O scrisoare pierduta

de I. L. Caragiale -caracterizarea lui Stefan Tipatescu-

Comedia O scrisoare pierduta a aparut in anul 1884 si s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884. O scrisoare pierduta este o satira politica deoarece se prezinta lupta politica desfasurata in timpul campaniei electorale, cu scopul de a obtine functia politica de deputat. Totodata este si o comedie de moravuri intrucat ilustreaza modalitatea prin care se parvine social si politic prin intermediul santajului, coruptiei si a manipularii. Stefan Tipatescu este prefectul judetului pe care il administreaza ca pe propria mosie, crezandu-se stapanul acestuia. Tipatescu este un personaj pus in ipostaze comice. Prefectul vrea sa para sigur de sine, sa detina o autoritate de necontestat, care conduce cu o mana de fier judetul, cand de fapt este supus lui Zaharia Trahanache si Zoei, lui lipsindu-i cu desavarsire calitatile de lider, necesare pentru a-si exercita independent functia politica, de aceea se bazeaza pe sprijinul celor doi. Tanar, prezentabil, tipul amorezului, incadrarea tipologica a personajului este argumentata si prin comicul de nume: Tipatescu, trimitere la cuvantul "tip", al carui sens de june-prim, om rafinat, amorez abil, aventurier completeaza structura de caracter a prefectului. Caracterizarea lui Tipatescu se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile lui, precum si direct de catre celelalte personaje. Pe langa dialogul si monologul dramatic, o modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse in didascalii (parantezele autorului), ca indicatii scenice prin care dramaturgul da viata si credibilitate personajelor. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa. Notele autorului (plimbandu-se infuriat), (in prada agitatiei), (suparat) - ilustreaza mentalitatea de stapan medieval, infatuarea si orgoliul care-l definesc pe Stefan Tipatescu. Monologul lui Ghita din scena a II-a a actului I, il caracterizeaza bine pe prefect: ,, mosia mosie, fonctia fonctie, coana Joitica coana Joitica. Dintre toti, cel mai bine pare a-l cunoaste ,,neica Zaharia, care l considera impulsiv, iute, naiv, prea impresionabil, si-l sfatuieste s fie mai atent atunci cand ii da polita falsa a lui Catavencu. Numele lui Stefan Tipatescu inspira puterea de atractie, carisma, rafinamentul, dar si coordonata existentiala majora prin prisma careia se individualizeaza ca personaj. Este duplicitar fata de aliati, declarand loialitate lui Farfuridi i Branzovenescu, dar sustinand candidatura lui Catavencu, deci opozitia, caruia i propune diverse functii, chiar i o mosie, in schimbul scrisorii . Tipatescu este orgolios, abuziv, incalca legea daca sunt in joc interesele partidului si ignora, amuzat, inselatoriile lui Ghita spunandu-i: ai tras frumusel condeiul. Tipatescu este ipocrit si demagog, face caz de imoralitatea lui Catavencu Mizerabilul!, cand el insusi este corupt si

imoral, fiind amantul Zoei si inseland, astfel, increderea pe care Zaharia Trahanache o are in el. Zoe este cea care a pierdut scrisoarea de amor, care ajunge intamplator in mana inamicului politic, Nae Catavencu, care-i santajeaza cu publicarea acesteia in ziarul sau, "Racnetul Carpatilor", daca nu este ales deputat. Prin comicul de situatie, spaima prefectului este amplificata de Trahanache, deoarece tocmai el este cel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este o plastografie ordinara, desi scrisul seamana atat de bine, sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!. Tulburat la culme, tanarul amorez trece prin emotii chinuitoare atunci cand venerabilul ii reda, din memorie, textul scrisorii, accentuand explicatiile imprejurarilor concrete, precise, intrucat el le identificase venerabilul (adica eu) eu (adica tu) si vino tu (adica nevastd-mea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu). Impulsiv si nestapanit, Tipatescu este turbat de manie, cum noteaza dramaturgul in didascalii. Teama pentru aflarea adevarului, acela ca este amantul Zoei, ii provoaca prefectului o agitatie nestapanita, o pierdere totala a controlului de sine, stare emotionala sesizata si de Trahanache. In prima scena a actului intai se ilustreaza o alta trasatura fundamentala a persoanjului principal Stefan Tipatescu. El stie sa-l faca servil pe Pristanda caruia ii accepta micile "siretlicuri", cum este cel cu steagurile: decat tu nu esti baiat prost; o mai carpesti de ici , de colo; daca nu curge , pica ...Las' ca stim noi! (...) Si nu-mi pare rau, daca stii sa faci lucrurile cuminte: mie-mi place sa ma serveasca functionarul cu tragere de inima.... Talentul de amorez reiese, indirect, si din scena 10 a actului al doilea in care Zoe apeleaza la toate tertipurile feminine pentru a-l convinge pe Tipatescu sa-l aleaga pe Catavencu, iar acesta cedeaza ca un indragostit autentic: in sfarsit, daca vrei tu... fie! [...] Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare si al meu! Poimaine esti deputat!.... Totodata, nu este lipsit de inteligenta, este instruit ,dar este ,de multe ori de nestapanit ,impulsiv ,deveind chiar violent, asa cum se intampla intr-una dintre confruntarile cu Nae Catavencu. Aceste insusiti sunt evidentiate direct de Zaharia Trahanace in, care precizeaza ca este " bun biat, detept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect ". Asa se explica si faptul ca modul sau de exprimare nu se compara cu al altor persoanje , folosind un limbajul corect. Desi autorul ii reliefeaza defectele si viciile, acestea sunt general umane si personajul este privit cu ingaduinta, neincadrandu-l complet in tagma politicienilor demagogi inculti. Deoarece Tipatescu nu face parte din categoria personajelor comice, el fiind un personaj serios, ofera echilibru piesei, pe tot parcursul acesteia.