You are on page 1of 6

FAMILIA CA GRUP SOCIAL

In societate, familia are drept functie esentiala asigurarea securitatii membrilor sai si educarea copiilor. Acestia dobandesc aici limbajul, obiceiurile si traditiile grupului. Prin jocul imitarii si identificarii cu parintii, ei isi elaboreaza personalitatea, isi formeaza caracterul si trec de la egoism la altruism. Fenomenul familial se impune prin statornicie si caracterul timpuriu al interventiilor sale, oferind atelierul primelor ucenicii ale copilului, ii formeaza personalitatea deoarece nu copilul, respectiv individul nu se naste cu ea, personalitatea trebuie construita. Familia functioneaza triadic, intre urmatorii poli : tatal-principiul autoritatii, mamaprincipiul afectivitatii, fratii si surorile-principiul rivalitatii. Desi actioneaza, de regula, empiric, unilateral si sporadic, familia influenteaza nu numai formarea personalitatii copilului, sub diversitatea aspectelor sale, dar si calitatea si valoarea fondului sau cultural. Daca la varsta prescolara, copilul trebuie sa beneficieze de o ambianta riguros structurata su un stil oarecum imperativ de conducere din partea familiei, in perioada scolaritatii mici, raporturile isi indulcesc contururile, devenind prioritar de consiliere si ajutor, pentru ca la varsta gimnaziala, individul sa preia treptat o serie de responsabilitati iar in final, incepand cu adolescenta si tineretea, misiunea familiei se eclipseaza treptat. Este foarte important nivelul cultural al membrilor familiei care este de dorit sa fie cel putin mediu.S-a constatat ca mamele copiilor superior inzestrati sunt mai cultivate, mai permisive, cu aspiratii care depasesc rolul de simple casnice, deci copiii superior dotati provin din familii cu studii medii si superioare unde au acces la mai multe si diverse informatii. Un rol important il are si numarul membriilor familiei deoarece creativitatea este dependenta de acest lucru, prezenta competitie fraterne dovedindu-se stimulativa. Efecte salutare are si plasarea cat mai timpurie a copilului intr-o forma de invatamint prescolar, datorita completarilor si retusarilor pe care le aduce educatiei din familie. Parintii trebuie sa stie ca nici un copil, indiferent de capacitatile sale, nu reprezinta o ,, procura ,, prin care ei sa-si recupereze visele ce le-au ramas susdpendate. De aceea, fiecare parinte trebuie sa aibe o profesiune, care sa-i confere o relativa independenta fata de casnicie, in general, si fata de celalalt partener, in particular iar ceasta elasticitate de structura a cuplului nu trebuie sa primejduiasca securitatea psihologica fara de care copilul nu se poate dezvolta corespunzator. Multe studii atesta rolul decisiv al mamei, in compania careia copilul descopera cele dintai experiente de viata. Astfel, mama are un rol decisiv si in achizitionarea limbajului iar deschoiderea spre lume si increderea in fortele proprii, depind in mare masura de ralatiile tandre dintre mama si copil in primii ani. Mama este cea care intretine o atmosfera toleranta, calda, dar nu sufocanta prin afectiune si care se abtine sa-i regizeze fiecare pas al copilului, lasandu-i o marja de initiativa. Ea trebuie sa stimuleze , inca de la cea mai frageda varsta, initiativa si independenta intelectuala si de actiune a copilului, mama fiind primul dascal al copilului, respectiv al individului.

De asemenea, familia trebuie sa stimuleze libertatea de comunicare, a copilului, dorinta de a pune intrebari. In acest scop, parintii sunt datori sa nu ignore sau sa evite intrebarile (chiar si pe cele mai indiscrete) si, cu atat mai putin sa ironizeze copilul. Ori de cate ori este posibil, imaginatia copilului trebuie sa aibe camp liber de desfasurare intrucat apetitul si respectul acestuia pentru cultura se exerseaza mai intai in familie. Chiar si instruirea scolara este cu atat mai eficienta cu cat copilul beneficiaza de o serie de antecedente solide in familie. Pe parcursul scolarizarii, familia trebuie sa manifeste un interes rezonabil fata te randamentul scolar al copilului, sa nu emita pretentii exagerate, dar in acelasi timp, sa fie plina de solicitudine cand i se cere ajutorul. Pe fondul incurajarii permanente, copilul isi poate dezvolta increderea in sine, atat de necesara creatiei. In fata abaterilor si esecurilor inerente copilariei, parintii trebuie sa manifeste o critica binevoitoare. Conteaza, de asemenea, sistemul de pedepsire si recompensare, care trebuie sa fie corect, nuantat si flexibil. Avand in vedere ritmul trepidant de viata in care traim , familia trebuie sa dea dovada de entuziasm, bunavointa, energie, pasiune, initiativa, sa utilizeze o gama larga de mijloace de informare, sa fie creativa, permisiva si disciplinata pentru ca demersul sau educativ sa fie optim in crearea caracterului copilului, respectiv a viitorului individ. In concluzie, familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influienteaza si modeleaza persoana umana. Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor, dezvoltarea intelectuala, educatia morala a copiilor, contribuind si la educatia estetica a copilului. Parintii sunt cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii (culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.). Daca familia este completa si climatul moral din ea nu lasa de dorit, ea este un bun mediu educativ care va da societatii un individ cu valoare. DESPRE FAMILIE Insotind omul in intraga lui existenta, familia s-a dovedit una dintre cele mai vechi si mai stabile forme de comunitate umana , cea care asigura perpetuarea speciei, evolutia si continuitatea vietii sociale.Multe abordari inteleg familia drept o forma de comunitate umana intemeiata prin casatorie care uneste sotii si descendentii acestora prin relatii stranse de ordin biologic,economic ,psihologic,moral,afectiv si spiritual.Aceste orientari descifreaza continutul sociologic al conceptului de familie,abordand familia in stransa dependenta cu functionalitatea ei, cu totalitatea relatiilor manifestate intre membrii ei.Putem defini familia drept forma istorica de comunitate umana intre membrii careia exista relatii intemeiate pe consanguinitate si inrudire, acestea fiind sanctionate prin norme. Definirea notiunii de familie ridica unele dificultati ce tin atat de sensurile complexe ale acestui nucleu fundamental al societatii de diversitatea relatiilor dintre membrii grupului cat si de virtualele implicatii ale acestora in sfera sociala larga.Este oportun sa precizam ca definirea familiei comporta cel putin doua directii de abordare : sociologica si juridica. In sens sociologic,familia ca forma specifica de comunitate umana, desemneaza grupul de persoane unite prin casatorie,filiatie sau rudenie, ce se caracterizeaza prin comunitate de viata,de sentimente,interese si aspiratii.Astfel privita, familia ne apare ca o realitate sociala distincta,ca un grup primar al societatii in care se manifesta multiple relatii,fundamentale, fiind cele de

casatorie si rudenie.Specificitatea vietii de familie este data tocmai de aceasta multitudine a relatiilor ce iau nastere in familie,relatii fiziologice,psihologice,economice, morale,afective si care comporta anumite particularitati in viata de grup. In sens juridic, familia desemneaza grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii care-si are originea in acte juridice precum casatoria,infierea,rudenia sau in raporturi asimilate relatiilor de familie.Din aceasta perspectiva,familia ne apare ca o realitate juridica bine definita si reglementata de lege. Sociologia si antropologia incearca,in definirea familiei sa depaseasca nivelul simtului comun, dar nu se poate opri nici la aspectele formale,legale,intrucat prin esenta sa, abordarea socioaantropologica vizeaza interactiunea dintre formal-informal in viata sociala,cu accent pe aceasta din urma. Definitia data de G.Murdock (1949),de exemplu,pare destul de completa.El arata ca familia este un grup social caracterizat prin rezidenta comunca,cooperare economica si reproductie.Ea include adulti de ambele sexe,dintre care cel putin doi au relatii sexuale recunoscute social si unul sau mai multi copii,proprii sau adoptati,pe care ii cresc si ii ingrijesc. C. LeviStrauss(1972) defineste familia ca fiind un grup sociala ce isi are originea in casatorie,constand din sot,sotie si copii sau alte rude,grup unit prin drepturi si obligatii morale,juridice,economice,religioase si sociale(incluzandu-le si pe cele sexuale). N.Damian (1972) se refera la famile ca la un grup de rude prin casatorie,sange sau adoptare care traiesc impreuna,desfasoara o activitate economico-gospodareasca comuna , sunt legate prin anumite relatii spirituale iar in conditiile existentei statului si dreptului, si prin anumite relatii juridice. V. Stanoiu si M. Voinea (1983) trecand in revista mai multe definitii si comentandu-le, ofera propria varianta : Familia este un grup social realizat prin casatorie alcatuit din persoane care traiesc impreuna,au gospodarie casnica comuna,sunt legate prin anumite relatii natural biologice , psihologice,morale si juridice si raspund una pentru alta in fata societatii. FUNCTIILE FAMILIEI : Specificitatea familiei in raport cu alte grupuri sociale este evidentiata prin complexitatea functiilor indeplinite de ea de-a lungul istoriei,prin rolul ei decisiv pentru indivizi si pentru societate.S-au formulat o serie de opinii privitoare la aceste functii s-au pus accente si nuante diferite, au fost identificate criterii si tipologii diverse,dar cele mai multe au fost convergente, subliniind semnificatiile lor in viata grupului si in integrarea sociala a indiviziilor. G.P. Murdock, pornind de la afirmarea caracterului universal al familiei nucleare,aprecia ca aceasta indeplineste in esenta patru functii : sexuala, reproductiva, economica si educationala sau socializatoare. W.F. Ogburn apreciaza ca in societatile traditionale familia indeplinea functiile de : reproducere,economica,educationala,recreationala,religioasa si socialpsihologica. O caracterizare complexa a functiilor familiei apartinand reputatului sociolog Hneri H. Stahl cuprinde : A. FUNCTII INTERNE, care contribuie la creearea unui regim de viata intim menit sa asigure tuturor membrilor un climat de securitate, protectie si afectiune. B. FUNCTII EXTERNE asigurand in principal, dezvoltarea fireasca a personalitatii fiecarui membru al grupului,socializarea si integrarea corespunzatoare in viata sociala. Din primul grup fac parte urmatoarele functii : 1. Functii biologice si sanitare constand din satisfacerea cerintelor si necesitatilor sexuale ale partenerilor cuplului conjugal,procrearea copiilor si asigurarea necesitatilor igienico-sanitare de dezvoltare biologica normala a tuturor membrilor familiei ; 2. Functii economice realizate prin acumularea unor venituri pentru intreg colectivul familial si organizarea unei gospodarii pe baza unui buget comun ;

3. Functii de solidaritate familiala incluzand ajutorul bazat pe sentimentele de dragoste si respect intre parinti si copii,frati si surori,fata de batranii familiei sau fata de bolnavi si infirmi

Importanta familiei in educatie


Referate 1 2 3 4 5 Share31 12 Definitia

Print si clasificarea familiei

Alaturi de scoala si organizatiile de tineret, familia este unul din factorii care se preocupa de educatia omului. De educatia oamenilor se ocupa si alte persoane, institutii si organizatii sociale, dar influentele educative exercitate de acestea sunt mai putin organizate decat cele care privin din familie, scoala si organizatiile de tineret. Familia exercita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor. O mare parte dintre cunostintele despre natura, societate, deprinderile igienice, obisnuintele de comportament, elevul le datoreaza educatiei primite in familie. (Utilizarea in limbajul comun a expresiei: "A avea cei sapte ani de acasa"). Din perspectiva sociologica, familia este institutia fundamentala in toate societatile. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legati intre ei prin origine, casatorie sau adoptiune". In societatea romaneasca, suntem familiarizati cu anumite versiuni ale familiei: familia nucleu si familia extinsa. Mai exista si un al treilea tip de familie, familia poligama. Familia nucleu (nucleara) - "consta in doi adulti de sex opus care intretin o relatie sexuala aprobata de societate, impreuna cu proprii lor copii sau adoptati". Familia nucleu poate fi de doua feluri: de orientare si de procreare. Familia nucleara de orientare este familia in care ne nastem si in care ocupam statutul de copil. Familia nucleara de procreare este familia pe care o cream prin casatorie si obtinem statutul de adult. Familia extinsa (cosangvina) - "consta din doua sau mai multe familii nucleare unite prin legatura parinte-copil, care include legaturile intre frati si surori". Factori ce influenteaza educatia in cadrul familiei

In cadrul familiei moderne se produc unele mutatii, care consta in inlocuirea familiei formata din trei generatii cu familia formata din doua generatii. De aici putem conclude ca bunicii participa din ce in ce mai putin la educatia nepotilor. Alte influente sociale pot fi considerate migratia de la sat la oras si urbanizarea satelor. Astfel cresc posibilitatile de folosire a mijloacelor audio-vizuale, contactul cu tehnica, preocuparile culturale si sportive, si rezulta o schimbare in mentalitatea familiei. Nivelul de

trai scazut obliga ambii parinti sa isi gaseasca cel putin un loc de munca pentru a putea asigura un trai decent copiilor. In asemenea conditii supravegherea copiilor este limitata, sau este incredintata altor persoane sau institutii sociale (ex: cresa, gradinita, etc). Un caz aparte il constituie familiile in care unul dintre parinti este somer. Implicit, celalalt parinte se ocupa mai mult de copii, dar problema majora a acestei familii este asigurarea celor necesare pentru un trai modest. Situatia familiilor in care ambii parinti sunt fara loc de munca este critica, deoarece cu doua ajutoare de somaj de abia se poate asigura hrana, neputandu-se vorbi nici macar despre un trai modest. SARCINILE FAMILIEI IN EDUCATIA COPIILOR

Rolul familiei este foarte important in dezvoltarea copilului, din urmatoarele puncte de vedere: 1. 2. 3. 4. Fizic Intelectual Moral Estetic

1. Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor. Ea asigura hrana si imbracamintea copiilor, ii fereste de pericole, le lasa timp de joaca, le creaza conditii cat mai bune de odihna si se ingrijeste de sanatatea lor. Un regim rational de viata nu poate avea decat urmari pozitive asupra dezvoltarii sale fizice. Familia ii formeaza copilului primele deprinderi de igiena personala si sociala si il obisnuieste sa utilizeze factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru bunastarea organismului. In perioada pubertatii, schimbarile fiziologice produse in organism pun probleme noi pentru dezvoltarea fizica a copilului; prin indrumari perseverente si afectuoase, prin modificarea regimului de odihna, prin crearea unor noi deprinderi igienice, familia le va putea rezolva la timpul potrivit. 2. Dezvoltarea intelectuala. In cadrul familiei copilul isi insuseste limbajul. Volumul, precizia vocabularului si corectitudinea exprimarii copilului depind de munca depusa de parinti in aceasta directie. Ca prim factor de educatie, familia ofera copilului aproximativ 90% din cunostintele uzuale (ex: despre plante, animale, ocupatiile oamenilor, obiecte casnice etc.). Familia se preocupa si de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le dezvolta spiritul de observatie, memoria si gandirea. Parintii incearca sa explice copiilor sensul unor fenomene si obiecte pentru a le putea intelege. Copiii pun cele mai multe intrebari in jurul varstei de 3-6 ani, iar parintii ii ajuta sa-si insuseasca un numar mare de cunostinte, raspunzand cat se poate de corect si exact. Cand sunt in scoala primara, familia vine in sprijinul ei, sustinand "gustul de citit" al elevilor. Cel mai important este stimularea curiozitatii copilului de a citi, prin cumpararea unor carti care sa puna bazele unei mici biblioteci. In preadolescenta este posibila o deviere de la subiectele strict legate de scoala sau indicate varstei fragede; astfel, datoria parintilor este de a indruma copilul sa citeasca ceea ce corespunde varstei sale. Dorinta de lectura poate deveni excesiva, copilul sacrificand astfel orele de somn. Copilul obtine rezultatele la scoala in functie de modul in care parintii se implica in procesul de invatare. Parintii trebuie sa-i

asigure copilului cele necesare studiului: rechizite scolare, carti de lectura, manuale scolare etc., cat si niste conditii bune de munca: un birou, un computer si nu in ultimul rand liniste pentru a se putea concentra. Parintii trebuie sa-si ajute copiii la invatatura; ajutorul trebuie limitat la o indrumare sau sprijin, nefiind indicat sa efectueze temele copiilor. Cu timpul, parintii se vor limita la controlarea temelor de casa si a carnetului de note. Deci, atitudinea parintilor trebuie sa fie una de mijloc: sa nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici sa nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. 3. Educatia morala a copiilor. In familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportamant: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In realizarea acestor sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este un exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e rau, ce e drept si ce e nedrept, ce e frumos si ce e urat in comportamente. Aceste notiuni il ajuta pe copil sa se orienteze in evaluarea comportamentului sau si a celor din jur. Tot in sens moral, familia il indruma sa fie sociabil, sa fie un bun coleg si prieten.

4. Familia contribuie si la educatia estetica a copilului. Parintii sunt cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii (culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.). Mijloacele mass-media si in mod special televiziunea, exercita o influenta puternica asupra educatiei estetice. Nu se poate vorbi despre o influenta strict pozitiva sau strict negativa; pe de o parte exista numeroase emisiuni culturale, de imbogatire a cunostintelor, dar pe de alta parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginatia inocenta a copiilor intr-un sens negativ. Parintii trebuie sa controleze atat timpul pe care copilul il petrece in fata televizorului cat si emisiunile pe care le urmareste. In unele familii preocuparea pentru cultura estetica a copilului lipseste cu desavarsire, iar in altele aceasta este exagerata. Daca copilul nu are aptitudini si nici placere pentru diferite arte (balet, muzica, teatru etc.), parintii trebuie sa respecte optiunea copilului.