor de al Trezoreriei deschise in municipale, pentru ce deschis la Directia judeteana de Trezorerie precum si a contului de disponibil; evidentele activitatii bugetare actiunile priv.este fmantate incasarea din bugetul de stat, bugetelor locale si bugetul asigurarilor sociale de stat; - organizarea casierie tezaur ceea numerarului, asigurarea cu numerar pentru efectuarea platilor, stabilirea soldului si securitatea acestuia. j) verifica datele declarate de catre rezidentii romani, persoane fizice si juridice, in vederea intocmirii si eliberarii certiflcatului de rezidenta fiscala; k) intocmeste informari periodice privind situatia economico-fmanciara a agentilor economici

din raza de activitate. La Administratia Finantelor Publice Vaslui lucreaza un mimar de 89 functionari publici in functie de nivelul atributiilor stabilite 14 sunt in functii publice de conducere si 75 in functii publice de executie . In functie de acest criteriu structura functiilor publice se prezinta ca in figura nr. 1.:

16% F unctii publice de ex ecutie F unctii publice de conducere 84%

Figura nr. 1. Stuctura functiilor publice dupa atributii Acest numar de 89 functionari publici este insuficient deoarece volumul de activitate este mare, cerintele sunt multiple si serviciile prestate trebuie sa fie de buna calitate. Toate acestea necesita o buna documentare, atentie sporita in rezolvarea problemelor si uneori un timp mai mare pentru solutionare din cauza complexitatii lucrarilor de efectuat. Pentru mdeplinirea la timp a tuturor obiectivelor stabilite ar fi necesara suplimentarea structurii organizatorice cu eel putin 20 de posturi. Se simte o nevoie acuta de personal suplimentar la Seviciul colectare executare silita persoane fizice si juridice, Compartimentul juridic, Biroul infonnatic, Serviciul gestiune registru contribuabili si declaratii fiscale persoane juridice. Din cauza politicii duse de Ministerul Finantelor Publice de la 31.12.2004 nu au mai fost organizate concursuri pentru ocuparea functiilor publice vacante.

Structura personalului pe functii publice in raport cu nivelul studiilor absolvite s i a gradelor profesionale se prezinta ca in figura nr.2 Observam ca in Structura functiilor publice predomina functiile publice de referent superior clasa III . Normal ar fi sa predomine functiile publice de consilier superior clasa I si cele de inspector principal clasa I ceea ce ar insemna ca in Administratia Finantelor Publice Vaslui ar lucra mai multi functionari publici cu studii superioare cu mai multe posibilitati de rezolvare a problemelor complexe ce apar in derularea activitatii institutiei. Acest lucru ar putea fi posibil printr-o analizare a functiilor publice ramase vacante corelata cu nivelul sarcinilor de indeplinit si transformarea acestora din functii publice de clasa III, in functii publice de clasa I si dupa aceea scoaterea lor la concurs. Structura functionarilor publici din cadrul Administratiei Finantelor Publice Vaslui, in functie de nivelul de pregatire se prezinta ca in figura nr. 3:

33% S tudii m edii S tudii superioare 67%

Figura nr. 3. Structura functionarilor publici functie de pregatire In cadrul Administratiei Finantelor Publice Vaslui o treime a functionarilor publici sunt cu studii superioare si doua treimi sunt cu studii medii. Avand in vedere ca functionarii publici au obligatia de a asigura un serviciu public de calitate, prin participarea activa la luarea deciziilor si la transpunerea lor in practica, pentru realizarea acestora consider ca este necesar ca functionarii publici care lucreaza in cadrul administratiei sa fie cu studii superioare, daca nu in proportie de 100% , eel putin raportul sa fie invers: 67% cu studii superioare si 33%

cu studii medii. Peste un numar de 3-4 ani proportia poate va fi aceasta deoarece o mare parte din functionarii publici cu studii medii s-au inscris la cursuri de invatamant superior. Distributia functionarilor publici din cadrul institutiei, dupa gen se prezinta ca in figura nr. 4:

2 9 % F em ei B a rba ti 7 1 %

Figura nr. 4 Distributia functionarilor publici dupa gen Dupa cum se observa in figura nr. 4 in cadrul institutiei predomina femeile atat in functiile de executie cat si in cele de conducere. Barbatii lucreaza indeosebi in cele doua servicii de ,,Control fiscal persoane fizice" si eel de ,,Colectare si executare silita", activitate ce presupune deplasarea la agentii economici ( munca de teren). Femeile prefera functiile publice din cadrul birourilor, serviciilor, unde activitatea nu presupune munca de teren. Distributia functionarilor publici dupa varsta se prezinta ca in figura nr. 5 Se observa ca predomina functionarii publici cu varsta cuprinsa intre 35-45 ani, deci sunt functionari publici tineri, cu multiple posibilitati: de munca, de perfectionare si care se pot adapta usor la schimbarile ce vor urma in perioada urmatoare, mai ales daca vom intra in Uniunea Europeana in anul 2007. Avand in vedere drepturile si obligatiile functionarilor publici, in urma studiului facut am costatat urmatoarele :

Referitor la dreptul de a -si perfectiona in mod continuu pregatirea profesionala functionarii publici ar trebui sa urmeze cursuri de pregatire profesionala.Cu toate acestea la astfel de cursuri participa un numar foarte mic, singura forma de perfectionare ramanand studierea in permanenta a actelor normative in materie. Marea majoritate a functionarilor publici simt nevoia de pregatire suplimentara, cei care ocupa functii de conducere intr-o proportie mai mare decat cei de executie. Cei mai multi functionari publici ar dori sa urmeze cursuri de utilizare a calculatoarelor dintre care cei mai multi vor cursuri de nivel avansat. In anul 2005 din cadrul Administrate Finantelor Publice Vaslui au participat la cursuri de perfectionare organizate de scoala de Finante de la Focsani si scoala de Finante de la Rimnicu Vilcea un numar de 7 persoane ceea ce reprezinta 7,8 % din totalul functionarilor publici. Situatia aceasta poate fi prezentata ca in figura numarul 6. Functionarii publici au dreptul de a se perfectiona si a urma in fiecare an forme de pregatire profesionala de minim 7 zile, dar legislatia in vigoare nu reglementeaza obligatia autoritatilor sau institutiilor publice de a asigura in fiecare an forme de perfectionare profesionala pentru toti functionarii publici. Principalul criteriu pe baza caruia sunt selectati participantii la programele de pregatire profesionala il reprezinta recomandarile, nominalizarile facute de superiorul ierarhic. Participantii la astfel de forme de pregatire, au remarcat faptul ca uneori temele dezbatute nu aveau legatura cu domeniul de activitate a functionarilor. Pentru a spori eficienta unor astfel de programe si pentru ca formarea si perfectionarea profesionala sa aiba ca rezultat inbunatatirea activitatii in administratia publica si perfectionarea aptitudinilor functionarilor publici, legiuitorul ar trebui sa reglementeze accesul la programele de formare si perfectionare profesionala in raport cu necesitatile concrete ale institutiei, ale functionarilor, iar furnizorii de astfel de programe, sa-si adapteze metodele la cerintele cursantilor . Toti functionarii publici ar trebui sa aiba acces la astfel de programe si nu un numar atat de redus. Legiuitorul ar trebui sa stabileasca niste criterii minime pentru astfel de selectii de participare la cursuri. In ceea ce priveste dreptul la asociere sindicala in cadrul Administratiei Finantelor Publice Vaslui situatia se prezinta ca in figura numarul 7. Analizand grafcul se observa ca 85% din functionarii publici din cadrul Administratiei

Finantelor Publice Vaslui au optat pentru a se inscribe in sindicatul functionarilor publici SEDLEX pentru ca interesele lor profesionale, economice si sociale sa fie aparate. Cu privire la drepturile salariale ale functionarilor publici se poate face o snaliza facand o grupare a acestora dupa salariul de baza pe care il aveau la 01.01.2006 grupare ce se prezinta ca in figura numarul 8. Se observa ca 43 % dintre functionarii publici au venituri cuprinse intre 401 700 RON, ceea ce reprezinta putin in conditiile preturilor actuale. De aceea salariul mis este principal nemultumire a functionarilor publici. Ori de cate ori au avut loc manifestari de protest principal revendicare a fost aceea a unui salariu mai mare. Satisfacerea pretentiilor salariale ale functionarilor publici la momentul current ar insemna aproape in toate cazurile cel putin o dublare a salariului actual. Pentru realizarea acestui lucru trebuie finalizat proiectul legii cadru privind sistemul unitar de salarizare a functionarilor publici, astfel ca Ministerul Finantelor Publice impreuna cu partenerii de dialog social sa poata ajunge la un consens, si astfel va putea creste gradul de atractivitate a carierei in functia publica. Salarizarea proasta este considerate de functionarii publici ca principalul obstacol in calea respectarii normelor de conduit profesionala. In viziunea functionarilor publici salarizarea corespunzatoare ar putea contribui la consolisarea unui comportament etic adecvat. Functionarii publici sunt nemultumiti si din cauza nerespectarii dreptului cu privire la acordarea primei de vacanta , un drept doar stipulat in Statutul functionarilor publici care nu s-a acordat niciodata. Uneori, functionarii publici trebuie sa efectueze ore peste program pentru realizarea unor lucrari urgente.Aceste ore nu au fost platite in anii 200$ si 200^"Legea bugetului de stat suspendand aplicabilitatea articolului care prevedea acordarea acestui drept. Pornind de la obligatia indeplinirii sarcinilor de serviciu, la nivelul Administratiei Finantelor Publice Vaslui, la sfarsitul anului 2005 facand o analiza a raporturilor de evaluare intocmite pentru fuctionarii publici se constata ca obiectivele stabilite pentru fiecare functionar public au fost indeplinite ca in figura 9. Concluzia ce se poate desprinde este ca functionarii publici urmaresc indeplinirea obiectivelor ce le-au fost stabilite prin fisa postului. In marea lor majoritate reusesc, dovada

fiind procentul de 90%, de aceea si califlcativele obtinute la evaluarea performantelor profesionale sunt de categoria ,,exceptional" si "foarte bun" . Uneori in indeplinirea sarcinilor exista si unele impedimente cum ar fi : lipsa tehnicii de calcul care este insuficienta si depasita din punct de vedere tehnic. La Administratia Finantelor Publice Vaslui doar 60% din functionarii publici au in dotare un calculator.Un alt impediment in realizarea sarcinilor de servciu cu profesionalism si la timp este lipsa unor programe informatice mai performante, care sa permita extragerea informatiilor solicitate de structurile ierarhice (Directia Generala a Finantelor Publice, Ministerul Finantelor Publice s.i Agentia Nationals a Functionarilor Publici), in timp util. Rezolvarea acestor probleme ar duce la realizarea mai rapida a atributiilor de serviciu. Din cauza lipsei de personal, functionarii publici au foarte multe sarcini suplimentare de indeplinit si de aceea, uneori nu reusesc sa-s.i realizeze la timp obiectivele. Deblocarea posturilor vacante si organizarea de concursuri in vederea angajarii de personal ar putea rezolva aceasta problema.

Capitolul 3: Conflictul de interese in exercitarea functiei publice Conflictul de interese reprezinta o situatie in care persoana care exercita o delimitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative. Legea 161 din 19 aprilie 2003 " privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei " la Capitolul 2 reglementeaza conflictul de interese in exercitarea functiei publice.24 Conflictul de interese este acea situatie sau imprejurare in care interesul personal, direct sau indirect al functionarului public contravine interesului public, astfel meat afecteaza independenta si impartialitatea sa in luarea deciziilor ori indeplinirea la timp si cu obiectivitate a indatoririlor care ii revin in exercitarea functiei publice detinute. Prin insumarea principiilor care stau la baza exercitarii functiilor publice in materia conflictelor de interese si a principiilor care stau la baza prevenirii conflictului de interese se poate trage concluzia ca regimul conflictului de interese si activitatea desfasurata de fimctionarii publici si demnitari trebuie sa se subordoneze urmatoarelor principii: legalitate, impartialitate, obiectivitate, integritate, transparent deciziei si suprematia interesului public. Prima reglementare de principiu a conflictului de interese s. i a incompatibilitatii a fost realizata in anul 1990 prin dispozitiile constitutionale referitoare la parlamentari care prevedeamimeni nu poate fi in acelasi timp, deputat si senator. Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului. Pornind de la aceste reglementari constitutionale doctrina juridica nu a facut la inceput distinctia intre incompatibilitati si conflictul de interese. Chiar daca intre cele doua institutii juridice exista, indiscutabil, o asemanare referitoare la principiile incalcate, modul concret de incalcare a acestor principii este diferit, ceea ce justified reglementarea distincta a conflictului de mterese. In aceste conditii, am putea spune ca sub aspectul efectului conflictul de interese genereaza o stare de incompatibilitate, dar sub aspectul cauzelor care determina aceasta incompatibilitate, conflictul de interese se deosebeste prin faptul ca factorul determninant nu

este neaparat o situatie juridica sau o activitate incompatibila cu activitatea care este realizata in cadrul atributiilor de serviciu, ci un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative. Au existat, desigur regelemenari disparate, referitoare la anumite categorii de functionari publici sau anumiti demnitari ( prin statute speciale sau chiar prin regulamente de ordine interioara ). Pana la aparitia Legii 161/2003 o reglementare unitara a conflictului de interese nu a existat.Din aceasta cauza solutia legislativa a unificarii acestor reglementari si a distinctiei clare intre conflictul de interese si incompatibilitate este pe deplin justificata. Actualmente , reglementarea conflictului de interese este realizata prin Legea 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice a functiilor si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei. Pentru eficienta regimului conflictului de interese legiuitorul a preferat sa reglementeze acest regim pentru fiecare categoric in parte, tinand cont de specificul fiecareia, pornind de la structurile administratiei publice centrale si terminand cu structurile administratiei publice locale. Reglementarea conflictului de interese in exercitarea functiei de membru a Guvernului si a altor functii publice de autoritate din administratia publica centrala si locala presupune ca persoana care exercita functia de membru al Guvernului, secretar de stat sau functii asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligata sa nu incheie un act juridic ori sa nu ia sau sa nu participe la luarea unei decizii in executarea functiei publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru sotul sau ori rudele sale de gradul I. Aceste obligatii nu privesc emiterea, aprobarea sau adaptarea actelor normative. In ceea ce prives.te raspunderea disciplinara si efectele actelor administrative care nu indeplinesc conditiile impuse de aceste dispozitii prevazute de art. 72 din Legea 161/2003, au fost stabilite urmatoarele dispozitii: incalcarea obligatiilor prevazute constituie abatere administrativa, daca nu este o fapta mai grava, potrivit legii; actele administrative emise sau actele juridice incheiate prin incalcarea obligatiilor prevazute sunt lovite de nulitate absoluta.

Conflictul de interese privind alesii locali prevede ca primarii si viceprimarii, primarul general si viceprimarii municipiului Bucuresti au obligatia sa nu emita acte administrative sau sa nu incheie un act juridic ori sa nu emita o dispozitie, in exercitarea functiei, care produce un folos material pentru sine, pentru sotul sau ori rudele sale de gradul I. Efectele incalcarii acestor dispozitii este nulitatea absoluta a respectivelor acte administrative. Actele administrative emise sau actele juridice incheiate ori dispozitiile emise cu incalcarea obligatiilor prevazute sunt lovite de nulitate absoluta.25 Daca in urma controlului asupra legalitatii actelor juridice incheiate sau emise de persoanele respective rezulta ca alesul local in cauza a realizat foloase materiale, prefectul dispune, dupa caz, sesizarea organelor de urmarire penala competente sau a comisiilor competente de cercetarea averii, constituite potrivit Legii nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu funetii de conducere si de control si a functionarilor publici. Observam ca in ambele cazuri rolul controlului apartine Guvernului, fie prin primul ministru in cazul autoritatilor si institutiilor publice centrale, fie prin prefect ca reprezentant al Guvernului in teritoriu, in cazul autoritatilor si institutiilor publice locale. Conflictele de interese pentru presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene sau consilierii locali si judeteni sunt prevazute in art. 47 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modiflcarile si completarile ulterioare. Conflictul de interese privind functionarii publici precizeaza ca functionarul public este in conflict de interese daca este chemat sa rezolve cereri, sa ia decizii sau sa participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice si juridice cu care are relatii cu carcter patrimonial. De asemenea se afla in aceasta situatie daca participa in cadrul aceleias. i comisii constitute conform legii, cu functionari publici care au calitatea de sot sau ruda de gradul I. Daca interesele sale patrimoniale, ale sotului sau rudelor de gradul I pot influenta deciziile pe care trebuie sa le ia in exercitarea functiei publice , functionarul public este in conflict de interese. Functionarii publici trebuie doar sa evite circumstantele in care interesele lor personale intra in conflict cu interesele institutiei publice, si sa evite aparitia unui asemenea conflict. Functionarii publici trebuie sa evite desfas.urarea unor activitati care le-ar putea afecta

direct sau indirect exercitarea functiei lor publice. Aceasta include orice situatie in care actiunile intreprinse in cadrul exercitarii functiei publice pot fl considerate a influenta sau a fl influentate de interesele private ale functionarilor publici. In cazul existentei unui conflict de interese, functionarul public este obligat sa se abtina de la rezolvarea cererii, luarea deciziei s.i sa-1 informeze de indata pe seful ierarhic caruia ii este subordonat direct. Acesta este obligat sa ia masurile necesare care se impun pentru exercitarea cu impartialitate a functiei publice, in termen de eel mult 3 zile de la data luarii la cunostinta. Intr-o asemenea situatie, conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea sefului ierarhic caruia ii este subordonat direct functionarul public in cauza, va desemna un alt functionar public, care are aceesi pregatire si nivel de experienta. Multe conflicte de interese se pot rezolva prin transferul sarcinii catre un alt functionar public neafectat de circumstantele spetei. Functionarului public i se poate solicita renuntarea la activitatea care a dat nas/tere conflictului. Daca cele doua solutii nu pot duce la rezolvarea situatiei, atunci trebuie avuta in vedere demisia functionarului public. Sanctiunea privind incalcarea conflictului de interese poate fi: disciplinara, contraventionala, ori penala, dupa caz. Incompatibilitatea este o prezumtie a conflictului de interese. Incompatibilitatile cu calitatea de functionar public vizeaza domeniul public si privat. In domeniul public, este incompatibila cu orice alta functie exceptia celei de cadru didactic iar in domeniul privat, este incompatibila cu orice activitate remunerata care are legatura cu functia publica pe care o exercita. Incompatibilitatea este acea situatie nepermisa de lege, in care s-ar putea gasi un funtionar public si care 1-ar influenta si determina pe acesta sa nu-si indeplineasca atributiile conferite in virutea runctiei publice, in mod total obiectiv, echidistant si profesionist. Incompatibilitatea presupune imposibilitatea exercitarii functiei publice, in timp ce conflictul de interese afecteaza numai luarea unor decizii punctuale. lesirea din cele doua situatii oprite de lege ( conflictul de interese sau incompatibilitate ) se poate face asemanator, prin renuntarea functionarului la una dintre calitati sau prin neimplicarea in luarea deciziei.

Capitolul 4 : Concluzii si propuneri Pentru satisfacerea intereselor generale ale membrilor colectivitatii a fost necesara infiintarea anumitor organisme administrative care sa stabileasca care sunt nevoile societatii, care sunt modalitatile in care aceste nevoi pot fi acoperite, care sunt resursele necesare si cum pot fi ele obtinute. Rezolvarea acestor probleme de ordin administrativ a constituit o premisa a aparitiei statului si a implicarii acestuia in satisfacerea intereselor colectivitatii. Dezvoltarea treptata a acestor servicii este atat rezultatul implicarii mai accentuate a statului in oferirea de servicii cat si rezultatul sporirii si diversificarii cererii de servicii publice a colectivitatlor. Serviciul public este o activitate organizata sau autorizata de o autoritate a administratiei publice pentru a satisface nevoi sociale de interes public. Infiintarea acestor organisme administrative s-a facut prin lege sau pe baza legii. In vederea realizarii scopului pentru care au fost create ele sunt dotate cu functii publice, functia publica reprezentand complexul de atributii, competence si responsabilitati stabilite de catre administratia publica centrala sau locala care se realizeaza in scopul satisfacerii intereselor publice. Functiile publice sunt ocupate de persoane cu calificare de specialitate, adica de functionari publici cu drepturi si indatoriri corespunzatoare. Functionarii publici sunt persoane numite, in conditiile legii, intr-o functie publica, in cadrul unei autoritati sau institutii publice, in scopul asigurarii functionarii continue a acestora. Reglementarea legala a functiei s.i functionarului public este realizata de Legea 188/1999 privin Statutul functionarilor publici modificata si republicata in Monitorul Oficial nr. 251/2004. Aceasta lege are drept scop reglementarea regimului general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala. Scopul acestui Statut este asigurarea in conformitate cu dispozitiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial in interesul cetatenilor, precum si al autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala. Statutul functionarului public care reglementeaza regimul juridic al functiei publice in Romania prezinta si unele neajunsuri. Dreptul la cariera este esenta functiei publice. Fiecare functionar public are ca tel

promovarea intr-o functie superioara. Conform actualului Statut promovarea se face prin concurs sau examen, care se organizeaza in limita functiilor publice vacante rezervate in scopul promovarilor. Dupa aceasta modalitate promovarea functionarilor publici se face foarte greu, pot trece 5-7 ani si functionarii sa nu poata promova deoarece nu sunt posturi vacante. Functiile publice sunt limitate, in consecinta nu poate fi vorba de o suplimentare a acestora. Consider ca este necesara in fiecare an o analizare a functiilor publice din cadrul institutiei si realizarea unui plan de promovare a functionarilor publici, dar nu numai pe posturi vacante, ci si prin transformarea unor posturi ocupate in altele de nivel superior. Acest plan trebuie facut in functie de numarul posturilor vacante existente la acel moment si in functie de necesitatile concrete ale institutiei de a avea mai multe functii de nivel superior. Totodata sa se tina cont de numarul functionarilor publici care au indeplinit conditiile de promovare si nu au putut promova in ultimii 4 ani. In cazul functiilor publice pentru care institutia este de acord cu transformarea lor in functii de nivel superior, sa se organizeze concurs iar acei functionari sa fie promovati. Functionarii publici au obligatia de a urma forme de perfectionare profesionala, organizate de Institul National de Administrate sau de alte institutii abilitate a caror durata cumulata este de minim sapte zile pe an. Cu toate acestea, Statutul nu prevede obligatia autoritatilor si institutiilor publice sa asigure in fiecare an forme de perfectionare profesionala pentru toti functionarii. La momentul actual la astfel de cursuri participa un numar foarte mic de functionari. De exemplu, din cadrul Administratiei Finantelor Publice Vaslui in anul 2005 au participat la cursuri un procent de 7,8 % din totalul de 89 de functionari. Ar trebui organizate astfel de cursuri la nivelul Directiei Generate a Finantelor Publice Vaslui cu formatorii institutiilor abilitate. In Statut este prevazuta acordarea de drepturi materiale pentru activitatea desfasurata. Printre acestea ar fi si plata orelor lucrate peste program din dispozitia conducatorului institutiei publice, precum si a zilelor declarate nelucratoare pentru functionari. Acordarea acestui drept mi s-a mai facut din anul 2003. El a fost suspendat an de an prin Legea Bugetului de Stat. Functionarii publici nu sunt motivati pentru a lucra peste program sau in zilele nelucratoare. Un alt drept prevazut in Statut si care nu s-a acordat niciodata ar fi acela al platii primei de

concediu. Aceasta ar trebui platita la plecarea in concediu a functionarilor publici. Ar fi bine ca Statutul sa prevada acele drepturi care se acorda efectiv functionarilor publici, deoarece in functie de acestea sunt stabilite si indatoririle. Functionarii publici, la ora actuala, nu sunt motivati in realizarea unui serviciu public de calitate. Ei sunt foarte prost platiti si calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie din domeniul public, cu exceptia celei de cadru didactic, iar in domeniul privat cu orice activitate remunerata care are legatura cu functia publica pe care o exercita. Acestia nu au voie sa desfas. oare alte activitati dupa terminarea orelor de program in vederea rotunjirii veniturilor. Astfel, Legea 188/1999 privind Statutul functionarului public si Legea 161/2003 referitoare la unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice s,i a functiilor publice par a ingradi in totalitate activitatile ce ar putea fi desfaswate de functionarii publici in timpul liber. Factorii care ar consolida comportamentul etic al functionarilor publici in afara salarizarii, care detine ponderea cea mai mare, ar fi crearea sentimentului de apartenenta la corpul functionarilor publici. La momentul actual este necesara o reforma in domeniul functiei publice. Se observa o calitate scazuta a serviciilor publice, imagine nefavorabila in fata opiniei publice, o motivare insuficienta a functionarilor publici. Aceste neajunsuri vor putea fi remediate prin realizarea urmatoarelor obiective: stabilirea procedurilor de recrutare, gestiune si formare a functionarilor publici; implementarea unui sistem unitar de salarizare a functionarilir publici, motivant si transparent care sa permita atragerea de functionari competent!; ameliorarea imaginii administrate! publice prin cresterea transparentei actului administrativ si luarea unor masuri anti coruptie, vizibile pentru opinia publica. Istitutiile responsabile pentru reforma functiei publice sunt: Agentia Nationala a Functionarilor Publici pentru managementul functiei publice si Insitutul National de Administrate pentru formarea continua a functionarilor. In contextul aplicarii reformei, Ministerul Finantelor Publice contribuie la elaborarea si implementarea strategic! si a programului Guvernului in domeniul fmantelor publice si are un

rol foarte important in sustinerea fmanciara a masurilor privind reforma functiei publice. Reorganizarea si modernizarea Ministerului Finantelor Publice presupune reforma tuturor unitatilor subordonate de la nivelul judetelor, municipiilor iar aplicarea ei este o necesitate si la nivelul Administrate! Finantelor Publice Vaslui. Realizarea acestui obiectiv este o sarcina complexa care presupune rezolvarea unor probleme atat de ordin tehnico-material cat si uman cu care ne confruntam in situatia actuala. O problema care ar trebui rezolvata este cea a dotarii cu tehnica de calcul, care nu numai ca este insuficienta ci veche si depasita din punct de vedere tehnic. Doar 60% din salariatii institutiei au in dotare un calculator ceea ce ingreuneaza rezolvarea lucrarilor in timp util. Contrar aparentelor cu privire la supradimensionarea personalului din administratia publica, Administratia Finantelor Publice Vaslui se confrunta cu lipsa de personal. Ar fi necesara suplimentarea organigramei cu eel putin 20 de posturi, deoarece ne confruntam cu lipsa de personal la Compartimentul juridic, Biroul incasare si executare silita persoane fizice si Biroul registru contribuabil persoane juridice. Lipsa de personal se datoreaza si politicii duse de Guvern si de Ministerul Finantelor Publice care in 2005 a dispus blocarea concursurilor pentru functiile vacante si transferarea acestora la Casele de pensii pentru recalcularea pensiilor. Aplicarea reformei constituie un imperativ care trebuie sa inceapa cu instituirea unui cadru legislativ corespunzator in ceea ce priveste promovarea salariatilor, conditii de munca, salarizare, protectia acestora, indepartarea practicilor neetice atat din randul functionarilor publici cat si al contribuabililor care nu de putine ori solicita favoruri necuvenite oferind in schimb functionarilor foloase materiale. Daca aceste probleme vor fi rezolvate, functionarii publici vor putea oferi contribuabililor servicii performante, in conditii de colaborare, transparenta si cu un comportament etic de inalt nivel.

Bibliografie: 1. Alexandru, loan, Drept administrate comparat, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000; 2. Costea, Margareta, Introducere in administrafia publicd, Bucuresti, 2000; 3. lorgovan, Antonie, Tratat de drept administrate, vol. I, editia a Ill-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2001; 4. Filip, Gheorghe, Onofrei, Mihaela, Elemente de stiinta administratiei, Editura Junimea, Iasi, 2004; 5. Negulescu, Paul, Tratat de drept administrate, Editura A. Marvan, Bucuresti, 1934; 6. Onofrei, Mihaela, Sisteme administrative comparate, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001; 1. Peiser, Gustave, Droit administratif general, Dalloz, Paris, 2000; 7. Preda, Mircea, Tratat elementar de drept administrate romdn, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999; 8. Prisacaru, Valentin, Tratat de drept administrate romdn, editia a Ill-a, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002; lO.Rivero, Jean, Waline, Jean, Droit administratif, Dalloz, Paris, 2000; 11. Tofan, Apostol Dana, Drept administrate, Editura All Beck, Bucuresti, 2003; 12.Trailescu, Anton, Drept administrate.Tratat elementar, Editura All Beck, Bucuresti, 2002; 13.Universitatea Spiru Haret, Administratia Publicd-sinteze, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2000; 14. Vedinas., Verginia, Statul functionarului public, Editura Nemira, Bucuresti, 2001; 15.Zaharia, T. Gh., Zaharia, Odette Budeanu, Budeanu, I.T., Chiuaru, T.A., Tratat de drept administrate romdn, Editura Junimea, lasi, 2001; 16. *** Constitutia Romdniei republicata in M. Of. 767 din 31 octombrie 2003; 17.*** Legea 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice a functiei publice si in mediul de afaceri, Editura Economica,

prevenirea s,i sanctionarea coruptiei, publicata in M. Of. 279 din 21 aprilie 2003; 18.*** Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici, publicata in M. Of. nr. 157 din 23 februarie 2004; 19.*** Legea 188/1999 privind Statul functionaruluipublic, republicata in M. Of. nr. 251 din 22 martie 2004; 20.*** Hotararea Guvernului nr. 1209/2003 privin organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici, publicata in M. Of. 757 din 29 octombrie 2003; 21. *** Ordinul ANAF 411/2005 privind aprobarea Ghidului practic de deontologie al functionarilor publici.