http://www.ebooksread.

com

NOUA ATLANTIDA

de Sir Francis Bacon

Nota Introductiva

Dr. Rowley, executorul testamentului literar al lui Bacon a publicat Noua

Atlantida in 1627, la un an dupa moartea autorului. Ea pare sa fie scrisa in 1623,
in perioada de intensa activitatate literara ce-a urmat prabusirii carierei sale
politice. Niciuna din scrierile lui Bacon nu ne-a oferit intr-un spatiu asa de scurt o
imagine atit de vie asupra preferintelor si aspiratiilor politice ale autorului asa
cum o face acest fragment, parte a unui plan grandios de organizare a unui stat
ideal. Generozitatea, spiritul iluminist, demnitatea si splendoarea, spiritul public
si pietatea locuitorilor din Bensalem, reprezinta acele calitati ideale pe care omul
de stat Bacon si le-a dorit mai degraba decit a sperat sa le vada devenite
trasaturi caracteristice pentru propria sa tara; iar in Casa lui Solomon il gasim pe
Bacon, omul de stiinta, lasat in voia propriilor sale viziuni profetice asupra
viitorului cunostintelor omenesti, fara niciun fel de restrictii. Niciun cititor oricit de
bine informat cu privire la procesele si rezultatele cercetarilor stiintei moderne,
nu poate sa nu ramina profund impresionat in fata numeroaselor estimari
profetice pe care si le-a imaginat Bacon asupra realizarilor timpurilor moderne.
Planul de organizare al maretului sau colegiu formulaza liniile principale ale
cercetarii moderne universitare; si atit in stiintele aplicative cit si in cercetarea
pur stiintifica, el anticipeaza intr-un mod surprinzator o mare parte din inventiile
si descoperirile recente. "Noua Atlantida" reprezinta in acelasi timp o alta cale
aleasa de catre Bacon pentru a exprima convingerile sale interioare. In ciuda
schemei entuziaste si a largului orizont ce-l infatiseaza in cautarea adevarului,
Bacon are intotdeauna un ochi pentru utilitate. Progresul urmarit de stiinta este
conceput de el doar ca o cale catre aplicabilitatea practica, menita a spori
controlul omului asupra naturii, a gradului de confort si comoditate al omenirii.
Pentru metafizica pura, sau oricare alta forma de gindire abstracta care nu are
ca rezultat niciun 'fruct', Bacon are un interes scazut; si aceasta preocupare in
ceea ce priveste utilitatea este dovedita de aplicatiile practice ale descoperirilor
realizate de scolarii din Casa lui Solomon. Interesul muncii sale nu se opreste
insa aici. Pentru ca aici sint expuse multe din idealurile sale stiintifice si politice
pe care noi inca nu le-am atins, dar care contin numeroase elemente de valoare
capabile de influente si sugestii pentru viitor.

Noua Atlantida

Navigam dinspre Peru - unde ne-am prelungit sederea de-a lungul duratei
unui intreg an - catre China si Japonia, prin Marea Sudului; luasem cu noi toate
proviziile necesare pentru douasprezece luni; si o vreme am avut parte de un
vint prielnic ce batea dinspre est, cu toate ca de aproape cinci luni si ceva era
slab in intensitate si inaintam cu greu. S-a intimplat insa ca vintul sa devina
schimbator si pentru o vreme a batut invariabil catre vest, astfel ca n-am putut
strabate nici macar o mica parte din drum, incit uneori ne gindeam chiar sa
facem cale intoarsa. Dar mai apoi se ridica din nou in rafale puternice ce suflau
din sud cu un punct spre est ce ne purtau si asta era cam tot ce puteam face,
catre nord; in acest timp proviziile noastre s-au sfirsit desi le-am folosit cu cea
mai mare chibzuinta. Astfel ca ne-am trezit ajunsi in mijlocul celei mari pustietati
de ape din lume fara niciun fel de provizii, ca niste biete suflete pierdute ce
eram, pregatindu-ne nu pentru viata ci pentru moarte. Mai inaltam inca glasurile
si inimile noastre catre ceruri spre Dumnezeu, implorindu-i mila pentru a face
una din minunile sale si asa cum la inceput a descoperit fata adincului si a adus
inaintea sa tinut uscat, tot asa sa gaseasca un tinut pentru noi, astfel incit sa nu
ne lase prada pieirii.

Si s-a intimplat insa ca in ziua urmatoare pe inserate am vazut la citeva mile

inaintea noastra catre nord, ceva, ca si cum ar fi fost o perdea de nori desi, ce
ne-au dat o speranta ca acolo poate fi uscat; stiam cu totii ca acea parte a Marii
Sudului era complet necunoscuta; si se putea intimpla ca sa existe acolo insule
sau continente ce pina atunci nu fusesera inca descoperite. De aceea am
schimbat cursul in acea directie de unde am vazut intreaga noapte ridicindu-se
din mijlocul apelor insula; in zorii noii zile am putut distinge clar, in fata privirilor
noastre se dezvaluia un intins tinut, un tarim plin de cringuri si tufisuri; ce il
faceau sa para a fi mult mai intunecat. Si dupa ce am navigat timp de o ora si
jumatate am intrat intr-un loc adapostit ce ne oferea un refugiu, portul unui
frumos oras; care desi nu era de proportii grandioase, era construit intr-un mod
remarcabil si privit de pe mare oferea o perspectiva incintatoare; si am meditat
fiecare minut, tot timpul cit a durat pina am ajuns pe acest pamint, privind la
tarmul ce se apropia incet oferindu-ne acestui tinut. Dar aproape imediat au
aparut mai multi oameni ce tineau un soi de bastoane in maini ce - dupa cum
parea din gesturile lor - incercau sa ne interzica sa sa debarcam la tarm; totusi,
gesturile pe care le faceau nu erau insotite de strigate si nici nu pareau a a fi
violenti, ci prin acestea lansau avertizari ca doreau sa raminem la o anumita
distanta. Prin urmare, fara a simti nici cea mai mica atitudine potrivnica noua,
eram anuntati de ceea ce aveam de facut. Intre timp, au trimis catre noi o mica
ambarcatiune ce purta aproximativ opt persoane; unul dintre ocupanti avea in
mina un baston dintr-o trestie galbuie placata la ambele capete cu o foita
metalica albastra, ce s-a urcat pe vasul nostru fara sa arate niciun semn de
neincredere fata de noi. In momentul in care a vazut ca cei mai multi am luat
pauza si eram strinsi in jurul sau, a scos un mic sul de pergament - ceva mai
galben decit cele pe care le folosim noi si stralucitor ca folia unei mese de scris,
dar dealtfel moale si flexibil - si l-a inmanat unuia dintre noi ce se gasea in
primul rind. Pe acel pergament erau scrise in vechea limba semita, in greaca
veche, intr-o buna latina, precum si in limba spaniola, aceste cuvinte: "Nu este
permisa debarcarea pentru niciunul dintre voi; si sa va ingrijiti astfel incit sa
puteti face aprovizionarea cu tot ce va este necesar pentru a parasi aceste
tarmuri in rastimpul a saisprezece zile, cu exceptia cazului in care vi se va
acorda un timp suplimentar. Intre timp, daca doriti apa proaspata sau hrana, sau
aveti nevoie de ajutor pentru a ingriji bolnavii, sau daca nava voastra are nevoie
de reparatii, scrieti aceste doleante si ne vom obliga sa implinim tot ceea ce tine
de un gest de caritate. Acest pergament purta o pecete insemnata cu un inger;
aripile lui nu erau deschise, ci le purta strinse, atirnind pe linga el; iar alaturi, se
afla o cruce.

Fiind inmanate acestea, ofiterul s-a reintors pe uscat lasind doar un servitor
prin intermediul caruia trebuia sa transmitem raspunsul. Luind in considerare
toate astea, in mijlocul nostru domnea o stare de nedumerire. Interzicerea de-a
debarca si avertismentul ce-a venit atit de repede, ne-au tulburat intr-o mare
masura; pe de alta parte, descoperirea ca acei oameni cunosteau toate aceste
limbi si parerau plini de umanism, ne-a mai linistit intr-o oarecare masura. Dar
mai presus de toate acestea, semnul crucii de pe pergament era pentru noi un
motiv de mare bucurie si-l priveam ca pe un semn trimis de la Dumnezeu.
Raspunsul nostru a fost in limba spaniola; in linii mari era acela ca nava noastra
se gasea in bune conditii; asta deoarece ne-am confruntat mai degraba cu o
mare calma lipsita de vint sau cu vint ostil, decit cu furtuni. Cei mai multi dintre
noi erau bolnavi intr-un stadiu destul de grav; astfel ca daca nu le va fi permis sa
debarce vietile lor vor fi puse in primejdie. Au mai fost specificate si citeva alte
dorinte pe care le aveam; adaugind ca posedam un mic stoc de marfuri, iar daca
vor binevoi le putem comercializa pentru a ne suplini nevoile, fara sa fie aplicate
obisnuitele taxe asupra lor. Am oferit un dar in pistolete pentru servitori si un top
de catifea de culoarea purpurei in semn de pretuire fata de ofiter; dar servitorii
au evitat sa le ia si abia de s-au uitat la ele; in aceste conditii ne-au parasit,
inapoindu-se cu o alta ambarcatiune ce a fost trimisa in acest scop.

Trei ore mai tirziu, dupa ce a fost inaintat raspunsul nostru, a fost trimis un
personaj - dupa cum parea - de rang inalt. Purta o roba cu mineci largi, un
chamolet [un gen de tesatura exotica de pret. n.t.] de apa de o minunata culoare
azur, un model mult mai stralucitor decit cel intilnit la noi. Celelalte haine ale
sale erau de culoare verde, asa cum era si acoperamintul capului ce avea forma
unui turban, insa mult mai elegant si nu atit de mare ca cele pe care le poarta
turcii; bucle din parul sau ieseau de sub marginile lui. El a sosit intr-o barca
partial poleita cu aur ce purta doar patru persoane; era urmata de alta in care se
aflau insotitorii sai in numar de douazeci. Cind s-a aflat la distanta unei lovituri
de sageata ne-au facut un semn ca puteam trimite o ambarcatiune care sa se
intilneasca cu ei; ceea ce de indata am si facut trimitind salupa de bord
impreuna cu capetenia noastra insotita de patru dintre noi. Cind ne-am aflat la
distanta de sase yarzi, ne-au facut semn sa oprim si sa nu mai inaintam; ceea ce
de indata am si facut.

Dupa care, personajul pe care l-am descris mai sus s-a ridicat si cu voce
tunatoare a intrebat in spaniola: "Sinteti crestini?", la care noi am raspuns: "Da,
sintem crestini"; eram mult mai putin tematori de cind am vazut crucea de pe
documentul ce ne-a fost inmanat. Dupa ce a primit acest raspuns a ridicat mina
sa dreapta catre Cer, apoi a indreptat-o incet catre buzele sale - acesta era
gestul ce-l utilizau pentru a-i multumi lui Dumnezeu; si a spus: "Daca veti jura -
fiecare dintre voi - pe valorile Mintuitorului, ca nu sinteti pirati, ca nu ati varsat
singe, ca respectati legile, ca n-ati facut nimic ilegal in ultimile patruzeci de zile,
veti putea obtine permisiunea sa coboriti la tarm." La care noi am raspuns ca:
"Sintem cu totii gata sa depunem acest juramint." Imediat dupa aceea unul dintre
insotitorii sai ce era - dupa cum parea - notar, a redactat un document ce
continea declaratia. Odata intocmit, un alt insotitor al acestui inalt personaj ce se
afla in aceeasi barca cu el dupa ce s-a consultat cu superiorul sau, a rostit cu
voce tare: "Nobilul meu stapin doreste sa stiti ca in gestul sau nu se ascunde
niciun semn al vreunei maretii sau trufii prin aceea ca nu vine la bordul navei
voastre; ci deoarece in raspunsul vostru declarati ca aveti printre voi un numar
mare de bolnavi, a fost avertizat de catre Custodele Sanatatii orasului ca trebuie
sa pastreze o anumita distanta." Ne-am inclinat catre el si am raspuns: "Sintem
umilii sai servitori; si profund recunoscatori pentru inalta onoare si umanismul
deosebit ce ne-a fost deja aratat; dar avem speranta ca boala ce a afectat
oamenii nostri nu este de natura infectioasa."

Dupa o vreme s-au reintors; un Notar a venit la bordul navei noastre; avea in
mina un fruct apartinind acelui tinut asemanator unei portocale dar de o culoare
intre oranj-rosiatic si rosu; ce imprastia un miros minunat. Il utiliza - dupa cum
parea - pentru a se apara impotriva infectiei. Ne-a inmanat juramintul: "In numele
lui Isus si si a valorilor lui: "; apoi ne-a spus ca in ziua urmatoare la ora sase in
zori vom fi dusi la Casa Strainilor - caci asa o numeau ei - unde vom putea gasi
un adapost adecvat atit nevoilor noastre, dar mai ales pentru cele ale bolnavilor
nostri. In aceste conditii ne-a parasit; in momentul in care i-am oferit citeva
pistolete, a zimbit si a spus: "Nu trebuie sa fim platiti de doua ori pentru munca
noastra;" ceea ce insemna - dupa cum am inteles - ca erau platiti suficient de
catre stat pentru serviciile lor. Caci ei - asa cum am invatat mai tirziu - socoteau
un ofiter ce primea o rasplata ca ar fi "platit de doua ori".

In urmatoarea dimineata devreme in zori a venit catre noi acelasi ofiter pe

care l-am intilnit prima oara, purtind acelasi baston si ne-a anuntat ca el a fost
desemnat sa ne conduca la Casa Strainilor; ne-a prevenit ca vom avea la
dispozitia noastra intreaga zi pentru aceasta intreprindere. "Daca veti urma
sfatul meu, a spus el, citiva dintre voi ma veti putea insoti, prima data pentru a
vedea cit este de potrivit pentru voi acel loc; apoi puteti trimite dupa bolnavi si
restul membrilor echipajului, ce vor putea fi adusi pe tarm." I-am multumit si am
raspuns ca: "Dumnezeu va rasplati bunatatea ce o arata fata de niste straini
nefericiti." In aceste conditii sase dintre noi am mers la tarm impreuna cu el; si
cind am ajuns pe pamint s-a asezat inaintea noastra si intorcindu-se cu fata
catre noi, a spus ca: "el era servitorul dar totodata si ghidul nostru." Ne-a condus
de-a lungul a trei strazi ce pareau destul de frumos ingrijite; tot parcursul pe care
l-am urmat ne-au insotit multimi de oameni ce se stringeau in jurul nostru
dispuse pe ambele parti ale strazii; atitudinea lor era una politicoasa, ca si cum
erau acolo nu pentru a se minuna de noi, ci pentru a ne intimpina; in timp ce
treceam isi miscau bratele in gesturi largi, ca un semn ce se dorea o urare de
bun venit.

Casa Strainilor era o cladire spatioasa si ingrijita, ridicata dintr-o caramida de

culoare ceva mai albastra decit cea pe care o intrebuintam noi; avea ferestre
mari, unele din sticla, altele dintr-un soi de tesatura subtire si uleioasa. Am fost
adusi cu totii intr-un salon spatios amenajat frumos aflat deasupra scarilor si am
fost intrebati: "Cite persoane eram la numar? Si citi erau bolnavi?" Am raspuns
ca: "Eram in total - bolnavi si sanatosi - cincizeci si una de persoane, saisprezece
dintre noi erau suferinzi." Ne-au rugat sa avem putina rabdare si sa asteptam
pina se vor intoarce; ceea ce s-a intimplat o ora mai tirziu cind ne-au condus sa
vedem camerele pregatite pentru noi in numar de nouazeci; le-au distribuit -
dupa cite se pare - astfel ca patru dintre aceste camere mai bune decit restul sa
poata primi patru dintre oameni nostri de frunte, alte cinsprezece camere erau
destinate pentru a locui impreuna doi cu doi. Camerele erau frumoase si
primitoare, mobilate civilizat. Ne-au condus apoi pe un coridor lung asemanator
unui dormitor, unde ne-au aratat camerele asezate pe o parte - de cealalta parte
a coridorului era un perete cu ferestre - in numar de saisprezece, foarte ingrijite,
avind peretii decorati cu lambriuri din lemn de cedru. Acest coridor continea
patruzeci de astfel de camere, mult mai multe decit aveam nevoie; aici era
infirmeria unde erau cazate persoanele aflate in suferinta. In plus ne-au spus ca
pe masura ce fiecare dintre oamenii nostri se va face bine, vor fi transferati din
infirmerie in camerele in care locuiau ceilalti; in acest scop erau destinate inca
alte zece camere libere, pe linga cele pe care le primisem inainte.

Odata ce s-au incheiat toate acestea ne-am reintors in salon si ofiterul a

ridicat putin bastonul - asa cum facea cind dadea o sarcina sau o comanda - si a
spus catre noi: "Trebuie sa cunoasteti ca potrivit obiceiului locului dupa aceasta
zi si ziua urmatoare, pe care vi le vom acorda pentru a muta oamenii de pe vas,
va trebui sa ramineti inchisi in camerele voastre timp de trei zile. Dar nu trebuie
sa va faceti griji, sa ginditi cumva ca ati fost retinuti; aceste zile au fost gindite ca
un ragaz in care sa va puteti gasiti odihna si mingiierea. Nu trebuie sa va
impotriviti in niciun fel; vom lasa aici sase dintre oamenii nostri pentru a va insoti
peste tot, oriunde veti dori sa o faceti." I-am multumit plini de afectiune si respect
si am spus ca: " Dumnezeu se manifesta cu siguranta pe acest pamint." I-am
oferit deasemenea douazeci de pistolete, dar el doar a zimbit si a spus: "Cum?
Sint platit de doua ori?!" Si astfel ne-a parasit. Curind dupa aceea a fost servita
cina; care a constat in cele mai bune alimente posibile, atit ca hrana dar si ca
tratament; mult mai buna decit cea oferita in oricare dintre colegiile pe care
le-am cunoscut in Europa. Am avut deasemenea parte de bauturi din trei feluri
diferite, toate bune si potrivite pentru starea noastra de sanatate; o bautura din
cereale, asemanatoare unui tip de bere de pe la noi dar mult mai limpede; un vin
de struguri; si un fel de cidru facut din fructele acelei tari; toate niste bauturi
nemaipomenit de placute, ce am simtit ca ne dau noi puteri; pe linga acestea
ne-au fost aduse provizii din acele portocale rosii ce erau destinate bolnavilor
nostri; ce asa cum ne-au asigurat, ele erau un remediu sigur pentru bolile
contactate pe mare. Ne-au mai fost date citeva cutiute cu pilule gri sau
albicioase ce trebuia sa le administram bolnavilor, cite una in fiecare seara
inainte de culcare; asa cum spuneau, ele vor grabi recuperarea oamenilor nostri.

Ziua urmatoare cu toata agitatia mutarii bunurilor si oamenilor de pe nava a

fost oarecum senina si linistita. Am gindit ca este bine sa reunim intreaga
noastra mica comunitate; si in momentul in care am fost impreuna, am rostit
catre ei:

"Dragii mei prieteni, sa incercam sa ne cunoastem situatia si sa vedem cum

stau lucrurile in legatura cu soarta noastra. Sintem niste oameni aruncati pe un
pamint strain, asa cum Ionas a fost aruncat din pintecele balenei, cind aproape
ca eram cu totii inghititi de adincuri; acum sintem pe un tarim uscat, dar ne aflam
intre viata si moarte; pentru ca ne gasim intre doua lumi, intre Lumea Veche si
cea a Viitorului; si numai Dumnezeu poate sti daca ne va fi dat sa mai vedem
vreodata Europa. Este un miracol ca apele ne-au adus in aceasta parte a lumii;
si trebuie sa fie mai putin important ce ne poate aduce viitorul. De aceea privind
la salvarea noastra din trecut, la pericolul din prezent si cel ce poate veni, sa ne
ridicam privirile spre Dumnezeu si fiecare dintre noi sa incerce sa caute calea
cea dreapta. Mai mult decit atit, am sosit aici in mijlocul unui popor crestin plin
de pietate si umanism, sa nu lasam ca aceasta confuzie in care ne gasim noi
insine sa iasa in evidenta aratindu-ne viciosi sau nedemni in fata lor. Deoarece
prin legile lor - prin aceasta forma de eticheta - ne cer sa ne retragem indaratul
acestui zid vreme de trei zile, cine poate sti daca aceasta masura nu este luata
doar pentru a cunoaste antecedentele si conduita noastra morala? Si daca le
vor gasi nepotrivite, sa ne izgoneasca neintirziat; iar daca acestea vor fi socotite
de buna cuvinta, sa ne acorde mai mult timp. Acesti oameni in grija carora am
fost lasati pot avea ca sarcina suplimentara sa ne tina sub atenta observatie. De
aceea, din dragoste fata de Dumnezeu, asa cum ne dorim binele pentru
sufletele si trupurile noastre, tot asa sa ne purtam noi insine ca si cum am fi
impacati cu Dumnezeu si poate ca vom gasi gratie in ochii acestui popor."

Tovarasii mei mi-au multumit intr-un glas pentru sfatul cel bun si mi-au promis
ca vor trai in modestie si cumpatare fara a da nastere la cea mai mica ocazie de
ofensa. Asa ne-am petrecut cele trei zile in voiosie si lipsiti de griji, privind plini
de speranta la ceea ce ne va astepta cind termenul se va incheia. Tot timpul
acestei perioade ne-am bucurat cu fiecare ora de imbunatatirea starii bolnavilor
nostri care gindeau ei insisi ca se afla cufundati intr-o baie tamaduitoare divina;
atit de bine si de repede s-au vindecat.

Ziua ce-a urmat celei de-a treia zi a venit la noi un personaj pe care nu l-am
mai vazut pina atunci, ce era imbracat in albastru asa cum fusese si primul,
numai ca acesta purta un turban alb cu o mica cruce rosie in partea de sus.
Avea deasemenea o esarfa de olanda fina. Asa cum venea catre noi, se inclina
si ne adresa un salut cu bratele sale deschise in gesturi largi. I-am adresat la
rindul nostru un salut intr-o maniera umila si supusa; caci asa cum priveam
lucrurile, asteptam de la el sentinta vietii sau a mortii; el dorea sa vorbeasca cu
citiva dintre noi; in consecinta au ramas prezenti doar sase dintre noi restul
parasind incaperea. A spus: "Sint Guvernatorul acestei Case a Strainilor si
potrivit vocatiei sint preot Crestin si de aceea am venit la voi pentru a va oferi
serviciile atit ca straini, dar mai cu seama ca buni Crestini. Va pot spune unele
lucruri, caci gindesc ca nu va veti impotrivi sa le auziti. Statul v-a acordat dreptul
de-a locui pe teritoriul nostru pe timpul a sase saptamini; si nu trebuie sa va
faceti griji in aceasta privinta caci daca veti cere in continuare un rastimp mai
indelungat de sedere, legea nu specifica clar o anumita limita de timp si nu am
nicio indoiala ca voi putea obtine pentru voi un ragaz mai mult decit suficient.
Trebuie sa intelegeti ca in acest moment Casa Strainilor este mai bine inzestrata
si mult mai pregatita; in acest sens ea beneficiaza de veniturile ultimilor treizeci
si sase de ani; caci aceasta este perioada care a trecut de cind n-a mai sosit
niciun strain in aceasta parte a lumii; nici in aceasta privinta nu trebuie sa aveti
nicio grije; statul va acoperi toate cheltuielile voastre pe timpul intregii sederi; de
aceea nu va trebui sa ramineti nici macar o zi mai putin decit este hotarit. Tot
asa cum fiecare din marfurile pe care le-ati adus si le veti folosi cu chibzuinta
va vor fi returnate, fie in marfuri, fie in aur sau in argint, ceea ce pentru noi
inseamna acelasi lucru. Iar daca veti avea orice alta cerinta, sa n-o ascundeti.
Caci doar asa veti afla prin raspunsul pe care il veti obtine la cererile ce le veti
inainta, ca nu vom lasa niciuna din doleantele voastre sa ramina neimplinita.
Mai trebuie sa va spun doar atit, ca niciunul dintre voi nu trebuie sa mearga
mai departe de un karan" - asta inseamna o distanta echivalenta cu o mila si
jumatate - " de zidurile orasului, fara sa aiba o incuvintare speciala in acest sens."
 Dupa ce ne-am uitat unii la altii plini de admiratie fata de un obicei atit de
binevoitor si parintesc, am raspuns ca: "Nu putem rosti ceea ce simtim pentru
ca nu gasim cuvintele capabile sa exprime multumirile noastre; si nobila oferta
facuta intr-un mod atit de deschis nu ne-a mai lasat nimic pentru a mai putea
cere. Parea a fi, asa cum se arata in fata noastra, un tablou ce zugravea
salvarea noastra venita din Ceruri; caci pe cita vreme doar cu putin inainte
eram aruncati in ghiarele mortii, doar putin mai tirziu ne aflam intr-un loc unde
nu gaseam nimic altceva decit mingiiere. Fata de obligatiile ce erau fixate nu
puteam da gres in respectarea lor si cu toate ca parea imposibil, inimile noastre
puteau sa aprinda intr-atit incit sa-si urmeze chemarea de-a strabate acest fericit
si sacru pamint." Am adaugat aceea ca: "limbile noastre ar trebui mai intii sa
despice cerul gurii inainte ca noi sa uitam sa pomenim pe fiecare din aceste
persoane pioase, ori natiunea in intreagul ei, in fiecare din rugaciunile noastre."
Ne-am rugat deasemenea in cel mai umil si staruitor mod cu putinta sa fim
acceptati ca slujitorii lor credinciosi; asa cum drept se cuvenea si orice om de
pe pamint s-ar fi simtit obligat; inchinindu-ne si punind atit persoana noastra,
cit si toate bunurile pe care le aveam la picioarele sale. El a spus ca este preot
si "cauta rasplata pe care o putea astepta un preot, reprezentata de iubirea
frateasca si de binele ce exista in sufletul si in fiinta noastra." Astfel a plecat din
mijlocul nostru, nu fara sa lase sa zareasca lacrimi de compasiune in ochii sai; si
ne-a lasat tulburati, plini de bucurie si bunatate, ce ne-au facut sa gindim ca am
ajuns pe un pamint al ingerilor ce se ivesc printre noi in fiecare zi si ne intimpina
cu toate placerile lumesti la care nici macar n-am gindit si cu atit mai putin ne-am
fi asteptat.

Ziua urmatoare pe la ceasurile zece a venit din nou Guvernatorul si dupa ce

ne-a adresat salutul sau a spus intr-o forma familiara ca "a venit sa ne viziteze";
si a cerut un fotoliu pe care s-a asezat; noi fiind in numar de zece - avind in
vedere ca restul erau plecati pe afara - am luat loc alaturi de el. Cind eram cu
totii asezati a inceput astfel: "Noi, cei de pe aceasta insula a lui Bensalem" - caci
asa o numeau in limba lor [ fiul pacii sem. n.t] " am obtinut toate acestea; toate
doar prin mijlocirea situatiei noastre solitare; si pastrind nestramutata legea
secretului ce a fost statornicita pentru calatorii nostri si legile de acceptare a
strainilor, eveniment ce se petrece atit de rar; cunoastem cea mai mare parte a
lumii in timp ce sintem noi insine necunoscuti. Va spun toate astea deoarece cel
ce cunoaste cel mai putin este in mod natural si cel ce pune si cele mai multe
intrebari si deoarece asa este in logica timpului, voi sinteti cei ce veti pune
intrebarile mai degraba de-a le pune eu." La care noi am raspuns ca: "Multumim
cuvincios pentru ca ni se permite asta; in intelegerea noastra, atit cit am reusit
pina acum, am ajuns sa aflam ca nu este niciun lucru lumesc mai vrednic de-a fi
cunoscut decit situatia acestui tarim fericit. Dar mai presus de toate" - spuneam
noi- "mai cu seama de cind am intilnit de citeva ori sfirsitul lumii, speram ca vom
putea intilni cu siguranta intr-o zi si Imparatia Cerurilor si - deoarece ambele tari
eram crestine - doream sa stim - cu tot respectul fata de acel tinut indepartat prin
care eram despartiti de oceane nesfirsite si necunoscute de tinutul unde
Mintuitorul nostru a pasit pentru prima oara pe pamint - care erau apostolii
acestei natiuni si cum au fost convertiti ei la credinta?" La auzul acestei intrebari
s-a ivit pe fata lui semnul unei mari multumiri; si a spus: "Punind aceasta intrebare,
prima dintre cele pe care mi le-ati adresat, legati inima mea de inimile voastre;
pentru ca ea imi arata ca prima dintre cautarile voastre este cea a imparatiei
cerurilor; si ma simt obligat sa raspund cererii voastre concis si cu o mare bucurie.

"La aproape douazeci de ani dupa inaltarea Mintuitorului nostru, s-a intimplat
ca aici sa fie vazut de oamenii din Ranfusa - un oras de pe coasta estica a
insulei noaste - intr-o noapte - era o noapte calma si noroasa - ca si cum putea fi
la o distanta de citeva mile in interiorul marii, o coloana imensa de lumina; nu
avea o forma exacta, era ceva asemanator unei coloane sau unui cilindru
ridicindu-se din mare, sub forma unei scari ce urca catre ceruri; si in capatul ei a
fost vazuta o mare Cruce de lumina mult mai stralucitoare si plina de splendoare
decit corpul coloanei. In fata unui spectacol atit de neobisnuit locuitorii orasului
s-au strins cu totii in mare graba pe tarmul marii, surprinsi de aceasta minunatie
nemaivazut inca; putin dupa aceea, s-au imbarcat intr-un numar de vase mici
pentru a se deplasa linga aceasta aparitie extraordinara. Dar cind ei au ajuns la
saizeci de yardzi de coloana de lumina, au descoperit ca nu mai puteau inainta
dincolo de aceasta limita la care au fost obligati sa se opreasca, neputindu-se
apropia mai mult; astfel toate barcile s-au oprit, asistind cu totii ca in fata unei
scene la teatru la aceasta lumina aparuta ca un semn divin. S-a intimplat insa ca
aici intr-una dintre ambarcatiuni sa fie un om intelept apartinind societatii Casei
lui Solomon, a carui casa sau colegiu bunii mei prieteni, sint aidoma ochilor
acestui regat; fiind ceva mai pios si avind o privire mai atenta, a contemplat
aceasta coloana si crucea din virful ei si s-a prosternat in fata ei; apoi s-a ridicat
in genunchi si inaltind miinile catre ceruri a formulat rugaciunea lui in acest mod:

"Doamne Dumnezeule, Stapin al Cerurilor si pamintului, cel care ai binevoit

sa acorzi gratia ta celor aflati sub porunca ta pentru a cunoaste operele creatiei
si secretul aflat in spatele lor; si sa discearna, atita timp cit vor exista generatiile
de oameni, intre miracolele divine, operele naturii, operele artei si impostura si
iluzii de orice fel ar fi. Marturisesc aici si intaresc prin juramint in fata acestor
oameni ca acest lucru pe care il vedem acum in fata ochilor nostri este Degetul
tau si un Miracol adevarat. Si intrucit asa cum am invatat din cartile noastre nu ai
creat niciodata miracole decit pentru un sfirsit minunat si divin pentru ca legile
naturii care sint ale tale sint si legile noastre si tu le depasesti doar printr-o cauza
mai nobila, ne rugam fierbinte, asezati plini de umilinta in fata ta, sa faci ca
acest mare semn sa ne aduca prosperitate si da-ne noua puterea de a-l putea
interpreta si de a-l folosi in milostenie; caci ne-ai promis in taina ca vei trimite
acest semn catre noi."

"In timp ce facea aceasta rugaciune a descoperit deodata ca barca in care se

afla a fost eliberata si a inceput sa se miste; in timp ce toate celelalte au ramas
inca nemiscate; si luind aceasta drept permisiune de-a se apropia, s-a indreptat
incet in tacere catre coloana de lumina. Dar inainte sa ajunga linga el coloana si
crucea de lumina s-au transformat intr-o mare de lumina ce se imprastia
pretutindeni in jur, ca si cind ar fi aparut acolo numeroase stele pe cer; intr-un
curind au disparut si din toate acestea n-a mai ramas decit o mica arca sau lada
in lemn de cedru ce era complet uscata, fara sa fie uda absolut deloc si ce
plutea pe ape. Iar la capatul din fata, cel indreptat catre el, crestea o mica ramura
verde de palmier; si cind inteleptul plin de veneratie a luat-o in barca sa, ea s-a
deschis singura; si a gasit aici o Carte si o Scrisoare; ambele erau scrise pe cel
mai fin pergament si impachetate intr-o suvita de olanda. Cartea cuprindea toate
capitolele canonice din Vechiul si Noul Testament intocmai asa cum le aveti si
voi; caci cunoastem prea bine si ce a primit Biserica voastra; si insasi
Apocalipsa si citeva alte carti din Noul Testament care n-au mai fost pina atunci
scrise in Carte. Cit despre Scrisoare, in ea erau aceste cuvinte:

"Eu Bartholomeu, un slujitor al Celui Inalt si apostol al lui Isus Christos, am

fost avertizat de un inger care mi-a aparut intr-o viziune de glorie ca ar trebui sa
trimit aceasta arca pe intinderea marii. Si de aceea marturisesc si declar in fata
acelor oameni catre care Dumnezeu va trimite aceasta arca sa atinga pamintul
lor, ca in acea zi cind ea va sosi le va aduce salvarea si pacea si bunavointa, de
la Tatal si de la Domnul Isus ."

Ambele scrieri, atit Cartea cit si in Scrisoarea, erau lucrate dupa modelul
Apostolilor sub infatisarea unui mare miracol in forma originala a inspiratiei
divine. Traind in acel timp pe acest tarim evrei, persi si indieni alaturi de
populatia locala, fiecare dintre ei puteau citi Cartea si Scrisoarea ca si cum ele
ar fi fost scrise in propria lor limba. Si astfel acest pamint a fost salvat de la
pierderea credintei, asa cum restul Lumii Vechi a fost salvat de potopul apelor
de o arca, prin evanghelismul apostolic si miraculos al Sfintului Bartholomeu." Si
aici a facut o pauza, iar intre timp a sosit un mesager si l-a chemat din mijlocul
nostru. Asta a fost cam tot ce s-a petrecut in acea discutie.

Ziua urmatoare acelasi guvernator a venit la noi imediat dupa cina si s-a
scuzat spunind: "Ca a fost chemat ziua trecuta din mijlocul nostru si a trebuit sa
ne paraseasca intr-un mod cam brusc, dar ca acum doreste sa ne acorde o
compensatie si daca vom gasi discutia si compania sa agreabila va petrece mai
mult timp impreuna cu noi." Am raspuns ca: "Gasim atit de placuta si agreabila
prezenta sa incit atita timp cit el ne-a vorbit am uitat atit de pericolele din trecut
cit si de temerile ce au sa vina; si ca o singura ora petrecuta impreuna valoreaza
pentru noi ani pentru acest nou inceput de viata." El s-a inclinat putin si dupa ce
ne-am asezat, a spus: "Bine, astept intrebari din partea voastra."

Cineva dintre noi a raspuns ca aceasta ar fi si chestiunea de fapt, ca sintem

nu mai putin dornici sa stim pe cit sintem de timizi sa intrebam, de teama de a
nu se crede ca am mers prea departe. Dar incurajati de rarul umanism pe care
l-a aratat fata de noi, niste bieti straini si asa cum in mod deschis am marturisit,
umilii sai servitori, ar putea fi o mare dificultate in a le formula; si ne rugam cu
umilinta sa fim iertati daca considera ca n-ar fi potrivit ca ele sa primeasca un
raspuns sau ar fi respinse. Am spus: "Am examinat cu mare atentie toate
cuvintele ce ni le-a adresat inca de la inceput si am inteles ca aceasta insula
fericita in care ne aflam acum este cunoscuta de foarte putini, desi locuitorii ei
cunosc toate celelalte natiuni ale lumii; ceea ce am descoperit a fi adevarat,
plecind de la considerentul ca aici sint cunoscute toate statele si limbile Europei
si multe dintre activitatile noastre comerciale; in timp ce in Europa, cu toate
descoperirile geografice realizate si a rutelor de navigatie trasate in ultimii ani ce
au permis navigatia si explorarea zonelor cele mai indepartate ale lumii, nu s-a
auzit niciodata si nu exista nici cea mai vaga idee sau strafulgerarea celei mai
mici banuieli, asupra existentei acestei insule. Acest fapt era extraordinar de
ciudat; pentru ca fiecare dintre natiuni are cunostinta despre existenta celorlalte,
fie prin intermediul calatorilor plecati de pe teritoriul lor ce ajung pina in cele mai
indepartate locuri, fie datorita strainilor care sosesc de acolo aici; si datorita
acestor calatori ce strabat regiuni indepartate si cunosc nemijlocit prin
intermediul propriilor ochi aceste tinuturi, cei de acasa pot stabili legaturi cu
aceste natiuni. Aceste doua cai, sint suficiente intr-o anumita masura pentru a
realiza un schimb reciproc de cunostinte, pentru ambele parti. Dar despre
aceasta insula, nu am auzit sa vorbeasca pe niciunul din numerosii calatori de
pe vasele ce au ajuns pe tarmurile Europei; fie ca veneau din Indiile de Vest, fie
ca se intorceau din Indiile de Est; si nici de pe un alt vas venind din oricare alta
parte a lumii; nu exista nicio marturie care sa relateze ca s-ar fi ajuns pina aici.

Si ceea ce este de necrezut, nu sta tocmai in asta. Ci in situatia ei, sau asa
cum obisnuiesc sa spuna stapinii acestui tinut, in conclava secreta pe care o
mare atit de intinsa o poate ascunde. Mai apoi, faptul ca ei pot avea cunostinte
despre statele, limbile, cartile, unor natiuni ce se afla situate la o asemenea
distanta, este un lucru despre care nu putem vorbi, pentru ca nu stim ce sa mai
credem; pentru noi pare mai degraba a fi conditia si propietatea unor fiinte cu
puteri miraculoase, divine, ce pot ramine ascunse si nevazute de ceilalti, dar
care totusi se pot deschide in fata altora, pentru a le apare asemeni unui izvor
de lumina."

La auzul acestui, discurs Guvernatorul a schitat un zimbet gratios si a spus:

"Ati procedat foarte bine cind v-ati cerut iertare pentru intrebarile ce urma sa le
puneti, pentru ca din aceasta intrebare, reiese ca intelegeti acest tinut ca pe un
tarim al magicienilor, ce trimit spiritele aerului indreptate in toate directiile pentru
a aduce noutati si informatii despre toate celelalte tari ale lumii." Era o riposta
adresata noua, dar in cea mai simpla si modesta forma cu putinta si ce era
rostita sub infatisarea unei expresii pline de voiosie. "Sintem gata sa credem
ca este ceva supranatural pe aceasta insula; dar credem mai degraba ca este
vorba de ceva angelic, decit de ceva magic. Dar pentru a afla cu adevarat ce a
condus la aceasta intrebare, trebuie sa spunem ca nu exista nici macar o urma
de fantezie aici, ci ea porneste doar din indoielile legitime pe care le avem,
"pentru ca ne-am reamintit ce ne-a spus in primul sau discurs, ca aceasta tara
are legi ce privesc pastrarea secretului fata de straini." La auzul acestor cuvinte
a spus; "Va reamintiti perfect si de aceea ar trebui sa va spun ca sint obligat sa
pastrez anumite secrete pe care legea nu-mi permite sa le dezvalui; dar ramin
destule de spus astfel incit este posibil sa gasiti pe deplin satisfactie la toate
nedumeririle ce le aveti.

"Ati inteles, -si probabil veti gindi ca asta e mai putin credibil- ca in urma cu
trei mii de ani, sau ceva mai mult, navigatia avea in lume, in special pentru
calatoriile indepartate, un rol mult mai mare decit il are in zilele noastre. Nu
trebuie sa ginditi ca nu stiu cit de mult a crescut importanta ei in acesti saizeci
de ani; stiu asta foarte bine, totusi, atunci reprezenta cu mult mai mult decit
reprezinta azi; de unde se poate vedea exemplul arcei care a salvat omul de la
potopul universal si i-a redat increderea in aventura sa pe intinderea apelor; sau
a ceea ce a fost; dar aici trebuie cautat adevarul. Fenicienii, dar in mod special
Tyrenienii, aveau mari flote. La fel si Cartaginezii, care au intemeiat coloniile lor
mai departe in vest. La fel cum in est avea o mare importanta navigatia pentru
Egipteni si Palestinieni. China la fel, sau Marea Atlantida, - pe care voi o numiti
America - ce are azi numeroase jonci si canoe, pe cita vreme atunci avea
numeroase ambarcatiuni de mare capacitate. Aceasta insula, asa cum apare in
registrele din acele vremuri, avea 1.500 de vase puternice, de mare capacitate.
Despre toate acestea exista in memoria voastra putine informatii, sau aproape
deloc, noi insa pastram cunostinte vaste.
 "In acele timpuri, aceasta tara era cunoscuta si vizitata de vasele si
ambarcatiunile tuturor natiunilor mentionate mai sus. Si asa cum se intimpla de
foarte multe ori, purtau oameni apartinind altor natiuni, ce nu aveau marinari si
calatoreau prin intermediul lor; ca Persii, Chaldeenii, Arabii; astfel ca aproape
toate natiunile ce reprezentau faima si puterea, isi aveau locul de intilnire aici; de
la ele ne avem intr-un anume fel si noi originea si din mijlocul lor au sosit si s-au
asezat impreuna cu noi in acele zile mici triburi. Vasele noastre faceau
numeroase calatorii, la fel de bine catre strimtorile pe care le numiti Coloanele
lui Hercule, ca si in alte parti ale marii Mediterane si Atlanticului; catre Paguin -
care este acelasi lucru cu Cambaline - si Quinzy, pe Marea Orientala, la fel de
indepartata ca si Tartaria de Est.

"In acel timp si o epoca mai tirziu, sau ceva mai mult, locuitorii Marii Atlantide
au cunoscut o vreme de mare inflorire. Asa cum reiese din naratiunile si
descrierile facute de unul dintre cei mai mari oameni pe care i-ati avut, conform
caruia descendentii lui Neptun s-au asezat aici; si au construit temple magnifice,
palate, orase si coline; au amenajat numeroase cursuri ale unor rauri ce erau
excelente pentru navigatie ce au fost inconjurate de astfel de lanturi formate din
asezari si temple; si au cistigat citeva din acele grade de ascensiune, prin care
omul urca treptele, ca si cind ar fi fost o Scala coeli [scara, trepte spre ceruri.
lat.]; toate parind asa de fantastice si poetice; si toate atit de adevarate; incit
aceasta tara, Atlantida mai sus pomenita, la fel ca si Peru, numita pe atunci
Coya, ca si Mexic, numita in acea vreme Tyrambel, erau un mindru si puternic
regat maritim, unul dintre cele mai bogate din acele timpuri; atit de puternic,
incit cel putin o data in intervalul a zece ani, inteprindeau cel putin doua mari
expeditii; cei din Tyrambel, traversind Atlanticul catre Marea Mediterana; iar
cei din Coya, prin Marea Sudului, catre insula noastra; si primii care au ajuns
in Europa, asa cum relateaza acelasi autor, ce ofera si celelalte date si asa
cum este si citat, aveau legaturi cu preotii din vechiul Egipt.

Aceste lucruri s-au intimplat cu siguranta. Dar daca erau aici vechii Atenieni,
ce au avut gloria de-a rezista si respinge aceste forte, nu pot spune nimic; ceea
ce pot afirma cu siguranta este ca nici un vas sau om nu s-a mai intors niciodata
dintr-o astfel de expeditie. Si nici celelalte expeditii, ale celor din Coya asupra
noastra nu au avut mai mult noroc; presupun deci ca nu au intilnit inamici mai
putin induratori. Regele acestei insule, - pe numele sau Altabin - un intelept si
un mare razboinic, cunostea foarte bine atit puterea lui cit si a dusmanului si
conducea lucrurile intr-o astfel de maniera, incit impiedica debarcarea fortelor
de pe corabiile lor si isi echipa trupele si navele cu forte mai puternice decit
cele ale inamicilor sai; astfel incit obtinea suprematia armata, atit pe mare,
cit si pe uscat; fortindu-i sa se predea inainte de-a putea face cea mai mica
miscare; si dupa ce inamicii se gaseau cu totul la mila sa, se multumea sa le
ia juramintul ca nu vor mai ridica niciodata armele impotriva acestui regat,
dupa care ii elibera pe toti in deplina siguranta.

"Dar razbunarea divina ii ajungea din urma dupa aceste expeditii trufase.
Pentru ca in mai putin de o suta de ani Marea Atlantida a fost distrusa si
pierduta in totalitate; si nu de un mare cutremur, asa cum relata autorul vostru;
pentru ca acest intreg tinut cunostea doar cutremure de-o mica intensitate; ci
de un potop sau o inundatie cu totul neobisnuite; in acele zile, tarile acestea
aveau mari rauri si munti inalti, peste care se revarsau apele cu o forta mai
mare decit in oricare alta parte a lumii. Este sigur insa, ca acea inundatie n-a
fost atit de puternica; in cele mai multe locuri ea nu a depasit patruzeci de
picioare in inaltime de la pamint; astfel ca desi a distrus oamenii si vietuitoarele,
totusi, citiva locuitori salbatici ai padurii au reusit sa scape de la potop. Au
scapat totodata si pasarile cerului, care s-au adapostit in copacii inalti si in
mijlocul padurilor. La fel si pentru oameni, care desi aveau construite cladiri prin
multe parti in locuri aflate la o inaltime mai mare decit a ajuns adincimea apei si
cu toate ca acea inundatie nu i-a inghitit cu totul, a avut insa consecinte pe termen
lung; pentru ca cei din vale, care n-au fost inecati de puhoiul de ape, au pierit din
cauza foamei si a lipsei celorlalte lucruri de stricta necesitate. "Astfel, la fel de
uimitor este faptul, ca voi nu faceti parte din cea mai putin influenta populatie a
Americii, nici din cea primitiva si ignoranta; pentru ca trebuie sa va socotiti cei
mai tineri locuitori ai Americii; mai tineri cu cel putin o mie de ani decit restul
locuitorilor lumii; pentru ca aceasta este perioada scursa intre potopul universal
si aceasta inundatie ce a avut un caracter local.

"Pentru ca aceste biete ramasite ale semintiei umane ce au mai ramas izolati
in munti, au populat incetul cu incetul si putin cite putin din nou orasele; ei au
fost reprezentantii unui popor salbatic si simplu - nu asemeni lui Noe si fiilor sai,
care sint capul familiei omului de pe Pamant; pentru ca nu au fost capabili de-a
lasa scrieri, opere de arta, edificii civile, care sa ramina posteritatii; si au utilizat
pe mai departe locuintele din muntii lor, determinati de frigurile extreme din
aceste regiuni, acoperindu-si trupul cu piei de tigru, de urs si de capre, animalele
cu parul cel mai lung din aceste parti ale lumii; dupa ce s-au intors in vale si au
gasit aici calduri ce erau acum pentru ei de nesuportat, cum nu mai cunosteau
intrebuintarea hainelor usoare, au fost nevoiti sa umble in pielea goala, asa cum
continua s-o faca pina in zilele de azi. Si doar ei au cunoscut marea mindrie si
incintare de-a folosi penele de pasari; aceasta a fost preluata de la stramosii lor,
locuitorii muntilor, care erau atrasi de zborul infinit al pasarilor, deasupra celor
mai inalte locuri din tinutul lor, sub care potopul de ape se oprise neputincios.
Asa cum se poate vedea, din momentul cind a avut loc acest mare accident
al timpului, am pierdut contactul cu Americanii, cei care erau, din punctul de
vedere al celei mai apropiate populatii de noi, cei mai activi parteneri de comert.

"La fel ca si in alte parti ale lumii; este foarte clar, de ce in anii ce au urmat,
potrivit legilor razboiului sau revolutiei naturale a timpului, navigatia a cunoscut
cea mai mare decadere din toate timpurile; in special calatoriile de lunga durata
- mai degraba datorita utilizarii galerelor si altor vase de razboi asemanatoare,
greoaie, ce strabat cu mare dificultate intinderea Oceanului - au fost cu totul
omise si abandonate. Astfel ca acea parte a curselor intercontinentale, venind
din partea celorlalte natiuni ce navigau pina atunci catre noi, au incetat pe mai
departe; cu exceptia unui accident ce se petrece in situatii extrem de rare, cum
este in cazul vostru. Dar acum, trebuie sa enumar si alte citeva cauze, ce au
dus la incetarea tuturor acestor legaturi ce se puteau realiza cu toate celelalte
natiuni prin intermediul navigatiei. Pentru ca nu pot spune, daca vreau sa
rostesc adevarul, ca in ceea ce priveste navigatia noastra, numarul navelor,
forta navala, marinarii, pilotii si toate celelalte lucruri care tin de marina noastra,
ca ea este azi la fel de puternica, asa cum a fost cindva; si ca tocmai de aceea
preferam sa pastram o izolare; si va voi oferi acum o explicatie, ce sper ca va
putea sa lamureasca aceasta chestiune; si cred ca va putea totodata da
satisfactie si la principala intrebare ce-a venit din partea voastra.

"In aceasta tara a domnit in urma cu aproape o mie noua sute de ani un
Rege, care asa cum se pastreaza in memoria colectiva, era adorat in cel mai
inalt grad de catre toti supusii sai; nu intr-un mod superstitios, ci ca un
instrument al vointei divine exercitata prin intermediul unui om muritor; numele
lui era Salomena [numele acestui rege apare sub diferite forme, in diferite editii:
Solomon, Solamon, Salomen, Solamona, Salomena, etc. si de aici si numele
asezamintului sau: 'Casa lui...'. n.t.] ; si noi il consideram drept intemeietorul
sistemului nostru legislativ. Acest Rege avea o inima mare, ce era patrunsa doar
de dorinta de-a face binele pentru supusii sai, ce era aplecat intru-totul doar spre
a face regatul si supusii sai fericiti. De aceea, el era preocupat doar de ideea
de-a asigura prosperitatea si a mentine independenta acestei tari, astfel incit sa
nu depinda de niciun ajutor, nici in cea mai mica masura, care sa vina din afara;
aflindu-se la cinci mii sase sute de mile de circuitul naval, avind o rara fertilitate
a solului pe cea mai mare parte a cuprinsului ei si descoperind ca navele acestei
insule pot fi folosite din plin, atit pentru pescuit, cit si pentru transportul marfurilor
de la un port la altul si in acelasi chip, pentru a naviga in cele citeva mici insule
ce nu se gaseau prea departe de noi, aflindu-se sub coroana si legile acestui
stat; si revocind in memoria sa, starea de fericire si inflorire in care aceste tinuturi
se aflau atunci; faptul ca ele puteau fi intr-o mie de feluri modificate in mai rau,
dar de abia intr-un singur fel in mai bine; n-a gindit nimic in nobila si mareata sa
intentie, decit - atit de departe cit anticiparea umana poate ajunge - sa dea un
caracter perpetuu la ceea ce in timpul sau a fost atit de fericit realizat. De aceea
a introdus printre legile fundamentale ale acestui regat, interdictia si prohibitia
privitoare la intrarea strainilor, care era deja statornicita in acele timpuri, cu toate
ca a fost introdusa dupa calamitatea naturala ce a avut loc in America, ce era
menita a impiedica importul noutatilor indoielnice si a amestecului de moravuri.
Este adevarat, ca o asemenea lege cu privire la admisia strainilor fara licenta,
este o lege antica, existenta in regatul Chinei, unde se afla inca in uz. Dar aici
este un lucru insuficient; si poate face o natiune curioasa, ignoranta, tematoare,
pripita. Dar legislatorul nostru a facut aceasta lege intr-o alta maniera. Prima
data, el a conservat toate punctele umanismului pentru a putea instaura ordinea
si a alina suferintele strainilor; de care si voi v-ati bucurat din plin."

La aceste cuvinte - pe cit de adevarate - ne-am ridicat cu totii si ne-am inclinat.

El a continuat: "Acest Rege, a dorit deasemenea sa impleteasca umanismul cu
politica si gindind ca este contrar umanismului sa retina strainii aici impotriva
vointei lor, dar si impotriva politicii, pentru ca odata eliberati ei s-ar fi putut
reintoarce aici pentru a descoperi cunostintele pe care se intemeiaza conditia
acestui regat, a actionat in aceasta directie astfel: a ordonat ca strainilor, celor
ce li se va permite sa coboare pe uscat, in orice numar ar fi, intotdeauna sa li sa
permita sa poata pleca dupa cum vor dori; dar aceia dintre ei, care vor dori sa
ramina, indiferent de numarul lor, vor trebui sa aiba asigurate din partea statului
conditii foarte bune si toate mijloacele necesare pentru a trai aici. A vazut atit de
departe, incit acum, la trecerea unui timp atit de indelungat de la instaurarea
prohibitiei, nu avem memoria nici macar a unui singur vas care sa se fi intors
vreodata, ci doar a treisprezece persoane, care au ales sa se intoarca de citeva
ori in bazele noastre. Despre ce au raportat in afara cei citiva care au ales sa se
reintoarca, nu stiu nimic. Dar trebuie sa va ginditi, ca orice au spus acolo unde
au ajuns, n-a putut fi considerat decit drept un vis. Acum, in ceea ce priveste
comertul nostru cu henna [arbore tepos, parfumat, originar din America de Nord
din care se extrage un pigment de culoare portocalie-rosie; vopsea; un ulei
special care era folosit la ungerea mirilor in traditia crestina ce se pastreaza si
azi in Maroc. n.t] peste hotare, legislatorul nostru a socotit potrivit sa-l opreasca
in totalitate. Nu asa se intimpla in China. Pentru ca chinezii navigheaza oriunde
doresc sau au posibilitatea sa o faca; de unde reiese ca aceasta lege a lor
privitoare la mentinerea strainilor in afara granitelor, este o lege guvernata de
teama si de lipsa de curaj. Dar aceasta restrictie a noastra are doar o singura
exceptie, care este admirabila; prezervarea binelui care vine din comunicarea
cu strainii si evitarea a tot ceea ce este daunator;

"Si acum voi face o dezvaluire pentru voi. Si ea ar putea parea o mica
digresiune, dar veti descoperi incetul cu incetul, ca intre aceste lucruri exista o
conexiune. "Veti intelege dragii mei prieteni, ca printre actele de excelenta ale
acestui Rege, unul are intiietate asupra tuturor. Este vorba despre constituirea,
sau instituirea, unui Ordin sau Societati, pe care noi o numim Casa lui Solomon;
cea mai nobila fundatie - asa cum noi o gindim - care a existat vreodata pe
pamint; si faclia purtatoare de lumina a acestui regat. Ea este dedicata studiului
creaturilor si actiunii lui Dumnezeu. Unii gindesc faptul ca ea poarta numele
intemeietorului ei putin viciat, ca si cum acesta ar trebui sa fie
Casa lui Salomena.

"Dar notele au fost insemnate exact asa cum el a gindit. Astfel ca asa am
imprumutat-o pentru a fi denumita, dupa numele Regelui Israelitilor, care este
faimos printre voi si nu ne este strain nici noua. Pentru ca noi avem citeva parti
din operile sale care la voi s-au pierdut; cu alte cuvinte, acea istorie naturala pe
care el a scris-o, despre toate plantele, de la cedrul de Liban, pina la muschiul
care creste pe ziduri si despre toate lucrurile care sint inzestrate cu viata si
miscare. Asta ma face sa cred ca Regele nostru a descoperit el insusi ca se
aseamana in multe privinte cu acel Rege al Israelitilor, - care a trait cu multi ani
inaintea sa - onorindu-l astfel cu numele acestei fundatii. Si am tendinta sa cred
mai degraba aceasta varianta, pentru ca am descoperit in vechi note ca acest
Ordin sau Societate este uneori numita Casa lui Solomon, iar alteori Colegiul
celor Sase Zile Lucratoare. Prin aceste mijloace am dedus ca maretul nostru
Rege a invatat de la Iudei ca Dumnezeu a creat lumea si tot ceea ce exista in
sase zile: si de aceea a instituit aceasta Casa, pentru a fi descoperita intreaga
natura adevarata a tuturor lucrurilor cu ajutorul carora Dumnezeu poate avea
mai multa glorie in opera lui si omul mai multe foloase in utilizarea lor, de unde a
venit deasemenea si cel de-al doilea nume.

"Dar acum, sa revenim la obiectivul pe care il avem in prezent. Cind Regele

nostru a interzis tuturor navigatia in acele parti ale lumii care nu se aflau sub
coroana sa, cu toate acestea, el a dat un decret: acela ca la fiecare doisprezece
ani trebuie sa fie trimise in afara regatului doua corabii, prevazute cu toate cele
necesare pentru a intreprinde un anumit numar de calatorii; astfel, in fiecare din
aceste corabii va trebui sa sa afle o misiune formata din trei Membri sau Frati ai
Casei lui Solomon; a caror insarcinare era de-a ne furniza cunostintele despre
problemele si starile acelor tari care erau punct de destinatie si in special
despre stiintele, artele, manufacturile si inventiile ce au fost descoperite intre
timp in intreaga lume; si in afara de acestea, vor trebui sa ne aduca carti,
instrumente si modele din fiecare; si aceste corabii dupa ce ii vor debarca pe
Frati, vor trebui sa se reintoarca; iar Fratii vor ramine in aceste tinuturi straine
pina la o noua misiune. Aceste corabii nu vor fi dealminteri incarcate decit cu
provizii de hrana si o cantitate de tezaur destinata a ramine in posesia Fratilor,
pentru a cumpara acele lucruri si a rasplati acele persoane, pe care ei le vor gasi
potrivite pentru atingerea scopului lor. Acum, ar ramine sa va spun cum este
retinut acel soi vulgar de marinari, pentru a nu fi descoperiti la debarcare; si cum
cei care trebuie lasati pe tarm in orice moment se deghizeaza ei insisi sub
numele unor alte natiuni; si catre ce locuri sint destinate aceste calatorii; si ce
locuri de intilnire sint stabilite pentru noile misiuni; si modul similar cum se
procedeaza in practica; nu pot insa sa o fac; nici nu cred ca ar fi ceea ce va
doriti. Dar asa cum puteti singuri vedea, noi nu mentinem comertul pentru aur,
argint sau pietre pretioase; nici macar pentru matasuri; nici pentru mirodenii; nici
pentru alte bunuri comerciale; ci doar pentru prima creatie a lui Dumnezeu, care
este Lumina; pentru a avea, asa cum spun eu, lumina progresului ce se
manifesta in intreaga lume."

Si cind a terminat de spus asta, a tacut; si la fel de tacuti eram si noi. Pentru
ca am fost intr-adevar cu totii surprinsi, auzind probabil cele mai stranii lucruri
care s-au rostit vreodata. Si simtind ca doream sa spunem ceva dar nu eram
inca pregatiti pentru asta, cu cea mai mare politete a indepartat acest moment
de stinjeneala si inceput sa ne puna intrebari cu privire la calatoria si soarta
nostra si la sfirsit a incheiat amintindu-ne ca putem sa socotim cu intelepciune
timpul pe care il vom solicita pentru a ramine pe insula; si ne-a rugat sa nu
restringem cererea la o perioada de timp care n-ar fi fost de ajuns nevoilor
noastre; pentru ca el se angajeaza sa obtina pentru noi atit cit vom dori.
Dupa asta, ne-am ridicat cu totii, prezentindu-ne pentru a saruta pulpana esarfei
sale; dar el a dorit sa nu ne faca sa simtim ca am suferi o umilinta; si a ales sa
plece. Dar prima data cind a venit printre oamenii nostri, a subliniat ca acest stat
obisnuia sa ofere anumite conditii strainilor care puteau ramine pe insula si am
constatat ca intimpinam destule greutati pentru a trimite pe citiva din oamenii
nostri inapoi pe corabie, pentru a avea grije de ea; dar si sa-i oprim de a se duce
imediat la guvernator, pentru a-l implora sa le ofere conditiile dorite de ei. Si cu
mare greutate i-am retinut, pina cind am stabilit care va fi modalitatea de actiune
ce o vom urma.

Acum priveam la noi ca la niste oameni liberi, vazind ca nu mai este

nici un pericol care sa ne ameninte cu pieirea totala; si traiam cea mai
mare fericire, mergind peste tot si vazind tot ce era de vazut, in oras si in
imprejurimile lui, in limitele ce fusesera stabilite; si am obtinut multe informatii
despre oras, ce depaseau cu mult insusirile obisnuite si am descoperit aici
atita umanism, atita libertate si dorinta de-a lua sub ocrotire strainii ajunsi
pe aceste meleaguri, incit ar fi fost de ajuns pentru a uita tot ce aveam mai
scump in propria noastra patrie; si am intilnit neintrerupt multe din virtutile
acestor observatii si relatii, incit, daca in aceasta lume ar fi o oglinda
capabila sa reflecte tot ceea ce merita sa retina privirea omului, ea nu
ar putea fi decit aceasta tara.

Intr-una din zile, au fost invitati doi dintre oamenii nostri la o Sarbatoare
a Familiei, asa cum o numeau ei. Ea este obiceiul cel mai natural, pios
si respectabil, capabil sa arate ca acesta natiune este cladita din toate
virtutile lumii. Aceasta este si infatisarea sa. Aici ii este ingaduit oricarui
om in viata sa vada treizeci dintre descedentii sai traind impreuna sub acelasi
acoperis; si tuturor celor sub treizeci de ani le este permis sa organizeze
sarbatori pe cheltuiala statului. Tatal Familiei, cel pe care ei il numesc
Tirsan, va lua cu sine cu doua zile inaintea sarbatorii, pe trei dintre prietenii
sai dintre cei pe care-i indrageste cel mai mult; si este de asemenea
asistat de guvernatorul cetatii sau al locului unde este celebrata sarbatoarea;
si toate persoanele din familie, de ambele sexe, sint invitate pentru a-l insoti.
Aceste doua zile, Tirsan le aloca pentru discutii privind bunul mers al
treburilor familiei. Daca in acest timp, exista dezacorduri sau plingeri intre
oricare dintre membrii familiei, ele sint ridicate si sint solutionate. Daca
oricare dintre membrii familiei se afla in primejdie sau ruina, sint date
ordine pentru usurarea situatiei lor si li se aloca resursele necesare pentru
existenta. Daca oricare dintre ei este expus viciilor, sau a luat o cale gresita,
sint dojeniti si dezaprobati. In aceiasi maniera sint tratate cu astfel de
ordine si sfaturi casatoriile si conduita in viata pe care o are fiecare dintre
ei. Guvernatorul asista pina la sfirsit, pentru a pune in executie prin
autoritatea sa publica hotaririle si ordinile date de Tirsan; in cazul in care
ar fi posibil sa nu li se dea ascultare; desi asta se intimpla foarte rar;
fiind considerate la fel de firesti ca si respectul si supunerea fata de
ordinea naturii.

Deasemenea, Tirsan, alege intotdeauna pe unul din fii sai sa locuiasca in

aceeasi casa cu el; iar acesta va fi numit Fiul Vitei. Temeiul acestei hotariri
va apare in viitor. In ziua sarbatorii, tatal, sau Tirsan, va intra dupa efectuarea
slujbei religioase intr-o camera spatioasa, unde este celebrata sarbatoarea;
aceasta incapere este prevazuta cu un semipalier la etajul superior. In partea
opusa zidului, in mijlocul palierului, se afla un fotoliu, linga care este o masa
si un covor asternut inaintea sa. Linga fotoliu, se afla un spatiu rotund sau
oval, acoperit cu iedera; o iedera ceva mai deschisa la culoare decit cea a
noastra, asemanatoare frunzelor de plop tremurator; dar mult mai stralucitoare;
deoarece ea se pastreaza verde intreaga iarna. Si acest loc este in mod
curios, ornamentat cu argint si matase de diferite culori, infasurate sau
impletite in iedera; aceasta este intotdeauna sarcina ficelor familiei; ele
sint invaluite in partea superioara intr-o plasa fina, alcatuita din matase
si argint. Dar in esenta, ea este in mod natural din iedera; dupa cea este
data jos, prietenii familiei sint doritori sa aiba citeva frunze sau ramuri, pe
care sa le pastreze ca amintire.

Tirsan vine impreuna cu toate generatiile ce descind din el, sau asa cum
mai sint numiti, succesori, barbatii aflati inaintea sa, iar femeile urmindu-l; si
daca se afla aici o mama din care se trag toate liniile descendente, in dreapta
fotoliului este plasata o use vopsita in albastru si impodobita cu iedera si aur,
cu o fereastra de sticla, ce comunica cu o mansarda aflata la etajul superior;
unde se afla aceasta mama, ce nu poate fi vazuta.

Cind soseste, Tirsan, se aseaza in fotoliul sau; si toate liniile descendente

se afla linga el, in partea opusa peretelui, de ambele parti, asezati in ordinea
virstei, indiferent de sex; stind cu totii in picioare. Cind Tirsan se aseaza,
camera este plina intotdeauna de invitati, ce se afla in cea mai desavirsita
ordine; dupa o pauza, in capatul camerei soseste un soldat ce este aici mai
mult pentru a indeplini sarcinile unui crainic, insotit de doi tineri aflati unul in
dreapta si celalalt in stinga sa; unul dintre ei poarta un sul, din acel pergament
galben stralucitor, iar celalalt un ciorchine cu struguri de aur cu un lung lujer cu
frunze. Crainicul si tinerii sai insotitori sint invesmintati in mantale din satin de
un galben-verzui; cea a crainicului, este insa impodobita cu aur si are o trena.
Apoi crainicul, cu trei reverente, sau mai degraba plecaciuni, va urca pina la
etajul superior. Acolo va lua prima data in miinile sale sulul de pergament.
Acesta este un edict al Regelui, continind daruri de bun venit si alte citeva
privilegii, dispense si puncte de onoare acordate Tatalui Familiei; intotdeauna
indreptate astfel, incit sa poata denomina pe iubitii nostri prieteni si creditori:
ceea ce reprezinta un titlu potrivit doar in cazul acesta. Pentru ca ei obisnuiesc
sa spuna ca Regele nu este debitorul niciunui om, ci el este cel care trebuie
sa asigure supusilor sai un mediu adecvat, care sa permita inflorirea statului.
In sigiliul de pe charta este imaginea Regelui daltuita in relief sau turnata in aur;
si chiar daca astfel de charte sint expediate ca o recunoastere a unor drepturi,
cu toate acestea, ele sint eliberate in conformitate cu numarul si prestigiul
familiei. Acest decret regal este citit adunarii de catre crainic; si in acest timp
tatal familiei, sau Tirsan se afla in picioare, sustinut de doi dintre fii sai, pe
care i-a desemnat el insusi.

Apoi, crainicul urca la etajul superior si-i inmaneaza personal decretul; si in

acest moment este aclamat de toti cei prezenti in limba fiecaruia dintre ei, de
obicei cu aceste cuvinte:" Fericit este poporul lui Bensalem." Apoi crainicul ia
din miinile celuilalt tinar ciorchinele cu struguri, care sint cu totul de aur, atit
boabele cit si scirciul pe care se afla acestea. Strugurii sint gratios smaltuiti,
fiind impodobiti cu o rara si extrem de fina eleganta; si daca barbatii din familie
sint in numar mare, strugurii sint purpurii, in virf avind un soare in asfintit; daca
femeile familiei sint mai numeroase decit genul opus, atunci ei sint de o culoare
galben verzui, avind de aceasta data o semiluna in virful ciorchinelui. Boabele
de struguri sint in numar egal cu numarul membrilor din familie. Acest ciorchine
de aur este inmanat de crainic lui Tirstan; care il da la rindul sau fiilor pe care
i-a ales sa locuiasca in aceiasi casa cu el; iar pentru cel ales sa il poarte in urma
tatalui sau, acesta este un semn de onoare ce i se va arata la iesirea in public;
de aici inainte el va fi numit Fiul Vitei. Dupa ce se incheie ceremonia, Tatal sau
Tirsan, se retrage; iar dupa un timp va reveni la cina relundu-si locul unde s-a
aflat mai inainte; niciunul dintre descendenti nu va sta impreuna cu el, indiferent
de gradul sau demnitatea pe care o vor avea, cu exceptia celui care va avea
norocul sa faca parte din Casa lui Solomon. El estre servit doar de copii sai,
cei de parte barbateasca, care indeplinesc toate sarcinile servindu-l la masa,
in vreme ce ei sint asezati in genunchi; femeile se afla in spatele sau, aplecate
cu capul catre zid. In incaperea aflata la etajul inferior se afla mesele pentru
oaspeti; ei sint serviti intr-o ordine desavirsita si intr-un maniera plina de politete;
iar catre sfirsitul cinei, care chiar in cazul in care este cea mai mare sarbatoare
nu depaseste cel mult o ora si jumatate, sint cintate imnuri, ce in general, in
functie de subiectul abordat, au teme ce variaza - pentru ca ei poseda un simt
poetic etraordinar - intre glorificarea lui Adam, Noe si Abraham; primii doi sint
cei din care au luat nastere primele popoare ale lumii, iar ultimul este cel
supranumit Tatal Credintei; Sarbatoarea se sfirste intotdeauna cu o slujba
de multumire in cinstea nasterii Mintuitorului nostru, cel in care s-au intrupat
sub forma paminteasca toate cite sint binecuvintate.

Odata terminata cina, Tirstan se retrage intr-un loc unde se poate reculege in
singuratate si poate face netulburat citeva rugaciuni; apoi revine pentru a treia
oara, ca sa dea binecuvintarea tuturor descendentilor sai, ce se afla aseazati la
fel ca la prima infatisare in public. Apoi ii cheama pe acestia la el, unul cite unul,
pe numele lor, dupa cum ii indrageste, desi ordinea virstei este inversata foarte
rar. Persoana chemata - dupa ce masa aflata inaintea lui Tirsan a fost
indepartata - ingenuncheaza inaintea lui Tirsan, iar tatal isi pune mina pe capul
sau si-i da binecuvintarea cu aceste cuvinte: "Fiu al lui Bensalem - sau Fica a
lui Bensalem - tatal sa fie cu tine; omul care ti-a dat suflare si viata rosteste
cuvintele de binecuvintare "Tatal etern, Printul Pacii si Porumbelul Sfint sa fie
cu tine si fie ca zilele acestei calatorii a vietii sa-ti fie nenumarate si pline de
fericire." Aceasta formula este rostita fiecaruia dintre ei; si odata indeplinite toate
acestea, daca printre fii sai se gaseste unul ce se bucura de virtutile si meritele
cele mai alese - si nu pot sta inaintea sa mai mult de doi dintre acesti fii - ii
cheama la dinsul din nou; si lasindu-si mina pe umerii lor rosteste: "Fiilor, este
o bucurie ca v-ati nascut, slaviti-l pe Dumnezeu in rugaciunile voastre si
perseverati pina la sfirsit in purtarea voastra aleasa." Si-i inmineaza fiecaruia
dintre ei o podoaba sub forma unui spic de griu, pe care o vor avea intotdeauna
prinsa in partea din fata la palaria sau turbanul ce il poarta pe cap. Sfirsite toata
acestea, va incepe muzica si dansul si alte forme de distractii, dupa specificul
fiecaruia dintre ei, ce dureaza tot restul zilei. Aceasta este intreaga ordine
conform careia se desfasoara festivitatea.

In acest fel au trecut sase sau sapte zile; si am inceput sa ma familiarizez

cu aceste cunostinte precise ce mi-au fost impartasite de unul din negustorii
orasului, pe numele sau Joabin. El era evreu si dupa obiceiul pe care il au
acestia, era circumcis; pentru ca ei mai au inca citeva familii de Evrei ce mai
locuiesc printre ei si le-au permis sa-si pastreze nealterata religia. Acesta
este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am intilnit, pentru ca ei se afla
de departe intr-una din cele mai neobisnuite situatii fata de Evreii ce traiesc
prin alte parti ale lumii. Caci de unde ei urasc numele lui Christos si au o
rautate mostenita fata de oamenii printre care traiesc, acestia - dimpotriva -
arata fata de Mintuitorul nostru cele mai inalte sentimente si iubesc in cel mai
inalt grad cu putinta natiunea lui Bensalem. Cu siguranta, ca acest om despre
care vorbesc, va admite intotdeauna ca Christos a fost nascut dintr-o Fecioara
si prin aceasta el este mai mult decit un om; si va va putea spune cum Dumnezeu
l-a facut cirmuitor asupra ingerilor ce pazesc tronul sau; ei il mai numesc dealtfel
Calea Lactee si Eliah al lui Messia; si cu alte multe nume marete, care desi sint
inferioare maretiei sale divine, totusi, ei sint departe de limbajul obisnuit al altor
Evrei. Si acest om din tara lui Bensalem, nu va inceta sa vorbeasca in termeni
elogiosi despre el, fiind dornici prin traditia existenta printre Evreii de aici, sa
faca cunoscut ca acest popor se trage din ramura lui Abraham, dintr-un alt fiu,
pe care ei il numesc Nachoran si ca Moise a stabilit aceste Legi ale lui
Bensalem, cele pe care le utilizam astazi, printr-o Cabala secreta; si ca atunci
cind Messia va veni si se va aseza pe tronul sau la Ierusalim, Regele din
Bensalem va sta la picioarele sale, in timp ce alti regi se vor afla la mare distanta
de tron. Si inca lasind la o parte aceste vise ale Evreilor, omul este un intelept,
un erudit si un mare diplomat, avind o extraordinara viziune asupra legilor si
obiceiurilor acestei natiuni.

Printre alte discutii pe care le-am purtat cu el i-am spus intr-o zi ca am fost
intr-o mare masura tulburat de relatiile ce le aveau unii dintre tovarasii sai, de
obiceiul Sarbatorii Familiei; prin aceea ca - asa cum mi s-a parut - n-am auzit
niciodata de o ceremonie in care natura sa bucure de un asemenea prestigiu. Si
deoarece inmultirea familiilor isi afla originea in imperecherea nuptiala, as dori
sa aflu de la el, care sint legile si obiceiuri in ceea ce priveste mariajul; si daca
ei respecta casatoria asa cum se cuvine, daca sint legati prin acest juramint
sacru de o singura femeie; pentru ca acolo unde populatia este influentata intr-o
mare masura negativ si asa cum nu pare sa se petreaca lucrurile cu ei aici,
exista raul obice in a se acorda permisiune pluralitatii sotiilor. La auzul acestor
cuvinte a spus:

"Aveti intr-adevar dreptate in a elogia aceasta excelenta institutie a Sarbatorii

Familiei. Si avem in adevar experienta ca astfel de familii ce se bucura de
binecuvintarea acestei Sarbatori, infloresc si prospera intotdeauna dupa aceea,
intr-un mod aproape miraculos. Dar acum va rog sa ma ascultati si va voi spune
tot ceea ce cunosc. Veti intelege ca nu exista aici sub ceruri, o natiune atit de
plina de virtute ca aceasta a lui Bensalem; intr-atit de eliberata de vicii si
ticalosie. Ea este Fecioara lumii. Imi reamintesc ca am citit intr-una din cartile
voastre Europene apartinind unui sfint hermit de la voi, care dorea sa cunoasca
Spiritul legaturilor sexulale interzise de legi dintre un barbat si o femeie
[concubinaj n.t.]; si aici i se arata ceva murdar, hidos, asemanator unei
substante sub cea mai intunecata culoare, Aethiop. [Aeothip - cumparatorul unui
sclav cu pielea de culoare inchisa era convins ca aceasta vine de la contactul cu
murdaria datorat neglijentei stapinului anterior; Etiopian. n.t. ]. Dar daca ar fi
dorit sa vada Spiritul Castitatii din Bensalem, acesta i-ar fi aparut sub infatisarea
minunata a unui Heruvim. Pentru ca nu exista nimic mai frumos si admirabil
pentru omul muritor, decit constiinta curata, pura, a acestui popor.

"Este cunoscut de aceea ca in mijlocul acestui popor nu exista niciun fel de

tulburari sau necazuri, nici case de toleranta, nici curtezane, nici altceva
asemanator de acest fel. Mai mult inca, ei privesc - plini de dispret - la voi in
Europa, unde permiteti astfel de lucruri. Ei spun ca ati asezat casatoria in afara
datoriilor firesti; pentru ca mariajul este destinat a fi un remediu impotriva
dorintelor carnale, nepermise de lege, a pacatelor lumesti; in timp ce
senzualitatea naturala pare a fi un stilp al casatoriei. Dar atunci cind omul are in
mina sa un remediu mult mai bun ca se poate opune poftelor sale ce-l imping
catre depravarea morala, spre coruperea sufletului sau, casatoria, este aproape
eliminata. Si de aceea exista printre voi un numar mare de oameni care nu s-au
casatorit, ci au ales mai degraba o cale libertina si impura, aceea de-a trai
singuri in viata, decit de-a fi incatusati intr-o casatorie; si multi dintre cei care se
casatoresc, o vor face tirziu, cind partea cea mai frumoasa si plina de forta din
viata lor s-a scurs deja. Si atunci cind se vor casatori, ce este pentru ei
casatoria, decit ceva aidoma unui tirg? In care se cauta aliante, sau zestre, sau
reputatie, ce are drept rezultat un anumit numar de dorinte - aproape lipsite de
orice valoare; numai pe acela al uniunii evlavioase al casatoriei dintre un barbat
si sotia sa, cea care a fost prima forma de asociatie, fundamentul societatii
umane, numai pe acela nu! Nici daca este posibil ca toate acestea, ce au fost
inlaturate intr-un mod atit de abject, partea cea mai trainica, ce merita cea mai
mare consideratie, o reprezinta copii - cei care sint de aceiasi natura - ca virtute
a umanitati. Astfel, in acelasi chip ar trebui socotit, ca in timpul unei casatorii - si
acesta este cazul celor mai multe dintre incercarile de imbunatatire a vietii
conjugale - ca si cind toate aceste lucruri ar trebui tolerate, numai in virtutea unei
asa numite necesitati? Nu, dar ele ramin totusi ca unele dintre cele mai mari
insulte aduse institutiei casatoriei.

"Frecventarea unor astfel de locuri ale pierzaniei, sau recurgerea la curtezane,

nu este mai condamnabila la cei casatoriti decit la celibatari. Si obiceiul depravat
al alterarii morale si imbratisarea desfriului prostitutiei - unde pacatul este
transformat intr-o arta - face din mariaj un lucru total lipsit de stralucire, mat; ce
devine astfel mai degraba un fel de impunere sau taxa, la care ai fost obligat. Ei
au aflat ca aparati aceste lucruri, ca si cum in felul acesta ati evita cele mai mari
ticalosii; ca adulterul, deflorarea virginelor, poftele nefiresti si alte asemenea
rele. Dar ei spun ca acest mod de-a intelege lucrurile este o judecata absura,
ridicola; si o numesc oferta lui Lot; cel care pentru a-si salva oaspetii de-a fi
abuzati, le-a oferit pe ficele sale; nici macar nu-i pot spune tata aceluia ce a avut
in asta un cit de mic cistig; doar pentru ca aceleasi tipuri de apetituri si vicii au
ramas inca si se regasesc aici din belsug; poftele trupesti aflate in afara legii
sint asemeni unui cuptor; astfel incit daca veti opri in acelasi timp toate flacarile
ce ard in el, focul se va stinge; dar daca veti lasa sa izbucneasca pe oricare
dintre aceste flacari, el se va dezlantui. La fel este si cazul dragostei barbatesti,
pe care ei n-o vor atinge; si iarasi, nu exista in aceasta lume o prietenie atit de
loiala si neprihanita, asemeni celei care exista aici; si pentru a ne referi in
general, -asa cum am mai spus inainte- nu am citit niciodata despre un popor la
care sa se regaseasca o puritate morala, asemanatoare celui de aici. De obicei
se spune ca orice om imoral nu se poate respecta pe sine insusi; iar respectul
de sine urmeaza imediat dupa religie, cea care este pavaza principala impotriva
tuturor viciilor."

Si in clipa cind a incheiat de spus toate acestea, bunul Israelit a facut o

mica pauza; in acel moment eram mult mai bucuros sa-l aud vorbind decit sa
vorbesc eu insumi; insa considerind ca ar fi cuvincios, ca in aceasta pauza ce-a
urmat discursului sau, sa nu raminem intru-totul tacuti, am rostit doar atit: "ca as
dori sa-i spun, asa cum vaduva din Sarepta i-a zis lui Elias: "ca el a sosit sa ne
aminteasca de pacatele noastre;" si ca marturisesc deschis, ca virtutile lui
Bensalem depasesc cu mult virtutile Europei." La aceste cuvinte si-a inclinat
capul si a continuat in aceasta maniera:

"Ei au numeroase legi ireprosabile si pline de intelepciune in ceea ce priveste

casatoria. Aici nu este permisa poligamia. Ei au stabilit ca nimeni nu se poate
casatori sau contracta o casatorie, pina ce nu va trece o luna de la primul sau
interviu. Casatoria fara consimtamintul parintilor nu este socotita lovita de
nulitate, dar ea ii va priva pe succesorii ei de anumite drepturi: copiilor ce vor
rezulta in urma unei atfel de casatorii, nu le este permis sa mosteneasca mai
mult de a treia parte din patrimoniul succesoral al parintiilor. Am citit intr-una din
cartile scrise de unul dintre oamenii vostri despre o republica nascocita, in care
ii este permis unui cuplu casatorit sa se vada dezbracat unul pe celalalt, inca
inainte de-a fi realizat contractul de casatorie. Asta va naste repulsie; pentru ca
ei vor gindi ca aceasta este o umilinta, menita a da un drept de peemtiune ce
poate fi ridicat dupa un asemenea act de cunoastere intima; dar din cauza
numeroaselor defecte ascunse ce pot exista in corpul unui barbat si al unei
femei, ei au mai multe cai civile pe care le pot urma; pentru ca aici exista linga
fiecare oras doua rezervoare de apa - pe care ei le numesc fintina lui Adam si
fintina Evei - unde este permis ca unul dintre prietenii barbatului si una din
prietenele femeii, sa-i vada de citeva ori inca inainte de casatorie, in timp ce
fac baie fara vesminte pe ei."

Si in timp ce ne gaseam in aceasta adunare, a venit cineva, ce parea a fi un

mesager, invesmintat intr-o tinuta aleasa si i-a adresat Israelitului citeva cuvinte;
imediat dupa asta el s-a intors catre mine spunindu-mi: "Sper ca ma veti scuza,
pentru ca trebuie sa va parasesc in graba." In ziua urmatoare a venit la mine din
nou, plin de bucurie si mi-a zis: "Va aduc un mesaj din partea guvernatorului
orasului, acela ca unul dintre Parintii Intemeietori ai Casei lui Solomon va sosi
aici in aceasta seara la ora sase; in acesti doisprezece ani n-am mai vazut pe
niciunul dintre ei. Aceasta vizita este publica; dar scopul ei este secret. Voi
rezerva pentru voi si tovarasii vostri un loc de unde sa puteti avea o pozitie
privilegiata pentru a urmari intrarea sa." I-am multumit si am raspuns ca ne
bucuram din toata inima de primirea unei asemenea vesti minunate.

Sosind ziua hotarita, inaltul personaj si-a facut intrarea. Era un om de virsta
si statura mijlocie, cu o infatisare atragatoare avind o expresie, ca si cum ar fi
compatimit intreaga specie umana. Era invesmintat intr-o roba croita dintr-o
tesatura fina, de culoare neagra, cu maneci largi si avind o capa. Imbracamintea
ce o purta sub aceasta roba era din cea mai fina olanda, de o culoare alba
desavirsita, ce cobora pina la picioare si era incins cu o centura din acelasi
material; avind o esarfa ce o purta in jurul gitului sau. Purta manusi, ceea ce era
un lucru destul de curios pentru clima acelei tari, iar acestea erau impodobite cu
pietre pretioase; avea o incaltaminte dintr-o catifea de culoarea piersicii. Gitul
sau era gol pina la umeri. Acoperamintul capului era asemeni unei palarii
coloniale, sau unui coif purtat de conchistadorii spanioli; parul ce ii cadea in
frumoase bucle era de o culoare inchisa. Barba era taiata pe rotund, avind
aceiasi culoare ca si parul, doar ca ceva mai deschisa. Era purtat intr-o careta
fara roti, asemanatoare unei litiere; avind doi cai la ambele capete si bogat
impodobita, cu o catifea plina de broderii; de fiecare parte erau cite doi oameni
invesmintati in haine asemanatoare, ce se deplasau pe jos. Careta era din lemn
de cedru poleit si impodobita cu cristale; cu exceptia capatului din fata, unde
existau lambriuri ornate, cu safire incrustate in aur; si in partea din spate, unde
erau incrustate smaralde, de o culoare asemanatoare celor provenind din Peru.
In mijlocul ei, in partea superioara, se gasea un soare radiant din aur; in virful
sau era un Heruvim de aur, cu aripile deschise. Careta era imbracata intr-o
tesatura albastra, brodata in fir de aur. Inaintea sa mergeau cincizeci de insotitori,
toti tineri, imbracati in jachete deschise de satin alb, intr-o coloana ce se
intindea pina la mijlocul ei; purtau ciorapi lungi din matase alba; si o incaltaminte
din catifea albastra; pe cap aveau deasemenea, palarii de catifea albastra, cu
pene fine de culori diferite asezate de jur-imprejur, asemeni benzilor de la
palarie. Imediat inaintea caretei, veneau pe jos doi oameni cu palariile
impodobite asemanator, in vesminte de olanda si incaltari de catifea albastra;
unul dintre ei purta o cirje episcopala, in timp ce celalalt ducea un toiag pastoral,
asemanator toiagului unui preot; niciunul dintre acestea nu erau din metal, cirjea
episcopala era dintr-un lemn de melisa in timp ce toiagul pastoral era din lemn
de cedru. Nu avea insotitori calari nici inaintea, nici in urma caretei, dupa cum
parea, doar pentru a evita zgomotul si zarva ce le-ar fi iscat. In urma caretei
veneau toti ofiterii si cetatenii de vaza ai orasului. El statea singur, asezat pe
niste minunate perne de plus albastru; sub picioarele sale se aflau niste
covorase neobisnuite, tesute din matase de culori diferite, asemanatoare
covoarelor Persane, insa de o finete deosebita. Imediat ce a ajuns si-a inaltat
mainile descoperite si in tacere a binecuvintat masele. Strazile se aflau intr-o
ordine desavirsita; astfel ca niciodata n-a fost vazuta o armata care sa fie
asezata intr-o ordine de bataie mai desavirsita decit cea in care se afla toata
aceasta intreaga masa de oameni. In acelasi chip, multimea ferestrelor de pe
strada nu era intesata de privitori, astfel, parea ca fiecare dintre cei ce erau
asezati acolo fusesera stabiliti inca din vreme pentru a ocupa acea pozitie.

Cind intreaga suita a trecut, Israelitul a rostit catre mine: "Nu voi putea din
pacate ca in aceste momente sa va slujesc asa cum mi-as fi dorit, deoarece
am fost insarcinat sa ma ocup de festivitatile de intimpinare in oras a acestui
inalt personaj." Trei zile mai tirziu a venit la mine din nou si a rostit: "Sinteti
niste oameni norocosi; pentru ca acest Parinte Intemeietor al Casei lui
Solomon, a aflat ca va gasiti aici si mi-a ordonat sa va comunic ca aveti cu
totii permisiunea de-a va alatura suitei sale si ofera o intrevedere particulara
acelora dintre voi, pe care-i veti desemna in acest scop; si aceasta intilnire a
fixat-o pentru ziua de poimaine. Iar deoarece doreste sa va dea binecuvintarea
sa, a hotarit ca asta sa se intimple in primele ore ale diminetii."

A venit ziua si ora stabilita si eu am fost ales de companionii mei sa

particip la aceasta intrevedere particulara. L-am gasit intr-unul dintre cele
mai frumoase apartamente, impodobit de sus pina jos cu covoare, ce nu
purtau niciunul din insemnele statutului sau. Era asezat pe un tron scund,
decorat somptuos si invesmintat in straie bogate, potrivite inaltului sau statut,
avind deasupra capului o pinza de satin albastru brodat. Era singur, cu
exceptia celor doi paji ce erau postati ca un insemn de inalta onoare, la
dreapta si stinga sa, gatiti in cele mai fine vesminte de culoare alba.
Imbracamintea sa era cea pe care am vazut-o in careta; dar in locul robei
pe care o purta atunci, avea o mantie fina cu capa de culoare neagra
infasurata in jurul sau. Cind am intrat, asa dupa cum eram obisnuiti, am
facut o usoara inchinaciune, in momentul in care am fost prezentati; si
cind am ajuns linga scaunul sau, el s-a ridicat in picioare, inaltindu-si mina
descoperita intr-un semn de binecuvintare; in acea clipa ne-am oprit cu totii
si am sarutat marginea esarfei. Petrecute toate acestea, ceilalti s-au retras,
astfel incit eu eram singurul care a mai ramas in incapere. Apoi, cu un gest,
a indepartat din camera pe cei doi paji, mi-a indicat sa iau loc alaturi de el
si mi-a vorbit in limba spaniola astfel:

"Dumnezeu sa te binecuvinteze fiule; Iti daruiesc cea mai valoroasa

nestemata pe care o am. Din dragoste pentru Dumnezeu si om, singura
conditie adevarata a Casei lui Solomon. Fiule, pentru a-ti face cunoscut
adevaratul statut al Casei lui Solomon, voi respecta aceasta ordine. Prima
oara, voi expune in fata ta limitele intre care se intinde obiectul fundatiei
noastre. In al doilea rind, natura preliminara si instrumentele ce le avem la
dispozitie in aceasta opera. In al treilea rind, citeva dintre intrebuintarile si
functiile catre care se indreapta cu precadere atentia semenilor nostri.
In cel de-al patrulea rind, ordinea si ritualul ceremoniilor pe care le pastram.

"Limitele intre care se regaseste scopul fundatiei noastre sint reprezentate de

cunoasterea cauzelor si mecanismelor secrete prin care se misca lucrurile; si
largirea limitelor puterii de stapinire a omului, astfel incit sa poata cuprinde sfera
completa a tuturor lucrurilor posibile.

"Masurile preliminare si Instrumentele sint acestea: avem depresiuni largi si

adinci ce merg pina la distante ce variaza in limite foarte mari: cele mai adinci
sint cufundate pina la sase sute de stinjeni: iar unele dintre ele sint mai mult,
aflate sub unele dintre cele mai inalte coline si munti; astfel incit, daca veti
aprecia deopotriva adincimea cavernelor si inaltimea colinelor si muntilor asezati
deasupra lor, ele ajung -unele dintre ele-, la o adincime de aproximativ trei mile.
Deoarece am descoperit ca inaltimea colinelor si adincimea depresiunilor
socotite de la intinderea tinutului plan, sint unul si acelasi lucru; amindoua sint
separate la fel, de soare si razele cerului si de spatiul deschis aflat sub cer.
Aceste depresiuni noi le numim Regiunile Joase; si le utilizam pentru toate
operatiunile ce au nevoie de procese de inchegare, calire, inghetare si
conservare a corpurilor. Le folosim deasemenea, pentru a imita minele naturale;
si a produce alte metale noi, artificiale, inexistente pina atunci cu ajutorul
materialelor si proceselor de amestec in care le intrebuintam; lasindu-le sa
desfasoare nestingherit aici de-a lungul mai multor ani. Obisnuim sa le folosim
citeodata - ceea ce poate parea foarte straniu - pentru a vindeca anumite boli si
pentru a prelungi durata de viata a unor hermiti care au ales sa traiasca si care
s-au obisnuit cu toate necesare aici, a caror durata de viata in aceste locuri
depaseste cu mult limitele obisnuite; dar de la care la rindul nostru invatam si
noi foarte multe lucruri.

"Avem citeva locuri de ingropare in citeva tipuri de soluri, unde folosim

diverse sortimente de ciment, asa cum utilizeaza Chinezii in portelanurile lor.
Dar noi avem o mare varietate, multe dintre ele fiindu-le cu mult superioare ca
finete. Avem o mare varietate de ingraseminte si soluri pe care le utilizam pentru
a spori productivitatea terenurilor cultivate.

"Avem turnuri inalte; cele mai inalte au o jumatate de mila inaltime; iar multe
dintre ele sint asezate in virful unor munti inalti; astfel incit pozitia avantajoasa a
turnurilor situate pe culmea colinelor celor mai inalte este de cel putin trei mile in
inaltime. Iar aceste locuri le numim Regiunile Inalte; suprafata atmosferei situata
intre locurile cele mai inalte si locurile unde se afla cele mai adinci depresiuni
obisnuim s-o numim Regiunea Mijlocie. Folosim inaltimile ocupate de turnuri
conform celor citeva avantaje ce le ofera inaltimea lor si locul unde sint ele
amplasate pentru expunerea la soare, refrigerare si conservare; si pentru
observarea diferitelor fenomene meteorologice ce au loc pe planeta; ca vintul,
ninsoarea, grindina; precum si a citorva altor fenomene: prabusirea unor
meteoriti ce se aprind la intrarea in atmosfera terestra. In unele locuri sint
construite locuintele unor hermiti pe care ii vizitam uneori si-i instruim asupra a
ceea ce trebuie sa observe.

"Avem mari lacuri, atit sarate cit si cu apa proaspata; care sint folosite
pentru pescuit si vinatul pasarilor de apa. Deasemenea, le utilizam pentru
inmormintarea anumitor corpuri naturale: pentru ca am observat o diferenta intre
lucrurile ingropate in pamint sau in aerul de sub pamint si lucrurile ingropate in
apa. Avem lacuri din care obtinem apa potabila prin extragerea sarii; iar din
altele, cu ajutorul cunoasterii dobindite, transformam apa potabila in saruri.
Detinem citeva stinci ce se afla in mijlocul marii, altele formeaza o deschidere
naturala pe tarm, ce ofera spatii pentru ateliere in care este utilizata forta brizei
si a vaporilor marii. Avem strimtori si cataracte in care curgerea violenta a apelor
este folosita pentru a transmite forta lor catre diferite mecanisme: in acelasi fel
sint utilizate motoare pentru a multiplica forta vintului si a o constringe sa
lucreze in slujba omului pentru a face sa functioneze astfel de mecanisme.

"Avem un mare numar de puturi si fintini artificiale, dupa modele ce imita

izvoarele si baile naturale unde sint utilizate tincturi bazate pe sulf, sulfuri,
alama, fier, grafit, potasiu, dar si alte minerale. Si din nou o serie de mici izvoare
in care sint utilizate diferite tipuri de materiale ca infuzii, in care virtutile apei sint
folosite pentru ameliorarea afectiunilor cu un randament si o rapiditate mult mai
mare de actiune decit s-ar putea vreodata obtine in vasele sau bazinele
obisnuite utilizate pentru tratament. Iar printre toate acestea avem o apa pe care
o numim Apa Paradisului pentru ca este recunoscuta drept suverana intre apele
din Bensalem in ingrijirea sanatatii si prelungirea duratei de viata.

"Avem cladiri mari si spatioase in care sint imitate si demonstrate efectele

diferitelor fenomene meteorologice; ca zapada, grindina, ploaia, unele ploi
artificiale in care sint utilizate anumite corpuri in locul apei, tunete, fulgere;
producerea unor corpuri in aer; ca broaste, muste si inca multe altele.

"Detinem un tip de camere speciale ce obisnuim sa le numim Camerele de

Sanatate, in interiorul carora pregatim aerul pentru a capata anumite insusiri,
asa cum socotim ca ar fi bine si potrivit pentru diferite afectiuni si a mentine
nealterata starea de sanatate.

"Avem minunate bai in care sint utilizate anumite amestecuri pentru

tratamentul suferintelor si restabilirea vitalitatii organismului uman slabit de
afectiuni; altele pentru a intari in putere organismele slabite de boala, partile
vitale si a reda vigoarea si substanta reala a corpului.

"Avem livezi intinse si variate gradini; unde nu acordam tot atit de multa
atentie frumusetii, cit varietatii terenului si calitatii solului, propice cresterii unor
anumite soiuri de ierburi si copaci; in timp ce in altele, extrem de spatioase, se
obtin diferite tipuri de bauturi din copacii si semintele plantate aici ce se adauga
celor produse in clasicele podgorii. In acestea sint puse in practica toate
realizarile obtinute in domeniul grefarii si insamintarilor intre arborii salbatici si
pomii fructiferi, ce au ca rezultat diferite efecte ameliorative. Si realizam - cu
aceeasi arta - in aceleasi livezi si gradini, copaci si flori ce infloresc mai timpuriu
sau mai tirziu decit atunci cind este sezonul lor normal; care sint capabile sa
poarte un rod mult mai bogat si sa obtina recolta intr-un timp mult mai scurt decit
in mod obisnuit. Prin arta noastra reusim sa le facem sa fie mult mai mari decit
sint in mod obisnuit prin natura lor; iar fructele lor sint mai mari si mai dulci avind
gusturi, mirosuri, culori si forme ce nu sint intilnite in mod natural. Multe dintre
ele capata astfel proprietati noi ce le permit sa fie utilizate in medicina.

"Avem ca obiectiv obtinerea anumitor plante care sa poata creste din

amestecuri de pamint fara sa fie utilizate seminte; in acelasi mod sa creem noi
soiuri de plante care sa aiba insusiri diferite de cele pe care le au in mod
obisnuit; si sa poata deveni posibil ca un copac sau o planta sa se poata
transforma unul in celalalt.
 "Pe linga asta avem parcuri si gradini in care sint tot felul de animale si pasari
ce slujesc nu doar pentru a fi admirate pentru frumusetea si raritatea speciilor
expuse aici, ci si ca obiecte ale cercetarii si experimentarii; cu ajutorul acestora
avem posibilitatea sa ne luminam asupra actiunilor ce pot fi realizate asupra
corpului uman. Prin care avem sansa de-a descoperi multe efecte neobisnuite:
continuarea vietii in aceste corpuri prin diversele parti ce-l compun, cele pe care
voi le considerati a fi vitale si care mai inainte au fost considerate a fi deja
pierdute; resuscitarea celor care doar ceva mai devreme au fost considerati a fi
aparent decedati; si multe altele asemanatoare. Am experimentat toate otravurile
cunoscute pentru a obtine din acestea remedii ce sint utilizate la fel de bine in
chirurgie dar si in medicina. Pe linga asta, am reusit sa le marim sau sa le
atenuam efectul ce il au asupra organismului in mod obisnuit; si in sens contrar,
am impiedicat sau am oprit cresterea lor; le putem face sa devina mult mai fertile
si sa fie mult mai profitabile decit sint in mod natural; dar si sa piarda aceste
calitati naturale, putind deveni neproductive si sa-si piarda calitatile generative.
Le putem modifica forma, culoarea, dar si proprietatile de actiune. Am descoperit
posibilitati de amestec si inrudire intre diferite rase sau specii; ce au ca rezultat
un produs cu totul nou, inexistent pina atunci si care nu sint lipsite de posibilitatile
reproductive asa cum s-a sustinut in general. Am creat noi specii de serpi,
viermi, muste, pesti, ce ajuta la accelerarea proceselor de descompunere; unele
dintre acestea detin posibilitati avansate - ca efect - astfel incit pot fi considerate
a fi creaturi perfecte, asemeni animalelor si pasarilor; detin organe sexuale si au
capacitatea de-a transmite ereditar la descendenti insusirile lor. Niciuna din
toate aceste realizari nu este rezultat al intimplarii, caci am anticipat inca
inaintea realizarii lor care vor fi rezultatele acestor incrucisari si care vor fi
insusirile si substanta ce va aparea la aceste noi creaturi.

"Detinem anumite helestee si balti unde facem aceleasi experimente asupra

pestilor, ca si cele pe care le-am mentionat mai inainte in cazul animalelor si
pasarilor.

"Avem deasemenea spatii special amenajate unde crestem si creem noi tipuri
de viermi si insecte ce au o intrebuintare speciala; asa cum este cazul viermilor
de matase si albinelor, pe care le cresteti si voi.

"Nu te voi retine prea mult pentru a relata despre fabricile in care producem
berea, brutariile, crescatoriile de broiler, distilariile in care sint produse diferitele
bauturi, instalatiile de producere a unor sortimente de paine, carne, racoritoare,
ce au efecte deosebite si atit de rar intilnite. Vinurile obtinute din struguri;
celelalte bauturi obtinute din diferite miezuri si fructe, din cereale, dar si din
rizomi de plante; si despre amestecurile cu miere, zahar, mana si fructe
deshidratate si decorticate; despre produsele din lacrimile si seva copacilor,
obtinute in mod natural sau prin prin ranirea lor; sau din pulpa diferitelor specii
de trestie. Si aceste bauturi au o vechime diferita, unele avind cel putin patruzeci
de ani. Unele dintre acestea contin esente de plante provenind de la diferite
ierburi, radacini sau mirodenii; mai mult decit atit, unele dintre ele continind
extras din pulpa si din carnuri albe; astfel ca efectul lor este cel pe care il au
ambele componente, carnea si bautura luate separat; astfel ca diferite persoane,
in special cele in virsta, doresc sa traiasca doar cu acest tip de bauturi renuntind
partial sau total la paine sau carne in alimentatie. Pe linga toate acestea nazuim
sa obtinem bauturi in parti extrem de fine, incit sa poata fi asimilate de organism
intr-o forma superioara, fara a mai retine acele insusiri caustice, aspre, iritante;
astfel incit daca unele dintre ele ar fi puse in palma, dupa un mic rastimp sa
poata trece prin mina astfel incit savoarea fina caracteristica acestei bauturi sa
ajunga la papilele gustative din cavitatea bucala. Am ajuns la un asemenea nivel
de cunostinte ce ne permite sa modificam unele izvoare astfel incit apa sa
capete proprietati nutritive; incit ajunge sa devina o bautura excelenta; multi
preferind sa utilizeze exclusiv acest tip de apa. Painea este obtinuta din diferite
tipuri de cereale, radacini si simburi; folosim si citeva sortimente de carne si
peste uscat; obtinute prin diferite metode de fermentare, codimentare si uscare
la aer; astfel incit multe dintre ele sint deosebit de apreciate pentru gustul lor; iar
altele capata asemenea insusiri nutritive incit sint folosite aproape exclusiv in
alimentatie inlocuind toate celelalte produse din carne; iar cei care urmeaza o
astfel de dieta au parte de o viata indelungata. Unele sortimente din carne sint
pregatite prin anumite procese fiind supuse la presiune, distrugindu-se textura
organica a tesutului, astfel incit devine deosebit de frageda pastrind totusi
calitati ce maresc gradul de rezistenta fata de procesele de alterare, dar in
acelasi timp reduc nivelul arderilor ce au loc in organism pentru a fi asimilate; la
fel cum pentru pregatirea carnii ce n-a suferit niciun proces prealabil este nevoie
de arderea unei mari cantitati de energie, fata de acest tip de preparate din
carne ce pentru a fi asimilate de organism necesita consumul unei mici cantitati
de energie; Unele produse din carne, paine, precum si anumite bauturi obtinute,
ofera organismului uman capacitata de-a posti lung timp dupa aceea; iar altele
pot face sa sporeasca sensibilitatea corpului uman, intarindu-l in rezistenta si
vigoare.

"Detinem farmacii sau magazine unde sint vindute produse medicinale. Si

este usor de imaginat ca avind o asemenea varietate de animale si plante, mult
mai mare decit cele pe care le aveti in Europa - pentru ca noi cunostem ceea ce
aveti - drogurile si ingredientele medicinale trebuie sa fie deasemenea in aceiasi
mare varietate. Pe linga asta, ele variaza si in functie de vechimea si timpul in
care au fost supuse proceselor fermentative. In procesul producerii lor nu sint
utilizate doar procedeele perfectionate de distilare si separare, ci indeosebi cel
in care sint supuse la temperaturi moderate si filtrarea prin diverse straturi
separatoare, fermenti si substante; dar pastrind aceeasi compozitie in care se
regasesc in formele lor naturale, simple.

"Am ajuns sa detinem o asemenea arta a ingineriei mecanice pe care voi

inca n-ati atins-o; ce ne furnizeaza o serie de produse; ca hirtie, pinze, matasuri;
lucruri minunate obtinute din fire de o splendida stralucire; excelente matrite si
multe altele; dar si magazine care prin produsele puse in vinzare nu sint
destinate utilitatilor vulgare. Pentru ca trebuie sa stiti, ca aceste lucruri despre
care am vorbit mai inainte, sint utilizate in mare parte pentru trebuintele regatului;
dar ele isi au originea in inventiile pe care le-am realizat si le pastram atit ca
modele cit si ca principii.

"Posedam furnale de-o mare diversitate unde sint obtinute diferite conditii de
ardere; temperaturi inalte la care se ajunge intr-un scurt timp; un foc puternic si
constant; slab si linistit; exploziv; uscat; umed; si altele asemea. Dar mai presus
de toate avem tipuri de ardere ce imita procesele ce au loc pe Soare si caldura
emanata de astrele ceresti, in care exista diferite decalaje de temperatura si -
asa cum sint acestea - emana lumina, cresc in intensitate si revin la starea
initiala, cu ajutorul carora putem produce efecte extraordinare. Pe linga acestea
utilizam caldura obtinuta din fermentarea gunoiului de grajd, a resturilor vegetale
incomplet digerate de animale; si din corpul si singele lor; dar si din finul si
plantele ce au fost scoase din adapost umede; varul nestins; si multe altele
asemenea. Mecanisme ce genereaza caldura prin miscare, datorita frecarii. Si
in continuare, regiuni puternic izolate; dar si regiuni aflate la mare adincime sub
pamint, unde datorita conditiilor naturale sau celor obtinute artificial este produsa
caldura. Aceste tipuri de caldura sint utilizate pentru anumite operatii pe care le
intentionam si care impun acest tip de procese.

"Am construit diferite Case Prototip pentru a demonstra influenta luminii si

radiatiei solare asupra mediului ambiant; dar si influenta culorilor utilizate; si
modul cum organismul este afectat in lipsa obiectelor colorate si transparente;
va putem prezenta toate culorile pe care le-am folosit; nu sub forma curcubeului
- asa cum transpare lumina imprastiata de pietrele pretioase si prisme - ci doar
in una din culorile lui. Va prezentam deasemenea toate posibilitatile de
multiplicare a luminii ce poate fi purtata la mari distante intr-o astfel de forma
incit pot fi distinse cele mai mici linii si puncte. Dar si toate culoriile luminii; toate
formele de miraj si iluzie ce pot fi insela vederea, ca dimensiuni, forme, tipuri de
miscare, culorile sub toate formele in care se manifesta umbrele. Am descoperit
metode speciale inca necunoscute pentru voi, prin care poate fi reprodusa
lumina originala emanata de diferite corpuri. Am reusit sa vizualizam obiectele
aflate la mari departari; obiectele de pe bolta cereasca aflate in locuri
indepartate; si sa reprezantam aceste obiecte de care ne despart mari distante
ca si cind ar fi linga noi; dar am reusit sa facem obiectele aflate in apropierea lor
sa para ca si cum ar fi in vecinatatea noastra; simulind imaginea lor, desi ele se
afla situate la o distanta uriase fata de noi. Am reusit sa imbunatatim capacitatea
vizuala cu mult peste cea conferita de lunetele sau binoclurile utilizate pina
acum. Am realizat instrumente perfectionate capabile sa redea chiar si corpuri
de dimensiuni minuscule intr-o forma clara si distincta; ca forma si culoarea unor
insecte si viermi minusculi, impuritatile si fisurile din pietrele pretioase,
posibilitatea de-a face observatii asupre structurii singelui si urinii, ce prin
metodele obisnuite nu pot fi realizate. Putem reproduce artificial curcubeul,
aurora boreala si cercuri de lumina. Putem reprezenta toate modalitatile de
reflectie, refractie, si multiplicare a razelor de lumina vizibila apartinind
obiectelor.

"Avem pietre pretioase de toate felurile, multe dintre ele de o mare frumusete
si necunoscute inca pentru voi; cristale si diferite tipuri de sticla; printre ele
exista numeroase metale vitrificate, ca si alte sortimente din materiale utilizate
pe linga cele pe care voi obisnuiti sa le adaugati in compozitia sticlei. Unele
tipuri de fosile si minerale imperfecte pe care nu le detineti. Asemanatoare
magnetitelor naturale, de o extraordinara puritate; dar si alte tipuri de pietre rare,
atit naturale cit si produse in mod artificial.

"Am ridicat Case ale Sunetului, speciale construite pentru analiza sunetelor,
in care este experimentata si demonstrata intreaga gama a sunetelor si modul
lor de generare. Avem armonii formate din patrimi de note si sunete ce au o
durata de scurgere mai mica decit in mod obisnuit. Diferite instrumente muzicale
necunoscute la voi, multe dintre ele scot sunete mult mai suave decit oricare
dintre instrumentele pe care le detineti, impreuna cu clopotei si discuri ce scot
sunete minunate si incinta urechea. Reprezentam sunetele pe cit de intens, pe
atit de profund; la fel cum sunetelor puternice le atenuam intensitatea si efectul
strident; redam universul sunetelor intr-o vasta gama de vibratii si modulatii ce
pastreaza in intregime caracteristicile lor originale. Reprezentam si imitam toate
literele si sunetele articulate, notele si sunetele produse de pasari si animale.
Este de un real ajutor sa putem spori capacitatile auditive permitind in acest mod
perceptia acestei lumi minunate a sunetelor. Putem reproduce cele mai stranii si
deosebite ecouri, dar le si creem artificial putind astfel reflecta vocea incit pare a
fi reprodusa de mai multe ori; altele pot reda o voce la o intensitate mult mai
mare decit cea initiala; mult mai stridenta si mult mai profunda; ce pot reda o
voce in mod diferit fata de cea initiala in ceea ce priveste pronuntia literelor si
cuvintelor articulate. Detinem mijloacele de-a converti sunetele in linii si
fluieraturi ce pot fi transmise de-a lungul unor linii necunoscute pentru voi, pina
la mari distante.

"Avem Case ale Aromelor, unde sint testate si exersate capacitatile olfactive
si gustative. Multiplicam arome, ceea ce poate parea la fel de straniu. Imitam
aromele putind face ca aromele utilizate intr-un anumit amestec sa aiba un miros
cu totul diferit fata de cele initiale. Putem imita anumite arome astfel incit ele
reusesc sa induca in eroare capacitatile gustative ale oamenilor. In aceste
constructii se afla deasemenea si atelierele de preparare a prajiturilor; unde sint
pregatite toate produsele dulci, siropate, preparate din aluat fraged, dar si
diferite sortimente de vinuri, bulion si sosuri; intr-o varietate mult mai mare decit
se intilneste la voi.

"Avem Case ale Masinilor unde sint realizate motoare si instrumente pentru
toate tipurile de mecanisme. Prin simularile si experimentele realizate aici
devine posibila realizarea unor mecanisme capabile sa utilizeze fortele de
presiune cu un randament de transfer mult superior fata de cele la care voi ati
reusit sa ajungeti pina acum; presiunile ce se pot atinge aici sint superioare
oricaror mecanisme sau motoare pe care le detineti voi: dar ele sint obtinute cu
un efort mult mai mic, utilizind forte ce sint multiplicate prin intermediul unor
mecanisme cu pirghii, cu roti, dar si pe alte cai; reusindu-se obtinerea unor forte
mult mai puternice si violente; ce intrec prin forta lor exploziva presiunile
obtinute in cele mai mari piese de artilerie pe care le detineti. Realizam toate
tipurile de tehnica de lupta si instrumente de razboi: dar si noi amestecuri si
compozitii de praf de pusca ce ard in apa cu puterea fulgerului fiind imposibila
stingerea lor; toata gama de artificii realizate atit pentru utilitatea lor, cit si pentru
divertismentul publicului cu prilejul unor evenimente speciale. Am reusit sa
imitam zborul pasarilor; realizam aparate ce fac posibila cucerirea spatiului de
catre om. Construim vase capabile sa deplaseze la mari adincimi sub apa si in
riurile ce se varsa in mari; am realizat suportul tehnic si echipamente pentru
inotul la adincime. Ceasuri neobisnuite si mecanisme de intors, chiar si citeva
tipuri de perpetuum mobile. Imitam cu ajutorul imaginilor miscarile omului si a
celorlalte creaturi vii, miscarile pasarilor, pestilor si serpilor. Dar in acelasi timp
am creat o mare diversitate de alte mecanisme, neobisnuite prin calitatile
aerodinamice, prin echilibrul perfect si acuratetea realizarii lor.

"Avem Case ale Matematicii unde sint realizate cele mai moderne
instrumente pentru studiul geometriei si al astronomiei.
 " Detinem Case ale Amagirii Simturilor unde sint experimentate modalitatile
de inducerea in eroare a judecatii umane; sint interpretate toate posibilitatile
de manipulare prin care poate fi inselata perceptia corecta a realitatii,
aparitiile false, impostura, iluziile; si falsele rationamente generate de acestea.
Si cu siguranta veti putea crede cu destula usurinta ca noi care detinem
asemenea lucruri cu adevarat naturale, ce stirnesc pe buna dreptate admiratia,
putem genera in interiorul unei lumi a particularitatilor amagirea facultatilor de
judecata; daca am dori sa imbracam intr-o aparenta inselatoare toate aceste
eforturi si actiuni pentru a le face sa para mult mai miraculoase. Dar noi avem
oroare fata de orice tip de impostura si neadevar dupa cum citeva dintre
acestea sint cu desavirsire interzise pentru toti semenii nostri sub pedeapsa
amenzii si dizgratiei publice; astfel incit ei nu vor cuteza sa infatiseze niciun
lucru sau actiune naturala altfel decit ea se prezinta, incercind sa infrumuseteze
sau sa umfle faptele, ci doar sub forma pura sub care ea s-a manifestat, fara a
fi alterata in niciun fel, sau a fi insotita de orice fel de ciudatenii.

"Acestea sint fiul meu bogatiile Casei lui Solomon.

"Iar acum iti voi arata citeva din indatoririle si indeletnicirile semenilor nostri:
doisprezece dintre noi navigheaza spre tarile indepartate sub numele unor alte
natiuni, pentru a-l ascunde pe cel al nostru; ei ne aduc carti, idei si monstre din
experimentele efectuate in toate celelalte parti ale lumii. Pe acestia ii numim
Negustorii Luminii.

"Trei dintre noi reunesc intrega experienta umana ce a fost consemnata de-a
lungul timpului in toate cartile lumii. Pe acestia ii numim Predatori.

"Trei se ocupa cu extragerea experientei dobindite prin intermediul

experimentelor mecanice; dar si din stiintele umaniste; precum si a
aplicatiilor care n-au fost inca aduse la stadiul de arte. Pe acestia ii numim
Oamenii Breslei.

"Astfel, avem alti trei care sint angajati in efectuarea de noi experimente, iar
acestia vor alege singuri directiile in care doresc sa efectueze experimentele lor.
Ei sint numiti Minerii sau Pionierii.

"Alti trei se ocupa cu redactarea experimentelor in patru forme esentiale

descrise in tabele si sectiuni tocmai pentru a le reaseza in cea mai buna lumina
astfel incit sa poata fi extrase din ele toate observatiile si axiomele ce ar decurge
de aici. Acestia sint Compilatorii.

"Un alt grup alcatuit din trei persoane isi indreapta eforturile spre experienta
dobindita in salile de laborator de colegii lor, cu intentia declarata de-a extrage
de aici toate cunostintele si folosele practice ce pot imbunatati viata omului, dar
care pot fi la fel de bine folosite si pentru a demonsta pe deplin cauzele,
mijloacele de prognoza a fenomenelor naturii si pentru descoperirea facila si
clara a principalelor valori ale omului. Ei sint numiti Donatorii sau Binefacatorii.

"Apoi, dupa numeroase consultari si intruniri la care participa intreaga

noastra suflare pentru a examina modul de organizare al laboratoarelor si
colectiilor, trei dintre noi sint desemnati pentru a se ocupa de trasarea directiilor
spre care sa se indrepte noile experimente, pentru a putea patrunde si mai
adinc decit pina acum in acest mister in care ne inconjoara natura. Ei sint numiti
Lampile.

"Alti trei se vor ocupa de executia experimentelor ce au fost deja trasate si de

raportarea lor. Pe acestia ii numim Inoculatorii.

"In cele din urma trei dintre noi vor fi insarcinati sa ridice cu ajutorul
experimentului toate aceste descoperiri primare la rangul unor mari observatii,
axiome si aforisme. Ei sint Interpretii Naturii.

"Asa cum va imaginati avem novici si ucenici astfel incit sa asigure

succesiunea tuturor oamenilor angajati in aceste proiecte de inceput, incit
munca inceputa de ei sa fie incununata de succes; pe linga ei exista un mare
numar de insotitori si slujbasi, barbati si femei. Pe linga toate acestea tinem
conferinte in care hotarim care dintre rezultatele experimentelor si inventiilor
descoperite le vom publica si care nu; in acelasi timp luam tuturor un juramint de
pastrare a secretului pentru a tine sub tacere toate acele lucruri ce consideram
ca trebuie sa ramina secrete; chiar daca unele dintre ele le vom dezvalui cindva
unor state, iar altora nu.

"Conform regulilor si traditiilor, avem doua galerii frumoase si spatioase;

intr-una dintre ele, sint pastrate esantioane si modele din cele mai rare si
extraordinare inventii, in timp ce in cealalta, sint depozitate statuetele celor
mai renumiti inventatori. Aici se afla si statuia lui Cristobal Colon, cel care a
descoperit Indiile de Vest; de asemenea inventatorul corabiilor; calugarul care
a descoperit praful de pusca utilizat si in artilerie; cel care a inventat muzica;
inventatorul scrierii; descoperitorul tiparului; cel care a descoperit observatiile
in astronomie; inventatorul mestesugului prelucrarii metalelor; inventatorul sticlei;
cel care a descoperit utilitatea cresterii viermilor de matase; creatorul vinului;
cel care a descoperit cerealele si procesul de fabricare a painii; inventatorul
zaharului: precum si a multor alte traditii pe care le aveti. Apoi, avem proprii
nostri inventatori ce au descoperit lucruri extraordinare; pe care intrucit voi nici
macar nu le-ati vazut, ar dura prea mult sa le fac o descriere; si pe linga asta,
fara o corecta intelegere a acestor descrieri puteti cadea cu usurinta victima
erorii. Pentru fiecare descoperire de valoare noi am ridicat inventatorului sau o
statuie si i-am acordat o generoasa si onorabila rasplata. Unele dintre aceste
statuete sint de alama; altele sint din marmura si piatra; altele sint din cedru si
dintr-un lemn deosebit, impodobite si poleite in aur; unele sint din fier; altele din
argint; iar ultimile sint sculptate in aur.

"Tinem in fiecare zi diferite servicii religioase si-i inchinam lui Dumnezeu

imnuri de multumire pentru minunata sa opera; si prin rugaciunile noaste
imploram ajutorul si binecuvintarea sa pentru a lumina stradaniile noastre si a
le transforma in utilitati care sa poarte amprenta sa divina plina de gratia sa.

"In final, avem circuite sau vizite ale principalelor cetati din regat; pentru
a sprijini raspindirea noilor inventii a caror punere in circulatie socotim ca
este de mare utilitate. Si afirmam public ca fiind deplin explicabile si naturale:
prognosticul bolilor, calamitatilor naturale, molimilor, invaziilor provocate de
creaturile trimise ca o pedepsa, foametei, furtunilor, cutremurelor, marilor
inundatii, cometelor, prognoza temperaturilor anului, dar si a altor previziuni
de acest fel; si astfel devine posibil ca in urma acestor previziuni sa aiba loc
dezbateri cu privire la modalitatle de prevenire si sa poata fi descoperite
remedii in fata acestor noi amenintari.

" In momentul cind a terminat de spus toate acestea s-a ridicat; conform
uzantelor, am cazut in genunchi la picioarele sale in timp ce el si-a lasat mina
dreapta pe capul meu si mi-a spus: "Dumnezeu sa te binecuvinteze fiul meu;
si Dumnezeu sa binecuvinteze aceasta relatie pe care am asezat-o, dindu-ti
tie libertatea de-a o face cunoscuta spre a putea sa lucreze si in folosul
celorlalte natiuni; pentru ca noi sintem asezati aici, pe un tarim necunoscut,
ascunsi prin vointa lui Dumnezeu."

Si cu aceste cuvinte s-a indepartat; nu inainte insa de-a ne acorda o suma

ce se ridica la echivalentul a doua mii de ducati, ca un dar pentru mine si sotii
mei. Pentru ca ei ofera cu toata dragostea astfel de daruri de fiecare data cind
se iveste ocazia, fiind inzestrati cu mare noblete sufleteasca.

[ Textul manuscrisului a fost lasat neterminat. ]

http://www.ebooksread.com/authors-eng/francis-bacon.shtml

Tr. CasCarino