Elemente de genomic nutriional: nutrigenomic/nutrigenetic

INTRODUCERE
nc din vremea lui Hipocrate este cunoscut faptul c nutriia prezint un rol deosebit de important n mentinerea strii de sntate, oamenii fiind sftuiti s considere modul de alimentaie drept medicament (1,2). tiina modern atrage atenia asupra faptului c nu este vorba doar despre anumii nutrieni, ci mai ales despre acele cantiti specifice din fiecare astfel de nutrient, care sunt necesare pentru a avea o stare optim de sntate. Au aprut astfel noiuni precum urmtoarele: recomandri dietetice/sfaturi alimentare, epidemiologie nutriional, n acelai timp subliniindu-se faptul c alimentaia poate contribui direct la apariia bolilor (nutrienii/alimentele interacioneaz cu genele ntr-un mod n general benign, dar n anumite circumstane aceast interaciune poate avea consecine nefavorabile) (1,2,3). Dezvoltarea uman se contureaz prin influena deopotriv a factorilor de mediu (dieta, fumat, educaie, activitate fizic etc.) i a ereditii, ambii factori trebuind s beneficieze de aceeai atenie, dac scopul urmrit este acela de a menine starea de sntate. Studiile experimentale se adreseaz ns frecvent fie numai influenei factorilor de mediu, fie numai influenei genelor, i nu n mod simultan ambelor (4). Tehnicile i metodele moderne de studiu sunt cele menite s soluioneze problema. Definirea termenilor Tehnicile de ultima generatie permit studierea tuturor genelor, proteinelor si metabolitilor dintr-o proba data si, de asemenea, corelarea informatiilor. Rezultatul acestor investigatii este reprezentat de crearea unor termeni noi ce sunt caracterizati prin aceea ca prezinta sufixul grecesc ome/omic(in traducere complet, global, in totalitate sau tot): - genomics=analiza globala a genelor - transcriptomics=analiza globala a ARNm - proteomics=analiza globala a proteinelor - metabolomics=analiza globala a metabolitilor Desi peste 50 de astfel de termeni au fost descrisi, doar cei patru mentionati anterior sunt stabiliti si universal acceptati (5) . Nutrigenomica - studiaza interactiunea dintre nutrienti si gene (1,6). - nutrientii moduleaza expresia si reglarea genelor codante ale proteinelor, metabolismelor, diferentierii si cresterii celulare (1,6). - rolul nutrigenomicii este dublu: pe de o parte, de a explica interactiunea fuctionala dintre componentele bioactive ale alimentelor si genomul uman (la nivel molecular, celular si sistemic); pe de alta parte, rolul nutrigenomicii este de a intelege efectele variatiei genice asupra interactiunii dieta-boala. - cercetarea s-a focusat pe descoperirea raspunsului specific fiecarui individ la alimente, urmarind crearea unor recomandari dietetice individualizate (1,7,8,9,10,11). Sunt folositi actual doi termeni pentru a defini cele doua laturi stiintifice: nutrigenomica si nutrigenetica. Desi cei doi termeni sunt intim asociati, totusi ei presupun o abordare fundamental diferita in intelegerea relatiei genedieta. Ceea ce, pe termen lung, isi propun drept tinta este insa comun si este reprezentat de: imbunatatirea starii de sanatate si prevenirea aparitiei bolilor prin nutritie, iar acest aspect a condus la intrepatrunderea celor doua domenii stiintifice (figura 1).

NUTRIGENOMICS

PERSONALIZED NUTRITION

NUTRIGENETICS

Figura 1. Nutriia personalizat Pentru a putea realiza ceea ce numim nutritie personalizata este necesar sa fie considerate cele doua aspecte: efectele alimentatiei asupra organismului (respectiv asupra expresiei genelor, structurii si functiei proteinelor, profilului metabolitilor) si influenta genotipului in bolile asociate dietei. RELATIA DIETA-BOALA Intelegerea modului de aparitie a bolilor a progresat foarte mult din momentul in care s-a realizat secventializarea genomului pentru unele eucariote (12). Dintre cele aproximativ 1000 de gene ce au fost pana acum asociate cu dezvoltarea unor afectiuni, 97% sunt in legatura cu boli cu determinism monogenic (disfunctionalitatea unei singure gene conduce la aparitia afectiunii respective) (13). Prin modificarea consumului anumitor alimente/nutrienti se pot preveni boli cu determinism monogenic, de exemplu galactozemia si fenilcetonuria. In mod diferit, acele afectiuni care tind sa devina epidemice respectiv neoplaziile, obezitatea, diabetul si bolile cardiovasculare apar cel mai frecvent datorita disfunctionalitatii mai multor gene, fiind astfel numite si afectiuni poligenice. Daca se urmareste stabilirea unor interventii de natura dietetica pentru prevenirea acestor boli, atunci trebuie cunoscut nu numai modul in care un nutrient poate afecta un sistem biologic, dar mai ales modul in care o mixtura complexa de ingrediente, altfel spus dieta, interactioneaza in modularea functiilor biologice (14). Interactiunile aliment/nutrient-gena Alimentele contin reglatori ai expresiei genice, de exemplu: - nutrienti: acizi grasi, seleniu, zinc - non-nutrienti: fitochimicale, izoflavone - metaboliti ai componentilor alimentari: eicosanoide - compusi rezultati in urma procesarii alimentelor: amine heterociclice - produsi rezultati in urma metabolismului intestinal sub actiunea florei microbiene (4). Relatia nutrient-gena este caracterizata prin existenta urmatoarelor tipuri de interactiuni: - interactiuni directe: nutrientii, eventual in urma interactiunii cu un receptor, se comporta ca si factori de transcriptie care se pot lega la nivelul ADN-ului, determinand exprimarea acuta a unei gene - interactiuni epigenetice: nutrientii pot modifica structura ADN-ului astfel ca alterarea exprimarii respectivei gene sa devina cronica - variatii genetice: variatiile genetice comune (single nucleotide polymorphism-SNPs) pot modifica expresia sau functionalitatea unei gene. Interactiunea aliment-gena poate sa se concretizeze in perturbari ale urmatoarelor procese (Figura 2): - transcriptia genica - translatia ARNm - procesarea ARNm 2

- stabilitatea ARNm - modificari post-translationale.

Alimentatia: -nutrienti -non-nutrienti -metaboliti ai componentilor alimentari -produsi rezultati sub actiunea Interactiuni epigenetice florei microbiene GENE Interactiuni directe

Transciptia genica Translatia ARNm Procesarea ARNm Stabilitatea ARNm Modificari posttranslationale

Variabilitatea genica

SNPs

Figura 2: relatia complexa alimentatie-expresie genica. NUTRIGENOMICA Asa dupa cum am mentionat anterior, nutrigenomica ofera o abordare interesanta modului de evaluare a impactului pe care dieta il are asupra starii de sanatate. In acest context, nutritia nu mai poate fi considerata doar ca o stiinta a studiilor epidemiologice simple al caror scop este reprezentat de descoperirea relatiilor dintre alimentatie si boli cronice in randul unor populatii necaracterizate din punct de vedere genetic. De asemenea, este necesara integrarea cunostintelor de biologie celulara, biochimie si genetica. In perioada anterioara secventializarii complete a genomului nu se putea realiza o abordare integrata in evaluarea rolului pe care dieta il joaca in aparitia bolilor. In aceste conditii, majoritatea studiilor clinice, inclusiv cele epidemiologice, utilizau markeri uzuali in evaluarea modului de aparitie a afectiunilor. De exemplu, studiile al caror scop consta in elucidarea mecanismelor moleculare ce stau la baza bolilor cardiovasculare utilizau drept indicatori colesterolul plasmatic, trigliceridele sau proteina C reactiva (15). Identificarea unor markeri biologici care sa descrie cu mai multa acuratete starea de sanatate este ceea ce isi propune nutrigenetica (prin descoperirea de tinte moleculare noi). Dintre cele trei categorii de interactiuni posibile intre un aliment/nutrient si gene (mentionate anterior), nutrigenomica evalueaza efectele acute ale nutrientilor asupra procesului de transcriptie si interactiunile epigenetice. Efecte acute ale nutrientilor asupra transcriptiei genelor (16) Exista mai multe exemple de nutrienti ce pot modifica expresia genelor actionand ca factori de transcriptie. Astfel: - vitamina A interactioneaza cu receptorul pentru acidul retinoic, iar acest complex format determina activarea sau inhibarea transcriptiei in conditiile atasarii la un anumit nivel din regiunea promotoare a genei (17) - acizii grasi pot interactiona cu PPAR (peroxisome proliferator-activated receptors), care la randul lor, atasandu-se la nivelul ADN-ului, pot modifica expresia genelor (18) - interactiunea dintre vitamina D si receptorul acesteia poate, de asemenea, in final sa conduca la modificarea expresiei unor gene - interactiunea calciu-calcineurina - interactiunea zinc - factorul 1 de transcriptie (metal-responsive transcription factor 1) (19). 3

In toate aceste exemple este vorba despre un nutrient care, actionand ca un trigger de scurta durata, determina modificarea acuta a procesului de transcriptie; in general acest efect dispare odata cu incetarea expunerii la respectivul nutrient. Interactiuni epigenetice In explicarea modului in care nutrientii modifica expresia genelor recent au fost implicate si mecanismele epigenetice; acestea sunt mediate fie de metilarea ADN-ului, fie de metilarea sau acetilarea histonelor, fie de ambele (20). Astfel de modificari epigenetice pot conduce la perturbarea expresiei genice, iar aceasta poate persista toata viata si, de asemenea, se poate transmite la generatiile urmatoare. Metilarea ADN-ului se realizeaza de obicei la nivelul bazei citozina (regiunile 5-CpG-3) (21), fiind astfel influentate atat procesul de transcriptie a genelor, cat si stabilitatea genomului (22,23,24). La mamifere, intre 60-90% din aceste regiuni sunt metilate (25). Daca aceasta modificare are loc la nivelul regiunii promotoare, rezultatul consta in perturbarea expresiei genice (26). De regula, intensificarea procesului de metilare se asociaza cu reducerea expresiei genice (25) deoarece regiunile 5-CpG-3 metilate au proprietatea de a determina atasarea unor proteine, impiedicandu-se astfel accesul factorilor de transcriptie (27). Odata realizata metilarea, aceasta se va reproduce de fiecare data cand gena este copiata, efectele induse putand in acest fel sa persiste (figura 3).

Transcription factor(TF) ARNm Gene TF Figura 3: Pocesul de metilare a ADN-ului: prin metilarea citozinei apartinand gruparilor CG ale regiunii promotoare (5-CpG-3) vor fi atrase proteine ce vor bloca accesul factorilor de transcriptie (rolul lor este de a promova expresia genica si formarea ARNm). In conditiile in care factorii de transcriptie nu actioneaza la nivelul regiunii promotoare a genei, nu mai are loc nici procesul de transcriptie a ARNm.

Methyl binding protein

Gene

cytosine cytosine ONN ONN

5methylcytosine 5methylcytosine OFF OFF

ADN-ul este inconjurat de proteine (histone) care impiedica accesul la regiunile promotoare ale genelor. Daca se produce metilarea sau acetilarea histonelor (28,29), se pot crea canale prin care factorii de transcriptie pot patrunde determinand activarea promotorilor. Modificarea dietei in legatura cu gruparile metil poate induce modificari stabile in metilarea genelor, perturband expresia genica si fenotipul rezultant (30,31). De exemplu, cantitatea de colina (donor de grupari metil) care se regaseste in alimentatia femelelor gravide de soareci/sobolani influenteaza rata de proliferare si de apoptoza a celulelor nervoase din creierul fetilor (32,33). Scaderea cantitatii de colina din alimentatie a fost asociata cu perturbarea metilarii ADN-ului (34,35), iar daca s-a realizat intre zilele 11-17 de gestatie s-a constatat ca determina o rata de proliferare a celulelor redusa la jumatate, rata apoptozei celulelor de la nivelul hipocampului (centrul memoriei) fiind dubla (in comparatie cu fetusii proveniti din mame a caror dieta continea o cantitate adecvata de colina) (33,36). De asemenea, au fost constatate si diferente legate de memoria vizuo- spatiala si auditiva intre cele doua grupuri (37). Daca aportul de colina a fost crescut (cu pana la de 4 ori fata de normal), la varsta adulta urmasii au avut o memorie vizuospatiala si auditiva cu 30% mai mare (37,38,39,40,41,42,43), aceasta expunere superioara la colina in perioada intrauterina determinand de asemenea preservarea capacitatii de memorie (40,41,42). 4

Efecte epigenetice ale modificarilor nutritionale au fost descrise si in cazul oamenilor. In acest sens, cercetatorii au descoperit faptul ca, persoanele ai caror bunici pe linie paterna s-au confruntat in perioada de crestere cu absenta unor produse din alimentatie (nu au beneficiat de o alimentatie foarte variata) au prezentat o speranta de viata mai mare si un risc pentru diabetul zaharat cu pana la 75% mai mic (44,45,46). Pembrey (46) a demostrat faptul ca aceste efecte ale nutritiei se realizeaza prin mecanisme epigenetice transmise ereditar. In mod similar, mecanismele epigenetice pot fi implicate in modularea procesului de carcinogeneza la adulti. Acizii grasi polinesaturati cu lant lung (LC-PUFA) si carcinogeneza Cateva teste pe animale si in vitro au demonstrat faptul ca LC-PUFA intervin in modularea functionarii celulelor din diferite tesuturi atat sanatoase, cat si cu modificari de carcinogeneza. De asemenea, studiile epidemiologice au demonstrat interventia LC-PUFA in numeroase procese, cum ar fi: cresterea, dezvoltarea neurologica, a masei musculare si a celei adipoase, reproducerea, imunitatea innascuta si cea dobandita, infectiile cu virusuri, bacterii sau paraziti, incidenta si gravitatea unor afectiuni, incluzand aici neoplaziile, ateroscleroza, accidentul vascular cerebral, artrita, diabetul, osteoporoza, bolile neurovegetative, inflamatorii si patologia tegumentului (47,48,49,50,51,52,53,54). Rolurile pe care le indeplinesc LC-PUFA sunt asociate capacitatii lor de a servi (sau de a fi transformati in) ca liganzi pentru numerosi factori de transcriptie, incluzand PPAR, factorul nuclear hepatic 4, proteina raspunzatoare de transportul sterolilor, receptorul alfa hepatic X, factorul nuclear , factorii raspunzatori de promovarea efectelor biologice ale LCPUFA la diferite tesuturi (55,56). A fost demonstrat, de asemenea, faptul ca acizii grasi intervin in modularea localizarii si activitatii proteinelor (57,58) si faptul ca acestia sunt implicati in modificarile metabolismului lipidic (prezentand rol legat de fosfolipide, trigliceride si esterii colesterolului) (59,60,61,62). LC-PUFA reprezinta si fractiunea lipidica cel mai frecvent studiata din punctul de vedere al rolului in aparitia neoplaziilor (63). A fost demonstrat faptul ca uleiul de peste (bogat in acizi grasi omega 3) inhiba cresterea celulelor unei tumori de colon atat in vitro, cat si in vivo (64,65,66). Metodele moderne de nutrigenomica si bioinformatica sunt pe cale de a descrie complexitatea rolului detinut de LC-PUFA. Rezultatele preliminare indica interventia acestor nutrienti in modularea functiei unor factori de transcriptie, procesului de transcriptie a ARN-ului, sintezei prostaglandinelor, activitatii genelor raspunzatoare de sinteza oxidului nitric (67,68,69). Sitosterolemia Reprezinta o afectiune metabolica rara cu transmitere autosomal recesiva. Se caracterizeaza prin cresterea absorbtiei, scaderea excretiei biliare a sterolilor vegetali, ceea ce se traduce in hipercolesterolemie, xantomatoza, aparitia prematura a aterosclerozei, rezultate anormale ale testelor hematologice si a testelor care evalueaza functia hepatica. Se considera ca aceasta afectiune este subdiagnosticata datorita faptului ca multi dintre pacientii cu sitosterolemie sunt diagnosticati ca avand hiperlipemie. Exista cateva elemente comune cu hipercolesterolemiile familiale (xantoamele ce pot aparea la orice varsta, chiar in copilarie, si procesul de ateroscleroza precoce), dar, spre deosebire de acestea, in sitosterolemie se constata frecvent un nivel normal sau moderat crescut de colesterol total si nivele foarte mari (de 10-25 de ori) ale fitosterolilor. Mecanismul prin care sterolii din plante, desi similari din punct de vedere structural colesterolului, sunt absorbiti in mod normal intr-o proportie neglijabila si faptul ca persoanele cu sitosterolemie prezinta o absortie crescuta a fitosterolilor reprezinta doua aspecte care nu puteau fi explicate inaintea comunicarii rezultatelor studiului realizat de Berge si colaboratorii (70). Designeul studiului: au fost evaluati soareci supusi tratamentului cu un medicament ce interfera cu metabolismul lipidic, iar profilurile ARNm pentru diferite tesuturi ale acestora au fost comparate cu cele ale soarecilor normali. Mai multe gene au fost caracterizate si a fost descoperita o gena apartinand familiei ATP binding cassette(ABC), familie ce include gene ce codifica proteinele raspunzatoare de transportul lipidelor. Berge si colab. au concluzionat faptul ca proteinele codificate de gene apartinand acestei familii, respectiv ABCG5 si ABCG8, sunt cele implicate in modularea transportului sterolilor de origine animala sau vegetala absorbiti la nivel intestinal. A fost apoi identificata varianta/omoloaga umana a acestei gene, iar dupa ce aceasta a fost clonata, a fost 5

utilizata in screening-ul persoanelor cu sitosterolemie. Toate cazurile care au fost evaluate s-au dovedit a fi purtatoare de mutatii ale respectivei gene, lipsindu-le astfel mecanismul de control responsabil de transportul selectiv si controlat al colesterolului, situatie ce conduce la o absorbtie crescuta a sterolilor, inclusiv a celor de origine vegetala. NUTRIGENETICA Studiaza modul in care bagajul genetic al fiecarui individ intervine in raspunsul organismului la alimentatie. Daca oamenii ar fi identici din punct de vedere genetic si ar trai intr-un mediu constant, atunci modul in care organismele lor ar reactiona la dieta/droguri ar fi echivalent. Desi au in principiu aceleasi gene, exista numeroase variatii individuale in ceea ce priveste succesiunea codonilor acestora; sunt descrise > 10milioane de SNPs (Single Nucleotide Polymorphism) ce apar la > de 1% din populatie (71), iar unele dintre acestea se intalnesc cu o frecventa ce variaza intre 5% si 50%. Cei mai multi oameni sunt heterozigoti pentru 50.000 SNPs (72). Din momentul in care sa realizat secventializarea completa a genomului uman, SNP Consortium se ocupa cu cartografierea situsurilor polimorfice importante ce dicteaza diferentele fenotipice. Cea mai mare baza de date pentru SNP contine aproximativ 7,7 milioane SNPs (dbSNP). Unele dintre acestea determina fie perturbarea expresiei genice, fie modificari structurale sau functionale ale proteinelor codificate de gene. Exista cateva gene (numite si susceptibile) care sunt caracterizate de existenta unei interrelationari specifice cu dieta (73,74,75). Pentru a putea identifica aceste gene este necesar sa fie urmarite cateva conditii: 1. gene care sunt activate cronic in perioadele de boala si care de asemenea s-au dovedit a fi sensibile la interventiile dietetice 2. gene care prezinta importante variatii functionale 3. gene care prezinta rol important in cascadele biologice 4. polimorfisme cu prevalenta crescuta in populatie 5. gene care prezinta biomarkeri asociati, facilitand astfel realizarea studiilor clinice. In unele regiuni ale genelor ( 500kb) este posibil sa fie prezente combinatii ale unor SNPs aflate in legatura unele cu altele care sunt identificate la numeroase persoane (haplotype blocks). Aceste combinatii de SNPs asociate sunt transmise de-a lungul mai multor generatii. Un consortiu stiintific international a caracterizat de curand diferite moduri de asociere a SNPs in haplotype blocks (72,76). Identificarea catorva alele ale unui haplotype block poate conduce la descrierea tuturor situsurilor polimorfice de la nivelul acestei regiuni caracteristice unui grup de persoane cu aceeasi rasa sau etnie, iar aceasta realizare ar face analiza SNPs mult mai accesibila pentru nutritionisti sau clinicieni. Variabilitatea genica poate influenta necesitatile dietetice Redam cateva exemple de SNPs despre care se stie ca influenteaza necesitatile de aport alimentar ale unui nutrient: - 5,10 metilentetrahidrofolat reductaza (MTHFR) reprezinta o enzima implicata in metabolismul folatilor. Gena ce codifica pentru MTHFR prezinta un SNPs comun (alela C677T) care se asociaza cu scaderea activitatii enzimatice (scaderea termostabilitatii enzimei), tradusa in scaderea conversiei homocisteinei in metionina. Persoanele homozigote sunt caracterizate (in conditii in care nu au un aport ridicat de folati) de concentratii crescute ale homocisteinei plasmatice (77) (considerata a fi factor de risc cardiovascular) (78). Desi interactiunea nutrient-gena este descrisa (79), exista totusi controverse legate de faptul ca suplimentarea dietei cu folat ar determina scaderea riscului cardiovascular (80). Frecventa acestui SNPs in populatie este de 10-15% conform unor studii (81), respectiv 15-30% conform altora (77). - sunt descrise SNPs care modifica riscul de aparitie a disfunctiei unui organ (82,83,84,85). De exemplu, in conditiile unui aport alimentar scazut de colina, unele persoane dezvolta afectare hepatica si musculara, iar altele nu. Femeile aflate in perioada de premenopauza purtatoare ale unei SNPs foarte frecvente (MTHFD1-G1958A) prezinta un risc de 15 ori mai mare de aparitie a semnelor deficitului de colina (in conditiile aportului alimentar scazut) in comparatie cu cele care nu au acest SNPs (86). De asemenea, a fost constatat faptul ca riscul de aparitie a defectelor de tub 6

neural la descendenti este crescut si in cazul in care mamele sunt purtatoare ale acestui SNPs (87) si in cazul in care au avut o dieta caracterizata de un aport scazut de colina (in aceasta situatie riscul fiind de 4 ori mai mare) (88). Devine astfel interesant de aflat daca aceste femei (in cazul carora s-a constatat cel mai mare risc) sunt purtatoare si ele ale SNP G1958A. - gena PEMT (phosphatidylethanolamine n-methyltransferase) codifica o proteina responsabila de formarea endogena de colina la nivel hepatic (89) si este indusa de estrogen (90). In studierea disfunctiilor de organ ce pot aparea in conditiile deficitului de colina s-a descoperit faptul ca un SNPs prezent la nivelul regiunii promotoare a genei PEMT (rs12325817) se asociaza cu cresterea susceptibilitatii doar la femei (88). - SNPs genei SREBP (sterol response element binding protein) influenteaza procesul de lipogeneza hepatica indusa de fructoza (91). - gena pentru PPAR-alfa prezinta un SNPs ce a fost asociat cu modificarea concentratiilor de colesterol total, LDL colesterol si apolipoproteina B (92) si care, de asemenea, perturba raspunsul organismului la aportul de acizi grasi polinesaturati n-6. La persoanele purtatoare de alela varianta, aportul crescut de acizi grasi polinesaturati n-6 s-a asociat cu scaderea marcata a concentratiei triacilglicerolului.(92) Crearea unei baze de date cu cele mai importante SNPs va sprijini nutritionistul in realizarea unor recomandari dietetice (pe baza profilului SNPs), de exemplu acesta va sfatui femeile gravide purtatoare ale SNPs ce afecteaza expresia genei PEMT sa aiba un aport alimentar crescut de colina in perioada de sarcina. Cateva studii au evaluat corelatiile dintre unele SNPs si fenotipuri particulare urmand sa inceapa numeroase trialuri care sa investigheze corelatiile dintre milioanele de situsuri ale variantelor genetice recent descoperite (93). Insulino-rezistenta si diabetul zaharat tip 2 (DZ tip 2) Este deja cunoscut faptul ca DZ tip 2 reprezinta o afectiune metabolica datorata fie unei secretii insuficiente de insulina, fie unei perturbari in actiunea acesteia si este asociata cu modificari la nivelul metabolismelor glucidic, proteic si lipidic (94,95). Cateva studii observationale au descris o incidenta mai mare a DZ tip 2 in randul persoanelor care desfasurau o activitate fizica redusa si/sau aveau un aport alimentar crescut (94). Inca de la comunicarea rezultatelor primului studiu realizat in aceasta directie (si coordonat de West si Kalbfleish (96)), dieta caracterizata de un aport caloric si respectiv lipidic crescut s-a dovedit a avea un rol important in aparitia DZ tip 2. Conform informatiilor actuale, atat factorii genetici, cat si cei legati de mediu prezinta rol in etiologia bolii diabetice. Studii recente pe soareci purtatori ai unor variatii genice ce interfera cu metabolismul lipidic au demonstrat legatura dintre lipide si diabet (97) . Evaluarea genelor implicate in sinteza acizilor grasi si trigliceridelor a contribuit la demonstarea faptului ca nici diabetul, nici insulinorezistenta nu sunt boli cu determinism monogenic, numeroase gene implicate in reglarea metabolismului lipidic si in sensibilitatea la insulina dovedindu-se a modula riscul de aparitie a DZ (de exemplu, genele pentru adiponectina si resistina) (98,99,100). Evidentele de pana acum sustin insa si faptul ca aceste gene sunt responsive la dieta, demostrand in acelasi timp existenta corelatiilor dintre genotip si dieta in crearea predispozitiei pentru DZ tip 2. Boala coronariana Reprezinta o afectiune a carei prevalenta este crescuta in tarile occidentale, in America, anual, unul din cinci decese recunoscand drept cauza boala coronariana (101). Studiile epidemiologice au stabilit existenta unei corelatii intre lipide si boala coronariana (102), iar The National Cholesterol Education Program a adaugat faptul ca doua dintre fractiunile lipoproteice reprezinta tintele primare in combaterea acestei afectiuni: LDL si HDL. In tratamentul dislipidemiilor optimizarea stilului de viata reprezinta prima linie terapeutica si cuprinde interventii la nivelul dietei si in ceea ce priveste activitatea fizica, cuplate cu reducerea fumatului si scaderea in greutate. Tratamentul medicamentos constituie cea de-a doua linie a terapiei; se folosesc, printre alte, statinele, al caror mecanism de actiune este reprezentat de inhibarea activitatii 3-hidroxi-3-metilglutaril CoA reductazei hepatice (HMG-CoA reductaza), astfel determinand scaderea nivelului colesterolului sanguin.(103,104) Este demonstrat insa si faptul ca exista diferente individuale in raspunsul la tratament (102), acestea fiind 7

atribuite diferentelor genetice, ceea ce subliniaza o data in plus importanta atat a identificarii acelor gene cu rol in aparitia, respectiv prevenirea bolii coronariene, cat si a interactiunilor dintre aceste gene si diferiti nutrienti/alimente (105). Pana la momentul actual au fost descoperite cateva gene susceptibile si au fost evaluate SNPs lor, iar datele preliminare sustin faptul ca variatiile genice ale acestora modifica predispozitia unui individ pentru boala coronariana (106,107,108,109,110,111,112,113). Este vorba despre genele ce codifica: cholesterol ester transfer protein (CETP), lipoprotein lipase (LPL), hepatic triglyceride lipase (HL), LDL-receptor, apolipoprotein E (APOE), apolipoprotein A1 (APOA1), ATP binding cassette transporter A1 (ABCA1), lecithin-cholesterol acyltransferase (LCAT). In plus, studiile de nutrigenetica au raportat faptul ca unele dintre genele mentionate si variantele acestora (de exemplu APOA1 si LPL) sunt susceptibile de a raspunde la modificarile legate de dieta. Apolipoproteina A1 (APOA1) HDL-ul prezinta rol important in prevenirea bolii coronariene, in special prin transportul colesterolului de la tesuturile periferice la ficat, in vederea excretiei biliare. APOA1 reprezinta o componenta a HDL-ului plasmatic (114) si se crede ca intervine in transportul colesterolului de la ABCA1 la particulele de HDL (115). A fost descoperit recent faptul ca nivelul de HDL este sensibil la factorii dietetici, de exemplu PUFA. Rezultatele The Framingham Heart Study(116) au semnalat faptul ca persoanele care prezentau variatii polimorfice la nivelul regiunii -75G/A a genei pentru APOA1 erau caracterizate de raspunsuri diferite la PUFA (117). Astfel, a fost notata cresterea nivelului HDL in urma consumului ridicat de PUFA la indivizii la care era prezenta alela A si o relatie inversa la cei cu alela G. De asemenea si sexul s-a dovedit a fi un factor implicat in medierea acestui raspuns, astfel ca in cazul barbatilor nu s-a constatat existenta unei legaturi intre HDL si consumul de PUFA (indiferent de polimorfismul APOA1). Femeile cu alela A insa au fost caracterizate de nivele crescute ale HDL-ului asociate unui aport crescut de PUFA, iar cele cu alela G, chiar in conditiile consumului unor cantitati reduse de PUFA, prezentau HDL crescut. Acest exemplu pledeaza atat pentru existenta unor interactiuni complexe intre nutrienti/dieta si genotip, cat si pentru influentele aditionale exercitate de sex. Lipoprotein lipaza (LPL) Reprezinta enzima raspunzatoare de catalizarea reactiei de hidroliza a trigliceridelor prezente in chilomicroni si particulele de VLDL, rezultand acizi grasi si 2- monoacilglicerol. Modificarile legate de functia LPL s-au dovedit asociate cu diferite afectiuni, de exemplu ateroscleroza, obezitatea, boala Alzheimer, dislipidemia asociata diabetului (118). Au fost descrise cateva variante polimorfice caracterizate de disfunctionalitati ale LPL care contribuie la aparitia precoce a bolii coronariene, in special datorita faptului ca se asociaza cu nivele crescute ale trigliceridelor (119). Merkel a evaluat unele dintre cele mai comune variante polimorfice ale LPL si a demonstrat faptul ca acestea determina modificari legate de lipidele circulante la gravide (care frecvent prezinta nivele crescute ale trigliceridelor si colesterolului total). Astfel, desi trigliceridele s-au dovedit a fi neinfluentate, unele dintre SNPs pentru LPL s-a demonstrat ca modifica nivelul HDL-ului si susceptibilitatea femeilor insarcinate pentru boala coronariana (120). Sunt necesare insa studii suplimentare pentru definirea cu exactitate a relatiei dintre lipide-boala coronariana-gravide. A fost studiata, de asemenea, si o alta varianta polimorfica a LPL (T495G HindIII), rezultatele preliminare indicand faptul ca aceasta prezinta rol important in aparitia unor afectiuni ca boala coronariana, obezitatea si diabetul (121,122). SNPs-ul la care ne referim se caracterizeaza prin existenta unor nivele crescute ale trigliceridelor si un HDL scazut. Perturbarea profilului lipidic precum si afectiunile corelate cu T495G HindIII s-au dovedit a fi influentate de mai multi factori, 8

cum ar fi activitatea fizica (123) si aportul caloric scazut (124), fiind astfel subliniata importanta interactiunii dintre stilul de viata, nutritie si boala. Peroxisome proliferator-activated receptors (PPARs) Mediaza raspunsul celular la diferiti factori biologici si de sinteza, cum ar fi fibratii, tiazolidindionele, acizii grasi si derivatii acestora (125,126). Sunt descrise trei categorii de PPAR cu expresie specific- tisulara, si anume , / si ; acestia intervin in modularea catabolismului acizilor grasi, diferentierii adipocitelor si procesului de vindecare a unei leziuni (127,128,129). Activarea PPAR- promoveaza adipogeneza si depozitarea TG prin interventia asupra unor gene, inclusiv a celor raspunzatoare de transportul acizilor grasi, includerea lor in TG si gliceroneogeneza (97). Astfel, activarea PPAR- de catre tiazolidindione va determina scaderea nivelului acizilor grasi circulanti prin promovarea captarii acestora in adipocite si, in final, prin cresterea insulinosensibilitatii. Studiile initiale pe soareci (legate de PPAR-) au raportat faptul ca, in timp ce homozigotii nu erau viabili, heterozigotii erau si astfel au fost ulterior evaluati (130,131); a fost astfel constatat faptul ca, in mod surprinzator, soarecii PPAR+/ prezentau o sensibilitate la actiunea insulinei superioara celei pe care investigatorii o asteptau (132,133). Tot in acest context a fost descoperit si faptul ca absenta PPAR- specific hepatic la un soarece obez (cu deficiente ale leptinei) se insoteste de absenta capacitatii de depozitare a lipidelor la nivelul ficatului ceea ce conduce la insulinorezistenta si la aparitia DZ tip 2 (134). Rolurile importante pe care le au PPAR- au condus la ideea ca genele pentru acesti factori de transcriptie pot interveni in aparitia DZ tip 2 (135). Rezultatele preliminare ale unor studii in aceasta directie au demonstrat faptul ca o anumita mutatie la nivelul genei pentru PPAR-2 (inlocuirea prolinei cu alanina) determina cresterea sensibilitatii la insulina si scaderea riscului de aparitie a DZ tip 2 (136). Astfel, atat The Bogalusa Heart Study (136) cat si The Go-DARTS Study (137) au comunicat asocierea polimorfismului genei pentru PPAR-2 (Pro12Ala) cu cresterea insulinosensibilitatii si, respectiv, cu scaderea riscului de infarct miocardic asociat diabetului. Alte trialuri insa au raportat faptul ca Pro12Ala se asociaza cu un index al masei corporale crescut, acesta fiind unul dintre factorii ce predispun la aparitia DZ tip 2 (138,139). De asemenea, a fost descoperit si faptul ca polimorfismul Pro12Ala se asociaza cu raspunsuri diferite ale organismului la modificarile dietei, de exemplu la modificarea raportului aportului de acizi grasi polinesaturati/saturati. Astfel, cand acest raport este scazut, persoanele cu alela Ala prezinta un index al masei corporale superior persoanelor cu alela Pro, si invers (140). A devenit astfel deosebit de importanta continuarea studiilor de nutrigenetica pentru stabilirea exacta a influentei pe care variantele polimorfice ale PPAR- 2 o au asupra reactiei unui organism la modificarile dietetice. Trebuie subliniat faptul ca, prin corelatiile pe care le-au stabilit intre variabilitatea genetica si dieta pe de o parte, respectiv insulino-rezistenta, DZ tip 2 si bolile cardiovasculare pe de alta parte, aceste studii au demonstrat modul in care realizarea genotipului unui individ poate contribui la managementul alimentatiei in scopul de a preveni aparitia bolilor. APLICAREA CUNOSTINTELOR DE NUTRIGENOMICA IN NUTRITIE (16) Toate exemplele anterioare sustin faptul ca la ora actuala este posibila intelegerea atat a modului in care SNPs genelor sunt implicate in modificarea necesitatilor nutritionale, cat si a celui in care alimentatia poate influenta expresia genetica. In perioada urmatoare este posibila insa identificarea a zeci de mii de SNPs si a unui numar cel putin egal de modificari epigenetice. De asemenea, trebuie mentionat faptul ca aceste modificari de la nivelul genelor pot interactiona inr-un mod complex. Desi este realizata deja secventializarea genelor din genomul uman, functiile multora dintre acestea raman inca necunoscute. Chiar in conditiile in care aceste functii ar fi descifrate, oamenii de stinta ar trebui sa realizeze suprapunerea fiecarei modificari pe harta cailor metabolice pentru a fi capabili sa descrie efectele asupra organismului. Astfel, se impune crearea unor algoritme care sa permita identificarea acelor tipuri/categorii de modificari ce pot fi masurabile. Desi acest lucru reprezinta o veritabila piatra de incercare, trebuie reamintit faptul ca in mod similar se credea, in urma cu 10 ani, si despre deslusirea expresiei genice. Doar magnitudinea 9

complexitatii nutrigenomicii ingreuneaza procesul de dezvoltare a acelor instrumente/metode de bioinformatica necesare pentru ca datele sa fie accesibile; din punct de vedere conceptual insa, mai este doar putin de parcurs in aceasta directie. CONCLUZIONAND, trebuie sa notam faptul ca analiza integrata a caracteristicilor genetice, proteomice, metabolomice si a interactiunii complexe genom-aliment/nutrient (fenotipul nutritional) trebuie sa reprezinte baza evaluarii statusului nutritional al unei persoane. Devine astfel evident faptul ca este nevoie de efortul colectiv al comunitatii stiintifice (genetica, biologie moleculara, biochimie, nutritie, bioinformatica etc). Din aceste considerente, nutritia reprezinta in acest secol un domeniu excitant al cercetarii, in fiecare zi obtinandu-se informatii noi legate de modul in care interactiunile dintre stilul de viata si genotip contribuie la preservarea starii de sanatate sau respectiv la aparitia bolilor, fiecare astfel de informatie determindu-ne sa fim cu un pas mai aproape de ceea ce numim nutritie personalizata.
Bibliografie
1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) 16) 17) 18) 19) 20) 21) 22) 23) 24) 25) 26) 27) 28) 29) 30) 31) 32) 33) 34) David Castle, Genomic Nutritional Profiling: Innovation and Regulation in Nutrigenomics, MINN. J.L.SCI and TECH., 2008; 9(1):37-60 David M. Mutch, Walter Wahli, G. Williamson; Nutrigenomics and nutrigenetics: the emerging faces of nutrition, The FASEB Journal, 2005; 19:1602-1616 Ruan Elliot, Teng Jin Ong, Science, medicine, and the future: nutritional genomics, Brit. Med. J., 2002; 324:1438,14391448 Kaput J., Diet-disease gene interactions, Nutrition, 2004; 20:26-31 Mooser, V., Ordovas, J. M., 'Omic' approaches and lipid metabolism: are these new technologies holding their promises?. Curr. Opin. Lipidol., 2003; 14:115-119 Mencinicopschi G., Nutrigenomica-informatia matricei alimentare (http://www.pharmabusiness.ro/farmacologie/nutrigenomica ) Werner Kalow, Historical aspects of pharmacogenetics, Pharmacogenomics, 2005; 1:4 Charles W. Schmidt, Toxicogenomics: an emerging discipline, ENVTL. HEALTH PERSP., 2002; 110:750,750-752 Leroy Hood, System biology: integrating technology, biology, and computation, Mechanisms ageing and dev., 2003; 124:9,13 Ben van Ommen, Nutrigenomics: exploiting system biology in the nutrition and health arenas, Nutrition, 2004; 20(4):4-7 Dolores Corella, Jose M. Ordovas, Single nucleotide polymorphisms that influence lipid metabolism: interaction with dietary factors, ANN. REV. NUTRITION, 2005; 25:341,348-355,350-352,353,358-362 Kaput, J., Rodriguez, R. L., Nutritional genomics: the next frontier in the postgenomic era. Physiol. Genomics, 2004; 16:166-177 Jimenez-Sanchez, G., Childs, B., Valle, D., Human disease genes. Nature (London), 2001; 409:853-855 Arab, L. Individualized nutritional recommendations: do we have the measurements needed to assess risk and make dietary recommendations?, Proc. Nutr. Soc., 2004; 63:167-172 Willerson, J. T., Ridker, P. M., Inflammation as a cardiovascular risk factor. Circulation, 2004; 109:II2-II10 Zeisel Steven H, Nutrigenomics and metabolomics will change clinical nutrition and public health practice: insights from studies on dietary requirements for choline, American Journal of Clinical Nutrition, 2007; Vol. 86, No. 3:542-548 Lane MA, Bailey SJ. Role of retinoid signalling in the adult brain. Prog Neurobiol, 2005; 75:27593 Hsu SC, Huang CJ. Reduced fat mass in rats fed a high oleic acid-rich safflower oil diet is associated with changes in expression of hepatic PPAR and adipose SREBP-1c-regulated genes. J Nutr, 2006; 136:177985 Muller M, Kersten S. Nutrigenomics: goals and strategies. Nat Rev Genet, 2003; 4:31522 Fuks F. DNA methylation and histone modifications: teaming up to silence genes, Curr Opin Genet Dev, 2005; 15:4905 Holliday R, Grigg GW. DNA methylation and mutation, Mutat Res, 1993; 285:617 Jaenisch R. DNA methylation and imprinting: why bother? Trends Genet, 1997; 13:3239 Jones PA, Gonzalgo ML. Altered DNA methylation and genome instability: a new pathway to cancer? Proc Natl Acad Sci U S A, 1997; 94:21035 Robertson KD, Wolffe AP. DNA methylation in health and disease, Nat Rev Genet, 2000; 1:119 Jeltsch A. Beyond Watson and Crick: DNA methylation and molecular enzymology of DNA methyltransferases, Chembiochem, 2002; 3:27493. (Published erratum appears in Chembiochem 2002;3:382.) Bird AP. CpG-rich islands and the function of DNA methylation, Nature, 1986; 321:20913 Fan G, Hutnick L. Methyl-CpG binding proteins in the nervous system, Cell Res, 2005; 15:25561 Oommen AM, Griffin JB, Sarath G, Zempleni J. Roles for nutrients in epigenetic events, J Nutr Biochem, 2005; 16:747 Kothapalli N, Sarath G, Zempleni J. Biotinylation of K12 in histone H4 decreases in response to DNA double-strand breaks in human JAr choriocarcinoma cells, J Nutr, 2005; 135:233742 Cooney CA, Dave AA, Wolff GL. Maternal methyl supplements in mice affect epigenetic variation and DNA methylation of offspring, J Nutr, 2002; 132(suppl):2393S400S Waterland RA, Jirtle RL. Transposable elements: targets for early nutritional effects on epigenetic gene regulation, Mol Cell Biol, 2003; 23:5293300 Craciunescu CN, Albright CD, Mar MH, Song J, Zeisel SH. Choline availability during embryonic development alters progenitor cell mitosis in developing mouse hippocampus, J Nutr, 2003; 133:36148 Albright CD, Tsai AY, Friedrich CB, Mar MH, Zeisel SH. Choline availability alters embryonic development of the hippocampus and septum in the rat, Brain Res Dev Brain Res, 1999; 113:1320 Niculescu MD, Craciunescu CN, Zeisel SH. Dietary choline deficiency alters global and gene-specific DNA methylation in the developing hippocampus of mouse fetal brains, FASEB J, 2006; 20:439

10

35) Niculescu MD, Yamamuro Y, Zeisel SH. Choline availability modulates human neuroblastoma cell proliferation and alters the methylation of the promoter region of the cyclin-dependent kinase inhibitor 3 gene, J Neurochem, 2004; 89:12529. 36) Albright CD, Friedrich CB, Brown EC, Mar MH, Zeisel SH. Maternal dietary choline availability alters mitosis, apoptosis and the localization of TOAD-64 protein in the developing fetal rat septum, Brain Res Dev Brain Res, 1999; 115:1239 37) Meck WH, Williams CL. Choline supplementation during prenatal development reduces proactive interference in spatial memory, Brain Res Dev Brain Res, 1999; 118:519 38) Meck W, Williams C. Perinatal choline supplementation increases the threshold for chunking in spatial memory, Neuroreport, 1997; 8:30539 39) Meck W, Williams C. Characterization of the facilitative effects of perinatal choline supplementation on timing and temporal memory, Neuroreport, 1997; 8:28315 40) Meck W, Williams C. Simultaneous temporal processing is sensitive to prenatal choline availability in mature and aged rats, Neuroreport, 1997; 8:304551 41) Meck WH, Smith RA, Williams CL. Pre- and postnatal choline supplementation produces long-term facilitation of spatial memory, Dev Psychobiol, 1988; 21:33953 42) Meck WH, Williams CL. Metabolic imprinting of choline by its availability during gestation: implications for memory and attentional processing across the lifespan, Neurosci Biobehav Rev, 2003; 27:38599 43) Williams CL, Meck WH, Heyer DD, Loy R. Hypertrophy of basal forebrain neurons and enhanced visuospatial memory in perinatally choline-supplemented rats, Brain Res, 1998; 794:22538 44) Kaati G, Bygren LO, Edvinsson S. Cardiovascular and diabetes mortality determined by nutrition during parents' and grandparents' slow growth period, Eur J Hum Genet, 2002; 10:6828 45) Bygren LO, Kaati G, Edvinsson S. Longevity determined by paternal ancestors' nutrition during their slow growth period, Acta Biotheor, 2001; 49:539 46) Pembrey ME. Time to take epigenetic inheritance seriously, Eur J Hum Genet, 2002; 10:66971 47) Browning, L. M., n-3 Polyunsaturated fatty acids, inflammation and obesity-related disease. Proc. Nutr. Soc., 2003; 62:447-453 48) Di Minno, G., Tufano, A., Garofano, T., Di Minno, M. N., Polyunsaturated fatty acids, thrombosis and vascular disease. Pathophysiol. Haemost. Thromb., 2002; 32:361-364 49) Stulnig, T. M., Immunomodulation by polyunsaturated fatty acids: mechanisms and effects. Int. Arch. Allergy Immunol., 2003; 132:310-321 50) Prescott, S. L., Calder, P. C., N-3 polyunsaturated fatty acids and allergic disease. Curr. Opin. Clin. Nutr. Metab. Care, 2004; 7:123-129 51) Bourre, J. M., Roles of unsaturated fatty acids (especially omega-3 fatty acids) in the brain at various ages and during ageing. J. Nutr. Health Aging, 2004; 8:163-174 52) Calder, P. C., n-3 Fatty acids and cardiovascular disease: evidence explained and mechanisms explored. Clin. Sci. (London), 2004; 107:1-11 53) Ruxton, C. H., Reed, S. C., Simpson, M. J., Millington, K. J., The health benefits of omega-3 polyunsaturated fatty acids: a review of the evidence. J. Hum. Nutr. Diet., 2004; 17:449-459 54) Cleland, L. G., James, M. J., Proudman, S. M., The role of fish oils in the treatment of rheumatoid arthritis. Drugs, 2003; 63:845-853 55) Lapillonne, A., Clarke, S. D., Heird, W. C., Polyunsaturated fatty acids and gene expression. Curr. Opin. Clin. Nutr. Metab. Care, 2004; 7:151-156 56) Jump, D. B., Dietary polyunsaturated fatty acids and regulation of gene transcription. Curr. Opin. Lipidol., 2002; 13:155164 57) Wang, Y., Oram, J. F., Unsaturated fatty acids inhibit cholesterol efflux from macrophages by increasing degradation of ATP-binding cassette transporter A1. J. Biol. Chem., 2002; 277:5692-5697 58) Collett, E. D., Davidson, L. A., Fan, Y. Y., Lupton, J. R., Chapkin, R. S., n-6 and n-3 polyunsaturated fatty acids differentially modulate oncogenic Ras activation in colonocytes. Am. J. Physiol., 2001; 280:C1066-C1075 59) Bellenger, J., Bellenger, S., Clement, L., Mandard, S., Diot, C., Poisson, J. P., Narce, M., A new hypotensive polyunsaturated fatty acid dietary combination regulates oleic acid accumulation by suppression of stearoyl CoA desaturase 1 gene expression in the SHR model of genetic hypertension. FASEB J., 2004; 18:773-775 60) Gonzalez, B., Iturralde, M., Alava, M. A., Anel, A., Pineiro, A., Metabolism of n -9, n -6 and n -3 fatty acids in hepatoma Morris 7777 cells. Preferential accumulation of linoleic acid in cardiolipin. Prostaglandins Leukot. Essent. Fatty Acids, 2000; 62:299-306 61) Ikeda, I., Mitsui, K., Imaizumi, K., Effect of dietary linoleic, alpha-linolenic and arachidonic acids on lipid metabolism, tissue fatty acid composition and eicosanoid production in rats. J. Nutr. Sci. Vitaminol. (Tokyo), 1996; 42:541-551 62) Kramer, J. A., LeDeaux, J., Butteiger, D., Young, T., Crankshaw, C., Harlow, H., Kier, L., Bhat, B. G., Transcription profiling in rat liver in response to dietary docosahexaenoic acid implicates stearoyl-coenzyme a desaturase as a nutritional target for lipid lowering. J. Nutr., 2003; 133:57-66

11

63) Anderle, P., Farmer, P., Berger, A., Roberts, M. A., Nutrigenomic approach to understanding the mechanisms by which dietary long-chain fatty acids induce gene signals and control mechanisms involved in carcinogenesis. Nutrition, 2004; 20:103-108 64) Davidson, L. A., Nguyen, D. V., Hokanson, R. M., Callaway, E. S., Isett, R. B., Turner, N. D., Dougherty, E. R., Wang, N., Lupton, J. R., Carroll, R. J., et al, Chemopreventive n-3 polyunsaturated fatty acids reprogram genetic signatures during colon cancer initiation and progression in the rat. Cancer Res., 2004; 64:6797-6804 65) Calder, P. C., Davis, J., Yaqoob, P., Pala, H., Thies, F., Newsholme, E. A., Dietary fish oil suppresses human colon tumour growth in athymic mice. Clin. Sci. (London), 1998; 94:303-311 66) Chang, W. L., Chapkin, R. S., Lupton, J. R., Fish oil blocks azoxymethane-induced rat colon tumorigenesis by increasing cell differentiation and apoptosis rather than decreasing cell proliferation. J. Nutr., 1998; 128:491-497 67) Reyes, N., Reyes, I., Tiwari, R., Geliebter, J., Effect of linoleic acid on proliferation and gene expression in the breast cancer cell line T47D. Cancer Lett., 2004; 209:25-35 68) Berger, A., Mutch, D. M., German, J. B., Roberts, M. A., Dietary effects of arachidonate-rich fungal oil and fish oil on murine hepatic and hippocampal gene expression. Lipids Health Dis., 2002; 1:2 69) Narayanan, B. A., Narayanan, N. K., Simi, B., Reddy, B. S., Modulation of inducible nitric oxide synthase and related proinflammatory genes by the omega-3 fatty acid docosahexaenoic acid in human colon cancer cells. Cancer Res., 2003; 63:972-979 70) Berge, K. E., Tian, H., Graf, G. A., Yu, L., Grishin, N. V., Schultz, J., Kwiterovich, P., Shan, B., Barnes, R., Hobbs, H. H., Accumulation of dietary cholesterol in sitosterolemia caused by mutations in adjacent ABC transporters. Science, 2000; 290:1771-1775 71) McVean G, Spencer CC, Chaix R. Perspectives on human genetic variation from the HapMap Project, PLoS Genet, 2005; 1:e54 72) Hinds DA, Stuve LL, Nilsen GB, et al. Whole-genome patterns of common DNA variation in three human populations, Science, 2005; 307:10729 73) Kornman, K. S., Martha, P. M., Duff, G. W., Genetic variations and inflammation: a practical nutrigenomics opportunity. Nutrition, 2004; 20:44-49 74) Scriver, C. R., Nutrient-gene interactions: the gene is not the disease and vice versa. Am. J. Clin. Nutr., 1988; 48:15051509 75) Park, E. I., Paisley, E. A., Mangian, H. J., Swartz, D. A., Wu, M. X., O'Morchoe, P. J., Behr, S. R., Visek, W. J., Kaput, J., Lipid level and type alter stearoyl CoA desaturase mRNA abundance differently in mice with distinct susceptibilities to diet-influenced diseases. J. Nutr., 1997; 127:566-573 76) Crawford DC, Nickerson DA. Definition and clinical importance of haplotypes, Annu Rev Med, 2005; 56:30320. 77) Gibney MJ, Gibney ER. Diet, genes and disease: implications for nutrition policy, Proc Nutr Soc, 2004; 63:491500 78) Raymond Meleady, Thermolabile methylenetetrahydrofolate reductase, homocysteine and cardiovascular disease risk: the European concerted action project, Am J CLINICAL NUTRITION, 2003; 77:63 79) Pauline A L Ashfield-Watt, Methylenetetrahydrofolate reductase 677 C>T genotype modulates homocysteine responses to a folate-rich diet or a low-dose folic acid supplement: a randomized controlled trial, Am J CLINICAL NUTRITION, 2001; 76:180,181 80) Lydia A. Bazzano, Effect of folic acid supplementation on risk of cardiovascular diseases, JAMA, 2006; 296:2720,2721,2723-2725 81) The homocysteine studies collaboration, Homocysteine and risk of ischemic heart disease and stroke, JAMA, 2002; 288:2015,2021 82) Busby MG, Fischer L, da Costa KA, Thompson D, Mar MH, Zeisel SH. Choline- and betaine-defined diets for use in clinical research and for the management of trimethylaminuria, J Am Diet Assoc, 2004; 104:183645 83) da Costa KA, Badea M, Fischer LM, Zeisel SH. Elevated serum creatine phosphokinase in choline-deficient humans: mechanistic studies in C2C12 mouse myoblasts, Am J Clin Nutr, 2004; 80:16370 84) da Costa KA, Gaffney CE, Fischer LM, Zeisel SH. Choline deficiency in mice and humans is associated with increased plasma homocysteine concentration after a methionine load, Am J Clin Nutr, 2005; 81:4404 85) da Costa K, Kozyreva OG, Song J, Galanko JA, Fischer LM, Zeisel SH. Common genetic polymorphisms have major effects on the human requirement for the nutrient choline, FASEB J, 2006; 20:133644 86) Kohlmeier M, da Costa KA, Fischer LM, Zeisel SH. Genetic variation of folate-mediated one-carbon transfer pathway predicts susceptibility to choline deficiency in humans, Proc Natl Acad Sci U S A, 2005; 102:1602530 87) Brody LC, Conley M, Cox C, et al. A polymorphism, R653Q, in the trifunctional enzyme methylenetetrahydrofolate dehydrogenase/methenyltetrahydrofolate cyclohydrolase/formyltetrahydrofolate synthetase is a maternal genetic risk factor for neural tube defects: report of the Birth Defects Research Group, Am J Hum Genet, 2002

12

88) Shaw GM, Carmichael SL, Yang W, Selvin S, Schaffer DM. Periconceptional dietary intake of choline and betaine and neural tube defects in offspring, Am J Epidemiol, 2004; 160:1029 89) Vance DE, Walkey CJ, Cui Z. Phosphatidylethanolamine N-methyltransferase from liver, Biochim Biophys Acta, 1997; 1348:14250 90) Resseguie M, Song J, Niculescu M, da Costa K, Randall T, Zeisel S. Phosphatidylethanolamine n-methyltransferase (PEMT) gene expression is induced by estrogen in human and mouse primary hepatocytes, FASEB J (in press) (Epub 2007 Apr 24). 91) Nagata R, Nishio Y, Sekine O, et al. Single nucleotide polymorphism (468 Gly to A) at the promoter region of SREBP1c associates with genetic defect of fructose-induced hepatic lipogenesis [corrected], J Biol Chem, 2004; 279:2903142 92) Ordovas JM. Genetic interactions with diet influence the risk of cardiovascular disease, Am J Clin Nutr, 2006; 83(suppl):443S6S 93) Ames, B. N., Cancer prevention and diet: help from single nucleotide polymorphisms. Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 1999; 96:12216-12218 94) Parillo, M., Riccardi, G., Diet composition and the risk of type 2 diabetes: epidemiological and clinical evidence. Br. J. Nutr., 2004; 92:7-19 95) Krauss, R. M., Siri, P. W., Dyslipidemia in type 2 diabetes. Med. Clin. North Am., 2004; 88:897-909 96) West, K. M., Kalbfleish, J. M., Influence of nutritional factors on prevalence of diabetes. Diabetes, 1971; 20:99-108 97) Wood, P. A., Genetically modified mouse models for disorders of fatty acid metabolism: pursuing the nutrigenomics of insulin resistance and type 2 diabetes. Nutrition, 2004; 20:121-126 98) Tai, E. S., Corella, D., Demissie, S., Cupples, L. A., Coltell, O., Schaefer, E. J., Tucker, K. L., Ordovas, J. M., Polyunsaturated fatty acids interact with the PPARA-L162V polymorphism to affect plasma triglyceride and apolipoprotein C-III concentrations in the Framingham Heart Study. J. Nutr., 2005; 135:397-403 99) Filippi, E., Sentinelli, F., Trischitta, V., Romeo, S., Arca, M., Leonetti, F., Di Mario, U., Baroni, M. G., Association of the human adiponectin gene and insulin resistance. Eur. J. Hum. Genet., 2004; 12:199-205 100) Smith, S.R., Bai F., Charbonneau C., Janderova, L., Argyropoulos, G., A promoter genotype and oxidative stress potentially link resistin to human insulin resistance. Diabetes, 2003; 52:1611-1618 101) Chilton, R. J., Pathophysiology of coronary heart disease: a brief review. J. Am. Osteopath. Assoc., 2004; 104:5S-8S 102) Ordovas, J. M., The quest for cardiovascular health in the genomic era: nutrigenetics and plasma lipoproteins. Proc. Nutr. Soc., 2004; 63:145-152 103) Shepherd, J., Cobbe, S. M., Ford, I., Isles, C. G., Lorimer, A. R., MacFarlane, P. W., McKillop, J. H., Packard, C. J., Prevention of coronary heart disease with pravastatin in men with hypercholesterolemia. West of Scotland Coronary Prevention Study Group. N. Engl. J. Med., 1995; 333:1301-1307 104) Chao, Y., Chen, J. S., Hunt, V. M., Kuron, G. W., Karkas, J*. D., Liou, R., Alberts, A. W., Lowering of plasma cholesterol levels in animals by lovastatin and simvastatin. Eur. J. Clin. Pharmacol., 1991; 40:S11-S14 105) Deckelbaum, R. J., Fisher, E. A., Winston, M., Kumanyika, S., Lauer, R. M., Pi-Sunyer, F. X., St Jeor, S., Schaefer, E. J., Weinstein, I. B., Summary of a scientific conference on preventive nutrition: pediatrics to geriatrics. Circulation, 1999; 100:450-456 106) Knoblauch, H., Bauerfeind, A., Krahenbuhl, C., Daury, A., Rohde, K., Bejanin, S., Essioux, L., Schuster, H., Luft, F. C., Reich, J. G., Common haplotypes in five genes influence genetic variance of LDL and HDL cholesterol in the general population. Hum. Mol. Genet., 2002; 11:1477-1485 107) Mar, R., Pajukanta, P., Allayee, H., Groenendijk, M., Dallinga-Thie, G., Krauss, R. M., Sinsheimer, J. S., Cantor, R. M., de Bruin, T. W., Lusis, A. J., Association of the APOLIPOPROTEIN A1/C3/A4/A5 gene cluster with triglyceride levels and LDL particle size in familial combined hyperlipidemia. Circ. Res., 2004; 94:993-999 108) Ordovas, J. M., Schaefer, E. J., Genetic determinants of plasma lipid response to dietary intervention: the role of the APOA1/C3/A4 gene cluster and the APOE gene. Br. J. Nutr., 2000; 83(Suppl. 1):S127-S136 109) Carmena-Ramon, R. F., Ordovas, J. M., Ascaso, J. F., Real, J., Priego, M. A., Carmena, R., Influence of genetic variation at the apo A-I gene locus on lipid levels and response to diet in familial hypercholesterolemia. Atherosclerosis, 1998; 139:107-113 110) Zheng, K. Q., Zhang, S. Z., He, Y., Zhang, L., Zhang, K. L., Huang, D. J., Sun, Y., Association between cholesteryl ester transfer protein gene polymorphisms and variations in lipid levels in patients with coronary heart disease. Chin. Med. J. (England), 2004; 117:1288-1292 111) Skoglund-Andersson, C., Ehrenborg, E., Fisher, R. M., Olivecrona, G., Hamsten, A., Karpe, F., Influence of common variants in the CETP, LPL, HL and APO E genes on LDL heterogeneity in healthy, middle-aged men. Atherosclerosis, 2003; 167:311-317 112) Evans, D., Beil, F. U., The association of the R219K polymorphism in the ATP-binding cassette transporter 1 (ABCA1) gene with coronary heart disease and hyperlipidaemia. J. Mol. Med., 2003; 81:264-270 113) Wang, Q. F., Liu, X., O'Connell, J., Peng, Z., Krauss, R. M., Rainwater, D. L., VandeBerg, J. L., Rubin, E. M., Cheng, J. F., Pennacchio, L. A., Haplotypes in the APOA1C3-A4A5 gene cluster affect plasma lipids in both humans and baboons. Hum. Mol. Genet., 2004; 13:1049-1056 114) Ordovas, J. M., Gene-diet interaction and plasma lipid responses to dietary intervention. Biochem. Soc. Trans., 2002; 30:68-73

13

115) Gillotte-Taylor, K., Nickel, M., Johnson, W. J., Francone, O. L., Holvoet, P., Lund-Katz, S., Rothblat, G. H., Phillips, M. C., Effects of enrichment of fibroblasts with unesterified cholesterol on the efflux of cellular lipids to apolipoprotein A-I. J. Biol. Chem., 2002; 277:11811-11820 116) Feinleib, M., Kannel, W. B., Garrison, R. J., McNamara, P. M., Castelli, W. P., The Framingham Offspring Study. Design and preliminary data. Prev. Med., 1975; 4:518-525 117) Ordovas, J. M., Corella, D., Cupples, L. A., Demissie, S., Kelleher, A., Coltell, O., Wilson, P. W., Schaefer, E. J., Tucker, K., Polyunsaturated fatty acids modulate the effects of the APOA1 G-A polymorphism on HDL-cholesterol concentrations in a sex-specific manner: the Framingham Study. Am. J. Clin. Nutr., 2002; 75:38-46 118) Mead, J. R., Irvine, S. A., Ramji, D. P., Lipoprotein lipase: structure, function, regulation, and role in disease. J. Mol. Med., 2002; 80:753-769 119) Merkel, M., Eckel, R. H., Goldberg, I. J., Lipoprotein lipase: genetics, lipid uptake, and regulation. J. Lipid Res., 2002; 43:1997-2006 120) McGladdery, S. H., Frohlich, J. J., Lipoprotein lipase and apoE polymorphisms: relationship to hypertriglyceridemia during pregnancy. J. Lipid Res., 2001; 42:1905-1912 121) Ma, Y. Q., Thomas, G. N., Ng, M. C., Critchley, J. A., Chan, J. C., Tomlinson, B., The lipoprotein lipase gene HindIII polymorphism is associated with lipid levels in early-onset type 2 diabetic patients. Metabolism, 2003; 52:338-343 122) Jemaa, R., Tuzet, S., Portos, C., Betoulle, D., Apfelbaum, M., Fumeron, F., Lipoprotein lipase gene polymorphisms: associations with hypertriglyceridemia and body mass index in obese people. Int. J. Obes. Relat. Metab. Disord., 1995; 19:270-274 123) Senti, M., Elosua, R., Tomas, M., Sala, J., Masia, R., Ordovas, J. M., Shen, H., Marrugat, J., Physical activity modulates the combined effect of a common variant of the lipoprotein lipase gene and smoking on serum triglyceride levels and high-density lipoprotein cholesterol in men. Hum. Genet., 2001; 109:385-392 124) Jemaa, R., Tuzet, S., Betoulle, D., Apfelbaum, M., Fumeron, F., Hind III polymorphism of the lipoprotein lipase gene and plasma lipid response to low calorie diet. Int. J. Obes. Relat. Metab. Disord., 1997; 21:280-283 125) Hihi, A. K., Michalik, L., Wahli, W., PPARs: transcriptional effectors of fatty acids and their derivatives. Cell. Mol. Life Sci., 2002; 59:790-798 126) Kersten, S., Wahli, W., Peroxisome proliferator activated receptor agonists. EXS, 2000; 89:141-151 127) Wahli, W., Braissant, O., Desvergne, B., Peroxisome proliferator activated receptors: transcriptional regulators of adipogenesis, lipid metabolism and more. Chem. Biol., 1995; 2:261-266 128) Tan, N. S., Michalik, L., Di-Poi, N., Desvergne, B., Wahli, W., Critical roles of the nuclear receptor PPARbeta (peroxisome-proliferator-activated receptor beta) in skin wound healing. Biochem. Soc. Trans., 2004; 32:97-102 129) Desvergne, B., Michalik, L., Wahli, W., Be fit or be sick: peroxisome proliferator-activated receptors are down the road. Mol. Endocrinol., 2004; 18:1321-1332 130) Mao-Qiang, M., Fowler, A. J., Schmuth, M., Lau, P., Chang, S., Brown, B. E., Moser, A. H., Michalik, L., Desvergne, B., Wahli, W., et al, Peroxisome-proliferator-activated receptor (PPAR)-gamma activation stimulates keratinocyte differentiation. J. Invest. Dermatol., 2004; 123:305-312 131) Yu, S., Matsusue, K., Kashireddy, P., Cao, W. Q., Yeldandi, V., Yeldandi, A. V., Rao, M. S., Gonzalez, F. J., Reddy, J. K., Adipocyte-specific gene expression and adipogenic steatosis in the mouse liver due to peroxisome proliferatoractivated receptor gamma1 (PPARgamma1) overexpression. J. Biol. Chem., 2003; 278:498-505 132) Miles, P. D., Barak, Y., He, W., Evans, R. M., Olefsky, J. M., Improved insulin-sensitivity in mice heterozygous for PPAR-gamma deficiency. J. Clin. Invest., 2000; 105:287-292 133) Rieusset, J., Touri, F., Michalik, L., Escher, P., Desvergne, B., Niesor, E., Wahli, W., A new selective peroxisome proliferator-activated receptor gamma antagonist with antiobesity and antidiabetic activity. Mol. Endocrinol., 2002; 16:2628-2644 134) Matsusue, K., Haluzik, M., Lambert, G., Yim, S. H., Gavrilova, O., Ward, J. M., Brewer, B., Jr, Reitman, M. L., Gonzalez, F. J., Liver-specific disruption of PPARgamma in leptin-deficient mice improves fatty liver but aggravates diabetic phenotypes. J. Clin. Invest., 2003; 111:737-747 135) Doney, A., Fischer, B., Frew, D., Cumming, A., Flavell, D. M., World, M., Montgomery, H. E., Boyle, D., Morris, A., Palmer, C. N., Haplotype analysis of the PPARgamma Pro12Ala and C1431T variants reveals opposing associations with body weight. BMC Genet., 2002; 3(1):21 136) Li, S., Chen, W., Srinivasan, S. R., Boerwinkle, E., Berenson, G. S., The peroxisome proliferator-activated receptorgamma2 gene polymorphism (Pro12Ala) beneficially influences insulin resistance and its tracking from childhood to adulthood: the Bogalusa Heart Study. Diabetes, 2003; 52:1265-1269 137) Doney, A. S., Fischer, B., Leese, G., Morris, A. D., Palmer, C. N., Cardiovascular risk in type 2 diabetes is associated with variation at the PPARG locus. A Go-DARTS Study. Arterioscler. Thromb. Vasc. Biol., 2004 138) Swarbrick, M. M., Chapman, C. M., McQuillan, B. M., Hung, J., Thompson, P. L., Beilby, J. P., A Pro12Ala polymorphism in the human peroxisome proliferator-activated receptor-gamma 2 is associated with combined hyperlipidaemia in obesity. Eur. J. Endocrinol., 2001; 144:277-282 139) Valve, R., Sivenius, K., Miettinen, R., Pihlajamaki, J., Rissanen, A., Deeb, S. S., Auwerx, J., Uusitupa, M., Laakso, M., Two polymorphisms in the peroxisome proliferator-activated receptor-gamma gene are associated with severe overweight among obese women. J. Clin. Endocrinol. Metab., 1999; 84:3708-3712 140) Luan, J., Browne, P. O., Harding, A. H., Halsall, D. J., O'Rahilly, S., Chatterjee, V. K., Wareham, N. J., Evidence for gene-nutrient interaction at the PPARgamma locus.

14