Constelatii Diamantine, Nr. 10 (38) / 2013

Revist# de cultur# universal#
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul IV, Nr. 10 (38)
Octombrie 2013
Per aspera ad astra
_n acest num#r semneaz#:
George Popa, Doina Dr#gu], Iulian Chivu, Nicolae M#tca[, Janet Nic#, George Filip, Liviu-Florian Jianu, Constantin Lupeanu,
Florentin Smarandache, Dorina M#g#rin, Ion Scorobete, Ecaterina Negar#, Elena C#lug#ru-Baciu, Ion Pachia-Tatomirescu, Gavril Moisa,
Petru Hamat, Gheorghe B@lici, Stelian Gombo[, Al. Florin }ene, Mariana Zavati Gardner, Octavian Lupu, Florin M#ce[anu, Daniel
Marian, Gheorghe A. Stroia, Adrian-Nicolae Popescu, Livia Ciuperc#, Anca S@rghie, Constantin Miu, Dan {alapa, Constantin Enianu,
Dominic Diamant, Geo C#lug#ru, Constantin Tudorache, Sifora Sava, Valentin Nicoli]ov, Libuse Cacalov, Bohuslav Vank-valsk,
Mnohacek Zgublacenko, Justin Quinn, Emil Bucure[teanu, Eugen Deutsch, Nicolae Rotaru, Petru-Ioan G@rda, Cornelius Enescu,
Nelu Vasile, Mihaela Oancea, Marian P#tra[cu
W
a
t
t
e
a
u

-
m
b
a
r
c
a
r
e
a

s
p
r
e

C
y
t
h
e
r
a
George Popa,Justitia poetic....................pp.3-5
Doina Drgu(, Cutri luntrice ....................p.5
Iulian Chivu, Eroul n epopeea medieval ...pp.6,7
Nicolae Mtcay,Versuri ....................................p.7
Janet Nic, Paradoxuri umoristice ................p.8
George Filip,Versuri ..................................pp.9,10
Liviu-Florian Jianu, Limba romn, fr ieri,
de azi, pe mine ................................................p.10
Constantin Lupeanu, Principii taoiste ........p.11
Florentin Smarandache, Val, Lumin, Timp -
versuri de Doina Drgut .........................pp.12,13
Dorina Mgrin, A fi poet nseamn s nu
neli................................................................p.14
Ion Scorobete,Versuri .....................................p.15
Ecaterina Negar,De toamn.......................p.15
Elena Clugru-Baciu, S nu-ti fie team! .p.15
Ion Pachia-Tatomirescu,Lirice facturi din mileniul
al doilea onorate n mileniul prezent .........pp.16,17
Gavril Moisa,Versuri ......................................p.18
Petru Hamat, Fals erou, false mti: Corydon
sau imagistica unui glosar dandyst .....pp.19-22
Gheorghe Blici,Versuri ................................p.22
Stelian Gomboy, Sfntul Nicodim de la
Tismana .....................................................pp.23-26
Al. Florin Tene,Din suflet prin Cuvnt ...pp.27,28
Mariana Zavati Gardner,Versuri ..................p.28
Octavian Lupu, Un Rsrit de Soare pentru
Fiecare Zi ...................................................pp.29,30
Florin Mceyanu,Watteau.............................p.30
Daniel Marian,Dumitru Tlvescu... .............p.31
Gheorghe A. Stroia,Versuri ..........................p.32
Adrian-Nicolae Popescu,Versuri ..................p.32
Livia Ciuperc, Casa lacrimilor neplnse ..p.33
Anca Srghie, Ziua Limbii Romne la
Montreal ....................................................pp.34,35
Constantin Miu, Extra-teretrii antici n
Epopeea lui Ghilgame..............................p.36
Dan $alapa,Versuri .........................................p.37
Constantin Enianu,Est ca Vest... ...................p.38
Dominic Diamant,Zece sonete .....................p.39
Geo Clugru, Pai din hora vietii..........p.40
C-tin Tudorache,Nicolae-Paul Mihail ..pp.41-44
Daniel Marian,Versuri ...................................p.45
Sifora Sava,Versuri .........................................p.45
Valentin Nicoli(ov,Negru........................pp.46,47
Libue Cacalov, Bohuslav Vank-valsk,
Mnohacek Zgublacenko, Justin Quinn,
Versuri ................................................................p.48
Emil Bucureyteanu, Dincolo de bine i
de ru..........................................................pp.49,50
Eugen Deutsch, Janet Nic,Duel sonetistic...p.51
Nicolae Rotaru,Bazargic .......................pp.52-54
P.-Ioan Grda, Constelatii epigramatice .....p.55
Cornelius Enescu,Constelatii epigramatice...p.56
Nelu Vasile,Constelatii rebusiste ................p.57
Mihaela Oancea,Versuri .................................p.57
Marian Ptraycu, Biserica veche din satul
Grebleti, jud. Vlcea..............................pp.58-60
Sumar
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor
- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traductor, eminescolog,
critic de art
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
ISSN 2069 0657
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Redactori literari:
IULIAN CHIVU
BAKI YMERI
Redactor artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania,
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- GEORGE FILIP, Canada, scriitor
Materialele se pot trimite la adresele:
constelatiidiamantine1@gmail.com
const.diamantine@gmail.com
www.scribd.com/doina_dragut
2
Anul IV, nr. 10(38)/2013 Constela\ii diamantine
Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
DTP: Doina DRGUT
Ilustra(ia revistei: Jean-Antoine Watteau
Anul III, nr. 5(21)/2012
3
Anul IV, nr. 10(38)/2013
George POPA
La modul definitoriu, justitia trebuie s
restabileasc normele axiologice care afirm
viata uman mpotriva rului fizic sau moral.
Dar justitiauman este grevat de subiec-
tivism, dificultatea de a discerne la modul
absolut moralul de imoral. Niciodat justitia
legiferat de om nu va fi fr eroare.
Exist apoi justitianatural. nsusi faptul
c toate sfrsesc nsemneaz c natura si
repar propria eroare de a fi creat o lume
perisabil a durerii si a rului. Rul este un
act comis de ctre om, deci de o fiint dotat
cu constiint si capacitate de decizie - act
care, agresnd fizic sau moral pe cellalt,
contravine legilor destinate s mentin or-
dinea naturii, echilibrul vietii, al lumii n ge-
neral. Ideea de justitie imanent, care in-
tervine implacabil si plteste rul comis,
constituie o realitate si o convingere a tuturor
popoarelor si din toate epocile, experienta a
certificat acest fenomen compensator: rul
este propriul su clu.
Dar omul dispune de asemenea de o
justitie care poate fi considerat fr eroare.
Este justitia poetic. Pentru c poezia este
mai adevrat si mai elevat dect istoria,
afirm Aristotel, iar Hlderlin afirm ceea ce
dinuie, poetii ntemeiaz. Justificarea
existentei omeneti sub forma ei peren este
poetic.
De pild, plasnd n plin lumin perso-
najele pozitive moral, si aruncnd n umbr
pe cele nesemnificative sau negative, precum
n ntoarcerea Fiului risipitor, Coborrea
de pe cruce. Orbirea lui Samson de ctre
filistini .a., Rembrandt face justitie poetic.
J ustitie poetic face si Rafael n tabloul
Schimbarea la fat: Iisus situat nalt str-
luceste n lumina intens, pe cnd n planul
inferior misun n semiobscuritate o mas
de oameni ngroziti de un copil prad unui
atac de epilepsie. Justitie poetic au fcut
Pieter Brueghel cel Btrn, Jerome Bosch,
Francisco Goya, acesta mai ales n gravurile
Capricii, demascnd viciile umane, iar, pe
de alt parte, Jan Vermeer si Vincent Van
Gogh crend o lume a luminii absolute.
n teatrul grecesc antic si cel shakespea-
rean de cte ori intervine justitia poetic,
triumf frumosul, sublimul: Poezia resta-
bilete acordul majestuos, ordinea subli-
m, afirm Hlderlin. n expresia sa cea mai
nalt, poetul a fost creat de natur pentru a-
i srbtori frumusetile si a-i perfecta ceea ce
nu a reusit pe deplin, a-i conferi perenitate,
chiar dac intermitent, de o clip - prezentul
etern. Poetul este justitiarul frumusetii lumii
si demiurgul nvesnicirii ei. Pentru c poetul,
n calitate dehomo significans - caut si are
intuitia semnificatiilor vietii, a lumii si creeaz
noi semnificatii.
Muzica instituie justitia suprem n eli-
berarea omului de servitutile vietii de fiecare
zi, prin dizolvarea eului nostru empiric n
inefabil, n nenumit, ntr-un dincolo al ncn-
trii pure. Structura ei trifazic: sunet, stin-
gerea sunetului, naterea sunetului nou din
energia celui disprut, constituie acea ves-
nicie n miscare de care vorbea Platon, o
vesnicie poetic, transfiguratoare, contraca-
rnd magic vremuirea ruintoare.
Exist n noi ceva mai mult dect noi
nsine. Este un dincolo purificator si elibe-
rator. Este geniul etern al poeziei. Poezia nu
este o pur gratuitate, un joc facultativ, ci un
efort eroic de a exista semnificativ, att a po-
etului, ct si a vietii, a naturii aflate mereu n
paranteza mortii. Poemul: realitate absolut,
prezent peren, eliberare metafizic ultim.
Astfel, justitia poetic salveaz Natura de
eecul ei, salveaz Fiinta, o nvenicete
totodat, o poart spre cea mai nalt fru-
musete.
Cci poezia este o compensatie din partea
justitiei universale, care ncearc s repare
destinul uman al perisabilittii si al nesem-
nificativului. Poezia este o experient en-
telechial a unui mai nalt posibil. Cassius
Longinus scria n Tratatul despre sublim:
sublimul poeziei ne nalt tot att de sus ca
si Dumnezeu. El ne deschide al treilea ochi,
sausimtul spiritului, dincolo de ratiune, vizi-
unea invizibilului.
Dar dac justitia poetic refundamentea-
z viata, lumea, existenta n general, tot ea a
creat divinitatea afirm Empedocle, Eckhart,
Nietzsche. Jacob Boehme vorbea de nasterea
continu a lui Dumnezeu din poezia creat
de om. Poetii l-au descoperit pe Dumnezeu,
iar Dumnezeu le scrie poemele.
Un poem este autentic dac este n stare
s ne restituie nevinovtia, candoarea primei
ntlniri mirate cu lumina. S atingem inex-
primabilul dinti, nainte de a fi fost umilit s
coboare si s se nasc din nou din cuvinte.
Reluarea etern a creatiei poetice d seama
de faptul c zidirea lumii rencepe mereu si
nu sfrseste niciodat.
Poezia este arta de a chema cuvintele la
un sunet nou ntr-un nou sistem al ntelesu-
rilor, iar lumea la un sens superior ntr-un
sistem al cuvintelor cptnd energia unei
alte ontogeneze. Astfel, poemul este cuvn-
tul nc nerostit al lui Dumnezeu. Lumea
este metafora lui Dumnezeu, poezia este me-
tafora lumii ideale a omului.
Dac lumea este rsfrngerea ontologic
a divinittii, poemul este rentemeierea on-
tologiei, prin suirea ei de la punctul lsat de
Poezia reinstituie
primordialitatea
Rajiunea este infirm. Poezia are aripi.
Immanuel Kant
Cci exist o justijie poetic.
Friedrich Nietzsche
Justi]ia
poetic#
Justi]ia
poetic#
4
Constela\ii diamantine Anul IV, nr. 10(38)/2013
Creator la un pisc ct mai aproape de po-
tentialitatea sa ideal. Prin justitie poetic
Nietzsche a conceput mitul eternei ntoar-
ceri, un dar fcut de viat celor care au crezut
n ea.
Poetul re-creeaz lumea, lucrurile ca sim-
bol al su nsusi: fiind propriul su creator,
el devine o prim cauz - causa sui. Poetul
este cel care se afl, metaforizat n tot ce n-
Iptuieste. A crea ceva inedit devii justitiarul
propriei rentemeieri existentiale. Justitia
poetic are drept tel ultimsacralizarea.
Ideala creatie de art este un act sacru: o
luare n posesiune iluminat a existentei, pro-
iectat cosmic si n rspundere fat de esenta
ei divin. Natura a nscut filozofii pentru a-i
afla identitatea si pe poeti pentru a-i afla ide-
alitatea sfnt. Filozofia reuseste rareori,
poezia ntotdeauna.
Poezia ne deschide monada singurttii
noastre si ne d aripi pentru a ajunge la noi
nsine: un poem ne d elementele din care s
construim propria noastr interioritate ire-
ductibil la oricare alta: o stare existential al
crei unic continut este o vesnicie aflat n
exil, dar oricnd putnd locui pe cel care am
putea fi, eliberat spre mplinire. Poezia n-
toarce fata clipei tale ctre frumusetea pe
care tu i-o druiesti. Fr poezie, clipa trece
pe alturi de tine.
Poezia este eroism, este unica posibilitate
de rentemeieresub specie aeternitatis a ori-
cruia dintre noi. Homo sui transcendentalis
- ideal al lui Nietzsche. Hlderlinafirma: un
zeu este ascuns n cerul inimii al fiecrui om.
Astfel, poezia ne preschimb n propria di-
vinitate latent. Poemul nu este unalter ego,
ci esti tu, cel care, altfel, nu te-ai fi cunoscut
niciodat. ntre absenta noastr din lume si
prezenta noastr potential, asezm poezia
ca o punte, ca un model posibil de existent.
La poarta paradisului, arhanghelul de paz l
ntreab pe Goethe ce eroism a efectuat pe
pmnt ca s merite intrarea n rai, ce rni
poate s-i arate. Iar poetul rspunde c rnile
vietii, ale iubirii sunt cntecele sale:
Ce merit am s intru-n rai,
M-ntrebi, Arhanghel Pzitor ?
n fata ta un om tu ai
Si asta-nseamn-un lupttor.
Aprinde-ti flacra privirii
Si vezi-mi inima-n adnc
Cum cnt rnile iubirii,
Cum rnile vietii plng.
Ci eu slvit-am cu credint
C-mi fu fidel draga mea,
C-n lume-i Doamn Dragostea.
Si-i plin de recunotint.
Cu cei mai buni, a mea simtire
Si fiecare gnd - lucrar
Ca-n cele mai frumoase inimi,
S ard-a poeziei par.
Nu un nedemn alegi n mine.
D-mi mna ta, ca zi de zi
Pe degetele tale fine
S pot s numr venicii.
Exist ojustitie poetic a iubirii al crei
tel ultim este refacerea unittii primordiale.
Eminescu a trasat cel mai nalt parcursul sin-
gurttii n doi: restabilirea anteriorittii
absolute.
Are loc mai nti contopirea cu natura:
Adormind de armonia
Codrului btut de gnduri,
Flori de tei deasupra noastr
Or s cad rnduri, rnduri.
Mai sus are loc sacralizarea:
Tu trebuia s te cuprinzi
De acel farmec sfnt
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pmnt.
Mai nalt are loc ndumnezeirea:
Dou inimi cnd se-mbin,
Cnd confund pe tu cu eu,
E lumin din lumin
Dumnezeu din Dumnezeu.
Iar cel mai nalt, diada devenit monad
substituie pe Unul din ajunul creatiei: Sun-
tem spiritul divin n mijlocul universului
asemenea spiritului divin nainte de creatie
Acest spirit divin eram noi. Si pentru
Dante, n finalul Paradisului, justitia poetic
a iubirii suie la divinitate- Lamor che move
il sole e laltre stelle. La fel pentru Goethe
n poeziaMai naltul i cel mai nalt:
Ungehemmt mit heissem Triebe
Lsst sich da kein Ende finden,
Bis im Anschaun ewger Liebe
Wir verschweben, wir verschwinden.
(Liberi, n zbor arztor/ Vom sui fr
hotare,/ Pnce-n vesnica iubire/ Ne vom
pierde, vom dispare.)
Exist si o justitie a unicittii n poezie.
Poemul este un actunic al unei sensibilitti
metafiziceunice surprins ntr-un moment
al gratiei unic de un dicteuunic, exprimnd
o deschidere ontopoetic unic. Si fiind o
experient solitar, absolut singular, ea este
irepetabil si astfel, intransmisibil, incomu-
nicabil n adevrul ei originar. Asa fiind, a-
ceste multiple unicitti sunt chemate s ins-
tituie un nou prim moment al Creatiei.
Momentul inspiratiei este o stare-limit
a spiritului, constnd din deschidere abso-
lut si ntelegere nemijlocit, unite cu ensta-
tica ascultrii unei insuflri, care se aude cu
cea mai mare claritate si puritate de ton, -
nestiind de unde vine, dar despre care ai sen-
timentul c tu erai cel cutat, cel chemat s
dai o nou fat lucrurilor. Este o trans, o
bucurie inexprimabil ce te viziteaz, o stare
de gratie care te uimeste prin lumina orbitoare
si firescul, simplitatea cu care are loc mira-
colul. Este expresia suprem a justitiei poe-
tice care vine de undeva de dincolo de noi
Opera de art autentic nu este autofania
autorului, ci epifania unei voci care te-a ales.
O alt form a justitiei poetice const n
recunoasterea a posteriori a valorii unei
opere, ignorat de contemporaneitate, fie n
perspectiva timpului. J ustitie poetic i s-a
Icut lui Jan Vermeer dup ce a fost uitat
dou secole n patria sa, precum si lui
Shakespeare uitat si el aproape dou secole
de englezi, pentru a fi redat constiintei spi-
rituale europene de Voltaire si romantismul
german. n ambele cazuri timpul a reparat
injustitia prin luciditatea unor vizionari.
*
Justitia poetic nalt omul spre inefabil,
neantul spre existent, existenta spre eternul
renceput. Fr poezie viata este o planet
Ir soare, o pasre fr aripi, un limbaj inter-
jectional fr nteles. Poezia este adevrata
ntelepciune. Este ntelepciunea de a tri n
idealitatea care face s amuteasc ndoielile,
ntrebrile, tnguirile. Idealitatea frumosului
si a sublimului constituie realele adevruri
ale vietii - ale unei vieti superioare. Cci nu
este adevrat dect ceea ce te face s vibrezi,
s participi, s ptimesti la nalt temperatur
spiritual. Poezia este autentic n msura n
care poate deveni o norm de vietuire ideal
si o norm de nfptuire.
Poemul - eliberarea prin imaginar din di-
versele forme de conditionare - finitudine,
zilnic, profan, nesemnificativ, eliberare mer-
gnd pn la depsirea radical n inexpri-
mabil.
Poezia are o singur definitie: arunc n
minti si inimi cuvntul care purific si smn-
ta ce rodeste aripi spre nltare. Ca atare,
poezia este suflu, fior si deschidere cosmic.
Este vizionar. Aceasta este justitiaei. Restul
e literatur.
Poetul este justitiarul axiologic al Fi-
Poetul - causa sui
Alte hipostaze
ale justi(iei poetice
5
Anul IV, nr. 10(38)/2013
intei. Experienta poetic nu este purestetic,
nu doar celebreaz existenta, ci prin faptul
c transform, poetul, lumea, cititorul, ne
schimb identitatea spiritual, este etic.
Etic n sens de sacralitate, pentru c orice
creatie este sacr. Asa fiind, justitia poetic
este o etic neierttoare.
Ce rezist dintr-un poem supus probei
de foc a justitiei poetice? Ea condamn la
dezgust si uitare tot ceea ce Eminescu nu-
meste mlastin si biguit nrod. Justitia
poetic, reduce la neant inducerea n derizoriu
a poeziei - fie c este vorba de eliminarea
calittii de cnt, transformarea ntr-un pro-
zaism segmentat pe vertical, fie mai ales
sanctioneaz macularea spiritual de orice
fel. Mai bine spus, este vorba de o productie
patologic, astfel c se elimin prin ea nssi.
Poezia este un templu, nu o crcium, nu un
lupanar.
Giordano Bruno afirm c totul se afl n
tot unitatea divinului. Tot este prezent n fie-
care lucru, prininterconexiuni universale.
Tot ce faci si gndesti se rsfrnge asupra
ntregului univers si asupra ta nsuti. Reali-
tatea este ceea ce faci sau creezi. Or justitia
poetic ne confer constiinta comuniunii, a
continuumului, a ntreptrunderii universale,
Toate - particule din unitatea divin, din
Dumnezeu, nu Dumnezeu este n toate, ci
Totul este n Totul, fiecare este n fiecare,
unele n celelalte. Filozofii care au gsit
Unitatea, au aflat ntelepciunea. n afar de
Unul nu este nimic. Cine nu ntelege unitatea,
nu ntelege nimic. Universul este n fiecare
lucru. Este ununic creator continuum.
Este oare att de utopic s credem - cu
Nietzsche - c energiile concertate ale unei
omeniri vietuind la unison n patos poetic ar
reusi s instaureze n sfrsit prezentul absolut
- eternitatea? Energia, de o calitate superi-
oar, dezvoltat de actul poetic - fie artistic,
fie al transformrii unei secvente de viat
ntr-un poem viu, - nu ar putea fi captat n-
tr-o zi asa cum se capteaz undele hertziene,
si reutiliza pentru o finalitate, de asemenea
superioar? Stim noi dac, n realitate, a-
ceast energie nu se pierde ci, dup un me-
canism necunoscut, este captat si se afl la
originea unor acte cosmice? Marile destine
creatoare nu se vor fi hrnind cu o astfel de
energie? Nu ea creeaz geniile? Cci justitia
poetic este acelasi lucru cu justitia spiri-
tual.
Esen(iala unitate
a lumii este poetic
Doina DR~GU}
Privindu-si retrospectiv existenta n
fata sfrsitului, ce pare inevitabil si
totodat necesar, fr a fi un esec, ci mai
degrab neabatere de la legile firesti, omul
ajunge el nsusi la aceast concluzie. El nu
este doar justificarea existentei, ci
desprinderea unui sens unificator mai larg,
care nltur sentimentul aleatorului si
deopotriv pe cel al hazardului.
M gndesc, de pild, la oamenii lui
Kafka, oameni care n-au alt sperant
dect aceea de a dezndjdui pn la capt
n cutarea unui drum (drumul spre castel);
ceea ce nu gsesc pe calea sperantei, ei
caut n sens invers, gsind, n final, un
drum; si dac acesta nu este drumul
fericirii, va fi drumul celei mai aspre
nefericiri. Deci, iat c ei nu accept
resemnarea si renuntarea, cutnd chiar n
lipsa unei sperante un sens, si chiar dac
nu pot cuceri binele, se afund cu totul n
ru mergnd pn la captul nefericirii,
convinsi fiind, uneori, c numai prin
suferint se poate iubi cu adevrat pe
pmntul acesta.
Mergnd cu gndul mai departe, la
lucrurile categorice, Descartes are iluzia c
rostul ndoielii este s ne aduc certitudini,
ndoial fr sperant, astfel c atunci
cnd am pornit pe un drum, am stiut
dinainte c el nu duce nicieri si dac
totusi mai sperm, o facem numai pentru ca
s cunoastem disperarea. naintea tuturor
existentelor, naintea tuturor certitudinilor,
la Descartes, se afl gndirea, acest adevr
indubitabil - cogito ergo sum.
A gndi liber e mare lucru, a gndi
corect e si mai mare lucru - sttea scris
deasupra intrrii n aula Universittii din
Uppsala.
mi vine n minte nedumerirea omului,
care, stnd pe o plaj ce-i ddea o anumit
complicitate cu marea, se ntreab cum e
corect: s iubeasc mai mult trmul sau
marea? Marea e ca o eliberare de trm, dar
tot asa se poate spune c e o eroare a
trmului, rtcirea de trm, ndoiala lui
nemrginit. ntreaga mare, n toat
vastitatea ei, nu face dect s caute un
trm, iar noi o vedem nemrginit si liber.
ntr-un fel, toat viata ne aflm n larg
si de nenumrate ori avem impresia c
zrim trmul, viata nssi fiind un sir ne-
sfrsit de trmuri, de certitudini succesive.
Motto: Lhomme nest quun roseau,
le plus faible de la nature,
mais cest un roseau pensant.
Pascal - Penses
6
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Iulian CHIVU
Desigur, o epoc mitologic pur a lumii
nu a existat dac admitem c elementele re-
flexivittii profane au aprut nc de la facerea
ei, tot asa cum trebuie s admitem c gndirea
mitic nu s-a ncheiat nici pn astzi. Ase-
menea se vor fi petrecut lucrurile si cu evo-
lutia eroului, cel putin dup datele furnizate
de mitologii si de literatura clasic, el repre-
zentnd aspiratii si intuitii modelate ntr-un
anume tip de gndire; intuitia a urmat ndrz-
nelii gndului si cele mai felurite plsmuiri
au fost transpuse epic n fapte ce slujeau fie
unei idei (religioase, profane, etice, or temeri
sau cutezante la granita dintre real si imagi-
nar), fie unei contestri mai mult sau mai
putin explicite a alteia. Conditia reprezenta-
tivittii a garantat dinuirea n spatiu si timp
a unor teme asumate de pild n epopei si n
romanele cavaleresti. Ne st mrturie, de pil-
d, la finlandezi celebraKalevala, o conti-
nuare n plan profan a unor reprezentri cos-
mogenerice de larg nrurire; ecloziunea
dintr-un ou de rat a cerului si a pmntului,
a apelor, a viettilor. Originalitatea acestor
reprezentri const inclusiv ntr-un politeism
aparte, prea putin dogmatic, dar n confor-
mitate cu care zeii si arat limitele prin re-
cursul la magie; astfel ei reusesc un talisman
(Sampo) ca n mitul grecului Midas sau ca n
acela al lui Prometeu. Si aici zeii si eroii se
dedau plcerilor lumesti, intrigilor amoroase,
dar apar si elemente precrestine, de pild cel
al nasterii miraculoase a fiului Marjattei ce-l
va nfrnge pe Vinmoinen si-l va alunga,
ceea ce prefigureaz triumful crestinismului
si risipirea pgnismului. n planul profan al
epicului, uriasul Kalevala este tatl a doispre-
zece bieti pe care i trimite spre nord dup
frumoasa si virtuoasa Pohjola, iar motive de
larg circulatie ale basmului dau culoare fol-
cloric epopeii: moara miraculoas, ascun-
derea Soarelui si a Lunii, lupta cu laponii si
cu vrjitoarea Louhi, apoi eroi civilizatori ca
Ilmarinen, Vinminen, Lemminkinen si
altii. Latinitatea european ni-l aduce peRo-
land ca un model al demnittii cavaleresti si
al spiritului de sacrificiu. Eroul se nscuse
ntr-o pester din Italia si era fiul Bertei, sora
Eroul \n epopeea medieval#
Eroul \n epopeea medieval#
mpratului Carol cel Mare, repudiat de fra-
tele ei pentru c se ndrgostise de un tnr
srac, de rang inferior, cu care se si csto-
rise. Povestea urmeaz modelul basmului cla-
sic, cu fiica/sora neasculttoare, alungat/
prsit n pdure, al crei fiu, asemenea ero-
ului mitic, se remarc prin calitti deosebite
si, cu norocul rnduit de destin, se va salva
si va tri o viat virtuoas. Roland va fi ur-
mrit de ostasii din alaiul unchiului su care
ntmpltor trecea prin pdurea surghiunului
si de pe masa cruia tnrul rpise o tipsie
cu mncare pentru a o duce mamei sale n
pester. Astfel, Berta va fi descoperit si ier-
tat de fratele ei, iar Roland va deveni cavaler
n oastea mpratului alturi de prietenul su
din pruncie, Olivier. Pn aici nimic nu este
remarcabil, ns ca n mai toate romanele c-
avaleresti, faptele si virtutile eroului vor fi
cele ce vor fi accentuate narativ tocmai pen-
tru a prezenta cititorului comportamente sen-
zationale, care-l vor impune pe erou. Eroii lui
Homer ilustrau pur si simplu virtuti umane si
ca atare deveneau simboluri universale care
nu se confruntau cu o literatur precedent;
ei erau, putem spune, ntemeietorii epici ai
virtutilor si le afirmau cu druire coplesitoare
tocmai pentru c nu multi erau n stare de
ele. Eroul de epopee national si cel al roma-
nului cavaleresc devin simboluri nationale
sau ale unei spiritualitti att pentru c si
leag existenta de un moment crucial din is-
toria ancestral a acelui popor, ct si pentru
c exprim o trstur distinct a neamului
su sau o aspiratie superioar a acestuia.
Roland, asa cum o va continua prin excelent
literatura clasic francez, este rzboinicul
de onoare, gata s se sacrifice cu noblete
pentru o cauz nalt, care s se contrapun
trdrii: Sarazinii, nspimntati de triumful
lui Carol cel Mare gsesc un trdtor, pe con-
tele Ganelon, cu ajutorul cruia pregtesc o
ambuscad armatei acestuia n trectoarea
Roncevaux. n ambuscad cade doar arier-
garda, condus de Roland si cu toate c Oli-
vier insist ca Roland s dea semnalul armatei
s se ntoarc n ajutorul lor, Roland nu va
suna din corn considernd c nc nu si f-
cuse deplin datoria. Dar si el si Olivier vor
cdea n lupt alturi de alti viteji, n timp ce
Carol cel Mare reusise s cucereasc deja
Saragosa. La ntoacere, odat cu bucuria tri-
umfului, el va aduce si vestea trist a mortii
lui Roland si a lui Olivier. Oda, iubita lui Ro-
land si sora lui Olivier, va muri si ea la aflarea
vestii si, pentru iubirea lor devotat, cei trei
vor fi nmormntati mpreun. O modalitate
similar de consacrare a simbolului ne vine
si din cultura clasic spaniol, prinCidul, o
capodoper a genului. Fire demn, nc din
tinerete Cidul (Rodrigo Diaz de Bivar) se va
confrunta cu valorile unui sistem artificial
cruia i opune personalitatea lui puternic,
fermitatea, crezul n ceea ce persoana poate
proba si nu n ceea ce i confer un statut
social conventional. El se va ridica fr pre-
judecti de cast mpotriva contelui Lozano
care l plmuise pe tatl su si ntr-un duel
pentru care nu avea nc destul experient
(valoarea nu ateapt ca timpul s-o m-
soare) l va rpune pe conte. Alte eveni-
mentesevor succedan chip favoabil pentru
tnrul Rodrigo; el i alung pe maurii care
nvliser n Spania si, ca urmare, este rs-
pltit cu gloriosul nume de El Cid Cam-
peador (ostasul stpn). Natura conflictelor
este una demn de literatura Evului Mediu,
chiar dac astzi ele ne apar desuete. Himena,
fiica contelui Lozano, i va cere regelui casti-
lian Fernando care tocmai se bucura de fap-
tele noului su vasal s-i fie dat ca sot cel ce
i ucisese tatl lasnd-o fr spijin. Regele
accept aceasta si Cidul se va cstori cu
frumoasa Himena, ns nu se va putea bucura
de plcerile conjugale pentru c un nou val
de nvlitori mauri amenint regatul si lup-
ttorul trebuie s-si fac datoria. De fapt nu
va avea liniste nici din partea papalittii, cu
care va trebui s se rzboiasc n slujba Cas-
tiliei si a regelui Fernando. Dup moartera
acestuia, regatul Castiliei se va mprti ntre
mostenitorii tronului, iar Cidul va fi izgonit
de Sancho. Dup uciderea acestuia revine
n Castilia, dar si face cunoscute suspiciu-
nile n legtur cu uciderea lui Sancho, ceea
Anul III, nr. 5(21)/2012
7
Anul IV, nr. 10(38)/2013
ce i va atrage furia lui Alfonso, fratele ce pu-
sese la cale miselia. Si de data aceasta va fi
surghiunit fiindu-i oprite ostatece sotia si fi-
icele. Cidul ajunge curnd stpnul Valenciei
si adun suficient avere ct s-si poat rs-
cumpra sotia si fiicele de la Alfonso, numai
c acesta, aflnd despre averea sa, i va cere
fiicele de sotii pentru doi conti castilieni.
Cidul nu are dect s accepte solutia, fiind
nc sub jurmnt de vasalitate fat de Cas-
tilia. Dar ginerii si nu apreciau nobletea fap-
telor, ci numai pe cea de blazon si nu se vor
dovedi vrednici de socrul lor; ntr-o lupt cu
maurii sevor ascundecu lasitatesi vor fi de-
mascati si ridiculizati de spanioli. Ca rz-
bunare, acestia si vor schingiui sotiile si le
vor prsi n pdure. Fetele ns vor fi salvate
de dou iscoade trimise de Cidul, apoi vor
deveni sotiile unor brbati vrednici de ele
dup ce faptele josnice, cu ncuviintarea lui
Alfonso, vor fi pedepsite cum se cuvine n
duel. Btrn fiind de acum, Cidul nu mai era
un pericol pentru maurii care decid o nou
incursiune n Spania. nainte de moartea sa
ns, Cidul le cere ostenilor s-l mblsmeze
asa nct s par viu si s fie pus pe cal si
purtat pe cmpul de lupt printre lupttori;
maurii se nspimnt si fug si de data a-
ceasta lsnd Spania netulburat. Eroul n
modelul spaniol de brbtie si virtute devine
simbol al luptei mpotriva vanittilor si a fal-
selor demnitti. Un alt personaj de epopee,
Tristan, devine simbol n inepuizabila tem
universal a logodnicilor nefericiti care nu
s-a ncheiat nici cu dramaturgia lui Shakes-
peare (Romeo i Julieta, Antoniu i Cleo-
patra, Othello), nici cu romanele lui Dumas,
Balzac, Goethe, Tolstoi, Eliade etc. Destinul
lui Tristan pare s se anunte nc de la nas-
terea sa. Era fiul unor printi nefericiti: tatl,
regele Rivalen, moare n lupt, iar mama,
Blanchefleur, moare imediat dup nasterea
pruncului. Tristan va fi crescut n tain drept
fiu al lui Rohalt, prietenul credincios al fos-
tului rege, ncoronat acum el nsusi ca rege.
Rpit de pirati si eliberat de frica mniei ce-
rului, Tristan ajunge bard la curtea regelui
Marc; de aici ncep coincidentele. Regele
Marc era unchiul su; adic fratele mamei
sale. Rohalt l caut si l gseste aici apoi se
fac destinuiri legate de tnrul Tristan. T-
nrul se ntoarce n Loonois si renunt pu-
blic la coroan n favoarea lui Rohalt. Re-
ntors la Tintagil se va lupta cu uriasul irlan-
dez Morholt pe care l va nfrnge, ns e
rnit grav si, iarsi coincident, va fi lecuit
chiar de fata regelui Irlandei, Isolda, sora lui
Morholt. Vindecat de rni, Tristan va pleca
de team s nu fie recunoscut si i va povesti
unchiului su, Marc, despre Isolda. Acesta
cere s i fie adus frumoasa irlandez de
sotie, iar Tristan va fi mesagerul su care o
va peti pe tnr. ntre Isolda si Tristan se
nfiripase o dragoste adevrat si puternic,
dar destinele lor nu se vor ntlni dect efe-
mer, cu att mai mult cu ct regele Marc va fi
si foarte gelos. Tristan ns va reusi cu du-
rere s-si nfrng pornirile sentimentale doar
de dragul de a apra virtutea cavalereasc.
Si cu toate acestea, prin intrigi, gelosul su
unchi va decide s-l trimit n surghiun, ns
se convinge c Tristan i era loial si revoc
sentinta. Gelozia lui Marc nu are ns margini
si ultima dat Isolda va fi dat leprosilor pen-
tru infidelitate. Tristan o salveaz din minile
acestora si se ascunde cu ea n pdure unde
vor sta, n sfrsit, n dragoste deplin doi
ani, dar la sfatul unui clugr o va ceda pe
Isolda sotului ei. Marc ns nu l va ierta pe
Tristan pentru ca-i nselase asteptrile si va
pune s fie ucis miseleste n lupt de un
ostean. nainte de a muri, Tristan cere s-si
ia rmas bun de la Isolda. Regina vine, dar
de data aceasta nu va mai reusi s-l salveze
pe rnit si vor muri mpreun. Simbolic,
Tristan si Isolda consacr tema logodnicilor
nefericiti cu ecouri puternice n folclorul mai
multor popoare.
Watteau - Propunere indecent
Natayei
Eu te-am iubit. Cea dragoste, prea poate,
n suflet nc nu s-a stins de tot*.
De ce, atunci, la tmple-un clopot bate,
De parc as urca pe esafod?
ti amintesti? La balul de pomn
Pe-arpi de vals cum ne roteam pe cer,
Cum radiam lumin din lumin
Si cum turba de ciud bietul Pierre?
De cte ori, n fantezii decente,
Te fulguiam n rochii de mesteceni
S-ti freameti boiu-n ritm de valuri lente,
Sub plete de rchite s ti-l legeni?
Te confundam cu Larina, Rostova,
Asa, precum n vise te visam,
n faeton de gal de Moldova
Prin tara lui Esenin cnd treceam.
Si te-am vzut: cu nittea pe umeri,
n ochi cu largul stepelor calmuce
Si-n voce cu metal cnd s enumeri
La cti basarabeni le-ai pune cruce.
Eu stiu: nu-si schimb-n veci viciul jivina
Si rosul snge ap nu se face.
Prin vene-ti glgie Ecaterina
Si si adun sntniile cazacii.
Si-am nteles: cnd nu mai vine trenul
Ce l-ai trimis cu frati-mi spre siberii,
Din muschii lor si scoate hran renul,
Din ochi-ti m scruteaz consngenii.
Eu te-am iubit. Cea dragoste, prea poate,
n suflet nc nu s-a stins de tot.
De ce, atunci, la tmple-un clopot bate,
De parc as urca pe esafod?
*Din poezia lui A. S. Puskin Eu te-amiubit.
Din (rm de nord spre (rmul austral
Nici maic-ta nu te gndi asa frumoas,
Cum te zidii din vise si sperant,
Si dac azi un aht de plumb m-apas,
Eu nu-ti cersesc iubire si creant.
Urmeaz-ti zborul tu de migratoare
Din trm de nord spre trmul austral.
Zdrobit cnd vei reveni, m vei aflare
ntr-un stobor n zvon de clopot claustral.
Nicolae M~TCA{
8
Janet NIC~
l chema Trandafir si avea trei copii din flori.
*
Unde-i rege, nu-i tocmeal.
*
Cnta dup ureche pentru c era ntr-o ureche.
*
Ti-as spune ceva, dar mna mea e prea ocupat cu piciorul tu.
*
Mediocritatea lui era superlativ, iar de la un punct, chiar absolut.
*
La primrie a avut loc o mas rotund cu usile nchise.
*
A rezolvat problema n doi tipi si trei piscri.
*
Vezi lancea asta? Sa-ti intre bine n cap c e periculoas!
*
Trebuie s ajungi n vrful dealului. Hai, valea!
*
Pentru c se circula pe un singur fir, soferul si-a iesit din fire.
*
Pe poteca umbroas ce ducea la iubit, el si fcea mereu drum.
*
Aceast femeie usoar are un cuvnt greu de spus.
*
Dac esti flmnd, pune-ti pofta-n pui.
*
Tragedia e c toti parlamentarii s-au fcut de rs.
*
Voi vorbi despresrciameacu lux deamnunte.
*
Dup toate religiile, femeia n-are nas s deschid gura n fata
brbatului.
*
Filozofiile occidentale sunt accidentale, iar filozofiile orientale sunt
orientate.
*
Se nvrtea ca un leu n pusc.
*
Dac as scrie vreodat un roman, as scrie un roman dac despre un
roman si o dac.
*
Pentru c prezint numai fete frumoase, as vrea ca la televizor s
se dea tot timpul numai vremea.
*
De-a lungul timpului, alcoolul si-a creat o faim solid.
*
Miracolul grecesc a nceput cu eliberarea gndirii de miracol.
*
Orice fir de iarb are un arbore genealogic.
*
Neprinznd gina, cocosul a rmas de fazan.
*
La handbal, extremele joac un rol central.
*
Arta de a vorbi bine este arta de a vorbi pe cineva de ru.
*
Adevrati oameni, oamenii de cultur sunt mgari pentru c duc n
spate doi desagi: n unul e trecutul, iar n cellalt e viitorul.
*
Planul prin care a fost salvat fata minor a fost un caz de fort
major.
*
Din acest punct de vedere, linia partidului trebuie s urmeze un
plan bine definit.
*
Juctorul de tenis cuta s pun mingea numai n unghiile terenului.
*
Figurile de stil sunt mijloace de desfigurare a limbajului obisnuit.
*
Triunghiul de prieteni forma un cerc de invidiat.
*
Obositi, zidarii au cobort de pe sechelele bisericii.
*
Asistenta a pensat rnile victimei.
*
Femeia purta pe cap o blrie de paie.
*
Toti politicienii sunt o ap si-un pmnt pentru c se ceart de
mama focului.
*
n Bucuresti, de la o vreme, se trage cu pistolul ca n testul slbatic.
*
ntr-o republic, presedintele ocup cea mai nalt punctie.
*
Exist oameni si relatii, nu numai oameni si nu numai relatii.
*
Dac avea snge albastru, de ce s-a nrosit n obraz ?
*
Nu vreau s m cobor la nltimea voastr!
*
Nu s-a dat ndrt s-i fac avansuri.
*
Pn nu intri n gratiile unei femei, nu iese nimic.
*
Din respect fat de hoti, ntotdeauna am bani n buzunare.
*
Afar e un ger de grap pietrele.
*
Medicamentul e sindicat n anumite afectiuni.
*
Pn acum n-a fost bine, dar, de acum ncolo, va fi ru.
*
Eraorb din punct devederemoral.
*
Handbalul e un sport la ndemn.
*
i cunosc vocea dup papuci.
*
Autoturismul a derapat din cauza zpezii de pe acoperisul caselor.
*
Pn acum, nicio idee din creierul muntilor!
*
Se duce la pdure s-si oxigeneze hidrogenul.
*
Buctria e locul unde se fac cele mai mari mnctorii.
*
S-a cstorit n somn cu un brbat de vis.
*
Era campion mondial la o sut de metri carduri.
*
Grsuto, tu esti slbiciunea mea!
*
Pn la urm, toate parfumurile sunt nasoale.
9
Anul IV, nr. 10(38)/2013
George FILIP
(Canada)
DOIN
trec cocorii vrstei... trec,
doar privirile-i petrec
toamna - cnd se las moin
si de doruri rostim doin...
doina - cntec de lstari,
mult doiniti de lutari,
doina... adormind pe pern
ca o lacrim etern.
vine Toamna - hai s-alegem,
fructele s le culegem;
roadele de MAICA-TAR:
... si-o s fie primvar!
am czut pe o diagonal
pe pmnt erau flori, mgari si poeti
prima cin a fost mai frugal
si n opozitie doar ctiva scapeti
prin zodia mea imberb - berbec
pstorisem fecioare, multe sabine
mai tnr am tras vrtos la edec
visnd constelatii diamantine
pe-acolo doina umbla descltat
drgut era zbirul de la cazarm
vai... am chefuit cu multii satrapi
spernd s-mi dea pe poeme - o arm
din magazia divin de scule
Dumnezeul m-a dotat cu o lir;
nu-mi trebuiau argumente fudule
ntr-o epoc asa de vampir
cel mai mult am adorat goarnele
ce propovduiau zodii de pace
m vram prin politici cu coarnele:
haida-ha... ntrt-mi-i drace!
am rezistat cam o viat de Om
dup care am czut n spre sus
ngrozit c pe Pmntul policrom
putine s-au scris din cte s-au spus
poate voi mai scrie un reportaj
despre diamantine constelatii
si-am s-l ascund n clandestinul bagaj
cu care s fug ca o doin n spatii...
POEM DECLARATIV
poetei Doina Drgut
DOINA DRGUT
- la $AIZECI de... PETALE -
nu-s stelele de vin
c te-am ndrgit
ci ochii ti - Doinita,
care m-au vrjit...
Ct de autentic si ce proaspt este textul etern al acestei
romante!...
Poeta si Doamna DOINA DRGUT, prin glasul ei doinit
si al Constelatiei ei Diamantin, pe care o conduce doar
de trei ani, si-a vrjit cititorii si colaboratorii, la propriu si
la figurat. Printre victimele oltencutei m numr si eu.
Subsemnatul i port smbetele doar de doi ani, din
totalul de saizeci. O iubesc, o sicanez, o ador si ne tot
iertm... Ba ne si certm!, ntre ghilimele, fireste.
Cnd scriu aceste rnduri nc nu ne-am fost vzut la
fat, cum se zice.
Nu cu invidie spun c Doamna DOINA DRGUT are si
alti prieteni de calibru greu, dar nu am eu dreptul s-i
cataloghez.
Dedicndu-i aceste rnduri - liric prin excelent fiind -,
sunt totusi surprins c n aceste vremuri triste cele mai
vibrante ULTRASENTIMENTE de doine si de doruri
tsnesc spre omenire tocmai din Craiova - de la Jii.
poet total
george FILIP - Montreal
Ps:
Dac la aniversarea DOINITEI m voi brodi prin Romnia,
eu sper, l voi invita s-i cnte pe marele rapsod Gheorghe
Rosoga, un prieten de-al meu din vremurile de rosie pelagr
comunist.
saizeci de cocori au trecut - Doamn.
s-ti dea Domnul nc vreo saizeci.
DOINA si DRGUT - cu orice toamn
se zideste numele-ti n veci!
10
AI $TIUT...
Doamnei Doina DRGU]
merii cresc pe umeri de coral
si-n oglind iar ti vnturi prul
bnuind sub pasul vertical
furul mai frumos ca adevrul.
bat n geam cu degete de ger.
tu apari cu trupul de zpad.
luna, sarl ca un plutonier,
trece mndr-n vesnica-i parad
ai stiut c vin... sau n-ai stiut,
de aceea-n pieptul tu, fecundul,
eu m nasc matur si surdomut,
emigrez descoperind rotundul.
mi-am lsat un lung poem nescris
lng sticla de rachiu - pe mas.
mama se va ntrista prin vis:
george iarsi n-a venit acas.
ia-m-n cergi si minte-m frumos,
s ne vindem cosmici, ca doi fluturi:
Eu - un virus ncarnat scabros,
Tu - o cobr beat de sruturi.
DOIN ALBASTR
... si doina albastr a plecat, s-a dus.
ctre care trmuri mie nu mi-a spus.
doina mea albastr s-a pierdut n nori
dus de busole spre alti petitori.
am luat o pusc cu glont ghintuit
ns din ctare glontul n-a pornit
si s-a dus nluca - cea din seu uman.
mi zvcneau sub frunte vise - amalgam.
folosisem arma - de mai multei ori.
nu eram eu primul dintre vntori,
dar de data asta doream s rpun;
m-ncerca ecoul unui vis nebun.
parc se uscase tuica din bidon.
si rupsese arcul blndul Cupidon.
era o derut ca un vals ceresc
dar trdarea n-avea iz dumnezeiesc.
vntor s nu fii - vntor s fii
prin jungla trdrii dintre vesnicii.
chiar dac te doare dorul si clipita
n btaia pustii s nu-ti pui iubita.
dus de busole... spre alti petitori
pasrea de aer a plecat, s-a dus.
doina mea albastr s-a pierdut n nori.
ctre care trmuri - mie nu mi-a spus...
DOINA-N FLOARE
ti-as cnta o doin pe sub zarzri
pe sub zri asa... diamantine
ns nu am muze credincioase
toate cnt numai pentru tine
te-ai plimbat la brat cu primvara
nurii te-au vzut - nu poti s zici
Cupidon ti-a tras cu arcu-n tt
cnd ti umpleai poala cu urzici
un poet tlhar a fost pe-acolo
sincer spus - nu chiar din ntmplare
cnd Domnitele se pierd prin crnguri
prosti - poetii - ies la vntoare
cte-o cprioar mai vioaie
st n fata pustii - ei si ce-i?
astfel - pe poteci diamantine
noi vslim spre fluvii pantha rei...
bun dimineata doin-Doamn!
nu purta tot cerul n priviri
pe crarea Ta diamantin
te-or vna prin vrst mii de miri...
septembrie, 2013 - Montreal
La Colocviile Scrisul Rom-
nesc, Craiova, 3-4 octombrie
2013, o persoan important, nu
spui numele, c se trage de sire-
turi cu domesticii ei, regii, si le
arat degetul, a afirmat fr
drept de apel c limba romn
de astzi nu mai este limba buni-
cilor. Gata. S-au dus zilele Babei
si noptile vegherii. Limba ro-
mn de astzi este limba lui Ok
si cool, nu mai este limba lui casto,
misto si baban. Este limba achi-
esrii, nu a consimtirii, limba im-
plementrii, nu a realizrii, limba
mentenantei, nu a ntretinerii,
limba lui must, nu a obligatiei,
limba focusrii, nu a concentr-
rii, limba hair stilistilor si a crea-
toarelor de fashion, nu a frizerilor
si croitoreselor, limba oportuni-
ttilor, nu a prilejurilor, limba
mesajelor, nu a comunicrilor.
Ce mai. Noi nu ne-am nteles
niciodat cu tatii, mamele, buni-
cii, bunicile, nvttoarele, pro-
fesorii, sau Doamne fereste, Ion
Neculce. ia vorbeau toti alt
limb, din care noi nu ampriceput
niciodat o boab. De aceea am
si ajuns att de educati. De toti
agramatii.
Am copilrit la tar. n jurul
meu, n Vleni Metes deAlba, sau
Orlea de Olt, Corabia, motii si ol-
tenii, mai ales cei de 60-70-80 de
ani, vorbeau limba lui Cervantes,
spaniola, ori limba lui Dante,
italiana, ori limba lui Tolstoi,
rusa, ori limba lui Shakespeare,
engleza, dar nu vorbeau neam
limba lui Eminescu, romna, o
limb disprut demult din isto-
rie, cu Eminescu cu tot, cu mult,
mult nainte de aparitia limbii lui
Herodot, limba american. Cci
dac ar fi vorbit-o, oricum noi,
cei de astzi, nu am fi nteles ni-
mic din ea. Att de mult a evoluat
- n bine, fireste - limba lui Deles
minte, Delo!.
Si ca demonstratia bravului
nostru istoric si filolog s fie lim-
pede si clar, mai ales pentru cei
Liviu-Florian JIANU
care ar mai fi avnd - n nos-
talgia lor - impresia c mai n-
teleg ceva din limba bunicilor,
reproduc aici un citat din Ion
Neculce: Cnd au fost arnd
cu dnsii, cu lesii, i-au fost m-
pungnd cu strmurrile, ca pre
boi, s trag. Iar ei se ruga s
nu-i mpung, ci s-i bat cu bi-
ciustile, iar cnd i bte cu bi-
ciustile, ei se ruga s-i mpung.
Dac vreun academician
romn de marc, din ziua de azi,
poate s mi traduc ceva din
aceast limb a lui Mao Tze
Dun, din care eu, unul, nu pri-
cep o iot, l asigur de toat
congratulatiunea mea.
11
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Patru principii taoiste.
1. Fii strict cu tine nsuti;
2. Fii virtuos, sincer si cinsit;
3. Fii deschis, nu refuza nici o cale care ti se
deschide n fat;
4. Fii drept.
.
Se consider c Lao Zi a fost un iluminat.
De origine princiar, a fost cunoscut drept
erudit, mai marele arhivelor mostenite de la
nceputurile civilizatiei chineze.
Lui i era cunoscut biblia chinezului de tot-
deauna, Yi Jing, Cartea Schimbrilor, cu cele
saizeci si patru de hexagrame care cuprind n
ele orice turnur pe care o poate lua viata.
Pentru c germenii taoismului se nlnesc aici.
Capitolul I
Tao ce poate fi pus prin cuvnt
Nu este tao etern,
Ming, numele ce se poate rosti,
Nu este numele etern.
Wu, nefiinta,
Desemneaz nceputul cerului si pmntului;
You, existenta.
O numeste pe mama tuturor lucrurilor.
Iat de ce, adesea, prin wu,
Se stvede misterul lui tao;
Si tot astfel prin you
Transpare lucrarea lui tao.
Acestea amndou
Purced din acelasi izvor,
Dar au denumiri diferite;
Si una si alta sunt ndeprtate si nestiute.
Manifestri de mister,
Misterele misterelor,
Ele sunt poarta tuturor schimbrilor.
Asemenea lui Lao Zi a trit Lie Zi, cel care
cltorea pe vnt si care a ilustrat temele
morale, dndu-le substant si credibilitate.
Cartea sa este un regal de subiecte.
Lao Zi si-a expus sintetic gndurile, ntr-un
stil mai degrab poetic, Lie Zi a dat concep-
telor filosofice continut nou si sens ezoteric.
n principatul Song era un om care a tiat din
jad, pentru principe, o frunz de dud. A lucrat
la ea trei ani ncheiati si nimeni n-ar fi deo-
sebit-o de una adevrat, fie dup grosimea
sau lungimea coditei, fie dup numrul sau
strlucirea nervurilor. Prin miestria lui, omul
a fost recompensat de ctre principe.
Auzind aceasta, Maestrul Lie a spus:
Constantin LUPEANU
- Dac Cerului si Pmntului le-ar lua trei ani
s creeze o frunz, atunci am avea prea putini
copaci cu frunze. Iat de ce, sfntul se bizuie
pe schimbrile tao si nu pe iscusint.
Zhuang Zi preia nvttura lui Lao Zi si o
dezvolt.
El trateaz cu predilectie relatia om-natur,
evidentiaz creativitatea omului, elogiaz va-
loarea individual, prezint teoria autoper-
fectionrii si pledeaz pentru o viat demn.
El acord o mai mare atentie valorii meditatiei,
exercitiilor fizice si de respiratie, menite s
sporeasc fluxul energetic qi.
Gnditorul Zhuang Zi acord atentie limbii
scrise. Parabolele sale sunt socotite ncepu-
tul prozei literare n China.
Cnd sotia Maestrului Zhuang a murit,
Maestrul Hui s-a dus s-i prezinte condo-
leantelesalesi l-agsit peMaestrul Zhuang
stnd pe vine si cntnd, btnd ritmul ntr-
un bol.
- Ai trit cu sotia ta o viat, ti-a fcut copii,
apoi a mbtrnit si a murit, i-a zis Maestrul
Hui. Nu-i suficient c nu o jelesti, mai trebuia
s cnti, btnd ritmul n acest bol? Asta nu-
i prea de tot?
- Deloc, s-a scuzat Maestrul Zhuang. n mo-
mentul n care a murit, cum s-ar fi putut s nu
fiu ndurerat? Dar cercetndu-i nceputurile,
[mi-am dat seama c] initial ea n-avea viat;
si nu numai c n-avea viat, dar n-avea nici
form; si nu numai c n-avea form fizic,
dar era si fr suflu vital. ntre indistinct si
inefabil, s-a transformat si a prins suflul vital;
suflul vital s-a transformat si a luat form
fizic; forma fizic s-a transformat si a prins
viat. Acum, s-a transformat din nou si a
murit.
Preschimbarea din viat n moarte mi se pare
asemenea miscrii celor patru anotimpuri,
primvara, vara, toamna si iarna. Ea acum se
odihnesten tihn n salaurias. Dac eu as
continua s plng, ar nsemna c nu nteleg
ratiunea vietii. Iat de ce amncetat [s plng].
Sinologul Constantin Lupeanu mi-a vorbit, n cadrul dialogului
nostru din var, c pregteyte o istorie a taoismului prin textele
cele mai reprezentative. Aflu acum c zilele acestea cartea este
deja n pregtre la Editura yi Tipografia RAWEX COMS, din
Bucureyti, Director Raluca Tudor, telefon 0720 77 32 09.
n baza Dialogului DD CL, publicat n numrul din August
anul curent, revista Constelajii Diamantine a ob(inut, cu
prioritate, cteva inser(iuni, ca o avanpremier.
Le prezint, n continuare, cu bucuria de a re(ine aten(ia celor
interesa(i n misterele Extremului Orient yi ale civiliza(iei
chineze.
Doina Drgu(
PRINCIPII
TAOISTE
PRINCIPII
TAOISTE
LAO ZI (576-478 .Hr.)
LIE ZI (secolul V .Hr.)
ZHUANG ZI (369-286 .Hr.)
12
De cteva sptmni circul pe internet
un PPS, intitulat Val, Lumin, Timp - versuri
de Doina Drgut. Nimic nou. Pe internet sunt
postate attea videoclipuri si PPS-uri nct
te apuc lehamitea. Dar, privit cu atentie,
acest PPS are ceva deosebit, ceva care incit
la reflectie, la interogatie, ceva nou, ceva care
nu s-a mai spus. Dup ce l-ai vizionat o dat,
simti nevoia s-o iei de la capt, simti nevoia
s ntelegi niste lucruri, s-ti explici acele lu-
cruri de ce sunt asa si nu altfel, de ce secven-
tele sunt aranjate ntr-un anumit mod, de ce
muzica este cea care este si multe alte lucruri.
Mai nti s explic ce nseamn PPS (mi
cer scuze pentru cei care sunt cunosctori ai
informaticii). PPS este o realizare a firmei
Microsoft si vine de la numele programului
PowerPoint Slides, cu care se realizeaz pre-
zentri sub form desabloane, n caresein-
clud texte, grafic, sunet etc.
PPS-ul despre care vorbesc este realizat
n viziune postmodernist, unde arta coboar
n strad si se adreseaz publicului larg, ba
chiar l agreseaz putin pentru a-i atrage
atentia.
Postmodernismul este o miscare cultu-
ral, artistic si ideatic, aprut n deceniul
al saselea al secolului XX, n Statele Unite
ale Americii si rspndit apoi n Europa.
Initial a aprut n arhitectur, apoi n lite-
ratur, filozofie, n domeniile de teorie critic,
art, sociologie, stiinte politice. Termenul
postmodern a intrat n lexiconul filosofic
odat cu publicarea studiului La condition
postmoderne, n 1979, al lui J ean-Franois
Lyotard. - am citat din studiul Postmoder-
nismul (definitie, istoric, caracteristici), pu-
blicat n revistaEthos, nr. 6/2012 (revist de
teorie a culturii - Institutul European), pag.
31, semnat de prof. Doina Drgut.
Tot Doina Drgut ne spune, n acelasi
studiu, c Postmodernismul se caracteri-
zeaz, n general, prin excluderea noului si
ineditului, negarea (refuzul) ideii de progres
si ntoarcerea la formele traditionale. Ideea
central a postmodernismului rezid n faptul
c problema cunoasterii se bazeaz pe tot
ce este exterior individului. Retorica post-
modernismului este anti-iluminist, cunoas-
terea este legat de timp, spatiu, pozitie so-
cial sau alti factori ce intervin n constiinta
individului n procesul de construire a
punctelor de vedere ce interactioneaz n
procesul cunoasterii. Postmodernismul nu
poate fi explicat si apreciat critic dect n
relatie cu modernismul.
PPS-ul Val, Lumin, Timpare 28 de
slide-uri dispuse n asa fel nct dup un slide
n care apar versurile, de cele mai multe ori,
ermetice, nsotite de o imagine adecvat n
miscare, vine un slide static, care este, de
fapt, un colaj. Muzica este linistitoare, curg-
toare ca o ap, cu inflexiuni de zbucium de
valuri.
PPS-ul se deschide exact ca o pies de
teatru, cortina se d la o parte si apare un
cadru cu o imagine tematic (marea), titlul
piesei si autorul. Iar ca s stim exact unde ne
ncadrm n timp apare si un mesaj cu data si
ora nceperii derulrii.
n slide-ul 2 apare imaginea autoarei
versurilor ntr-un ochi (care este chiar al ei -
Doina are ochii verzi). Ce nseamn, de fapt,
ochiul - privire n afar, deschidere, cuprin-
dere, universalitate etc.
Slide-ul al treilea se pliaz pe versurile
autoarei: Fr team / M avnt / n val de
vnt / O corabie devin / Si plutesc / Plutesc
/ Plutesc / Taina / Mrii / S-o dezleg. Decorul
este dominat de o corabie ce pluteste pe mare.
n slide-ul 4 apare, ntr-un decor static,
ca o natur moart, poza poetei nrmat, pe
un pervaz de fereastr, lng o vaz cu flori
de primvar. Este o imagine banal, dar n
orice cas de la tar exist un asemenea
cadru.
Slide-ul al cincilea, ntr-un decor specific
mrii, cu valuri careseurmresc si sesparg
n lumin, pune n evident versurile: ntr-
un val profund / M afund / Nu m sperie
nimic / M retrag ncet n forma / Corpului
ce-l locuiesc / Simturile-mi se trezesc / Un alt
val m-ntoarce napoi / Ca o detasare / n si
prin si dincolo de mine.
n slide-ul 6 apare poza autoarei versurilor
ntr-o carte de literatur, poate chiar un
dictionar, deja ncepe urcusul, mersul spre
celebritate; cci ce altceva nseamn inclu-
derea unui autor ntr-o carte?
Slide-ul al saptelea vine cu o mare n care
se evidentiaz valurile n plin zi nsorit: O
zi si-un val / Sunt asemenea / Depinde la ce
ne raportm. La o prim citire, versurile par
banale, aproape c nu ar spune nimic, sigur
c un val se aseamn cu o zi, ambele cresc
si descresc, ambele se termin. Dar cunos-
cnd-o pe Doina Drgut si stiind-o o fiint
cerebral, dominat de problemele mari ale
universului, nclin s cred c ea s-a gndit
nu la zi si nici la val, ci la categoriile filosofice
timp si spatiu. Si ziua si valul se pot ncadra
n oricare din aceste categorii. Ziua este o
unitate a timpului, dar tot asa de bine poate
fi o unitate a spatiului dac ne gndim la n-
tindere (este cunoscut expresia lung ct
o zi de var), iar valul poate fi ncadrat att
n timp ct si n spatiu, dac ne gndim la
distanta dintre el si mal, la distanta dintre el
si alt val, la durata lui de crestere si des-
crestere.
n slide-ul 8 apare poza Doinei Drgut
ntr-o cunun de flori. Este un nceput al re-
cunoasterii muncii si activittii ei - ncunu-
narea cu lauri a eroilor.
Slide-ul al noulea este dominat de o mare
linistit: ntr-o lin unduire / Valuri de lumin
m nalt / Timpul pare-a fi golit / ns nu
epuizat / Pe o mare ce se misc-ntruna / Dar
este mereu la locul su
n slide-ul 10 este Obama, cel mai puternic
om al lumii, cu tabloul Doinei Drgut, care,
ntr-o clipa de gratie, l aseaz chiar n locul
lui. Dac Mircea Crtrescu poate s fac
sex cu marea regin a Angliei, de ce nu ar
putea si Doina Drgut s aib o conversatie
amical cu presedintele Americii...
n slide-ul al unsprezecelea, ntr-un ca-
dru specific marin, cu pesti si pescrusi, apar
versurile Plimbndu-m pe mare / Am atins
/ n acelasi timp / Un pescrus si un peste.
Aici poeta se plimb pe mare ca si cum s-ar
plimba pe o alee a unui parc.
n slide-ul 12 apare chipul autoarei pe
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
Val, Lumin#, Timp
- versuri de Doina Dr#gu]
Val, Lumin#, Timp
- versuri de Doina Dr#gu]
13
Anul IV, nr. 10(38)/2013
suta de dolari, ceea ce nseamn perenitate,
durabilitate, permanent; pentru c dolarul
nu va disprea niciodat, iar dolarul n-
seamn bogtie si putere.
Slide-ul al treisprezecelea pune n valoare
versuri de mare profunzime: ntre un val si
alt val / Coplesit de dorinte / Vibrez n aer /
Cu puterea unui gnd / Si m atasez de mare
/ Ca de un iubit
n slide-ul 14, ntr-un cotidian din SUA,
sub titlul The Youngest Billionaire, apare
chipul autoarei versurilor. Deja a ajuns mili-
ardar n dolari. Nu stim dac din literatur
sau prin alte mijloace. Dar un miliardar poate
fi nconjurat si el de banalitti: o ceasc de
cafea, o can cu lapte, o prjituric etc.
n slide-ul al cincisprezecelea apare n
prim plan un val urias, nsotit de versurile
Cnd simt mai mult / C se-apropie de mine
/ De mine tot mai mult / M-ndeprtez. Acest
val s-ar putea s ne nsele, autoarea nu la el
s-a gndit cred, ci la iubitul dintr-o secvent
anterioar cnd ea se ataseaz de mare ca de
un iubit: cu ct iubitul se apropie mai mult,
cu att ea se-ndeprteaz de sine pentru a
se apropia de el.
n slide-ul 16 sunt afise pe fatada unei
cldiri: imaginea poetei coboar n strad, se
adreseaz publicului, anunt un eveniment.
n slide-ul al saptesprezecelea Ca o co-
rabie despic apele / Ce se unesc n urma mea
/ Si n timpul dintre valuri / Intru n forma
unui gnd / Dincolo de orizont - versuri de
mare profunzime (nu mi-am propus s desci-
frez versurile, ci s explic cum am nteles eu
acest PPS).
n slide-ul 18 - tablouri cu chipul poetei
ntr-o sal de muzeu - adresare ctre public,
dar ntr-un alt mod, de pe un piedestal.
n slide-ul al nousprezecelea, pe un fond
static de mare linistit, ntr-un rsrit de
soare, Rtcit ca un val / Pierdut n mare /
ntr-o unduire descendent / M urmez la
nesfrsit.
n slide-ul 20 apar pozele autoarei scoase
dintr-o lad de amintiri cu crti si manuscrise;
alturi de flori de primvar si o can de ceai.
n slide-ul 21, Bratele arcuiesc valuri /
Privirile curg ndrznete / Peste umbrele
pescrusilor / Cununi de lumin m poart /
Spre lumea falselor certitudini / Spre dorintele
din gnduri / Spre marea dinluntrul meu.
Un val urias se sparge n soare formnd cu-
nuni de lumin.
n slide-ul 22, apare ziarul american, cu
miliardarul, iar sub titlul dintr-o secvent an-
terioar apare o alt poz a autoarei. Decorul
e acelasi.
n slide-ul 23, n ntinderea nedeslusit
/ Translatri de forme si de gesturi / si
scufund starea n extaz / Si desi prezente n
lume / Ele ncearc s nu fie.
n slide-ul 24, Doina Drgut, ntr-o clip
de inocent, se tvleste putin pe covorul
de iarb, ba chiar se dedubleaz, dar aura
care o nconjoar nc de la nceput (ba o
inim, ba o cunun de flori) nu o prseste.
Slide-ul 25 prezint chipul poetei ntr-un
album, ceea ce sugereaz vedetismul.
n slide-ul 26, mai multe imagini cu chipul
autoarei sunt puse pe glob, ceea ce anticip
ideea de universalitate, de rspndire, de ubi-
cuitate.
n slide-ul 27 - chipul Doinei pe un colier.
Un colier ntotdeauna te duce cu gndul la
transmiterea din generatie n generatie, de la
btrni la tineri.
PPS-ul se ncheie cu slide-ul 28. Este un
final n viziune geometric, este plin de mis-
care: curbele se rotesc continuu dnd nas-
tere altor forme care sfrsesc n cercuri con-
centrice - ceea ce sugereaz miscarea circu-
lar a gndirii, dar si miscarea elementelor n
natur, pentru c nimic nu se pierde, nimic
nu se cstig, ci totul se transform. Tot aici
aflm si numele autorului: Bendris Toader,
care merit toate felicitrile pentru realizarea
acestei suite de secvente.
n acest slide apare jos n dreapta un Click
cu o sgeat ndreptat spre un soare. Dac
dm click pe acest soare, se deschide un nou
PPS cu un videoclip intitulat Lovit de valu-
rile mrii, cu o muzic dumnezeiasc. Se las
acest videoclip deschis si ne ntoarcem la
PPS-ul nostru, apoi derulm PPS-ul napoi,
nsotiti de aceast muzic. Este ceva feno-
menal.
n acest PPS, Doina Drgut s-a jucat, pur
si simplu, cu ea, cu imaginea ei, s-a plimbat
prin toate mediile care-i plac, s-a transpus n
diferite ipostaze care o fac fericit, asa cum
face Goethe cu eroul lui, Faust.
Din valuri azi se naste fantezia
Oprind din zare norii ce danseaz
Iar timpul vesnicia si dureaz
Nscnd din spuma mrii poezia
Albastr ce prin lume se lanseaz.
Doineste versul pescrusii zboar
Rvnind s-opreasc-o clip efemer
st tel fantastic ce nu vrea s moar
Grbind s-si ntlneasc-a sa himer
Urias dar de neaflat comoar
Tintind un strop pe-o infinit sfer.
Eugen Deutsch,
02.10.2013 , 17:25:12
VAL, LUMIN~, TIMP
versuri de Doina Dr#gu]
VAL, LUMIN~, TIMP
versuri de Doina Dr#gu]
Pe data de 4 octombrie 2013, n sala de
cenaclu a Uniunii Scriitorilor din Romnia,
Filiala Timisoara, a avut loc lansarea trilogiei
poetului George Filip, ocazie unic de a des-
coperi sau redescoperi acest scriitor romn-
canadian. Cnd spun a descoperi, m refer
la tinerii liceeni si studenti, la distinsii pro-
fesori universitari de la Universitatea de Vest
din Timisoara si cadre didactice de la unele
licee din oras, precum si la scriitorii de vaz
ai Banatului - ce nu l cunoscuser nc pe
poet; cnd spun a redescoperi, m refer la
prietenii si rudele Domniei Sale de pe plaiuri
bntene, ce au tinut s-i fie alturi la eveni-
ment n acea zi minunat de toamn.
Arhicunoscut iubitorilor de literatur din
Montral, iat c George Filip a cutezat s
sfideze timpul si s si lansezeEra poetilor,
Axiome: poeme si insolitul volumTop secret
- 2013: satire, tiprit la Editura Destine din
Montral, cu data 2014.
Dac pentru cei mai multi datele tipririi
crtii au trecut neobservate, pentru altii a-
cest amnunt a pus semne de ntrebare, 2014
- pare ciudat c acest volum a aprut n 2013,
eo greseal aediturii, dar nu, nu enici o gre-
seal si Alexandru Cetteanu, presedintele
Asociatiei Canadiene a Scriitorilor Romni,
nerisipestenedumerireaprin asaConcluzie
la o trilogie: 2014 - an n carepoetul vam-
plini frumoasa vrst de 75 de ani.
Cele 76 de satire cuprinse n volumul
Dorina M~G~RIN
Top secret - 2013 ne trimit cu gndul la Erich
Kstner, dar poezia filipean are si ceva din
Sergej Aleksandrovic Esenin:
adio... stati cuminti prieteni
poetul liric e nemort
poemul trist a fost o glum
mai am prin viat paaport.
Toate cele trei volume pot fi si autobio-
grafie si o meditatie asupra istoriei si o art
poetic.
Datorit consecventei lui George Filip de
a nu accepta s fie un farsor, nainte de 89
nu i-au aprut n tar dect patru volume de
poezii, restul n Germania si Franta. Si pentru
c ntr-o noapte cnd crpa frunza de pe
nuc, l-a cuprins un dor nebun, dor nebun
de duc, poetul si-a ales drept pmnt al
Igduintei Tara artarului, tar din care
vine ct de des poate pentru a-si astmpra
dorul de tot ceea ce a mai rmas sfnt n
,Tara din lacrim, Tara de dor.
Ca-n jocurile iubirii si ntmplrii este
poemul Dor rotund, poem ce ar fi putut fi
intitulat geneza cntecului emigrantului:
rdcinile noastre au aripi
ce ne duc din amonte-n aval
din aval ctre piscuri de soare
unde strig un dor ancestral
n-ati tiut - rdcinile zboar
duc mereu ale noastre tulpini
ctre patru luminile-albastre
A fi poet
nseamn[ s nu n]eli
A fi poet
nseamn[ s nu n]eli
s rodeasc i printre strini...
steaua crezului arde-n Carpati
i noi tim c acolo departe
avem bunii strbuni ngropati...
George Filip, unul dintre scriitorii de sea-
m ai diasporei din Canadaseparec conti-
nu s fie incomod, dar vocea lui nu a fost
amortizat, asa cum s-ar fi dorit n trecut si-n
prezent si cele 30 de volume publicate stau
mrturie c aezii privesc pe aservitii nea-
mului, i nteleg si-i iart cci a fi poet n-
seamn s nu nseli, ci nemilos rnindu-te
pe tine, s speli cu snge negre ndoieli si s
mngi simtirile divine.
Efectul cuvintelor nespuse de poetul ce
sfideaz paradigma traditional cred c pot
fi cuprinse n chintesenta versurilor lui Omar
Khayyam:
Privete cedrul mndru!
Attea brate are
Dar nu ca s cereasc, ci ca s-adune soare
Si limbi nenumrate au nuferii i crinii
Vorbesc ns n limba tcerii i-a luminii.
Cele cteva ore ct a durat evenimentul
s-au scurs pe nesimtite, multi dintre cei pre-
zenti n sal si-au exprimat regretul c nu au
luat cuvntul, altii si-au exprimat regretul c
nu au apucat s ia mcar o carte cu autograf,
dar toti s-au consolat cu gndul c poate ntr-
un viitor mai apropiat sau mai ndeprtat, po-
etul va reveni n Banat cu o nou provocare.
14
7 15
Anul IV, nr. 10(38)/2013
DENSUS
n relieful inimi mele timpul te-a zidit
fortreat
cuburi de granit peste iernile cubate
deseuri din cetatea buctit
dup retragerea pe sest
se aseaz umeri
de sprijin cerului de fiecare zi
s m nchin
vietii
adun colinele mprejur
prin vocea distinct a altarului umbrelor
amprentate
freamt rul straturilor de compozitie
m-nvrednicesc s rsucesc cheia
s intru
INTARSIE
ntr-o privint nu aleg
pe ceva criterii
m ncredintez travaliului noptii
cum s-ar asterne la lucru
cioplitorul n stnc
masiv
uneltele aplecate provoac energiile
contrare
forme inseparabile n sine se dezic
n geometrii slefuiesc logica
partizan artei
dintr-un spatiu gol cldesc altul plin
n preajm
si rspund din priviri cu tenacitatea
ce nu se las deslusit
pn s m asez
linistea e de neclintit ppusa narativ care
nu prisoseste
CE N-AM SPUS
mi st pe limb
se spune c exist gustul fructelor n
desisul
cel mai ascuns
al neuronului regenerat
exist perina de ierburi parfumate
Ir extract
pe care ti-am visat chipul desi gradin
m ocoleste
exist perceptia care m mpinge
s-mi intru n piele
ca ultim consecinta
exist gruntele nonsalantei acelui
scenariu
care nu-mi reuseste
si basta
chiar dac eu cntresc mereu rezerva
din cmara de alimente
cu echilibrul blocat
ce n-am spus e poate prea important
pentru a se face conexiunea
asteptat
IARNA PE VALEA FIERULUI
versanti de zpad stau de paz punctului
n care ne adunm
copacii dorm sub anestezia iernii
dintr-un frunzis stors de viat sireat sare
o vulpe s ne atrag atentia
urc printre fagii mblniti n spuza alb
ne arunc ocheade
pn se face una cu muntele
dinspre Densus neagr intr pe drumul
bocn
carosata cu bnci orizontale
prindem locuri n picioare nclinati obraze
peste obraze
lame de curenti pe valea Fierului
taie pe unde apuc
brbat vecinul ridic fruntea
trunchiul ntr-o rn din dreapta i ia capul
iarna curge ncet printre case somnoroase
pgubasa apoi renunt cci
e iarsi smbt
si iarba se trezeste prin locurile vioaie
particip la conversatie
Ion SCOROBETE
De toamn
S mrturiseasc
cei care au trecut
prin toamn
ca printr-un cilindru
galben-maroniu,
ca aripile ntoarse n interiorul cetii
nu deschid curenti de aer.
Nu ajungi om nou, astfel!
Cilindrul se termin si au loc alte
manifestatii ale culorii.
Omul nou d pe de-asupra lumina si cerul.
Precum matriosca ruseasc se multiplic,
n descrestere,
tot asa m gsesc n Hristos
tot mai mare, tot mai mare.
Ecaterina NEGAR~
(Republica Moldova)
S nu-(i fie
team!
A trecut vntul
pe lng mine
Si mi-a spus:
,,Eu te pot trnti
Am tcut, lsndu-l s treac,
Gndindu-m la ce-mi spunea mama:
,,Tcerea e de aur;
Nu te opri din drumul tu!
Chiar dac e vnt.
A mai strigat o dat: Eu te pot trnti.
Furia lui mi despic haina.
M izbeste de garduri. E normal mi-am zis:
E vntul, nu stiu de unde, de departe
Nimeni nu-i st n cale. Lumea o desparte,
Fcnd-o s uite ziua n care s-a nscut.
Bate-n fereastr. Furia-i nebun,
Te pot trnti l aud din nou.
Intru-n biserica inimii mele
Si nu-l mai simt.
Sngele-mi alearg n juru-mi,
Trupul mi-e cald si gndul mi-e bun
Trece si timpul cel de mult
- Ce bine c-ai tcut!
Linistea cuprinde tot orasul,
Lumina se revars, vntul si-a pierdut pasul.
n fat-mi este culmea ce trebuie s-o trec
M catr de pietre, de rdcini si plec
Mai departe cu unghiile-nfipte-n pmnt
M avnt. Ai grij, nu cdea, speranta n-o
face noroi. n adnc. Cu gndul la mama,
fac o moar de vnt.
Cu aer aduc cerul pe pmnt.
Chiar soarele se roteste pe el,
Cntnd.
Femeie, s nu-ti fie team de vnt!
Elena C~LUG~RU-BACIU
16
Ion PACHIA-TATOMIRESCU
n perimetrul verosimilului si
n instant liric-modernist-para-
doxist se iveste si volumul Icoa-
ne pe sticl... sau facturi lirico-
epice neonorate la timp(2013)*,
de Marian Barbu, dup celelalte
trei, tot derestitutio, la fel cris-
talizate si cu poemele dispuse n
ordinea alfabetic a titlurilor, da-
tate si nedatate, frmntate mii
de sptmni si publicate n
anul 2012: Muljumesc lui New-
ton, nfricoyata iubire... si Cu-
vntul nemblnzitul cleytar.
Ca si prefetele de la volumele
anterioare - ale criticului Marian
Barbu, la volumele de sertar ale
poetului Marian Barbu -, prefata
icoanelor pe sticl, De luat n
seam (pp. 11-16), ne ngduie
s spicuim pentru Distinsul Re-
ceptor cteva fraze decodifica-
tor-initiatice: Astzi (2013), s
motivezi propria-ti creatie, fie si
pentru ipoteticii beneficiari, pare
un nonsens, dac nu o lips de
modestie si decent, fat de
lexicul folosit. Si totusi... n cazul
de fat, modalittile mele de ex-
primare sunt diverse - care, sub
presiunea inspiratiei rzlete, au
trecut, prin cstigurile esteticii
clasice, moderne [...] Poezia n-
ssi, la noi, s-a aflat pe baricade,
n dorinta de nnoire [...] n con-
sens cu starea de fapt a momen-
tului cnd apare aceast carte,
scuturat destul de bine, ca si
sororalele anterioare din cele
peste 9 volume de... versuri (cre-
ate ntre 1958-2012), din care s-
au tiprit rzlet, n reviste literare,
doar cteva zeci, am reselectat
pe cele de fat, cu gndul s nu
prejudiciez prea mult imaginea de
scriitor, obtinut pn acum - n
alt postur de critic si istoric li-
terar, prozator, eseist. [...] Asa c,
n ultim instant, iat unele ex-
plicatii pentru titlul volumului: -
icoane identific starea de gnd
pentru sacru, pentru logos; - pe
sticl marcheaz fragilitatea cu-
vntului. [...] Trecnd la partea a
doua din titlu, cuvntul facturi,
putin cam barbar si administra-
tiv-financiar, l-am plasat insidios,
cu trimitere polemic la toti po-
etii contemporani care triesc sub
zodia autorlcului, efemer si per-
nicioas. Partea ultim - lirico-
epice, neonorate la timp - are
dou componente: prima(lirico-
epice) calific n ansamblu textul
ca atare; cea de-a doua(neono-
rate la timp) stabileste distanta
creat (de atunci, cnd este si
nominalizat), pn la momentul
publicrii, n 2013. Prefata si-a
asternut asertiunile - nu ntm-
pltor, ci strategic - sub umbrela
unui titlu, De luat n seam, omo-
nimic-provenind de la un admi-
rabil poem al satului ca matc-
fiintial-de-inconfundabil-si-
irepresibil-Eu: Satul meu cu n-
fjiyare de cer / Se afl lng
vocea unei ape rsturnate / [...]
/ Apa s-a risipit pretutindeni /
Cu ochii bunicilor / Si ai prin-
jilor mei / Tractorul yi buldo-
zerul / Au scos srbtorile cu-
vintelor / Punndu-le n cimiti-
rul asfaltului... (p. 45).
Dar pentru o radiografiere
mai drept-gritoare a evolutiei
acestui mare-ascuns-poet din
a doua jumtate a secolului al
XX-lea, se cuvine a urmri forta
revelator-pulsatorie de eu liric
din cele 31 de texte datate ale
ntregului volum, Icoane pe sti-
cl... sau facturi lirico-epice
neonorate la timp, de Marian
Barbu, ceea ce se (si ne) vecto-
rizeaz n dou etape creatoare:
cea resurecjional-modernist
(dintre anii 1960 / 1962 si 1964,
inclusiv) si cea a paradoxismu-
lui bine temperat, de dincoace
de anul marii explozii lirice
antiproletcultiste, 1965, si 1984
(neputndu-se vorbi, totusi, des-
pre un hiat ntre cele 25 de po-
eme de dinainte de anul 1985 si
cele dou poeme din anul 2013,
ci, mai degrab, de absenta da-
trilor dintr-un indiscutabil / in-
contestabil flux-reflux liric pe un
segment de peste o jumtate de
secol).
n poemele din prima etap
creatoare, eroul liric nu are tr-
iri / aventuri cosmice iesite
din comun(), dac ne raportm
la toat poezia anotimpului de
antiproletcultist dinamic a li-
terelor si la reliefurile din auten-
ticele opere ale colegior de gene-
ratie ivite n orizontul revolutio-
nar / novator-estetic-paradoxist
al cunoasterii metaforice; eroul
liric marianobarbian din anii 1962
-1964 trieste necenzurat bu-
curia de a fi tat / ttic de fecioa-
r ce azi merge la scoal, de
unde se-ntoarce cu glasul plin
de cuvinte (nceput de an yco-
lar, 27 septembrie, 1962, p. 74),
ntr-o uimitoare sete de nv-
ttur / cunoastere, ori se elan-
seaz expresionist - pe urmele lui
Lucian Blaga din postume - ,
de vreme ce observ / simte cum
glgie-n brazd puterea semin-
telor, cum soarele cu vntul
s-alearg prin holda rotitoare
(Germinajie, 1 martie 1964, p.56),
de vreme ce constat o logodn
de viat si vis n merii [ce] se-
mbolnvesc, pe cnd vntul
strecoar / sabia viermilor, pe
cnd urmasii atac / izvorul
rnindu-i ochii pn la sngerri
prin rdcini, mai mult ca si-
gur, pentru c sprijin seva cu
inima, / cu toate oasele rmase
n galeria lumnrilor (Neputin-
ja de dincolo, 1964, p. 89), pe
cnd copiii sunt oglinzile p-
rintilor / sunt arborii de desci-
frare si zilele curg, adaug nu-
mere (Urmayi, 8 septembrie,
1964, p. 129) etc.
n poemele din secunda
etap creatoare, etap cnd n
istoria literaturii valahe are loc
deplina cristalizare a esteticii
paradoxismului - curent funda-
mentat defluxgenera(ie (high
tide generation), avnd ca pur-
ttori de stindard pe Vasile /
Vasko Popa, Nichita Stnescu,
______________________
* Marian Barbu, Icoane pe sticl...
sau facturi lirice / epice neonorate
la timp, Craiova, Editura Sitech,
2013 (pagini A-5: 144; ISBN 978
6061134311)
Lirice facturi
din mileniul al doilea
onorate n mileniul prezent
Lirice facturi
din mileniul al doilea
onorate n mileniul prezent
17
Anul IV, nr. 10(378/2013
Marin Sorescu s.a. -, eroul liric
marianobarbian, n zborurile sale
fr frontiere (25 de poeme din
1965-1984 +2 din anul 2013), prin
Tara lui Brncusi, prin Tara
lui Arghezi, capt o viziune
de sentiment privitor la coloa-
na infinit de oameni [ce] au
fluier n vorb, gesturi de nalt,
/ ca aezii (La Tg. Jiu, 23 iunie
1965, p. 77 sq.), ori are un sen-
timent al corzii din Lyr cu cn-
tecul ce arde carnea trupului
(ndemn cntecului, 5 august,
1965, p. 75), la ciupitura Maes-
trului din ochii copiilor cu ver-
ticala vietii (Dasclul, 19 au-
gust 1965, p. 41) si cu vocalele
luminii din cuvnt (Licuricii, 24
august 1965, p. 80), ndeosebi,
n mereurire a cuvntului Mama
(cf. Prejuire Mamei, 5 martie,
1967, p. 107), desi, de la o vreme,
el, eroul poematic, declar: m
tot plimb cu Luna. / ca n jocul
de-a cercul / o trntesc de calda-
rm / dar nu aud zgomote / dect
o esarf galben (M-am plim-
bat cu Luna, 1967, p. 83), chiar
dac Pe prul Lupilor / Trece
tata fir de ap si Soarele-i gata
s crape (Cytigul viejii, 3
aprilie 1969, p. 27), chiar dac el
nsusi este martorul zpezii
iesite / din lucruri (J implor!,
7 decembrie, 1959, p. 130), chiar
dac dup 2000 / nu mai e nimic
/ din ce zilnic / noi numim / munc
ori stupid promenad (Dis-
curs... sceptic, 6 noiembrie, 1970,
p. 49), chiar dac mai posed un
dinte / cam de minte (N-am fugit
yi nu o fac, 6 noiembrie, 1970, p.
88), chiar dac opune romantic-
parnasiano-simbolistului vers
sinestezic al lui Al. Macedonski,
Veniji, privighetoarea cnt yi
liliacul e-nflorit, un titlu parodic-
proletcultist, Veniji, funicularul
cnt (din 6 noiembrie, 1970, p.
134), chiar dac inelele de
vrst n geam se-nnoad
(Veyti albe, 20 iulie, 1973, p. 138)
si la trmul mrii infinitul cres-
te (Venim de departe, 9 aprilie,
1978, p. 133), pe cnd zeul cu
dou fete devine ttic de prunci
telurici, pe cnd, hotrt, Ia-
nus si deschide fata de floare,
crescndu-si droaia de copii, de
data aceasta, c-o singur fat - /
cea de viitor (Ianus are copii,
decembrie, 1979, p. 62 sq.), nct
fiecare (urmas) s dezbat tema
thanaticului, nct fiecare s-
si pzeasc / zborul cernit al co-
pacului (Subiect pentru o dez-
batere, 30 noiembrie, 1973, p.
121), nct la fiecare srbtoare
mare s ne cutmmumele, n-
ct rnit sub clar de lun (Te
caut, Mam!, 2 decembrie, 1981,
p. 124) fiind, Ea, iubita Mam,
rmne parc n afar, ntruct
mncarea de copil / este ca un
amurg (Maturitate, 1 februarie,
1982, p. 84), ntruct se coace
timpu[l] prin pmnt de gru
(Grul roditor, 27 februarie,
1982, p. 59), ntruct mestecenii
pot fi copiii blnzi ca o linie de
Soare, curgnd linistiti si albi
pn devin mesteceni prin tat
(Despre mesteceni, 8 aprilie,
1982, p. 47), ntruct absent,
Soarele trieste / prin grul-o-
glind (Suntem, 8 aprilie, 1982,
p. 122), ntruct e vremea poe-
tului fulgerat / s aleag cuvinte
pentru semnat (Vremea poe-
tului fulgerat, septembrie, 1983,
p. 136), ca s ntunece toamna
de rod, ntruct, de cnd tot
ninge nvrstat, zeul din s-
mnt odrsleste (Ninge, 21
februarie, 1984, p. 91), evident,
ca un Ianus-monofrons, cci
nzdrvanul erou liric din poe-
mele lui Marian Barbu este ho-
trt s nfieze o stea / floare
de cer spre mngierea cu trei
degete / adic n cruce de nchi-
nat (Am nfiat o stea, 22 februa-
rie, 1984, p. 19), chiar dac mosii
/ strmosii au lsat urmasi, / s-
au retras n rdcini, cel mai
adesea, dintr-undor ca de fn-
tni / care nfrunzesc (Strbu-
nii, 21 februarie, 1984, p. 120),
unde nu se mai face deosebire
ntre genuri / specii, unde oase-
le de rugina cerului pocnesc - /
iar sufletul le d de gol / c-un cu-
tit deorhidee (Ocnayii, 17 iulie,
1984, p. 98).
n ciuda celor trei decenii de
temporal hiat liric (1984-2013),
se relev constanta arcuirii de
curcubeu-poem, chiar dac-i vor-
ba numai despre dou texte,
scrise n cea de-a 12-a zi de fu-
rar din anul curent, ambele inspi-
rate de galaxia-Geniului-bulzes-
tean-paradoxist, primul, n since-
ritatea odei veridice - Totdea-
una, Sorescu va fi un cltor /
Prin marea de cuvinte a luminii /
[...] / Rdcin, dar si fruct oprit /
Vorba lui boteaz nenscuta lu-
me... (Lui Sorescu, 12 februarie,
p. 81) - si al doilea, nchingndu-
si verbul (tot omagial, dar nede-
clarat) pe orbita paradoxistei
metafore-simbol din titlul arhi-
cunoscutului volum de versuri
al lui Marin Sorescu, Fntni n
mare, publicat n anul 1982, dar
ntr-o foarte blnd Pegas-
suire: E-o mare de fntni
arteziene / Pe care sub iubitul
Soare / O ridicm statuie, clopot,
fapt / Si fiecareflutur vreacas-
o msoare (O mare de fntni,
12 februarie, 2013, p. 101), ceea
ce-i perfect adevrat deoarece
flu- suflet, dinfluture, poart
etalon-efemer n credinta comen-
surabilittii de minus / plus-in-
finit-eternitate.
(5 cuptor, 2013, la piramida
extraplat a Timioarei)
Watteau - Petrecere n aer liber
C#r]i primite
la redac]ie
18
Gnd
Te-as ncrusta ntr-o petal,
Ca un bijutier cu fal.
Dar nu-ti pot reproduce chipul,
S te pstreze nesfrsitul.
Am s te scrijelesc pe veac,
n trupul meu, ca un copac.
Cu prul negru, fata fin,
Cu ochii scnteind lumin,
Cu trupu-acoperit cu frunze,
Cu zmbetul aprins pe buze.
Te-as ncrusta ntr-un srut,
Pe buzele-ulcioarelor de lut.
Apa vietii sacru s o sorb,
Din ochiul tu precum un orb.
S-mi stmpr setea prins de vin,
Din ochiul tu de farmec si lumin.
Te-as ncrusta n fir de dor,
Ca s rmi un semn nemuritor.
Dar chipul tu dumnezeiesc,
N-am har, iubito, s-l croiesc.
Tu eyti
Tu esti o ap curgtoare
Ce te prelingi prin trupul meu,
Cu unduiri seductoare,
Tesndu-m n bru de curcubeu.
Tu esti o raz lucitoare,
Ce vii din zrile celeste,
Tu esti ca roua pe o floare
Aceeasi vesnic poveste.
Tu esti o lume de mister,
Subiectul fiecrui vis,
Un semn nedefinit de cer,
Cel mai frumos poem nescris.
Tu esti cuvntul nerostit
Al gndului ncoronat,
Cuibul unde m-am cuibrit,
Sufletul de patimi ncrcat.
Tu esti o zn vistoare,
Amanta fiecrui zeu,
Si aripa zmislitoare
Ce m-a legat de Dumnezeu.
Femeia sufletului meu
Femeia sufletului meu,
Mirosi a Iad si Dumnezeu,
Iar eu, o lacrim de bard,
Sunt rug ce-n trupul meu te ard.
Frumoasa sufletului meu
Esti ntre Iad si Dumnezeu,
O rug fr de cuvnt,
O tain ntr-un jurmnt,
Iar eu, un ochi strivit de semne
n noptile de Snziene.
Sufletul cu aripe de zeu
Te-a rstignit de curcubeu,
n rochii pline de sclipiri,
Mireasa dulcilor iubiri,
Tinute sfintilor secret
S mori n trupul meu ncet.
Femeia sufletului meu,
Mirosi a Iad si-a Dumnezeu,
Iar eu, ce-n trupul meu te port,
Sunt umbra ta cu chip de mort.
M mai salveaz Dumnezeu,
Femeia sufletului meu.
C ntre cer si-ntre pmnt
Tu esti iubirea din cuvnt,
Tu esti si Iad si Dumnezeu,
Femeia sufletului meu.
M nasc din tine efemer,
Femeie - lume de mister.
Gnd pentru tine
Sotiei mele
Din macii holdelor pustii
Eu te-am ales iubirea mea s fii,
Cu iia nflorat ca florile din vi,
Cu irisii albastri aprinsi n ochii ti.
Te-am adunat la margine de zare,
Din dimineti crepusculare
Si-n prul tu de abanos
Am ars ntiul vis frumos.
De zborul aripii din gnd,
Ti-am prins iubirile pe rnd
Si s-nteleg nu mi-a fost greu
C esti un dar trimis de Dumnezeu.
Am fost mereu legat de-un legmnt,
Te-am ncrustat n mine si-n cuvnt.
Iubirea ta e mai presus de toate
Si-am s o port si dincolo de moarte.
De cte ori am fost la greu
De cte ori am fost la greu,
Te-am asezat lng sufletul meu,
S arzi precum un rug ncins,
n trupul meu, secundele de vis.
S ti reversi lumina lin,
Pe umbra mea, tu, pururea divin,
S-ti sorb din sfrcul de ulcior
Stropii iubirii rstigniti n dor.
S fiu cu tine-aceeasi cruce
Pe Golgota, cnd moartea ne va duce.
Te-am tors ca pe un fir de tort,
n carnea mea fierbinte s te port,
S arzi precum un foc mocnit,
Asa cum vesnic te-am iubit.
nctusati de-acelasi verb,
Cu tine-ntr-un destin s fierb.
Incertitudini
Purtat mereu de-un legmnt,
Nu stiu ce-am fost, nu stiu ce sunt.
Orict as vrea s m alinti
Astept un semn si de la sfinti.
Tu vrei si azi, ce doreai ieri,
C am sau nu, la fel mi ceri.
Uitnd c drumul dintre noi,
E rvsit de vnt si ploi.
Purtat mereu de-un legmnt,
Iubirea ta nu pot s-o-nfrunt.
Eu ard tcut ntr-un cuvnt,
Cine am fost si cine sunt?
Ce ti rspund, putin ti pas,
Iubita mea, mai d-mi o sans.
Gavril MOISA
19
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Petru HAMAT
Activitatea poetului se revendic n actul
decelrii interpretative, a agoniei, n care ac-
tantul-actor se vede nevoit s actioneze ca
potentialitate a accesului la poetic, la formele
comprehensiunii artistice, la ceea ce distinge
functia material de individual, de raportarea
la toposul estetic al reprezentrii imaginare.
A nlocui motivatia artei cu logosul si dina-
mica reflexiv nseamn a decodifica pers-
pectiva modal a genezei poetice, a functiei
sincronice, pe care poetul o propune n glo-
sarul insuficientei creatoare. Astfel, poetica
receptrii depinde de intentia limbajului, de
paratextul esteticii artistului, dar si de gene-
ralizarea unei stri, care se desprinde de dis-
curs prin frazare, prin lipsa artificiului creatiei.
Poetul este cel care distruge, prin actul
sublim al creatiei, utopia estetic a valori-
ficrii lirismului, a functiei afectului poe-
ticittii, prin care semantica si entropia sen-
sului dezvolt categorii ale fictiunii artistice.
Prin aceast perspectiv, modalitatea de a
transcende poeticul este actul irumperii n
starea ingenu a posibilittii interpretative.
Mimesisul clasific arta si artisticul n mar-
ginalitatea poetic, n activitatea provoca-
toare de imagini, de mbinri succesive de
reflexe ale fatalismului, n care poetul scin-
deaz categorialul intuitiei nscenate n actul
reflexivittii lirice. Astfel, se actioneaz n
fragmentarea prezumtiv la nivelul structu-
ralittii discursive, si, prin aceasta, se reali-
zeaz sinteza paratextual a limbajului, care
izoleaz lirismul n toposul nedefinit al mode-
lului informativ, al strategiei presupuse de
dialogul cu referentul textual:
Poetul distruge lucruri spuse si fcute,
pentru a substitui cu lucruri noi care vor fi
ele nsele distruse. Si n acelasi timp, acest
teribil necaz de dans n cerc este un om care
respect trecutul, lucrurile frumoase, care i
respect pe cei care au avut aceeasi anarhie
ca a lui, si care nu mai sunt anarhisti cci au
devenit clasici.
1
Poemul Corydon este un fals exemplu al
poeticii stanciene de valorificare estetic a
artei, acesta actioneaz n cadrul fluidittii
care descompune si agonizeaz starea pri-
mar a materialului conceptual. Fictiunea,
care se ascunde n discurs, problematizeaz
contextualizarea, vectorul interpretativ anu-
lnd, astfel, categoria estetic a frumosului,
ceea ce se estompeaz este contrastul dintre
interior si exterior, dintre nuant si colorit,
dintre ceea ce se distinge n simbolistica
subtextului. Mstile eroului corydonesc se
transform, devin false subterfugii, n care
se poate retrage actorul acesta nenumit, el
se nfiinteaz pe scena toposului invariabil,
fiind perceput n dualitatea existential, n
ceea ce formeaz ideaticul unei functii poe-
tice, prin care se amplific emotivitatea si
emotia decelrii reprezentrii. Lectura aduce,
n planul secund, motivul creatiei, al iluziei
de a fi un altul, dar falsul continu s uimeasc
textualul, finitudinea demersului poeziei.
Corydonescul stancian se transform,
devine punct impropriu al cuplului individu-
alizat al matricei, n care eul este duplicitar, el
se corecteaz n structurile dinamice, se pro-
pag n unitti simbolice, prin intermediul
crora artisticul conceptualizeaz imagologia
cerchist, anume, euphorionismul analitic, n
care se subntelege materia textual. A
corydoni este la Radu Stanca practic a lim-
bajului, a felului de a interpreta discursul, de
a construi imagini care s socheze prin strile
reprezentate, de a multiplica functiile artei.
Este acel scenariu al nevoii poetice, un joc
definitoriu al himericului pentru ca motivatia
logosului s reduc acest euphorionism n
matricea aspectual, n scindarea care se
produce n discurs. Asadar, se asist la o
preluare/prefacere estetic, tocmai, pentru a
se reconstitui tipologicul, formalitatea re-
strngerii ntr-un cerc al finalittii, asteptate
s uniformizeze sintaxa emotivittii.Corydon
se constituie n axiologia unui dinamism
subterflu, al unei functionalitti, care con-
cretizeaz mimeticul n momentul/actul
discursiv al prezentului, al duplicittii, care
programeaz dezvoltarea unei emergente
fictive, a unei interioritti, care analizeaz
periodicitatea miscrii, a mstii, care anuleaz
practica limbajului estetizant al poeticului.
ns, functia poetic nu se anuleaz n actul
discursiv, ci se obiectiveaz n constructia
fundamentului osmotic al registrului stilistic,
al pendulrii ntreego si alter, n structura
anamnezic a jocului manierist
2
. Astfel, tex-
tualitatea poemului stancian se ncadreaz
n paradigma estetic a palierului interpre-
tativ al nscenrii tririlor, al falsittii poetice,
n care strile angoasante se transform n
imagini, axiologicul denuntnd oroarea eului
de melancolie si spleen, de starea ipotetic,
de transcendere, a spatiilor convulsive, la
modul dandyst, fie prin recuzit, fie prin ges-
ticulatie.
Poezia devine practic a limbajului, a ati-
tudinii care organizeaz discursul, punctnd
aspectul fictiv al germenelui estetic, prin care
formalizarea este acceptat ca stare a ampli-
tudinii momentului activ, al dinamismului,
care sistematizeaz propagarea notiunii de
sens n ceea ce se identific n unitatea poetic:
Poezia este aceast practic a limbajului,
care deschide un pasaj, ntotdeauna nou,
spre afar, si subordoneaz forma ntotdea-
una nou, n care se realizeaz actul su de
creatie, de inventie, de descoperire a sensu-
lui, pentru a experimenta acest pasaj.
3
Constructul lirismului problematizant din
Corydon apare ca metafor a operei
4
, iar n
aceast constant plurivalent a cognitivis-
mului se concepe cauzalitatea, confirmat de
iluzie, de poveste, nct glosarul imagistic
s fie surprins de fantasmagorii stilistice frac-
turate, care amintesc de E.T.A. Hoffman,
Edgar Ellan Poe, Barbey DAurevilly, Oscar
Wilde sau Huysmans. Radu Stanca se con-
centreaz pe structuralitatea dandyst prin
transformarea tririlor n reprezentatie, ca-
drul, n care se realizeaz situatia aceasta, se
reflect n numenul ascensional, care reven-
dic posibilitatea eului de a fi peisaj si teatru
de umbre, carnaval si procesiune, fictiune si
mimesis. Aceast modalitatea de a fi repre-
zentat/a se reprezenta poate concluziona c
prin simplu fapt c se ofer vederii, etalndu-
Fals erou, false m]ti:
Corydon sau imagistica
unui glosar dandyst
Fals erou, false m]ti:
Corydon sau imagistica
unui glosar dandyst
20
se cu ostentatie, fr a ncerca s desluseasc
motivatia estetic a procesului reprezentativ,
confruntarea cu decorul se constituie ntr-o
perspectiv, n care eul poetic devine suges-
tie polimorf a unei interlumi, dup cum
afirm Gabriela Gavril, o zon de focalizare
intermediar ntre finit si infinit. Interlumea
stancian se contextualizeaz n sincopa sin-
tagmei sintactice, n fluenta discursiv si n
fundamentul obiectiv al textului, al morfo-
logicului care se substituie codului imitativ/
imitrii, iar, prin aceasta, dialogul permanent
cu exteriorul, cu toposul, nedefinit de coor-
donate absconse, abstractizate n limbaj.
Leibniz atrage atentia asupra faptului c
ntr-un construct ceea ce nu ncepe n mod
natural, nu sfrseste deloc, de aici, complexul
stancian al involutiei artistice, de mplinire a
idealului pentru substanta corydonesc a
eroului, a plasticittii imaginii, care se reflect
n ideaticul fantasmagoric al poemului lui
Radu Stanca. Prin camuflare, multiplicare
ireversibil a mstilor, ipostaza stancian a
poeticului evidentiaz imaginea de Narcis,
concret si inflexibil a fluxului categorial al
esteticii lirismului. G. Sacraffia afirm c,
pentru a se deconstrui aceast ipotetic sta-
re, este nevoie a se identifica fizionomia origi-
nal numai n ceea ce este artificial, construit,
mprumutat, pastisat sau parodiat, astfel, dra-
ma stancian a narcisismului exist n msura
n care se inventeaz realitatea lui din
substanta magmatic a ectoplasmei reveriei.
Afirmatia cuprinde dezbaterea asupra
probabilittii de conceptualizare, de dinamism
al afectului, pentru c momentul prezentului
se regseste n conjunctia, neasteptat, a fo-
calizrii n axiologic, n falsitatea divizrii
materiale a modului de a releva functia me-
tatextual autopiei clipei eterne, dup cum
afirm G. Sacraffia. Aceast utopie a clipei
eterne se ncarcereaz ntr-o structur com-
plex, n care modul de interpretare argu-
menteaz supralicitarea confesional, ger-
menele dinamic al falsei msti a unui fals erou,
al ludicului duplicittii subntelese sau n
perspectiva de dandysm flu. Este compre-
hensibil o ipostaz estetic, n care textua-
litatea dinCorydon desemneaz un tot unitar,
din care transpare imaginea unui Don Juan
fin de sicle, o masc poetic a fluidittii,
care sustine discursivitatea.
Poematizarea textualului din Corydon
trimite la argumentarea bucolic antic a lui
Teocrit, din Idila IV, si, mai cu seam, la
Vergiliu, dinEgloga II si Egloga VII, unde
Corydon este unul dintre numele generice
pentru personajele-pstori, alturi de cadra-
litatea mitologizant, presupus de figurile
lui Daphnis, Thyrsis sau Menalcas. Ceea ce
se constituie n artistic si sublim este concep-
tul care identific relatiile tematice, nEgloga
II, Corydon, ntruchipnd, dup anumiti co-
mentatori, pe Virgiliu nsusi, si plnge dra-
gostea nenteleas pentru efebul Alexis, ps-
tor de capre, invocnd imaginea estetic a
categoriei antitetice a frumosului si urtului
(...Si eu nu sunt/ tocmai urt), pentru ca, n
Egloga VII, constructul textual s eviden-
tieze o ntrecere poetic ntre Thyrsis, pstor
de oi, si Corydon, pstor de capre, confrun-
tare justificat n versul: Si Corydon e de-
atunci pentru noi Corydon ne-ntrecutul.
Atributele amintite sunt sugestive pentru mo-
delarea textului, definirea si spectrul estetic,
n care se desfsoar activitatea formal, ipo-
tetic, se configureaz transcenderea spre or-
goliul euforic din poemul stancian, care des-
chide si nchide paradigma interpretativ a
versului - Sunt cel mai frumos din orasul
acesta -, ns, sfera semanticii adnoteaz
ncercarea adiacent de a regndi atitudinea
(de)structural evocat, propunnd o dupli-
citate cauzal, metempsihotic a comple-
mentarittii, a evolutiei n mrejele verbale, ale
dinamicii poetice, prin care se estompeaz
simbolul.
Dandysmul stancian se defineste n for-
ma lui estetizant, n flexibilitatea liric, pe
care o centralizeaz corydonescul n cmpul
estetic al sugestiei, semnificatia nu aglome-
reaz cadrul dezbaterii interne a discursului
poetic, ns, agonia, care se regseste n se-
mantismul structural al poemului Corydon,
nsufleteste starea natural a perceptiei, con-
sumate n actul sublim al limbajului. Acest
aspect este decriptat de scenic, de masca, n
spatele creia eroul si motiveaz ntregul
demers estetic, canalizndu-se n zona unei
ncercri utopice de a defini complexitatea
gestului su de a interactiona cu exteriorul,
cu aceea coordonat care nchide n art
fluxul sufocant al efervescentei auctoriale.
A ntelege utopia toposului stancian, a formei
dandyste, este nevoie a reflecta asupra idea-
ticului, a hiatusului estetic, pe care logosul l
accept ca finalitate a reprezentrii, a con-
ceptiei comune de a rezuma disponibilitatea
artistului de a contextualiza identitatea de-
cadent. Aceast comprehensiune a dan-
dysmului trebuie s se realizeze n concor-
dant cu dimensiunea artistic de a reduce
metamorfismul, stigmatul elementar al functiei
estetice si socul care delimiteaz spatiul,
astfel nct categoria tipologic, n care se
ncadreaz eroul stancian, s se valorifice,
att vestimentar, ct si prin simbolistica ges-
turilor, a rolului pe care l joac n societate.
A fi dandy este la Radu Stanca un joc al
perplexittii, al sugestiei si al felului de a
sintetiza arta n fenomenul literar, al cano-
nului, care impune regula, care se sustrage
continuumului n succesiunea evanescentei
critice, arhetipul acestui personaj fiind su-
focarea n verbal, n magia imaginilor con-
textualizate:
Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strzile pline cnd ies n-am pereche
Att de gratios port inelu-n ureche
Si-att de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.
A tri la modul spectacular dandyst n-
seamn a uniformiza spatialitatea, n care se
desfsoar activitatea, individualitatea pro-
movnd accentul de viziune confuz a to-
posului, a realittii si a mundanului, precum
si o perceptie difuz a dandyului, care se
concentreaz pe valorificarea identittii
pragmatice, amplificate de tensiunea jocului
manierist. Este ceea ce se devoaleaz spi-
ritului critic, singuranta de a depsi plura-
litatea, prin admiterea reflectiilor asupra sta-
tutului prim al acestei atitudini, a seman-
tismului sintactic, Adriana Babeti distingnd
n corporalitatea dandyst, n conceptuali-
zarea figurativului, c dandysmul se observ
ndeobste ca o realitatea minor, ca un fapt
marginal si accidental, atras mai degrab de
suprafata lucrurilor dect de adncimea
lor
5
. Andr Gide regndeste artificialitatea
hegemonic occidental ntr-un eseu
construit sub forma unor dialoguri socratice,
Corydon, n care este relevat influenta pe
care a jucat-o homosexualitatea n societatea
greac, text controversat, care nu elucideaz
misterul asupra conditiei dandyste, dar
amplific structural conceptul.
Pentru cerchisti, Corydon devine element
central al poetului si al poeziei, al manifestrii
pregnante n art a vocatiei pentru dedublare,
pentru duplicitate si pentru capacitatea de a
reactiona estetic n cadrul fundamentului
coercitiv al creatiei reflexive, al fluidului, n
care se joac fatetele reprezentrii. Radu
Stanca dezvolt, n textul su, expresivitatea
estetizant si dezarmant a mobilittii, a ti-
Watteau - Sfnta familie
21
Anul IV, nr. 10(38)/2013
pologiei resurectiei metaplasticizate a dua-
littii reflexive, integrale si rafinate, ironice,
jonglnd, cu succes, dimensiunea echivo-
cului si articulnd toate riscurile motivului
corydonesc, ntr-un suport adecvat desf-
surrii frenetice a imaginatiei descriptive. n
Pictorul vietii moderne i alte curiozitti,
Charles Baudelaire scrie c, structural,
dandyul este condamnat s triasc, motiv
care, aplicat modului inflexibil al stancia-
nismului din Corydon, deconstruieste dis-
cursul poetico-narativ prin abundenta fio-
rului care desemantizeaz mitul, exercitnd,
asupra fiintei umane, automultumite, cen-
tralitatea elementului fictiv.
Raportarea versului, Sunt cel mai frumos
din orasul acesta, la metempsihoza genera-
lazit de fluenta afectului, se decripteaz ntr-
o functionalitate, oarecum, paranoic, pentru
c reprezentarea nu se defineste n stilistica
auctorial, ci, aceasta, se infuzeaz de elemen-
taritate, profitnd, astfel, de imaginea clamrii
existentei si unicittii, ntr-o ambiguitate fic-
tivo-realist, asemntoare cu acea stare psi-
hotic reflexiv a osmoticului bacovian, din
Sunt cel mai trist din acest oras. Depli-
ntatea arhitectural a lirismului stancian
evoc centrul toposului n fictionalitatea
existential, n irealitatea prin care se produce
afectul, iar cadrul combustiei estetizante se
defineste n terminologia magic. Se dezvolt
acea entropie fugitiv a descrierii, pe care
corydonescul o simplific prin falsele msti,
ironice, contradictorii n fluenta semnificatiei,
a sugestiei, n care se realizeaz pasajul spre
acceptarea nominalului, a textualului, scindat
de unitti metamorfice, obiectiv-conceptuale.
Mitul dandyului, scrie Baudelaire, este acela
de a reconstrui inertia unor legi riguroase,
care impun, statutului acesta, impetuozitatea
si independenta caracterului, excentricitatea
rmnnd s adnoteze mitologicului o stare
agravant, de fictiune poetic, sublim, n
care se descrie etapa fuzionrii cu realitatea,
cu subiectivitatea toposului.
Adriana Babeti reconfirm teza dandy-
ului, n obiectivitatea excentricittii, ca form
de aprare n fata violentei sugestive a tri-
vialului si a banalittii agresive necalculate,
n fapt, a unei discontinuitti, care irumpe, n
contextul social, sub perspectiva superio-
rittii afisate de ironie, dispret, ostentatie
comportamental, aceea a vesmintelor, a lim-
bajului, dar provocnd, n egal msur, fas-
cinatie si oripilare, precum si o not deca-
dent, imperios articulat de constiint:
Nu-i chip s m scap de priviri ptimase,
Prin prul meu de vnt subtiri trec ca ata
Si toti m ntreab: sunt moartea, sunt viata?
De ce-amciorapi verzi, pentru ce fes de pase?
Si nu-i chip s scap nici pe strzi mrginase...
Panglici, cordelute, nimicuri m-acopr,
Cnd calc, parc trec pe pmnt de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) l ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cnd psesc l descopr,
Dar iute-l acopr, caiar s-l descopr ...
Este decelat o parodie discret
6
, ntr-un
stil suficient argumentat prin modalitatea ex-
presiv a materialittii, a nuantei estetice, prin
care situatiile corydonesti uzeaz de manie-
rism, supunndu-se, la rigorile formale, fra-
zarea pretioas si descriptiv. Se neglijeaz,
nejustificat poetic, imaginea, ntr-o exhibitie
stilistic atipic:
Cellalt ochi, (cel galben), l las s s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ati sti ct v sade de bine
Srind, topind dup negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuz si-l las s s-amuze.
Aceast fiint, rezultat n urma inces-
tului antitetic al esteticului plurivalent al lu-
minii cu amurgul, concentreaz, n structura
sa de suprafata, modelul abstractizrii, al su-
ficientei textuale, al discursivittii, care anu-
leaz, practic, demersul spre contextualizarea
fenomenului literar al paradoxului emotional
si subtil al fragmentrii. Falsul erou este ex-
plicitat n structura inflexibil si invariabil a
verbalizrii, n cadrul, inocent si imitativ, de
a regndi ntregul topos prin raportarea la
imaginea duplicitar a exercitiului damnrii,
prin nssi grotescul impartial, care denotific
strategia de abordare a implicrii n text, a
mstii care (nu) aduce noutate n arta stan-
cian a prezumtiei, Sunt Printul penumbrelor,
eu sunt amurgul.
Corydonul lui Radu Stanca actioneaz
n registrul stilistic organizat n jurul fun-
damentului regizoral, al obiectului care tre-
buie nteles si motivat prin limbaj, prin ra-
portul comunicare-estetic, deoarece dina-
mica este aceea a unui personaj grotesc, o
himer, un hibrid n toat puterea cuvntului,
o alt fals masc, inutil, n spatele creia
imaginarul clasicizat al dandyului graviteaz
n ludicitatea rolului, a autencittii, a pro-
teicittii, prin care, acest fals al corydones-
cului stancian, se nftiseaz privirii celorlalti,
a celor care cauzalizeaz forma esteticului
transparent, si care propun, drept solutie a
reprezentrii, autoexcluderea, figuralitatea,
percepute ntr-o mascare limitat, variabil a
disolutiei organicului:
Cu-n tainic creion mi sporesc frumusetea,
Fac baie n cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofii cu baret mi-ajut sveltetea
Si-un drog scos din snge de scroaf nobletea.
Toti dintii din gur pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt n corset sub cmase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncins cu frunze de laur.
Paradoxul dandyst stancian conserv
modalitatea estetic de a reflecta asupra con-
ditiei umanizate a danyului, n fapt, se asi-
mileaz conceptual prin nscenare, prin uti-
lizarea mstii, iar insularitatea, care se doreste
a fi marginalitate, actioneaz n raportul iden-
tificat cu ceilalti, cu exteriorul, din care falsul
dandy corydonesc se autoexclude, prin sin-
gularizare si prin situatia de a fi singur, tocmai,
prin perfectiunea seductoare, infinit, care
modeleaz plictisul. Imanenta strii fictive a
poeticului corydonesc se anuleaz prin ele-
mentele care deconstruiesc materialitatea,
individualul devine axa superficialittii, prin
care se realizeaz esteticul. Posibilitatea de
integrare, n matricea artificiului artistic, r-
mne redundant, distructiv, fictiune liric
a ideii de transcendere a spatialittii, tipice
umanului, astfel nct eroul se sustrage po-
tentialittii de a redefini categoria n care este
inclus, a falsului dandy, a unui grotesc per-
sonaj, care surprinde prin imagini confuze,
disparate.
nCorydon se dezlntuie imaginea gro-
tesc a dandyului, care se subsumeaz in-
teriorittii, se cicatrizeaz starea aceasta de-
suet a formalului, deoarece actul sublim al
interpretrii simbolice argumenteaz vizi-
unea poetic a singularului, a ceea ce nu se
poate caracteriza dect n terminologie psi-
hotic stancian, si singurtatea, explicitarea
devine, astfel, imposibilitatea natural de a
reflecta asupra subiectivittii lumii din jur,
vocatia lui fiind, asa cum afirm Albert Ca-
mus, unicitatea.
Spectacolul continuu, sustinut de eroul
corydonesc n fata publicului, sfrseste n
momentul n carekarma se estompeaz, iar
scenicul trece n spatiul privat, nemijlocit de
dinamism, n motivatia limbajului organicului,
sau, dup afirmatia lui Baudelaire, dinCuri-
ozitti estetice, dandyul refuz canoanele
burgheze. Intentionalitatea lui evidentiaz
un program, din care transpare profunzimea
tipologiei anti-egalitare, pentru c, spre deo-
sebire de artistul boem, cel dinti manifest
oroare fat de multime datorit sentimentului
de masificare al acesteia, motiv pentru care
dandyul nu accept cadralitatea, nici su-
ficienta distrugtoare a vulgului, adic, si
asum destinul prin impunerea stilului
aristocratic, al autoizolrii n spatiul limitat al
decandentei vzute, prin ochii publicului, ca
form complex de agresiune a statutului
evocator al canonului estetic:
Prin lungile, tainice, unghii vopsite
Umbrela cu cap de pisic rnjeste
Si nu stiu de ce, cnd plimbarea-mi prieste,
Cnd sunt multumit c-am strnit noi ispite
22
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Din mine ies limbi si nprci otrvite,
Din mine cresc crengi ca pe pomi, mtsoase
Si nssi natura atotstiutoare,
Ea nssi nu stie ce sunt: om sau floare?
Un turn de pe care cad pietre pretioase?
nOmul revoltat, Albert Camus observ
n aceast idee a izolrii dandyului, n ima-
nenta condamnrii lui, o ludicitate, din care
transpare moartea. Dincolo de tipare, argu-
mentarea concluzioneaz c acesta si joac
viata, aflndu-se, asadar, n incapacitatea de
a o tri, jocul nu transcende spre functia cog-
nitiv a limabjului, moartea completeaz spa-
tialitatea si temporalitatea n constructul
afectului, n acea ideatic a subtitutiei indi-
vidualului, deoarece absentadoxei, n corpo-
ralitatea dandyului, parafrazeaz paradigma
estetic, prin care a fi singur nseamn a nu
fi nimic, adic a nu intra n categoria estetic
a fluxului prezumtiei, recognoscibile n artistic.
Poemul Corydon al lui Radu Stanca tre-
buie nteles n explicitarea functiei sale ar-
tistice, n complexitatea elementelor repre-
zentate de falsele msti, care ascund o idea-
tic, motivat de limbajul expresiv, de cono-
tatiile mutatiilor, pe care corydonescul au-
tentic le nsufleteste, ntr-o strategie argu-
mentativ despre dandysm, si, prin aceasta,
se realizeaz ncercarea plurivalent de a
defini, prin intermediul verbului a fi, o me-
tamorfoz catalitic, prin care s se trans-
greseze granitele dintre uman si non-uman,
dintre real si fictiv, dintre sugestie si mimesis,
ntr-o ambiguitate la nivelul perceptiei narci-
siste.
1
(Le pote dtruit des choses dites et faites,
pour y substituer des choses qui seront elles-
mmes dtruites. Et en mme temps, ce terrible
empcheur de danse en rond est un homme qui
respecte le pass, les belles choses, qui respecte
ceux qui ont eu la mme anarchie que la sienne, et
qui ne sont plus des anarchistes car ils sont
devenus des classiques.), n J ean Cocteau, Sur
la posie, Colectia Paroles dAube, Editura La
Renaissance du Livre, Tournai, 2001, p. 24.
2
Gabriela Gavril, De la Manifest la Adio,
Europa!: Cercul Literar de la Sibiu, Editura
Universittii Alexandru Ioan Cuza, Iasi, p. 34.
3
(La posie est cette pratique du langage qui
ouvre un passage, toujours nouveau, vers le
dehors, et subordonne la forme toujours neuve
o se ralise son acte cration, dinvention, de
dcouverte du sens, lexprience de ce passage.),
n Franois Lallier,La voix antrieure. Baudelaire,
Poe, Mallarm, Rimbaud, Prefat de Yves
Bonnefoy, Colectia La lettre vole, Editura La
lettre vole, Bruxelles, 2007, p. 151.
4
Gabriela Gavril, op. cit., p. 35.
5
Adriana Babeti, Dandysmul. O istorie, Editura
Polirom, Iasi, 2004, p. 17.
6
Gabriela Gavril, idem, p. 42.
Pe plaja inimii
Peplajainimii, sub soare,
cnd vine toamna,
vntul mn frunze galbene si moi,
apoi ncep s cad ploi
si clipe trectoare.
Triunghiuri mici de psri care pleac
spre zarea sngelui ce rde n amurg
ating cu-aripa lor un cer
n care sufletul se-mpac cu Dumnezeu,
cnd visele spre soare curg
spre alte ceruri si spre alte astre
n care se aud cum bat si inimile noastre.
Aya-s (ranii
Tranii nu se duc la mare, la munte, la bi,
ei au marea lor de griji si nevoi,
ei au muntele lor de rbdare,
doar baie nu au si nu au
chiar tot timpul ce pune pe trup.
Tranii muncesc pn vd c se rup.
Ei mor cnd vor ei, c-asaecnd vezi c ai
libertate - mori cnd vrei tu,
plngi cnd vrei tu, mnnci cnd doar ai.
Tranii vor toti s ajung n rai:
unii ajung cnd nu vor,
alti, cnd vor, nu ajung,
fiindc, de, asa sunt tranii
n via(
n viat se ntmpl s si triesti.
Anume n viat
te nspimnt durata vietii n sine.
Dac e scurt, dac-i prea lung
si e doar din nopti nesfrsite?
n viat abia de ncerci s auzi
cum bate o alt inim n inima ta
sau cum trece pe ses vesnicia,
usor atingnd iarba, timpul si roua.
n viat trebuia mai nti s te nasti,
ca s vezi ct de singur rmi
cu florile linistii pe tine-nflorindu-te.
Icoane n ochii inimii
Dou icoane tresar n ai inimii ochi,
una e plin de cer si de cnt,
alta - de pmnt si de munci nesfrsite.
n fiecare din ele sfintii trani
ar cu minile lor
linistea ce-i nconjoar si viata.
Cerul dintr-o icoan curge-n pmnt,
pmntul din alta se mut n cer
si ochii albastri ai inimii
se umplu ncet de o nou lumin.
Omul fr mini
Omul fr mini viseaz c are raze
n loc de mini.
Cu ele si mbrtiseaz iubita
si-o nclzeste,
cu ele apuc ramul si-si culege cirese,
cu ele si netezeste pe crestet copiii,
s creasc mari si puternici.
Omul fr mini gndeste c are aripi
n loc de mini.
Cu ele loveste-ntunericul ce-l mpresoar,
cu ele taie vzduhul pn n cer,
de unde priveste la el,
cel rmas pe pmnt,
cu ele apr ideea de zbor.
Omul fr mini doreste s aib mini.
Iepurele de la nayterea mea
Oricum m-as tot pzi, mi intr cineva n vis
si-mi bag-n el un iepure ucis
ce-a alergat, de zeci de ori,
n jurul unui sat
n care m nsteam ncrncenat.
Vai, iepurele-acela fugrit de cini
fugea, probabil, de luni si sptmni
si ajunsese-o zdreant sau un ciot
alergtor cu frica lui cu tot,
un suflet tremurnd, de toate speriat
ce-n orizont deodat a fugit si a intrat,
si-a devenit, c-o parte dintr-un nor,
culoarea unui dor al meu,
alergtor.
Gheorghe B^LICI
(Republica Moldova)
23
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Stelian GOMBO{
Astzi, a vorbi despre rugciune, ntr-o
lume n care avem att de multe alte pre-
ocupri mult mai palpabile si mai rentabile,
constituie, de cele mai multe ori, un non-
sens datorit gndirii noastre foarte prag-
matice n urma creia asteptm, n cel mai
scurt timp, lucruri si rezultate foarte con-
crete si foarte eficiente!... Pentru foarte
multi dintre noi, cei asa zisi credinciosi, a ne
ruga nseamn a depune un efort prea mare
si pentru o lung durat de timp (de fapt ar
trebui s fie pentru toat viata) pentru care
noi nu mai avem vreme sau, cu alte cuvinte,
nu reusim s ne facem suficient timp!... Ne
comportm, n acest fel, n raport cu rug-
ciunea fiindc foarte multi dintre noi, nu
(re)cunoastem autenticul motiv si scop al
vietuirii noastre pe acest pmnt!...
n alt ordine de idei, nevoia de rugciune
a omului credincios este n afar de orice
ndoial. Cu ct este mai puternic credinta,
cu att este mai puternic si nevoia sa de ru-
gciune. Dar n societatea de astzi cons-
tatm o slbire a credintei. Prin urmare si un
fel de indiferent fat de rugciune. Poate c
notiunea de societate secularizat nu indic,
totusi, o societate total necredincioas, ci o
societate n care majoritatea membrilor nu
mai practic rugciunea dect foarte rar, n
momente exceptionale, nemaiavnd puterea
necesar de a se raporta la Sfintii Printi ai
Bisericii - care ar trebui s le fie exemple, n
acest sens!... Pentru cel care doreste s-si
mentin vigoarea credintei prin rugciune se
pune, astzi, o dubl problem: aceea de a-si
apra credinta mpotriva influentelor nefaste
a unui mediu slbit n credint si aceea de a
apra practica rugciunii n cadrul unei so-
cietti care a pierdut n mare parte uzul aces-
teia. n timp ce omul de odinioar gsea n
mediul social un factor prin care si ntrea
credinta si practica rugciunii, astzi acest
mediu este un factor de rcire, un factor mpo-
triva cruia cel care vrea s-si mentin cre-
dinta si rugciunea trebuie s se apere. - ne
relateaz Printele Dumitru Stniloae n lucra-
rea sa Rugciunea lui Iisus si experienta
Duhului Sfnt.
Si n aceast mprejurare ne poate veni n
ajutor unul din Sfintii nostri Printi, si anume
Sfntul Nicodim cel Sfinjit de la Tismana -
originar din Serbia, care s-a clugrit la M-
nstirea Hilandar din Sfntul Munte Athos -
unde se afl centrul tririi spirituale si al gn-
dirii profund si autentic ortodoxe dintot-
deauna, si care apoi, a venit si a ntemeiat
mai multe mnstiri la noi, pe locurile vechilor
sihstrii si pustnicii, fiind considerat, din
acest motiv, unul dintre principalii (re)orga-
nizatori ai monahismului romnesc. Sfntul
Printele nostru Nicodim a adus din comu-
nitatea athonit a Hilandarului practica rug-
ciunii isihaste, practic ce va instaurat mai
trziu n cealalt parte a plaiurilor romnesti,
de ctre Sfintii Paisie Velicicoski ori Vasile
de la Poiana Mrului. Acest Sfnt al Bisericii
noastre a adus aceast rugciune cu toate
roadele si foloasele ei, ce se cere si astzi a fi
reevaluat si reactivat, nu doar n mediile
monahale, unde ea este practicat, ci si n
societatea laic si laicizat a lumii post-mo-
derne, n care ea trebuie cultivat n egal
msur, deoarece ntre viata monahal si cea
din lume nu trebuie s existe diferentieri si
desprtituri, din punctul de vedere al svr-
sirii si rostirii rugciunii. Astzi, ca ntot-
deauna, omul credincios trebuie s caute
ntr-o mare msur el nsusi motivatii care
s-i poat sustine credinta si propria sa prac-
tic a rugciunii. Si tocmai acest lucru ar pu-
tea face credinta sa mai profund, raportarea
la modelele vii ale Printilor - ntre ei num-
rndu-se si Sfntul Nicodim, precum si rug-
ciunea sa mai fierbinte, dat fiind c, ntr-o
mare msur, ele nu mai sunt sustinute de
mediul social, ci pot fi luate, cel mai bine, din
mediul Traditiei patristice, aghiografice si pa-
tericale. Prin urmare, omul care reuseste s-
si ntreasc credinta si rugciunea prin mo-
tivatii personale, corect reflectate, poate de-
veni el nsusi un focar pentru consolidarea
credintei si nnoirea rugciunii n mediul su
social, fiindc la viata cea sfnt suntem che-
mati cu totii, fr a face ns din dobndirea
sfinteniei, un scop n sine. Prin aceasta el
poate ajuta societatea s ias din viata su-
perficial, saturat de o continu plictiseal
si permanent monotonie, care sunt dou
din cauzele slbirii credintei si a rugciunii,
urmri ce duc, n fond, la vlguirea si la se-
ctuirea noastr duhovniceasc; cu alte cu-
vinte - spune tot Printele Stniloae n aceeasi
lucrare - el poate ajuta s regseasc un con-
tinut mai substantial, s-si ntreasc rd-
cinile adnci nfigndu-le ntr-o mai mare
profunzime a vietii, fr de care existenta
uman este de o uniformitate monoton si
Sfntul Nicodim de la Tismana
Model al rugciunii lui Iisus
n lumea post - modern[ ]i
impactul acesteia asupra vie\ii
secularizate de astzi
Sfntul Nicodim de la Tismana
Model al rugciunii lui Iisus
n lumea post - modern[ ]i
impactul acesteia asupra vie\ii
secularizate de astzi
Motto: Rugciunea lui Iisus face din inima fiecruia o chilie monahal
unde se afl singur cu Singurul, n tcere. Nevoitorul nvaj s tac.
Dar tcerea creytin nu poate fi desprjit de un cuvnt mereu rennoit.
La un moment dat, cel tcut, isihastul, primeyte harisma cuvntului de
viaj, care merge de la inim la inim, cuvntul - smnj. Olivier Clement.
24
Anul IV, nr. 10(38)/2013
lipsit de semnificatie.
O trstur caracteristic a acestei so-
cietti este aceea c omul se simte n ea mult
mai singur, dect n societatea de ieri n care
nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu, lip-
sindu-se asadar, de comuniunea sfintilor, a
Sfntului Nicodim, cruia, oare cti dintre
noi i cunostem viata sau i urmm credinta,
n duhul rugciunii!... Credinciosul simte as-
tzi nevoia de a se ruga poate mai mult dect
n trecut, pentru c prin rugciune se salveaz
de singurtatea care este att de greu de su-
portat. El gseste n rugciune mijlocul de a
fi n comuniune cu Dumnezeu, cu Sfintii Si
si ai Bisericii noastre, ntre care la loc de cinste
se afl Sfntul Nicodim. n acest fel l are n
rugciune pe Dumnezeu nsusi si pe Sfintii
Si, n dialog cu el prin toate lucrurile si
lucrrile ajungnd, astfel, ca el nsusi s l
vad si s-l nteleag pe Dumnezeu prin toate.
Cel ce se roag ia cunostint de rdcinile
sale n realitatea personal, infinit a lui Dum-
nezeu si nu se las prad valurilor super-
ficiale ale vietii, ale unei vieti nchise doar n
orizontul pmntesc. si poate umple viata
cu un continut infinit - sustine acelasi p-
rinte n aceeasi lucrare.
n Ortodoxie se practic o form de rug-
ciune permanent, rugciunea inimii sau a
mintii pe altarul inimii ori a sensibilittii pline
de iubire si de mil n care se afl Hristos cu
iubirea si cu mila Sa. Este adevrat c n a-
ceast rugciune pare c cerem mila lui Hris-
tos numai pentru persoana noastr: Doam-
ne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieyte-m pe mine pctosul. Se pare,
asadar, c prin aceasta ne interesm doar de
noi nsine. Dar n msura n care m consider
pctos, n mod sigur m gndesc la toate
pcatele pe care le-am svrsit fat de Dum-
nezeu si fat de fratii mei, deci m rog, n vir-
tutea dorintei de realizare a comuniunii, si
pentru relatii mai bune cu acestia sau pentru
ca ei s nu rmn pentru totdeauna afectati
de nedrepttile mele fat de ei, asa cum pro-
cedau si Sfintii Printi cu toti semenii lor, n
virtutea dragostei si a corectitudinii lor, al-
turndu-se acestora si Printele nostru
Nicodim. n acest sens, Sfntul Isaac Sirul
spune: Cel care, pomenind pe Dumnezeu,
cinsteste pe tot omul, afl ajutor de la tot
omul prin vointa cea ascuns a lui Dumnezeu.
Si cel ce l apr pe cel nedrepttit l are pe
Dumnezeu luptnd pentru sine. Cel ce-si d-
ruieste bratul su spre ajutorul aproapelui
primeste bratul lui Dumnezeu n ajutorul su.
Rugciunea este, asadar, un factor de n-
sntosire si ntrire spiritual a fiintei mele,
dar si o nsntosire si consolidare a coezi-
unii sociale ntr-un plan mai profund. Cel ce
se roag i are pe ceilalti n inima lui iar ei simt
aceasta si vin spre el. Sfntul Serafim de Sa-
rov a spus: mpac-te cu Dumnezeu si multi
oameni vor veni s se mpace cu tine. Re-
producnd aceste cuvinte, Arhimandritul
Gheorghios Kapsanis - Egumenul Mnstirii
Grigoriu din Sfntul Munte Athos aduga:
n traditia isihast a Bisericii se observ c
pe msur ce Printii care se mpcau cu
Dumnezeu si se afundau n pustie, multimi
tot mai numeroase veneau la ei pentru binele
lor. Rugciunea lui Iisus - Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieyte-
m pe mine, pctosul - sepoaterosti ori-
cnd si oriunde, potrivindu-se la fel de bine
si nevoitorului din pustie, si crestinului care
vietuieste n tumultul cettii. Cci amndoi
poart acelasi rzboi nevzut, cu aceleasi
duhuri ale ruttii (cf. Efes. 6, 12), si amn-
doi au trebuint de aceeasi arm nebiruit:
Numele lui Iisus pentru care ambii trebuie s
se roage nencetat deoarece au de atins ace-
easi tint: - a mntuirii sufletului si a trupului.
Problema care a frmntat spiritualitatea
rsritean, deci si peSfntul Nicodim care
a cutat rspunsul n mostenirea athonit,
se rezum la aceast ntrebare: Cum s te
rogi nencetat? Cum s fii nu doar un om
care particip n fiecare duminic sau mai des
la Sfnta Liturghie, la Slujba Euharistic, ci,
potrivit ndemnului paulin citat mai sus s fii
un om euharistic? Nu doar un om care
sfinteste timpul, rugndu-se la principalele
ceasuri ale zilei ci un om liturgic, capabil
s sfinteasc fiecare moment. Un rspuns
potrivit ar fi s faci totul avnd sentimentul
prezentei lui Dumnezeu, fiind cu recuno-
stint fat de El si cu dragoste si grij fat de
aproapele, asa cum au fost acesti Sfinti bine-
plcuti lui Dumnezeu, printre care si Sfntul
Nicodim. n oricegnd sau fapt prin care
sufletul aduce nchinare lui Dumnezeu, el se
afl cu Dumnezeu - spune Sfntul Macarie
cel Mare. Rugciunea nencetat, potrivit
Sfntului Maxim Mrturisitorul, este s-ti
silesti sufletul ctre Dumnezeu, cu mult
evlavie si cu mult dragoste... s te ncre-
dintezi lui Dumnezeu n toate faptele si n tot
ce ti se ntmpl. Unul dintre interlocutorii
Pelerinului rus i explic acestuia c rug-
ciunea luntric este celebrarea nssi a vietii
si a universului, entuziasmul care poart toate
lucrurile ctre plenitudine si ctre frumusete
si c este de datoria omului s desctuseze
acest suspin universal al Duhului. Printele
Stniloae spunea, tot asa, c trebuie s pri-
mimlumeacapeun dar al lui Dumnezeu, pe
care toti laolalt s I-L napoiem, dup ce am
pus pe ea pecetea iubirii noastre creatoare.
Toate acestea sunt adevrate, toate sunt
importante. Dar dac nu vrem s rmnem n
stadiul de bune intentii, ne trebuie o unealt
prin care s le putem pune n practic. Iar
aceasta este rugciunea lui Iisus, pe care
Sfntul Nicodim a mplinit-o cu prisosint.
Si pentru aceasta trebuie s pornim la drum
cci orice destin crestin este un pelerinaj ctre
locul inimii, unde Domnul ne asteapt, ctre
care ne atrage. Cltoriile nu fac dect s ex-
prime, s nlesneasc, prin ntlnirile prile-
juite, prin nruririle resimtite, aceast cl-
torie luntric. Cutm omul, oamenii care
s ne dea cuvinte de viat, acestia fiind
Sfintii si ndrumtorii duhovnicesti, care s
ne trezeasc la ceea ce ne este cel mai a-
propiat si totusi att de departe... Iat, Pele-
rinul a ntlnit un astfel de om: Am intrat n
chilia lui, iar btrnul mi-a spus: Rugciunea
lui Iisus luntric i nencetat este che-
marea continu i nentrerupt a Numelui
lui Iisus, cu buzele, cu inima i cu mintea,
avnd simtmntul prezentei Sale, oriunde
i oricnd, chiar i n timpul somnului. Ea
se exprim prin cuvintele: Doamne Iisuse
Hristoase miluiete-m. Cel care se obinu-
iete cu aceast chemare dobndete o mare
mngiere i nevoia de a o rosti mereu. Du-
p ctva timp, nu mai poate tri fr aceast
rugciune, care curge n el de la sine, pretu-
tindeni, mereu- conform relatrilor din car-
teaPovesteaunui Pelerin. DoamneIisuse
Hristoase sau Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, se spune odat cu
inspiratia. Miluieste-m sau Miluieste-m
pe mine, pctosul o dat cu expiratia.
Aceasta se face odat cu lepdarea de sine,
din dragoste. Astfel vom ajunge a vorbi de
rugciunea nentrerupt, pe care au dobndit-
o Printii bisericesti, stiuti sau nestiuti.
La unii mari Printi Duhovnicesti rug-
ciunea lui Iisus devine spontan, nen-
cetat. Chemarea Numelui Su se identific
cu btile inimii. Ritmul nsusi al vietii, res-
piratia, btaia inimii, este ceea ce se roag n
Watteau - Pierrot
25
Anul IV, nr. 10(38)/2013
ei sau, mai curnd, n perspectiva nceputului
si sfrsitului, se recunoaste ca fiind rug-
ciune. Dar, ndeosebi n zilele noastre, aceasta
nu trebuie voit, ci descoperit printr-o smerit
lepdare de sine, ntr-o ncredere deplin, prin
har. Atunci cnd Duhul Se slsluieste n
cineva, acesta nu se mai poate opri din rug-
ciune, cci Duhul nu nceteaz de a Se ruga
n el. Fie c doarme sau este treaz, rugciunea
nu se mai desparte de sufletul su. n timp
ce doarme, mnnc, bea, munceste, mi-
reasma rugciunii se rspndeste din sufletul
su. De acum nainte nu se mai roag n anu-
mite momente, ci mereu. Miscrile mintii cu-
rtite sunt glasuri tcute care cnt, n tain,
o cntare Celui nevzut - spune Sf. Isaac
Sirul. Iar pelerinul ne mrturiseste: M-am
nvtat att de bine cu rugciunea inimii,
nct o lucram nencetat, iar, n cele din
urm, am simtit c mergea de la sine, fr
nici o lucrare din partea mea; rugciunea
izvora n mintea i n inima mea nu numai
cnd eram treaz, ci i cnd dormeam, i nu
s-a mai ntrerupt nici o clip adic a ajuns
la starea de rugciune, plinind, n acest
fel, ndemnul paulin de a se ruga nencetat.
Prin urmare, actului rugciunii i urmeaz
starea de rugciune. Iar starea de rugciune
este adevrata fire a omului, adevrata fire a
fiintelor si a lucrurilor. Lumea este rugciune,
celebrare, asa cum o arat att de admirabil
Psalmii si Cartea lui Iov. Dar aceast rug-
ciune tcut are nevoie de gura omului pen-
tru a rsuna. Este ceea ce anumiti Printi
greci numesc contemplarea firii: omul adu-
n ratiunile (logoi) lucrurilor, esentele lor spi-
rituale, nu pentru a si le nsusi, ci pentru a le
aduce lui Dumnezeu ca pe o jertf din partea
creatiei. Vede lucrurile, structurate de Cu-
vnt, nsufletite de Duhul vietii si al frumu-
setii tinznd ctre Obrsia patern, care le
primeste, n distinctia lor. Cci unirea, des-
fiintnd separarea, nu duneaz ctusi de
putin deosebirii spune Sf. Maxim Mrturi-
sitorul. Toat aceast relatare avndu-o din
lucrarea Rugciunea lui Iisus a lui Olivier
Clement. De aceea se refugiaSfntul Nico-
dimn pestera Tismanei si n alte crpturi
ori n cela mai de jos ale pmntului pentru
a ajunge la aceast stare de rugciune
nencetat - aceasta rmnnd mostenire si
temei pentru viata monahal, cenobitic de
mai trziu.
Sfntul Nicodim a ajuns la concluzia si
la certitudinea c rugciunea lui Iisus des-
teapt n inim o dragoste fr margini. Tot
n continuarea acestei idei se ntreab si
Sfntul Isaac Sirul: Ce este, oare, o inim
iubitoare? Si iat cum rspunde tot el: Este
o inim care arde de dragoste pentru toat
zidirea, pentru oameni, pentru psri, pentru
fiare, pentru diavoli, pentru toate fpturile...
Iat de ce un astfel de om se roag nen-
cetat... chiar si pentru dusmanii adevrului,
si pentru cei care-i fac ru... se roag chiar si
pentru serpi, nsufletit de mila nesfrsit care
ia nastere n inima celor care se unesc cu
Dumnezeu!. Si tot el: Ce este cunoasterea?
- simtul vietii nemuritoare. Si ce este viata
nemuritoare? - s simti totul n Dumnezeu.
Cci dragostea vine din ntlnire. Cunoas-
terea legat de Dumnezeu unific toate do-
rintele, iat observatia si concluzia la care au
ajuns Sfintii Printi ai Bisericii; Iar pentru
inima care o dobndeste, ea este numai dul-
ceat revrsndu-se pe pmnt. Cci nimic
nu se poate asemui cu dulceata cunoasterii
lui Dumnezeu, Care a semnat ale Sale n
toate cele ce sunt, nct prin ele, ca prin niste
deschizturi, s Se arate mintii ntr-o lumin
a ntelegerii, cucerind-o, luminnd-o si
atrgnd-o spre Sine, dup cum aflm scris
n Filocalia - vol. 8, pag. 421. Totul culmineaz
cu adevrata iubire de aproapele. M gn-
desc la acel frumos text al unui nebun pentru
Hristos rus de la nceputul veacului XX:
Fr rugciune, toate virtutile sunt ca niste
copaci fr pmnt; rugciunea este pmn-
tul care ngduie tuturor virtutilor s creas-
c... Ucenicul lui Hristos trebuie s triasc
numai prin Hristos. Atunci cnd l va iubi n
asa msur pe Hristos, va iubi fr ndoial
si toate fpturile lui Dumnezeu. Oamenii cred
c mai bine trebuie s-i iubesti pe oameni si
apoi pe Dumnezeu. Si eu am fcut asa, dar
nu ajut la nimic. Dar cnd, dimpotriv, am
nceput s-L iubesc pe Dumnezeu, n aceast
iubire pentru Dumnezeu mi-am aflat aproa-
pele. Si n aceast iubire pentru Dumnezeu,
vrsmasii mi-au devenit si ei prieteni, fpturi
ale lui Dumnezeu - Dup cumaflmconsem-
nat n aceeasi carte a lui Olivier Clement.
Drept mritorii nostri Printi subliniaz
faptul c trebuie evitat proiectarea propriului
tu psihism asupra celuilalt. Trebuie s-l n-
telegi pe cellalt ntr-o deplin lepdare de
sine, pn cnd ajungi s afli n el chipul lui
Dumnezeu. Atunci descoperi ct de mult
poate fi ntunecat, deformat acest chip de
ctre puterile rului. Atunci poti vedea inima
omului ca loc n care binele si rul, Dumnezeu
si diavolul, duc o lupt nencetat. n aceast
lupt trebuie s se intervin nu prin fort ex-
terioar, care nu poate duce dect la acel
cosmar al binelui nefast, cu sila de care
vorbea Berdiaev, ci prin rugciune. Poti in-
terveni dac-ti pui toat ncrederea , dac te
lepezi de orice dorint interesat, dac ase-
menea lui David, ti arunci armele si intri n
lupt fr alt arm dect Numele Domnului.
Si atunci Numele, devenit Prezent, ne inspir
cuvintele, tcerile, gesturile cu adevrat
necesare.
Celor care ajung n aceast stare de ru-
gciune, totul le este napoiat nsutit: Ei
cunosc transfigurarea erosului, cutat cu
atta disperare de adeptii freudo-marxis-
mului!... Percep cu o plenitudine extraor-
dinar taina fiintelor si a lucrurilor, fata as-
cuns a lumii. Primesc harismele paternittii
spirituale, darul vindecrii, darul proorociei
sau darul facerii de minuni, pe care-l avea si
Sfntul Nicodim. Andrei Scrima, n cartea
sa Despre Isihasm, citndu-l pe Sfntul
Ioan Cassian, sustine c pot contempla divi-
nitatea numai aceea care, cu ochi foarte puri,
se nalt deasupra actiunilor si gndurilor
joase si pmntesti, se retrag si urc mpre-
un cu El (cu Iisus Hristos) pe acel munte
nalt al singurttii, acolo unde Iisus Hristos,
desfcnd sufletele din tumultul pasiunilor
si separndu-le din amestecul tuturor viciilor,
le statorniceste ntr-o credint vie si le face
s urce pe cea mai nalt culme a virtutilor
unde El si arat mai apoi, neacoperit, slava...
si strlucirea chipului Su celor care au ochii
inimii destul de puri pentru a le contempla...
Mintea, unit cu inima, accede la o form
nnoit de ntelegere, la o gndire plin de
pace si de dragoste, purtat de rugciune,
cci de acum nainte aceasta nu se mai ntre-
rupe n timpul gndirii. Practica invocrii Nu-
melui lui Iisus nu are, contrar unor preri,
nimic antiintelectual, cci Sfntul Nicodim,
de pild, nu era un antiintelectual, dimpo-
triv: ea rstigneste si nvie mintea. Inima
eliberat fiind de nchipuiri ajunge s
produc n ea nssi tainice si sfinte gnduri,
asa cum pe o mare linistit vezi pestii mis-
cndu-se si delfinii dntuind.
n rugciunea curat este vorba de unirea
Watteau - Judecata lui Paris
26
mintii (nous) cu inima. Nu trebuie ca mintea
s rmn singur, nici ca inima s rmn
singur. O rugciune care se face numai cu
mintea este o rugciune rece, o rugciune
care se face doar cu inima este pur sentimen-
tal care ignor tot ceea ce Dumnezeu ne-a
dat, ceea ce ne d si ne va mai da n Iisus
Hristos. Este o rugciune fr orizont si fr
perspectiv, o rugciune n care nu stim de
ce s-i multumim lui Dumnezeu, pentru ce l
ludm, nici ce anume s-i cerem. Omul care
se roag are sentimentul c se pierde ntr-un
infinit impersonal. E un sentiment care ignor
faptul c el face experienta unui Dumnezeu
personal. Si deci nu este rugciune - afirm
Printele Dumitru Stniloae.
Trebuie s precizm, nc o dat, c a-
ceast ntlnire a mintii cu inima nu se face
prin ridicarea inimii n minte, ci prin coborrea
mintii n inim. Aceasta nseamn c nu inima
si afl odihna n minte, ci mai degrab mintea
si afl odihna n inim adic n adncul inimii
strns unite cu adncul lui Dumnezeu, obi-
ectul cutrii sale. Uneori, celor nduhovniciti
li se dezvluie tainele nceputurilor si ale
sfrsitului omenirii si universului. Ei particip
la trecerea istoriei ctre mprtie, asa cum a
Icut-o si Sfntul nostru din Tismana Ol-
teniei, devin prtasi la nasterea noului Ieru-
salim; si afl locul n comuniunea pc-
tosilor constienti, cei care se roag pentru
mntuirea tuturor. Dac Biserica a condam-
nat apocatastaza origenist ca certitudine
doctrinal si ca automatism cvasiciclic, ea a
ncredintat, n schimb, celor nduhovniciti
taina rugciunii pentru mntuirea universal,
activitate pe care Printii nostri duhovnicesti
si-au asumat-o cu mult larghete a inimii!...
Rostind n rugciunea lui Iisus milu-
ieste-ne, ne amintim c nu te mntuiesti de
unul singur, ci numai n msura n care devii
o persoan n comuniune, care nu mai e
desprtit de nimic. Cel care invoc Numele
devine prietenul Mirelui, se roag ca toti s
fie uniti cu Mirele: Acela trebuie s creasc
iar eu s m micsorez. Nu mai vorbeste de
iad dect pentru el nsusi, cu o smerenie fr
margini. Ca acel cizmar din Alexandria, care
i-a dat o lectie Sfntului Antonie, dezv-
luindu-i c se roag ca toti s fie mntuiti, el
fiind singurul care merit s fie osndit. Ca
Simeon Noul Teolog care spunea c trebuie
s-ti privesti toti semenii ca pe niste sfinti si
s te consideri drept singurul pctos, spu-
nndu-ti c n ziua judectii toti vor fi mn-
tuiti, numai tu vei fi osndit - Ne spune tot
Olivier Clement. Si atunci, Domnul i-a spus
staretului Siluan: Tine-ti mintea n iad si nu
dezndjdui. Aceast ntlnire n iubire dar
si acest sentiment al diferentei infinite dintre
Dumnezeu si mine, aceast necesitate a milei
lui Dumnezeu pe care o simte omul, se ex-
prim n rugciunea lui Iisus. Inima este iz-
vorul sentimentelor, deci si al iubirii. Iar iu-
birea nseamn ntlnire cu cellalt. Si fiindc
iubirea este animat de un avnt infinit, ea
nu ar putea fi pe deplin satisfcut dect n
ntlnirea cu Dumnezeu, Cel infinit.
Printele Profesor Dumitru Stniloae n
lucrarea deja citat ne spune c n ntlnirea
cu Dumnezeu - Infinitul este perceput ca o
bucurie nesfrsit, ca o lumin. Exprimndu-
le prin cuvinte, omul sugereaz aceast bu-
curie care depseste orice limite. Desi nc
foarte slab, cuvintele rugciunii lui Iisus ex-
prim acest sentiment de bucurie, de recu-
nostint si de smerenie infinit. Dar lucrul
principal nu e s rostim cuvinte. Principalul
se afl n aceast experient a bucuriei, a re-
cunostintei, a iubirii, a smereniei si chiar a
durerii nesfrsite care provoac pcatul. Cu-
vintele nu mai formeaz un obiect de reflexie
pentru cel care le pronunt. Ele nu se mai in-
terpun ntre om si Dumnezeu, ci prin ele omul
se adreseaz lui Dumnezeu Care este de fat.
Prezenta lui Dumnezeu copleseste totul.
Asadar, trecnd noi prin gama aceasta
de stri sufletesti, la ce ajungem? Cu ce ne
alegem? Ce roade culegem? Cu ce ne alegem
de la Sfintii nostri, de la Sfntul Nicodim
acum la mplinirea a peste 600 de ani de
nayterea sa n Ceruri? Dobndim liniste
aductoare de bucurie si reconfortare sufle-
teasc, mpcare cu Dumnezeu si cu sine.
Minunea rugciunii nu const att n mpli-
nirea ei, n nduplecarea lui Dumnezeu, ci n
atingerea tainic ce se efectueaz ntre
sufletul nostru limitat si Duhul nemrginit al
lui Dumnezeu, experient pe care au trit-o
si Sfintii, din belsug. Inima omului se afl
ntr-o stare prielnic primirii harului si
binecuvntrilor lui Dumnezeu. Din aceast
atingere odrslesc o serie de transformri
binefctoare n fiinta noastr. Rugciunea
se face ntre noi si Dumnezeu n viata noastr
uman. n adncurile serafice ale interiorului
nostru se produce, prin rugciune, o comu-
niune discret si rodnic ntre noi si Dum-
nezeu. Fr aceast relatie personal cu Dum-
nezeu prin rugciune, credinta rmne o
convingere teoretic, cultul o lucrare de form
extern, cercetarea Printilor o cronologie
seac. Fr rugciune, lucrrii noastre morale
i lipseste profunzimea religioas, fr ru-
gciune iubirea lui Dumnezeu nu se mani-
fest n toat plenitudinea ei, se deschide
un abis ntre Dumnezeu si om - reliefeaz
Printele Ioan Bunea n cartea sa Psihologia
Rugciunii.
Tinnd seam de faptul c, prin rug-
ciune omul pseste naintea lui Dumnezeu,
pentru a vorbi cu El despre sufletul su, des-
pre desvrsirea si despre mntuirea sa, ru-
gciunea rmne suprema datorie a noastr,
a tuturor crestinilor, vznd si constatnd
din cele enuntate aici importanta si actua-
litatea ei, fiind ieri, azi si n veci aceeasi; ea
fiind semnul suprematiei morale si duhov-
nicesti n lume. Dac, prin absurd, ar fi s
nceteze, la un moment dat, rugciunea pe
pmnt, nevinovtia ar rmne fr ocrotire,
pcatul fr iertare, virtutea fr putinta de-
svrsirii si lumea ar intra n ntunericul stri-
cciunii si a mortii care ar duce la noaptea
vesnic a iadului, iar existenta Sfintilor ca
vase vii ale Bisericii n care descoperim lu-
crarea Duhului Sfnt, sau pomenirea con-
temporan aSfntului Nicodim nu ar avea
nici un sens, nici un folos!... Ndejdea spo-
reste prin rugciune: ndejdea Zilei ne-
nserate, cnd adierea Duhului va mprstia
cenusa si va arta ca un rug aprins ntru
Iisus Hristos. Risipirea amgirii si zdrobirea
mortii nu se vor svrsi fr mari ncercri.
Atunci, cine va chema Numele Domnului se
vamntui, asacumau fcut Sfintii - careau
fost oamenii unui loc si a unui timp dat si
bine delimitat dar care au ajuns locuitorii ves-
niciei, ai metaistoriei, ai timpului si ai spatiului
universal.
Asadar, rugciunea este o minune ce face
minuni: l coboar pe Dumnezeu si nalt su-
fletul ctre El. Este o minune pe care o putem
svrsi si de care ne putem mprtsi zilnic,
plecnd genunchii trupului dar, mai ales, ai
sufletului si nltnd mintea noastr spre
Domnul si spre casnicii Si - care sunt
Sfintii, ntre ei slsluind si Printele nostru
Nicodim cel Sfinjit de la Tismana, cruia i
aducem n aceste vremuri binecuvntate,
prinosul nostru de cinstire, pretuire si recu-
nostint. Urmeaz doar s-i ntelegem rug-
ciunii sensul, si s o cultivm spre si pentru
desvrsirea noastr cci ea este semnul
omenittii si izbvirii noastre, de-a lungul
tuturor veacurilor.
Watteau - Indiferentul
27
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Lucrarea de exceptie a Pre-
otului Stavrofor Radu Botis, in-
titulat Aspecte pedagogice si
catehetice n lucrarea de mntuire
a Domnului Iisus Hristos, ap-
rut cu binecuvntarea P.S.
Iustin Sigheteanu, aduce n lu-
mina Cuvntului forma metodei
conversatiei pentru ntelegerea
ntelepciunii Domnului Iisus
Hristos, prin adjectivul katehe-
tikos, form a metodei pedago-
gice de explicare a lucrrii de mn-
tuire al trimisului lui Dumnezeu.
Cartea se deschide cu un
Cuvnt nainte, semnat de Pr.
lect. univ. dr. Gheorghe Santa si
o Prefat semnat de as. univ. dr.
Marian Valerian, si cuprinde
cinci capitole, fiecare cuprinznd
subcapitole n care se abordeaz
problema c viata lui Iisus repre-
zint un model general de evo-
lutie a omului. Fr existenta lui
Iisus n istoria umanittii nu ar fi
fost posibil ntelegerea concep-
tului de dragoste, iubire, toleran-
t, rbdare, ntelepciune, rug-
ciune, suferint, care duc n mod
precis si constant la purificarea
sufletului.
Dumnezeu n-a dorit moar-
tea cea venic a omului, cci
nu de aceea L-a creat pe om.
Pentru aceasta, n nemrginita
Sa buntate i iubire de oameni
Dumnezeu a gsit, prin ntelep-
ciunea Sa, mijlocul cel mai bun
al izbvirii de ru, hotrnd
astfel ntruparea Fiului pentru
mntuirea lumii (Efeseni 2, 4-5;
Tit 3, 4-5). - subliniaz n cartea
sa preotul Radu Botis.
Dar prin Iisus omul nu iu-
beste numai pe Dumnezeu, ci n-
treaga creatie, e vorba de Sine,
de semenii lui cit si de ntreg cos-
mosul. Concluzionnd c omul
dac iubeste pe Dumnezeu, iu-
beste si ceea ce a creat si iubeste
Dumnezeu.
Nasterea lui Iisus ca fiint
uman, st la baza definirii spi-
ritului uman. El a deschis calea
prin care omul poate s se mn-
tuiasc. Aceast idee se desprin-
de din Capitolul I al crtii.
Hotrrea din veci a lui
Dumnezeu cu privire la mntu-
irea lumii a fost mplinit de Fiul
i Cuvntul lui Dumnezeu, care
S-a ntrupat la plinirea vre-
mii, adic atunci cnd preg-
tirea omenirii de ctre Provi-
denta divin pentru primirea
Mntuitorului se mplinise.
Sfnta Scriptur exprim
ideea c activitatea de preg-
tire a mntuirii cuprinde pe toti
oamenii, zicnd despre Cuvn-
tul c era lumina cea adev-
rat, care lumineaz pe tot omul
ce vine n lume (Ioan 1, 9).
n capitolul doi autorul abor-
deaz provenienta numelui Iisus
Hristos din punct de vedere se-
mantic si etimologic, exempli-
ficnd cu amnunte din Evan-
gheliile lui Matei i Luca.
Numele Mntuitorului,
ntemeietorul credintei cretine
i al Bisericii, este Iisus Hristos.
Aflat n prima pagin a Noului
Testament (Matei 1, 1), Iisus
Hristos este numele complet al
Fiului lui Dumnezeu ntrupat,
devenit persoan istoric, sau
Fiul Omului. Iisus este termen
grec, traducnd cuvntul ebraic
Ieua, care nseamn Dumne-
zeu mntuie, adic Mntui-
torul12, ... i vei chema numele
Lui: Iisus, cci El va mntui
poporul Su de pcatele lor,
i spune ngerul, mesagerul di-
vin, lui Iosif, brbatul Mariei,
mama lui Iisus (Matei 1, 21).
Iisus fiind o persoan isto-
ric, El a fcut istorie. n acest
context Iisus Hristos ne sugerea-
z c ajungem la moarte, prin
dou ci: unabun si un rea. Fe-
ricit este ns doar acela care mer-
ge, cu credint n Hristos, pepri-
ma dintre ele. Mergnd cu su-
fletul n Rai, el face punte mpre-
un cu cei vii de pe pmnt din
Sf. Bise-rica lui Hristos. Tocmai
prin acest fenomen Mntuitorul,
prin pildele Lui devine pedago-
gul si modelatorul fiintei umane.
Lucrarea mntuitoare a
lui Iisus Hristos, poate fi con-
templat n ea nsi, dat fiind
c era necesar pentru mntui-
rea oamenilor, avnd o nsem-
ntate deosebit.
Lucrarea Mntuitorului de
reparare a firii noastre, de n-
dreptare a ei, a trebuit s se n-
drepte n trei directii.
n directia refacerii legtu-
rii cu Dumnezeu, legtur stri-
cat prin pcat, Iisus trebuia s
mpace pe Dumnezeu cu omul.
Aceasta nu se putea face dect
prin slujba preotiei. Preotul este
cel ce sta ntre om i Dumnezeu
i realizeaz mpcarea prin ru-
gciune i jertf.
Prin alt lucrare, Iisus Hris-
tos trebuia s-i lumineze mintea
omului ct a stat pe pmnt i
s continue aceast lucrare
prin trimiii Si i dup nl-
tarea la cer. - precizeaz Radu
Botis n capitolul Mntuitorul
Iisus Hristos - Pedagogul i
modelatorul fiintei umane.
Principala lectie a lui Iisus
Hristos este iubirea de semeni,
aceasta fiind esenta vietii. Este
una dintre cele mai sublime acti-
uni pe care o poate realiza o fiint
uman. nvttura Mntuitoru-
lui, asa cum propovduieste, este
iubirea de Dumnezeu ca prima
lege a omului si principala lui
ndatorire spiritual.
n ntreita activitate mn-
tuitoare a Domnului nostru Iisus
Hristos, chemarea Sa nvtto-
reasc sau profetic ocup un
loc de seam. Mntuitorul ve-
nea cu nvttura cea nou a
mntuirii, care cuprindea ade-
vrurile religioase absolute
despre Dumnezeu i despre voia
Sa, i ca orice nvttor El a
folosit mijloace de nvtare i
aavut ucenici. Din aceast pri-
vint, Iisus Hristos S-a dovedit
a fi un nvttor deosebit de n-
zestrat, nct a fost numit pro-
fetul profetilor i nvttorul
nvttorilor, rmnnd pild
pn astzi la toate neamurile.
Pilda Sa este deosebit de gri-
toare n privinta mprtirii
nvtturii Lui, a comportrii i
a mijloacelor folosite, a instru-
irii ucenicilor i a roadelor cu-
lese.
Iisus a fost nvttor si Pro-
fet al multimilor. Ca primCatehet,
adic Cel ce te nvat, si tinea
predicile n locuri diferite, dar
multimile L urmau si-L ascultau.
Domnul nostru Iisus Hristos
a ndrgit multimile care se tineau
Al. Florin }ENE
Din suflet prinCuvnt
Din suflet prinCuvnt
Iisus Hristos Atotputernicul divin - unificatorul prin n(elepciune
ntre Cel ce L-a trimis pe pmnt yi istoria pmntean
28
de El, scrie Radu Botis:
Mil mi este de multime,
c sunt trei zile de cnd ateapt
lng Mine i n-au ce s m-
nnce. Si de-i voi slobozi fl-
mnzi la casa lor, se vor istovi
pe drum, c unii din ei au venit
de departe (Marcu 8, 2-3).
ns Cuvntul Lui devenea
Lege. Multimile se apropiau de
El prin puterea sfinteniei care se
cstig prin dou mari virtuti:
dragostea si nfrtirea. Din nv-
tturile lui Hristos se pot des-
prinde trei mari lucruri: s nu p-
ctuiasc cu fapta sau cu mintea,
n al doilearnd dac agresit s
nu persiste n greseal s nu i
persiste n minte si n inim gn-
durile rele sau ura, iar n al treilea
rnd s priveasc cu inima si cu
mintea fr patim toate lucrurile
din viat.
Dar pe lng acestea, Iisus
Hristos a nftiat cele mai a-
dnci nvtturi religioase i
cerinte etice cu simplitate natu-
ral i n mod intuitiv. ntm-
plrile zilnice ale vietii primesc
la El forma unor parabole su-
blime, cu continut adnc. n dis-
putele cu contrarii Si, El tie
s anuleze ptrunztor i
prompt toate obiectiunile lor i
s ocoleasc cursele ntinse de
ei (Marcu 10, 2; 11, 27).
nvtturile LUI Iisus Hris-
tos, precizeaz Radu Botis nu pot
fi luate ca doctrin de sine st-
ttoare, fiindc ele sunt o mani-
festare mereu actual a Fiului lui
Dumnezeu despre om.
Iisus Hristos recunoate n
nvttura Sa originea divin
a Vechiului Testament, precum
i inspiratia acestuia (Marcu 12,
24; Ioan 5, 39). Legea i profetii
sau Scripturile au un caracter
mesianic, ele prezic fapte i
evenimente pe care Iisus le
socotete mplinite n propria-I
persoan. Semnul lui Iona,
adic petrecerea profetului
timp de trei zile n pntecele chi-
tului, e interpretat de Iisus ca o
prevestire a mortii i nvierii
Sale (Matei 12, 39-41; Luca 11,
29-35).
Iisus Hristos argumenteaz
predicile sale cu exemple din
Scripturi. Pentru El CUVNTUL
e spirit divin si suflet. Este cert
c prin ntruparea lui Iisus, n om
coexist dou lumi, de aceea se
d o lupt permanent ntre sacru
si profan. Procesul hristic, de la
nastere pn la crucificare si n-
viere s-a petrecut n lumea real,
n fata omului, ca o dovad vie
c sacrul exist, ea reprezentnd
conditia necesar pentru ca omul
s fie renscut - s apar omul
nou, crestin, cu sufletul purificat.
Cartea preotului Radu Botis
nsotit cu o bogat bibliografie
se nscrie n rndul tratatelor de
teologie, viabil instrument de
cercetare pentru teologi, stu-
denti si cititorii. De aici se con-
tureaz valoarea darului care ne
este transmis: lumina cuvntului
nu rmne n paginile timpului
doar un cuvnt sterp, comoara
este scoas la lumina adevrului
istoric, bucuria unuia i plineste
pe cei multi. Cci cunoasterea
nvtturilor lui Iisus Hristos si
mprtsirea acestora este: lu-
min, comoar, bucurie, si mai
presus de toate lada de zestre
a umanittii si crestinttii.
Mariana ZAVATI GARDNER
(Anglia)
Watteau - Comedia francez
Summer Exhibition 2013
She sat there, arms folded facing the reality
of 3D prints, Perspex, wood, paper, brass, acrylic,
plastic, fibre optics, plywood, cast concrete, timber veneer, etc.
She was trying to make sense of the techniques
before she could rightly say I can do better than this
She felt like walking on stilts, something was not making sense
That years summer exhibition was like the beginning,
the middle and the end of a swarmof insects left
to their own devices, close to a spiders web
It just did not make sense in her multilingual head
of extraordinary talents she was drifting in her conversation
with the works of art that felt painted by numbers
She stood there munching the statements of the works
listed in the catalogue that she got as she entered
the rooms plastered with fragments of meanings
THE GAP
I am bored utters the young girl
in clear jeans, silk top, and suede shoes
angry earphones in her amber hair
Oh, look at the paintings I reply
all lined up on the immaculate wall
I am bored goes on the young girl
her loud voice hits the seasoned halls
of the ancient castle with high ceilings
I am bored laments the young girl
as she floats amongst azaleas
a mobile with pen in her right hand
I am bored sighs the young girl
as she slides along the rhododendrons
a rider on the thoughts of youth
29
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Octavian LUPU
De pe terasa hotelului priveam valurile
mrii cum brzdau suprafata orizontului pn
departe n zare. Strigtele pescrusilor sfre-
deleau linistea zorilor de zi nainte de aparitia
zgomotului produs de nenumratele autove-
hicule ale orasului. Mirosul srii se amesteca
n btaia vntului rcoros, ns totusi plcut
la atingere, pe msur ce rafale dinspre mare
veneau asupra mea. Si amestecate cu aceste
nenumrate senzatii, o multime de imagini
mi veneau n minte din vremuri de mult
apuse, dar care prin alchimia misterioas a
memoriei, mai struiau cu prospetimea expe-
rientelor din nou trite la o aceeasi intensitate
dureroas.
mi aduc aminte, cnd copil fiind, veneam
n tabr pe litoral, de regul la Eforie Nord,
cu dorinta de a m bucura de experienta atin-
gerii mrii. Valurile nu m speriau, ci dim-
potriv, mi generau o atractie aproape ire-
zistibil. Stiam s not, puteam s m deplasez
cu usurinta pe suprafata apei, dar cel mai
mult mi plcea s simt nisipul clcat sub
picioare si curentul puternic ce mereu si
schimba directia ce te mpingea nainte si
napoi fr nicio regul.
Dialogul cu marea se rezuma la un fel de
joc al atractiei si respingerii ntr-o succesiune
imprevizibil. Cam n felul acesta percep
curgerea timpului n momentul de fat, ca o
scufundare ntr-un ocean de particule ce al-
tereaz regulile spatiului. Acesta din urm
ajunge s se frmiteze sub actiunea pic-
turilor eterice ale vremii ce transform mereu
chipul lucrurilor vzute. Imaginile trecutului
apar si dispar nsiruite caleidoscopic; tririle
asociate apas cu putere asupra harpei su-
fletului; noi impresii ies la suprafata cu in-
tentia unei clarificri necesare, dar imposibil
de realizat.
n cele din urm, dificultatea integrrii
fragmentelor de memorie ajunge s m obo-
seasc fiindc etalonul logicii nu poate s
pun ordine n tririle ce s-au acumulat n
nenumrate straturi de-a lungul vietii. Si a-
tunci, m las n voia valurilor timpului, care
m poart pe drumuri ce mereu se schimb
n jocul dantelat al iluziei sau realittii efemere.
Dar pe msur ce dansul imaginilor se
ncheie, reverberatiile armoniei i iau locul.
Cu vibratii ce transcend orizontul imediat si
pe msur ce orizontul privirii devine mai clar,
lumina sensului ce strbate veacurile ncepe
s sefac simtit, chiar dac el nu poatefi re-
dat prin cuvinte. Fiindc undeva, dincolo de
ntelesul obisnuit al vorbirii se asterne infini-
tatea combinatiilor posibile, ce niciodat nu
va fi epuizat pe deplin.
Din nou, disting profilul nisipului de pe
plaj, undeva n Mamaia, loc prin care am
trecut de multe ori. Disting valurile mrii, care
macin, asemenea timpului, stncile adn-
cului si le transform n particule fine pe care
le arunc pe mal mpreun cu o puzderie de
cochilii ale diferitelor animale marine. Iar acest
lucru m conduce s contemplu efemeritatea
tuturor lucrurilor pn la punctul n care se
pare c distrugerea va deveni universal, fr
putint de evitat.
ns imediat, gndul mi este atras de ima-
ginea rsritului de soare, care m-a fascinat
de fiecare dat cnd am venit pe aceste me-
leaguri. Din fericire, de pe litoralul romnesc
este imposibil s vezi asfintitul n mare al
soarelui, ns rsritul su se profileaz mag-
nific n fiecare dimineat. Prin raze str-
lucitoare de culoare galben-portocalie, astrul
generator de lumin se ridic din mare ncon-
jurat de raze ce se proiecteaz magnific pe
fundalul cerului. Acest spectacol se desfsoa-
r pe durata ctorva zeci de minute, pn cnd
intensitatea sa devine prea puternic pentru
privirile noastre. Acest salut oferit de soare
ntregii naturi pune totul n miscare si deter-
min uitarea instantanee a noptii care a trecut
mpreun cu visele, himerele si umbrele ei.
nsemntatea rsritului de soare a fost
mereu avut n vedere n toate culturile majore
ale lumii. De exemplu, egiptenii se temeau ca
nu cumva soarele s nu mai rsar pe cer
dup trecerea timpului noptii. Aceast viziune
a propulsat cultul acestui astru n centrul
ntregului sistem religios de la acea dat, iar
acest gnd m determin s reflectez din nou,
dar ntr-o directie diferit.
Amintirile se transform ntr-un nisip
dens sub actiunea devoratoare a timpului,
ns imaginea rsritului de soare mbrac
mereu viziunea prezentului si perspectiva vi-
itorului. Cumva, noi, fiintele omenesti, avem
aceast vocatie a viitorului si mai putin, sau
chiar deloc, a trecutului. O senzatie de zdr-
nicie ne va ntmpina ori de cte ori ncercm
s ne cantonm n experientele si evenimen-
tele din decursul timpului ce s-a scurs. A-
ceasta este o dimensiune insondabil a reali-
ttii prin care trecem, iar a insista asupra ei
reprezint o greseal.
Mult mai important rmne capacitatea
de a tri n fiecare zi experienta rsritului de
soare; s iei viata de la capt zilnic reprezint
Un Rsrit de Soare
pentru Fiecare Zi
Un Rsrit de Soare
pentru Fiecare Zi
Watteau - Flautistul
30
un act de ntelepciune; s triesti la maximum
clipa prezent nseamn s te bucuri mereu
de darul vietii; s ignori feluritele umbre ce
ncearc s se asterne n inima ta ti ofer
posibilitatea de a fi cu adevrat fericit. Si de
aceea, n acea dimineat n care priveam su-
perbul rsrit de soare de pe terasa unui ho-
tel de pe litoral, am nteles c dincolo de
crepusculul diminetii se afl, cu sigurant, o
nou zi.
Binenteles, exist un crepuscul al asfin-
titului asupra cruia struie involuntar min-
tea noastr, o viziune ce se termin cu ntu-
necimea impenetrabil a noptii. Asemenea
unor tentacule invizibile, aceast imagine ne
sfredeleste inima si ne tulbur emotiile prin
asteptri negative pline de neprevzut. n
aceast perspectiv dureroas mi-am pe-
trecut o mare parte a vietii pn cnd am a-
juns s sondez adncimea acestui abis exis-
tential, ce tinde s distrug complet bucuria
vietii.
Din fericire, ceva din interiorul meu a re-
fuzat s mearg pn la capt pe acest drum
si astfel, am intuit realitatea celuilalt cre-
puscul, de dimineat, care are un cu totul alt
nteles. Este ca si cum ai intra pe un alt trm
n fiecare zi. Realitatea poate fi oarecum si-
milar, dar de fapt ea se schimb de fiecare
dat. Ziua de astzi poate s semene cu cea
de ieri, dar are multe lucruri schimbate, cel
mai important factor fiind timpul, care a al-
terat creativ spatiul pe care l-am prsit o
dat cu nceperea noptii.
Si astfel, am prsit terasa de pe care pri-
veam tcut nasterea unui nou spatiu-timp
cu hotrrea ferm de a nu mai lsa niciodat
ca perspectiva apusului s mai mi umbreasc
ziua continu pe care mereu doresc s o tr-
iesc de acum nainte. Acest salt de perspec-
tiv m-a determinat s mprtsesc impresiile
ce m-au condus la intuitia nceputului ce se
desfsoar n fiecare experient prin care
cumva trebuie s trecem. A distinge germenul
nasterii vietii n testura prezentului repre-
zint fundamentul ntelepciunii practice pe
care fiecare dintre noi ar trebui s o aib.
De aceea, puterea de a privi dincolo de
ntuneric ascunde n ea vocatia de a fi capabil
s distingi rsritul soarelui n fiecare zi si de
a ntelege c un nou continuum spatiu-timp
ne este pus la dispozitie. Trecutul s-a fr-
mitat n particule de nisip, dar prezentul si
viitorul se desfsoar larg naintea noastr.
De fapt, aici se afl capacitatea de a tri fie-
care zi n perspectiva renasterii si regenerrii
interioare. Ct de nlttoare ar fi gndurile
noastre dac le-am lsa s se prind de ta-
bloul luminos al zilei ignornd noaptea ce se
asterne mereu n urma noastr!
Watteau Watteau Watteau
Watteau si are atelierul su chiar n palatul
Luxemburg unde are ocazia s studieze
ciclul de tablouri ale lui Rubens consacrate
Mariei de Medici. Picturile lui Watteau
creaz o atmosfer ireal, nftisnd o
fericire intangibil, propunnd teme noi
pictorilor contemporani. Curtea regal si
teatrul erau temele predilecte ale artistului,
influentat deArta Comediei - o form de
teatru improvizat, n caresejucafr
scenarii scrise, n aer liber.
Tehnica utilizat si preferinta pentru
culorile vii constituie un omagiu adus lui
Rubens, ns stilul elegant si sensibilitatea
liric apartin n ntregime lui Watteau.
Melancolia si sentimentul efemerittii
submineaz ntotdeauna scenele idilice ale
acestui mare artist.
n 1709 artistul intr n competitie pentru
cstigarea premiului Academiei Regale de
Pictur si Sculptur unde obtine locul doi.
n 1912 Watteau este primit n rndurile
Academiei ca membru titular.
Lucrarea lui de referint, mbarcarea spre
Cythera i confer calitatea de pictor de
serbri galante, denumire creat anume
pentru el. Ce-i n fond oSerbare galant ?
Serbarea galant e forma nou dat de
Watteau unui vis permanent al omenirii, vi-
sul vrstei de aur, al unui paradis destinat
plcerii, al unui azil fericit n care vremea s-
ar scurge ntr-un vesnic carnaval. Perechi
se plimb si discut. Cnt din gur sau
ghitar, silabisindGama iubirii. Danseaz
si mai ales lenevesc. Watteau a prins toate
atitudinile de destindere, dezinvoltur si
nepsare, duioasele mrturisiri, asteptrile
Ir motiv si plecrile fr tel.
Fr motiv si fr tel, Watteau, pe 18 iulie
1721, pleac definitiv ntr-o alt lume. Nu
mplinise treizeci si sapte de ani.
Jean-Antoin Watteau, originar din Flandra,
fiul lui J ean-Philippe Watteau si Michele
Lardenois se naste la Valenciennes, pe 10
octombrie 1684. De mic era pasionat de
pictur si la 11 ani e dus de printi s
nvete n atelierul pictorului Albert Guerin.
Cunoaste pictura lui Rubens care-l va
marca, urmri si influenta n toat
activitatea sa artistic.
n 1702 pleac la Paris pentru a-si continua
studiile unde-l cunoaste pe Claude Gillot,
specialist al teatrului Italian, unde prinde
gustul personajelor dincomedia dellarte
care aveau s devin confidentii fanteziei
sale.
n 1708, Watteau intr n atelierul lui Claude
Audran, maestru faimos n decoratie,
pictorul curtii regale si custode al Palatului
Luxemburg alturi de care particip la
decorarea palatelor de la Versailles,
Fontainebleau si Hotel des Invalides.
Florin M~CE{ANU
Watteau - Autoportret
31
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Daniel MARIAN
Cum e lumea fcut din pmnt, ap si
vzduh, astfel si viata omului poate fi nte-
leas prin emotie, bucurie ori tristete (ar mai
fi si alte sentimente, dar ecuatia lor e una mai
complicat); ceea ce au n comun ns acestea
n cuprinsul omenesc, este, sau ar putea fi
definit cu o iluzie de dor, strns-ntre co-
perte, poetic. Exact acea Veste buncare
vine parc de la sine uneori odat cu nasterea,
alteori mai trziu dup trecerea multor pie-
dici Ea chiar dorea s vin, ntunecndu-
mi clipa,/ Suav, n rochia verde, zmbetul
cioplit, n prip/ De-o arip de ger, purtat de
un vnt bezmetic/... / Si iar m arde dorul, de-
a fi, din nou, doar noi./ Femeia lin, de lumin,
se-ascunde-ntre mesteceni/ Si las dorurile
coapte, spre rsrit s-astepte (...). Poate fi
vorba aici la fel de bine de Nostalgia iubitei,
sau doar de trirea clipei celei timpul - ca un
grunte, o piatr de moar...
A fi Observator nedumerit, nluntrul
ori n afara lumii aceleia omologate, precum
si a fiintei tale aceleia acceptate biologic, e o
ndeletnicire anevoioas. Iei elementele ace-
lea primordiale si le nvrti pe toate fetele, nu
le lasi s se nvrt ele doar, n jurul tu. ncepi
ns mai apoi s te ndoiesti de identitatea,
de autenticitatea lor, le redescoperi n felul
tu - atunci cnd poezia este cea care ti de-
seneaz sufletul, poti desena si tu tot ceea
ce vrei; dar mai nti, trebuie s observi cu
toate simturile tale, iar nedumerirea vine de
la sine. S-ar putea s ajungi, aproape sigur,
la o altfel de lume si la un altfel deeu.Dumitru
Tlvescu are aceast dorint de ptrundere
alucrurilor, si derearanjareafiecrui fir de
molecul, de atom, astfel nct nedumerirea
s nu fie una pur contemplativ, ci de-a drep-
tul o unealt pentru a construi mai departe.
Astfel, ar putea fi un alt fel de a-i spune po-
eziei c e poezie, iar poetului, c e poet.
Cel mai mare impas poate fi atunci cnd
Triste(ea zeului e foarte, foarte aproape
de tine, si nu stii dac s te astepti la bine
sau la ru; poate veni s te arunce din oricare
algoritm, ori poate veni s-ti cear ceva, orice,
iar mai trziu poate c va avea de gnd s-ti
si ofere din avutul su olimpian. Totul e s
vin la tine zeul, iar la Dumitru Tlvescu, iat-
l c vine; trist, dar deloc fr a fi mai putin
zeu, cu mndria zeului dar cu niste simtminte
pur omenesti, de prere de ru si cu nevoia
de ntovrsire (nu-i putem spune chiar prie-
tenie, pentru c ar fi prea de tot, ntre oameni
si zei): Zeul meu nalt, m-a strns de mn/
A regret. Nu mi-a dat nimic, dar mai amn./
M-a privit lung, rugndu-m s-l iert,/ n ce-
ruri, devenise neputincios, inert./ Caut aici,
un adpost, mcar o lun/ Pe-ascuns, cu ini-
ma trist, nebun,/ n haosul lumii, el si caut
un loc./ Colindm amndoi, pduri n re-
semnare/ ... /Asa colind, cu zeul meu nalt si
bun/ ... / Continumvisarea.
Altceva se ntmpl ns, atunci cnd te
paste o Triste(e egoist, tinnd cont si de
faptul c e, tot ce se poate, o tristete pe care
ai zgndrit-o ntr-att nct s fi devenit, de
ce nu, una personal. Tristetea aceasta, dac
e s fie, nu se va lepda de tine niciodat
sau oricum, nu prea curnd; tot ce va face, e
s se ascund oarecum parsiv, dndu-ti iluzia
c mai ai dezlegare si la alte unghere ale su-
fletului, ceva de genul unor dimineti al cror
surs s-ti netezeasc asa, ct de ct, calea
ctre o amiaz deplin si, de ce nu, ctre un
frumos amurg care s te mint sau poate chiar
s-ti spun adevrul, cumc vamai veni nc-
o alt dimineat: E sub castel, acolo s-a pitit
ea, tristetea mea./ A gsit o hrub mai usca-
t,/ s poat face fat spaimei/ ... / Atta zarv
moart a speriat tristetea,/ Alege alt hrub,
din ce n ce mai ud,/ Un loc mai sigur, din
care s nu fug.
Dumitru Tlvescu nu se sfieste s dea
piept cu Imposibil-ul, chiar dac risc s
fie mai trist dect toate tristetile la un loc,
fiecare cu bntuirea ei. Da, amzis bine, s-a
vzut cum tristetea poate fi la rndu-i trist,
e un fel de sentiment ridicat la puterea acelui
sentiment, ca si cum iarba ar fi pscut de
iarb, ori calul nverzit de un cal. Nu exist
formul logic, nici mcar o iluzorie curb
grafic, una credibil nici att, dar as mai zice-
o nc-o dat, ce e mai rou dect verde, mai
inim dect cprioar, deci cam acesta ar fi
ntelesul fr nicio msur de-a fi nteles...:
Ai putea s-ti cobori gndurile n palm,/
S le numeri, de poti,/ Apoi s-i mngi, ncet,
pe toti./ Cititorul n stele nu te las,/ ntoarce
visele n vise,/ Casa lor, n alt cer./ Cnd co-
boar,/ Aripile lor sunt doar iluzii/ Blnde,
doar iluzii.../ Zbor de cocor obosit,/ nvluie
sfera dorului./ Pe tabla lumii,/ Nu mai scrie
nimeni versuri.
Am pomenit adineaori de cai, deloc n-
tmpltor, pentru c Dumitru Tlvescu nu
cred c s-ar putea concepe altfel, el poetul,
Ir cel putin o Imagine cu cai albi, acei
cai pe care mai curnd i vei ntlni desferecati
din zburdatul pe pajisti, ntr-o peregrinare
printre nori, printre stele, ori ntr-o demate-
rializare superb, dincolo de oricare limite ale
firescului, undeva unde tot ce conteaz este
subtilitatea, finetea nariprii dorintelor: Caii
albi, paznici tcuti,, printre vise/ Umplu golul
din noi, cu decoruri de culise./ Pajistile noas-
tre nu mai nasc gnduri/ Doar furtuni seci,
de nisip, printre gnduri,/ n timp ce cai albi
si caut pereche/ Dorind timpuri noi, fr
streche.
Se ntmpl s l gsim pe poet gnditor,
profund dar senin si mpcat cu povrnisu-
rile, ca ntr-o oglind multidimensional,
strngndu-si reflexiile si refractiile din lungul
si latul vietii, cu o maturitate deplin care nu
are legtur cu vrsta, gsind motivele temei-
nice ale durabilittii sale: Mai am putere s
mngi/ Urmele sruturilor de demult,/ Uitate
ca-ntr-o carte, pe un raft./ Mai pot vedea cli-
pirea vesel,/ Privirea ta, de riduri vduvit./
Cnd timpul vrjeste ironic/ Chipurile, cu
umbre,/ M simt nvingtorul zilei sterpe,/
Printre iluzii stpn, degeaba,/ Mai trec un
an si-apoi, un altul.../ n albume nu mai sunt
tot eu ! (Amintiri vesele). Ei bine, l rog s-
mi dea voie s nu-l cred de ast-dat, pentru
c e tocmai el, mai mult dect ar fi fost vre-
odat...
Si pentru c dintru nceput vorbeam des-
pre tristete, ntr-att nct nu stiam cnd voi
ajunge s trec dincolo de nvoadele ei, po-
etul vine s dea toat funinginea tristetii la o
parte, ntr-un Farmec de vnt: Bat altfel
vnturile, iat,/ Tristetea e un pas gresit,/... /
Cuvntul din cuvnt ncolteste,/ Lumina
alb, mat,/ Din fraze/ Ce-mbrac, apoi,/ Cu-
vinte vechi, n sensuri noi. (...).
As mai spune, pentru c e timpul s o
spun, despreObservator-ul nedumerit, c
reuseste cu un elan de invidiat, s-si impun
un turn de observare de unde oricnd poate
roti axele tririi; de unde cu sgeti de lumin
poate strpunge oricare ncercare strmb a
sortii: Mai taci, focule!/ De ce m-ngni, cu
albe flcri?/ Gndurile mele se aprind si fr
tine,/ Ele chiar cioplesc iluzii si pier,/ Frumos./
Dar tu? (Atotputernic). Acesta da curaj, de
tinut minte n fata oricrei provocri!
Dumitru Tlvescu:
Observator nedumerit
Dumitru Tlvescu:
Observator nedumerit
Amintiri vesele legnate-n Farmec de vnt peste
o Tristeje egoist care poate fi yi Tristejea zeului
32
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Gheorghe A. STROIA
Rai de crini...
n ziua ce soseste
cu raze de foc plin,
pluteste lin n aer
aroma-Ti cea de smirn,
ce-mbat orizontul
cu strluciri de stele
si poart-n vis albastru
mirul tcerii grele.
n seara ce mbie
cu chipu-i de tciune,
ce-mbrac cu mtase
ntinsul peste lume,
Te-astept lng fereastra
ce st deschis larg
pe Tine - dulce vis
al cerului meu drag.
Te port mereu n suflet
ca pe-un rai de crini
din cerul cel curat
ales de serafimi,
pe Tine - nor de zmbet
peste mritul soare,
un strop de ap vie
n seceta-mi ce doare.
De ce yi ngerii?
Oare de ce si ngerii
ar trebui s moar,
Pe cei rmasi, n suflet,
ca s-i doar,
S cread c-au rmas
iar singuri pe pmnt
O salcie btut,
mereu, mereu, de vnt?
se sting
n dorul lor cel mare
cnd cerul l ating,
De plou pe pmnt,
cad picuri de lumin -
Din ochii lor, sperant
n viata ce-o s vin?
suspin blnd
n dorul lor nestins
lumin pe pmnt,
Cad stele dup stele,
rmne ca o raz
Prin clipele ca veacuri...
iubirea ce vegheaz?
Atunci, vei yti...
De n-ai stiut s rzi, s plngi,
s mngi sufletul strin de toate,
de n-ai stiut lumina s-o iubesti,
Atunci, vei sti c Om de vrei s fii,
e prea trziu si, chiar nu se mai poate.
De n-ai stiut al florilor miros
si n-ai zrit cum cerul se pogoar,
iertarea, cea din curcubeu, nu ai simtit,
Atunci, vei sti c viata ta
trit fost-a ntr-o doar.
De n-ai stiut s gusti dulceata,
parfumul florii de cires,
s-adulmeci poamele grdinii vara,
Atunci, vei sti c-n ast lume
te-ai strduit, dar dat-ai gres.
De n-ai stiut s ierti si s adori,
s lupti s cuceresti cetate cu cetate
si marea, si pmntul, universul,
fie si cel mrunt, scris ntr-o carte,
Atunci, vei sti c toate au un rost
Si viata se msoar doar... n fapte.
Srut de mngiere
La cpti, micut, lacrimi te plng tcute,
Stropi mari, din ochi de jar, respir abtute.
Pe cer alai de ngeri vin sufletul s-ti ierte,
Cci Domnul chiar nu are la tine ce s certe.
Iar minile-ti de cear pe piept adorm visnd,
La cap o lumnare vegheaz suspinnd.
Afar la fereastr castanul nfloreste,
Iar vntul printre stele pribeag acum doineste
Din fluier de-amintire trei doine preacurate
Iar ochiul tu nchis doinind st s tresalte.
Pe ochi vl de mireas din alb brocart ti-astern
Srut de mngiere peste pmntul tern.
La cimitir un hu sta trupul s-ti nghit,
O lumnare alb ti prohodea uimit.
La crucea ta, Micut, plng, suspinnd usor,
Iar sufletu-mi te-astept nencetat cu dor.
E dorul ce m arde cu jar - simbrie mut,
La poarta ta cea nou ce Raiu-mi mprumut.
Coralele de ngeri ti cnt-acum duios,
Iar tu astepti, tcut, venirea Lui Hristos.
O, Mam, Rugciune de ceruri ascultate,
Fii dulcea mea minune peste pmnt si soapte!
Te roag pentru lume si pentru-ai ti copii,
Lumin fie ceasul cnd ne vom rentlni!
adulter textil
mi-am invitat cravata
s admirm mpreun realitatea de sub grind.
m-a refuzat elegant,
spunndu-mi c pe sear
are bilet la premiera unei drame
sub crengile castanului nflorit
de la marginea drumului.
disperat, am urmrit-o n miez de noapte,
pndindu-i pcatul, desctusndu-mi furia.
dansa agtat de gtul celuilalt,
unduindu-se cu miscri lascive
n ritm de blues
si nici mcar nu seasortau
noi, n oglind
l-am izgonit pe Ivan
dincolo de stele
zvrlind coada sapei
de pe crpturile palmelor,
ne-am deghizat n Giovanni,
visnd la temelii neridicate...
desteptati de orologii precise,
apsati de alte poveri
am mbrcat sacoul vechi
al valetului John,
spre a urca deasupra tihnei
ziduri mult prea nalte
tristi, fr vlag,
cu spinri de secer,
ridicnd piramide rosii,
ntre soare si lun
ndreptam n ziua Domnului
hrtiile sudorii,
mototolite n buzunare hulpave
de urmasii lui Don J uan
cutnd alinare
trziu, n noapte,
ne linisteam sufletul
cu vorbe curatede-acas
fredonndu-ne jalea,
nbusindu-ne dorul
amgindu-ne c mai e putin
tot mai putin
pn vom fi iarsiIon.
Adrian-Nicolae POPESCU
33
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Livia CIUPERC~
V-ati ntrebat vreodat dac durerea are
aripi?
V-ati ntrebat vreodat unde-ar voi, ea,
durerea s zboare si nspre ce zri?
Inteligenta ei e mai presus de fire, e mai
presus de ntelegerea noastr. Inteligenta ei
este ndumnezeit. Ea se cere eliberat, nu,
o! nu! - nu n neuitare, ci... n iertare!... n
mpcare cu sinele.
n mod cert, doar cel care a trit detentia
stie, pe propria-i piele, ce nseamn Durerea.
Doar cel care a robotit la Canal sau pe alte
antiere, amenintat cu arma la tmpl sau/si
adresndu-i-se cuvinte pmntii, stie ce este
Setea si Umilirea. Doar cel care a suferit n
temnite insalubre, n nemiloas ferecare, stie
ce pret are Lumina, Sfnta Lumin. Doar cel
care a fost n umil asteptare a unui colt de
pine, stie ce este Foamea. Asa c versurile
lui Nechifor Crainic (1889-1972) sunt nssi
suferinta: O, milostivule, Tu, care / Din doi
ciortani i cinci colaci / Fcui un munte
de mncare / S saturi gloate de sraci, //
Repet, Bunule, minunea / Si ospteaz mii
de guri, / Iar mie ascult-mi rugminte /
D-mi coul cu firimituri. (Foamea)
Iat cum suferinta se cere eliberat. Si-
atunci Domnul i-a druit aripi. Aripi de lumin.
Aripi ntru iluminarea noastr, a acelora care
doar am auzit despre grozviile pe care le-a
nregistrat Istoria... din timpurile vechimilor
de veacuri. Avem dreptul s cunoastem ade-
vrata Istorie, adevratele fapte. Nu pentru
interpretare. Ci spre redare.
Si s nu uitm, Durerea are aripi.Durerea
doreste eliberarea. Durerea este o tain care
se cere desjugat. S nu uitm! N-avem voie
s uitm!
Si pentru a ntelege ntruparea durerii, v
invitm nCasa lacrimilor neplnse. Amfi-
trioni sunt Mihai Rdulescu si interlocutorul
su, Aurel Obreja - martor al acuzrii n pro-
cesul reeducatorilor. Ptrundem cu pasi
mrunti, n liniste, ca s nu tulburm amin-
tirile, n casalacrimilor neplnse. Au tre-
cut de-atunci douzeci de ani. Se ntmpla n
1993. Cei doi, prieteni ntru tainice dezvluiri,
vor s rememoreze pentru noi o perioad -
retineti! - sinistr, numit reeducare. Pen-
tru a retine c apogeul acestui sinistru exer-
citiu, s-a nregistrat n perioada: iunie-decem-
brie 1951. Aceast nscolire s-a numit GHERLA.
Dar stimnoi undeesteGherla? Ar fi bine
s stim: Este un oras brzdat de apele So-
mesului. Municipiu, n judetul Cluj. Construit
n stil baroc, atestat nc de la 1291, Ghe-
lahida. n strvechime, cunoscut si sub denu-
mirea de Armenopolis. Pe soseaua nspre Dej,
pe malul Somesului Mic, atrage atentia o
constructie masiv, datnd din vremea mp-
rtesei Thereza (trei corpuri de cldire, a treia
dltuit dup 1848). Aceasta este mprtia
mortii. Pentru alte detalii, recomandm si
cartea lui Dumitru Bordeianu - Mrturisiri
din mlaytina disperrii.
Utile informatii. Bibliografia este bogat.
Asa vom putea obtine detalii si despre Su-
ceava - smburele reeducrii, si despre
lagrul de la Trsor - nchisoarea copiilor,
Pitesti - loc al rstignirii, Aiud - cetatea
mortii, Rmnicu-Srat - locul undeDurerea
este sugrumat prin mareaTcere. si cte
alte locuri de... nepoveste!
Poate am dori si numele unuia dintre ma-
estrii acestei terapii numit reeducare? Un
medic, pre numele su, n neuitare. Mendele.
Interesant geneza acestui nume. Interesant
traiectul descris de narator, despre un cuib
de vipere rscolit de furca securittii i
aruncat n mijlocul detinutilor politici ne-
vrstnici, anume adunati pentru a fi dati
prad reptilelor intoxicate cu propriul ve-
nin, m refer la grupul reeducatorilor
adunati n jurul lui E. ]., cum se va descurca
cititorul n htiurile mlcoase ale descom-
punerii de viu pe unde urmeaz s-l port?
Si-n acest context, n-am dori a sti n ce
consta nesfintitareeducare? Inventie a
inventiilor (btaie primit, cu slbticie, de
la un alt detinut, el nsusi, torturat). Si care
eraubinecuvntrile acestui supliciu (lo-
vituri la tlpi si peste clcie.)?! Glsuieste
unreeducat:Durerea i lovitura se trans-
miteau prin ira spinrii pn la creieri...
O, Doamne!... Brutalitatea cea fr margini
nflorea doar dup apusul soarelui.
Cum s uitm mcelul exercitat asupra
intelectualilor si bunilor romni jertfiti pentru
un crez?! Dac nu m nteam om, mi-a fi
dorit s fiu pom... O verticalitate sporind
nspre tine, Doamne! Cu ochii strlucind n-
spre Lumina Ta, Divin! Cu ramurile mbiind
spre zrile necuprinsului zenit. Cu verdele
pur al palmatelor frunze-argintate-n btaia
Lunii si cu ele, apoi, arznde-n nflorirea
sfntului Soare!
Ce tain de tain este Copacul! Cu fruntea
lui deschis nspre deprtatele zri, se druie
lumii, cu frunze, cu flori si cu fructe. Apoi, si
cu trupul devine dar nsutit: spre sculptur,
spren trebuinte. Dar dac devine hrtie,
n-avem a uita, nicidecum a uita, ce ar trebui
nscriepeea. Peea, pehrtiadin trupul Co-
pacului-Zeu... si despre suferinta ta, Crestine!
O, n-avem voie de-a uita si-o alt voce:
simt cum frunza ta mi-o picur n suflet - /
i mut / ascult cum crete-n trupul tu si-
criul... (Lucian Blaga) Si cte sicrie ne-
nuntite de slujba crestineasc, pentru toti
eroii neamului acesta, crestini de vit rom-
neasc, crora furatu-li-s-au nuntirea slujbei
crestinesti, la cptiul nemuririi!
Sosit-a si timpul de mil pentru ei, m-
celarii?! Nu pot eu a spune... Posibil! Ceea
ce stim este c-n firida scobitelor trepte n-
crncenate se mai aud acorduri sngernde:
Se-ntorc din hul nchisorii, / Brbatii
albi, cruntii feciorii, / Nvala vietii sfinte
vine... / Din lagr, temnite i mine...
Sosit-a timpul pentru iertare? Firesc si
crestineste. Pcat, dup 90, corul dezinfor-
mrilor... nu a permis, precum n Polonia
vecin si crestin, finalitatea unui nobil gest,
reparator. Dup uciderea preotului J ERZY
POPIELUSZKO (14.09.1947-19.10.1984), a
urmat o anchet, precum si dezvluirea fap-
telor, n fata opiniei publice. Considerat
martir cretin, va fi beantificat n 1997.
Iar la noi, n patria crestinttii,sfnt tcere!
Dac ne-am gndi, spre exemplu, la martiriul
printelui ARSENIE BOCA si-ar fi o bine-
cuvntare!
As zice, cu umilint, ca n frumoasa noas-
tr Grdin a Maicii Domnului, s nu
lsm s se ofileasc florile rbdrii, si-ntru
reparatiune, si-ntru iertare, deopotriv. Iar la
20 de ani de la nfiintareaMemorialului de
la SIGHET, s rostim mpreun cu Ana Blan-
diana: Memoria ne poate uni i nu e un
drum spre trecut, ci unul spre viitor.
Casa lacrimilor neplnse
Casa lacrimilor neplnse
34
Anca S_RGHIE
Pe ct de neasteptat, pe att de tentant
a fost pentru mine ca profesor de specialitate
sansa de a participa la Ziua Limbii Romne.
Unde? Tocmai la Montral, n Canada, unde
eram unul dintre invitatii de onoare. ntele-
geam c va fi un eveniment solar, cnd n or-
nice clipele se majusculeaz, cci romnii de
pe oricare meridian urmau s triasc o ace-
easi emotie, cu gndul la limba pe care le-au
lsat-o ca zestre bunii si strbunii.
Initiativa legislativ recent de a srbtori
limba romn are multiple semnificatii. n luna
februarie se srbtoreste Ziua tuturor limbilor
materne. Se stie c si alte comunitti natio-
nale folosesc un asemenea prilej pentru a
mprospta respectul si dragostea fat de lim-
ba lor national, acest tezaur mostenit de la
strbuni si semn identitar, glia de spirit care
tine uniti pe membrii unui popor. Atunci cnd
mi ncepeam seminariile de stilistic la
Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, acum
3 decenii, ca asistent a reputatului profesor
Gh. Tohneanu, ntrebam studentii ce sens
cred ei c a dat M. Eminescu comparatiei din
versul Vd poeti ce-au scris o limb ca un
fagure de miere (Epigonii). Constatam c
sugestia limbii ca fagure de miere este mult
mai complex dect s-ar crede la prima impre-
sie. Dictionarul explicativ al limbii romne are
11 definitii date cuvntului fagure, care ca
sens propriu este o constructie a albinelor
lucrtoare, din ale cror celule cerifere se
construiesc 8.000-10.000 celule de cear hexa-
gonale. Ele sunt create cu un simt special al
armoniei spre a adposti puieti si ou sau
larve putrezite ori ca depozit de miere. Ce
simt al distributiei, ce disciplin, ce rigoare,
ce... marketing n activitatea unui stup! El
are o regin pe care toate albinele lucrtoare
o ngrijesc. Si limba romn este o asemenea
structur armonioas, vie si dinamic. Cine
a furit-o? Poetii, vor rspunde unii. Adev-
rat, partial adevrat. Chiar dac rolul poetilor
este precumpnitor, ei nu sunt singurii slefu-
itori de limb. Pstrtorii si creatorii de limb
activeaz n toate straturile de viat ale po-
porului, de la domn pn la opinc, asa cum
ar glsui bardul... Toate cele 1.000 de variante
aleMioritei sunt dovada modului cum po-
porul ntreg si modeleaz limba. nvt-
turile s-au transmis n mod simbolic de la
Neagoe la fiul su Teodosie, de la o generatie
la alta. Astzi n plan sincronic limba romn
este analizat ca un semn al unui cod ge-
netic comun, un cod complex si instrument
de comunicare ce presupune un mesaj trans-
mis prin semnal, care se codeaz, cu ajutorul
codificatorilor de sensuri, si apoi se decodi-
fic, avnd nevoie de semne lingvistice.
Sub raport diacronic limba romn a avut
perioade de crestere, de nflorire, atunci cnd
n secolul al XIX-lea, spre exemplu, Vasile
Alecsandri a dat form clasic pastelului,
Costache Negruzzi a desvrsit nuvela isto-
ric, iar Alecu Russo a dat viat poemului n
proz. Mihai Eminescu a slefuit ca nimeni
altul elegia erotic si filosofic, poeziile cu
form fix. Ion Creang este creatorul roma-
nului prunciei la sat si al basmului cult, Ioan
Slavici al nuvelei psihologice realiste. n se-
colul XX Mihail Sadoveanu va da strlucire
romanului istoric, iar Liviu Rebreanu, Camil
Petrescu si Hortenzia Papadat Bengescu au
modernizat proza romn. Dar dintre toti
Iuritorii de limb, poetii sunt cei mai labo-
riosi, mai constienti, mai intuitivi creatori care
o slujesc pe Alteta Sa, Regina noastr, Limba
tuturor romnilor. De la George Bacovia, Ion
Barbu, Lucian Blaga si Tudor Arghezi si pn
la Nichita Stnescu, Ana Blandiana si Marin
Sorescu, trecnd prin plmada baladesc a
elegiilor lui Radu Stanca, limba romn s-a
primenit mereu, ntr-un exercitiu binecuvn-
tat. De ce un asemenea epitet? Pentru c fr
limb nu am avea identitate. Poetii au nteles
cel mai exact acest adevr. Ei pot face reforme,
pot revolutiona limba. Mihai Eminescu vedea
n limb izvorul mai curat ca lamura al cre-
atiei populare. Tot el apostrofa cu amrciune
si revolt pe strictorii de limb cnd n satira
dinScrisoarea III rosteaun adevrat cap de
acuzare n cuvintele: Prea v-ati btut joc de
limb, de strbuni, de obicei/ Ca s nu se-
arate-odat ce sunteti - niste misei! Asadar,
limba poate fi batjocorit, stricat, mutilat,
parcurgnd drumul de la paradis la infern.
Limba romn n secole de ocupatie otoma-
n, cea latinizat din teoretizrile ardelenilor,
mai recent limbajul de lemn al comunismului,
denuntat de Virgil Ierunca nAntologia ru-
inii ca o crim mpotriva culturii si spiri-
tualittii romnesti sunt doar cteva exemple
edificatoare. Uneori Limba se ncorseteaz,
strunindu-si gramatica. Alteori devine permi-
siv ca n epoca globalizrii, cnd ea primeste
nvala anglicismelor, ce ntrece orice alt val
anterior, datorit tehnicii celei mai avansate
de propagare.
Limba romn este rspndit astzi ct
lumea, iar comunicarea cu tara se face mai
usor ca oricnd. Mass-media contribuie la
uniformizare si fundamentare, dar nu poate
sterge particularittile regionale ale vorbito-
rilor ei. Consider c nu exist un mod mai
simplu si mai eficient de a-ti mentine iden-
titatea national, trind oriunde n lume, de-
ct vorbind cu ai ti limba romn, care s fie
nelipsit n familie si n comunitate. Mircea
Eliade afirma c a citi pe Eminescu cnd esti
emigrant, nseamn s simti c te-ai ntors
acas. Nu este deloc ntmpltoare mrturi-
sirea scriitorului-savant de la Chicago c sin-
gura limb n care visa si spunea te iubesc
era limba romn. Poetii i simt materialitatea
atunci cnd afirm n termeni superlativi c
limba este patria mea (N. Stnescu), e sn-
gele meu (Nina Cassian), e o comoar, e
foc ce arde, este limb sfnt (Alexei Ma-
teevici) care merit preacinstirea noastr. Da,
orict de departe am fi de tar, s ne cinstim
marii poeti, s ne ntelegem adevrata istorie.
Cum? Citind romneste. Astfel o slvim pe
Ea, pe Alteta Sa Regal, Limba Romn.
Sincronizat cu manifestrile din
Romnia si de la Chisinu din 31 august 2013,
Ziua Limbii Romne de la Montral, me-
tropol canadian n care vietuiesc peste
50.000 de romni si vreo 7.000 de basarabeni,
decisi s spulbere n plan cultural granita
I. ALTETA SA REGAL,
LIMBA ROMN
II. ZIUA LIMBII ROMNE
LA MONTREAL
ZIUA LIMBII ROMNE
LA MONTREAL
ZIUA LIMBII ROMNE
LA MONTREAL
35
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Prutului, a fost sustinut de Institutul Cul-
tural Romn din New York. Ea a fost rodul
colaborrii Asociatiei Scriitorilor de Limb
Romn din Qubec cu Asociatia Cultural
Romn si cu Comunitatea Moldovenilor din
Qubec. Neasteptat de numeroase mi s-au
prut asociatiile scriitoricesti ale romnilor
din Qubec dac plecm de la preludiul
manifestrii fcut de Clubul epigramistilor
Pstorel Teodoreanu, condus de I. Anton
Datcu. Scriitorul m-a invitat n seara prece-
dent datei oficiale, s marcm n premier
evenimentul. Un adevrat talent epigramistic
ntre membrii clubului, d-l Mike Farkas, a fost
premiat. Imposibil de onorat a fost, n schimb,
invitatia presedintelui Asociatiei Canadiene
a Scriitorilor Romni Alex Cetteanu, care a
organizat concomitent un moment festiv n
Piata Romniei din Montral, unde aveam
s ajung abia la ceas de sear ca s salutm
statuia lui Mihai Eminescu.
La Cte-des-Neiges 6767 organizarea Zi-
lei Limbii Romne s-a fcut cu un real pro-
fesionalism, cci Ala Mndcanu, presedinta
Comunittii Moldovenilor din Qubec, a rea-
lizat din timp afise trimise pretutindeni, a in-
vitat autorittile Primriei orasului. Erau pre-
zenti reporteri de la cteva posturi de Tele-
viziune care nu s-au dezlipit de la bun nceput
pn la final de srbtoare de sala frumos
aranjat. Cteva fetite purtau chiar costume
nationale. Asadar, cnd am intrat n Sala Ma-
re a Centrului Sociocomunitar din 6767 Cte-
des-Neiges rsunau melodii care au nsotit
lupta de eliberare national din Basarabia:
Suveranitate, Libertate, Rsai, Limba noas-
tr cea romn, compuse pe versuri de Gri-
gore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Vata-
manu, n interpretarea lui Ion si Doina Aldea-
Teodorovici etc. Evenimentul s-a deschis
prin intonarea de ctre cei peste 250 de par-
ticipanti a Imnului de Stat al Romniei,
Deteapt-te, Romne, si a celui al Republicii
Moldova, Limba noastr. Dintre oaspetii de
onoare mentionez pe Mugurel Stnescu,
consul al Romniei la Montral, reprezentanti
ai Ambasadei Republicii Moldova n Canada,
pe actorul Constantin Chiriac, directorul
Teatrului National Radu Stanca din Sibiu,
sosit la Montral gratie sprijinului Institutului
Cultural Romn din New-York. Erau prezente
volubila Mary Deros, membr a executivului
municipal, responsabil cu comunittile
culturale la primria Montral, distinsa Helen
Fotopulos, consilier la primria Cte-des-
Neiges, scriitorii Anca Srghie din Sibiu,
montrealezii Dan Ghitescu, Adrian Erbi-
ceanu, Ionela Manolescu, Eugen Enea Ca-
raghiaur, Livia Nemteanu, Miruna si Vicky
Tarcu, Ortansa Tudor, Ileana Anghel-Mes-
ter, precumsi lideri ai unor asociatii romnesti:
Dumitru Rchitan, presedintele Asociatiei
Culturale Romne din Hamilton, nsotit de o
ntreag echip, dr. Paul Dncescu, prese-
dintele Asociatiei Culturale Romne, Petru
Cotnreanu, presedintele Asociatiei Romne
din Canada, Livia Nemteanu, presedinta
Cenaclului Mihai Eminescu, Alina Nichita,
presedinta Academiei Educative pentru Copiii
Romni, Ioan Oprut, presedintele Scolii
Sportive Jotaikido. De la Mary Deros am aflat
- si nu mi-a scpat expresia ei de satisfactie -
c n Montreal convietuiesc 200 comunitti
nationale si c activitatea cultural a rom-
nilor este ntr-o semnificativ crestere.
Cuvntul rostit de Ala Mndcanu, pre-
sedinta asociatiei Comunitatea Moldovenilor
din Qubec, membr activ a Miscrii de eli-
berare national din Basarabia n perioada
1988-1991, coordonatoare a Asociatiei Cul-
turale Romne, a avut rol explicativ pentru
ntelegerea semnificatiei profunde a eveni-
mentului, amintind asistentei despre cir-
cumstantele n care a fost luat istorica de-
cizie a legislativului moldovenesc prin care
a fost legiferat revenirea la scrierea cu grafie
latin la 31 august 1989, dat la care n Ba-
sarabia se srbtoreste anual Ziua Limbii Ro-
mne. Vorbitoarea a mentionat si Legea nr.
53 din 14 martie 2013, prin care Parlamentul
Romniei a instituit ziua de 31 august ca Ziua
Limbii Romne. Lupta romnilor de bun
credint de peste Prut trebuie dus pentru
recunoasterea adevrului c nu exist o limb
moldoveneasc, sustinut si n prezent n
Constitutia trii. Fr ndoial c la Montral
romnii au sters pentru o zi granitele trasate
pe linia Prutului, restabilind prin cultur uni-
tatea neamului. Consider c rolul diasporei
nu mai trebuie s fie subestimat pe viitor.
Presedinte al Asociatiei Scriitorilor de
Limba Romn din Qubec, poetul Adrian
Erbiceanu, nsotit de scriitoarea Daniela
Maxim, a prezentat ntr-o lectur comparativ
poemul su n versuri Tinerete fr btr-
nete, o interesant stilizare a basmului lui
Petre Ispirescu cu acelasi nume. Ca invitat
special, actorul Constantin Chiriac a susti-
nut un inspirat recital Creang-Eminescu.
Dialog. Intervenind n fluxul programului,
d-na Mary Deros a felicitat asistenta cu oca-
zia srbtorii si a mentionat importanta ps-
trrii traditiilor culturale si lingvistice n co-
munitatea romneasc din Montral ca parte
integrant a comunittii multiculturale mont-
realeze. Marius Finc, membru al consiliului
Asociatiei Culturale Romne, a sustinut o
curajoas ipotez privind rdcinile limbii
romne, idiom care ar fi mama limbilor indo-
europene.
Cei doi membri ai Uniunii Scriitorilor din
Romnia n calitatea lor de invitati de
onoare, anume regizorul romancier Dan
Ghitescu, primit cu acest prilej festiv n Aso-
ciatia Scriitorilor de Limba Romn din
Qubec, si Anca Srghie, reprezentnd mediul
universitar din Sibiu, autoare si editoare de
carte, au felicitat comunitatea romneasc si
au subliniat importanta limbii nationale pen-
tru copiii romni din diaspora. FormatiaTrio,
alctuit din naistul Vitalie Reutchi, violo-
nistul Serghei Trofanov si pianista Olga Tro-
fanov, au ncntat publicul, interpretnd cu
virtuozitate fragmente dinRapsodia Rom-
n de George Enescu si alte piese consacrate.
Helen Fotopulos, ales local din sectorul
Cte-des-Neiges, a apreciat activitatea aso-
ciatiilor romnesti ACR si CMQ si a felicitat
asistenta cu prilejul srbtorii. Mai multi lideri
de asociatii nonguvernamentale si invitatii
la eveniment au primit diplome de excelent
pentru activitatea de promovare a valorilor
culturale si spirituale romnesti n Canada.
Echipa de televiziune K2 TVRo Montral,
reprezentat de Nicolai Lavric, Mike Farkas
si Bianca Lavric, au filmat si au transmis n
direct ntreaga srbtoare. Evenimentul a
avut inspirate prelungiri, care au asigurat
Zilei Limbii Romne o complexitate calei-
doscopic. Astfel, n ziua de 1 septembrie
2013 la Biserica Sfntul Prooroc Ilie Tesvi-
teanul a avut loc un recital de poezie reli-
gioas Metanie tie, printe! prezentat de
actorul Constantin Chiriac. Preotul Ioan Co-
trigsanu i-a multumit din inim oaspetelui
pentru acest minunat eveniment, unic n
istoria bisericii. n dup-amiaza aceleiasi zile
la Centrul Sociocomunitar s-a desfsurat o
ntlnire informal ntre membrii comunittii
si oaspetii srbtorii Ziua Limbii Romne.
Constantin Chiriac, Anca Srghie si Dan Ghi-
tescu au rspuns la ntrebrile asistentei, au
povestit despre realittile din Romnia, au
relatat despre creatia lor recent. Evenimen-
tul a avut ca moderator pe Ala Mndcanu,
mereu cald ca simtire, orientat si nteleapt
n rolul ei de gazd. A fost o discutie intere-
sant despre teatrul sibian, cu festivalul su
international, si Radu Stanca, ctitor si slujitor
de geniu al institutiei, despre limba romn,
care se cuvine promovat n lume ca purt-
toare a unor valori inestimabile.
Watteau - Diana la scldat
36
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Adeptii teoriei extra-terestrilor antici sus-
tin c zeii din culturile si literaturile din anti-
chitate sunt entitti din alt lume, una extra-
terestr. nEpopeea lui Ghilgamey, cei doi
protagonisti - Ghilgames si Enkidu - suntpl-
mada unor astfel de entitti.
Calittile de exceptie ale lui Ghilgames -
pstorul Urukului-celui- mprejmuit - sunt
raportate la cteva zeitti: Cnd a fost creat
Ghilgames, / Enlil cel Viteaz (zeul pmntului
si al vzduhului - n.n.) l-a nzestrat cu o nfti-
sare desvrsit; / cerescul Samas (zeul soa-
relui si al drepttii - n.n.) i-a druit frumuse-
tea; / Adad (zeul furtunilor - n.n.) i-a hrzit
s fie fr seamn de viteaz. (p. 32).
Pentru desvrsirea lui Ghilgames con-
lucreaz toti zeii cei mari. Ceea ce ne-a atras
atentia este statura sa care, asa cum este de-
scris personajul, o depseste cu mult (dublu)
peceaaunui omobisnuit: staturalui erade
unsprezece coti avea (p. 33). Apartenenta
sa la lumea non-uman este precizat n
fractii: Dou treimi din ele sunt divine si o
treime omeneasc (p. 33).
Ghilgames este Stpnul absolut al lo-
cuitorilor Urukului: el, pstorul oamenilor
si, i chinuia fr-ncetare (p. 33). ns, ase-
menea apucturi nu sunt pe placul lui Anu -
ocrotitorul divin al cettii Uruk. El i cere
mamei zeite Aruru s zmisleasc un alt Ghil-
games, care s i se mpotriveasc monstru-
lui: Fiindc tu, Aruru, l-ai fcut pe Ghil-
games, / d viat acum unui alt Ghilgames/
(...) s se-mpotriveasc unul altuia, s-si m-
soare puterile... (p.34).
Fcut din lut si scuipat (asemenea bibli-
cului Adam), rzboinicul Enkidu este o fp-
tur slbatic, unYeti al pustiurilor, a crui
descriere si al crui comportament tin mai
mult de bestiar: Acoperit cu pr i este trupul,
/ cu belsug de pr ca o femeie. / Are o claie de
pr ca spicele secerate. / Si nu stie ce sunt
oamenii, nici cum triesc oamenii. / Ct des-
pre vesminte, poart straie ca ale zeului Su-
mukan (zeul turmelor si al vegetatiei - n.n.) /
Paste iarb laolalt cu gazelele, / cu turma de
fiare slbatice se-mbulzeste la adptoare, /
inima-i d ghes ca s stea printre dobitoacele
apelor (s.n., p. 34-35). Cele dou verbe su-
bliniate de noi n fragmentul de mai sus re-
lev natura animalier a lui Enkidu, pe care
curtezana - fiica plcerii - trimis spre a-l
seduce l vede ca pe o fiar cu chip de om
(cf. p. 39). Enkidu trieste izolat, n pustiu,
nu cunoaste oamenii (de altfel, se spune c
el nu stie ce sunt oamenii si nici cum tr-
iesc acestia), este un animal nemblnzit,
dovad e pilozitatea abundent: trupul e aco-
perit cu pr, ca animalele si claia de pr, com-
paratia ca spicele secerate relevnd c era
nengrijit. Dac tinem cont c fusese conce-
put ca un alt Ghilgames, putem aprecia c
poate fi socotit dublul animal al acestuia.
Dac despre natura divino-uman a lui
Ghilgames epopeea ofer informatii, despre
cea a lui Enkidu putem face doar speculatii:
este un experiment de laborator, un Ghil-
games primitiv, rmas n stadiul animalier, pe
cei care l-au conceput interesn-du-i doar fi-
rea sa de rzboinic.
Dup experienta erotic avut cu fiica
plcerii, se produce o schimbare total a
personajului: Sase zile si sapte nopti o st-
pni Enkidu pe fiica plcerii/ Cnd, n sfrsit,
se stur de plcerea pe care i-o smulgea, /
vru s se duc la turma sa de fiare slbatice/
Dar, vzndu-l pe Enkidu, gazelele o iau la
fug, / fiarele slbatice se feresc de apropierea
lui/ (...) trupul i era vlguit. (s. n., p. 39). Din
pasajul subliniat de noi, se evidentiaz dou
aspecte: mperecherea este malefic pentru
Enkidu - trupul i este vlguit, iar animalele
nu-l mai recunosc, aceasta nsemnnd c el
nu mai apartine lumii slbticiunilor. Nu stim
dac este sincer sau nu curtezana, care va
remarca metamorfozarea lui: Esti frumos
Enkidu; te-ai fcut ca un zeu (p. 40). Femeia
vede frumusetea ne-pmntean a acestuia.
ns, ea este cea care contribuie la umaniza-
rea acestui slbatic: si spl cu ap/ trupul
pe care nicicnd nu-l ngrijise, / si dup ce se
unse cu tot felul de oloiuri, / semna n sfrsit
a om; /si puse pe el mbrcminte/ si iat-l
asemenea unui mire! (p. 51). Enkidu fusese
proiectat spre a-l nfrunta pe Ghilgames. ns
proiectul acesta se dovedeste a nu avea fina-
litatea dorit de extra-terestri: Cu toat pute-
rea lui, Enkidu e nfrnt (...) si din ziua aceea
se leag prietenia lor. (p. 45).
La popoarele antice (bunoar, la vechii
greci, nLegendele Olimpului), sunt o serie
de legende n care zeii/ extra-terestrii antici
se cuplau cu pmntenii. nEpopeea lui Ghil-
gamey, apare dorinta zeitei Istar - sedus de
frumusetea lui Enkidu - de a fi luat de sotie
de acesta. Refuzul lui si dojana pentru nume-
rosii iubiti pe care aceasta i-a avut si pe care
i-a nenorocit, dup ce si-a satisfcut poftele,
atrag ura orgolioasei zeite, care-i cere tatlui
ei, zeul Anu, s zmisleasc Taurul Ceresc -
un monstru -, care s-l omoare pe trufasul
erou (cf. op. cit., p. 89).
Enkidu are un vis, pe care i/l va povesti
prietenului su, Ghilgames, n care apar enti-
ttile extra-terestre si care hotrsc moartea
acestuia, ca pedeaps a ofensei aduse orgo-
lioasei Istar si pentru uciderea monstrului -
Taurul Ceresc. Rul care-i sectuieste pu-
terile este preambulul mortii. n pragul mortii,
Enkidu are viziunea Infernului dantesc: Un
grifonul (...)/ M nsIc si puterea mi se
scurse din trup, / M prefcu ntr-un po-
rumbel: / (...) m duse spre casa ntunericului,
locas al lui Irkalla (Hades, la vechii greci -
n.n.) / sprecasadeundenu mai iesenimeni,
/ (...) spre casa ai crei locuitori sunt lipsiti
de lumin, / unde colbul le este hran, (...)/
Sunt mbrcati ca psrile, au vesmnt de
pene, / si niciodat nu mai vd lumina, stau
pe veci n bezn. / n aceast cas de colb,
unde am ptruns, / i-am vzut pe toti regii,
despuiati de coroane / (...) Acolo domnea
Regina Infernului, Ereskigal. (p. 108-109).
Grifonul este un monstru care are puterea
de a-l metamorfoza pe Enkidu: l preface ntr-
un porumbel. El este cel care l ghideaz spre
casa ntunericului - un topos-carcer, spatiu
al perditiei, unde si primesc pedeapsa toti
regii, despuiati de coroane. Lipsa luminii
este elementul caracteristic al acestui spatiu-
carcer: si niciodat nu mai vd lumina, stau
pe veci n bezn. Interesant este faptul c
amnuntele descriptive despre acest spatiu
al perditiei si cei care se afl acolo sunt fcute
ca si cum ele i-ar fi fost spuse personajului
de altcineva. Asa se explic repetarea prepo-
zitiei spre. Naratiunea despre ce se petrece
n interiorul acestui spatiu este mai srac,
Ir detalii. Ca atare, visul avut de Enkidu
poate fi socotit drept o comunicare telepatic
avut cu entittile extra-terestre, iarcasa ntu-
nericului este o hologram ce i este indus
n subconstient. Mesajul despre prezenta a-
cestui spatiu al perditiei este usor de price-
put: asa ptesc cei care se rzvrtesc si nu
se supun vointei entittilor extra-terestre.
* Citatele sunt dup editia din 1966, EPLA,
Cuvnt nainte de Al. Dima
Constantin MIU
EXTRA-TERE}TRII ANTICI
n Epopeea lui Ghilgame]
EXTRA-TERE}TRII ANTICI
n Epopeea lui Ghilgame]
37
Anul IV, nr. 10(38)/2013
LEGILE POEZIEI
Acestea nu sunt legile poeziei,
Asa ceva nu poate exista -
Cel putin aceasta-i paradigma actual,
Sau prejudecata,
M rog, oricum, o acceptiune larg popular -
Dar le scriu tocmai pentru c asa ceva
nu exist!
ncptnarea mea este, de fapt,
Tot chichirezul poeziei,
Adic exact aceast fortare a imposibilului!
Dac le veti citi pn la capt,
nseamn c sunteti suficient de nebuni
Ca s acceptati, ulterior,
Eventualitatea unor astfel de legi,
Dar, desigur, sub rezerva necesar!
Dac nu le acceptati, sunteti la fel de nebuni,
C m prevalez de paragraful nti,
Acela cu paradigma, cu prejudecata...
Asadar, iat legile poeziei,
Cititi-le cu atentie
Si nu ncercati s trageti cu ochiul
Nici pe Google, nici n Codul civil ori Penal,
Cititi-le n gnd
S nu zic vecinii c aveti probleme... cu capul
Si s sune la 112,
Iar cnd le terminati de citit,
Nu ncercati s scrieti poezie
C n-o s reusiti,
Legile, stiti prea bine,
Sunt fcute spre a fi nclcate,
Asa c scrisul de poezie
E pierdere de vreme;
Poezia ca atare se instituie
Exact prin legile care urmeaz,
Acelea scrise ori nescrise de fiecare
Pentru poeziile lui, iar asta e tot!
Legile poeziei, scrise sau nescrise,
Enuntate sau denuntate,
Formulate sau formolizate,
Interpretate, rstlmcite sau rzboite,
Nu conteaz cum, sunt nsesi Poezia!
CAFENEAUA DE CUVINTE
Duc cuvintele la buze
Cum duc ceasca de cafea
Pe msuta din sufragerie,
Cuvintele le sorb
Le-amestec sub limb,
Le pipi cu cerul gurii,
Le-nghit ca pe niste boabe
Bine mcinate,
Dan {ALAPA
Ca pe o pulbere neagr,
Dulce de-attea amare arome,
Coapt sub frunte de duhovnic;
Doar cafeaua fierbinte
Rmne zat printre silabe,
S cred c si mine
Voi intra n rostire
La fel ca-n aceast dimineat
Ca un alfabet gestant,
Cafenea de cuvinte.
HOTARE
Libertatea este aici.
Dincolo este doar dincolo.
Adic nimic.
Uneori, Poezia este aici.
Atunci, dincolo este libertatea.
Dincolo de dincolo
Este.
Libertatea nu are hotar cu Poezia.
Ele sunt doar vecine,
Prin rotatie,
Cu dincolo de Dincolo.
CIRCUL CUVINTELOR
Circul a falimentat.
Elefantii,
Care duseser greul
Menajeriei,
S-au eterat printre acte
Si demersuri bine stampilate.
Maimutele s-au retras
n almurile orchestrei
Ruginite.
Leii s-au mperecheat
Cu gratiile custilor
Si-au emigrat pe meridianele
Spitalelor dezafectate.
Dresorii, singuri, dresorii
S-au apucat s-si scrie memoriile,
Dar cuvintele nu se supun deloc,
Dau din coad,
Mrie, nu execut
Nicio comand,
Si vor zahr cubic
Cu gust de alfabete moarte.
Dresorii insist,
Insist,
Odat si-odat
Le vor aseza ei n aren,
Sub reflectoare,
S fac salturi mortale...
Nici nu stiu srmanii dresori,
Ce de cititori i asteapt
S-i aplaude pentru falimentul
Circului strecurat
Printre cuvinte acelea
Dresate.
CURTENIE GENERAL
Voi scoate fiecare vers la aerisit,
Voi scutura fiecare silab n parte,
Voi spla fiecare vocal,
Si fiecare consoan
n parte,
Le voi da cu spray anti-litere
Pn voi obtine alte efecte,
Pn voi pricepe alte ntelesuri,
C m-am sturat s-i aud pe toti
Ct de bine sun o rim sau alta,
Si ce emotii triesc
Citindu-le-n volume,
Asta am s fac, cu sigurant,
Atta vreme ct mie
mi mor toate poemele
Imediat dup ce le astern
Printre rnduri si foi de hrtie,
De fiecare dat
Trebuind s-o iau de la capt!
Uite, acum, va trebui
S m-mprumutati
De un creion si-o hrtie,
Atta sunt de srac murindu-mi
Versurile toate,
Prstii care trag cu aer,
S pot termina acest...
G
r
u
p
a
j

d
i
n

v
o
l
u
m
u
l

n

p
r
e
g
t
i
r
e

L
E
G
I
L
E

P
O
E
Z
I
E
I
Watteau - Gama dragostei
38
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Constantin ENIANU
Se pare c entuziasmul, notiunea derivat
din a fi n Dumnezeu, reprezint criteriul
de baz pentru Europa de Est n integrarea
n Uniunea European (UE). Acest criteriu
se grefeaz pe sincronizarea valorilor cultu-
rale occidentale cu cele din est.
Iat acum o ncercare unional pacifist,
deosebit de ntreprinderile anterioare bazate
pe expansiuni rzboinice, care, n contextul
schimbrilor socio-culturale, are ca ingredi-
ent necesar n Europa de Est reforma menta-
littii.
Dup cderea comunismului, holismul
(corpul social ca ntreg) a fost preluat de indi-
vidualism. Or, la ce bun atunci conceptul de
uniune? Teza lui Marx, potrivit creia esen-
ta uman nu este o abstractie inerent indi-
vidului izolat, ci n realitatea ei reprezint
ansamblul relatiilor sociale, poate fi valabil
doar ntr-un sistem social holist dinamic-uni-
tar. Relatiile individuale alienate/alienante pot
legitima doar o convietuire sub raporturi me-
canice, societatea uman reducndu-se la
societatea animal. (Expresia societate
animal pare improprie n msura n care
legile ce guverneaz raporturile dintre in-
divizi n interiorul unui grup animal nu sunt
stabilite prin conventie, ci sunt determinate
de instinct. Situatia unui om n Societate nu
este necesar n mod natural, ci contingent
din punct de vedere cultural. Deci, omul din
aceast optic este o fiint social).
Mentionm n continuare cteva idei, din
lucrri pe care le considerm pertinente pen-
tru tema acestui articol, decelate din surse
media pe care le-am avut la ndemn.
Filozoful crud. O istorie a canibalismu-
lui, lucrarea scris pe baza documentrii n
colectii de carte rar din Scotia, Statele Unite,
Finlanda, Islanda, Olanda, Germania si
Austria, a fost oferit publicului romn de
Ctlin Avramescu, fiind unica istorie siste-
matic a canibalismului reflectat n oglinda
filozofiei. Aceasta istorie este reconstituit
ca o succesiune de trei stadii. n cel dinti,
canibalul este tratat ca o creatur ivit din
menajeria dreptului naturii. n cel de-al doilea,
el ajunge o retort diabolic, al crei rost e
s ncurce socotelile teologilor si metafizicie-
nilor. Cel de-al treilea este cel n care se pare
c am ajuns azi: un stadiu n care antropo-
fagia e un produs al circumstantelor si al edu-
catiei. Dreptul natural, materialismul si rela-
tivismul sunt cele trei mari discipline animate
de prezenta canibalului. Fiind doar n ultim
instant subiectul concret al unei antropo-
logii aberante, canibalul este mai nainte de
orice o creatur livresc, un personaj ce ani-
m scrierile filozofilor si juristilor dintr-o
perioad sau alta a istoriei. Destinul su lu-
mineaz misterul general al declinului teoriilor
dreptului natural, un declin n spatiul cruia
gndim noi astzi notiunile de bine si ru.
Excluznd orice viziune metaforic, autorul
afirm n cartea sa c, mai mult dect orice alt
personaj, canibalul reprezint ntemeietorul
comunismului modern. n concluzie, autorul
red situatia omului sub natur si sub socie-
tate din care, prin meditatia despre libertate
a omului n dreptul natural, deduce nssi
conditia uman. n fond, lucrarea reprezint
conotatia peremptorie a agresivittii omului
sub natur ca zoon, apoi sub societate ca
zoon politikon.
Konrad Lorenz, premiat cu Nobel pentru
fiziologie/medicin, relev n lucrarea sa Cele
opt pcate capitale ale omenirii civilizate,
procesele de dezumanizare care amenint s
distrug nu numai cultura si civilizatia con-
temporan, ci nssi omenirea ca ntreg: su-
prapopularea, pustiirea spatiului natural de
viat, ntrecerea omului cu sine, moartea ter-
mic a simturilor, degradarea genetic, rup-
tura cu traditia, receptivitatea crescnd la
ndoctrinare si cursa narmrilor nucleare.
Lorenz, alturi de J. Huxley, von Fritsch,
Timbergen, Eibl-Eibesfeld, Tembrock, a con-
tribuit la afirmarea etologiei, o ramur a bio-
logiei, care studiaz cu mijloace obiective, in
conditii ct mai apropiate de cele naturale
(uneori chiar n conditii naturale), compor-
tamentul animalelor, tinndu-se seama de
coordonatele conceptuale de baz ale gn-
dirii biologiei moderne: variabilitate, adap-
tare, ereditate, selectie, evolutie etc. Etologia,
mutatis mutandis, prezint un interes real
pentru psihologia uman si psihosociologie,
deoarece n baza comportamentului uman se
gsesc structuri si reactii arhaice. Etologia
ptrunde mai greu n Romnia, fiindc n a-
ceast problem se dispune, deocamdat, de
putine lucrri pe material concret. n acest
domeniu exist lucrri referitoare la agre-
sivitate (Lorenz, Ardrey), la autodomesticire
(D. Morris), la dragoste si ur (Eibl-Eibes-
feld), la rmsitele comportamentului de v-
ntor al omului epocii paleolitice (Tiger) etc.
n ultimul timp devine tot mai clar faptul c
trstura etologic principal a lui Homo este
extraordinara sa capacitate de nvtare (G.
Kurth) si transferul multor reactii sau initi-
ative de interes vital, din domeniul automa-
tismelor instinctive, n cel al actelor nsusite
prin educatie, conforme, ca atare, unui model
cultural anumit. Trecnd de la aceste abordri
teoretice la viata de zi cu zi a cettii, putem
conchide c reforma mentalittii n Romnia
nu rmne un moft de lectur delectabil din
diferiti autori cu idei mai mult sau mai putin
interesante despre bipezii cu pene sau bi-
pezii fr pene. Dac s-a observat c exist
cultur si la animale, avnd, prin anumite
fapte ale acestora, constiinta scopului,
exist deosebirea de necombtut a omului a
crui activitate si-o nscrie ntr-un act cultural
legat de viata social-istoric ntru entuzi-
asm, ceea ce bietul animal, orict de antro-
pomorfic s-ar arta, nu are.
Est ca Vest
Uniunea European
]i reforma mentalit\ii
Est ca Vest
Uniunea European
]i reforma mentalit\ii
Watteau - Dans jrnesc
39 Anul IV, nr. 10(38)/2013
Dominic DIAMANT
1 - S-MI FIE CU IERTARE
S-mi fie cu iertare de mi-i drag
Orice manifestare de iubire
Nu bnui ct de dulce e o frag
Energiznd celulele martire
Trznit de-attea flori si violete
Eu sunt cuprins de-un dor fr msur
Le-absorb flmnd miresmele discrete
Esenta ce te-mbat si te fur
Dar cte chipuri dragostea nu are
Indiferent cui si druieste
Virtutile sublime singulare
Iubirea-i tot ce-mi pas omeneste
Nu-i alta ce m-nalt si m-ncnt
Ea m transfigureaz si e sfnt.
2 - DIVINE SUNT SUPERBELE SONETE
Divine sunt superbele sonete
Iradiind n moduri singulare
Vibratii niciodat desuete
Iscnd o nesfrsit ncntare
Natura lor erotic-senzual
E o miastr plas care prinde
La cei cuprinsi de cea mai dulce boal
Esential firii suferinde
S te ating vraja lor profund
Odat, doar, si simti cum te alin
Nemaiputnd vreun dor s te ptrund
E cao revrsaredelumin
Te mpresoar, cald si fecund,
Efectund magia ei deplin.
3 - S-MI CAD CIOTUL MINII
S-mi cad ciotul minii care scrie
O nou muzical partitur
Nevrednic de-o mare simfonie
Extaziat de vraja ce m fur
Tot arsenalul magic f s-mi cad
Ultragiat de o nemernicie
Lipsit de stil si bun doar de bravad
Eu tin ca numai voia Ta s fie
O febr creatoare cnd m-apuc
M simt mai minunat ca orice rig
Apelpisit de starea lui caduc
Gresesc sau nu, talentul m oblig
Ispitei s-i gsesc ntruchipare
Eliberat de tot ce hd mi pare.
4 - M-A$ RISIPI PRECUM UN NOR
M-as risipi precum un nor de var
As si uita c-am existat pe lume
Glorificnd conditia-mi precar
Inert, troglodit, fr nume
As fi cea mai stupid entitate
Scrsnind din dinti la orice ncercare
Ori renuntnd, rpus de lasitate,
Numai c e riscant si m doare
E-atta vesnicie ntr-o clip
Triesc cuprins de-o stranie fervoare
Uitnd de moartea ce se nfirip
La orice pas si umbr ce rsare
Uimire resimtind, c nici nu-mi pas
Iubesc aceast lume pctoas.
5 - SUB AURA SONETELOR ETERNE
Sub aura sonetelor eterne
O dinastie extraordinar
Nenumrate opere asterne
Expres, ca niciodat s nu piar
Titani n spirit si artisti de geniu
Experti n tot ce gndul si permite
Le-acord strlucire n mileniu
Eman armonii nebnuite
E-n arta lor atta frumusete
Teluric dar si evanescent
Exulti numai ct pot s te rsfete
Realitatea lor atotprezent
Ne face pulsul mai intens s bat
E-o dulce nebunie asumat.
6 - ETERNELE SONETE
Exist formidabile creatii
Tmduind ascunse suferinte
Erotice, ca marile libatii
Regesti, rvsitoare de fiinte
Nu-ti trebuie dect o simpatie
Eteric, profund nlttoare
Lipsit de-orice grij ce sfsie
Entropic, lipsit de valoare
Sonetele sunt lirice sonate
Obnubilnd neclaritatea lunii
Numai cu strluciri de nestemate
Eu numai cnd i-aud crtind pe unii
Tot focul inimilor urgisite
Erotic, drept n suflet le-as trimite.
7 - SRUT PMNTUL CARE...
Srut pmntul care m hrneste
Orbit de nesfrsita lui splendoare
N-am cum s m exprim mai omeneste
E sacrul meu trm, care m doare
Tu, fiule, s faci la fel ca mine,
Un leagn ca acesta nu-i niciunde
Iubirea pentru el, doar, ne sustine
Oricnd, oricum si, negresit, oriunde
S nu ti uiti de-origini niciodat,
Oriunde te-ai afla, tu ai o tar
Natal, nepereche, minunat
Ai grij, fiul meu, s nu dispar!
Te-avertizez, c hotii stau la pnd,
Avizi s-o prduiasc si s-o vnd.
8 - S NU TE NDOIE$TI
S nu te ndoiesti nicicnd, iubito,
Orict de trist si dezabuzat
Nobletea, ce din start ti-am bnuit-o,
E garantia c sunt bun de plat
Tu-n lumea asta n-ai asemnare
Un suflet ca al tu nu mai exist
Lumina lui putnd s m-mpresoare
E-o binecuvntare si o pist
Iubito, dac-ai sti ct mi-esti de drag,
Un om nu e mai fericit ca mine
Bogat, te rspltesc cu viata-ntreag
Iubirea ta stiind c mi revine
Rmasul pe vecie mpreun
E, categoric, calea cea mai bun.
9 - DE-ATI $TI CE CONOTATII...
De-ati sti ce conotatii salutare
Roiesc ntr-un sonet ca s dea miere
Ati scrie si voi, plini de ncntare,
Grbiti ca brandul vostru s prospere.
M-am lmurit cu el de prima oar
Ispitele, un sir n rnd cu Dante,
Iscndu-mi pofta extraordinar
S scriu si eu sonete fascinante
O nebunie mai acaparant
Nu stiu pe lumea asta s existe
E peste orice zbor cu parapant
Te pot corupe chestii fanteziste
Un lucru n-are cum s nu v mire
La un sonet ti trebuie iubire.
10 - UN SONETIST
Un sonetist eram prin excelent
Nutrind n sinea mea cu-nfrigurare
S-ajung, cu geniu si experient,
O stea baban, poate cea mai mare
N-aveam cu nimeni de-mprtit nimica
Eram stpn si sclav supus doar mie
Tot spilul ce era, s-o rup cu frica
Iubind si ahtiat de poezie
Spre marea mea surpriz, cea mai tare,
Teribila-mi isprav ddea roade
Emotii producnd si ncntare
Riscasem, nepsndu-mi ct m roade
...Acum, din sfera-mi luminnd prin spatiu
M-ntreb de sunt citit tot cu nesatiu.
P.S. - Surprize, surprize!
Dac, pe vertical, ve(i citi prima liter a fiecrui vers ,ve(i ob(ine acrostihurile
aferente fiecrui sonet. Am zis!
40
Geo C~LUG~RU
Cnd crezi c ai ceva de transmis con-
temporanilor, dar, mai ales, generatiilor vi-
itoare - afirm scriitoarea Ioana Stuparu, n
ceea ce se doreste a fi un fel de cuvnt nainte
la cea mai proaspt carte a sa de povestiri
Pasi din hora vietii, aprut la Editura
Rawexcoms - si esti sigur c poti s faci a-
ceasta n scris, nseamn c ai pe lume o me-
nire, o misiune dat de Dumnezeu si e pcat
s nu o respecti.
Ca menirea s prind viat este alimentat
de o teribil fort luntric, pe care, o numim
crez iar Ioana Stuparu l are si-l mrturiseste
transant: Port n suflet crezul c Satul ro-
mnesc si tranul romn reprezint R-
dcina Neamului Romnesc.
O alt mrturisire a scriitoarei, as spune
cu valoare testamentar, datoria de a lsa
semne ca garant al continuittii si dinuirii:
Cum s se afle despre ceva anume, dac nu
se va spune, dar mai ales, dac nu se va
scrie? Spre luare-aminte sau, pur si simplu,
spre mngierea sufletului. Ce este scris, cu
sigurant va dinui. Si s v mai spun ceva,
am luat foarte n serios: amenintarea doam-
nei Ioana Stuparu: Atta timp ct voi avea
ceva de spus, voi spune! iar eu m rog la
Dumnezeu s-i dea sntate si s-i mentin
harul, s-i dea viat, c noi, cititorii nu ne
vom speria si din contr ne vom bucura.
Pasi din hora vietii are o rotunjime att
de perfect nct vrnd s te referi la ei, n-o
poti face fr a strica echilibrul horei care,
doar n ntregul ei are mretie si strlucire.
Greu se desparte sufletul de trup - cu
aceast propozitie se deschide povestirea
prim a crtii, baba fiind mama autoarei care,
prin ardenta cu care iubeste viata, pcleste
de mai multe ori moartea, ajungnd la vene-
rabila vrst de 90 de ani - Treisprezece zile
si dousprezece nopti sufletul ei s-a cznit
s-si prseasc trupul de lut, haina cu care
fusese mbrcat timp de 90 de ani.
Fiindc nu vreau s stric rotundul horei
vietii, fiecare pas avnd greutatea si frumu-
setea lui, n perfectiunea miscrii ntregului,
voi trece n revist titlurile lor, sugestive n
reusita lor de a da seam de diversitatea su-
biectelor tratate si de imaginatia bogat a
autoarei.
Iat titlurile: Roata dorintelor, Globa-
lizarea vzut de Stvrache, Drag si dor
pentru Vatra Strmoseasc, Cerboaica,
Vulcanii noroiosi - impresii de cltorie,
Praiele ndrgostite, Motivatie, Fiii sa-
tului, ntlnire cu sculptorul Nicolae Pascu
Goia, Plngea un corcodus, Ziua comu-
nei Mrsani, Ciorpel si Ciorpici, Po-
vestea unui turtur vesel, Iubirea de aproa-
pele, solidaritate si tolerant, n grdina
cntecului, Srbtoarea Fiii satului - Din
cuvntul Ioanei Stuparu, O sear bine-
cuvntat de Dumnezeu, Obiceiuri de Sfin-
tele Srbtori - Adormirea Maicii Domnului,
Gustul pinii romnesti, Gratiile de la fe-
restre, Cnd eram mic, m temeam de sta-
fii, Gndul, Nepretuitele amintiri, Duel
epigramatic. Volumul se ncheie cu spicuiri
din foarte numeroasa palet de referinte cri-
tice si o prezentare general a autoarei.
Stpnind pn-n cele mai mici detalii
personificarea ca procedeu artistic prin care
lucrurile prind viat si si dezvluie identit-
tile, tainele, dorintele luntrice, Ioana Stuparu
se misc dezinvolt pe granita real-imaginar,
servind astfel, la modul superior, veridicitatea
si autenticitatea vietii.
Pentru Ioana Stuparu, satul natal si al
copilriei nu este spatiul acela delimitat de
nevzute frontiere. Nici toate sufletele care
slsluiesc acolo. Este un tinut de tain care-
si are oazele de liniste n miezul vorbei mam.
Este un loc cu oameni care si dau binete
cnd se ntlnesc pe drum, care se cunosc,
care se ajut la necaz sau se mai dusmnesc
din pricini care nu tin de ideea de crestinism.
ntre ei se formeaz mici insule de suflet
nconjurate de marea nemsurat numit gu-
ra lumii. Adevrul e c, numai n sufletele
acelea nfloresc rosturile vietii noastre. Din
fericire, Satul i-a fost Ioanei Stuparu, prag si
potec zborului su de mergtoare prin glod
si mrcini, i-a fost si continu s-i fie locul
sfnt n care se ntoarce mereu spre a-si re-
gsi chipul copilului care va fi fost.
Tririle, nedumeririle, ndoielile, bucuriile,
tristetile cuprinse n aceste povestiri sunt
nemurite n cuvinte care zidesc cu lumin,
principala component a ADN-ului su, pe
care, l-a descoperit cu adevrat.
Pe mine, scriitoarea Ioana Stuparu m-a
convins c pe lng gena mostenit de la
printi exist si o gen a locului, nu mai putin
important.
Domnia sa dovedeste cu fiecare izbnd
literar, inclusiv cea la care ne referim, c are
arta de a chema cuvintele la un sunet nou,
ntr-un nou sistem de ntelesuri si, prin a-
ceasta, lumea la un sens superior ntr-o cons-
tructie a cuvintelor care dobndeste energia
unei alte ortogeneze, adic a dezvoltrii tot
mai accentuate a unor caractere la generatiile
care vin dup noi.
PA}I DIN HORA VIE|II
de IOANA STUPARU
PA}I DIN HORA VIE|II
de IOANA STUPARU
Watteau - Festivalul iubirii
41
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Constantin TUDORACHE
Moto: Secretul umorului este surpriza
Aristotel
Nicolae-Paul Mihail a fost un om nsetat de
lectur. A studiat mult, a obtinut o licent n
drept si a absolvit o scoal superioar de
ofiteri de jandarmi, iar dup 11 ani de activi-
tate s-a pensionat medical, cu gradul de co-
lonel. S-a aplecat cu pasiune spre primele
straturi ale culturii omenirii, i-au plcut marii
filosofi si gnditori ai antichittii si a avut o
slbiciune pentru Aristotel - elevul si disci-
polul lui Platon - si profesorul lui Alexandru
Macedon. Tatl si fiul lui Aristotel au purtat
numeleNICOMAH.Tot Aristotel ,,Stagiritul
a scris si o lucrare intitulat ,,Etica Nico-
mahic. Si, ca o parantez, Nicomah spunea:
Dac amestecm literele (Nicolae-Paul
Mihail) obtinem aceast anagram peca-
re si-a adugat-o numelui su. Avnd o fire
de poet si ,,htru bun de glume, ,,Nea-Nicu
si-a schimbat ncet porecla n renume. Pre-
lund de la Lykeionul lui Aristotel metoda
pedagogic peripatetica, Nicomah si ins-
truia ciracii, plimbndu-i prin Olimp, prin
Istoria Antic, prin Evul Mediu, ,,servindu-
le reflectii ale marilor ntelepti ai lumii. Pentru
cei care cltoreau n tren, n compania lui
Nicomah la festivaluri, era o adevrat srb-
toare. Nicomah era zgrcit la vorb, gndea
mult ce spunea si avea momente de ncn-
ttoare cozerie, din care nu era ntrerupt de-
ct de aplauze. n lumea literar, Nicomah,,A
dat noi sensuri vechilor modele!- (Nico-
mah- ,,Metamorfoza, Microglos).
Fiecare clip / Cade ca un ecran mat /
ntre mine yi lume- Nicomah(nstrinare).
nconjurat de prieteni, dar mai mult singur,
Nicomah a avut o plcut si permanent leg-
tur cu lumea. Spre deosebire de cei care si
plimb singurtatea lor prin lume, Nicomah
a stiut s aduc lumea n singurtatea lui.
Dac unii au visat toat viata s urce Parnasul
sau s escaladeze Everestul, Nicomah s-a
oprit la poalele Muntelui Furnica, la Sinaia
(,,locul naterii mele, cum avea s spun
n repetate rnduri). Aici a venit din Cmpia
Dunrii, de la Caracal si si-a dus traiul o ju-
mtate de secol. mi este foarte greu s scriu
la timpul trecut despre Nicomah. Nu i-am fost
un apropiat, n adevratul nteles al cuvn-
tului, dar nici nu ne-am duelat n epigrame
si nici n vorbe. l respectam, l salutam cu
plcere de cte ori ne ntlneam, discutam
probleme referitoare la lumea epigramei. Ni-
comah era initiat n toate domeniile, cu el se
putea discuta orice. Avea ovast plaj cultu-
ral. Cunostea si aborda toate genurile lite-
rare, percepnd neconformittile si derapa-
jele, era rezervat n observatii; fcea doar
usoare critici confratilor care nu erau su-
prciosi. N-a tras niciodat pe nimeni de
perciuni c nu are talent. Evitnd compro-
misul, nu accepta prietenia celor lipsiti de
har, alegndu-si, dup cum se stie, doar com-
panii care l onorau. Iubea poezia, simtea rit-
mul, percepea muzicalitatea versului, asa cum
dirijorul unei orchestre percepe sunetele fie-
crui instrument. De multe ori, n colecti-
vitate, se retrgea, cernd un fel detime-
out pentru a se consulta cu gndurile
sale. Sprijinit n bastonul su de maresal al
umorului, Nicomah, privind peste ochelari,
msura IQ-ul fiecruia, pe principiul lui Pla-
ton: Vorbete-mi, s te cunosc!. Lsa une-
ori impresia c te evalueaz cu sprnceana
si stia fix cte parale faci. La o epigram ti
ddea verdictul printr-o simpl grimas, iar
dac nu spunea nimic ntelegeai tot. Era m-
potrivaAntitalentelor, impostorilor i a ce-
lor care, fr merite, stau n crca epigra-
mei, dup cum mi spunea cu mhnire. Ma-
estrul Nicomah, n calitate de creator, nclca,
uneori, voit, regulile prozodiei, cu scopul de
a reda mai bine unele idei, contrar celor scrise
cndva de Veronica Micle: n poezie sacri-
fici ideea pentru rim, iar n viat inima
pentru pozitii sociale. Justifica astfel: ...A
acorda o prioritate exagerat unor exigen-
te formale, nu poate duce dect la o cons-
tructie artizanal, la un Turn Babel cruia
i pretuieti numai crmizile, uitnd, c
sus de tot, era un altar la care initiatii pu-
teau convorbi cu zeii- (Nicomah- Radio-
grafii literare, Protocoalele nescrise ale
epigramei-Revista Epigrama, Nr 62). Pot
afirma c a vorbi despre Nicomah...este ca
i cum ai striga ntr-o peter vast, dup
cum spunea Arghezi despre Eminescu. As
mai aminti un citat din consideratiile lui Xe-
nofon despre Socrate: Cnd m gndesc
att la ntelepciunea, ct i la nobletea lui
(sufleteasc), nu m pot mpiedica de a-l
pomeni i, pomenindu-l, s nu-l laud.
Fr ordine, fr stil, fr compozitie, despre
Nicomah, voi scrie pe srite si voi vorbi pe
soptite, cu convingerea c o evaluare corect
si o descriere a ntregii sale vieti si opere o
vor face viitorii biografi, care l vor pomeni,
ludndu-l si l vor luda, pomenindu-l.
Nicolae-Paul Mihail-Nicomah a fost prozator,
poet, critic, eseist si umorist. A fost si critic
de art, avnd o cronic plastic la revista
Sptmna, condus de Eugen Barbu. Aici
scria despre evenimente de la expozitiile arti-
stilor plastici. Nicomah stia c Un tablou
trebuie s fie ca o fereastr transparent
prin care s apar o parte din lumea vizi-
ETICA NICOMAHIC
BASTONUL DE MARE$AL
NICOLAE-PAUL MIHAIL
3 iulie 1923 -19 martie 2013
NICOLAE-PAUL MIHAIL
3 iulie 1923 -19 martie 2013
42
Anul IV, nr. 10(38)/2013
bil, dup cum spunea Leone Batistta Al-
berti. A fcut totul cu har si pasiune. A fost
membru al Uniunii Scriitorilor Romni, al
Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si Galati,
al Societtii Scriitorilor Olteni, membru fon-
dator al Uniunii Epigramistilor din Romnia,
Cettean de Onoare al Municipiului Caracal
si Cettean de Onoare al Municipiului Sinaia.
Nicomah aveao vocedebas voalat, cu tona-
litti de org. La festivaluri sau ntruniri li-
terare, si recita epigramele si versurile umo-
ristice ca un actor de comedie, iar poemele
filosofice si sonetele le declama ca un actor
de dram antic.
Cu bancuri de trei bani yi garagaje / Cam
mulji n epigram dau nval, / Dar focul
sacru de nu-l ai n maje / Nu ciocni la
uya principal- Micul Testament al
Jupnului Nicomah.
n frumosul su poem, intitulat Ronde-
laius, Nicomah preciza: ...Chiar de-o s
ard precum o lumnare,/ Lumina, ct o am,
o dau n texte, / S scriu tnjind spre armonii
celeste, / Orict de grea i-a versului crare,
iar crezul poetic ni-l mrturiseste nMeta-
morfoza: Turnnd mult spirit n strvechi
tipare, / Pantum-uri, ronsonete, villanele, /
Descoperind eterna lor splendoare, / Am
dat noi sensuri vechilor modele. Nicomah
avea un sarm deosebit, artnd ca un crai de
curte si mod veche, cu educatie estetic,
spirit de artist si noblete de aristocrat. Avea
un look interesant de poet romantic, avea
aura unui cavaler medieval (S fii cuminte,
plec n btlie / Si tine-ti psrica-n coli-
vie- (Un cavaler plecat n cruciad) si
eleganta unui ofiter superior de cavalerie
care descalec ferches si fresh de pecalul
su lipitan, dup cum spunea ntr-un poem
recitat la un festival. Nefiind chipes, ca un
Casanova sau Don J uan, el compensa acest
handicap prin inteligent si spontaneitate.
Acest fapt mi aminteste de o veche poveste:
Cnd Xantos negocia direct cu Esop si i-a
spus c nu poate s-l aleag pe el c nu are
o nftisare plcut, Esop a rspuns: Ce
important are sticla, cnd vinul din ea e
bun?. Nicomah impunea respect, avea un
aer de om cult si era un intelectual rasat. Con-
siderndu-se,,Un Bergerac cu versu-n vrf
de spad, si nzestrat cu acea voluptate a
asteptrii, catruverii ori minesngerii, Nico-
mah era un partener plcut la taifas pentru
orice doamn cu carte si cu pretentii inte-
lectuale. Stia s le ofere, acelora cu ochi
alunecosi si inim zburdalnic, un madrigal,
un poem sau o poezea cu parfum de amor,
asteptnd rbdtor un rspuns pozitiv de la
cele disponibile la adulter. Totodat stia s
le asigure, din privire, de discretia si fidelitatea
lui. C asa au stat lucrurile, cu viata de crai
si iubret a lui Nicomah, avem mrturie po-
eme-madrigal, sonete si multe scrieri. Iat ce
amintiri ne dezvluie n urmtoarele versuri:
Avea cinpe ani Puica, / Eu vreo oppe
mplineam, / N-am uitat de-atunci nimica.../
E-he-hei cum ne plimbam-( Villanele
N-am uitat), sau, tot nVillanele spune
Or mai fi i alte fete: Rmsei i singur cuc
/ Unde mi-ai plecat, scumpete? / Mai beau
una i m duc. / Pandaliile m-apuc/-nc-o
tuic, mi biete / Am scpat de-al ei pa-
puc,/ Or mai fi i alte fete. S lecturm si alt
gen de confesiuni amoroase, marca Nicomah:
Femei am adorat i eu o droaie, / Pe toate
le-am iubit ca un zevzec, / Lenuta, Jeni, Mimi
i Aglaie.../ Trecut-au toate findc toate
trec, / Sndica, Lulu, dulcea Veronic, / S-
au dus i m-au lsat c-un nod n gt,/ Filo-
zofnd la cte-o tuic mic, / Ziceam i bo-
daproste de att / Cnd mi-aprui n calea
mea, nurlie, / Fudul, c-l aveai pe vino-
ncoa, / Cu prul mirosind a iasomie, / Ce
mi-ai pus f, nebuno, n cafea? (Aburii
cafelei-La o cafea). DinMicul Testament
al Jupnului Nicomah, scris n stil Fran-
ois Villon, la un festival de umor, spicuiesc
unele interesante versuri testamentare, n
care las cte ceva iubitelor sale si confratilor
epigramisti (Mircea Trifu, Al. Clenciu, N. Ghi-
tescu, Stelian Ionescu, Geo Olteanu, Valentin
Smarand Popescu, Viorel Martin): Eu,
Nicomah, student ntrziat, / Putin rcit,
ns ntreg la minte, / n nou sute nou
opt vleat, / Nemaitiind ct timp mai am
nainte, / Am socotit adnc cu luare-aminte,
/ Averea (cam putin) din prezent / Si vreau
s scriu, n cteva cuvinte, / Ca i Villon,
un fel de testament. / nti constat c anii
mei trecur, / Ca nite pui golai pe sub
prleaz / Si tineretea-mi, dulce impostur,
/ Mi-aduse bucurii, dar i necaz /...Toti banii
de la C.E.C. i din contracte, / i dau, semnez
i pun i apostila, / Sotiei mele-a doua, fr
acte, / Ca s-i ajute vrul din Brila. / Coa-
fezei Tanta, care m-a-nvtat, / Cnd eram
tnr, tot ce trebuia, / i fac cadou fotoliul
nostru pat / Si-o pern s i-o pun unde-o
vrea ...,,Ortansei mele care m-a-nelat, /
Zicnd c eu o nelai nti, / i spun cinstit
c totul s-a iertat, / C nu se uit dragostea
dinti, / Si de revine, o s-i spun: rmi, /
Apoi o mbrncesc direct n baie, / Ca pe-o
muiere fr cpti / Si-i trag, v jur i-o
mam de btaie! / Testez aici, n actul meu
final, / Distinsului redactor Nea Cutare, /
Fin activist i intelectual / Ce-a torpilat
poeme de valoare...Antitalentelor din
toat tara, / Care precum ciupercile-au
crescut, / Si ne tot bombardeaz, iarna, va-
ra, / Cu vorbe goale fr continut / Le las
atunci cnd voi pleca n lut, / n loc de-
obinuitul rmas bun, / S aib parte, pe
ct s-au zbtut, / De funie destul i spun.
/ Dei de mult vreme altfel sper, / Se-avnt
multi spre-a scrie vagi catrene, / Pompoase,
fr sare i piper, / Parc-ar umbla n frac i
n izmene...,,Cnd duduie cafeaua n ibrice
/ Si muza-n epoleti ti-aterne cracul, / Eu
m gndesc la vorba care zice:/De n-ai
talent, mai bine du-te dracu! / Epigramis-
telor cu dulce glas, / Egeriile noastre deli-
cate, / Racheta mea de tenis eu le-o las, /
Spre-a da retururi ct mai inspirate...Lui
Trifu, preedinte n umor, / La propriu, mai
ales fenomenal, / i las acum i pentru viitor,
/ Un fel de soclu i de piedestal... Iar lui
Vimar, cu spiritul prea viu / Si care sper s
tin mai aproape, / Eu i urez, cndva, ct
mai trziu, / Pe toti, de fat, el s ne n-
groape!. Acestui frumos testament, Nico-
mah i-a adugat dou Codiciluri (unul
prietenilor ieseni, iar cellalt epigramistilor
din Caransebes). Nicomah este printre cei
care au continuat cronica rimat n publi-
cistica romneasc n stilul lui Radu Gyr si
Ion Pribeagu. A scris poezii, balade, sonete,
rondeluri, ronsonete, endograme, pantumuri
si pseudo-haykuuri. n lumea epigramei era
un adevrat artist, stia nu doar s pun pe
hrtie o idee, ci si s o spun ntr-un mod
special. Iat cteva epigrame, alese la ntm-
plare, din creatia maestrului Nicomah:Amor
vetust // Dup cincizeci de ani de-nsingu-
rare / Iubita mea care fcea pe casta, / Mi-
a aprut n drum din ntmplare, /Ce dra-
cu-oi gsit la baba asta?. O epigram cu
referire la vremurile de trist amintire este
cea intitulat Ornitologie: n jurul meu n-
au fost sticleti, / Nici ulii de-ia rpi-
tori, / M-nconjurau mereu bieti / Ce-i
POETUL $I EPIGRAMISTUL
W
a
t
t
e
a
u

-
A
r
l
e
c
h
i
n

y
i

c
o
l
u
m
b
i
n
e
43
Anul IV, nr. 10(38)/2013
drept cu ochi ciripitori. Tot cu aluzie la
acea perioad e si Ce e val, ca valul trece:
Un dictator cam nrva, / Mut tranii la
ora, / Iar azi cnd toate progresar, / ]-
ranii se ntorc la tar. Iat si o epigram
umoristic, intitulat Fabul: Dnd pe gt
o tuic mic, / Soricelul ncrezut / Tot striga
dup pisic: / Unde-i mta ca s-o...bat?.
Un madrigal cu substrat trist este cel adresat
lui Octavian Goga: ,,Poetul ptimirii
noastre / Ne-a prsit cu ntristare, / Ple-
cnd spre alte zri albastre, / Noi ptimim
n continuare. Nu pot omite celebra sa epi-
gram Electoral: Un car cu proti s-a rs-
turnat, / ntr-un ora destul de mare, /Dar
unde-anume s-a-ntmplat/ Vom ti precis
dup votare. Dau exemplu si o epigram
satiric La captul rbdrii: Cu o coruptie
n floare, / Si cu o lips de moral, / Vom
construi, cu mic cu mare, / O srcie idea-
l. Un catren de adevrat poet este cel inti-
tulat ntunecare: n toamna asta care n-
trzie, / Cu tinerii eu nu m mai ntrec, / Si-
nsingurat precum Toulouse-Lautrec, / M
prind n versul meu ca-ntr-o betie. Iat ce
spune maestrul Nicomah n epigramaUnde
nu este durere, plmdit n ritm iambic, iar
eu, fr acordul su, i-am pus ochi amfibra-
hici: Tranzitia-aa cum o titi, / E-un drum
spre o lume nalt,/ Prin ea vom zmbi feri-
citi / Curnd de pe lumea cealalt!.
Nicomah a scris poeme filosofice, artistice si
argotice. Avea mesaje pentru spiritele fine,
cu trimiteri la evenimente si personaje isto-
rice, pentru intelectualii rasati, dar si pentru
bietii de cartier. Iat ce mesaj i transmitea
Nicomah prietenului suAstralus(Stelian
Ionescu din Brasov), n Hexametri (Apud
consilium Laii-Epistola a V-a Ad Astra-
lum): Ei bine, Astralus, primit-am chiar
zilele-acestea misiva / Prin care magnificul
Laius, ce braovianus i zice,/ M-
ndeamn s-ti stau la-ndemn pn-ti trec
/ ale boalelor fumuri...Te rog, o, Astralus,
lui Laios s-i spui de la mine / Un Ave
rostit din pulmoni-mi ce tuesc delicat deo-
camdat / Si sper c odat i-odat ne-om
vedea la o sticl de vorb.
Ca o parantez, Astralus este autorul acestui
catren antologic, intitulatInexorabila dile-
m: Timpul sta e nebun / Si n calcule mes-
chin, / Pe msur ce-l adun, / mi rmne
mai putin!. S citim ce spune maestrul Nico-
mah nEpigram n metru antic: Veniti-mi
nainte, Maetri, cu flintele voastre-ncr-
cate, / Dar vino i tu, Poezie, necredincioa-
s amant, / Ca s pot tri mpcat, o s
dau de pmnt cu oricine/ Doar cu subtile
catrene. S trecem n revist cteva catrene
dintr-o cronic rimat pe care autorul a bote-
zat-oFluturri de primvar: Trecu zpa-
da, viscolul i ploaia, / Se umple tara iar de
buruieni, / Curg limuzine iari spre Sinaia,
/ Crnd la munte multi bucureteni / Pe la
rscruci pndesc din nou sticletii / Cu car-
netelu-n mn pregtit, / Mai bine o coteti
prin dosul Pietii, / C-altminteri mi te-ntoar-
ce pe pltit ... ntr-un balcon discret la
New Montana / Un grangur url la mobil,
de zor, / Si-alturea, picior peste picior,/ O
div trage-n piept marijuana / Oraul s-a
deschis ca braga-n sticle, / La Primrie
zboar milioane, / Curnd va fi ca-n vremea
lui Pericle, / Dar pn-atunci murim putin
de foame.
Iat si unele metafore din creatia lui Nicomah:
- Destinul, chiar tardiv, ne joac feste
(Ronsonetul simpatic)
- Frunze de toamn, / Psri care au re-
nuntat / S mai zboare (Labuntur anni).
- Nu credeam s uit a zmbi vrodat(Epi-
gram n metru antic)
- Simt c-am mbtrnit cu nc-o carte /Sau
poate-ntineresc ntr-un rondel (Sonet lui
G. Zarafu).
- Cnd demonul umorului ne cheam, /
S scoatem perla poantei din gunoi-
(Alegere)
- M simt zburdnd, precum un pete-n
ap, / n epigrama care cere spirit viu, / Nu
sunt prea clasic, nici de tot candriu / Si
poanta bun rareori mi scap(Ca un pes-
te n ap-Ronsonet lui Mircea Trifu). Nu pot
omite aceste baudelairene versuri: Eti cea
mai frumoas! / S nu aprindem lampa: /
Lumina ucide (Sub pecetea tainei!). Spe-
cifice maestrului Nicomah erau si urmtoarele
modalitti de exprimare:N-am mai gsit nici
fir de trandafir! / Ce s ofer vitejilor n zale,
/ Care-au luptat cu lancea n turnir / Si-
atunci cnd au putut au dat la gioale?
(Numele trandafirului),sauSunt om al dra-
cului, aa m tin / Si unde scuip nu mai n-
torc privirea, / Cu prietenii paharele nchin
/ Dar la dumani le vreau, la toti pieirea /
..,,Dac greesc eu vin i caut pace, / Acum
m-mbt i eu, de, ca brbatul, / Dar s nu-
mi zic nimeni, d-te-ncoace... / C am cum-
nati cu care bat tot satul (Olteanul). La un
festival al umorului de la Bilesti, a scris un
pantumn memoria marelui actor Amza Pellea,
din care redau aceste versuri: Parfumul de
salcm ametitor / Plutea precum un zeu pes-
te grdini, / Desprins parc din taina unui
nor, / Tot Biletiul se-aprindea-n lumini /
Plutea precum un zeu peste grdini / Ne-
tears umbra Marelui Actor, / Tot Biletiul
se-aprindea-n lumini, / Gndindu-se la
ultimul su zbor(Bilesti-1984).
Dup cum spuneam mai sus, Nicomah a scris
si endograme. Iat una dintre acestea, adre-
sat poetului Tudor George: nlntuit n
snul unui val, / Stigmatizat de zei i de
Destin, / Lipsit pe veci de ap-a fost Tantal,
/ Ahoe parte-avu de-un mai greu chin, / Cci
ntr-o zi, la Mrul ideal / Un osptar i
puse ap-n vin / L-au dus pe loc cu targa la
spital! (Endogram- Noul Tantal).
Selectie dinCristale- pseudo-haikuuri):
La ultima cin /Ne-am adunat cei mai
buni prieteni, / Unul deja trdase (Cina
cea de tain).
Pe de-asupra tpanului nfiorat de vnt
/ Umbra unei psri se ntoarce / n cuta-
rea timpului pierdut (Umbra unei psri).
Rmn la limit de nuant / Cumpn ne-
micat / ntre dou amurguri (Ezitare).
Dincolo de oglinzi / Un clovn trist scoate
limba.../ Ce fars!(Viat).
Pentru toate insuccesele de pn acum /
M voi rsplti singur: / La plecare v voi
ntoarce spatele! (Sfidare).
Ceaca a pstrat / Urma srutului tu /
De portelan (Post-factum).
La ore trzii, / Cineva mi bate n geam.../
Mai las-mi doar o zi! (Chemare).
De cele mai multe ori cerul cel mai ntune-
cat ascunde stelele cele mai strlucitoare
- Richard Evans
Ca scriitor, Nicomah a debutat, n 1945, cu
schita umoristic Diferendul n revista
Humorul.
A scris si nuvele, dintre care amintesc:
Disparitia profesorului si Cnd veni Oltul
mare. n prima, actiunea se petrece n Ca-
racalul antebelic. Editorial, a debutat n 1969
cu Femeia cibernetic si a continuat cu Po-
tirul Sfntului Pancratiu, Demascarea lui
Turnesol, Sub aripa vntului de noapte,
ntmplri ciudate la miezul noptii, ultimele
trei au aprut n editii ngrijite de George Za-
rafu. As mai aminti: Damen-Vals, aprut n
1975 si Cupa lui Socrate n 2006, Genoveva
SCRIITORUL $I SCENARISTUL
Watteau - Surpriza
44
de Trabant - 2009, Allegretto - 2010.
Nicolae-Paul Mihail-Nicomah afost un apro-
piat al scriitorului Eugen Barbu, cu care a
colaborat, dnd viat la 29 de scenarii de
filme, din care cele mai importante au fost
cele din ciclul Haiducii si serialul Urm-
rirea, de sapte episoade. A creat cunoscutul
personaj Mrgelatu, interpretat de actorul
Florin Piersic. Un confrate, care cunoaste
amnunte despre colaborarea lui Nicomah
cu Eugen Barbu, mi spunea c autorul roma-
nului Groapa i ddea maestrului Nicomah
tema, iar, uneori, doar subiectul unui scena-
riu, s le astearn pe hrtie. Apoi se ntlneau
la Busteni, pentru analiza celor scrise si pen-
tru eventuale interventii. De multe ori, Eugen
Barbu nu fcea nicio modificare la ce scria
Nicomah. La scenarii i ddea mn liber
spunndu-i Scrie cum crezi, dar vezi s o
bagi i pe nevast-mea n film(actrita Mar-
ga Barbu
1
).
La unele romane, Eugen Barbu i lsa spatii
goale pentru introducerea unor expresii vechi,
mai ales oltenisme, n care Nicomah era ex-
pert. Nicomah a fost ultimul boem, pe care l-
am cunoscut, de la Giuseppe Navarra ncoa-
ce.Era un bonom, un mucalit, o prezent exo-
tic plcut si necesar la toate ntlnirile
literare si festivalurile de umor.
- Marga Butuc-Codrescu . Referitor la numele

de fat al sotiei sale, Butuc Marga, Tudor
Minescu i-a adresat urmtoarea epigram
lui Eugen Barbu: Tu vrei s devii n proz,
/ Ce-n poezie e Beniuc! / Dei eti c-un picior
n Groap,/ Mai stai cu capul pe... Butuc.
Avea un talent aparte de a-si recita creatiile,
un sarm deosebit, impunnd respect si cule-
gnd ropote de aplauze. Comentariile sale
erau pline de substrat si ntelepciune, modu-
late pe subiect. Era un adevrat estet, un
formator de gusturi cu argumente conving-
toare, iar n dialogurile cu el, nimeni nu n-
drznea s-l contrazic.
Nu port n mine niciun gnd n care s nu
fie dltuit moartea!- Michelangello
Nicolae-Paul Mihail a scris prefetele multor
crti de epigram. Nu refuza prietenii cu ta-
lent, dar nici nu rspundea favorabil la orice
solicitare. Ca prefatator, Nicomah avea ace-
lasi principiu pe care l-am ntlnit la scriitorul
si criticul ploiestean, prof. Nic. Dumitrescu,
precum si la mentorul meu Mircea Ionescu-
Quintus, care spuneau: Dac scrii despre
o carte, s scoti n evident numai prtile
bune, c pe cele rele le vor descoperi cu si-
gurant cititorii. Criticul, sau prefatatorul,
n viziunea lui Nicomah, trebuie s fie ca un
petitor sau ca un oaspete care, invitat ntr-o
cas, priveste obiectele din vitrina gazdei si
tablourile de pe pereti, nu petele de pe covor.
Iat ce mi scria maestrul, cu privire la ultima
mea carte de critic: Am primit ieri ACOR-
DURI SI RITORNELE. Multumesc.Lucrarea
e extrem de interesant, nonconfomist,
combativ, schimb nite centre de greutate.
Uneori dur, inhibant. Observatii corecte,
minutioase, la obiect. Resorturile tehnice
ale epigramei excelent stpnite. n fond
cartea dumitale m-a delectat. Dei, n unele
privinte, prefer o executie mai uman. Pe
mine m-au delectat punerile la punct, (dei
eu sunt mult mai milostiv). Are i un aer de
prospetime. Voi adopta i eu cteva solutii
mai putin drastice, nominaliznd binen-
teles autorul, adic pe dumneata. Cu mult
succes n continuare. Nicomah. Tot n acea
scrisoare, Nicomah lmureste o cutum veche
din lumea poeziei si a epigramei si anume n-
ravul celor care umbl pe textele unora, fr
acceptul autorilor: O poezie sau epigram
e copilul meu cu calitti i defecte i nu ac-
cept s-i pun altcineva ochi albatri, dac
ai lui sunt cprui. Aici intervine deosebirea
ntre profesionist i amator. Ultima prefat
pe care a scris-o a fost la cartea de epigrame
a lui Nichi Ursei E bine i aa ru. Nichi
Ursei mi-a dat si trista veste a mortii maestru-
lui, n dimineata zilei de 19 martie 2013. Ultima
dat cnd am discutat mai mult cu maestrul
Nicomah a fost n vara anului 2012, la festi-
valul de la Busteni. Era abtut, ntristat, gn-
ditor si parc absent de la eveniment. Atunci
mi-am amintit de o confesiune a lui George
Clinescu: n figura mea diurn, las numai
respiratia, sufletul mi rtcete pe cu totul
alte meleaguri. M-am dus si l-am salutat,
ntrebndu-l de ce e trist, iar el mi-a rspuns:
Anul acesta particip pentru ultima dat
la ntlnirea de la Buteni. Apoi, punnd
degetul arttor la tmpl, mi-a zis c pri-
meste un mesaj din partea eului su. Adic
cum? am ntrebat eu. Iar el a continuat:Am
o presimtire c nu ne vom mai revedea.
Cnd a vzut c sunt surprins de ceea ce am
ULTIMA PREFAT
auzit, ca s m linisteasc, mi-a spus: Ei,
aa zic eu de ctiva ani ncoace. Discutia
de la Busteni, cu maestrul Nicomah, m-a im-
presionat si mi-au venit n minte declaratiile
valetului lui Descartes, care se spune c l-a
auzit pe marele filosof vorbind singur, nainte
de a muri, dar, de fapt, se adresa sufletului
su, spunnd: De mult vreme, suflet al
meu, te afli captiv aici; iat c a venit ceasul
s iei din nchisoare i s prseti strn-
soarea acestui corp; trebuie s nduri a-
ceast desprtire cu credint i curaj .
Nu stiu dac maestrul Nicomah a avut un
dialog similar, dar am dedus c sufletul su l-
a ndemnat s refuze spitalizarea n ultimele
zile de viat. Nicomah a iubit epigrama si a
fost apreciat de toti cei care l-au cunoscut. A
fost pretuit de Mircea Trifu, cu care a avut o
lung corespondent si mai multe schimburi
de sonete si ronsonete. La fel cu Eugen
Deutsch, Ioan Pop, Geo Olteanu si Eugen
Stnescu Closca. Scria cndva c epigra-
ma nu e un eafod, ci mai curnd un post de
prim ajutor. Nicomah stia s rd la glumele
bune, stia s taxeze glumele nesrate si apre-
cia foarte mult filosofia versului si ntors-
turile din condei. Avea uneori un rs homeric,
alteori zmbea mefistofelic. L-am vzut, de
multe ori, zmbind cu subnteles. Era un tip
sociabil, cu spirit de gasc, dar gasca re-
strns a bietilor isteti care au btut turca,
dar au si nvtat carte. La Cimitirul Izvorul
Rece, din Sinaia, unde a fost nhumat, aproa-
pe de mormntul lui Badea Crtan, lui Nico-
mah i s-a asternut pe sicriu o traist cu P-
mnt caracalean, ntruct nu a fost posibil
o nmormntare n Caracalean pmnt.
Acest fapt a fost ndeplinit prin grija prese-
dintelui Asociatiei Fiii & Prietenii Caraca-
lului: dr. ing. Viorel Victor Vtmanu.
mpreun cu florile recunostintei si toat pre-
tuirea, astern n memoria lui Nicolae-Paul
Mihail-Nicomah, acest catren al epigramis-
tului ploiestean Ghiocel Constantinescu, inti-
tulatUmoristul n fata mortii: Fugi de-aicea,
bab hd, / Tu din fata mea s piei! / Celui
ce-a tiut s rd, / Nu poti duhul s i-l iei!.
W
a
t
t
e
a
u

-
P
i
e
r
r
o
t

f
e
r
i
c
i
t
45
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Daniel MARIAN
Capt de lun plin
Vine
hmesitul cal de fluturi
ce-a-nfulecat orbeste
un neam ntreg de ngeri
impecabili.
pe cnd erau lucrurile gri
Dumnezeu picura cerneal.
Ir vntul mrunt, nimic
nu era dinaintea
furtunii.
foamea de aripi
a tinut loc de disperare.
vine, iat-l.
oare saua l-ar scoate din minti ?
ncercarea de gum
Vine pasrea, minune c vine
devreme. o alerg cu-o limb de ceas.
ntre zbor si galop, un mers legnat.
ce greieri, ntre alba si iulia,
ca ntre albastru si drog,
gheare-ntortocheate.
Doamne, cum ne-am trezit
n crdul de mlastini
Idee n alb
Iat-m
sprijinit ntr-o alt arip
ce a uitat s creasc pn la capt
- cci, nu-i asa, ngeri perfecti nu
puteams fim, nu -
chiar dac ne-am fi dat peste cap
n loc de a ne naste
Icoan srac
Poate fi crsma-n care stm
din aur,
numai sufletul ni-i podidit cu-arginti.
cnd se las o noapte de balaur,
ne-om duce s ne poleim n sfinti
Perfectul tot mai simplu
La o cocoas de portelan
o umbr albastr -
naste ochi si niste mini,
arteziene si inele,
cte un fulger si-un ciocan,
cioburi de lumin nvlit.
d, Doamne, un desert scufundat
ntr-o lacrim si un bob de strugure
iar eu, amanetat la beduini -
Cntec de alergare prin cea(
n coad de fluture sau
n coad de peste, tot
mi se va liorpi sufletul.
cnd voi sta la coad pentru nemurire,
toate cozile vor fi nnodate ntre ele
n afar doar de cozile cinilor
comete cenusii sub-
tiri sub
cerul ca o botnit
- cine, Doamne, cine
I-m, s pescuiesc din nemurire un
gram
si-n vrful cozii s o flutur,
pn-o destram!
ham!
Ruperea la fug
E plin de ngeri ca la poman. o mare
de ngeri n care se neac
cei abia necati n mare -
noaptea printre lumi
nicio opreliste, totul e din
calea afar - ca si calea lactee
pe cnd cade somnul din vrbii
mna mea e treaz si o rupe la fug
pe ea inima mea o rupe la fug
ca pe o sanda
Belyug
n var cnd spicele grele asteapt culesul
miros de pine aburind... salut ogorul.
Dor de tar... Dor de pine nou...
Valseaz macii...
ndrgostiti cu suflet de rou.
Prin binecuvntarea divin
rodeste pmntul, aurul grnelor
curge ca gndul.
Munceste-ti Romne Pmntul!
Oaz de viat izvorul...
pe nesturate... sorb ostenitii ulciorul.
Multumind... adie vntul peste albstrele...
si mi-e dor de... ochii mndrei mele.
Vioar
Muzicianului George Enescu
Din sferele divine... Meridian de Vioar
lansa un geniu pe pmnt.
n imperiul Pianului... urseste muzica...
pe George vibrnd. Lund ca muz...
strvechea Doin romneasc.
Suitele, Sonatele, Baladele
s-i strluceasc.
Chiar Regele Odip n drama-i
cut la tine alinare.
si l-ai fcut nemuritor sub soare.
Esti dus dar esti aici...
prezent vie printre corzi si clape.
Izvor din Muza Muzicii
popoare fremtnd s se adape.
Esti dus dar dirijezi aici.
Datorii
Nu-ti f datorii, striga numai
Mama dup mine.
S rmi liber, liber, liber.
mprstiatule, ignorantule, iubitule.
ntr-un trziu... ntr-un galop cu... 200 CP
am frnat la Banc, tot
cartierul duhnea a... motorrr,
a cauciucuri arese... scrummm
Babele... speriate se ascundeau
prin cotloane... rapid.
Bancherii erau disperati... au dat faliment.
Proprietarul blocului comunist,
i-a aruncat afar din birouri.
Nu-si pltiser chiria de un an.
Eu, sream ntr-o roat de bucurie.
Sifora SAVA
(Austria)
46
Valentin NICOLI}OV
Multe ntmplri ale copilriei mele sunt
legate de vacantele de var petrecute la tar,
la bunicii si rudele din partea mamei, mpreun
cu vru-meu, Milic, biatul unchiului Mihai,
sotul lui tanti Vasilica, sora mai mare a mamei.
Asteptam ntotdeauna cu nerbdare va-
canta la bunici. Cnd ajungeam acolo m des-
cltam la repezeal si-mi dezbrcam hainele
de oras, apoi mbrcam o pereche de panta-
loni scurti si un maieu si treceam peste drum,
s-l caut pe vrul Emil, adic pe Milic. La
tar toti copiii umblau desculti si ar fi rs de
mine vzndu-m umblnd ncltat ca la oras.
Milic era cu vreo trei-patru ani mai mare
dect mine si de multe ori nu prea avea timp
de joac fiindc nea Mihai l punea zilnic la
treab: s dea cu sapa n grdin ca s taie
niste blrii, s ntoarc fnul cosit pe psu-
nea din pdure sau s scoat ap din fntna
din curte ca s adape calul, pe Negru, sau pe
cele dou vaci, Martolea si Smbotina. La
animale le puseser nume legate de aspectul
lor sau de ziua de nastere: Negru, fiindc era
un armsar negru ca pana corbului, iar celor
dou vaci, fiindc una apruse pe lume ntr-
o zi de marti, iar cealalt ntr-o smbt. Vacile
erau scoase dis-de-dimineat pe ulit de unde
le lua n primire vcarul satului, iar seara se
ntorceau, n zgomot de tlngi, cu burtile
umflate cu iarb si cu ugerele pline de lapte
si trebuiau adpate si apoi mulse. n primul
moment cnd intrau n curte le era sete si se
duceau s bea la ulucul de lng fntn asa
c n fiecare sear l ajutampe Milic s scoa-
t gletile cu ap si s-l umple.
mi plcea s-mi petrec vacanta cu Mili-
c, chiar dac m punea mai mereu s-l ajut
la treburile gospodriei. Ceea ce m atrgea
n mod deosebit la el, pe lng faptul c era
un biat harnic si priceput la toate treburile,
de la nhmatul calului si chiar pn la mulsul
vacilor, cnd lipsea tanti Vasilica, era talentul
lui de povestitor, desi de multe ori se dove-
dise un mare mincinos. Citisem amintirile lui
Ion Creang, aventurile lui Robinson Crusoe
si basmele lui Petre Ispirescu, dar Milic, desi
nu prea era atras de cititul crtilor, stia mai
multe povesti dect mine, din surse locale,
povestind tot felul de ntmplri, unele ade-
vrate, altele cred c inventate de el. Ascul-
tam cu gura cscat ntmplri cu lupi si mis-
treti din pdure care rniser niste vntori
n iarna trecut sau cu serpi veninosi care te
pndeau din tufisuri si dac nu erai atent si
nu-i ocoleai la timp o pteai ru de tot. mi
ddea si exemple: cunoscuse la moara din
satul vecin un biat care-i povestise cum cl-
case din greseal pe un sarpe veninos, fuse-
se muscat si era s moar dac nu l-ar fi trans-
portat de urgent la spitalul din oras cu ma-
sina brigadierul silvic.
Cele mai multe dintre povestile de groaz
ale lui Milic aveau ca loc de desfsurare
pdurea care ncepea chiar din marginea satu-
lui asa c asteptam cu mare nerbdare, dar
si cu un fior de team, plecrile la pdure.
Atunci parc intram pe un trm de poveste,
pseam descult prin iarb cu mare atentie s
nu calc pe vreun sarpe sau pe vreo alt lighi-
oan fiindc aflasem c si gusterii verzui care
misunau peste tot aveau muscturi pericu-
loase.
ntr-o zi, Milic, care m observase cum
pseam cu team printre cpitele de fn, se
hotrse s m pcleasc. Dup ce am
strns fnul cu furcilene-amdus s facemo
baie n balta din apropiere. Cnd eram n ap
pn la bru a strigat deodat la mine s fug
fiindc a vzut un sarpe n spatele meu. Am
srit ngrozit din ap, dar nu era niciun sarpe,
asa c Milic a rs cu gura pn la urechi
fiindc a reusit s m pcleasc si s m
sperie att de tare. M pclea mai mereu si
mi era ciud c eram att de pmplu, si nu
m obisnuisem s descopr cnd spunea
adevrul si cnd mintea. De fapt nflorea att
de bine ntmplrile povestite nct niciodat
nu stiai exact dac minte sau nu.
ntr-o alt zi, eram din nou mpreun la
scldat la balt, cnd l-am vzut cum si hol-
beaz deodat ochii si-mi strig s fug c a
venit sarpele, c e chiar n spatele meu, dar
de data asta n-am mai fugit, ba chiar am rs
creznd c era tot o pcleal de-a lui, minu-
nndu-m ct de bine se poate preface n-
grozit. l vedeam iesind rapid din ap si pu-
nnd mna pe furc si m minunam ce mare
talent are s m pcleasc. Dar cum el con-
tinua s strige si s agite furca si privea spre
balt cu ochii iesiti din orbite, mari ct cepele,
am nceput s am totusi unele dubii asa c
mi-am ntors ntr-o doar capul si am ob-
servat, de data asta cu adevrat, cu groaz,
un cap de sarpe negru plutind ncet la vreo
doi metri n spatele meu. Nici nu mai stiu ct
de repede amreusit s ies din balt, iar sar-
pele, dup ce a plutit un timp linistit prin
ap, a iesit pe malul cellalt si s-a urcat pe un
dmb pierzndu-se printre niste tufe.
n ziua aia, pn spre sear cnd ne-am
ntors acas, ca s-mi mentin starea de pa-
nic parc, Milic si-a amintit toate povestile
cu serpi pe care le stia. ti spun acumo n-
tmplare adevrat, s mor dac mint, zicea
Milic. Si-mi povestea despre o femeie din
satul lor, care venise s strng fnul vara
trecut si care a adormit n pdure lng un
copac cu gura cscat si a nghitit un sarpe
mare. Nu stiacums scapedeel si amers la
o bab vrjitoare. Baba a pus la fiert o gleat
cu lapte si a asezat-o s stea cu gura deschis
deasupra aburilor de lapte: sarpele n-a putut
rezista la mirosul de lapte dulce care se pare
c i plcea foarte mult si i-a iesit ncet pe gt
si pe gur, iar apoi a alunecat cznd n g-
leata cu lapte. Dup ntmplarea din ziua
aceea si dup ce ascultasem si celelalte
povesti ale lui Milic mi-amintesc c am avut
cosmaruri: am visat cteva nopti la rnd nu-
mai ntmplri cu serpi care de care mai negri
si mai veninosi.
ntlnindu-m zi de zi cu Milic, dup un
timp mi-am dat seama c nu toate povestile
aflate de el prin sat erau minciuni, c printre
ele erau si unele adevrate. Vru-meu le strn-
gea pe toate la un loc cum i ajungeau la
urechi, fr discernmnt, fiindc ele i fceau
lumea nconjurtoare s par mai interesant,
mai fascinant si-i hrneau din plin imagi-
natia de adolescent.
Cel mai mult mi plcea cnd ne trimitea
unchiu Mihai la pdure cu furcile s ntoar-
cem fnul cosit. Primeam aprobare s mer-
gem clare pe Negru, un armsar mare si
foarte frumos. Avea prul negru si lucios, o
coam mare si stufoas, iar n frunte o mic
NEGRU
NEGRU
47
Anul IV, nr. 10(38)/2013
pat alb. Era foarte puternic, l-am vzut de-
seori trgnd singur, fr efort, cruta familiei
orict de ncrcat ar fi fost. Mergeam amn-
doi cocotati direct pe spinarea lui, fr sa,
privind cu mndrie lumea nconjurtoare de
la nltime. Atunci, n imaginatia mea, m n-
chipuiam un fel de Ft-Frumos din povesti
clare pe calul nzdrvan plecat s colinde
lumea larg n cutarea zmeilor si a znelor.
Ne plcea s avem grij de Negru, cnd
ajungeam la pdure ne opream la balt si ne
apucam s-l teslm si s-l splm, iar el for-
nia de plcere cnd l frecam cu somoiagele
de iarb si turnam apa pe el cu gleata. n
timp ce-l splam Milic vorbea cu el, cred c
i spunea ceva sau l certa, fiindc-l vedeam
pe Negru cum ciulea atent urechile de parc
l-ar fi nteles. Nu stiu ct de multe ntelegea
calul din vorbele spuse de Milic, dar dup
un rstimp l vedeam cum se ntorcea si pe
partea cealalt ca si cum pe acolo nu-l spla-
sem destul. Negru era atent cu noi, copiii,
asculta cu atentie comenzile date de Milic,
astepta rbdtor s-l nclecm sau s-l des-
clecm, iar unchiu Mihai ne atrsese atentia
s avem grij la dou lucruri: s nu-i turnm
ap n urechi din greseal cnd l splam si
s nu-i dm voie s bea ap din balt ca s
nu se mbolnveasc.
nc din prima zi de plimbare cu Negru,
abia asezati pe spinarea lui, Milic m-a aver-
tizat despre comportamentul lui ciudat. Desi
n majoritatea timpului era asculttor si nu
foloseau niciodat vreun bici pentru el, avea
o meteahn: fiindc era folosit des pentru
monta unor iepe aduse de tranii de prin
partea locului, si dezvoltase un foarte fin
simt al mirosului, fiind n stare s adulmece o
iap aflat n clduri de la foarte mare distant
si cnd simtea prezenta uneia prin apropiere
nu-l mai puteai struni, trebuia s-l lasi n voia
lui. Atunci Negru ne atrgea atentia prin c-
teva semnale: se oprea brusc, ridica si rotea
capul ciulindu-si urechile, apoi ncepea s
tropie pe loc si s fornie din nri, scotnd
un sunet care semna mai mult cu un fel de
grohit. Imediat trebuia s ne aruncm jos
de pe spinarea lui fiindc si ridica coada si
pornea n galop disprnd ntr-o directie
numai de el stiut. Priveam uimit fuga arm-
sarului, dar Milic, care i cunostea meteh-
nele, m linistea: Hai mai nti s strngem
fnul si ne vom duce dup el mai trziu, dac
nu cumva se va ntoarce singur. Si aproape
de fiecare dat, dup dou-trei ceasuri, Negru
se ntorcea pe nesimtite, l zream deodat
pscnd linistit n apropiere ca si cum nimic
nu s-ar fi ntmplat. Dar erau si zile cnd la
napoiere descopeream pe pielea lui cte o
umfltur fcut de bici sau chiar o ran sau
o nteptur de furc fiindc de multe ori
iepele nu prea erau dornice de mperechere,
iar tranii, ca s-l alunge, l altoiau zdravn
cu ce gseau la ndemn. Astfel de zile erau
nefericite si pentru noi, fiindc dup ce ajun-
geam acas, Negru era dus la veterinar si
dezinfectat cu tinctur de iod si oblojit cu o
alifie neagr si urt mirositoare, iar vru-meu
cpta o chelfneal zdravn de la unchiul
Mihai fiindc nu avusese grij de el. Milic
ncasa scatoalcele, iar Negru suporta cu sto-
icism tratamentul medical, apoi totul reintra
n normal, ns cu prima ocazie, dup ce cobo-
ram rapid de pe spinarea lui, o lua iarsi la
goan spre aventurile lui cabaline.
n vara anului urmtor, din pcate, nu l-
am mai gsit pe Negru. Milic mi-a povestit
despre o isprav a armsarului care se termi-
nase destul de prost pentru toti toamna tre-
cut, cnd le pricinuise un mare necaz. ntr-
o smbt - se stie c smbta sunt trei cea-
suri rele si cu greu te poti apra de ele, zicea
Milic - nea Mihai tocmai se ntorcea n crut
de la moar dup ce mcinase ctiva saci cu
porumb si uruial. La o curb a drumului,
cnd avrut s depseasc o crut mai mic
la care erau nhmati un cal si o iap, Negru
a simtit iapa si s-a urcat peste ea rsturnnd
amndou crutele. Crutele s-au rostogolit
sfrmate n sant, unchiul Mihai s-a ales cu
vreo dou coaste rupte, iar crutasul, un
btrn de vreo 80 de ani, a fost dus la spital
cu mai multe fracturi. Unchiu-meu a fost ne-
voit s-i plteasc spitalizarea, s-i cumpere
o crut nou si s-i dea si o sum bun de
bani ca s nu fie dat n judecat.
Dup aceast isprav unchiu Mihai s-a
suprat foarte tare si l-a dus pe Negru la vete-
rinar s-l scopeasc. n zadar a ncercat vete-
rinarul s-i spun c nu face bine, c ar trebui
s-l vnd ca armsar de prsil la GOSTAT,
sau la vreun tran nstrit la trg, nu l-a putut
convinge. Unchiu Mihai a vrut neaprat s
se rzbune pe Negru pentru necazul ce i-l f-
cuse, asa c veterinarul l-a scopit. Milic, care
a fost de fat, mi-a povestit cu lux de amnun-
te cum a decurs toat operatia, si mai ales
cum, la sfrsit, veterinarul a luat fuduliile sn-
gernde, le-a pus direct pe grtarul cu crbuni
aprinsi din curte si le-a mncat n fata lui.
Dup operatie Negru parc si-a pierdut
complet puterea, abia mai tra dup el cruta
plin, iar dac trebuia s urce dealul spre
moar se oprea si astepta s mping si un-
chiu Mihai, altfel nu se misca orict l-ar fi
mboldit cu biciul. Se pare c n acest fel se
rzbuna si el c-i luase brbtia. A nceput
s-l sfichiuiasc tot mai des cu o biciusc
desi pn atunci nu-l lovise niciodat. ntr-o
zi, dup ce l-a altoit de cteva ori cu biciul,
Negru s-a ridicat brusc n dou picioare si
atunci unchiu Mihai a crezut c-si vede
moartea cu ochii. Negru nu l-a lovit, doar l-a
amenintat cu copitele dndu-i de nteles s
nu-l mai bat. De team, n prima duminic,
unchiu Mihai l-a dus la trg si l-a vndut la
niste geambasi de cai, ca s scape de el, desi
n-a luat nici mcar un sfert din banii cu care
l cumprase cu trei ani n urm.
Am ascultat ptania povestit cu talent
de Milic si mi-a prut ru de Negru. Milic a
continuat n stilul lui caracteristic, poves-
tindu-mi ce i se ntmplase anul acesta, n
urm cu vreo dou sptmni, cnd se du-
sese la trgul de duminic din Poiana, n
cruta unor vecini, s cumpere un putinei si
dou cofe pentru ap. Tocmai plecau cu mar-
fa din trg, cnd deodat, trecnd pe lng o
crut plin cu tigani si ctiva puradei, i s-a
prut c a auzit fornitul inconfundabil al lui
Negru. S-a ntors si l-a vzut nhmat la o c-
rut, sttea oprit, cu capul ridicat si urechile
ciulite, si-l privea cu atentie. Abia l-a recu-
noscut fiindc acum vedea n fata lui o gloab
amrt, slab, plin de rni pe greabn si
foarte murdar, doar pata alb din frunte si
fornitul i-l aminteau pe Negru. A vrut s co-
boare si s se apropie de crut, dar n-a mai
apucat fiindc un tigan a apucat hturile, l-a
lovit de cteva ori cu sete cu biciul si a strigat:
Dii, talane, mncate-ar ciorile! Negru s-a
opintit de cteva ori si-a pornit cu greu sub
loviturile de bici.
Dac asa a fost n realitate sau nu ultima
ntlnire cu Negru, e greu de spus: Milic
avea de multe ori obiceiul s nfloreasc po-
vestile sale adugnd de la el continuri si
mai ales finaluri neverosimile. Nu mai stiu
nici astzi dac l-a vzut pe Negru cu ade-
vrat la trg n duminica aceea sau a nventat
toat ntmplarea. Eu am preferat s pstrez
n memorie imaginea unui armsar frumos si
puternic cum nu era altul n sat pe care l
clream nchipuindu-m un Ft-Frumos
plecat n lume pe un cal nzdrvan, pe care l
splam la balt si care fornia de plcere.
Stiu doar c n toamna aceea ni s-a schimbat
si soarta noastr. Milic a terminat clasa a
saptea si a fost nscris la Bucuresti la o scoal
de meserii. Copilria noastr s-a terminat si
vacantele mele de var petrecute la tar au
rmas doar o amintire din copilrie.
W
a
t
t
e
a
u

-
P
a
s
t
o
r
a
l
48
Libue CACALOV, Bohuslav VANK-VALSK,
Mnohacek ZGUBLACENKO, Justin QUINN
(Anglia)
Libue Cacalov(n. Mikulov, Moravia, 1950)
a absolvit Universitatea Masarzk din Brno.
A compus mai multe volume de poezii, s-a
mutat n S.U.A. n 1967, locuind n prezent n
Clifton Park, New York. Poeziile sale, Intuitie,
Visnd la Moravia si Vestirea iernii au fost
publicate n volumul Povestiri din Praga.
Femeia care m-a prsit
n autobuzul Ikea
Cunosc o femeie
care m-a prsit
pe cnd cinam
mpreun
pur si simplu si-a luat tlpsita
chiar nainte de cin
am luat autobuzul Ikea
m-am dus s cumpr un raft
unul usor de asamblat
neserioasa de ea
Unghii
Tind unghiile bunicii mele
laborioas munc
am schimbat cinci foarfeci
acum pricep de ce bunicul
se apucase de butur
Intui(ie
La periferia orasului Brno
Dup citirea primei mele poezii
Ai rostit convins:
Nu toate adevrurile vietii
sunt neaprat triste
A trecut mult vreme
Amintirea mea s-a estompat
Din memoria ta
Precum petele de vin
Si uite c eu nc sunt n cutarea
adevrurilor
Uneori, cnt melodii n cheie minor
Implornd n rugciunile mele
Rugndu-m de aceia
Care abia acum psesc prin
Portalul caleidoscopic al sufletului
Risipindu-si iubirea
Pe sub aripile crescute
Oare stiu ei deja
Ce poate face dragostea
Atunci cnd e si nu e
De gsit n ntreaga lume
Bohuslav Vank-valsk - scriitor de ficti-
une si poezie, s-a nscut la Praga, pe 13 fe-
bruarie 1970. A urmat cursurile Scolii de Ti-
pografie. A lucrat la nceput n cadrul unor
agentii de publicitate, iar mai apoi ca editor
al revistei Redhot. Locuieste n Praga.
Mnohacek Zgublacenko (n. Cehia, 1969) -
este un poet din zona de apus a Boemiei de
Nord. Vorbeste limba Kuffne si compune cn-
tece si poezii. Dou dintre acestea, respectiv
Unghii si Transformare, sunt publicate n
volumul Povestiri din Praga.
Justin Quinn (n. Dublin) - Poet si critic,
locuieste n Praga si a publicat patru volume
de poezie: Pasrea Ooaa, n 1995, nomi-
nalizat la Premiul pentru poezie avangardist,
Intimitate, n 1999, Fuzelaj si Valuri & co-
paci, n 2006. Poeziile sale, Cafeneaua Saint
Nicholas, Peisaj din autobuz si Lunci au fost
republicate n volumul Povestiri din Praga.
Priveste pe fereastr - jumtate
Peisaj, jumtate copacii si.
Mut-ti privirea. Reflexiile
Peisajului plutesc n treact.
La o sut de kilometri pe or
Lumea e rempachetat
ntr-o valiz. Unde,
Vai, dar unde voi despacheta?
Aceste poeme sunt
traduse n cadrul Proiectului
Interna(ional Poetry PRO,
coordonat de Lidia Vianu, Director
al Masteratului pentru Traducerea
Textului Literar Contemporan -
Universitatea din Bucureyti,
http://mttlc.ro Traducere de
Alexandra Munteanu,
masterand MTTLC
Peisaj din autobuz
49
Anul IV, nr. 10(38)/2013
O prim ntrebare care se pune este ce se
afl, ce fiinteaz dincolo de bine si de ru?
Strict formal, binele si rul fiind categorii
etice, dincolo de ele, adic nainte de a fi
bine sau a fi ru, sau dup ce a fost bine sau
a fost ru, exist doar nimicul; actele umane
poart aceste peceti, a treia posibilitate nu
exist, tertum non datum. n cazul n care nu
esti implicat n actul moral respectiv, poti
defini o activitate ca nici bun nici rea, de-
sigur n cadrul aceluiasi sistem de referinte.
S dm ns crezare lui Nietzsche si s admi-
tem o fiintare dincolo de bine si ru. Cine
este aceasta? Propria lui conceptie, deci ide-
ile lui sunt dincolo de ale lui Platon, de ale lui
Kant, de ale lui Goethe, si chiar ale lui Scho-
penhauer, pentru care n tinerete avusese o
admiratie posesiv. El nu infirm ideile filo-
sofice ale predecesorilor, ci le hiperbolizeaz
pe ale lui.
Dup propria-i afirmatie, Dincolo de bine
i de ru esteAa grit-a Zarathustra, altfel
exprimat.
Nu toti exegetii consider c Nietzsche
ar fi filosof. Eric Blondel ntr-o prezentare la
Amurgul idolilor, l consider un filolog. Du-
p studii, Nietzsche este ntr-adevr filolog.
La Universitatea din Bazel, Elvetia, a tinut
cursuri de literatur greac. Nietzsche este
dup afirmatiile celor care-l citesc si filosof,
pe lng fiintarea lui ca filolog, poet, esteti-
cian - special, muzic. A avut preocupri de
etic. Am putea vorbi ca despre un spirit re-
nascentist (trziu) lipsindu-i dimensiunea
artelor vizuale.
Conceptia filosofic a lui Nietzsche nu
este cuprins ntr-un sistem filosofic ca de
pild la Platon, Aristotel, Kant, Hegel etc. n
fond ce este filosofia? O viziune de ansamblu
asupra lumii. La nceput asupra existentei
materiale ce ne nconjoar, apoi asupra omu-
lui si a creatilor lui. Grecii vechi o defineau
ca dragoste de ntelepciune. Sub acest as-
pect, opera lui Nietzsche este plin de nte-
lepciune. C unii accept sau nu tezele for-
mulate de el este o alt problem.
Nietzsche si prezint ideile filosofice n-
tr-un mod aparte. Eseuri scurte, aforisme, ex-
primri, adesea, poate prea adesea, artistic,
face apel la simboluri, dar sunt idei despre
rosturile lumii, ale savantilor, ale filosofilor,
despre specia uman cu cele dou compo-
nente definitorii, brbatul si femeia, despre
creatiile omului, religioase, morale, estetice...
ntr-un cuvnt filosofice.
Opera principal care a resuscitat consti-
inte din somnul dogmatismului a fost Aa
grit-a Zarathustra, determinnd o invazie
de preri pro si contra. Ideile principale, ves-
nica rentoarcere, supraomul, vointa de pu-
tere sunt reluate, adncite nDincolo de bine
i de ru. Aa grit-a Zarathustra poate fi
considerat si un roman, un poem n proz.
Calittile stilistice, combinarea cuvintelor,
sensul si subntelesul propozitiilor, metafo-
rizarea exprimrii ne dau dreptul s facem
astfel de apreciere. ntr-o aranjare mai hao-
tic, neconventional, Aa grit-a Zara-
tustra, putea deveni cel mai reusit poem post
modernist.
nDincolo de bine i de ru, exprimarea
este filosofic, desi se trdeaz si spiritul de
poet al autorului. Nietzsche se distinge de
predecesorii si, fie filosofi, fie filologi, nu
numai prin continutul de idei al crtilor sale,
sau felul de exprimare, ci si prin redactarea
lor. As zice, un model al spiritului german.
Eseurile, aforismele sunt numerotate; apare
ca un autor foarte ordonat, sistematizat, usor
de studiat, de conspectat. Dar numai n apa-
rent ntelegerea lui este usoar, profunzimea
ideilor oblig la meditatie iar superficialitatea
n lecturare te du-ce spre marginalizare sau
la preri gresite.
Dincolo de bine i de ru cuprinde nou
capitole, cu teme diferite, toate avnd un fir
rosu, conceptia dinAa grit-a Zarathustra.
De la nceput, din subtitlu, Preludiu la o
filozofie a viitorului ne anunt care ar trebui
s fie continutul filosofiei, o filozofie n afara
dogmatismului. nc din introducere el scoa-
tesabiacritic, dac o fi bgat-o n teac du-
p ce a scris Aa grit-a Zarathustra, m-
potriva vechilor filosofii, ncepnd cufloa-
rea cea mai aleas a antichittii, cu Platon.
Pentru nceput, n dincolo de bine i de
ru Nietzsche face o critic a prejudectilor
filosofilor. Vointa de adevr i oblig s rs-
pund la diferite ntrebri, credinta filosofilor
se afl n antinomia valorilorDe omnibus du-
bitandum. Filosofii nu se ndoiesc de acest
adevr, iar noii filosofi vor fi filosofi ai varian-
telor periculoase, negarea adevrului este o
conditionare a vietii, dar opunerea fat de
valorile acceptate este o conditie primejdi-
oas. Filosofia lui este o asemenea gndire.
Nietzsche accept asemenea pozitie O fi-
lozofie care i asum acest risc se situeaz,
astfel, ea nsi dincolo de bine i de ru,
De pe aceast pozitie se ridic mpotriva cre-
dintei n conceptele filosofice chiar n marea
descoperire a lui Kant, cum sunt posibile
judectile apriorice, de care filosoful de la
Kenisberg era mndru dar este de acord c
rationalismul lui Kant, al filosofiei germane,
n genere, este un antidot mpotriva senzua-
lismului atotputernic. Desigur face referiri la
senzualismul englez care a predominat, filo-
sofic, secolul 18.
Lumea nu este o creatie a organelor de
simt. Acceptarea unei astfel de teze ne duce
la ideea radical Reductio ad absurdum. n
acelasi timp. Nietzsche nu admite nici ato-
mismul materialist, se consider un Copernic,
un vizionar mpotriva aparentelor. Filosofia
lui Nietzsche se reduce pn la urm lavo-
inta de putere . Pshologia, ca si filosofia, s-
a mpotmolit n prejudecti si temeri morale
(...) a o concepe aa cum o concep eu, i
anume ca morfologie i teorie a vointei de
putere, psihologia va reprezenta calea spre
problemele ei fundamentale,
Omul, deci si filosoful, vzut de Nietzsche
trebuie s aib un spiririt liber. Dar putini
sunt cei independenti. Independenta este un
privilegiu al celor puternici. Cred c ideile
noastre cele mai elevate sun - i aa i tre-
buie - ca nite nerozii, poate chiar ca fr
de legi atunci cnd, n mod nepermis se n-
tmpl s ajung la urechea celor care nu
sunt fcuti, predestinati pentru asta. Aceste
idei sunt rezultatul vointei de putere, a omului
liber, iar Nietzsche se consider un om liber
iar noii filosofi au ceva din spiritul lui.
n constiinta multora, prin sintagma ce a
enuntat-o - Dumnezeu e mort - Nietzsche
apare ca un ateu. Autorul lui Aa grit-a
Zarathustra este departe de o asemenea ati-
tudine. E drept c el face o critic aspr re-
Emil BUCURE{TEANU
Dincolo de bine ]i de ru
Dincolo de bine ]i de ru
50
ligiei, bisericii, crestinismului, dar el nu face
dect s arate care este situatia n snul
crestinismului si care sunt efectele activittii
slujitorilor bisericii. nDincolo de bine i de
ru, capitolul IV se intituleaz Fiinta reli-
gioas. Este o analiz a comportrii omului
religios si a efectelor credintei asupra omului.
Pentru Nietzsche, credinta crestin este de
la bun nceput un sacrificiu, sacrificiu al liber-
ttii, al mndriei, al ncrederii spiritului n sine
nsusi. Mnstirile sunt nchisori ale sufle-
tului, biserica prin ideile sale de renuntarea
la lumea real duce la mortificarea sufletelor,
face din om unsublim avorton. Consider
c preotii suntoameni insuficient de mari i
de aspri pentru a avea voie s lucreze ca
artiti la modelarea omului... au domnit cu
deviza lor egali n fata lui Dumnezeu, peste
destinul Europei, pn ce, n sfrit, iat
c au izbutit s obtin o specie minor,
aproape ridicol, un anima gregar, ceva
blnd, bolnvicios i caraghios, europea-
nul de azi.
Desigur, n acest citat este destul de str-
vezie ideea lui Nietzsche despre omul vi-
itorului, omul cu voint de putere, supraomul.
Acelasi mod de gndire l ntlnesti n n-
semnrile lui Nietzsche despre moral. n
capitolul V, Contributii la istoria natural
a moralei, critica este ndreptat mpotriva
unei morale impuse, a normelor morale stabi-
lite de democrati si socialisti. Morala pe care
o critic, este o tiranie mpotriva ratiunii, na-
turii. Cei ce cred n astfel de moral sunt ca-
lificati drept prostnaci. Si n moral actio-
neaz vointa de putere. Este nevoie de un
nou tip de filosofi si conductori, spirite libe-
re care s creeze conditiile pentru aparitia
unei noi morale, a celui puternic, a omului
viitorului.
Dup Nietzsche vechea filozofie trage s
moar. Face deosebire ntre profesorii de filo-
zofie si filosofi. Filosofii propriu-zii sunt
oameni care ordon i legifereaz. Vointa
lor de adevr este vointa de putere. Filo-
soful este predestinat rezolvrii marilor
probleme. Nu oricine doreste poate fi filosof,
Nietzsche situeaz filozofia deasupra stiin-
telor, pe filosof deasupra savantului, care nu
este capabil de sintez.
Virtutile omului secolului 20 (Nietzsche
nu l-a mai apucat) vor fi cu totul altele, Dintre
acestea amintim iubirea dusmanului. J ude-
carea si condamnarea moral este conside-
rat o trstur a spiritelor limitate. Actiunea
din dragoste nu este lipsit de interes. Tine
de bunul gust s nu ai dreptate. n orice do-
rint se afl un strop de cruzime. Are mil
pentru hedonisti, pesimisti, utilitaristi.
Fcnd analiza trsturilor unor popoare,
Nietzsche se opreste doar la germani, englezii
si francezi. Desi i laud pe germani, are admi-
ratie fat de francezi. Pe evrei i ia n discutie
doar pentru c triesc n Germania. Rezol-
varea problemei evreiesti o vede prin oprirea
evreilor de a intra n Germania, dar selectiv.
n capitolul Popoare i patrii, ne prezint
cultura popoarelor amintite. Important este
n acest capitol, poate, nu caracterizrile fcu-
te ci evidentierea calittii de muzicolog a lui
Nietzsche. Aforismul 240 poate fi dat drept
model de cronic muzical.
Din lecturarea ultimului capitol al IX-lea,
ne dm seama ce ntelege Nietzsche prin
notiu-nea de aristocrat, folosit adesea, prea
adesea n scrierile sale. Aristocratul este o-
pus plebeului, dar nu situatia social o are n
vedere, desi de la aceasta porneste si o folo-
seste ca metafor n scrierile lui, ci ca virtuti,
calitti ce se ntrupeaz n fiinta lui, vointa
de putere, elitismul, ntr-un cuvnt supra-
omul. Nietzsche n Dincolo de bine i de
ru, ca si n Aa grit-a Zarathustra pre-
vestete o nou lume, cu alte valori morale,
filosofice, bazat pe alte principii. si ncheie
cartea cu o poezie, trdndu-si structura sa
poetic si vorbind n metafore despre viitorul
lumii, ntr-o perioad istoric de mari con-
fruntri politice dar si de descoperiri stiin-
tifice. Sfrsitul secolului 19 se afla la rscruce
de drumuri. Nietzsche ncearc s aleag
unul. Unii zic c afost cel bun, altii ba. n se-
colul care a urmat crrile s-a ncurcat si mai
mult, crizele economice, politice, a valorilor
morale s-au adncit. Memoria istoriei a retinut
multe fapte dementiale. Malraux zicea c Se-
colul XXI va fi religios sau nu va fi deloc.
Deocamdat secolul XXI exist si nu este
mai religios dect celelalte, din contr. Poate
la noi, n Romnia, n ceea ce priveste cons-
truirea de biserici dar nu si al constiintei re-
ligioase. Marile srbtori crestine ne aduc n
fat o imagine mai mult hedonist dect evla-
vioas, de meditatie crestin. Secolul actual
a nceput cum nu se poate de prost, crizele
sfrsitului de secol XX s-au adncit iar viito-
rul ne este proiectat nu de filosofi sau savanti
ci de cititori n astre.
Watteau - Vara
UNIUNEA ZIARI$TILOR
PROFESIONI$TI
DIN ROMNIA
COMUNICAT DE PRES
Codul insolven(ei afecteaz
grav libertatea presei
Uniunea Ziaristilor Profesionisti constat c
n Romnia, libertatea presei si dreptul
publicului de a fi informat, primesc din nou,
pentru a cta oar, o lovitur important.
Adoptarea Ordonantei de urgent care
prevede, suspendarea licentelor audiovizu-
ale n cazul societtilor comerciale intrate n
procedur de insolvent, oblig radiouri si
televiziuni s-si suspende activitatea.
Prevederile deciziei deschid un nou capitol
n istoria controlului politic si economic al
institutiilor de pres din Romnia si pun n
pericol libertatea presei.
Codul insolventei afecteaz dreptul la infor-
matii independente, asa cum se stipuleaz n
Carta European a Drepturilor Fundamentale
si este incompatibil cu Constitutia Romniei
care precizeaz c nicio publicatie nu poate
fi suprimat si cu Legea audiovizualului,
potrivit creia CNA este singura institutie
care poate elibera sau retrage licente audio-
vizuale.
Nu intentionm s sustinem c taxele si im-
pozitele datorate de societtile comerciale nu
trebuie virate, la timp, ctre stat. Considerm
ns c, prevederile din Codul de insolven?
sunt restrictive, fiind dedicate exclusiv me-
diului audiovizual, desi exist si alte sectoare
ale economiei care functioneaz pe baza unor
licente eliberate de autoritti publice, si
discriminatorii, pentru c, dintre televiziunile
centrale, vizeaz doar REALITATEA TV, unul
din putinele mijloace de informare care are
curajul s investigheze, s povesteasc si,
mai ales, s informeze, actiune extrem de rar
n cadrul televiziunilor private.
Considernd c ntr-o societate avid si de-
pendent de informatie,
suprimarea ei reprezint un atac real si concret
mpotriva drepturilor fundamentale ale
omului, Uniunea Ziaristilor Profesionisti din
Romnia se altur organizatiilor din mass-
media care cer Parlamentului s resping arti-
colul incriminat si, prin aceasta, premisele
unor posibile abuzuri.
PRE$EDINTE
Doru Dinu GLVAN
51
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Janet NIC~ Eugen DEUTSCH
C#r]i primite
la redac]ie
SONETUL [PAPA]GALULUI
De esti slujbas la un cole
Avec un langue de nemncat
nseamn c esti devotat
Drapat fiind cu o etol.
Dar langue-de-chat eu am gustat;
E-o ciocolat cam frivol,
Avnd aspecte de creol
n ambalaju-i adecvat.
E unplaisir n oricebouche,
C-un ceai de cucut si-un cec
Ce-i oferit de o mtus
Abia iesit de subdouche
Ce, cu un aer cam zevzec,
Alerg goal dup-omouche!
27 februarie 2013
SONET ROMNO-GAL
Sunt ungarson cu miez la suprafat,
Dar nu iubescpolenta s m-mpusti!
Ador, n schimb, umorul cu glusti,
Potajul cu asupr de verdeat.
La mine, roua n-are-n pr mtreat,
Gatoul diminetii poti s-l gusti.
Perut vezi pustoaicele cu pusti,
Tnjind la cte-o par mliat.
De-attarev, eu nu mai tomb ntet!
Amdisipat yansoane nvilaj
Si-am dovedit c-s fante cuvizaj!
Dar n statutul nou deanj poet,
Travaiul meu alearg dup-un cont,
n tristfason ce nu pot s racont.
27 februarie 2013
SONETUL POTCOAVELOR
NENOROCOASE
De ai copite de argint
Esti valoros; asa mgar
N-am mai vzut, deci n pahar
ti torn o doz de absint
Amestecat-ntr-un mojar
Cu foi cu-arome de iacint
Si ambalate cu un splint
Din boabe de mrgritar.
Dar de copite m feresc
Fiindc, dac au potcoave,
Atunci, probabil, dur lovesc;
Nu-s deci potcoave norocoase
Si chiar de-ndeamn la voroave
Nu par s fie firoscoase!
27 februarie 2013
SONET AMI-CAL
Te bucuri tare c-s mgar,
Te freci n palme, esti erou.
Matale vrei s fii doar bou,
Mai sus c-o treapt, asadar!
S-ajungi la mine, la mrar,
La clorofila n lingou,
ti spun, amice, lucru nou:
ti tre o ciutur de har.
Si ti aduc dojane-n plus,
Bine-nteles c amical,
Cci delirezi povesti si snoave
La noi, mgarii n-au potcoave!
Si, dac nimeni nu ti-a spus,
MGARUL CU POTCOAVE-I CAL!
27 februarie 2013
52
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Nicolae ROTARU
Lui Vasile Bazargic i se spunea Bulgaru.
Nimeni nu stie cum s-a pripsit n Adncata.
Are o drpntur de cas, mai amrt ca
a lui Misu Budulucii, vecinul lui.
Nea Bazil, cum i zic cei din leatul meu, e
om bun. Si tata Polixenia, fata lui Marin tr-
covnicul de pe ulita bisericii, cu care s-a cs-
torit Bulgaru, e o femeie de toat isprava.
Nici cnd noi, dracii de copii, tbrm n
curtea fr grad s-i jumulim florile, nu se
supr.
- Mai lsati-mi si mie, m nchinatilor s
am ce duce duminic la sfnta liturghie, ne
spunea, fr ocar, mie si lui Mitilic Orban,
vecinul ori Bebe Cioplea, vrul de oale, care-
i atacmzambilele, narcisele sau lalelele, pen-
tru a ne pune bine cu doamnele profesoare.
Cnd Lbus, o aschimodie de cine, legat
sub polata unde stau la acioal, lng odita
lui Bulgaru, putinele agoniseli - o roab, c-
teva unelte, o scar, un butoi si cteva brate
de lemne rnduite lng zid - sare s rup
lantul ltrnd pn rguseste, nea Vasile, da-
c se nimereste acas, c mai mult e plecat,
muncind cu ziua pe la lume, iese, ne vede
fugind printre flori si n loc s suduie, ni se
adreseaz blnd:
- B, copii, vedeti pe unde clcati s nu
stricati bietele flori si zarzavaturi! Si de ce
fugiti, cine v zoreste, c scoala e la doi pasi?
Asta e familia de la capul satului: Polixenia
sau Xenia cum i zice Bazil si, dup el, si lu-
mea, o mn de om, o umbr cu toale care
roboteste de dimineat pn seara, si el, alt
umbr, Vasile Bazargic, veneticul din Dobro-
gea, om asezat, putin la trup si scump la vor-
b, dar pinea lui Dumnezeu, la o adic, sri-
tor, priceput si omenos.
Cnd e ceva de fcut - munci grele precum
btutul nucului ciolnos si nalt al Zamfirii
Trucal, spatul unui sant pentru o arca de
cas ori de bina n curtea Baltacilor, spartul
lemnelor sau buturilor, rnitul la animale,
cositul trifoiului npdit de tortel - toti ape-
leaz la Bulgaru. Si omul, dac e liber, dac
nu l-a tocmit altcineva, vine cu noaptea n
cap si pleac pe-ntuneric, munceste de se
speteste, se multumeste cu ce i se d, zice
bogdaproste, se-nchin si pleac acas, t-
rndu-si cizmele de cauciuc pe care nu le
leapd, fie var, fie iarn.
Acum e iarn, chit c n-a nins, iar pmn-
tul e negru, de parc-ar fi luna lui martie, cnd
se intr-n muncile de primvar. Se intra, mai
bine zis, cci s-a sucit vremea. Plou n Sa-
hara, ninge n Amazonia, iar n Brgan, la
noi, parc-ar fi desert.
Bulgaru calc agale pe marginea soselei
Veselesti-Pitulesti. De fapt, invers, cci el se-
ndreapt spre Capital. A si ajuns, cam m-
pleticit, fiindc Ghit Tiliban, unde a lucrat
azi la cprioritul unui ptul, l-a cinstit, dndu-
i o litrut de rachiu si o-mbuctur pus ntr-
o pung de plastic, ca s-i duc si Xeniei. E
noapte-n regul si Bazargic nici nu vede bine.
l orbesc cu farurile aprinse masinile care trec
ca niste suveici si-n sus, si-n jos. Mai are
mai putin de un kilometru. A ajuns la bufetul
Puriceilor unde-si beau prostii putinul s-i
fac ai lui Puric plinul. Vorba asta e scornit
de tata, Costic Trucal din Valea Seac. Co-
tonogul, cum e poreclit, a mai alctuit multe
zise ca de stea si plugusor despre neamul
burtos si testos al lui Stan Puric: La bufet la
Puricei, / Vin brbati fr femei, / Beau, m-
nnc si pltesc / Si pe ei se cufuresc!
Asta, apropo, de ntmplarea cu dizen-
teria cnd, la un 1 Mai, mesenii care-au mn-
cat mici si-au but bere la localul lui Stan si
fiii, adic la Puricei, au ptit rusinea diareei
si suferinta unei boli si mai si... Dac n-ar fi
fost politaiul Zoli Negulici si alti steni, san-
dramaua de lng scoal ar fi ars din temelii,
att erau de furiosi oamenii.
Bulgaru se uit la cheflii serii, pipindu-
si sticla din buzunar. i mai venir n gnd
vorbe de-ale lui Trucal: Stai la Puricei la
mas, / Bei, mnnci si mori acas! Sau:
Munciti prosti, faceti un ban / Ca s-aveti
ce-i da lui Stan, / Trageti tare, faceti lei, / Ca
s-i dati la Puricei, / Pe potol si butur, / C
de-aia-aveti cur si gur!
Trei au rmas locurile celebre de popas,
dup desfiintarea terenului de fotbal si a ma-
gazinului n spatele cruia se-adunau com-
batanti s goleasc mrioare cu rachiu si s
priveasc pe-i de bteau bsica ntre cele
dou porti, una lng magazinul mixt si cea-
lalt lng cldirea montei rmase si aceea n
paragin dup disparitia, prin revolutie anti-
ceausist, aceapeului Ilie Pintilie al comu-
nei Adncata. Trei puncte obligatorii de tre-
cere ale prietenilor toiului: Cteaua cu ctei,
,Soricei si Puricei.
Bazargic si clti mintea cu zisele vlise-
ceanului Trucal, la care trebuia s mearg a
doua zi s-l ajute s beleasc o oaie, se gndi
cum se va bucura nevast-sa fiindc n-a ui-
tat-o si se pregti, n dreptul plutei celei mari
unde e pancarta pe care scrie c acolo se
termin localitatea, s traverseze. Greu, cci
masinile curgeau n draci. si lu inima n dinti,
ddu fuga dup ce trecu o drcovenie mic,
iutind pasii s taie calea unei hardughii ce
venea mai ncet dinspre Pitulesti. Alerg, dar
se-mpiedic, cizmele lui noroite alunecar pe
asfalt, se descumpni si se lungi n mijlocul
soselei. Hardughia claxon ca un vapor, so-
ferul o crmi spre centrul soselei, exact cnd
dinspre Veselesti venea o furgonet care si
ea se-ndrept spre sant, unde se-asez cu
roatele n sus. Simultan se auzi un scrsnet
de pneuri si o busitur: n spateleKamaz-
ului ce-l evitase pe Bulgaru se izbise un ARO
alb cu numr de Arges.
Vasile Bazargic se scul repede, o lu la
fug si se pierdu n curtea sa fr gard. Intr
n odaie speriat si cu o ran sngernd la
obraz, o sperie si pe Polixenia, se spl repede
BAZARGIC
BAZARGIC
Watteau - Festival venejian
51
53
Anul IV, nr. 10(38)/2013
si se primeni. Avu grij s-si spele si cizmele
si s le pun sub sob, la uscat.
ntre timp n fata casei se fcu trboi.
Se-adunar stenii, veni si politia si salvarea,
care-i cr perniti - soferul depeARO si o
femeie din furgoneta rsturnat, cci ceilalti
n-au avut nici pe dracu - la Spitalul Cminesti,
dup care ncepur cercetrile.
Concluzia: ctestrei soferii sunt pasibili
de amend si suspendarea permiselor de
conducere pentru nerespectarea regimului
de vitez n localitate. Nici vorb de pietonul
care a traversat fr s se asigure si a alu-
necat, fiind n stare de ebrietate.
Asta e! Unde-i lege, Negulici, seful de
post nu setocmeste. Babinec nu! Dup ce
s-a degajat locul faptei, dup ce s-au retras
si oficialittile si gur-casc, plutonierul a
btut n geamul oditei lui Bazargic:
- Da, domn sef. S triti?
- Te pun s sufli n bsic sau recunosti
singur?
- Nu-nteleg? Ce-amfcut, pcatele mele?
- Pi ai produs un grav accident de circu-
latie, pentru care te paste puscria. Vrei s
mai umblu si la dosar s vedem cine este de
fapt domnul Vasile Bazargic si pentru ce a
avut el cndva, trei ani, domiciliul fortat la
penitenciarul Periprava?
- Domn sef, nu m nenorociti. Fac ce-mi
cereti!
- Bine, mine dimineat s-ti iei toporul
si fierstrul si s te-nftisezi la mine. Am de
tiat niste lemne.
- Pi mine i promisesem lui Costic
Trucal c-l ajut s...
- S ce?
- S sape o groap s-si mute closetul...
minti Bulgaru, amintindu-si c sacrificatul
animalelor e interzis.
- Las c unde s-a ccat pn acum o mai
poate face nc o sptmn. Vii la mine. Te-
astept cum s-o lumina de ziu.
Bulgaru ncuviint din cap, cu gndul
dus, pierit si alb la fat, speriat c politistul
stie de trecutul su, de condamnarea pentru
fao (furt din avutul obstesc), c-a fost prins
sustrgnd si azvrlind peste gard saci cu
nutreturi concentrate de la complexul de porci
Niculitel, fiind n crdsie cu un tigan care l-
a si nselat, fiindc nu i-a dat banii promisi, l-
a si turnat, astfel c a fost nevoit s stea du-
p gratii, s taie stuf n Delta Dunrii sub
amenintarea tntarilor si a serpilor.
Nu s-a culcat, dup ce a plecat Negulici.
A dat fuga pe Valea Seac s-l anunte pe
Trucal cum stau lucrurile. Costic l primi
surprins, dar si vesel.
- Stiu, nea Vasile. Adineauri plec poli-
taiul de la mine. nti n-am nteles cnd mi-a
spus c-mi d voie s-mi fac nevoia n pdu-
rea satului si c pot s mai astept pn s-mi
fac WC. Apoi m-am prins, c e ceva, cnd
mi-a spus c are treab cu dumneata. Acum
am nteles trsenia si-ti multumesc fiindc
nu m-ai dat n primire. Du-te, du-te si-l serves-
te pe gratis c-o s i-o pltesc eu. Vrei o tuic?
- Nu mai vreau nimic, c era s bag niste
soferi n puscrie. n spital am reusit s bag
doi insi, plus c i-am pus la plata masinilor
Irmate.
Trucal se dumiri despre ce e vorba, l
linisti pe Vasile Bazargic si musafirul plec.
Vliseceanul nu se duse s se culce. si lu
felinarul si toporisca, cinele fu bucuros s-
l urmeze si plec la Sricuta, adic la oficiul
postal. Ceru legtura la politia judetean, i
spuse ofiterului de serviciu c vorbeste din
partea domnului subprefect Gciu, vrul lui,
cernd s se verifice discret si s se pedep-
seasc exemplar fapta domnului sef de post
din Adncata care a tiat, fr forme, din p-
durea statului dou remorci de lemne si san-
tajeaz fosti condamnati s i le taie fr plat.
Mai e nevoie, ntreab Trucal, s anunt pe
cei de la Secunda TV ori v ocupati dum-
neavoastr de mediatizarea verificrii? Ori-
cum, eu l informez, c-asa am ordin, pe vru...
m rog... domnul vice... m rog, acum, dup
cderea lui Ceasc, subprefect... c v-am a-
nuntat pentru a nu-l prevesti pe infractorul
cu epoleti, ci pentru a-l surprinde n fla-
grant delict. Trucal a dat binete si a nchis
telefonul rapid, fcnd astfel ca ofiterul de
serviciu care picotea n fata unui televizor s
intre n vrie.
Fapt e c, a doua zi, un ofiter, un procuror
si primarul comunei au verificat sesizarea,
care s-a confirmat cu vrf si ndesat. Doamna
Negulici - cam rea de musc, care s-a-ntins
chiar si cu prostvanul de Misu Budulucii -
a ncercat, cu nurii ei s calmeze vlvtaia
acuzatiilor. N-a fost chip. Aprtorul de lege
era un infractor notoriu si dovedit. Consecin-
tele depind de subprefect, dar cine ndrz-
neste s-l abordeze?
- Dar dac vorbim cu Trucal?
Bulgaru ciuli urechile.
- El poate, c e vr cu domnul fost vice
Gciu! zise ofiterul ce arondeaz postul.
Bazargic se simti inundat de nduseal.
- Dar de unde o fi stiut el, c l-a informat
la fix pe seful?!
Vasile ncepu s tremure. l apuc si tusea
din cauza transpiratiei si frigului.
- Negulici se uit la individ, si aminti ca-
rambolul de asear si de faptul c el fusese
tocmit s lucreze la vliseceanul care a sesizat
Pitulestii. Se duse spre acesta care zise:
- Domn sef, eu ce fac? Mai tai sau m
opresc?
- Tu o s dai de dracu, hot nenorocit! Te-
ai plns la Trucal? Bine, o s plngi si tta
pe care-i supt-o.
- Domn toner, eu nu m-am plns la nimeni,
fiindc nu mi-e fric dect de Dumnezeu. Eu
n-am poze cu nevasta mea goal, dar cu a
matale am. Are tot satul. De-ale n care e c-
lrit de vecinul Misu. Eu nu merg la Puricei
nici s beau, nici s-i strng cotizatia, cum
zice Stan Purice c face seful postului de po-
litie. Eu pentru c-am furat cinci saci de gol-
goaze am stat la mititica aproape trei ani, dar
unii care pun tiganii s taie pdurea pe ras si
s-o fac blan la gaterul primarului Polonic,
trimitnd-o apoi si prefcnd-o parale n str-
inezia, nu ptesc nimic fiindc poart uni-
form si grade.
- Taci din gur c te-mpusc!
- N-as fi primul. Si bietul Soptic tot asa a
ptit fiindc si-a permis s vin acas mai
devreme de la bomba Soricei, si-a gsit-o
pe nevast-sa n raporturi de amor cu un plu-
tonier-major. Lumea tace, se abtine, dar la o
adic rbufneste. Cnd are cui, chiar vorbeste.
Negulici si nghiti vorbele, si estomp
amenintrile, nu-si putu mplini nici cine stie
ce nesbuint. Nici nu mai avea timp, c fu
invitat n masina mrimurilor, iar el, Bulgaru
rmase prostit si singur n mijlocul btturii.
Din casa politistului auzi suspinul sacadat
al neconsolatei sotii a acestuia. Intr si o
consol. Bietei femei i-ar fi ars si de altceva,
dar Bazargic o anunt c el pleac si c nu
va mai clca prin acea curte nici mpuscat.
Comuna vui. O umpluse Vasile, care, ca
niciodat, n acea zi, poposi la ctestrele
bombele din Adncata. Dar vuietele de acest
fel, la tar, cum vin, asa se si duc. N-au cum
s stea, c oamenii sunt grbiti, i npdesc
treburile asa cum face buruianul dac plou
si nu sapi recolta la timp.
Sesizarea telefonic l-a costat pe Negulici
(mutarea ntr-o localitate apropiat), dar nici
lui Cotonogu si lui Bulgaru nu le-a fost bine.
Dup ce a adunat o var ntreag la zar-
zre, prune si mere pe care le-a pisat si le-a
amestecat n butoiul de sub polat, cnd s
transforme borhotul n tuic, Bazargic a cons-
tatat c cineva i-a turnat motorin n el.
Pe Valea Seac, asemntor, dup ce a
tiat, totusi, dou oi si o capr si a asezat
carnea la sare s-o fac pastram, Costic Tru-
cal a gsit ntr-o dimineat restul animalelor
czute palanc si cu limba la o parte. Sricut,
veterinarul, a confirmat bnuiala: au fost otr-
vite cu verde de Paris.
E a dracului ru rzbunarea uman. E mai
grea ca pedeapsa de la Cel de Sus. Dumnezeu
e tolerant, ngduitor, nu bate cu parul, iart,
amn si cnd d pedepse, le d mai dulci si
le-mprstie la nou neamuri. Omul afurisit
nu se las se grbeste ca s nu uite, s nu-i
treac suprarea si ori o face ori n-o mai face.
54
S se stie si s doar.
Numai c, indiferent cte rele si nevoi s-
au abtut asupra lor, adnctenii tot au su-
pravietuit. Au trecut peste relele veneticilor,
au ndurat agresiunea tiganilor pripsiti pe
acolo, au suferit abuzurile autorittilor, au
rezistat mprtelilor n tabere de simpatizanti
ai partidelor politice, au rbdat micile si marile
mpilduiri, revanse si rzbunri, tachinri si
invidii ale unora si altora, dar, una peste alta,
vorba vorbei, cnd s-a tras linia, au iesit pe
plus.
Asta e de bine, zice Costic Trucal cu
constiinta apsat de relele la care s-a dedat
si de pcatele n care a czut, dar si despo-
vrat de griji si ncordri, pentru cte nedrep-
tti a trebuit s suporte.
De bine pe dracu! i replic Vasile Bazar-
gic care se uit la televizor, vede ce se-ntm-
pl n lume - rzboaie, incendii, inundatii, se-
cet, teroare, foamete, vulcani, cutremure,
uragane - si trage o concluzie mai ceva ca
Blaise Pascal: Mcar, bine c stim c-o s
murim, c ne putem gndi la acest apocalips,
convinsi c nimeni nu mai scap, c nu se
mai poate recurge la pile, fofrlic, aranja-
mente, minciuni cu vechiul vrul Gciu, pe-
ceristul de laregiune ori gogosi cu actualul
presedinte ceacr Emilian Bsnescu de lare-
publica regional Romnia!
Si-atunci eu, Stefan Trucal, ca fiu al h-
trului Obdatul cel mutat n cimitirul C-
lugrita, ce s consemnez, ce s comentez,
ce s fac, la ce s recurg ca meserias al scr-
tului de penit despre prtul de viat n care
ne numrm azi-minele trgnd de timp, s
ni se par c mai e sfoar pe mosor?
O iau razna. Cum spune amicul Scriito-
rincul, bat cmpii cu gratie trgnd brazde
de cerneal, aiurea si plenar, ca-ntr-un poem
zis At si ar, astfel: Ar precar un ar, ce-n
dar / L-amprimit - s pun mrar / Si m car s-
l ar mcar / C-un at pag ce-l amlacar, / Denu
stau la bar, barbar // Ca sobarul din Sabar, /
Cnd vin romi cu gnd sucar / Ce-ar ara, dar
n-au habar /Si nici at ce pap jar.
Artura asta aiurea o grpez cu ochii, o
discuiesc cu privirea si-o semn cu floarea
frsinelului. Cu blrii. Blru, cum spunea
maica-mare Gheorghita Trucal. Buruieni.
Burean, cum se exprima aceeasi btrn v-
duv din Valea Seac.
Semn si sdesc. Pun sub brazda alb
seminte de cuvnt. Litere ncoltite. (A ncolti
nu nseamn doar a scoate capul din pmn-
tul fertil spernd la traiul de clorofil. A ncolti
nseamn si a te afla la ananghie, atacat de
haita potrivnic, ncoltit din toate prtile).
Literele mele sunt somate s se predea.
S accepte cuvintele hrzite enunturilor re-
comandate Bate vnd de libertate a dis-
prut estompat ntr-o zis mai belicoas: Ba-
te si vei fi btut.
Ochii mi alunec pe harta lumii pe care,
se zice, n acest an, o va corecta topirea ghe-
tarilor. Un asemenea aisberg, mai mare ca
orasul Sydnei, pluteste n deriv n preajma
Australiei.
Harta lumii mari si harta lumii noastre.
Hart mereu rotunjit, ajustat mutilat.
Rmn ca-n Miorita, cu ochii stlpiti,
dar nu la oi, ci-n Scitia Minor. M gndesc
ct teritoriu va dori s stpneasc, dac si
singurul prieten de la Rsrit, Marea Neagr,
va nvli n Dobrogea.
Regretatul Cadrilater, pierdut n timpul
rzboiului al doilea, constituit din duetul ju-
detelor Durostor (cu capitala la Silistra si
eroicul oras Turtucaia) si Caliacra (cu regalul
oras Balcic si capitala la Bazargic) va rmne,
astfel, mic copil.
Mi se aprinde, brusc, un led n ochii mintii,
la vederea numelui resedintei fostului judet
Caliacra. Bazargicul a devenit, ntre timp,
Dobrici! De la acest oras pierdut vine numele
personajului Vasile Bazargic, veneticul din
Adncata, pripsit la margine de sat, ntre
Coada Vaci si Feteni, chiar lng dulapul scr-
titor al lui Misu Budulucii, cotomedie n care
se ddeau, la Sntmrie, mamelucii, basbu-
zucii si matracucii.
Gndul mi se-ntoarce rapid n plaiul na-
tal. Gnd de Veselesti ce intr n Adncata
chiar pe la piatra kilometric si indicatorul
albastru de localitate scris cu alb: Lerodeni,
judetul Arges, unde cndva era dulapul ro-
titor, opt locuri duble, un leu zece ture! Gnd
pribeag care se opreste o clip lng stlpul
ca o furc de tors n vrful cruia se afl
scris pe vertical numele judetului, sub uriasa
plut unde e panoul cu numele comunei n
care tocmai am poposit, iar vizavi de casa ce
gzduise localul Stan si fii, adic bomba
Puricei si pe usa creia acum scria For
sale. Se opreste nostalgic si ndusit. Pri-
vesc, vizavi, o cscioar fr gard. n curte,
penistepirostrii fierbeun tuci cu ap. Desi e
decembrie, afar e destul de cald. O femeie
usctiv spal niste rufe ntr-o albie. n fun-
dul curtii, un schelet mbrcat sap n cazma
pmntul dintre pomi.
Strig la poart. Un cine legat sub polat
latr indecis. Cu mna ud, stergndu-si cl-
bucul pe sort vine s m ntmpine, ati ghicit,
Polixenia Bazargic. Omul sap n continuare.
Dup vorba de binete, spun ca sunt Ste-
fan Trucal si zic:
- Nea Vasile e liber mine?
- E liber mereu, dar de ce?
- As fi vrut s-mi deao mn deajutor c
vreau s fac un cuptor de pine...
- Nu mai poate, maic. I-a luat Dumnezeu
vederile si puterea de cnd a pus majurul
Negulici pe Ril Joagrul s-l bat de l-a lsat
lat n ulita Ciocestilor. n curnd o s se duc
dup bietul Costic, taic-tu, Dumnezeu s-
l ierte.
- De unde stii dumneata c Negulici l-a
pus pe hotul de codru al lui Hancu din Valea
Seac s-l schilodeasc.
- A spus chiar el. S-aspovedit naintes-
i ias sufletul.
- A murit Zoltan Negulici?!
- Da. A dat un tractorist din Cminesti
peste el. I-a srit n cale s-l opreasc, la nu
l-a vzut sau n-a putut s-l ocoleasc asa
cuma avut noroc al meu, cnd fu s-l calce
masina aci, n poart, si, uite, acum se afl
mort. I-au si fcut pomana de sase sptmni.
- Bine, leleXenia. Multamdecelecemi-
ai spus. Transmite-i matale sntate si lui
nenea Bazil!
Am plecat la masin. Doi tignusi tocmai
se chinuiau s-o descuie. I-am ajutat teleco-
mandnd deschiderea usilor, drept care au
rupt-o la fug speriati.
Si eu care aveam de gnd s-i recompen-
sez cu ceva. Cu o carte, bunoar, dintre cele
pe care urma s le las la scoal pentru premi-
erea elevilor silitori din Adncata natal.
Nu-ntrebati ce-ar fi fcut puradeii spar-
litori din satul Cotu Malului cu crtile si nu
zmbiti, c dac nu ar fi gsit musterii s le
vnd, le-ar fi fcut cornete pentru seminte
destinate pietarilor din Gnesti sau taraba-
giilor din Toporoveni.
Am plecat rvsit, de parc-as fi dat peste
cap un dorobant cu rachiu la bomba Puricei,
sau laSoricei. Adncata mi sepreaun oras
prsit, un Balcic de care istoria ne-a despr-
tit, iar comuna care a nglobat localitatea,
Lerodenii, un oras si mai gol si depopulat, ca
Bazargicul de la sud de Dunre al crui tiz,
Vasile zis Bulgaru sauBebe, adic Bazil Ba-
zargic, si el, se pregteste s plece, plictisit
si, oricum, fr pic de regret c nu mai prinde
sfrsitul lumii, ca noi, stilalti, curajosii cei
ignoranti.
Watteau - Plcerile balului
55
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Petru-Ioan G^RDA (26.03.1954)
G
r
u
p
a
j

r
e
a
l
i
z
a
t

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut n localitatea Ctina, judetul Cluj. A absolvit Liceul Teoretic din Srmasu, judetul Mures, Facultatea de Mecanic
(1980) si Facultatea de Electronic (1990), ambele la Universitatea Tehnic din Cluj-Napoca si Cursul Postuniversitar de
Informatic Aplicat si Programare (2001). Lucreaz la Colegiul Tehnic Edmond Nicolau, Cluj-Napoca. Membru al
Cenaclului Satiricon, din Cluj Napoca (2009, secretar literar din 2013) si al Uniunii Epigramistilor din Romnia (2010).
Membru fondator al Cercului Epigramistilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR. Scrie epigrame, parodii, fabule,
poezie umoristic, poezii pentru copii, haiku, e prezent pe site-ul agonia.ro, dar si n presa scris, particip la concursurile
de gen, a primit peste 50 de premii pentru creatiile sale. Este inclus n mai multe volume colective de epigram, fabul, haiku.
Aparitii editoriale: Modus ridendi (epigrame, 2013). De peste 10 ani conduce revista scolii n care lucreaz.
Imposibila (re)cumprare a votului
Orict n mine au bgat
Licori, trii de zeci de lei,
Eu n-am ajuns asa de beat,
Ca s votez din nou cu ei.
ndemn la unitate n adunrile electorale
Romni, s nu ne ndrjim,
S renuntm de-acum la ur,
E timpul, azi, s ne unim...
Si s le dm cu pumnu-n gur!
Scaunul - defini(ie
Suport pe care te-odihnesti,
Sau stai s practici sportul mintii,
Rspunsul la... nevoi firesti
De care multi se tin cu dintii.
Despr(ire amiabil
Stui de viata conjugal,
Accept soarta ce-i desparte,
Cci el e mort de plictiseal,
Iar ea s-a plictisit de moarte.
Soacra, la prima vizit
Trsneste, tun, norii gem,
n scurt vreme plou grav,
Da-n cas n-am de gnd s-o chem,
S nu se-nvete cu nrav.
Imposibil colind
Eu, unul, i-as fi colindat
Cu mare drag pe cei de Sus,
Dar prim-ministrul e plecat,
Iar presedintele e dus.
Meserie!
Frizerita, ieri, n zori,
n rstimp de trei minute,
M-a tiat de patru ori
Si m-a ras de dou sute!
Drumul ctre nalta societate
Terminase si piscina
Din beton armat, solid;
i lipsea doar trambulina...
S-a nscris ntr-un partid.
Craiovenilor
V spun, privind la vile mari,
Cu cefe groase la fereastr,
De mahri, gen prefecti, primari:
Aici sunt banii dumneavoastr.
Mijloace
Craii de la Rsrit,
Ca stpni s ne rmie
Peste timp, au folosit
Aur, Smirnov si tmie.
Slujbe pentru fiecare
Stimati someri, aveti rbdare,
C n-are rost s fiti isterici!
Sunt slujbe pentru fiecare...
La mnstiri si la biserici.
Speran(e la btrne(e
Eu, din salariul de la stat,
Csut n-o s-mi fac vreodat,
Dar, de triesc, neaprat
mi fac din pensie... privat.
Automobilistul yi... plinul
Suprat c, azi, benzina
Mult mai scump e ca vinul,
Dup ce mi iau chenzina
Merg la cram... s-mi fac plinul.
Situa(ia spitalelor din Romnia
La doctor, cnd m-am internat,
Am dus seringi, medicamente...
Pat, nu, a zis c are pat,
S-i duc vreo dou asistente.
Un (viitor) ntreprinztor romn
Dorind s creasc animale
Si s cultive plante-n sole,
Atrage fonduri structurale
...Din bancomate spaniole.
Minerii
n Valea Jiului, mai stau,
Din breasla lor proscris,
Putini si toti acestia au
O min-nchis.
Familie de dascli (din mam-n fiic)
n viat nu pot a gresi
Si nici nu este de mirare:
Mi-e dascl soata (zi de zi!),
Iar soacra mi-e educatoare.
Unui electrician lipsit de randament
Dup-o scurt analiz,
Pot s spun de ce rateaz:
El, desi-i mereu n priz,
Niciodat nu-i pe faz.
Frn brusc
Cram borcane la butic
Si-am fost orbit cu farul;
Remorca n-a ptit nimic,
Dar mi-a srit mustarul.
Unui descurcre(
Versat n datul de plocoane,
Ducea, n pas vioi de dans,
Comisiei, comisioane
S-l avanseze n avans.
Refuz
Voiam s fie-a mea stpn,
Dar cnd ammers latatl ei,
Mi-a spus: Nu-mi cere-a fetei mn,
C nu-ti d mna s mi-o iei!.
So( grijuliu
Cum soata-mi sare peste cal
Cnd vin trziu de la femei,
Mi-am zis c-i etic si moral
S tin acas un ponei...
Unde-am greyit?...
n mod cumva neasteptat,
Un autor de prin Apus
M-a acuzat de plagiat...
Si eu ziceam c l-am tradus.
nv(mntul n anii 80
S stiti c-nvtam, finalmente,
n anii aceia nerozi:
mi vin nc-n minte fragmente
Din UMBRA LUI MIRCEA. LA COZI...
56
Cornelius ENESCU (7.09.1924- 3.03.2012)
G
r
u
p
a
j

r
e
a
l
i
z
a
t

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut n loc. Sltioarele, jud. Arges; decedat la Bucuresti. A absolvit Liceul I. C. Brtianu, din Pitesti (1943) si
Facultatea de Constructii Civile si Industriale, la Institutul de Constructii din Timisoara (1949). A lucrat la constructia
aerodromurilor Deveselu, Alexeni, Koglniceanu, pe alte santiere de constructii, din ntreaga tar.
Membru al Clubului Epigramistilor Cincinat Pavelescu din Bucuresti (1977) si al Uniunii Scriitorilor din Romnia (sectia
Dramaturgie), membru fondator al Uniunii Epigramistilor din Romnia.
A scris teatru, epigrame, proz scurt, a aprut n numeroase publicatii de gen, primind mai multe premii pentru creatiile
literare. Aparitii editoriale: 10 volume de autor, ntre care Vntoare de struti (epigrame si epitafuri, 1996), Unde eti,
Caragiale? (stihuri si proze vesele, epigrame, 1999), Strnepotii lui Dracula (2001), Zmbete martiale (epigrame, madrigale,
epitafuri, 2007), Patru ntr-un trabant (proz scurt).
Inclus n peste 50 de volume colective de epigram.
Epigrama e un strnut (G.Clinescu)
Un critic, altfel fin judector,
Nu poate, totusi, afirma orice...
Strnutul e de nasul tuturor,
n timp ce epigrama nu prea e...
Epigrama
O strof mic, mic foarte,
O pictur ntr-o carte;
Cnd spiritul e pe msur,
O carte ntr-o pictur.
Arta
Dintre genurile culte
Ce spre culmi si iau avnt,
Numai arta spune multe,
Fr-a spune un cuvnt.
Via(a ncotro?
S stim am da orict, orice!
Mistere viata ne ascunde:
Ne nastem, dar nu stim de ce;
Plecm apoi, dar nu stim unde.
Tranzi(ia
Greseli, diletantism angro
Si bjbieli grotesti duium.
Toti stiu s spun ncotro
Dar nimenea nu stie cum.
Prognoz
Spun ai prognozei partizani:
Veti fi sraci vreo zece ani.
Apoi ne paste avutia?
Nu, v-nvtati cu srcia.
Recorduri
De neatins prea Infernul
Din anii ce i-am dus n spate...
Cu struinta lui, Guvernul
Ne dovedeste c se poate.
Statistici
ntregind tabloul dramei
Presa zilnic relev:
Mai putini fac greva foamei.
Multi fac foamea fr grev.
Trista soart a adevrului
De adevr Puterii nu i pas!...
Struitor, de secole n sir,
Minciuna st cu regele la mas.
Cu presedintii si mai abitir.
Dialog cu puterea
Pledm despre frustri
Si despre neajunsuri:
Noi - plini de ntrebri,
Ea - goal de rspunsuri.
Echitate
Mnat de grija pentru mine,
Observi, n asprul nostru veac,
Cum fug attia dup pine
Muscnd vrtos din cozonac.
Femeie iscusit
Discret, feminin si chipoas,
Ea mpleteste, cu anume rost,
Prestigiul de a fi o virtuoas
Cu voluptatea de a nu fi fost!
Negarea nega(iei
Insist s-i cer un randevu,
Dar poti ghici ce vrea femeia?
Desi o tine Nu! si Nu!,
Discret mi strecoar cheia!
Agend cosmic
Ieri, spre Lun, premiera!
Astzi toti nutrim speranta
S nvingem si distanta
Dintre noi, aici, pe Terra.
Fructul oprit
M-as nfrupta, dar, cruntit,
Nu-mi ies asa usor din minti
Si m lipsesc: e si oprit
Si-apoi, la naiba, nici n-am dinti!
Semidoctul
El nu-i asa, un fitecine,
Dar n-are cine s-l asculte:
Vorbeste mult despre putine,
Dar tace despre foarte multe.
Guralivul
El nu gndea nimic, fireste,
Cnd trncneacaun limbut.
De ar vorbi doar cnd gndeste,
L-ar crede toat lumea mut.
Efect nescontat
Cnd gresesc inexplicabil
nteleptii nu anostii
E, desigur, regretabil,
Dar mai prind curaj si prostii.
Explozie educa(ional
n iuresul ce se creaz,
Cnd toti vor absolvi ceva,
O specie prolifereaz:
Prostia cu patalama.
Cenzura
Botnit infam, crud,
Pus pn ieri gndirii,
Ce lsa s se aud
Doar ltratul lingusirii.
Votul
Un imprimat cu sigle, dalb,
Ce-l stampilezi ntr-o clipit;
O polit semnat-n alb
Ce niciodat nu se-achit.
Minciuna are picioare scurte?
Priveam adesea cu stupoare:
Iluziile sunt desarte...
Desi e scurt de picioare,
La noi ea a ajuns departe.
Rug
Gndind c e devreme, poate,
S-o iau spre lumea de apoi,
Mai iart-mi, Doamne, din pcate,
S-ncap altele mai noi!
Autoepitaf
Potrivit nescriselor cutume
Cu pmntu-s, cum s-ar spune, chit:
Ce mi-a dat la nastere pe lume
i ntorc acuma nzecit.
57
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Nelu VASILE
(
f
a
n
t
e
z
i
e
)
Nelu VASILE
neva194987@yahoo.com
Dezlegare: BRUALACADEMIE - MATLASAT - LINI - EM - ITII - VIATA - MAGME -
SOIM - IM - SCENA - POIENE - EI - NT - CRIN - SR - T - ST - ELE - AR - I - RAU - UE - LA
- IAC - AE - PR - LI - CATA - IRMOASE - VOLAN - S - IL - TACIT - TO - EV - ETALONOR
- R - TNIITSEDENAMO.
ORIZONTAL: 1) ... 2) Material textil cptusit cu alt material mai
gros - Peste... usor (pl.). 3) Continutul temei! - A scoate putin capul
din ascunztoare - Precede moartea. 4) E pus n evident doar prin
eruptie (pl.) - Pasre rpitoare util vntorilor - Cuprinsul timpului!
5) O iesire violent considerat ca atare - O gsesti n pdure (pl.).
6) Ceia grupati la mijloc! - Marginile neantului! - E pur si miroase
puternic - Aripile sitarului!7) Cere liniste la Paste! - Grupul doamne-
lor - Suprafata unic a parcrii! 8) Deosebit debun - Urnegoale! -
Directie de planificare! - Cocosatul din Tibet.9) Aer redus! - Precizate
la nceputul programului! - Continutul plicului! - Nu-i tace gura. 10)
ncep cntarea la biseric (pl.) - Schimbtor de directie. 11) Stau n
interiorul vilei! - E subnteles ca atare - Greutatea atomului!12) Des-
chiderea evenimentului! - Gradeaz instrumentele de msur.13) ...
VERTICAL: 1) ... 2) A pune prinsoare (reg.) - nconjoar pmntul
- Vin sec!3) But fr tgad! - Gagic marginalizat! - Gsite n inte-
riorul csutei! - Not la chimie!4) Astmpr foamea - Patinoar ad-
hoc pe strad. 5) Poate izbucni oricnd - Iubire deosebit - Repetate
de tata! 6) Nu se mai ntorc la serviciu - Repetate pe alee! - Respect
normele tehnice. 7) Pom fructifer - Gsite la paracliser! - Sunt bune
de cinste. 8) Sunt acute! - Tin loc de obstacole - Peste din nordul
Oceanului Atlantic. 9) Calitatea unui zburdalnic - Tin de rdcina
unui copac. 10) A scoate din competitie - Bumbac... frantuzesc. 11)
Ovin n primul an de viat - Bani cstigati la sah (sg.) - Stau la
tarab! 12) Cu suprafat mare - Stabileste limita. 13) ...
P.S.: La o dezlegare corect, pe diagonala rasterat veti descoperi
numele si prenumele unui redactor asociat al colectivului de redactie,
iar pe manseta careului este nscris una dintre calittile n care este
cunoscut de cititorii revistei.
Var
Aparitie venust de cariatid,
Rspndesti misterioas un surs calin...
Mi-esti leac si otrav, ran si cutit!
Rosteste negritul ascuns n ochii ti
de peruzea,
Deschide-ti bratele s adulmece
Adierea rcoroas a diminetii montane
n timp ce te-ntinzi lenes pn la norii de fildes!
Las-ti prul cu miros de lmit s danseze ca o crinolin de fluture
Pe cerul de clestar brodnd sperant... ndrzneste!
Tiuie timpul rsucit sub tlpile-ti feciorelnice,
Pdurile se-adun s-ti cnte din foi subtiri de mesteacn si-alun,
Brnduse violete te-asteapt pe crri de munte
S ti se-astearn coroan, Vino!
Istovit de soare, m-ntind pe cmpul de smarald
Cu bratele n cruce, n galbenul de miere ca-n patul unui ru...
Te-astept!
O clip
Ninge cu cerneal peste aripile strvezii ale amrciunii,
Peste universul amutit, mplntat n solzii tiosi ai singurttii.
Pescuiesti un nvod plin de iluzii din mruntaiele amintirii,
Visri prinse n penseta agoniei, si-ti probezi anduranta...
O clip rtcit n trecut si strig neputinta
De a pstra sublimul srutului cu arom de cirese amare,
Seductor ca un zbor de flamingi, fragil precum sentimentele.
O clip agtat n sanctuarul iubirii
mbrtiseaz dansul n ritmuri de Chopin,
Aduce miresme de mosc si portocal
Din odaia-n care viata pulsa ametitor.
Rdcinile noastre se-mpletiser tcute -
Osmoz ce germina sperant.
Existam n afara noastr si-a lumii concrete,
Volatilizati prin infinite galaxii. Azi, clipa s-a destrmat
Tvlit prin praful durerii.
Ne vom ntlni dincolo de granitele invizibile
Si sufletele noastre vor dansa
Libere
n propensiunea lor
Spre infinit
Mihaela OANCEA
58
n comuna Cineni din judetul Vlcea,
exist patru biserici - dou n Cinenii Mici
si cte una n Greblesti si Robesti -, declarate
monumente istorice, al cror plus de valoare
const n faptul c ele sunt pictate si la
exterior, cazuri mar rar ntlnite n fosta Tar
Romneasc. n Greblesti, pe lng biserica
pictat si la exterior, cunoscut sub numele
de biserica veche, cu hramul Sf. Nicolae (6
decembrie) si Cuvioasa Parascheva (14
octombrie), mai exist o biseric relativ nou
(nceputul sec. XX), cu hramul Sf. Mc. Filof-
teia (7 decembrie), aceasta din urm fiind
biserica parohial.
Pn n anul 1790, n satul Greblesti
(Grblesti sau Griblesti, pe atunci n judetul
Arges), exista o bisericut din lemn care, n-
tre timp, devenise nencptoare. Vznd
bisericuta aceea de lemn, mic si nencp-
toare, Dumitru Iovoiu, negustor din Rmnicul
Vlcii, care cumpra de multi ani piei de la
locuitorii acestui sat, de care, mai apoi, s-a
atasat sentimental, s-a oferit s le cons-
truiasc una nou, de zid
1
. Constructia n-
cepe n anul 1790 si se termin dup doi ani,
n 1792. Devenind iarsi nencptoare, bi-
serica a suferit o transformare total la re-
paratiile fcute de enoriasi n anul 1883
2,3
.
Atunci, s-a mrit naosul si s-a adugat pro-
naosul, deasupra cruia s-a construit podul
(balconul), unde putea sta o parte dintre eno-
riasi. Din cauza acestor interventii, biserica
a devenit disproportionat ca arhitectur. n
anul 1793, biserica a fost pictat n interior,
iar n anul 1795, a fost pictat si la exterior.
Ulterior, curtea bisericii (podgradia) a fost
nconjurat cu un zid de piatr.
Sfintirea bisericii a avut loc la 14 august
1793, fiind fcut de ctre episcopul Iosif al
Argesului
4
. Episcopul Iosif, cu numele de
mirean Ion Socolescu
5
, era ,,fiu de preot din
satul Mlaia, de pe rul Lotru si a devenit
primul episcop al nou nfiintatei Episcopii a
Argesului (18 octombrie 1793), fiindu-i
slujitor devotat n perioada 1793-1820
4
. A
fost un mareierarh si un omdecultur care
Marian P~TRA{CU
face cinste meleagurilor lovistene.
Biserica veche din Greblesti nu are turl,
iar clopotnita este construit separat chiar
n fata intrrii. Pisania este zugrvit, cuprin-
sul ei fiind urmtorul: ntru slava Sf. erarh
Nicolae si Cuvioasii Paraschiva s-au zidit
aceast sfnt biseric subt Dn. Alexandru
Muruz Voevod, cu bine cuvntarea Presfin-
tiei Sale Printelui Iosif, episcop Arges, de
Dumitru Iovoiu si Puna, cu fiii lor: Gheorghe,
Costandin, Anastase, ajutnd enoriasi din
Griblesti dup voie. An 1792. Reparatia si
sfintirea din nou fcut de enoriasi, an 1882.
Zugrvit din nou de enoriasii Griblesti, an
1891
2,3
. Pe un clopot exist nsemnarea:
1738, Dumitru, Paraschiv..., ceea ce indic
existenta aici a unei biserici mai vechi de
1792. Deasupra usii sunt zugrviti Sfntul
Nicolae si Sfnta Paraschiva, cu nsemnarea:
1800, Iunie 14, Ioan Zugrav.
Pomelnicul apartine printilor Nifon si
Sava, ieroschimonahi din Sfntul Schit St-
nisoara si cuprinde:
- Viii: Nifon ieromonah, Sava ieroschi-
monah, Atanasie monah, Ioan erei, Brndusa
erita, Ioan erei, Ilinca erita, Costandin erei,
Stana, Lazr, Costandin, Dumitru, Maria,
Maria, Maria, Tinca erita, Paraschiv erei, Ioan
erei, Badea, Andrei erei, Costandin, Chiril
erei, Stan, Stan, Ancuta, Stanciu, Iordaiche,
Anuta erita, Neagoe, Sanfira, Florea, Florea,
Florea, Maria erita, Maria erita, Gheorghe.
- Mortii: Marita erita, Oprea, Radu, Satha
(probabil Safta, n.a.), Gheorghe, Stanca,
Sandu, Maria, Ioan erei, Maria erita, Ilina,
Ilie, Toma erei, Gheorghe, Maria, Neagoe,
Nicolae, Vlcu, Ivan, Floarea, Iosif monah,
Ioan erei, Calinic arhiereu, Ioanichie arhiereu,
Grigore arhiereu, Dumitru, Nicolae erei, Ioan,
Stan erei, Petria, Petria, Floarea erita si toate
neamurile lor.
La 1823, Griblesti.
n afara acestui pomelnic mai exist unul
scris de un anume Costandin, fratele lui Gri-
gorie, arhimandrit din Rmnic
6
. Acest po-
melnic este mai extins dect cel al printilor
Sava si Nifon, cuprinznd pe toti viii care au
contribuit la ridicarea biserici cu mai multi
dintre mortii lor. Reproducem n continuare
nceputul acestui pomelnic, asa cum apare
el n corectura si completarea lui C. Bobu-
lescu
6
: nceputu-sau ac[e]ast sf[]nt be-
searic ce s prznuieste hramul Sf[]ntului
ierarh Nicolae, si al preacuvioasei Parasche-
vei cu bl[a]gosloveniia prea sf[i]ntii sale p-
rintelui episcopului chir Iosif al ntias epis-
copee sud [judetul] Arges n zilele prea lu-
minatului Domn Io Alexandru Moruz Voevod,
dup mazilia Mrii sale sttut-au Domn ntru
a doua domnie, Io Alexandru Ipsilant Voevod,
iar la trnosiia acestii sf[i]nte besearici, fost-
au Domn Io Costandin Gheorghe Hangeri
Voevod n anul dela moartea lui Hs. 1797; iar
dela zidirea lumii 7300 (sic) [7305]. Scrisu-
sau acest pomeanic de robul lui D[u]mnezeu
Costandin brat [frate lui] Grigorie arhim[an-
drit] Rm[nic] (am respectat ortografia lui
C. Bobulescu, cu exceptia nlocuorii lui
cu , acolo unde era cazul - n. a.). Se poate
constata usor mari diferente de datare, si nu
numai, ntre cele dou pomelnice. Trecnd
peste greseala necorectat de ctre C.
Bobulescu (nu Hangeri, ci - Hangerli), pomel-
nicul publicat de acesta ne indic faptul c
sfintirea bisericii ar fi avut loc nu la 14 august
1793 ci n anul 1797 si la o dat neprecizat.
Apoi, autorul celui de-al doilea pomelnic
greseste anul de la zidirea lumii, greseal
remarcat si ndreptat de C. Bobulescu
(7300 n loc de 7305). Pe de alt parte, dac
constructia bisericii a nceput n 1790 si s-a
terminat n 1792, n acest interval de timp s-
au succedat la crma Trii Romnesti nu mai
putin de trei regimuri, respectiv: Nicolae Ma-
vrogheni (martie 1786 - iunie 1790), stpni-
rea militar austriac (noiembrie 1789 - iunie
1791), Mihai Sutu (martie 1791 - decembrie
1792) si Alexandru Moruzi (ianuarie 1793 -
august 1796)
7
. Asadar, ambele pomelnice nu
indic n mod corect sub ce domnitor(i) s-a
construit biserica, ambele mentionndu-l pe
BISERICA VECHE
DIN SATUL GREBLE}TI,
COM. CINENI, JUD. VLCEA
BISERICA VECHE
DIN SATUL GREBLE}TI,
COM. CINENI, JUD. VLCEA
59
Anul IV, nr. 10(38)/2013
Alexandru Moruzi la care, n cel de-al doilea
se adaug Alexandru Ipsilanti si Constantin
Hangerli. n aceste conditii, se pune ntre-
barea - s fi avut loc dou sfintiri ale biserici,
una la 1793 si alta la 1797? Greu de rspuns!
ndeobste, anul sfintirii cunoscut este 1793
dar, tinnd seama c n cel de-al doilea po-
melnic se indic niste domnitori n plus fat
de primul, nu este exclus ca, dup terminarea
picturii la exterior (1795) si finalizarea tuturor
lucrrilor (zidul mprejmuitor, portile etc.),
biserica s se fi resfintit la 1797.
Dup nceputul mentionat mai sus, cel
de-al doilea pomelnic continu cu urmtorul
text n care se mentioneaz ctitorul principal
al bisericii: Acest sf[]nt si d[u]mnezeesc
pomeanic ce se cheam proscomisarion iaste
al sf[i]ntei si d[u]mnezeestii bisearici din satul
Grblestii, unde s cinsteaste, si s prznu-
iaste hramul sf[]ntului ierarh Nicolae si al
preacuvioasei Paraschevei, care bisearic
iaste zidit din temelie de piatr de robul lui
D[u]mnezeu dumnealui jupan Dumitrache-
starostea ot Rmnic ajutnd si satul Grblesti
cu t[a]l[eri] doao sute. Se poate constata
c Dumitru Iovoiu este numit aici jupan
Dumi-trache-staroste. Urmeaz un text
relativ lung unde, cu referiri scripturale, este
apreciat contributia tuturor acelora care au
Icut po-sibil ridicarea bisericii si al cror
nume, de la domni si arhierei la mireni, dim-
preun cu toti ai lor vor fi pomeniti n veac.
Textul include si diverse nvtturi si ndem-
nuri crestine (de milostenie, de iertare, de fa-
cere de bine semenilor, de rugciune si post
etc.) si ndrumri pentru a pomeni asa cum
se cuvine ctitorii si pe cei din acelasi neam
cu ei. Urmeaz pomel-nicul propriu-zis care
ncepe cu pomenirea domnilor (Alexandru
Moruzi, Alexandru Ipsilantisi Constantin
Hangerli), urmat de pomenirea arhiereilor
(Dositeu mitropolit si Iosif episcop) si unde,
fapt demn de remarcat, este trecut si ctitorul
principal: Pomeanicul dumnealui jupan
Dumitrache starostea ot Rm[nic], ctitorul al
acestii sf[i]nte bisearici. n continuare sunt
pomeniti viii si mortii ctitorului principal.
Urmeaz n pomelnic numele tuturor dona-
torilor care au contribuit la ridicarea bisericii,
fiecare cu suma cu care a contribuit. Regsim
aici nume vechi din Greblesti (Boromiz, Spo-
ris, Rebegel, Ptrascu, Sima, Grtonea, Bsoi,
Alman, Sandru, Dache, Ureche) si Cineni
(Vtsoiu, Grejdan, Frangu) si care mai exist
si astzi prin urmasi. Aceste nume sunt n mod
cert mult mai multe, dat fiind faptul c multi
donatori sunt trecuti numai cu prenumele.
Singura interventie textual a lui C. Bo-
bulescu
6
n pomelnicul publicat (pe lng
completri si corecturi) este spre sfrsitul
acestuia: [Fiind rupt foaia pe jumtate, e
complectat cu alt jumtate pe care este de-
senat primitiv un chip, probabil al scriitorului
acestui pomelnic, de oarece n mna dreapt
tine condeiu, alturi are climara, iar cu stn-
ga arat spre o carte deschis, care nu poate
fi dect pomelnicul. Dedesuptul picioarelor
st scris acest rnd, tiat cu foarfeca leg-
torului: Eu cutare care nume n-are c le-am
avut i... Pescriitor ns l-amvzut cineeste.
Pe foaia ntia a pomelnicului, el se iscleste
Costandin. Foaia aceasta e adaos naintea
copertei. Noi am gsit cu cale a o pune la
sfrsitul pomelnicului, cum era si natural s
fie]. [Pe dosul foii e scris de o alt mn]:
Acestu policandru s-au cumprat de cei mai
jos iscliti anume, i s-au aezat n bisrica
s[fn]tului Nicolae, satu Grbleti, 1832:
T[a]l[eri] P [ra]l [e]
50 20 Dinu sin popa Ion ot Grbleti
50 Iorga Rbgel
22 Oprea Sporii
18 Floarea Grtonoaia
4 20 Nicolae Sandru
2 20 Ilie Ptracu
2 10 Ioan Boromizi
2 10 Dache
9 Stan Boromizi
2 10 Ion Sandru
2 10 Ion Ureche
4 20 Matache Crtoi ot Robeti
200 30 sau dat despre tot satu
Grbleti, adic do sut[e].
n naosul bisericii, pe zidul desprtitor
(de la mrirea naosului n 1883), sunt zu-
grviti ctitorii: Nicolae Boromiz, Stanca Bo-
romiz, Iorga Rebegel, Maria Smaranda,
Constantin Popescu
2,3
. n pronaos este zu-
grvit scena scoaterii din Rai a lui Adam si
a Evei, de ctre nger. Pe zidul din partea de
sud este nsemnarea: Cltorilor, cltorilor!
Trecnd pe la casele noastre spuneti la ai
nostri c noi odihnim aici peste 750 de eroi.
Supt ngrijirea Pr. I. Negoescu (Hagi - n. a.)
1928, mai 23. Pictor Popescu - Serbnesti
2,3
.
ntr-adevr, n curtea bisericii vechi din Gre-
blesti a existat o groap comun n care au
fost puse oseminte ale soldatilor czuti n
Primul Rzboi Mondial, eroi necunoscuti, ale
cror rmsite au fost gsite pe dealurile si
muntii din jur, din Coti pn n Mormnt, ei
fiind att romni, ct si germani, austrieci si
maghiari
8
. Aceste oseminte au fost adunate
timp de doi ani de clugrul Bscoveanu,
ajutat de ciobani si de localnici
9
. Acest umil
clugr a luptat n rzboiul balcanic din 1913
si n Primul Rzboi Mondial, iar pentru faptele
sale de bravur, svrsite n luptele de lng
Orlat - Sibiu n 1916, a fost rspltit cu de-
coratia Virtutea militar si gradul de caporal.
Apoi a czut prizonier, ajungnd n Germania,
unde, n lagrul Danzig-Troyl, si-a fcut cu
prisosint datoria de bun samaritean, ngri-
jnd bolnavi si spnd gropi pentru morti pe
care i ngropa crestineste. ntorcndu-se n
tar, pe cnd trecea prin munti, el a dat peste
o multime de oseminte omenesti ntr-o p-
dure. De atunci, timp de doi ani nentrerupt,
clugrul Bscoveanu nu a fcut altceva
dect s cerceteze muntii si pdurile pentru
a descoperi osemintele eroilor, s le poarte
adesea pe spate, n desagi, pe ntinderi de
zeci de kilometri si s le depun n biserica
veche din Greblesti, unde, ntr-un final, au
fost ngropate crestineste ntr-o groap
Biserica veche din Grebleyti -
Maica Domnului cu Pruncul
n bra(e (icoan original)
Biserica veche din Grebleyti -
Iisus Pantocrator (pictur original)
60
comun spat lng biseric. El personal a
adus acolo osemintele a aproximativ 600 de
eroi, diferenta de pn la 750 provenind de
la ciobani si localnici, care l-au hrnit si i-au
dat adpost. A strns cu piosenie scrisorile
si banii pe care i gsea n hainele putrezite si
pe care i-a trimis Societtii Mormintele Ero-
ilor, fr s cear nimic pentru el si rugndu-
se nencetat pentru nenorocosii lui camarazi
de arme sau inamici. Nu l-au putut opri din
fapta sa nici fiarele codrilor, nici asprimea
vremii, ci, n toiul iernii, cu picioarele nf-
surate n crpe, a adunat osemintele tuturor
eroilor czuti n Tara Lo-vistei, ntre Cineni
si Perisani. Opera lui modest si-a ncununat-
o prin crestineasca nmormntare a ose-
mintelor n ograda bisericii vechi din Gre-
blesti, cnd detasamente ale armatei romne
au prezentat onorul. n anii 30, osemintele
au fost dezgropate si duse n Cimitirul Eroilor
din Titesti, cimitir nfiintat de nemti nc din
toamna anului 1916 si care n anul 1920 a
intrat sub incidenta unui decret ministerial
care dispunea nfiintarea de cimitire ale eroilor
si concentrarea n acestea a tuturor osemin-
telor celor czuti n lupte si rspndite prin
diverse locuri din tar. Iat cum biserica ve-
che din Greblesti a fost martora tcut a unor
fapte crestinesti care oricnd pot servi de
exemplu pentru generatiile viitoare si pe care
avem datoria de a nu le uita, deoarece ele au
izvort din cea mai important virtute crestin:
iubirea pentru aproapele.
Biserica veche din Greblesti a fost pro-
fanat n timpul Primului Rzboi Mondial de
ctre ocupanti, care au sustras odjdiile, va-
sele de argint suflate cu aur si o parte din mo-
bilier, transformnd-o n grajd pentru cai
10
.
n anul 1986, biserica a fost consolidat
si i s-a fcut un acoperis nou. De asemenea,
s-au refcut clopotnita si zidul nconjurtor
si s-au pus porti noi, metalice. Astzi ea se
afl n stare bun de conservare si se are n
vedere si restaurarea picturii. S mai precizm
faptul c biserica veche din Greblesti a fost
declarat monument istoric nc din anul
1901
1,8
. Aici se oficiaz slujbele de botez si
cele de nmormntare pentru copiii decedati.
Pn n urm cu ctiva ani, aici se oficiau si
slujbele de pomenire a mortilor (parastasele
din smbetele mortilor), care astzi au loc la
biserica nou unde conditiile de desfsurare
sunt mai bune.
BIBLIOGRAFIE
1. ***Arhiva Parohiei Greblesti, judetul Vlcea
(nearhivat);
2. V. Brtulescu, Biserici din Arge i Vlcea, n
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice,
an XXVII, fascicula 79, ian. - martie 1934, Buc.;
3. V. Brtulescu, Climnetii i monumentele
istorice din mprejurimi, ed. a III-a, Institutul de
Arte Grafice Marvan, S.A.R., Bucuresti, 1941,
pag. 42-50;
4. N. Moga, Iosif - ntiul episcop al Argeului,
Ed. Conphys, Rmnicu-Vlcea, 2007, pag. 24;
5. I. Panturescu, Istoria Bisericii romne, Ed.
Institutului Biblic si de Misiune Ortodox,
Bucuresti, 1958; apud N. Moga, Op. cit., pag. 8.
6. C. Bobulescu, Pomelnicul bisericii din satul
Grbleti-Arge, n Revista de istorie bisericeas-
c, anul I, nr. 2, iulie-sept. 1943, pag. 124-134,
Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Craiova;
7. ***Lista domnitorilor ]rii Romneti,
Wikipedia;
8. ***Informatori M. N. Ptrascu, N. N. Nego-
escu, Florica Frntu si I. Rebegel, Greblesti, 2005;
9. A. Agnese, Clugrul Bscoveanu, n Romnia
eroic, f. a., cf. C. T. Matei, Eroi vlceni sub
falduri de drapel, Asociatia National Cultul
Eroilor - Filiala Vlcea, Ed. Almarom, Rmnicu-
Vlcea, 2005, pag. 64-65.
10. C. Tamas, P. Bardasu, S. Purece si H. Nesto-
recu-Blcesti, Judetul Vlcea n anii Primului
Rzboi Mondial, vol. I, Soc. Prietenii Muzeului
Blcescu, Blcesti pe Topolog, 1972, pag. 386-
403, nr. 283.
Contemporary Literature Press,
sub auspiciile urmtoarelor foruri:
Universit(ii din Bucureyti, The British
Council, Institutul Cultural Romn
yi Ambasada Republicii Irlanda
Anunt publicarea volumului
Stelian Turlea - mi ies din minji!
(Editat de Lidia Vianu
ISBN 978-606-8366-64-7)
Romanul lui Stelian Turleami ies din minti !
face parte din colectia de texte paralele
publicate de Contemporary Literature Press.
El a fost tradus n limba englez de poeta
Ruth O'Callaghan, mpreun cu studenti ai
Masteratului pentru Traducerea Textului
Literar Contemporan.
Autorul romanului este cunoscut cititorului
romn ca romancier, editor de carte, autor de
crti pentru copii, ziarist. Din anul 1980 pn
n prezent a publicat cel putin o carte la doi
ani.
Intriga alert a romanului aduce n prim plan
ctiva elevi si studenti dependenti de droguri,
pe printii lor - de cele mai multe ori divortati,
la care se adaug un politist, un doctor, un
ziarist si o actrit santajat cu fotografii care
au surprins-o n timpul unei aventuri
amoroase. Personajul cel mai misterios este
seful unei grupri secrete care se ocup cu
vnzarea de etnobotanice tinerilor; acesta
este prezent n text doar cu cteva cuvinte pe
care le spune, n vreme ce toate celelalte
personaje ne vorbesc n monologuri lungi la
persoana ntia ori la persoana a treia. Cititorul
va descoperi singur de ce pare acest erou
absent s tin n mn toate firele actiunii
romanului.
Odat ncheiat lectura, cititorul va hotr
singur dac volumul lui Stelian Turlea este
un roman politist pe care nu-l poti lsa din
mn, un amalgam inteligent de reportaje, ori
o abordare politic a postcomunismului,
despre care nu stim mare lucru, n ciuda
aparentelor.
Lidia Vianu
I'm Out of My Mind. mi ies din minti! de
Stelian Turlea, editat de Lidia Vianu, se
lanseaz oficial la data de miercuri 18 sep-
tembrie 2013, dar cartea poate fi consultat si
descrcat la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/stelian-turlea-i-am-out-
of-my-mind.html
Biserica veche din Grebleyti

Constelatii Diamantine, Nr. 10 (38) / 2013

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Constelatii Diamantine, Nr. 10 (38) / 2013

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Revist# de cultur# universal#

editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

- Marga Butuc-Codrescu . Referitor la numele

Вам также может понравиться