Cultura capsunului

Importanta culturii
Capsunul este una dintre speciile pomicole care prezinta un interes
economic si alimentar deosebit datorita potentialului mare de productie,
calitatii fructelor, continutului in vitamina C si alte substante utile
pentru alimentatia omului.
Capsunele se numara alaturi de cirese printre primele fructe care ajung
la maturitate in timpul anului (mai-iunie).
Capsunul este o specie precoce, producand fructe in primul an de la
plantare, daca stolonii se planteaza in luna iulie. Capsunul permite
obtinerea de recolte extrasezonale, mai timpurii sau mai tarzii decat cele
care se obtin in camp. Prin folosirea soiurilor remontante (cu mai multe
recolte pe an) se pot obtine capsune si toamna, pana in octombrie.
Avand o talie redusa (15-40 cm) sub forma compacta sau rara capsunul
se poate cultiva in spatii foarte mici din gradina casei, dar si pe suprafete
mari in aer liber, in solarii sau in sere. Cultivarea capsunului se poate
face si intercalat in plantatiile de pomi fructiferi, se mai poate cultiva in
vase cu amestec de pamant si solutii nutritive.
In functie de soi si conditiile de cultivare, capsunul da productii mari si
foarte mari, productii ce pot depasi 20 t/ha. Inmultirea se face pe cale
naturala, prin stoloni. Aceasta este un exemplu de marcotaj natural.
Taxonomic genul Fragaria este incadrat in familia Rosaceae, ordinul
Rosales, subclasa Rosidae, clasa Dicotyledonae, Subincrengatura
Angiospermae, Increngatura Spermatophytae.
Alaturi de frag, din familia Rosaceae mai fac parte macesul (Rosa
canina), smeurul (Rubus idaeus) si murul (Rubus caesius), toti acesti
arbusti avand deopotriva valoare alimentara si medicinala.
Denumirea de capsun este improprie deoarece soiurile de capsun sunt
fragi cu fructe mari, provenind din speciile americane Fragaria
virginiana si Fragaria chiloensis (fragii de Virginia si fragii de Chile). Din
hibridarea acestor doua specii a rezultat Fragaria grandifolora, fragul cu
fructe mari, o specie reprezentata de foarte multe soiuri care se gasesc
doar cultivate.
Pe teritoriul tarii noastre, in flora spaontana regasim 3 specii ale genului
Fragaria: Fragaria vesca sylvestris, Fragaria viridis (collina) si Fragaria
elatior.
Fragul comun (Fragaria vesca) este o specie diploida cu flori
hermafrotide, Se intalneste in flora spontana, in paduri pana in regiunea
pasunilor subalpine. Fructul este deosebit de aromat, dar cu dimensiuni
foarte mici, motiv pentru care cultura acestuia nu prezinta importanta
economica.
Fragul de camp (Fragaria viridis) are fructe gatuite, de asemenea
aromate intens, care se desprind mai greu de pe pedicel. Este intalnit si la
campie, in imediata vecinatate a padurilor, in valcele, atc.
Capsunul de padure creste spontan in toata Europa. A fost introdus in
cultura de foarte mult timp, dar s-a renuntat treptat la el o data cu
aparitia speciei Fragaria grandiflora.
Soiurile de capsun se clasifica in 3 categorii in functie de specificul
fructificarii. Deosebim astfel soiuri neremontante (fructifica un singur
sezon pe an, in perioada mai-iunie), semiremontante (fructifica atat
primavara, cat si toamna, daca sunt indeplinite conditiile climatice
prielnice - o toamna lunga si calda) si soiuri remontante (se obtin doua
recolte in fiecare an, primavara si toamna ; spre deosebire de soiurile
semiremontante, productia de toamna este asemanatoare calitativ si
cantitativ cu cea de primavara).

Principalele soiuri cultivate

Soiurile neremontante sunt:

1. Gorella
A fost obtinut in Olanda, comercializat in jurul anului 1960. Are o
comportare foarte buna, atat in camp cat si in culturile fortate. Planta
este viguroasa, prezinta numerosi stoloni, cu frunze inalte verde deschis.
Plantele sunt rezistente la ger, seceta si principalele boli. Potentialul
productiv atinge 300-687 g/planta.
Frunzele sunt inalte, cu foliola mediana usor rotunjita. Au marginea
limbului involuta (rasfranta in sus). Culoarea lor este verde deschis.
Fructele sunt mari, conice, usor alungite, cu varful tesit, retezat. Au
suprafata neregulata. Culoarea lor este rosie-intensa lucioasa, cu achene
dese asezate pe conturul fructului. Masa fructului variaza intre 10-19 g.
Pulpa este rosie-portocalie, fara goluri consistenta si intens aromata.
Recoltarea are loc in prima decada a lunii iunie.
Inflorescenta este de tip hermafrodit, prezinta axe secundare, este de
regula mai scurta decat frunza. Este de dimensiune mijlocie, cu sepalele
mai lungi decat petalele.

2. Pocahontas
Este un soi viguros, plantele cresc rasfirate, si formeaza numerosi stoloni
violacei, originar din Statele Unite, si se comercializeaza din anii 50. Este
un soi de asemenea rezistent la ger, seceta si principalele boli, dar este
sensibil la patarea rosie a frunzelor (Fabrea earliana). Potentialul
productiv este mai mare decat la Gorella, S. Sanvini raportand in Italia
in 1978 o productie de 724 g/planta.
In general, productiile depasesc 20 t/ha.
Frunzele au culoarea verde-inchis, cu foliola mediana mare, puternic
gofrata (incretita) cu marginea limbunlui involuta.
Fructele sunt mari, 10 g, de culoare rosu-inchis, lucioase, , conic alungite,
uneori cu gat, alteori puternic latite. Achenele sunt mici, destul de dese,
galbene verzui ingropate superficial in pulpa. Caliciul este foarte mare si
se detaseaza usor, rupand o portiune din pulpa. Aceasta este de culoare
rosu intensa, cu o retea albicioasa, este consistenta si suculenta, prezinta
un gol mare in centru. Este cam acida si slab aromata.
Inflorescenta este de asemenea de tip hermafrodit, este scurta cu 2 axe
secundare. Au forma de cupa, cu petalele albe. Caliciul este format din
12-14 sepale, are dimensiuni mari. Sepalele sunt lobate, mai lungi decat
petalele. Dupa caderea petalelor, sepalele se rasfrang peste fructul in
formare pe care il acopera in intregime.

3. Red Gauntlet
Un soi englezesc, care se preteaza atat pentru cultura in camp, cat si
pentru cultura fortata in sere. Planta are vigoare mijlocie, cu port dirijat.
A fost comercializat incepand cu anul 1957. Planta formeaza un numar
potrivit de stoloni lungi. Soiul este rezistent la secetea, la ger si
principalele boli, in special la fainare. Este printre cele mai productive
soiuri de capsun obtinandu-se productii care depasesc 25 t/ha.
Frunzele sunt mari, verzi si lucioase, cu foliola mediana rotunjita,
ondulata.
Fructele au pedunculii rezistenti, motiv pentru care se desprind cu
dificultate de planta. Fructele au intre 10-12 g, sunt scurt conice iar
uneori latite si costate si varful usor tesit. Culoarea este rosu inchisa, ca
si pulpa, care este mai roza in interior. Achenele sunt mici, ingropate
superficial. Pulpa este consistenta, acidulat-dulce, destul de aromata,
potrivit de suculenta.
Inflorescenta este hermafrodita, si contine in medie 7 flori. Petalele sunt
albe de aceeasi lungime cu sepalele.

4. Regina
Un soi viguros cu numerosi stoloni si recoltare extratimpurie, in prima
decada a lunii mai. Soiul este de origine din Germania, introdus in
cultura in anul 1951.
Este destul de rezistent la seceta si ger, dar sensibil la boli. Potentialul de
productie nu este satisfacator, acest soi fiind cultivat mai mult pentru
perioada foarte timpurie de fructificare.
Frunzele sunt mari, larg-eliptice, ondulate, verde deschis cu luciu slab.
Fructele sunt mici (6-8 g), conic alungite, inguste, cu gat, de culoare rosu
lucios, cu pubescenta foarte fina pe suprafata. Achenele sunt galbene pe
partea umbrita a fructului si rosiatica pe cea insorita, si sunt ingropate
superficial in pulpa. Aceasta este destul de consistenta, rosu portocaliu la
periferie si roz deschis in centru, dulce-acidulata si cu o aroma puternica,
asemanatoare cu cea a fragilor de padure. Golul central al fructului este
foarte mic sau absent. Calicul este foarte mare, usor detasabil de fruct.
Sepalele sunt lungi, uneori rasfrante in afara.
Inflorescenta are lungime variabila, este hermafrodita, cu petale albe
galbui sau albe verzui. Inflorescentele au in medie cate 8 flori si 2 axe
secundare.

5. Senga Sengana
Este ca si Regina un soi de provenienta germana, comercializat din anul
1962. Se coace cu putin inainte de soiul Red gauntlet, si la 3 zile Gorella.
Planta este viguroasa, dar formeaza putini stoloni. Creste cu un frunzis
bogat. Soiul este rezistent la ger, la seceta si boli, in principal la fainare.
Este insa sensibil la Botrytis cinerea - putregaiul cenusiu. Potentialul de
productie este foarte ridicat, obtinandu-se 25-30 t/ha.
Frunzele sunt mici, verde inchis, cu foliola mediana rotunjita si plana.
Fructele sunt mari, 10-15 g, scurt conice, cu baza dreapta, sfero-conice,
uneori cu varful latit, de culoare uniforma rosie inchisa, cu luciu
pronuntat. Uneori fructul are slabe denivelari la nivelul caliciului.
Achenele sunt mici, potrivit de ingropate in pulpa fructului. Caliciul este
mic si usor detasabil. Pulpa este consistenta, aromata puternic, cu
rezistenta buna la transport datorita consistentei. Daca nu se recolteaza
la timp, fructele capata o culoare vinetie.
Inflorescentele sunt hermafrodite, foarte numeroase, mai scurte decat
frunzele, contin intre 6-9 flori mici cu petale albe usor colorate in roz.
Florile se deschid in totalitate in interiorul frunzisului.

6. Talisman
Un soi de origine britanica, introdus in culturi in anul 1955, si din 1959 si
in tara noastra. Are o coacere tarzie. Planta are numerosi stoloni, portul
rasfirat si vigoare mijlocie. Are o rezistenta mare la ger, este rezistent la
putregai (Botrytis cinerea), la fainare si la Mycosphaerella. Este deosebit
de productiv (20-27 t/ha) si in utlimii ani fructifica si toamna.
Frunzele sunt mici de culoare verde-deschis, cu foliola mediana
rotunjita, asimetrica, involuta.
Fructele sunt de marime mijlocie (11-14 g), conice si aparent costate,
aplatizate lateral si cu varful ascutit sau obtuz. Culoarea acestora este
rosu-portocaliu, potrivit de lucioase. Caliciul este mare si alipit de baza
fructului. Achenele sunt mici si rare, ingropate superficial in fruct. Pulpa
fructului este consistenta, cu golul central mic sau absent, suculenta si
potrivit de aromata.
Inflorescentele hermafrodite sunt numeroase, scurte si groase. In medie
acestea contin 9 flori de marime potrivita situate atat in interiorul
frunzisului cat si la periferie.

7. Benton
Un soi cu coacere tarzie, provenind din SUA, cu plante viguroase care
formeaza un numar mediu de stoloni. Gustul fructelor este mediocru,
productivitatea mare (400-500 g fructe la o planta), iar recoltarea se face
in a doua decada a lunii iunie.
Fructele sunt de marime potrivita, sunt conic alungite cu varful ascutit
sau obtuz, si au culoarea rosu mat. Caliciul este mic, cu desprindere
usoara. Pulpa este intens colorata, cu consistenta potrivita.
Inflorescentele sunt numeroase, cu ax scurt.

8. Aiko
Un soi de provenienta tot americana, rezistent la ger si la seceta, cu
prodctie de 400-500 g la o planta. Planta are vigoare mijlocie, tufa este
rara si formeaza numerosi stoloni. Inflorescentele au flori hermafrodite
si sunt mai scurte decat frunzele.
Fructele sunt mijlocii spre mari, conice, de culoare rosu-aprins, si au
achenele ingropate superficial in pulpa. Pulpa este foarte slab colorata in
roz si prezinta un gol in mijloc. Este foarte consistenta, dar calitatile
gustative si aroma lasa de dorit. Caliciul este mare si se desprinde greu
de fruct.
Acest soi prezinta tendinte mari de remontanta in anumiti ani, de aceea
anumiti autori il incadreaza in categoria soiurilor remontante - G.
Mihaescu.

9. Dukat
Dukat este un soi polonez, cu fructe mijlocii de 8-13 g, de culoare rosu
inchis, de calitate superioara soiului Red Gauntlet in ceea ce priveste
gustul. Are un bun potential productiv.

10. Elsanta
Un soi olandez cu coacere medie. Este rezistent la boli si destul de
productiv. Gustul fructelor este superior multor soiuri.

11. Alte soiuri care merita a fi mentionate sunt soiurile extratimpurii

New-Jersey, Brio, Sunrise, Premial, Coral (acestea doua din urma fiind
soiuri romanesti).

Soiurile remontante sunt:

1. Profesion
Este un soi obtinut in Franta si destul de putin cultivat in tara noastra.
Este rezistent la boli, mai putin la fainare, fata de care este sensibil.
Recolta maxima se obtine in al doilea an de la plantare. Emite usor
stoloni. Fructele din prima recolta se coc in ultima decada a lunii mai sau
la inceputul lunii iunie. Fructele au intre 9-22 g. Sunt globuloase, scurt-
conice sau aproape reniforme, de culoare rosu-deschis. Pulpa are o
consistenta redusa si o culoare rozalie, alba in centru, unde prezinta si un
mic gol. Este slab aromata, acidulat dulceaga. Achenele sunt adanc
ingropate in pulpa.
Frunzele au foliola mediana eliptica sau obovat rotunjita.
Inflorescentele au in medie 8 flori, situate la acelasi nivel cu frunzele.

2. Red Rich
Este un soi viguros din SUA, cu productii mari. Coacerea fructelor din
prima recolta este semitimpurie. Fructele sunt mijlocii, sfero-conice, rosu
inchise la culoare. Pulpa este consistenta, aromata, colorata intens.
Caliciul se detaseaza usor de fruct. Golul central este foarte mic sau
absent.

3. Liberation d'Orleans
Un soi francez cu coacerea primei recolte in mai-iunie, si coacerea celei
de a doua in septembrie-octombrie. Fructele au in medie 5 g, au culoare
rosu-intens, lucioasa. Pulpa este rozalie la periferie si albicioasa in
centru, are consistenta slaba, este acrisoara la gust si slab aromata.
Planta este productiva si rezistenta la boli. Achenele sunt adanc
ingropate in fruct.
(Lenuta Chira; Grigore Mihaescu)

Morfologia, cresterea si fructificarea

Capsunul este o planta perena formata in conditii de padure, la umbra,

intr-un sol reavan aerat si acoperit an de an cu straturi noi de frunze,
ceea ce a determinat formarea unui sistem radicular nu prea profund.
Partea subterana este formata dintr-o radacina scurta (rizom) din care
pornesc numeroase radacini subtiri, firoase, de grosimi aproape egale si
dispuse ca o retea. In primii 2 ani, radacinile se dezvolta foarte mult,
ajungand in adancime pana la 50 cm si lateral pana la 30 cm. Dupa 3-5
ani, sistemul radicular se reduce treptat, deoarece o parte din
ramificatiile laterale mor. Paralel cu aceasta evolutie, pe ramificatiile
tinere ale tulpinii, in partea lor bazala, apar in fiecare an radacini
adventive noi. Dispunerea lor in cadrul tufei apare etajata,
corespunzator cu aparitia lastarilor in anii urmatori.
Primavara radacinile capsunului incep sa creasca inaintea partii aeriene
si inregistreaza un maximum de intensitate in aprilie-mai. A doua
crestere intensiva a radacinilor are loc in iulie, in ambele faze plantele
trebuie sa gaseasca in sol conditii deosebit de favorabile de umiditate si
substante nutritive.
Uneori sistemul radicular poate patrunde in sol pana la adancimea de
30-100 cm insa 90% din radacini sunt distribuite in primii 25 de cm.
Dezvoltarea radacinilor pe adancimea de 25 de cm se explica prin
fertilizarea, aprovizionarea cu apa si aerarea mai buna a solului pe
aceasta adancime. Totusi din aceasta cauza capsunul este o specie
sensibila la seceta, el nu se poate alimenta cu apa aflata in orizonturile
mai adanci de sol. Partea aeriana este reprezentata printr-o tulpina
scurta, formata dintr-un numar variabil de ramificatii, pe care cresc
frunzele, pedunculii florali si stolonii.
Tulpina are o inaltime de 10-15 cm, este perena si ingropata partial in
pamant. Cresterile anuale reprezentate prin rozete de frunze ating 10
cm. Aceste cresteri nu iau nastere prin alungirea tulpinii initiale, ci prin
ramificatii subterminale, ceea ce imprima plantei o pozitie culcata.
Cresterile anuale isi formeaza o rozeta de frunze la care in varf apare un
mugure de rod.
Noile cresteri anuale (in numar de 1-8), apar din mugurii laterali ai
rozetelor de frunze, iar in unele cazuri din mugurii dormanzi si adventivi
de pe portiunile mai vechi ale tulpinii, mai ales cand varfurile tulpinii au
fost distruse de ger, seceta, etc.
O caracteristica a capsunului, specifica acestuia este faptul ca plantele
sunt intotdeauna verzi iar frunzele nu cad. Totusi moartea frunzelor in
fiecare an se datoreaza temperaturilor scazute din timpul iernii. Frunzele
capsunului sunt trifoliate, pubescente pe fata inferioara, uneori si pe cea
superioara. Durata de viata a unei frunze este de 60-70 de zile, timp in
care se formeaza altele.
Uneori plantele au capacitatea de a-si pastra frunzele verzi si active si
sub stratul protector de zapada ceea ce demonstreaza ca in general
suporta umbrirea. Dupa Jucikov, 1954, frunzele care raman verzi pana
primavara contribuie la o mai buna hranire a plantei la intrarea in
vegetatie, ceea ce conduce la un spor semnificativ de productie. Sporul
care atinge 50-55% se datoreaza in principal infloritului si legatului
fructelor, fenomene care decurg mai bine decat la plantele carora le-au
degerat frunzele pe timpul ienrii.
Mugurii laterali pot evolua in stoloni sau conuri de rod. In general
producerea stolonilor are loc in conditii de zile lungi, iar cea a conurilor
de rod si a inflorescentelor in conditii de zile scurte.
Filamentele (stolonii) pot avea lungimea de 20-30 cm uneori putand
ajunge pana la 1 m, au grosimea de 2-5 mm si din loc in loc formeaza
cate un nod.
Primele doua internodii pot avea o lungime de 5 pana la 15 cm, pana la
mugurele axilar iar cel de al treilea si urmatoarele sunt mult mai scurte
formand la nivelul nodurilor frunzulite trifoliate cu muguri axilari.
Aceasta regiune terminala este de fapt zona de formare a plantelor
tinere.
Procesul de formare a stolonilor se desfasoara pe tot parcursul sezonului
de crestere. In conditii de hrana optima pentru inradacinare o planta
tanara inca neinradacinata poate supravietui fara sa aiba legatura cu
planta mama circa doua saptamani. Plantele tinere pot fi detasate de
planta mama numai cand isi formeaza radacinile secundare. Mugurii
floriferi se formeaza in varful ramificatiilor in majoritatea cazurilor
fiind unul singur (uneori apar si 2 sau 3 muguri).
Dintr-un mugure iau nastere unul sau mai multi pedunculi florali, care
se dezvolta in prelungirea axului principal pe care se formeaza o
inflorescenta ramificata. O inflorescenta este formata din: o floare
primara, doua flori secundare, 4 tertiare si, mai rar, flori de gradele 4 si
5.
O floare tipica are 5 sepale, 5 petale, 20-35 stamine si un numar variabil
de pistile. In functie de felul in care se desfasoara inflorirea exista
grupele de soiuri amintite la punctul anterior: remontante,
semiremontante si neremontante.
Polenizarea la capsun este anemocora si zoocora (cu ajutorul vantului
sau al insectelor). Amplasarea stupilor de albine in cultura de capsun are
rol foarte important in fructificarea la capsun. Fructul rezulta din
dezvoltarea receptaculului floral care se ingroasa si se inroseste. Pe fruct
sunt dispuse numeroase achene mici. Tot acest ansamblu alcatuieste
fructul baciform. Primele fructe care apar sunt cele mai mari si cele mai
tipice si provin din primele flori crescute pe axul principal. Urmeaza
formarea si coacerea fructelor de pe ramificatiile axului floral care sunt
din ce in mai mici catre varful inflorescentei.
In cazul fructificarii de primavara, conditiile din timpul toamnei
anterioare, cand are loc diferentierea mugurilor floriferi, determina in
mod direct numarul de celule din fruct in timp ce conditiile din
primavara determina marimea fructului precum si distributia celulelor
din cadrul fructului.
Un mugure floral mic, care a diferentiat toamna un numar mic de celule,
nu poate sa evolueze primavara intr-un fruct mare.
De la inflorit la coacerea fructelor soiurile de capsun necesita 25-30 de
zile ceea ce inseamna 40-45 de zile de la pornirea in vegetatie.

Tehnologia de cultura
Capsunul este o planta perena, cu o durata de viata de 3-5 ani, in care
poate da 2-4 recolte de fructe dar s-a demonstrat ca este mai rentabila
cultura anuala decat cea multianuala. In sistemul de cultura anuala,
capsunul se planteaza vara, in iunie-iulie utilizand stoloni refrigerati.
In primavara anului urmator (mai iunie) plantele rodesc abundent dupa
care se defriseaza.
Capsunul da fructele cele mai mari la prima, si eventual a doua
fructificare.
Apoi greutatea medie a fructelor se reduce considerabil. Pe masura ce
imbatranesc plantele devin mai sensibile la atacul bolilor si daunatorilor
iar terenul este invadat de buruieni dintre care pir, palamida, volbura.
De aceea, reinnoirea plantatiilor de capsun la intervale mai scurte de
timp contribuie la lichidarea focarelor de infectie precum si la
mentinerea potentialului biologic si productiv al plantelor la un nivel
ridicat.
Plantele de capsun in varsta de un an sunt apte sa dea productii mari iar
fructele lor ajung la maturitate cu 2-5 zile mai devreme fata de cele ale
plantelor mai in varsta. Productia anuala de capsune a unui hectar de
cultura este de 15-25 t, in functie de soiuri, asa cum am aratat la punctul
referitor la soiuri.
In cultura multianuala productia scade la 5-8 t/ha. In total, o plantatie
multianuala de capsun cu durata de 3 ani produce 2 recolte de fructe
care insumeaza 10-16 tone, deci mai putin decat o cultura anuala.
Pana la infiintarea culturii anuale de capsun in iunie-iulie terenul se
foloseste pentru o alta cultura timpurie : salata, spanac, ceapa verde. In
anul urmator, dupa defrisarea culturii anuale de capsun in iunie, terenul
se pregateste si se insamanteaza sau se planteaza cu o cultura tarzie:
varza de toamna, castraveti, fasole. Deci, un alt avantaj al culturii anuale
de capsun este acela ca se incadreaza perfect intr-o rotatie cu legume,
inclusiv in culturi asociate permitand obtinerea a doua recolte pe an de
pe aceeasi suprafata de teren.

Infiintarea plantatiilor anuale

Pentru prima data in Romania o astfel de plantatie a fost infiintata la

Simleul-Silvaniei de Schill Margareta in 1958.
Pentru cultura anuala se aleg terenuri de gradina, plane sau usor
inclinate pana la 7%, pretabile la mecanizare si irigare. Terenul se
desfunda mecanic la 35-45 cm, cu cel putin 10-14 zile inainte de plantere.
O data cu desfundatul se incorporeaza in sol 30-40 t gunoi de grajd bine
descompus, 200-400 kg superfosfat si 200-250 kg sulfat de potasiu pe un
hectar.
Capsunul reactioneaza in mod nefavorabil la fertilizarea cu sare
potasica, deoarece tolereaza greu clorurile. Nu se recomanda o ingrasare
abundenta, peste necesarul optim al plantei in anul plantarii, deoarece
productia de fructe scade in favoarea unei cresteri excessive vegetative.
Pentru combaterea daunatorilor din sol inainte de desfundare solul se
trateaza cu Lindatox 3%, 40 kg/ha si cu Nemagon 100-200 kg/ha. Terenul
desfundat, fertilizat si dezinfectat se marunteste si se niveleaza cu 2-3
treceri cu grapa cu discuri.
Daca se practica irigarea prin brazde, concomitent cu operatia de
nivelare se asigura panta de scurgere. Brazdele cu inaltimea de 50 cm si
adancime de 15-20 cm se deschid cu modelatorul si se finiseaza cu sapa.
Pentru a se putea lucra mecanizat se picheteaza parcele dreptunghiulare
lungi de 300 m si late de 100 m, intre parcele lasandu-se alei sau
drumuri.
Timpul de plantare este vara, in lunile iunie-iulie. In zonele sudice
plantatul se poate prelungi pana la 10-15 august. Completarea golurilor
se face pana la mijlocul lui august. In cultura anuala de capsun
productia de fructe scade proportional cu numarul golurilor
necompletate sau inlocuite tarziu. Plantele sadite prea tarziu in goluri nu
apuca sa diferentieze muguri floriferi, si nu produc fructe in anul
urmator. Daca se intarzie plantatul, plantele nu reusesc sa diferentieze
suficienti muguri florali iar in anul urmator vor produce mai putin. Ca
sa fie rentabila, intr-o plantatie anuala o plantuta trebuie sa diferentieze
in primul an cel putin 5 muguri floriferi.
Distantele de plantare se stabilesc in asa fel incat sa se obtina o desime de
80000 - 100000 plante/ha.
Terenul ales poate fi acoperit sau nu cu folie din polietilena prevazuta cu
orificii, orificii in care se vor planta stolonii.
Cand se planteaza pe teren modelat, pe fiecare brazda se pun cate doua
randuri de capsun distantate intre ele la 25 cm. De la fiecare rand de
capsun pana la marginea brazdei raman 12 cm.
Pe randuri, distanta de plantare este de 15-20 cm.
Daca se aplica irigarea prin aspersiune, plantarea se face in benzi de cate
doua randuri distantate intre ele la 25-30 cm, iar distanta intre benzi este
de 75-80 cm. Ca material saditor se folosesc stoloni refrigerati, liberi de
virusuri. Un avantaj al folosirii stolonilor refrigerati este acela ca permit
plantarea foarte de timpuriu, in vara, cand stolonii din camp (din recolta
anului respectiv) inca nu sunt suficient de dezvoltati. Prin aceasta
metoda se inlatura riscul de a nu putea planta la timpul potrivit din lipsa
de material saditor. Dezavantajul metodei este consumul mare de energie
necesar refrigerarii.
Capsunul se poate planta manual, cu plantatorul, situatie in care se face
in prealabil marcarea randurilor cu marcatorul tras de tractor sau
semimecanizat, cu ajutorul unor masini specializate.
In momentul plantarii solul trebuie sa fie suficient de umed, irigat in
prelabil. Stolonii se pot obtine de la plantatiile producatoare de fructe,
cat si de la plantatiile mama, anume infiintate in acest scop. Din aceste
plantatii mama stolonii sunt de calitate mai buna deoarece plantele
mama au o suprafata de hranire mai mare, sunt mai bine ingrijite si nu
sunt atat de slabite prin producerea de fructe in cantitate mare.
Recoltarea stolonilor se efectueaza in a doua jumatate a lunii iulie prin
scosul manual al rozetelor, mecanic cu prasitoarea prevazuta cu cate un
disc de o parte si de alta, care prin deplasare se rotesc taind stolonii de
langa tufe. Recoltarea se face in lipsa acestor utilaje si manual, cu
cazmaua.
Se urmareste ca stolonii recoltati sa aiba radacinile de 10-12 cm. Atunci
cand se utilizeaza la plantare stoloni refrigerati, acestia se recolteaza la
sfarsitul verii sau toamna, iar apoi sunt pastrati in depozite la
temperaturi de -1 °C pana la -2 °C, pana in momentul plantarii.
Stolonii se fasoneaza inainte de plantare. Radacinile se lasa intregi daca
nu depasesc 20 cm. Din frunzele rozetei se pastreaza 3-4 mai sanatoase,
situate central. Mugurele central trebuie sa fie sanatos si bine dezvoltat.
Dupa fasonare urmeaza mocirlirea care se face cu un amestec de pamant
galben, balega de bovine si apa, bine omogenizate pana la consistenta
unei smantani, care se fixeaza bine pe radacini. Eventual, in amestecul de
mocirlire se va introduce si un fungicid. Se va evita atingerea frunzelor si
a mugurelui cu mocirla. Rolul acesteia este de a a asigura un contact mai
bun cu solul si prin continutul ei in substante hormonale favorizeaza
cresterea radacinilor. De asemenea, ea reprezinta si un aport de azot de
care planta va beneficia imediat dupa plantare.
Stolonii refrigerati nu se mai fasoneaza ci doar se mocirlesc, avand grija
ca mugurele central sa ramana neacoperit cu mocirla. Nu este bine ca
stolonii sa fie insirati pe rand pe o distanta mare deoarece se usuca
mocirla de pe radacini, ceea ce ingreuneaza plantarea si prinderea
stolonilor. Se va avea grija la adancimea de plantare astfel incat sa nu se
acopere cu pamant mugurele central. In caz contrar, rozetele chiar daca
se prind nu pornesc in crestere sau vegeteaza anevoios. Daca din contra,
rozetele sunt plantate prea sus, ele sufera din cauza secetei.
Stolonii este bine sa fie procurati dintr-o sursa sigura, care ofera
garantia unui material saditor liber de virusuri. Este cazul Institutului de
Cercetare si Productie Pomicola Pitesti - Maracineni, care obtine astfel
de material saditor prin culturi de meristeme.
Dupa plantare, la 2-3 zile are loc verificarea si completarea golurilor,
acolo unde stolonii nu s-au prins. Cu cat procentul de goluri este mai
mare, cu atat productia va fi diminuata. Procentul de goluri din plantatie
nu trebuie sa depasesca 1%.
Alte lucrari importante sunt prasilele, care se executa mecanic sau cu
ajutorul unor erbicide administrate in solutie, cu ajutorul pompelor de
stropit.
(Lenuta Chira ; Grigore Mihaescu)

Infiintarea plantatiilor multianuale

Cultura multianuala a capsunului dureaza de obicei 3 ani, fiind

introdusa intr-un asolament de 7-8 ani. La planta premergatoare (cel mai
adesea cartoful sau varza timpurie) se recomanda aplicarea a 30-40 t/ha
gunoi de grajd.
Pregatirea terenului se face ca pentru cultura anuala, insa fara a mai fi
modelat terenul. Plantatiile multianuale de capsun pot fi infiintate
toamna, primavara sau vara.
Plantarea de toamna - din a doua decada a lunii august pana la mijlocul
lui octombrie - da rezultate bune in zonele cu ploi suficiente, precum si in
conditii de irigare.
Pana la sfarsitul toamnei plantutele reusesc sa inradacineze bine si sa isi
dezvolte rozeta de frunze dar de regula nu formeaza muguri florali.
Datorita acestui fapt, anul urmator plantarii este fara rod, sau cu
productie nesemnificativa (1-2 t/ha).
Plantarile efectuate toamna tarziu, dupa 15 octombrie, dau de regula
rezultate negative intrucat plantele nu se dezvolta suficient, iar
radacinile lor raman la suprafata spre sfarsitul iernii.
Plantarea de primavara, in martie aprilie, este indicata in zonele nordice
cu primaveri umede si toamne secetoase, precum si in zonele unde stratul
de zapada nu se mentine pe sol decat un interval scurt de timp. In anul
plantarii, nu se obtin fructe. Se recomanda chiar ca eventualele
inflorescente care apar sa fie suprimate, pentru a nu stanjeni dezvoltarea
plantelor influentand negativ recolta anului urmator.
Plantarea de vara, intre 15 iulie si 15 august, cu stoloni refrigerati sau
recoltati direct din camp da rezultatele cele mai bune si in cultura
multianuala intrucat plantele se dezvolta bine pana toamna, diferentiaza
suficient mugurii floriferi si dau o recolta mare inca de anul urmator.
Astfel, se pot obtine in decurs de 3 ani 3 recolte economice de fructe.
Plantarea de vara impune efectuarea irigarii si o asigurare a materialului
saditor de calitate.

Cultura capsunului remontant

La capsunul remontant inflorescentele apar aproape pe toata perioada

de vegetatie, din aprilie mai pana in octombrie noiembrie. In conditiile
climatice din tara noastra, capsunii remontanti rodesc pe o perioada de
150-160 de zile. Productia nu este insa repartizata uniform pe intregul
sezon, ci prezinta doua maxime : unul in mai iunie si altul in septembrie
octombrie. In iulie august productia este practic neinsemnata.
Unele soiuri de capsun (Profesion) se inmultesc usor prin stoloni, altele se
inmultesc prin despartirea tufelor sau chiar prin seminte. Capsunul
remontant poate fi plantat toamna sau primavara.
Daca la stolonii plantati toamna apar inflorescente pana la venirea iernii
acestea nu se suprima deoarece vor continua sa se dezvolte in primavara
urmatoare.
La stolonii plantati primavara se suprima toate inflorescentele, lasandu-
le numai pe acelea care apar in toamna. De altfel, aceste plante dau o
recolta de toamna in anul in care sunt plantate. Datorita fructificarii
abundente si pe o perioada lunga de timp, capsunul remontat are cerinte
mari fata de hrana si apa. Gunoiul de grajd in cantitate de 30-40 t/ha se
administreaza o singura data la plantare. Superfosfatul 500-600 kg/ha si
sulfatul de potasiu 300-400 kg/ha se dau anual, jumatate din cantitate
toamna si jumatate in luna iulie, dupa recoltarea fructelor din primul
sezon. Azotatul de amoniu in cantitate de 500-600 kg/ha, se aplica in
patru reprize: toamna, primavara timpuriu, in iunie, inceputul lui
august.
Dupa fiecare fertilizare solul se iriga. Indepartarea stolonilor la soiurile
care emit stoloni se face de 4 ori pe an, pentru a preveni epuizarea
plantelor si scaderea productiilor. Aplicarea mulciului este necesara pe
toata perioada de recoltare, din mai pana in iunie. Cele mai bune
rezultate le da mulcitul cu folie neagra de polietilena.
O plantatie de capsun remontat e rentabila timp de 2-3 ani, dupa care se
defriseaza.

Cultura protejata a capsunului

Se practica sub adaposturi temporare sau permanente, fara caldura

artificiala, cum sunt tunele din folie de plastic, serele solar, clopotele de
sticla, etc. In conditiile de clima ale tarii noastre, adaposturiole
temporare se instaleaza peste cultura in ultima decada a lunii februarie
si in prima decada a lunii martie. Temperaturile scazute in perioada
infloritului pot anula avantajele pe care le asigura protejarea sub
adapost a culturii.
Tunelul simplu este accesibil de construit, si de asemenea se face cu
materiale ieftine. Are o largime de 50-60 cm, scheletul de sustinere este
format din nuiele sau sarma groasa. Acestea se infig in pamant din metru
in metru. Pentru acoperire se utilizeaza folie de polietilena lata de 1,5 m.
In astfel de tunele aerisirea se face la inceput prin descoperirea tnelului
la capete, iar apoi prin ridicarea foliei dimineata dupa ridicarea
temperaturii aerului. Una din marginile foliei care acopera tunelul
ramane fixata in sol permanent, iar cealalata va fi lasat mobila pentru
inchiderea deschidera tunelului.
Tunelul dublu este format din doua tunele simple alaturate, si acoperite
la randul lor cu un alt tunel mai larg. Fiecare din cele doua tunele simple
interioare acopera cate 4 randuri de capsun, distantate la 30-35 cm. Intre
tunele simple interioare se lasa cate o poteca lata de 60-70 cm. Prin dubla
acoperire cu folia se asigura o temperatura mai ridicata, care grabeste
coacerea fructelor cu 10-15 zile, fata de tunelele simple (20-30 zile avans
fata de cultura neprotejata).
O alta posibilitate este acoperirea adaposturilor (tunelelor) cu folie de
polietilena perforata care permite o aerisire pemanenta. In aceste
adaposturi temperaturile maxime sunt cu 2-5 °C mai mici decat in cele
cu folie neperforata, iar temperaturile minime cu 1-1,5 °C mai ridicate
decat cele exterioare. Nu exista diferente intre cele doua tipuri de
adapsturi (cu folie perforata sau nu) in ceea ce priveste productia de
fructe la hectar.

Cultura in sere-solar

Serele solar sunt cosntructii permanente cu o durata de exploatare de 5-

10 ani, la care se inlocuieste doar folia din plastic. Serele solar oferea
conditii mai bune pentru cresterea si maturarea capsunilor permitand o
anticipare a coacerii fructelor cu pana la 20-30 de zile fata de
adaposturile temporare. De regula, in serele solar se practica cultura
anuala a capsunului iar lucrarile agrotehnice aplicate sunt in majoritate
asemanatoare cu cele aplicate in tunelele din plastic.

Cultura capsunului in sere

Capsunul se preteaza foarte bine la cultura fortata in sere de sticla,

coacerea fructelor fiind anticipata cu 50-60 de zile fata de cultura in
camp deschis uneori si mai mult. Pentru a avea o cultura reusita este
necesar ca stolonii ce vor fi transplantati din camp in sera sa fie bine
dezvoltati cu cel putin 3-5 ramificatii anuale purtatoare de muguri
roditori. Inainte de plantarea stolonilor in sera se recomanda o
fortificare a acestora. Se practica 3 metode de fortificare a plantelor in
camp: repicarea timpurie a stolonilor de pe planta mama, utilizarea de
stoloni refrigerati, folosirea stolonilor crescuti pe ghivece sau pe cuiburi
nutritive.
Repicarea stolonilor detasati de planta mama se face in perioada 1
septembrie-1 octombrie a anului premergator plantarii in sera, la
distanta la 25 cm. In aceasta perioada de timp se aplica 3-4 fertilizari si
se efectueaza tratamente fitosanitare.
Stolonii refrigerati se planteaza in camp la inceputul lunii iunie la
distanta de 25 cm.
Stolonii plantati in cuiburi din turba, in cuiburi nutritive sau in ghivece
se mentin pana toamna in aer liber. Ei se uda zilnic prin aspersiune si se
fertilizeaza de 4 ori cu ingrasaminte complexe. Plantele din ghivece
transplantandu-se cu pamantul din jurul lor au radacinile intacte si nu
stagneaza din crestere dupa ce au fost replantate. Plantarea stolonilor in
sera se face la sfarsitul lui noiembrie, cand plantutele se afla in repaus si
au trecut printr-o perioada racoroasa. Inainte de plantare, solul din sera
se fertilizeaza cu 30-40 t gunoi de grajd bine descompus, 150-200 kg
azotat de amoniu, 300-500 kg superfosfat, 200-300 kg fosfat de potasiu,
300 kg sulfat de magneziu, toate aceste cantitati la un hectar. Dupa
fertilizare pamantul se mobilizeaza cu sapa rotativa si se dezinfecteaza
prin injectare de aburi supraincalziti.
Dupa dezinsectia termica urmeaza maruntirea si nivelarea terenului. Pe
o travee de sera se planteaza doua benzi a 4 randuri de capsuni. Intre
benzi se lasa o poteca de 60-70 cm, intre randurile din banda cate 30 cm,
iar intre plante pe rand 20 cm. Dupa plantare, circa o luna de zile se
mentine o temperatura scazuta de maxim +5 °C, pentru ca partea
aeriana a plantelor sa nu porneasca in crestere inaintea sistemului
radicular, apoi temperatura se ridica progresiv in medie cu 1 °C pe zi,
pana la 15-18 °C, iar cand apar primele fructe se ridica la 22-24 °C ziua,
si 14-16 °C noaptea. Aceasta diferenta de temperatura intre zi si noapte
are un rol important asupra infloritului, fecundarii si dezvoltarii
fructelor. Solul trebuie sa se mentina la 70-75% umiditate din
capacitatea de retinere a apei in camp. Umiditatea atmosferica ajunge
dimineata la 90-100 umiditate relativa, datorita transpiratiei plantelor
din cursul noptii, dar in cursul zilei, prin aerisire, ea coboara la 65%. Se
recomanda evitarea crearii unei atmosfere prea umede care stanjeneste
polenizarea si favorizeaza aparitia patogenilor.
O buna aerisire contribuie la obtinerea unor plante mai robuste.
Aerisirea trebuie sa se faca mai ales in perioada infloritului, in orele prea
calde din zi. Nu se aeriseste in zile friguroase sau cu vanturi puternice.
Factorul lumina este foarte important pentru cultura fortata,
impunandu-se iluminatul suplimentar cu becuri normale cu filament,
care sunt de preferat tuburilor cu neon. Iluminatul suplimentar se incepe
cand stolonii pornesc in vegetatie si dureaza timp de 40 de nopti
alternand o patrime ora lumina cu 3 patrimi ore intuneric. Becurile de
iluminat sunt instalate cat mai sus, amplasate la distanta de 6 m pe
lungimea fiecarei travee.
In perioada infloritului capsunilor este necesara o intensitate de 13000-
15000 lucsi. Pentru polenizarea florilor se folosesc albinele asigurand un
stup la 800-1000 m2 cultura de capsuni. In lipsa acestei posibilitati se
recurge la polenizarea artificiala, utilizand un jet de aer. Dupa
posibilitati, in perioada infloritului capsunii sunt suplimentati hormonal
cu gibereline aplicate prin stropire. Pentru a obtine capsuni chiar inainte
de ianuarie, se transplanteaza stolonii in ghivece la mijlocul lunii iulie,
pana in 15 octombrie plantele sunt tinute in camp, iar dupa aceea se
introduc in sera unde se asigura lumina suplimentara de 270W timp de
6-22 ore zilnic.
(Lenuta Chira)

Cultura capsunului in rasadnite

Rasadnitele cu incalzire tehnica se utilizeaza pentru fortarea capsunului.

In aceste rasadnite amestecul de pamant este urmatorul : 2 parti pamant
de tarina, o parte mranita, o parte nisip, plus urmatoarele ingrasaminte:
15 g azotat de amoniu, 35 g superfosfat, 10 g sare potasica la 15 kg
amestec de pamant.
Se folosesc stoloni care se repica in iunie-iulie in srasadnite reci sau de
camp, pe straturi special amenajate in vederea fortificarii. In luna
ianuarie, stolonii sunt transplantati in rasadnite cu incalzire tehnica
pentru fortare. Se planteaza 8-9 plante pe metru patrat de rasadnita.
Incalzirea se incepe la mijlocul lunii ianuarie si dureaza doua luni si
jumatate. Temperatura din rasadnita se mentine la 15-20 °C. Fructele se
matureaza in a doua jumatate a lunii martie si dureaza pana in ultima
decada a lunii aprilie. Productia obtinuta variaza in functie de soi de la 1
la 4 kg fructe pe metru patrat.

Boli si daunatori la capsun

Viroze
Sunt multe viroze la capsun, unele se transmit prin intermediul cicadelor,
afidelor sau al nematozilor, altele se gasesc in stare latenta, cum este
cazul patarii frunzelor - Strawberry motley virus, de aceea se recomanda
utilizarea de stoloni liberi de virusuri si arderea materialului infectat.
Alte viroze sunt patarea inelara, mozaicul arabic, rasucirea frunzelor,
incretirea frunzelor, etc..

Micoze

- Fainarea produsa de Sphaeroteca fragariae. In Romania bola a fost

descoperita de E. Docea in naul 1958, intr-o cultura langa Bucuresti.
Ataca frunzele, florile si fructele. Pe ambele fete ale frunzei dar mai
frecvent pe cea inferioara se formeaza o pasla albicioasa ce constituie
miceliul si conidiile ciupercii. Frunzele atacate se rasucesc spre fata
superioara, care capata pete rosiatice. Fungicide: Karathan 0,1%, Topsin
0,07%, Benlate 0,06%, etc.
- Mana este produsa de Phytophtora fragariae. Este o boala foarte
periculoasa. Plantele pierd din vigurozitate, frunzele de la baza raman
ofilite. Marginile frunzelor se rasucesc si prezinta pete rosiatice.
Radicelele se necrozeaza la exterior si putrezesc in cele din urma.
Plantele se ofilesc total si se usuca.
- Mana comuna este produsa de Phytophtora cactorum. Ataca rizomul la
nivelul coletului, pedunculii si caliciul florii, dar mai ales fructele.
Rizomul se necrozeaza fapt ce conduce in final la uscarea plantei.
Fructele atacate prezinta pete brunii, iar pulpa se intareste si devine
amaruie. La suprafata fructului se dezvolta un miceliu fin. Ciuperca se
transmite prin sol si prin resturi infectate.
- Patarea bruna este produsa de Dendrophoma obscurans. Frunzele
prezinta pete rosii violacee care cresc in diametru pana la 2 cm.
Tesuturile patate se necrozeaza si frunza se usuca in final in totalitate.
Este o boala mai rar intalnita.
- Patarea alba a frunzelor este produsa de Mycosphaerella fragariae. Este
cea mai raspandita boala a capsunului, desi exista soiuri rezistente. Boala
ataca de primavara pana toamna si se manifesta prin aparitia pe frunze
a unor pete mici, rosiatice spre violaceu, care capata un contur cenusiu
inchis. Ciuperca poate ierna in resturile infectate.
- Patarea rosie a frunzelor este produsa de ciupercile Marsonia fragariae,
Fabrea earliana si Diplocarpon earliana. Ataca limbul foliolelor,
pedunculii si caliciul florilor. Pe frunze apar pete mici circulare sau
neregulate, de culoare rosu-violacee. Petele cu timpul se maresc si se
unesc, iar culoarea lor devine negricioasa. Ciuperca se transmite prin
resturi vegetale infectate.
- Putregaiul cenusiu este produs de Botrytis cinerea. Ataca florile si
fructele mai ales pe vreme umeda, si poate distruge 80% din recolta.
Infectia masiva are loc in perioada infloritului. Fructele atacate se
brunifica si putrezesc. Ciuperca se transmite de asemenea prin resturi
infectate.
- Vestejirea plantelor se produce datorita ciupercii Verticillium
alboatrum. Ea ataca radacinile groase si coletul care se brunifica.
Marginile frunzelor se brunifica si ele. Boala progreseaza rapid ducand
in scurt timp la uscarea plantelor. Ciuperca este deosebit de periculoasa
deoarece poate ramane viabila pe resturi infectate timp de 7-8 ani. Ceapa
si cartoful utilizate ca plante premergatoare culturii de capsun
favorizeaza aparitia bolii.

Insecte daunatoare
1. Afidele
Se mai numesc paduchii de frunze. Exista mai multe specii de afide
daunatoare capsunului, dintre care amintim pe cea mai frecventa -
Myzus fragariae - Paduchele verde care ierneaza sub forma de ou in
resturile vegetale. Larvele apar primavara si populeaza fata inferioara a
frunzelor. Acest paduche este vivipar si se inmulteste si partenogenetic,
prin oua nefecundate. Are mai multe generatii pe an. Atacul masiv are
loc in lunile iunie-iulie. Frunzele atacate se rasucesc, se usuca si cad.
Afidele pe langa pagubele pe care le produc direct, mai sunt si
transmitatori de viroze, aparatul lor bucal fiind adaptat pentru intepat si
supt.

2. Acarienii
Acarienii sunt paianjenii rosii si bruni, reprezentati de speciile
Tarsonemus fragariae - Paianjenul capsunului, Tetranychus urticae -
Paianjenul rosu comun, etc.
Tarsonemus fragariae are 6-7 generatii pe an. Corpul femelei este oval de
culoare alb sidefie in momentul aparitiei, apoi se brunifica cu timpul.
Masculul este mai mic decat femela. Acarianul ierneaza ca femela adulta
in inima plantei, in mugurele central. Primavara cand capsunul porneste
in vegetatie femelele parasesc acest loc si incep sa depuna oua pe
frunzulitele tinere. Dupa 15-20 de zile din oua apar larvele care prefera
frunzele din interiorul tufei unde umiditatea este usor mai ridicata.
Frunzele atacate se incretesc, devin brune si casante.
Tetranychus urticae are 5-6 generatii pe an. Femela are corpul ellipsoidal,
galben roziu apoi portocaliu. Masculul are corpul piriform, galben
verzui apoi brun. Acarianul ierneaza ca adult in resturi vegetale.
Primavara femelele parasesc locul de iernare si depun oua pe fata
inferioara a frunzelor unde se vor dezvolta apoi coloniile. Pe frunzele
atacate apar pete galbui, corespunzatoare locurilor de hranire ale
paianjenilor. Cand atacul este foarte puternic, petele acopera frunza in
intregime, frunza care se usuca in final. La combaterea lor trebuie tinut
cont si de prezenta albinelor, deoarece multe produse toxice pentru acesti
acarieni sunt toxice si pentru albine. Pe cat posibil se vor utiliza produse
cu netoxice fata de fauna utila, iar daca nu, se vor adresa note de
prevenire stuparilor din zona, in timp util inainte de aplicarea
tratamentului.

3. Gargarita neagra sau Anthomus rubi

Ataca frunzele si florile, din mai pana in iunie, in cursul noptii. In restul
anului, larvele traiesc in sol unde ataca radacinile provocand uscarea
plantelor.
4. Gandacul capsunului, sau Galerucella tenella
Este o insecta mica ce ierneaza sub resturi vegetale. Primavara gandacul
iese si se hraneste cu frunzele tinere. Depune ouale in tot cursul lunii
mai. Larvele apar esalonat, incat pe plante se pot gasi concomitent larve
dar si gandaci din generatia a doua. Daca atacul este puternic, plantele se
usuca si pier.

5. Gandacul paros - Epicometis hirta

Distruge staminele si pistilele florilor si in cazul unui atac puternic poate
compromite recolta, chiar daca plantele supravietuiesc.

6. Nematozii
Sunt o clasa de viemri cilindrici cu corp lung si nesegmentat, care
prezinta dimorfism sexual. Se inmultesc sexuat si sunt vectori ai unor
virusuri. Traiesc in organele plantei pe care o paraziteaza. Dintre acestia,
cele mai importante specii sunt:
- Meloidogyne hapla. Femela matura are corpul in forma de para, cu o
protuberanta in partea anterioara care reprezinta capul. Atacul se
manifesta mai ales pe radacini unde se formeaza gale, datorate celulelor
polinucleate care inconjoara corpul nematodului, servindu-i drept
protectie si sursa de hrana. In final plantele atacate se usuca.
- Aphelenchoides fragariae. Are aspectul unui vierme microscopic subtiat
la ambele capete si transparent. Traieste in toate organele plantei, in care
patrunde prin stomate si prin rani. Atacul lui produce zbarcirea si
inrosirea frunzelor, precum si rasucirea lor. Florile se deformeaza si se
atrofiaza. Plantele atacate nu mor, dar raman debile si nu mai produc
aproape deloc. Nematodul se poate perpetua o perioada lunga de timp in
sol.
- Ditylenchus dipsaci. Este un nematod polifag. Exemplarele acestei specii
sunt foarte mici, cu aspect viermiform. Frunzele plantelor atacate raman
mici cu limbul deformat si ingrosat, cu petiolul scurt si rasucit. In final
plantele mor.

7. Alti daunatori

Cartita - Talpa europaea

Este un mamifer mic, insectivor, subteran, cu corpul cilindric, blana
neagra si catifelata, ochi mici acoperiti de o membrana. Picioarele
anterioare sunt scurte cu gheare puternice, adaptate sapatului de galerii.
Aceste galerii de mare intindere sunt circulare etajate si ramificate.
Cartita este folositoare pentru ca distruge anumite insecte, si dreneaza si
aereaza solul. Daca se inmulteste insa excesiv produce pagube capsunului
pe care il dezradacineaza. Se poate combate prin momeli toxice.
Coropisnita - Gryllotalpa grylootalpa
O insecta din ordinul Ortoptera, cu corpul greoi si cu picioarele din spate
adapatate pentru sapat, de forma unor lopeti. Cu ajutorul lor isi sapa
galerii in sol, care se termina printr-o camera in care femela depune
anual in fiecare primavara circa 200-300 de oua. Larvele naparlesc de 5-
6 ori pana la maturitate. Coropisnitele traiesc mai ales pe terenurile
ingrasate cu gunoi putred, paios. Ataca indeosebi capsunii si legumele
carora le rod radacinile. Coropisnita se poate combate prin momeli
toxice.

Limaxul - Agriolimax agrestis

Melcul fara cochilie ataca inflorescentele si fructele capsunului. Se
combate prin prafuirea solului cu var proaspat stins.

Carabusul de mai - Melolontha melolontha

Larvele acestuia traiesc circa 3 ani in sol, unde rod radacinile plantelor.

Viermele sarma - Agriotes vestulatus

Traieste in sol si roade radacinile plantelor.
(Grigore Mihaescu)

Masuri de prevenire si combatere

Masurile culturale: Controlul solului, inca de la infiintarea plantatiei,

privitor la existenta larvelor de carabus de mai, a rozatoarelor,
coropisnitelor si nematozilor.
Masurile fizico-mecanice: Eliminarea si arderea plantelor infectate. La
terminarea recoltarii, este bine sa se coseasca pentru ca miceliul
ciupercilor fitopatogene eventual aflate pe frunze sa nu declanseze o
infectie tardiva. Frunzele cosite vor fi arse.
Masuri chimice: In luna aprilie, de la inceputul vegetatiei, se vor face 2-3
tratamente pentru prevenirea fainarii, patarii albe si a putregaiului.
Tratamentele se repeta si de-a lungul fazelor fenotipice, la nevoie sau
profilactic.
In ultima perioada se acorda o importanta deosebita agriculturii
organice a capsunului, agricultura lipsita de tratamente chimice de
fertilizare si combatere a bolilor si daunatorilor. (Nick Waipara, SFF
Project, NZ)
In anul 2002, cultura organica a capsunilor fusese deja abordata de peste
130 de fermieri din 35 de tari, cu o productie per total estimata la 10
milioane de dolari. (Sean L. Swezey, University of California)
Recoltarea capsunelor

La capsune maturarea este esalonata prin urmare recoltarea acestora se

face in mai multe reprize. Capsunele nu mai evolueaza in coacere dupa
recoltare, ele raman exact in stadiul in care au fost culese.
Datorita continutului mare in apa, capsunele sunt fructe foarte
perisabile. Mai ales in conditii cu umiditate excesiva, capsunele devin
sensibile la mucegaiuri si putregaiuri.
Acest neajuns poate fi eliminat prin utilizarea unor ambalaje
corespunzatoare, cum ar fi cutiile din plastic.
Fructele destinate consumului direct in stare proaspata se culeg cu tot cu
caliciu, acesta se indeparteaza daca fructele urmeaza a fi procesate.
Studii asupra comportarii fructelor in depozitele frigorifice au fost
realizate si in Romania inca din deceniile trecute. Astfel, unii autori
recomanda pentru congelare soiurile Talisman si Senga Sengana, cu
mentiunile ca aroma, gustul si continutul de vitamina C nu sunt
influentate negativ, ci numai consistenta si forma. (R. Vieru, Gh.
Hedesan, E. Panait)
Scaderea in greutate a fructelor imediat dupa cules se datoreaza
pierderii apei. Astfel, daca fructele sunt mentinute in camp 3 ore de la
recoltare acestea pierd in greutate pana la 1,8%. Refrigerarea
capsunelor imediat dupa recoltare la temperatura de 8-9 °C asigura
reducerea pierderilor de 2 ori si prelungirea duratei de pastrare de peste
doua ori. Capsunele recoltate in parga cu 50% pigmentare pierd in
greutate cu pana la 23% mai mult, dar au deprecieri de calitate mai
reduse comparativ cu cele recoltate la maturitatea de consum, adica la
75% pigmentare.(V. Gherghi, P. Elisabeta, K. Millim, I. Burzo)

Compozitia biochimica a fructelor si valoarea lor in alimentie

Procentual capsunele in stare proaspata contin:

- 87-91% apa
- 4,5-9,7% glucide (glucoza, fructoza)
- 0,72-1,19% acizi organici
- 0,1-0,5% pectine
- 0,94-1,74% proteine
- saruri minerale, in special potasiu, fier, fosfor, mangan, calciu
- vitamine (continutul in vitamina C este egal cu cel al lamailor si in plus,
au un continut ridicat de vitamina B si vitamina K, acid pantotenic,
vitamina E)
In tratamentul insomniilor, se recomanda consumul de capsune
proaspete datorita procentului ridicat de vitamina B si de mangan, care
regleaza activitatea sistemului nervos.
In tratamentul anemiilor capsunele sunt deopotriva indicate din pricina
continutului lor in fier si cupru, iar datorita vitaminei K ajuta la buna
functionare a ficatului.
Sistemul imunitar este stimulat de prezenta acidului pantotenic, un acid
indispensabil formarii anticorpilor.
Iodul dupa cum este bine cunoscut are un rol esential in fucntionarea
glandei tiroide.
Efectul remineralizant al capsunelor deriva din continutul mare in
magneziu si calciu, fosfor dar si provitamina A. Din aceasta cauza
capsunele sunt recomandate in alimentatia bolnavilor de TBC, in
tratamentul osteoporozei.
Tratamentul poate capata mai multe forme.
Prima, consumul de fructe in stare proaspata reprezentat printr-o cura
de capsune consta in consumul a 250-500 g fructe proaspete pe zi, in
special dimineata, timp de 1-2 saptamani. Aceasta cura de fructe duce la
eliminarea toxinelor din organism, la stimularea sistemului imunitar si
are efect diuretic.
Ca tratament impotriva oxiurilor se recomanda consumul a 500 g
capsune proaspete dimineata pe stomacul gol, timp de cateva zile,
prioada in care nu se va mai consuma nimic altceva. Actiunea
terapeutica se explica prin prezenta unor substante bactericide in pulpa
fructului, acidul citric si fragarolul. Acidul citric a fost de altfel introdus
in tratamentul fitosanitar al culturilor organice sub denumirea
comerciala de Citrol. Rezultatele au fost bune, dar inca nu poate egala
pesticidele clasice.
Capsunele sunt contraindicate doar persoanelor hiperalergice, carora le
poate provoca urticarie, si in cazuri severe se poate ajunge chiar la soc
anafilactic.
Alte forme de tratament sunt reprezentate prin prepararea unor infuzii
si decocturi din frunzele de capsun. Acestea sunt indicate in tratamentul
diabetului zaharat, al enteritelor si enterocolitelor, si al altor efectiuni
gastrointestinale.