Cazania lui Varlaam

Cazania a doua a lui Coresi apare n 1581; dup ea, nu se mai tipreste, n secolul al XVIlea, decat Palia de la Orstie (1582) si, apoi, activitatea initiat atat de strlucit de diaconul brasovean nceteaz aproape cu totul, pentru mult vreme. Ea va fi reluat, dup 61 de ani, n Moldova, la Iasi, de ctre mitropolitul Varlaam, una dintre figurile cele mai reprezentative din cultura noastr veche. Nu avem prea multe date asupra vietii lui. Stim doar, c activitatea sa este legat de Mnstirea Secu si de capitala Moldovei. Nu avem informatii asupra dasclilor cu care s-a instruit si asupra influentelor care s-au exercitat asupra lui. Din cauza aceasta nu putem spune, cu sigurant, dac numeroasele fapte de limb provenite din graiurile ardelenesti ori din cele muntenesti au fost mprumutate prin contactul direct al mitropolitului cu vorbitorii respectivi sau ele trebuie explicate, mai degrab, prin influente crturresti, de la distant, dac putem spune asa. Fiind originar din sudul Moldovei, din prtile Putnei, se ntelege c unele muntenisme i vor fi fost cunoscute nc din copilrie. Se stie, doar, c graiurile din sudul Moldovei au fost vizibil influentate de vorbirea din Muntenia, dup cum pe la Rmnicul Srat si pe la Buzu se semnaleaz multe particularitti de vorbire moldoveneasc. Nu tot asa vom putea explica numeroasele ardelenisme, ntalnite n Cazanie, chiar dac regiunea natal a lui Varlaam este vecin cu Transilvania. Lsand la o parte faptul c, datorit muntilor care despart Moldova de Transilvania n aceast zon, Muntenia, trebuie s ne mai gandim la un lucru si anume: particularittile de limb apartinand graiurilor de peste munti nu se localizeaz n imediata vecintate cu Moldova. Cele mai multe dintre ele, as spune cele mai caracteristice, si au originea tocmai n partea opus a Transilvaniei, prin Hunedoara, si chiar mai departe, n Banat si n Crisana. N-ar fi imposibil ca Varlaam s-si fi fcut ucenicia pe la vreo mnstire de peste munti, eventual s fi avut legtur mai ndelungat cu unii clugri de grai nemoldovenesc. Cum, ns, nu avem nici un fel de date, care s ne dea dreptul s tragem asemenea concluzie, ne rmne o singur explicatie, aceea anume c particularittile respective din limba Cazaniei trebuie explicate pe cale crturreasc. Varlaam si-a nsusit, odat cu continutul crtilor traduse n Transilvania, si majoritatea particularittilor lingvistice ale acestora. Lucrul nu pare deloc imposibil nu numai pentru faptul c nu existau alte traduceri romnesti, n vremea aceea, ci si din motivul atat de cunoscut c, n primele secole mai ales, crturarii religiosi erau urmriti de ideea c orice modificare a unui text poate constitui o nclcare a dogmelor bisericii. Aceasta nseamn c ei plecau, totdeauna, la elaborarea unei noi traduceri, de la un model existent n limba noastr, de la o traducere anterioar, lucru pe care l mai constatm, de altfel, pan n momentul de fat, si nu numai cnd e vorba de domeniul religios. O comparatie ntre Cazania lui Varlaam si tipriturile coresiene, sub raportul folosirii limbii, duce la concluzia c distanta ntre activitatea celor doi crturari este, sub raportul bogtiei vocabularului, al constructiei frazei, al nlturrii unor elemente improprii etc., mult mai mare decat ne-o indic cei 62 de ani, cti au trecut de la 1581 (Cazania a doua a lui Coresi) pan la aparitia, la Iasi, a Cazaniei lui Varlaam (1643). Nu stim pe baza cror izvoare a lucrat Varlaam. Nu s-a descoperit, nc, originalul dup care a fost
1

tradus Cazania. Numrul mare de elemente slave crturresti, folosite de dansul, ne oblig s conchidem c el s-a orientat dup un text de limb slav si nu dup unul grecesc spre exemplu. Nu-i mai putin adevrat, ns, c o serie de slavonisme au putut fi luate, de crturarul moldovean, din traducerile anterioare, ncepand cu manuscrisele rotacizante. Privit sub aspectul caracterelor generale, limba Cazaniei lui Varlaam contine, mai ales, trsturi specifice graiurilor din nordul trii si numai rar ne ntampin si particularitti sudice. El va scrie, de preferint dz nu z (audzire, dzice), gi nu j (gioc, giunghe). Foloseste, pe scar larg, variantele fonetice n care diftongul ea este redus la simpl vocal: d-mi s bau, clipal, gresal. D, de asemenea, preferint unor fonetisme arhaice astzi, de tipul nroc, care aveau ntai etate n epoc. ntocmai ca n toate textele din secolul al XVI-lea, ntalnim la el forme necorespunztoare de plural, create pe cale analogic dup singular (cartile, giudecate), dup cum ne ntampin paralelisme fonetice de tipul lucrure-lucruri. n acelasi timp unele substantive si adjective feminine fac pluralul ca n graiurile populare: amar, hotar, izvoar. Aceleasi cauze care fac s se mentin n Cazania lui Varlaam formele de plural carti, giudecate, parti etc., cu a n locul lui , ca la singular, i datorm si formele de genitiv-dativ de tipul calei, pacei etc. Sunt relativ rspandite constructiile genitivale, considerate arhaice, poate chiar pentru epoca n care scria Varlaam, cu de: Mitropolitul de tara Moldovei; ntru viaci de viaci; pentru voie de om; n mijloc de rod pctos. Se ntelege c alturi de aceast constructie, pe care limba de astzi o mai pstreaz doar n nume topice de tipul Baia de Aram, Cetatea de Balt, Curtea de Arges etc., se ntlneste si cea normal, cateodat chiar n aceeasi fraz. ntocmai ca n secolul al XVI-lea, ne ntampin, si n Cazania lui Varlaam, aproape peste tot, vocativul fr le: o, crestine, o, filosoafe, o, oame. Exceptie fac doar substantivele duh si fiu, pe care le ntalnim sub forma de astzi, duhule, fiule, n toate textele vechi. Ca peste tot, n secolul al XVI-lea, pluralul adjectivului gol apare cu l pstrat: Toti goli si smeriti vom sta acolo, iar formele pronominale si, uneori, si cele adverbiale sunt ntrite cu particula si: caresi, careles. Acuzativul fr pre: curtaste-m mene pctosu; d-mi sracul acesta si rstignitul; o, iubit fiul meu unde lasi maicta? alterneaz cu constructia normal din limba romn literar: Deci mpratul chiam pre patriarhul Tarigradului, pre Alexandru, si-i dzise s primeasc pre Arie. ntru acesta chip s-l fac s hie. Iar patriarhul rspunse si dzise: Mria ta, mprate, n ce chip dzici mria ta s priimsc pre Arie?. Sub influenta textelor ardelenesti din secolul al XVI-lea, Varlaam mentine, n Cazania sa, variantele de imperativ negativ, plural, formate pe baza infinitivului lung, nu a celui scurt, ntocmai ca n graiurile actuale din Hunedoara si Banat: nu adunareti, nu fireti, nu giudecareti. Faptul c aceste forme se ntalnesc n secolul al XVII-lea si n unele documente muntenesti nu trebuie s ne duc la ideea c fenomenul era general romnesc, n limba veche. Asa cum rotacismul, spre exemplu, cu toat semnalarea lui ntr-o serie de texte neardelenesti, trebuie considerat un fenomen regional, n secolul al XVI-lea, tot asa formele la care ne referim aici nu puteau avea o rspandire mult mai mare, n trecut, fat de ceea ce cunoastem noi astzi, din graiuri. ncercand s repartizm pe graiuri diferitele particularitti de limb ntalnite n Cazania lui Varlaam, vom spune c fonetisme ca acmu, gioc, giunghe, her, hi, hiecare, hiecine, mnule, menciunos, oare (n locul lui ori!), prvi (pentru privi!) apartin subdialectului moldovenesc,
2

dup cum deschide, cenuse, izvoraste, psaste ne duc mai mult spre Muntenia, cu toate c, pentru unele din ele cel putin, s-ar putea descoperi modele si n alte regiuni ale trii. Alturi de caine, mine, pine, poimine, fonetisme normale din punctual de vedere al subdialectului muntenesc, mai ntalnim, n Cazanie, si demineat, rmine, noi rmainem ttaiene-su creatii analogice ale lui Varlaam nsusi care, n calitate de moldovean, nu putea s-si dea seama pan unde se ntinde fenomenul muntenesc n discutie. Mult mai numeroase ni se par a fi faptele de limb pe care le-am putea pune pe seama influentei ardelenesti, n scrisul lui Varlaam, ntelegand prin aceast influent contributia tuturor graiurilor de peste munti (Transilvania, Maramuresul, Crisana, Banatul!) la cresterea limbii romnesti din Cazania lui Varlaam. Numeroase fonetisme, forme sau cuvinte pe care le mai pstreaz, pan astzi, graiurile de peste munti si nu le ntalnim nici n vorbirea moldovenilor, nici n cea a muntenilor, trebuie considerate de provenient ardeleneasc, mprumutate de Varlaam prin intermediul traducerilor anterioare. Ardelenesti trebuie considerate si numeroasele derivate substantivale si verbale fr n-, pe care la mensin, n cea mai mare parte, graiurile actuale de peste munti: bolnvi, giunghe, griji, podobi, sntosi etc. Tot graiurilor de peste munti i apartine, cel putin la origine, nlocuirea lui prin i, n exemple ca urmtoarele: atita, dinsul, osinda etc. Presupunerea mea se ntemeiaz nu numai pe faptul c ntalnim numeroase exemple asemntoare atat n Codicele Voronetean, cat si n Psaltirea Scheian, ci si pe motivul c fenomenul caracterizeaz, pan n momentul de fat, graiul hunedorean, si numai pe acesta, cum se poate vedea si din prezenaa lui n Tiganiada lui I. Budai-Deleanu. Poate tot ca o influent a graiurilor de peste munti trebuie interpretat si preferinta lui Varlaam pentru ntoarce si neutilizarea lui nturna, bine cunoscut si el n vorbirea si limba literar a moldovenilor, de la C. Negruzzi pan la M. Sadoveanu. De data aceasta, nu mai rmane nici o ndoial c influenta s-a exercitat exclusiv pe cale crturreasc, prin intermediul traducerilor din secolul al XVI-lea. O dovad c asa stau lucrurile o constituie faptul c atat n Codicele Voronetean, cat si n Psaltirea Scheian nu ntalnim, nici mcar o singur dat, pe nturna, ci numai pe ntoarce, ntocmai ca n Cazania lui Varlaam. Acest fapt nu-i tocmai usor de explicat, dac ne gandim la numrul mare de sinonime din Cazania lui Varlaam. Originea lui moldoveneasc, pe de o parte, contactul cu toate realizrile din limba romn scris de pan atunci, pe de alt parte, ne fac s ntelegem deosebirea important dintre Varlaam si naintasii si, din acest punct de vedere, ne ntresc convingerea c numrul foarte mare de sinonime, n raport cu ceea ce avem pan la el, se explic, n primul rnd, prin cultura lui superioar, prin cunoasterea temeinic a tuturor realizrilor de pan atunci n acest domeniu, prin tendinta de a dirija ntr-o singur directie eforturile, disparate de pan la el, spre o limb literar unic. La trei sute saizeci si cinci de ani de la aparitie, Cazania lui Varlaam continu s impresioneze prin bogtia si frumusetea limbii n care a fost scris. Conditiile tehnice n care a aprut editia de la 1643 sunt ele nsesi un titlu de mandrie la marea traditie cultural care a existat n Iasul medieval si prin care strlucitul sfetnic al lui Vasile Lupu a pus bazele unei activitti care a constituit si va constitui un model si un ndemn pentru toti urmasii si care s-au ndeletnicit ori se vor ndeletnici cu plcuta zbav a crtilor si cu mestesugul imprimrii acestora.