Contract AMSREI 31010/2007 Etapa 1

RAPORT STIINTIFIC SI TEHNIC

(RST)

CUPRINS:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Obiective generale Obiectivele fazei de executie Rezumat Descrierea stiintifica si tehnica Anexe Concluzii Bibliografie

17 17 17 18 75 76

1. OBIECTIVE GENERALE Obiectivul general al proiectului este facilitarea instalarii pe iazurile de decantare a unor ecosisteme structurate cu valente ecoprotective, prin monitorizarea si stimularea actiunii microbiotei solului. In vederea realizarii obiectivului general, proiectul isi propune ca si obiective specifice, urmatoarele: ! evidentierea detaliilor referitoare la eficienta microremedierii, ! utilizarea biotestelor ca instrumente de evaluare a riscului ecotoxicologic, ! modelarea tipurilor de interactiuni dintre speciile de fungi si categoriile de poluanti, ! corelarea dintre spectrul calitativ si cantitativ al organismelor edafice (microorganisme, ciuperci) si structura covorului vegetal, ! estimarea costurilor reale care sustin implementarea acestor procedee. Obiectivele proiectului presupun o activitate deosebit de complexa, avand in vedere caracterul multidisciplinar al activitatilor care urmeaza a fi efectuate. 2. OBIECTIVELE FAZEI DE EXECUTIE Etapa I, care vizeaza stabilirea cadrului organizatoric si metodologic general de realizare a cercetarilor, are urmatoarele obiective: - stabilirea operatiilor si modalitatilor, a protocoalelor experimentale si operationale de interventie prin intalnirea partenerilor la Baia Mare si aplicatie pe teren in vederea inspectarii zonei de interventie - dobandirea de catre toti partenerii a rezultatelor anterioare existente in literatura pana la momentul actual, cu privire la domeniul reconstructiei ecologice a solurilor; completarea cunostintelor referitoare la date experimentale anterioare ce vizeaza utilizarea microbiotei in remedierea solurilor degradate; evaluarea semnificatiilor socio-economice ale zonelor de referinta. - stabilirea ariilor tinta de investigatie in corelatie cu particularitatilor locale ale solului de pe iazul de decantare (aflat in conservare) luat in analiza. 3. REZUMAT Tematica si obiectivele proiectului urmaresc in egala masura sa monitorizeze si sa acorde o importanta egala tuturor categoriilor ecologice de organisme instalate pe terenurile degradate cu grad de risc maxim, deoarece doar o diversitate specifica adecvata la nivelul ecosistemului poate garanta stabilitatea lui, sansele sale de evolutie si implicit functiile ecoprotective in vederea carora este instalat. Proiectul contribuie la crearea unui produs de mediu concretizat in instalarea unor ecosisteme cat mai apropiate posibil de cele naturale pe depozite antropice de deseuri rezultate din extractia si prelucrarea minereurilor. Problemele de mediu legate de iazurile de decantare sunt complexe (chimice, biologice, tehnologice, sociale) prin incarcatura mare de substante nocive dar mai ales prin pericolul iminent pe care acestea il reprezinta pentru mediu si pentru sanatate, iar rezolvarea lor este posibila doar prin conlucrarea unor specialisti din diverse domenii care sa propuna tehnologii si servicii inovative, cele clasice, aplicate pana in prezent dovedindu-se insuficiente. Raportul stiintifico tehnic al etapei I a proiectului de cercetare AMSREI prezinta o sinteza a literaturii de specialitate cu privire la experimentele de ultima ora privind utilizarea microorganismelor edafice, a fungilor din sol in sustinerea plantelor superioare ce se constituie intr-un covor vegetal cu rol 2

de invelis verde al siturilor poluate cu metale grele. Sunt sintetizate studii experimentale de corelatie si simbioza intre diferitele categorii si compartimente ecologice. Sunt redate metodele de cercetare pe subdomenii ale studiilor ecologice: metodologia studierii factorilor abiotici: factori orografici, pozitie geografica, clima (inclusiv microclima), substrat edafic, precum si studiul factorilor biotici: microbiota solului microorganisme, fungi, fauna de nevertebrate terestre, flora si vegetatia in diferite stadii succesionale pe suprafata iazurilor de decantare. Pe baza documentarii bibliografice este redat planul operational al cercetarilor, precum si o schita a primei etape experimentale ca a fost demarata la inceputul celei de-a doua etape si se va derula pe tot parcursul proiectului, urmand sa fie insotita si sustinuta de alte linii experimentale pentru monitorizarea si studiul microbiotei in corelatie cu plantele cormofite. 4. DESCRIEREA STIINTIFICA SI TEHNICA Etapa I Stabilirea cadrului organizatoric si metodologic general de realizare a cercetarilor. Obiectivul I.1. Intalnirea partenerilor pentru stabilirea operatiilor si modalitatilor de interventie. Activitate I.1.1. Stabilirea protocolului experimental si operational prin corelarea activitatilor partenerilor (CO, P1, P2). Obiectivul I.2. Activitatea de documentare in domeniul reabilitarii ecologice a solurilor, asupra stadiului actual al acestor cunostinte; stabilirea ariilor tinta de investigatie in corelatie cu particularitatilor locale ale solului de pe iazul in conservare luat spre analiza. Activitate I.2.1. Sinteza si analiza rezultatelor obtinute in domeniul reconstructiei ecologice a solurilor si evaluarea semnificatiilor sociologice si socio-economice ale zonelor de referinta (CO, P1, P2). Activitate I.2.2. Stabilirea metodelor adecvate de lucru pe grupe de cercetare si delimitarea ariilor tinta (CO, P1, P2). Activitate I.2.3. Achizitii de echipamente si materiale (CO, P1, P2). Activitate I.2.4. Elaborarea si redactarea raportului de activitate pentru etapa I (CO, P1, P2). Fiind o tema interdisciplinara, echipa a fost in asa fel constituita incat in cadrul fiecarei unitati partenere participa specialisti din domenii diferite, si deasemenea selectarea partenerilor s-a realizat prin complementaritate, urmarind prin acest fapt indeplinirea activitatilor cu profesionalism; aceasta demonstreaza ca proiectul stimulaza parteneriatele. Activitatea I.1.1. Stabilirea protocolului experimental si operational prin corelarea activitatilor partenerilor (CO, P1, P2). Aceasta activitate s-a derulat prin intalnirea partenerilor la Universitatea de Nord din Baia Mare si reunirea echipei de proiect in data de 24 noiembrie 2007. Cu aceasta ocazie a fost efectuata o prezentare a proiectului cu obiectivele, etapele, activitatile pentru toti membrii cuprinsi in proiect. S-au delimitat directiile de cercetare ale proiectului si s-au stabilit echipele (subcolectivele) de cercetare responsabile de fiecare dintre subdomeniile de cercetare subordonate obiectivelor proiectului. Protocolul experimental si operational adecvat este dependent de conditiile particulare ale terenului de referinta. Prin urmare, stabilirea acestui protocol este precedat de investigatii primare pe teren. In urma acestor investigatii primare se pot selecta directiile de cercetare, precum si metodele de analiza corespunzatoare. Pentru eficienta directiilor de cercetare si a analizelor ce deservesc obiectivele proiectului, au fost desemnate colective distincte de cercetatori cu sarcini precise conform specializarii fiecaruia. De asemenea, au fost esalonate in timp activitatile, stabilindu-se succesiunea lor in functie de ritmurile biologice ale diferitelor grupe de organisme, in functie de fazele fenologice ale speciilor vegetale luate in calcul pentru liniile experimentale si in functie de conditiile ecologice particulare ale 3

iazurilor de decantare. Esalonarea activitatilor s-a realizat tinand cont si de activitatile de achizitionare de aparatura si materiale. S-au delimitat urmatoarele grupe de cercetare: - studiul coordonatelor geografice si ai parametrilor climatici - studiul parametrilor fizico chimici ai substratului - studiul microorganismelor din substrat in situ si ex situ - studiul nevertebratelor terestre - studiul florei (alge, briofite, pteridofite, gimnosperme, angiosperme) si studii fitosociologice privind instalarea si consolidarea vegetatiei (fitocenogeneza) in arealul de referinta - studiul fungilor din areal in situ si ex situ - studii experimentale de corelatie intre microbiota (microorganisme, fungi, alge) si plantele superioare Fiecare grup de cercetare a stabilit planul de studiu, schimb de referinte bibliografice, schimb de materiale documentare, precum si a demarat identificarea metodelor adecvate de cercetare ce vor fi utilizate. Initierea activitatilor de cercetare din cadrul proiectului presupune stabilirea unui plan operational prin: stabilirea parametrilor fizici, chimici si biologici ce urmeaza a fi monitorizati identificarea si selectarea din metodologia consacrata a celei adecvate directiilor de cercetare cuprinse in proiect completarea si adaptarea metodologiei din literatura de specialitate la specificul cercetarilor prevazute in proiect adoptarea de catre intreaga echipa a metodologiei de lucru adecvate, unitare si cat mai complete pentru desfasurarea planului de cercetare insusirea acestei metodologii de catre toti partenerii pentru directiile de cercetare specifice fiecarui subcolectiv; Prin urmare, in prima activitate derulata cu partenerii a fost stabilit planul operational specific primei etape a proiectului ce cuprinde urmatoarele directii: 1. Investigarea iazului de decantare din punct de vedere al localizarii (coordonate geografice) 2. Identificarea si selectarea zonelor celor mai reprezentative sub aspectul eroziunii solului si a instalarii covorului vegetal, zone supuse monitorizarii sub aspectul analizelor fizice, chimice si biologice. Esantioanele alese au fost selectate, ca numar si grad de reprezentativitate, in asa fel incat, rezultatele obtinute sa poata fi generalizate la nivelul intregii suprafete a iazului. 3. Stabilirea parametrilor pedo-climatici ai suprafetei investigate 4. Stabilirea caracteristicilor fizico-chimice ale substratului/solului de pe iazul de decantare care urmeaza a fi determinate si analizate: granulometria, capilaritatea, umiditatea, permeabilitatea, potentialul redox, determinarea carbonului organic, a clorurilor, a amoniacului, a calciului, a azotului si fosforului. Aceste caracteristici conditioneaza compozitia specifica a microbiotei solului si indirect compozitia specifica a fitocenozei si a zoocenozei. 5. Stabilirea metodelor de analiza calitativa si cantitativa a metalelor grele din substrat. 6. Documentarea privind microbiota solului specifica terenurilor degradate de pe iazurile de decatare; documentare cu privire la alte experimente de remediere a solurilor degradate prin utilizarea unor grupe de organisme; 7. Stabilirea metodologiei de lucru utilizata in monitorizarea bacteriilor si fungilor in vederea identificarii si selectionarii speciilor celor mai eficiente pentru actiunile de remediere a solurilor degradate de pe iazurile de decantare. 8. Stabilirea si initierea liniei experimentale de testare a speciilor vegetale in corelatie cu microbiota solului in conditiile particulare ale iazului de decantare, in conditii simulative si in 4

conditii specifice biotopurilor naturale. In acest sens au fost stabilite : metoda de lucru precum si speciile vegetale supuse experimentului. 9. Achizitia aparaturii de cercetare necesare si a materialelor. 10. Intocmirea si redactarea raportului de activitate. Urmand acest plan operational au fost desfasurate urmatoarele activitati cu rezultatele corespunzatoare concretizate in indicatorii specifici. ! Documentarea privind asezarea geografica a siturilor contaminate obiect al prezentului studiu: In apropierea orasului Baia Mare se afla localizate trei iazuri de decantare (Figura 1) (www.google.map)

Iazul Transgold

Iaz in conservare

Iazul Bozanta

Figura 1. Iazurile de decantare din apropierea zonei Baia Mare (Romania) Iazul Bozanta, obiectul studiului de fata, a fost construit in 1977, are o suprafata de 1.050.000 m2, o adancime de peste 40 m si o panta a taluzului natural de 18-20o. In iaz se deverseaza apele uzate provenite de la instalatiile de concentrare prin flotatie a minereurilor neferoase si apele cianurice provenite de la uzina de extragere a Au si Ag. Cu o crestere anuala de peste 2m/an, iazul a acumulat peste 150.000.000 m3 de amestec apa reziduala-steril (3:1). Prin cantitatile uriase de ape reziduale si sterile miniere pe care le contin, iazurile de decantare reprezinta o amenintare permanenta prin poluarea chimica si amenintarea starii de sanatate a comunitatilor umane. Taluzurile acestor iazuri sunt formate din sterilele rezultate la procesarea minereurilor si contin cantitati ridicate de minereuri neferoase neprocesate (pirita, calcopirita, galena, blenda, etc.), iar apele uzate deversate contin metale grele (Pb, Cu, Zn, Cd, Mn, Fe, etc.) si cianuri reziduale provenite de la extractia Au si Ag (Figura 2).

Hidrocicloane amplasate pe digul iazului Formarea peretelui iazului Deversarea apelor uzate in iaz Figura 2. Procesarea amestecului steril-apa uzata ! In vederea investigarii iazului de decantare si stabilirii coordonatelor geografice a fost realizata o deplasare pe teren a echipei de cercetare reunita din membri apartinand celor trei institutii partenere. Deplasarea s-a efectuat in data de 22 martie 2008.

! Au fost stabilite coordonatele GIS, atat ale iazului de decantare, cat si ale suprafetelor de proba luate in analiza si monitorizare (fig.3).
Dispunerea retelei de monitorizare
186.0 184.0 182.0 180.0 altitudine (m) 178.0 176.0 174.0 172.0 170.0 168.0 166.0 0 2 4 6 8 Puncte zona monitorizata 10 12 14 16

Puncte zona monitorizata

38.64

A3

A4 B5 B9 B6 B7 B8

B10
38.63

C11 C12
38.62 38.61 latidutine (47o) A3

A2

A1 C13

38.60 38.59 38.58 38.57 38.56 38.55 38.54 28.725 C11

C14

28.73

28.735

28.74

28.745 longitudine (023o)

28.75

28.755

28.76

28.765

Fig. 3 Distributia esantioanelor de probare Au fost identificate si alese un numar de 14 suprafete de proba, cu o suprafata de aproximativ 100 mp, fiecare. Aceste suprafete de proba, incluse intr-o retea de probare, sunt echivalente cu 6

esantioanele pe care se efectueaza determinari microclimatice, din care se preleveaza probe de sol, probe de microorganisme (bacterii, fungi) si sunt incluse in releveele fitosociologice. De asemenea, pe aceste suprafete este inventariata si monitorizata fauna de nevertebrate terestre. In acest fel se poate face o analiza completa si corelata a tuturor componentelor ecosistemice, astfel incat sa se surprinda relatiile ecologice dintre organisme si mediu si sa se evidentieze grupele ecologice care pot sa sustina dezvoltarea biocenozelor.

Tabelul. 1. Coordonatele geografice ale esantioanelor de proba Punctul Longitudine Latitudine Altitudine centizecimal 023o centizecimal 47o (m) A 1 28.75 38.63 178.6 2 28.74 38.63 181.4 3 28.73 38.62 184.4 4 28.73 38.62 184.4 B 5 28.74 38.61 182.9 6 28.75 38.61 182 7 28.76 38.59 181.5 8 28.76 38.58 181.4 9 28.75 38.58 182.9 10 28.74 38.57 184.3 C 11 28.75 38.57 182.6 12 28.75 38.57 181.1 13 28.76 38.56 177.1 14 28.76 38.55 167.9
Iazul Transgold

39,2

39

38,8

Latitudine, 47 grade

38,6

Zona de protectie

38,4

38,2

Iazul vechi

38

37,8

Iazul Remin

37,6

37,4 26,5

27

27,5

28

28,5

29

29,5

Longitudine, 023 grade

Fig. 4. Coordonatele geografice ale iazurilor de decantare de la Bozanta Mare 7

! Parametri pedo-climatici ai zonei - Evaluarea variabilitatii spatio-temporale a principalilor parametrii pedoclimatici si tendinta de evolutie a acestora la nivelul ariilor tinta Depresiunea Baia Mare cuprinde teritoriul dintre rul Some i rul Ssar axat fiind pe valea rului Lpu, acestea fiind considerate limitele propriu-zise ale depresiunii. Numeroasele praie (marea lor majoritate aflueni ai rului Ssar) ce curg pe direcia nordsud, mici depresiuni (Chiuzbaia, Firiza, Blidari) precum i depresiuni marginale ce au luat natere prin eroziunea regresiv a rurilor cu nivel de baz n Depresiunea Baia Mare (Ferneziu, Valea Roie, Valea Borcutului), fragmenteaz puternic flancul sudic al acestor muni. Sub raport altimetric, nivelul de baz al depresiunii este cuprins ntre 150 m i 350 m, energia de relief scznd treptat pn la 5-10 m n cuprinsul luncilor i teraselor joase. Sub raport morfografic, Depresiunea Baia Mare are form vlurit, rezultat din asociaia de vi i interfluvii ce coboar lin spre fundul depresiunii, la confluena Someului cu Lpuul, fiind o arie tipic de convergen hidrografic, drenat de Some. Ritmul de fragmentare al reliefului este dat de densitatea mare a reelei hidrografice, cu valori de la 0,4 km/km2 pn la 0,8 km/km2. n complexul geomorfologic existent domin versanii cu diferite nclinri i expoziii, pe suprafee restrnse ntlnindu-se i alte forme de relief, cum ar fi : lunca, platoul, culmea, glacisul, toate acestea determinnd modificri n regimul climatic i edafic i n repartizarea vegetaiei. Reeaua hidrografic este condiionat genetic de cadrul i forma depresiunii. Apele se adun aici din direcii opuse: din est, sud-est i sud pentru a forma un nod hidrografic nainte de a iei din depresiune. Sub raport hidrografic, ariile tinta ale proiectului nostrum sunt strabatute de catre raul Sasar. Mentionam ca in Depresiunea Baia Mare, Someul marcheaz una dintre cele mai mari piee de adunare a apelor. Conflueaz aici Lpuul cu afluentul su Ssarul, Slajul i Brsul. Datorit cantitilor mari de precipitaii (873,0 mm/an la Staia Meteorologic Baia Mare i 782,2 mm/an la Staia Meteorologic Trgu Lpu), reeaua hidrografic este bine dezvoltat, asigurnd o scurgere bogat. Ssarul (S=317 km2, L=31,6 km), este rul cu cea mai intens utilizare din bazinul Someului. Izvorte din sud-vestul masivului Guti, la cca. 1.000 m altitudine, i se vars n rul Lpu, la 154 m altitudine. Caracteristica acestui ru este asimetria foarte pronunat a bazinului su (237 km2 pe dreapta, 80 km2 pe stnga). Cei mai importani aflueni ai si sunt: Chiuzbaia, Firiza (S=169 km2, L=29 km), Sf. Ioan, Valea Roie i prul Borcutului. Pe raza municipiului Baia Mare, malurile rului sunt consolidate, iar pragurile de fund sunt din beton i piatr de carier, albia fiind astfel foarte stabil. Regimul debitelor rului Ssar este influenat de existena barajului i a lacului de acumulare de la Firiza Strmtori. CARACTERISTICI CLIMATICE Pentru descifrarea particularitilor climatice ale Depresiunii Baia Mare, am selectat principalii parametri climatici de la staia meteorologic din zon, perioada de baz fiind anii 1961-2000. Valorile extreme nregistrate au fost extrase din ntreaga perioad de funcionare a staiei. Temperatura aerului Temperatura este rezultatul interaciunii permanente dintre radiaia solar, circulaia general a atmosferei i suprafaa subiacent activ. Temperatura st la baza stabilirii specificului climatic al unei regiuni. Are variaii cu caracter periodic (variaie diurn i anual) dar i variaii cu caracter aperiodic, aparent accidental. Datele referitoare la temperatura aerului n zona studiat le prezentm tabelar i grafic n continuare. Temperatura aerului. Media lunar i anual (!C) Staiile VALORI LUNARE: Valori 8

meteo. Baia Mare

I 2.4

II 0.1

III

IV

VI

VII

VIII

IX

XI XII anuale 0.2 9,6

4.6 10.5 15.5 18.4 19.9 19.3 15.0 10.1 4.9

Observm c valorile medii lunare nregistrate la staia Baia Mare prezint o oscilaie simpl, de tip unimodal. ncepnd din luna martie temperatura medie lunar devine pozitiv, crete pn n iulie, cnd atinge valorile cele mai ridicate, (19,9"C), apoi descrete pn n luna ianuarie cnd atinge un minim de -2,4"C. Particularitile regimului termic din Depresiunea Baia Mare se reflect i n repartiia zilelor cu diferite caracteristici termice, acestea cunoscnd o evident zonalitate altitudinal. Prezentm n continuare datele primului nghe de toamn i a ultimului nghe de primvar precum i durata medie a intervalului anual fr nghe.

Datele primului nghe de toamn i a ultimului nghe de primvar. Durata medie a intervalului anual fr nghe Primul nghe Ultimul nghe Durata n zile Cel Cel Staiile Cel Cel Cea Cea mai Medi mai Medi Medi meteo. mai mai mai mai timpur a timpur a a trziu trziu mic mare iu iu 17 18 Baia 19 IX 19 X 18 III 3 VI 123 183 227 XII IV Mare Fenomenul de nghe este consemnat i n aceste arii depresionare ncepnd din prima decad a lunii octombrie i pn la sfritul celei de-a doua decade, cel mai trziu fiind consemnat n luna decembrie (17 XII). Ultimul nghe are ca dat medie de apariie cea de-a doua decad a lunii aprilie, dar,in anii foarte reci, ngheul poate s apar n luna mai i chiar n primele zile ale lunii iunie (3 VI). Analiza datelor prezentate arat c, n Depresiunea Baia Mare perioada de vegetaie a speciilor forestiere este mai lung dect n depresiunile nvecinate datorit regimului termic specific i a numrului mare de zile fr nghe (183 zile media, i 227 zile maxima). Rareori ngheurile trzii de primvar duc la degerarea puieilor pornii n vegetaie mai devreme, a lujerilor nou formai (la fag, paltin) sau a frunzelor i a florilor de nuc, cire i frasin (Bolea, 1984; Lean, 2002). Regimul termic de aici contribuie i la meninerea n cstniurilor pe toat rama sudic a piemonturilor bimrene. Umezeala relativ a aerului Vaporii de ap mpreun cu precipitaiile atmosferice imprim climatului caracterul de umed sau uscat , crend ambiana de umezeal indispensabil vieii. Datele referitoare la umiditatea relativ medie lunar i anual de la staia meteorologica Baia Mare sunt prezentate n tabelul urmtor : Umiditatea relativ. Medii lunare i anuale (%) VALORILE LUNARE Valori Staiile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anuale
Baia Mare 87 85 78 72 73 76 76 78 81 82 84 88 80

Analiza irului de date ne arat c umiditatea relativ medie pentru Depresiunea Baia Mare are valori ridicate tot timpul anului, media fiind de 80%. Valorile cele mai mari se nregistreaz n lunile de iarn, 87-88%, iar cele mai mici n lunile de primvar, dar sunt ntotdeauna peste 70%. Aadar, frecvena de apariie a zilelor uscate este foarte redus aici, n zilele de primvar rareori depindu-se o zi uscat pe lun, n vreme ce n toate lunile ianuarie nu s-a semnalat nici mcar o astfel de zi. Precipitaiile atmosferice. Stratul de zpad Precipitaiile atmosferice prezint o mare variabilitate n timp i spaiu n ceea ce privete frecvena lor, intensitatea i durata. Cantitatea i durata precipitaiilor sunt considerai parametri poteniali ai purificrii atmosferei, apreciindu-se c atmosfera este cu att mai pur cu ct valoarea lor este mai mare (Erhan, 1979). Cantitatea medie lunar i anual de precipitaii pentru staia meteorologica Baia Mare o prezentm n tabelul urmtor:

Precipitaii atmosferice. Cantitatea medie lunar i anual (mm) VALORI LUNARE Valori Staiile meteo. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anuale
Baia Mare 65.7 52.4 50.3 63.1 84.2 103.5 92.0 77.8 63.5 58.1 72.3 90.1 873,0

Analiza irului de valori ne arat c precipitaiile atmosferice sunt bogate, Depresiunea Baia Mare fiind una dintre cele mai ploioase depresiuni din ar. Maximul pluviometric anual se nregistreaz aici n luna iunie, ca de altfel i n zonele nvecinate, consecin direct a circulaiei generale a atmosferei deasupra rii noastre. Observaiile meteorologice de lung durat din zona Baia Mare ne arat c plafonul de nori deasupra oraului Baia Mare se situeaz la altitudini de 8001200 m. Acest lucru, coroborat cu direcia predominant vestic a vntului n perioada cald a anului, explic de ce cea mai mare parte din precipitaii sunt lsate pe flancul somean al munilor Guti. n ceea ce privete cantitatea maxim de precipitaii nregistrat de-a lungul anilor n arealul nostru de interes, situaia se prezint astfel: Vntul n viaa de zi cu zi vedem cum vntul mprtie impuritile din aer pn la mari distane de sursa de emisie. Puterea lui de dispersie depinde de mai muli factori, cum ar fi intensitatea (viteza) i direcia lui, caracteristicile surselor de poluare, particularitile orografice ale zonei respective, etc. Ca urmare, acest transportator al maselor de aer i al norilor realizeaz i transferul impuritilor din atmosfer. Transportul se finalizeaz de regul cu depunerea impuritilor la sol, fapt ce influeneaz calitatea mediului nostru de via. Frecvena medie a vntului i calmului atmosferic pe direcii (%) pentru perioada 1961-2000 Staia Meteorologic Baia Mare

10

Direciile vntului
N NE E SE S SV V NV Calm

I 0.7 1.1 12.5 6.6 1.2 1.4 9.7 4.9 61.9

II 1.1 1.6 14.4 8.3 1.6 1.8 10.5 4.6 56.1

III 2.4 2.5 15.0 9.9 2.6 2.7 12.8 6.5 45.6

IV 3.4 2.6 14.3 9.6 2.7 3.6 14.9 7.8 41.1

VALORI LUNARE V VI VII VIII 3.6 3.2 4.1 4.8 2.2 2.7 2.1 1.9 11.1 8.4 8.3 8.1 9.0 6.1 5.8 5.9 3.7 3.1 3.5 3.6 4.1 3.5 3.9 3.0 14.2 16.9 16.0 13.6 7.9 10.0 9.6 8.4 44.2 46.1 46.7 50.7

Valori

IX 5.5 2.0 9.5 7.5 2.5 2.9 12.1 7.0 51.0

X 3.2 1.5 13.1 8.6 2.3 1.9 8.8 4.4 56.2

XI 1.5 1.1 15.3 9.3 1.5 1.9 10.7 4.9 53.8

XII anuale 2.9 0.8 1.8 1.1 11.9 13.4 7.8 6.8 2.5 1.3 2.7 1.5 12.5 9.5 6.7 4.8 51.2 60.8

Observm c direciile predominante sunt vest (12,5%) i est (11,9%), urmate de sud-est (7,8 %) i nord-vest (6,7 %). Celelalte direcii au aproximativ aceeai pondere. n perioada cald a anului ponderea cea mai mare o are direcia vest (aprilie-septembrie) iar n perioada rece ponderea cea mai mare o are direcia est (octombrie-martie). Distribuia direciilor vntului reflect att efectul circulaiei generale a atmosferei n ara noastr, ct i influena orografiei complexe a zonei, respectiv orientarea axului longitudinal al depresiunii pe direcia est-vest i deschiderile morfologice n raport cu direcia vnturilor dominante. Observm de asemenea, c n Depresiunea Baia Mare calmul atmosferic are valoarea medie anual de 51,2 %, deci zona este n general slab vntuit. Maximul se nregistreaz iarna (61,9% n luna ianuarie), iar minimul primvara (41,1% n luna aprilie). Acest lucru ne indic un areal redus de dispersie i concentraii mari ale noxelor n apropierea surselor de emisie n perioadele menionate. Datele nregistrate ne arat c vitezele medii anuale ale vntului sunt mici (2,2-3,6 m/s). Direcia pe care vntul are valori minime este sud (1,8 m/s n lunile ianuarie i februarie), iar direciile pe care vntul are valori maxime sunt vest i nord-vest (pn la 4,5 m/s), suprapunndu-se ntocmai peste orientarea circulaiei generale a atmosferei din ara noastr. Vntul atinge viteza maxim n luna aprilie (4,5 m/s), iar valori minime se nregistreaz n intervalul noiembrie-februarie (1,9-1,8 m/s). Aceste valori mici ale vitezei vntului asociate cu valori mari ale calmului atmosferic ne arat c, n Depresiunea Baia Mare, capacitatea natural de dispersie este mic. ! viteza
(m % & s # ' $

! direcia )%*

Calm 51,2%

11

Fig. 5 Roza anual a frecvenei i vitezei vntului, pe direcii, la Baia Mare Alte fenomene i procese meteorologice Ceaa Cercetrile de fizica atmosferei din ultimele decenii ne dovedesc c ntre cea i poluare exist o coresponden biunivoc n sensul c, pe de o parte, ceaa indic vnt slab sau calm atmosferic prin aceasta favoriznd concentraii mari de poluani, iar pe de alt parte, aerul poluat prin coninutul sporit de germeni de condensare favorizeaz apariia ceii. Pornind de la aceste considerene, n tabelul urmtor prezentm zilele cu cea nregistrate la staia Baia Mare i le analizm din punct de vedere al relaiei lor i cu activitile antropice. Ceaa numr de zile, valori medii lunare i anuale
S ta iile
B aia M a re
m ed iu m axim

I
8 ,0

VALORI LUNARE II III IV V V I V II V III IX

6,3 2 ,2 0 ,9 0 ,8 0 ,5 0 ,3 0 ,8 2 ,0

X
3 ,9

V alori X I X II an uale
5 ,4 9 ,1

40 ,2 60

16

12

15

10

17

Observm c zilele cu cea sunt n lunile reci ale anului, n condiii de umezeal ridicat a aerului. Astfel, n luna decembrie la Baia Mare sunt n medie 9,1 zile cu cea. n ceea ce privete ceaa produs n lunile calde ale anului, constatm frecvena redus (0,3-0,9 zile/lun). Ca o concluzie privind acest fenomen meteorologic, putem afirma c n Depresiunea Baia Mare ceaa este persistent n lunile reci ale anului, perioad n care, mpreun cu inversiunile termice, tot de natur radiativ, pot influena stagnarea poluanilor n zon. Trebuie remarcat ns c reducerea considerabil a emisiilor din ultimii ani nu a mai condus la episoade de poluare aa cum se ntmpla cu ani n urm. Evapotranspiraia potenial Evapotranspiraia potenial (ETP) reprezint cantitatea maxim de ap ce poate fi cedat atmosferei prin evaporare de la suprafaa solului i prin transpiraia plantelor. Cunoscnd valoarea acesteia, precum i nivelul precipitaiilor, putem determina excedentul sau deficitul de ap din sol, respectiv bilanul hidrologic al solului. Datele privind evapotranspiraia potenial pentru staiile selectate le prezentm n tabelul urmtor. Evapotranspiraia potenial (ETP) valori medii lunare i anuale (mm)-metoda Thornthwaite VALORI LUNARE Valori Staiile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anuale 0 0 16 43 92 116 129 115 74 40 14 0 Baia Mare 639 Observm c n timpul iernii evapotranspiraia potenial este nul. Odat cu nclzirea vremii, pornete i sezonul de vegetaie iar evapotranspiraia nregistrez o cretere continuu atingnd un maxim n luna iulie. Procesele fiziologice scad odat cu rcirea vremii, transpiraia plantelor scade i, ca urmare, scade i evapotranspiraia. n ceea ce privete excedentul i deficitul de ap din sol, datorit cantitilor mari de precipitaii n Depresiunea Baia Mare nu se nregistreaz deficit de ap n sol, regimul hidric al solurilor din 12

aceast zon fiind alternant percolativ n esul depresionar i percolativ profund n zona de deal i premontan. Indicele de ariditate Iar (Emm. de Martonne) Corelaia regimului termic cu cel pluviometric o facem prin calcularea indicelui de ariditate (Iar). Pentru arealul nostru de studiu, acest indice are urmtoarele valori: Indicele de ariditate de Martonne
Staiile meteo. Baia Mare I 103.7 II 63.5 III 41.3 IV 36.9 V 39.6 VALORI LUNARE VI 43.7 VII 36.9 VIII 31.8 IX 30.4 X 34.6 XI 58.2 XII 110.3 Valori anuale 44.54

Pentru Depresiunea Baia Mare valoarea lunar a acestui indice variaz ntre 30,4 i 110,3. Aadar pe tot parcursul anului valoarea acestui indice este peste 30 (valoarea limit de favorabilitate pentru vegetaia forestier) fapt ce arat c regimul termo-pluviometric al Depresiunii Baia Mare este favorabil dezvoltrii vegetaiei forestiere. Date fenologice Dintre toi factorii mediului, complexul factorilor climatici exercit cea mai evident influen asupra fenomenelor fenologice. Datele calendaristice de producere a diferitelor fenofaze difer mult de la un an la altul, n funcie de oscilaiile neperiodice ale vremii. n acest fel, ritmul fenomenelor sezoniere ale plantelor reprezint un indicator al dinamicii condiiilor meteorologice. Pentru exemplificare, prezentm n cele ce urmeaz fenofazele principalelor specii forestiere din Depresiunea Baia Mare. Date fenologice ale unor specii forestiere din Depresiunea Baia Mare
(Sursa: Amenajamentele silvice ale O.S. Baia Mare, O.S. Baia Sprie, O.S. omcuta Mare)
Specia Perioada de nflorire Coacerea seminelor Periodicitatea fructificaiei 6-8 ani 4-6 ani 2-3 ani 4-6 ani anual 3-4 ani 1-3 ani anual

Stejar Gorun Carpen Fag Paltin Molid Anin Plop

15.IV - 15. V 15.IV - 15. V 5.IV - 30.IV 25.IV - 25.V 25.IV - 25.V Mai martie 15.III - 15.IV

15.IX - 15.X 15.IX - 15.X 1.X - 25.X 20.IX - 20.X 25.IX - 25.X 1.IX - 25.X 15.IX - 15.X 15.X - 30.X

Observm c abaterile cele mai mari se produc la fenofazele timpurii, de primvar, care depind n mod hotrtor de factorul heliotermic. Dispersia datelor fenologice evideniaz particularitile climatice n timp i spaiu, influena complexului factorilor meteorologici fiind foarte bine pus n eviden n raport cu altitudinea. n acest sens, observaiile din teren ne arat c n aceast zon 13

gradientul fenologic altitudinal este de 2-3 zile/100 m. De asemenea, la gorun s-a observat c, n ultimii ani, fructificaia este mai rar iar regenerarea natural tot mai anevoioas. Din aceast cauz pentru gorun se aplic msuri de ajutorare a regenerrii. (Lean, 2002; Rob, 2003). Sintetiznd, putem spune c datele fenologice sunt indicatori de maxim veridicitate ai regimului meteorologic anual i ai particularitilor climei. STUDII EDAFICE I STAIONALE Condiii edafice tim c unul dintre cei mai importani factori pedogenetici este substratul geologic. n Depresiunea Baia Mare acest substrat este format din roci sedimentare, respectiv argile, gresii, marne, etc. Transformrile produse n decursul timpului, condiionate de multiple procese de ordin fizic, chimic i biochimic desfurate n condiii climatice i hidrologice caracteristice mediului geografic local, au generat diferenieri de microclimat i zonaliti ale vegetaiei, i, n consecin, o evoluie a solurilor puternic particularizat. Amintim aici i activitatea antropic intens care n Depresiunea Baia Mare a modificat pe suprafee ntinse structura formaiilor vegetale i natura folosinei terenurilor, astfel c procesul de solifiere a evoluat diferit. Prezentm n continuare tipurile genetice de sol din Depresiunea Baia Mare, aa cum sunt ele monitorizate n Amenajamentele O.S. Baia Mare, O.S. Baia Sprie, O.S. omcuta Mare i n Studiile pedologice din cadrul O.S.P.A. Maramure.

Tipuri genetice de sol forestier din Depresiunea Baia Mare (sursa: Amenajamentele ocoalelor silvice, 2002)

14

Ocolul silvic Clasa Tipul de sol Subtipul de sol 1701 tipic (eutric) 1703 litic (cambic) omcuta Mare 14.9 176.7 191.6 383.2 199.1 165.1 364.2 774.6 723.8 3291.1 4789.5 94.6 94.6 5248.3 2329.7 231.3 653.6 4.4 3219.0 0.0 0.0 0.0 0.0 3219.0 18.8 28.8 47.6 5.3 5.3 Tuii Mgheru 641.4 8.5 649.9 1622.2 382.6 117.6 2122.4 1364.9 83.1 1448 4220.3 6425.8 49.9 1030.3 251.9 3.7 7761.6 1303.1 138.1 0.0 1441.2 9202.8 1.1 1.1 1.1 Baia Mare 2824.6 350.8 76 3251.4 731.1 10.1 57.8 799 4050.4 7154.9 1915.1 10.5 9080.5 2104.0 241.3 1372.7 3718.0 12798.5 630.8 630.8 630.8 9.3 9.3 1.2 1.2 -

Suprafaa [ha] 14.9 176.7 191.6 383.2 840.5 8.5 165.1 1014.1 5221.4 1457.2 3484.7 10163.3 2096 10.1 235.5 2341.6 13519 15910.4 2196.3 1683.9 266.8 3.7 20061.1 3407.1 379.4 1372.7 5159.2 25220.3 630.8 1.1 631.9 631.9 9.3 9.3 20.0 28.8 48.8 5.3 5.3

Pondere [%] 0.04 0.44 0.48 0.5 2.11 0.02 0.41 2.5 13.11 3.66 8.75 25.5 5.26 0.03 0.59 5.9 34.0 39.96 5.52 4.23 0.67 0.01 50.4 8.56 0.95 3.45 13.0 63.8 1.58 0.00 1.6 1.6 0.02 0.02 0.05 0.07 0.12 0.01 0.01

Molisoluri 1.7. Rendzin (Cermisoluri) (Rendzine)

Total Total molisoluri Argiluvisoluri 2.2.Sol brun 2201 tipic (tipic) (Luvisoluri) argiloiluvial 2207 litic (litic) (Preluvosoluri) 2208 gleizat (gleic) Total 2.4.Sol brun luvic 2401 tipic (tipic) (podzolit) 2405 litic (litic) (Luvosol) 2407 pseudogleizat Total (stagnic) 2.5.Luvisol albic (sol 2501 tipic (tipic) podzolit argiloiluvial) 2502 molic (tipic) (Luvosol albic) 2506 litic (litic) Total Total argiluvisoluri Cambisoluri 3.1.Sol brun 3101 tipic (tipic) eumezobazic 3102 molic (molic) (Eutricambosol) 3104 rendzinic (tipic-subrendzinic?) 3107 litic (litic) 3109 pseudogleizat Total (stagnic) 3.3.Sol brun acid 3301 tipic (tipic) (Districambosol) 3305 litic (litic) 3309 criptospodic Total (prespodic) Total cambisoluri Spodosoluri 4.1. Sol brun feriiluvial 4101 tipic (tipic) (Spodisoluri) (podzolic)-(Prepodsoluri) 4102 litic (litic) Total Total spodosoluri Vertisoluri 8.1.Vertisol (Pelosol) 8101 tipic(tipic) (Pelisoluri) Total vertisoluri Soluri 9.1.Litosol(Litosol) 9101 tipic (districentic) neevoluate, 9102 rendzinic trunchiate Total (rendzinic) sau 9.5.Sol aluvial(Aluviosol) 9501 tipic (distric, desfundate Total eutric, calcaric) (Protisoluri) Total soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate
TOTAL GENERAL SOLURI

52.9 8903.4

13424.2

1.2 17490.2

54.1 39817.8

0.14 100

Observm marea varietate de tipuri de soluri, cel mai bine fiind ns reprezentate cambisolurile (63,6%), urmate de luvisoluri (34,1%). Pondere mic o dein spodisolurile (1,6%), iar alte tipuri de soluri (cernisoluri, pelisoluri, i protisoluri) au o pondere sub 1%.

15

Tipuri genetice de sol utilizate agricol din Depresiunea Baia Mare (Sursa: O.S.P.A. Maramure, 2004)
Ocolul silvic Clasa Tipul de sol Groi Molisoluri 1.8.Pseudorendzin (Faeoziomuri) (Cernisoluri) Total pseudorendzin Total molisoluri Argiluvisoluri 2.2.Sol brun argiloiluvial(Prelevosol) (Luvisoluri) 2.4.Sol brun luvic (podzolit) (Luvosol stagnic) 2.5.Luvisol albic(sol podzolit argiloiluvial) (Luvosol albic) Total argiluvisoluri Cambisoluri 3.1.Sol brun eumezobazic(Eutricambosol) Total cambisoluri Soluri 6.2.Sol gleic (Gleiosol) hidromorfe 6.4.Sol pseudogleic(Stagnosol) (Hidrisoluri) Total hidromorfe Soluri 9.1.Litosol (Litosol) neevoluate, 9.2.Regosol (Regosol) trunchiate 9.4.Protosol aluvial(Aluviosol entric) sau 9.5.Sol aluvial (Aluviosol) desfundate 9.6.Erodisol (Erodosol) (Protisoluri) 9.7.Coluvisol(Aluviosol coluvic) Total soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate TOTAL GENERAL SOLURI 154.01 154.01 154.01 225.53 695.19 395.24 1315.96 10.44 32.8 43.24 0 91.44 140.66 206.39 128.11 35.19 601.79 2115.00 omcuta Seini Mare 1032.53 1464.73 146.77 189.92 2687.18 44.73 481.67 526.4 40.5 17.47 185.96 222.96 126.76 11.23 604.88 3818.46 64.23 211.00 142.43 142.43 353.43 Suprafaa Pondere [ha] 154.01 154.01 154.01 1258.06 2306.69 649.39 4214.14 142.43 142.43 55.17 514.47 569.64 40.5 108.91 326.62 429.35 254.87 46.42 1206.67 6286.89 [%] 2.45 2.45 2.45 20.01 36.69 10.33 67.03 2.27 2.27 0.88 8.18 9.06 0.64 1.73 5.20 6.83 4.05 0.74 19.19 100

Observm c solurile formate sub vegetaia agricol, preponderent n jumtatea sudic a depresiunii, se suprapun n linii mari peste solurile forestiere, dar ponderea cea mai mare o dein luvisolurile care au o pondere de 67,05%. Prezent m n continuare tipurile de sol cel mai bine reprezentate (Trziu, 1985, 1997, Amenajamente, Memorii pedologice, O.S.P.A. Maramure ). Eutricambosol (Solurile brune eumezobazice) sunt cunoscute i sub denumirea de soluri brune de pdure sau brune glbui de pdure. Ele se definesc printr-un orizont B cambic (Bv), avnd gradul de saturaie n baze mai mare de 55% i cel puin n partea superioar culori i nuane mai galbene, cu valori i crome peste 3,5 la materialul n stare umed, cel puin n interiorul elementelor structurale. Aceste soluri se ntlnesc deseori n nord-vestul rii, arealul lor de rspndire fiind foarte vast, ncepnd de la 150 (200) m altitudine i pn la 1400 (1500) m. Apar n zonele de deal, premontan i montan, pe materiale parentale alctuite din marne, gresii, andezite cu amfiboli, andezite cu piroxeni i andezite bazaltoide, adic pe substrate bogate n elemente bazice. Se ntlnesc n condiii de teren variat i cu drenaj extern bun, de regul pe versanii uor sau moderat nclinai, parial nsorii. Vegetaia sub care s-au format aceste soluri este alctuit din pduri de foioase i rinoase, bogate n plante de mull. Datorit arealului lor foarte vast de rspndire, apare o mare varietate de subtipuri, dup cum urmeaz: brune eumezobazice molice, brune eumezobazice rezidual carbonatice, vertice (brune 16

argiloase compacte), rendzinice, pseudorendzinice, andice, litice, gleizate, pseudogleizate, salinizate, alcalizate. Subtipul tipic al solului brun eumezobazic are urmtoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bv-C: Solurile eumezobazice sunt n general soluri fertile, tipice pentru gorunetele i leaurile de dealuri, pentru fgetele premontane i montane, precum i pentru amestecurile de fag cu rinoase. Scderea fertilitii acestor soluri poate fi determinat de volumul lor edafic mic datorit pantei mari a versanilor din zona montan. Luvosol (Solurile brune luvice) sunt cunoscute i sub denumirea de soluri brune podzolite sau podzolite brune argiloiluviale. Ele se definesc prin orizonturile El i Bt. Apar n zonele mai umede n pdurile de foioase i n zona piemontan i montan inferioar. Se formeaz pe materiale parentale reprezentate prin luturi, nisipuri, argile, conglomerate, gresii, roci magmatice mai srace n minerale calcice i feromagneziene, pe terenuri mai slab drenate, aflate sub influena unei cantiti mai mari de ap. Subtipurile de soluri brune luvice tipice, cunoscute i sub denumirea de podzolite brune sau brune podzolite sau brune glbui podzolite, au urmtoarea succesiune de orizonturi pe profil : Ao-ElBt-C. Aceste soluri sunt normal aprovizionate cu azot (0,14-0,26 mg%), mijlociu aprovizionate cu potasiu asimilabil (15-5 mg) i slab aprovizionate n fosfor mobil (sub 10 mg %), acide, cu pH = 4,86,5. Aprovizionarea cu substane nutritive i activitatea microbiologic sunt slabe. Volumul fiziologic util este submijlociu, mijlociu sau mic. n afara subtipului tipic cunoscut i sub denumirea de brun podzolit sau podzolit brun sau brun glbui podzolit, apar i alte subtipuri: vertice, planic, rodic, litic, gleizat sau combinaii ntre ele: vertic-planic, vertic-pseudogleizat, amfigleizat, etc. Fertilitatea solurilor brune luvice variaz n limite largi, troficitatea lor mineral fiind mijlocie sau mijlocie spre superioar. Vegetaia sub care se formeaz aceste soluri este alctuit din pduri de gorun sau fag, cu flora mai acidofil sau amestecuri de fag cu rinoase. Dau bune rezultate i pentru pomi fructiferi, puni i fnee. Flora indicatoare predominant este reprezentat de Festuca sp., Luzula luzuloides, Poa sp. i alte graminee. n concluzie, putem afirma c solurile din zona studiat au un regim de troficitate i umiditate care le confer o fertilitate mijlocie pentru multe specii lemnoase i ierboase spontane sau cultivate. Cu toate acestea, substratul iazurilor de decantare este putin influentat de structura edafica a regiunii, particularitatile sale sunt dependente de depozitul de steril rezultat si depus din activitatea de flotatie, transformat sub actiunea factorilor climatici si ai celor microbieni. METODA DE LUCRU - Masuratori de microclimat IAZUL DE DECANTARE BOZANTA In cadrul masuratorilor pentru factorul de mediu aer s-a stabilit urmatorul set de indicatori: temperatura aerului, umezeala relativa, presiunea, viteza vantului, precipitatiile. Avand in vedere specificul lucrarilor, se monitorizeaza si temperatura solului la adancimi de 5 si 10 cm. Metoda de cercetare aplicata este observatia in varianta instrumentala cu folosirea aparaturii cu citire directa si inregistratoare. Sirurile de date obtinute se vor prelucra prin metode de calcul uzuale in statistica si climatologie. Pentru crearea bazei de date, stratificarea si prelucrarea acestora se foloseste programul Microsoft Excel. Masurarea temperaturii aerului, a umezelii si a presiunii se face cu statia meteorologica marca WMR 100 prevazuta cu certificat de etalonare. 17

Masurarea vitezei aerului se face cu anemometru cu cupe. Pentru precizie se fac masuratori in repetitie in fiecare punct. Masurarea temperaturii solului se face cu termometre de adancime folosite in practica meteorologica, respectiv de 5 si10 cm. Prin masuratorile din teren se obtin valori momentane. Aceste valori vor fi comparate cu valorile medii multianuale de la statia meteorologica cea mai apropiata, respectiv Statia Meteorologica Baia Mare. ! Caracteristici fizico-chimice ale substratului Aspectul esential de care se tine cont in proiectarea, constructia si gestionarea iazurilor de decantare este reprezentat de stabilitatea acestora. Noiunea de stabilitate a iazurilor de decantare trebuie s includ stabilitatea fizica (geomecanic, geochimica, hidrologica, statica si dinamica, eoliana) si chimica (numar redus de ravene, viteza scazuta a fenomenelor de eroziune, sufoziune exfiltratii, procese de degradare chimica). Aspectele legate de stabilitate trebuie insa corelate cu impactul poluant complex exercitat de iazuri asupra mediului inconjurator prin: ! Contaminarea apei freatice si de suprafata ca urmare a drenajului acid (pH = 2-3) cu un continut ridicat de metale grele (in principal) ! Contaminarea aerului si apei ca urmare a eroziunii digurilor provocate de vanturi ! Probleme de sanatate (in special boli respiratorii) ale locuitorilor din satele invecinate iazurilor ! Dificultatea instalarii unei vegetatii permanente pe suprafata iazurilor ca urmare a generarii continue a aciditatii in urma proceselor degradative a sterilului ! Degradarea estetica a mediului Fractiile fine ale sterilelor care alcatuiesc digurile iazurilor de decantare, sunt predominant nmoloase, ceea ce induce probleme de stabilitate fizica, ca urmare a alunecarilor circulare si necirculare, a eroziunii regresive a fundamentului, aparitia exfiltratiilor, fenomene de sufoziune si formarea ravenelor. Stabilitatea chimica a iazurilor din industria neferoasa, este puternic afectata de scurgerilor acide (H2SO4) rezultate in urma proceselor oxidative-hidrolitice-biologice ale calcopiritei, galenei, blendei si cianurilor din structura taluzului. Suprafata specifica mare a particulelor din structura iazului, indusa de dimensiunea lor redusa, favorizeaza procesele oxidative-hidrolitice care au loc in prezenta aerului, apei si microbiotei solului [Alloway, 1990; Bryan, 1992; Sato, 1960; Bryner et al., 1967; Nordstrom, 1977; Morin and Hutt, 1997; Jambor and Blowes, 1998; Nordstrom and Alpers, 1999)] (Figura 5). In concentratii peste 0.5-1%, pirita este factorul principal cauzator al aciditatii in urma desfasurarii reactiilor chimice de degradare (Bud, 2005), viteza reactiei creste de 104-106 ori in prezenta bacteriilor Figura 6. Procese de oxidare ale piritei ferooxidans (Dudka, 1997): la suprafata iazurilor de decantare (1)
FeS 2 + 7 2 O 2 + 8H 2 O - FeSO 4 , 7H 2 O + H 2 SO 4

In paralel au loc si alte reactii ale compusilor chimici prezenti in structura sterilelor iazului: (2)
6FeSO 4 + 3 2 O 2 + 3H 2 O - 2Fe 2 (SO 4 ) 3 + 2Fe(OH) 3

(3)

4FeSO 4 + 2H 2 SO 4 + O 2 - 2Fe 2 (SO 4 ) 3 + 2H 2 O

18

(4) (5) (6) (7) (8)

Fe 2 (SO 4 ) 3 + FeS 2 - 3FeSO 4 + 2S 2Fe 2 (SO 4 ) 3 + CuFeS 2 - 5FeSO 4 + CuSO 4 + 2S Fe 2 (SO 4 )3 + PbS - PbSO 4 + 2FeSO 4 + S
4Fe 2 (SO 4 )3 + ZnS + 4H 2O - ZnSO 4 + 8FeSO 4 + 4H 2SO 4

S+

bacterii .- H 2SO 4 O + H 2O .. . 2 2

Adancimea stratului de pirita oxidat este limitat de adancimea la care patrunde stratul de apa oxigenat. O serie de autori (Mrost, 1973; Kempe, 1983; Marsden, 1986) arata ca aceasta poate fi de 2-3 m in straturile namoloase si de 5-10 m in straturile formate din nisip si pietris. Penetrarea apei incarcata cu oxigen are loc prin procese de expansiune-contractie a sistemului pori-aer pe parcursul modificarilor de temperatura (zi/noapte, anotimpuri). La o adancime de 0,1 m, oxidarea piritei are loc complet in decurs de o luna, viteza de oxidare scazand cu adancimea, astfel incat la 1 m adancime, oxidarea piritei se realizeaza in 2-3 ani (Mrost, 1973). Reactiile de oxidare-hidroliza sunt foarte intense in prezenta precipitatiilor, iar in absenta lor, oxigenul din aer oxideaza sulfurile la sulfati. In urma desfasurarii reactiilor (1) - (7) se formeaza sulfati solubili (FeSO4, CuSO4, ZnSO4) si insolubili (PbSO4). Ploile din zona favorizeaza dizolvarea sulfatilor solubili cu formarea unor cantitati mari de H2SO4 (pH-ul solului 2-3). Prezenta substantelor alcaline (cum ar fi apele uzate provenite de la uzinele de flotatie a minereurilor sau de la uzinele de extractie a Au si Ag prin metoda cianurarii) neutralizeaza partial aciditatea sterilelor. Excesul de aciditate prezent in apele care traverseaza sterilul favorizeaza solubilizarea metalelor grele, transportul si dispersia lor in sol si apa freatica. In ceea ce priveste cianurile, apele uzate deversate in iaz contin urmatorii compusi: ! cianuri simple (NaCN, KCN, Ca(CN)2, etc) ! cianuri metalice complexe ! cianuri complexe usor disociabile (Cd, Cu, Ni, Zi) care sub actiunea unui mediu acid elibereaza usor ionul CN! cianuri greu disociabile (Ag, Au, Fe, Co) ! complecsi fero si feri cianuri stabili chimici dar fotodisociabili ! cianuri libere (CN-, HCN) ! compusi rezultati din transformarea cianurilor (CNO-, SCN-, (CN)2) care pe parcursul stocarii lor sufera diferite procese de transformare (Figura 7): 1. La suprafata iazului CN (radiatie UV ) " Volatilizare CN- (degradare fotochimica) " CNO- " NH3 2. Apa din iaz CN- (procese aerobe) " NO3-, SCNCN- (hidroliza) " Precipitarea complecsilor metalici 3. Baza iazului CN- (procese anaerobe) " Biodegradare " NH3 " CO2 Figura 7. Reprezentarea schematica a proceselor degradative ale cianurilor din apele uzate

19

Odata pornite, procesele degradative sunt imposibil de stopat si determina o lesiere masiva a metalelor grele din steril cu contaminarea retelei hidrografice de suprafata, concomitent cu eroziunea prin siroire si torentialitate a taluzurilor (Figura 7). Figura 8. Eroziune prin siroire si torentialitate in peretele iazului de decantare Poluarea aerului. Particulele fine de steril din peretii digurilor sunt usor antrenate de catre vant, provocand adevarate furtuni de nisip si nori de praf (Figura 8), cu impact negativ asupra sanatatii populatiei din satele invecinate (boli respiratorii grave), asupra recoltelor cultivate pe terenurile agricole invecinate (care bio-acumuleaza metale grele in concentratii foarte ridicate) (Figura 9) si implicit asupra unei mase foarte mari de consumatori, acestea reprezentand o pondere foarte importanta (aprox. 30% pe piata de legume a zonei Baia Mare).

Figura 9 . Furtuni de nisip in zona iazurilor de Figura 10. Culturi agricole adiacente iazului decantare de decantare in studiu Plecand de la aspectele descrise anterior, devine evident faptul ca iazurile de decantare, chiar si in stare inactiva, reprezinta o amenintare pentru mediu datorita potentialului poluant foarte ridicat, ceea ce impune aplicarea unor masuri de consolidare si reabilitare a lor. Studiile tehnice indica metode variate de reabilitare a iazurilor, dintre care mentionam: ! varianta "zero" - fara remedieri datorita absenei riscurilor asociate iazului; ! varianta "controlului instituional"- msuri de monitorizarea continu; ! varianta "relocrii" - mutarea sterilelor n locuri mai sigure; ! varianta "stabilizarii in situ" - stabilizarea iazului pe amplasamentul existent Ultima varianta este cea mai des utilizata. Aparitia vegetatiei spontane pe suprafata sterilului iazurilor este aproape imposibila, conditiile extreme ale acestui topos, care nu poate fi numit biotop (aciditatea ridicata, concentratiile ridicate ale metalelor grele si cianurilor, concentratia redusa, pe alocuri chiar absenta microbiotei in steril) fiind factorul limitativ. In aceasta situatie, reconstructia ecologica reprezinta singura sansa pentru reabilitarea iazurilor de decantare.

! substrat

Stabilirea metodelor de analiza calitativa si cantitativa a metalelor grele din

Deteminarea continutul de metale grele din soluri. Standard SR ISO 11047/1999 1. Domeniu de aplicare: Determinarea prin spectrometrie de absorbtie atomica a Cd, Cr, Cu, Pb, Mn, Ni, Zn dintr-un extract de sol in apa regala (obtinut conform ISO 11466). Alegerea metodei depinde de cantitatea de element care ar putea fi in proba, cat si de necesitatea de a cuprinde toate aceste elemente intr-o sigura proba. 20

2. Principiu Metoda se bazeaza pe masurarea prin spectrofotometrie atomica a concentratiei unui element intr-un extract de apa regala a esantionului, pregatit conform ISO11466, folosind conditile experimentale din tabelul 13.

Tabel 13. Element Cd Cr Co Cu Pb Mn Ni Zn

Lungime de unda (nm) 228.8 357.9 240.7 324.8 217.0 279.5 232.0 213.9

Tipul de flacara Aer/Acetilena oxidanta Aer/Acetilena Aer/Acetilena oxidanta Aer/Acetilena oxidanta Aer/Acetilena oxidanta Aer/Acetilena Aer/Acetilena oxidanta Aer/Acetilena oxidanta

Clorura de lantan Nu Da Nu Nu Nu Da Nu Nu

Interferente principale Fe Fe, Al

Cprectie de fond Deuteriu Halogen Deuteriu Deuteriu Deuteriu

Fe, Si Fe

Deuteriu Deuteriu Deuteriu

3. Reactivi Toti reactivii trebuie sa fie de calitate cunoscuta. Se fioloseste apa deionizata sau apa distilata conform calitatii 2 din ISO3696. Apa folosita pentru determinarile martor si pentru prepararea reactivilor si a solutiilor etalon trebuie sa aibe o concentratie in elemental de determinat neglijabila in comparative cu concentratia cea mai mica a acestui element in solutiile probelor de analizat. - acid clorhidric 37% - acid azotic 65% - aciud sulfuric 98% - acid sulfuric diluat 1+9 (V/V) - acid azotic diluat 1+3 (V/V) - solutie de clorura de lantan 37 g/l (se dizolva 100 g de clorura de lantan LaCl3*7H2O in 700 g de apa, se dizolva si se adduce la balon cotat de 1000 ml - solutie martor de calibrare fara lantan: se dilueaza 210 ml acid clorhidric cc si 70 ml acid azotic cc cu 500 ml apa intr-un balon cotat de 1000 ml si se adduce la semn - solutie martor de calibrare cu lantan: se dilueaza 210 ml acid clorhidric cc si 70 ml acid azotic cc cu 500 ml apa. Se agauga 100 ml solutie de clorura de lantan si se adduce la semn cu apa 21

4. Prepararea solutiilor de rezerva si a solutiilor etalon pentru fiecare element Solutiile de rezerva pentru toata elementele trebuie inlocuite dupa maxim 1 an, dar solutiile etalon trebuiesc refacute lunar. Daca solutiile de rezerva sunt preparate direct din metale trebuie avut grija ca metalul folosit sa nu prezinte oxizi in stratul de la suprafata. - solutie de rezerva de Cd 1000 mg/l: se cantareste 1,0000 g Cd metal cu puritate minim 99,5% cu o exactitate de +/- 0,0002 g si se trateaza cu 40 ml acid azotic diluat intr-un pahar acoperit de 250 ml. Se aduga apoi 100 ml apa. Se fierbe pana la eliminarea vaporilor nitrosi, se raceste si se transfera intr-un balon cotat de 1000 ml si se aduce la semn. - Solutie etalon de Cd 20 mg/l: se pipeteaza 20 ml solutie de rezerva intr-un balon cotat de 1000 ml. Se adauga 20 ml acid azotic diluat si se aduce la semn - Solutie de rezerva de Cr 1000 mg/l: se dizolva 2,8290 +/- 0,0002 g de dicromat de potasiu uscat la 1300C timp de 24 de ore, cu 40 ml apa intr-un pahar se sticla acoperit de 400ml. Se adauga 5 ml acid sulfuric concentrat, se raceste si transfera intr-un balon de 1000 ml si se adduce la semn - Solutie etalon de Crom 20 mg/l: se pipeteaza 20 ml solutie de rezerva intr-un balon cotat de 1000 ml Se adauga 20 ml acid azotic diluat si se aduce la semn - Solutie de rezerva de cobalt 1000 mg/l: se cantareste 1,0000 g Co metal cu puritate minim 99,5% cu o exactitate de +/- 0,0002 g si se trateaza cu 100 ml acid azotic diluat si 10 ml acid clorhidric concentrate intr-un pahar acoperit de 250 ml. Se aduga apoi 100 ml apa. Se fierbe pana la eliminarea vaporilor nitrosi, se raceste si se transfera intr-un balon cotat de 1000 ml si se adduce la semn. - Solutie etalon de Co 20 mg/l: se pipeteaza 20 ml solutie de rezerva de Co, intr-un balon cotat de 1000 ml Se adauga 20 ml acid azotic diluat si se aduce la semn - Solutie de rezerva de Cu 1000 mg/l: se cantareste 1,0000 g Cu metal cu puritate minim 99,5% cu o exactitate de +/- 0,0002 g si se trateaza cu 40 ml acid azotic diluat intr-un pahar acoperit de 250 ml. Se aduga apoi 100 ml apa. Se fierbe pana la eliminarea vaporilor nitrosi, se raceste si se transfera intr-un balon cotat de 1000 ml si se aduce la semn. - Solutie etalon de Cu 20 mg/l: se pipeteaza 20 ml solutie de rezerva intr-un balon cotat de 1000 ml. Se adauga 20 ml acid azotic diluat si se aduce la semn - Solutie de rezerva de Pb 1000 mg/l: se cantareste 1,0000 g Pb metal cu puritate minim 99,5% cu o exactitate de +/- 0,0002 g si se trateaza cu 40 ml acid azotic diluat intr-un pahar acoperit de 250 ml. Se aduga apoi 100 ml apa. Se fierbe pana la eliminarea vaporilor nitrosi, se raceste si se transfera intr-un balon cotat de 1000 ml si se aduce la semn. - Solutie etalon de Pb 20 mg/l: se pipeteaza 20 ml solutie de rezerva intr-un balon cotat de 1000 ml. Se adauga 20 ml acid azotic diluat si se aduce la semn - Solutie de rezerva de Mn 1000 mg/l: se cantareste 1,0000 g Mn metal cu puritate minim 99,5% cu o exactitate de +/- 0,0002 g si se trateaza cu 20 ml acid azotic diluat si 20 ml acid clorhidric concentrate intr-un pahar acoperit de 250 ml. Se aduga apoi 100 ml apa. Se fierbe pana la eliminarea vaporilor nitrosi, se raceste si se transfera intr-un balon cotat de 1000 ml si se adduce la semn. - Solutie etalon de Mn 20 mg/l: se pipeteaza 20 ml solutie de rezerva de Mn, intr-un balon cotat de 1000 ml Se adauga 20 ml acid azotic diluat si se aduce la semn - Solutie de rezerva de Ni 1000 mg/l: se cantareste 1,0000 g Ni metal cu puritate minim 99,5% cu o exactitate de +/- 0,0002 g si se trateaza cu 20 ml acid azotic diluat si 20 ml acid clorhidric concentrate intr-un pahar acoperit de 250 ml. Se aduga apoi 100 ml apa. Se fierbe pana la eliminarea vaporilor nitrosi, se raceste si se transfera intr-un balon cotat de 1000 ml si se aduce la semn. - Solutie etalon de Ni 20 mg/l: se pipeteaza 20 ml solutie de rezerva de Ni, intr-un balon cotat de 1000 ml Se adauga 20 ml acid azotic diluat si se aduce la semn 22

solutie de rezerva de Zn 1000 mg/l: se cantareste 1,0000 g Zn metal cu puritate minim 99,5% cu o exactitate de +/- 0,0002 g si se trateaza cu 40 ml acid azotic diluat intr-un pahar acoperit de 250 ml. Se aduga apoi 100 ml apa. Se fierbe pana la eliminarea vaporilor nitrosi, se raceste si se transfera intr-un balon cotat de 1000 ml si se aduce la semn. Solutie etalon de Zn 20 mg/l: se pipeteaza 20 ml solutie de rezerva intr-un balon cotat de 1000 ml. Se adauga 20 ml acid azotic diluat si se aduce la semn

5. Prepararea solutiilor de calibrare # solutii de calibrare pentru Cd: se pipeteaza 1, 2, 4, 6, 8, 10 ml solutie etalon (20 mg/l) intr-o serie de baloane cotate de 100 ml. Se adauga in fiecare balon 21 ml acid clorhidric cc si 7 ml acid azotic cc. Se aduce la semn si se amesteca bine Aceste solutii corespund unor continuturi de 0,2 0,4 0,8 1,2 1,6 si 2 mg/l # solutii de calibrare pentru Cr: se pipeteaza 5, 10, 20, 30, 40 ml solutie etalon (20 mg/l) intr-o serie de baloane cotate de 100 ml. Se adauga in fiecare balon 21 ml acid clorhidric cc si 7 ml acid azotic cc. Se aduce la semn si se amesteca bine. Pentru masurarea in flacara aer acetilena inainte de a se adduce la semn se adauga 10 ml solutie de clorura de lantan. Aceste solutii corespund unor continuturi de 1 2 4 6 - 8 mg/l # solutii de calibrare pentru Co: se pipeteaza 5, 10, 20, 30, 40 ml solutie etalon (20 mg/l) intr-o serie de baloane cotate de 100 ml. Se adauga in fiecare balon 21 ml acid clorhidric cc si 7 ml acid azotic cc. Se aduce la semn si se amesteca bine. Aceste solutii corespund unor continuturi de 1 2 4 6 - 8 mg/l # solutii de calibrare pentru Cu: se pipeteaza 5, 10, 20, 30, 40 ml solutie etalon (20 mg/l) intr-o serie de baloane cotate de 100 ml. Se adauga in fiecare balon 21 ml acid clorhidric cc si 7 ml acid azotic cc. Se aduce la semn si se amesteca bine. Aceste solutii corespund unor continuturi de 1 2 4 6 - 8 mg/l # solutii de calibrare pentru Pb: se pipeteaza 5, 10, 20, 30, 40 ml solutie etalon (20 mg/l) intr-o serie de baloane cotate de 100 ml. Se adauga in fiecare balon 21 ml acid clorhidric cc si 7 ml acid azotic cc. Se aduce la semn si se amesteca bine. Aceste solutii corespund unor continuturi de 1 2 4 6 - 8 mg/l # solutii de calibrare pentru Mn: se pipeteaza 2 - 5 10 20 30 - 40 ml solutie etalon (20 mg/l) intr-o serie de baloane cotate de 100 ml. Se adauga in fiecare balon 21 ml acid clorhidric cc si 7 ml acid azotic cc. Se aduce la semn si se amesteca bine. Aceste solutii corespund unor continuturi de 0,4 1 2- 4 6 8 mg/l # solutii de calibrare pentru Ni: se pipeteaza 5, 10, 20, 30, 40 ml solutie etalon (20 mg/l) intr-o serie de baloane cotate de 100 ml. Se adauga in fiecare balon 21 ml acid clorhidric cc si 7 ml acid azotic cc. Se aduce la semn si se amesteca bine. Aceste solutii corespund unor continuturi de 1 2 4 6 - 8 mg/l # solutii de calibrare pentru Zn: se pipeteaza 1, 2, 4, 6, 8, 10 ml solutie etalon (20 mg/l) intr-o serie de baloane cotate de 100 ml. Se adauga in fiecare balon 21 ml acid clorhidric cc si 7 ml acid azotic cc. Se aduce la semn si se amesteca bine Aceste solutii corespund unor continuturi de 0,2 0,4 0,8 1,2 1,6 si 2 mg/l 6. Calibrare si trasarea curbei de calibrare Se pune in functiune spectrometrul de absorbtie atomica conform instructiunilor producatorului la lungimea de unda potrivita, folosind conditiile recomandata si cu sistemul de corectie de fond corespunzator in operare. Se optimizeza conditiile de aspirare,inaltimea arzatorului si conditiile de flacara. Se ajusteaza raspunsul instrumentului la absorbanta zero in timp ce se aspira apa. Se aspira setul de solutii de calibrare in ordine crescatoare si se citesc absorbantele corespunzatoare. Se 23

traseaza o curba pentru fiecare element, luand pe abscisa continuturile solutiilor de calibrare si pe ordonata valorile corespunzatoare ale absorbantelor. 7. Calcul Din curba de calibrare obtinuta se determina continutul elementului corespunzator absorbantei probei analizate si a probei martor (proba martor se prepara simila probei de analizat cu deosebirea ca in locul probei de sol se foloseste nisip cuartos spalat in prealabil. Se calculeaza continutul (w) elementului M in esantion folosind urmatoarea ecuatie: (a / a 2 ) w( M ) 0 1 , F ,V W In care: W(M) = cantitatea de element M in esantion in mg/Kg a1 = continutul elementului, corespuzator absorbantei din proba de analizat in mg/l a2 = continutul elementului, corespuzator absorbantei din proba martor in mg/l F = factorul de dilutie , daca proba a fost diluata V = volumul probei luata pentru analiza, in litrii (o,1 litrii conform ISO 11465) W = masa esantionului in Kg, corectata fata de continutul de apa conform ISO 11465 si tratata conform ISO 11466. ! Documentarea privind microbiota solului specifica terenurilor degradate de pe iazurile de decatare; documentare cu privire la alte experimente de remediere a solurilor degradate prin utilizarea unor grupe de organisme; Un element definitoriu pentru instalarea covorului vegetal, dar si pentru componenta microbiotei solului este substratul. In cazul iazurilor de decantare este dificil de vorbit despre un strat de sol, cu toate ca in urma cu 20 de ani, intr-o tentativa de reabilitare, suprafata iazului a fost acoperita cu brazde de sol. Deoarece in acest rastimp covorul vegetal nu s-a inchegat, eroziunea eoliana si pluviala a fost activa si in prezent stratul de sol este extrem de redus si discontinuu. Din aceste cauze vorbim mai mult, despre parametri fizico-chimici ai substratului. Membrii echipei de cercetare au efectuat activitati de documentare individuala diferentiate pe domenii distincte specifice. Consecutiv acestor documentari s-a organizat un work-shop al echipei reunite compuse din colectivele celor trei institutii partenere si s-a intocmit un plan experimental adecvat situatie concrete a iazurilor de decantare. Studiul microorganismelor documentare; metode de investigatie; Un compartiment important al ecosistemului il constituie microbiota ce include totalitatea microorganismelor. In cazul iazurilor de decantare flora microbiana a solului este un element important ce se dezvolta in functie de compozitia substratului, dar care in aceeasi masura poate modifica unii parametri ai substratului precum: compozitia chimica si pH-ul. Aceasta datorita bacteriilor chemosintetizante oxidative ce se dezvolta in substratul mineral. Microorganismele din substrat se asociaza cu radacinile plantelor superioare constituind rizosfera. La acest nivel se stabilesc relatii simbiotice. Prin urmare, detrminarea compozitiei specifice a florei microbiene reprezinta un element important pentru diagnoza stadiului succesional al ecosistemului si a vegetatiei. Totodata, flora microbiana a sustratului poate fi utilizata in sustinerea dezvoltarii covorului vegetal. In acest scop sunt urmarite si selectate specii de microorganisme a caror prezenta in rizosfera s-a dovedit benefica pentru cresterea si dezvoltarea plantelor. Literatura de specialitate citeaza numeroase experimente de urmarire a simbiozelor intre microorganisme si radacini la nivelul rizosferei. 24

! S-a studiat interactiunea dintre planta, microorganisme din rizosfera si poluarea cu Zn. S-a testat influenta a 2 specii de bacterii izolate dintr-un sol poluat cu Zn asupra cresterii plantelor si eficientei simbiozei fungilor micorizanti specifici arborilor (AMF) sub toxicitatea Zn. Cele 2 tulpini bacteriene au aratat toleranta la Zn in conditiile cultivarii la nivele crescute de Zn in mediu, desi tulpina B-I a aratat toleranta mai buna la Zn decat B-II la 2 nivele ridicate de Zn in mediu (75 si 100 mg Zn). Identificarea moleculara a plasat tulpina B-I ca facand parte din genul Brevibacillus. Rezultatele au arata ca tulpina B-I a stimulat cresterea plantelor, acumularea N si P precum si numarul nodulilor. S-a constatat ca tulpina bacteriana B-I produce acid 3-indol acetic (IAA) (3,95 mg/ml) si acumuleaza 5,6% din Zn din mediul de crestere. Stimularea cresterii si nutritiei plantelor prin dubla inoculare cu micoriza de tip AMF si B-I s-a observat in cazul a 3 nivele ale concentratiei Zincului. Acestea au stimulat structurile simbiotice (noduli si AMF), scazand concentratia Zn absorbit atat in cazul simbiozei cu bacterii sau AMF, dar in special prin dubla simbioza bacterii-AMF. Acest mecanism explica diminuarea toxicitatii zincului de catre microorganismele selectionate si arata ca aceste bacterii metal-tolerante si AMF au rol in stimularea cresterii plantelor in soluri contaminate cu zinc. In cadrul proiectului se poate experimenta rolul microorganismelor si al ciupercilor in cresterea si dezvoltarea plantelor superioare pe iazuri de decantare. Pentru a urmari compozitia specifica a florei microbiene, selectia speciilor utile este nevoie de tehnici de prelevare a microorganismelor din substrat, cultivarea lor pe mediu nutritiv, selectarea speciilor si obtinerea unor culturi relativ pure, precum si stabilirea unor conexiuni cu plantele superioare prin urmarirea procesului d ecreare a rizosferei. Tehnicile de prelevare ale probelor, cultivare, colorare, observare a culturilor sunt cele specifice microbiologiei cu unele particularizari specifice iazurilor de decantare. METODE PENTRU STUDIEREA MICROFLOREI BACTERIENE Elemente de baz pentru stabilirea metodelor de studiere a microflorei bacteriene din materialul investigat. Materialul investigat este sterilul de flotaie de pe iazul Boznta (zona iazului vechi) care a fost supus mai multor ncercri de acoperire cu vegetaie. Ce reprezint n momentul actual acest material? ! Materialul investigat nu poate fi asimilat cu un sol adevrat n accepiunea pedologic, agronomic sau biologic a termenului. Nici cu un sol tehnogen nu poate fi asimilat deoarece nu s-au efectuat lucrri tehnice speciale pentru transformarea sa n sol printr-o tehnic bine definit i riguros aplicat. Totui, materialul poate fi considerat, n opinia noastr, ca un protosol sau un material mineral de origine din flotaia minereurilor metalifere neferoase i auro-argentifere, cu elemente primare de solificare datorate vechimii sale (circa 20 ani) precum i influenelor aduse de repetate plantri de puiei de specii arboricole (salcm, pin, salcie, plop) i nsmnrilor de graminee. ! Materialul investigat prezint ns numeroase caracteristici restrictive pentru procesul de solificare. Acestea se datoreaz, n principal, prezenei unor sulfuri minerale metalifere i proceselor de oxidare natural a sulfurilor cu eliberarea de metale toxice i de aciditate. Absena nutrienilor (n special azot) i a materiei organice, lipsa de structur, capacitatea slab de reinere a apei, fac ca acest material s poat fi considerat ca un material mineral din categoria deeuri miniere (n spe steril de flotaie).

25

Ca urmare a celor dou puncte de vedere cu privire la natura solului supus investigaiilor, am orientat investigaiile noastre privind microflora bacterian (eventual i fungic) pe urmtoarele dou direcii. 1. Utilizarea de metode din microbiologia solului pentru investigarea microorganismelor heterotrofe din probe de material recoltat din hald sau din experimentrile care se vor realiza n proiect. Acestea vor fi modificate n sensul adecvrii lor la condiiile concrete ale caracteristicilor solului; 2. Utilizarea de metode din geomicrobiologie pentru determinarea bacteriilor chimiolitoautotrofe implicate n procesele de oxidare a sulfurilor minerale i a fierului, eventual i pentru alte microorganisme implicate n transformarile compuilor minerali din materialul investigat. 1. Metode pentru determinarea microorganismelor heterotrofe din sterilul din investigat 1.1. Determinarea prin microscopie direct reprezint o metod cu totul aproximativ, de aceea sa va utiliza numai cu caracter informativ pentru a lua decizii adecvate n realizarea diluiilor i a altor metode mai exacte. Totui, se vor efectua numrtori sub microscop din diluiile care se vor utiliza pentru urmtoarele metode.

1.2. Metode de analiz bazate pe suspensii-diluii. Din literatura de specialitate rezult c trebuie acordat o deosebit atenie metodelor de realizare a suspensiei din probele de sol i de asemenea pentru procedura de realizare a diluiilor. O serie de factori care pot induce erori n rezultatele obinute voe trebui analizai i luai n considerare n stabilirea metodelor de lucru. Bacteriile din sol sunt n cea mai mare parte fixate pe particulele solului, de aceea este necesar desprinderea lor i suspendarea ntr-o soluie. n acest scop se face o dispersie a solului n ap sau n alt dispersant. Calitatea dispersantului i metodele de agitare sunt doi factori care pot induce erori de analiz microbiologic a solului. Eliade et all. (1975) c utilizarea apei n calitate de dispersant conduce la rezultate mai mici n privina numrului total de microorganisme din sol cu aproape 20% fa de probele cu dispersie n soluie de pirofosfat de sodiu. Ei stabilesc c cel mai bun dispersnt este soluia de 0,1-0,2% pirofosfat de sodiu (Na2P2O7). Rezultate bune se obin ns i cu soluie Winogradski. S-a demonstrat c pe solurile nisipoase soluia Winogradski a dat rezultate la fel de bune ca i pirofosfatul de sodiu. Mediul de cultur este al treilea element extrem de important pentru obinerea unor rezultate adecvate n analizele microbiologice pe soluri. Se tie c pe mediile obinuite (bulion de carne i geloz) nu se pot dezvolta toate microorganismele care cresc n mod obinuit n sol. Dup unii autori numai circa 20% dintre bacteriile din sol se pot dezvolta pe aceste medii, de aceea s-au ncercat alte medii semisintetice sau medii bazate pe extract de sol. Rezultate bune s-au obinut pe mediul Thornton, pe mediul Waksman i pe mediul Topping, acesta din urm permind i o difereniere net a coloniilor aparinnd diferitelor genuri sau specii microbiene. Mai mult, se consider c analiza microbiologic ar trebui s se fac n paralel pe mai multe medii de cultur diferite. Astfel, pe geloz se vor dezvolta metatrofele (caracteristice solurilor fertile), pe mediul Czapek prototrofele, iar pe mediul Ashby microorganismele fixatoare de azot i germenii oligo-nitrofili. Muli autori au demonstrat c extractul de sol este cel mai bun mediu de cultur pentru determinarea microorganismelor din sol. Condiiile eseniale pe care le asigur spre deosebire de alte medii ar fi: ! Asigur o serie de factori de cretere specifici solului (de naturp divers) care sunt necesari pentru aproape toate microorganismelor care triesc n sol; 26

Asigur ceilali nutrieni necesari pentru toate microorganismele din sol (este un mediu natural i universal); ! Prezint selectivitate pentru microorganismele din sol; ! Este srac n material energetic i nu permite creterea invadant a unui numr mic de specii cu putere mare de cretere. Mai mult, se consider c ar trebui ca pentru analize s se folosesc estractul de sol realizat din acelai sol care este supus investigaiei. Prezentm n continuare, din literatura de specialitate, principalele medii de cultur care se vor putea folosi pentru investigaiile avute n vedere. ! Prepararea extractului de sol: la 1000g sol se adaug 1000ml ap de robinet. Amestecul se autoclaveaz timp de 30 minute la 120 0C. Apoi se adaug 0,5g de carbonat de calciu pentru a flocula coloizii. Se agit i se filtreaz la cald prin hrtie de filtru dubl. Dac filtratul iniial nu este clar, se continu filtrarea pn se obine un filtrat clar. Acesta se repartizez n flacoane de sticl i se sterilizeaz la 112 0C timp de 20 minute. pH-ul extractului de sol trebuie s fie n jurul valorii 7. Mediul Thornton se utilizeaz pentru cultivarea bacteriilor din sol i din ape. Are urmtoarea compoziie: KH2PO4 1,0 g MgSO4 0,2 g CaCl2 0,1 g NaCl 0,1 g FeCl3 0,002 g KNO3 0,5 g Asparagin 0,5 g Glucoz 20 g Agar 20 g Ap distilat pn la 1000 ml. Ingredientele se dizolv la cald, se ajusteaz pH-ul la 7,6, se sterilizeaz la 105 0C timp de cte 20 minute n trei zile consecutiv. Mediul Czapek se folosete pentru cultivarea ciupercilor parazite i saprofite. Are urmtoarea compoziie: Zaharoz 30,0 g K2HPO4 1,0 g NaNO3 3,0 g MgSO4 0,5 g KCl 0,5 g FeSO4 0,01 g Agar 20,0 g Ap distilat pn la 1000 ml. Se dizolv toate srurile n 500 ml ap distilat, se adaug apoi zaharoza. Agarul se dizolv separat n 400 ml ap distilat. Se amestec cele dou soluii i se completeaz cu ap distilat la 1L, apoi se autoclaveaz 20 minute la 115 0C. Mediul Martin se utilizeaz pentru determinarea ciupercilor din sol. Are urmtoarea compoziie: Glucoz 20,0 g 10,0 g Pepton K2HPO4 1,0 g 27

MgSO4 0,5 g Roz bengal 0,033 g Agar 20 g Ap distilat pn la 1000 ml. Se dizolv ingredientele la cald. Se repartizeaz n eprubete sau n flacoane i se sterilizeaz la 110 0C timp de 20 minute. n momentrul ntrebuinrii, la mediul licgefiat i rcit la 40-45 0C se adaug cu o pipet gradat steruluzat 0,5 ml dintr-o soluie de sulfat de streptomicin 0,14% (soluia de streptomicin se prepar n ap steriliozat). Roz-bengalul i streptomicina se adauz cu scopul de a inhiba dezvoltarea bacteriilor. Mediul de preselecie pentru bacterii 523 (B1662) este oferit de Sigmaaldrich [5] pentru cultivarea bacteriilor n vederea determinrii lor. Are urmtoarea compoziie: Agar 8,0 g Hidrolizat de cazein 8,0 g MgSO47H2O 0,15 g KH2PO4 2,0 g Zaharoz 10,0 g Extract de drojdie 4,0 g Ingredientele se dizolv prin nclzire n 1000 ml ap distilat, apoi se sterilizeaz n autoclav la 121 0 C timp de 15 minute. Mediul Ashby se utilizeaz pentru determinarea coloniilor de Bacillus mucilaginosus i a altor bacterii din sol. Are urmtoarea compoziie: Manitol 20,0 g K2HPO4 0,2 g MgSO47H2O 0,2 g NaCl 0,2 g K2SO4 0,1 g CaCO3 5,0 g Na2MoO4 0,005 g Ap distilat pn la 1L, pH-ul final al mediului este 7,5-8,0. Mediul se sterilizeaz la 0,5 atm timp de 30 minute. Pentru a se obine mediu solid se adaug 15 g/L agar. Realizarea diluiilor i metodele de nsmnare 1. Determinarea cantitativ a misroorganismelor prin metoda numrului cel mai probabil pe baza diluiilor n serie pe mediu lichid. Metoda este bine cunoscut i aplicat frecvent n cerecetrile efectuete pentru diferite tipuri de materiale (alimente, produse vegetale, sol etc). Pentru sol, se pornete de la suspendarea unei probe de sol (1g de sol) n 10 ml de mediu dispersant. Se agit mecanic sau manual suficient de puternic i suficient de mult timp pentru a asigura desprinderea bacteriilor de pe particulele minerale i dispersia maxim a solului. Din aceast suspensie se transfer 1ml ntr-o eprubet care conine 9ml de mediu de cultur steril. Se amestec bine i apoi se transfer 1ml din tubul 1 n tubul 2, se amestec i se procedeaz n continuare la fel de-a lungul unei serii de 10 tuburi. Se realizeaz astfel 10 diluii zecimale. Se realizeaz n paralel un numr de 4-5 serii. Toate operaiile trebuie s se efectueze n condiii sterile pentru a evita contaminarea cu microorganisme din exterior. 28

Seriile de eprubete astfel nsmnate se pun la incubat. Incubarea se poate face la temperatura camerei timp de 2-4 zile pentru heterotrofe i o perioad mai lung pentru autortofe sau prototrofe. Rezultatele se verific prin tulburarea mediului de cultur acolo unde s-au dezvoltat microorganisme. Unde nu s-au dezvoltat, mediul rmne clar, prin comparaie cu eprubete martor cu mediu fr nsmnare. Rezultatele se noteaz cu + acplo unde s-au dezvoltat i cu acolo unde nu s-au dezvoltat bacteriile. Pe baza acestora se estimeaz numrul cel mai probabil utiliznd un tabel precum cel al lui Alexander. Pentru aceasta se vor lua n considerare ultimele trei diluii la care s-au obinut rezultate pozitive. Numrul cel mai probabil se raporteaz la 1g de sol uscat. 2. Determinarea prin metoda diluiilor i cultivtii n plci pe mediu solid. Majoritatea cercettorilor prefer mediile de cultur solide, considerndu-se c aceasta d erori mai mici i n plus aduce informaii suplimantare pentru determinarea unor grupe de microorganisme sau chiar genuri i specii. Inocularea plcilor se poate efectua n dou feluri: n profunzime prin integrarea inoculului n masa plcii, sau pe suprafaa plcii. Prima metod este preferat, cu toate c i cealalt (n ciuda unor erori mai mari) are avantaje pentru c permite dezvoltarea nestnjenit a microorganismelor n colonii specifice. Volumul inoculului este foarte mic, de regul 0,1 ml la o plac. Acesta se preleveaz din eprubetele cu diluii n serie realizate conform descrierii anterioare. Se utilizeaz 3-4 diluii considerate adecvate ca numr de microorganisme. Numrul de microorganisme trebuie s fie suficient de mic pentru ca pe plac s se dezvolte colonii izolate, iar acestea s poat fi numrate fr dificulti. Totui numrul trebuie s nu fie prea mic pentru a diminua erorile. Erorile sunt minime atunci cnd exist ntre 30-100 colonii pe o plac. Tot pentru diminuarea erorilor se recomand un anumit numr de repetiii. Se consider c un numr de 5 repetiii (5 plci inoculate din aceeai diluie) este satisfctor. Incubarea plcilor se poate face face la 25-27 0C timp de 5-7 zile sau la 20 0C timp de 14 zile. n exprimarea rezultatelor se pornete de la supoziia c fiecare colonie este format din multiplicarea unei singure celule iniiale. Pe baza numrului mediu de colonii la fiecare diluie se calculeaz numrul de germeni raportat la cantitatea de inocul i apoi la 1g de sol uscat. Concluzii Avnd n vedere metodele descrise i avnd n vedere n acelai timp c materialul investigat nu este un sol propriuzis, se pune ntrebarea ct de adecvate sunt aceste metode pentru aplicare n cazul concret al materialului steril gin iaz? Lund n considerare caracteristicile materialului din iaz, putem face urmtoarele consideraii cu privire la adecvana metodelor care se aplic pentru soluri. ! Materialul are o textur nisipoas, practic fr materie organic, de aceea dispersia se face uor. Prin urmare se poate utiliza ca dispersant apa sau soluia Winogradski. ! Utilizarea extractului de sol ca mediu de cultur este discutabil. n primul rnd efectuarea unui extract de sol din materialul din iaz nu se justific pentru c vom obine un mediu neadecvat, poate chiar toxic, pentru dezvoltarea bacteriilor. Utilizarea unui estract realizat din alt sol s-ar putea utiliza cu singurul scop de a asigura condiii pentru dezvoltarea acelor bacterii specifice solurilor obinuite. ! ntruct materialul are sau a avut anumite coninuturi de sulfuri minerale, n special pirit, este interesant de urmrit prezena i de determinat cantitativ microflora bacteriilor fieroxidante i sulfoxidante. 2. Determinarea bacteriilor fieroxidante i sulfoxidante Activitatea fieroxidant n astfel de materiale este realizat n principal de bacteriile Thiobacillul ferrooxidans i Leptospirillum ferrooxidans, la care se mai pot aduga i alte specii 29

fieroxidante autotrofe sau facultativ heterotrofe. Pentru determinarea bacteriilor fieroxidante se va utiliza mediul Lethen sau mediul 9K Silverman i Lundgren. Metoda de determinare va fi prin estimarea numrului cel mai probabil cu diluii n serie n mediu lichid. Seriile de diluii realizate pe mediu cu fier se vor lsa la incubat la temperatura camerei timp de 3 sptmni. Dezvoltarea bacteriilor se poate constata prin colorarea mediului n rocatportocaliu datorit oxidrii fierului bivalent de ctre bacterii cu formarea de fier trivalent (sulfat feric). Mediul Leathen pentru thiobacili fier-oxidani i pentru alte bacterii fieroxidante (Karavaiko G.I., 1988). Are urmtoarea compoziie: (NH4)2SO4 0,15 g KCl 0,05 g MgSO47H2O 0,5 g KH2PO4 0,10 g Ca(NO3)24H2O 0,01 g La ingredientele dizolvate n ap distilat se mai adaug 10 ml dintr-o soluie de 10% FeSO47H2O acidulat (pH 3,5) i sterilizat n prealabil. Apoi se completeaz la 1000 ml cu ap distilat. Se ajusteaz pH-ul final la 3,5 cu acid sulfuric. Mediul 9K Silverman i Lundgren pentru Thiobacillul ferrooxidans i pentru alte bacterii fieroxidante. Se prepar prin amestecarea urmtoarelor dou soluii: Soluia I: (NH4)2SO4 3,0 g KCl 0,1 g K2HPO4 0,5 g MgSO47H2O 0,5 g Ca(NO3)24H2O 0,01 g Ap distilat pn la 300 ml. Soluia II: FeSO47H2O 44,2 g se dizolv n ap distilat i se completeaz la 700 ml. Pentru dizolvarea sulfatului feros se aciduleaz apa la pH 2,5. Se amestec cele dou soluii, pH-ul final al mediului trebuie s fie 2,5-3,0. Activitatea sulfoxidant se datoreaz thiobacililor sulfoxidani (Thiobacillus thiooxidans, Thiobacillus thioparus etc) la care se adaug i Thiobacillus ferrooxidans i Leptospirillum ferrooxidans plus alte bacterii care au capacitatea de a oxida n condiii autotrofe sau facultativ heterotrofe compuii incomplet oxidai ai sulfului. De regul aceast activitate se realizeaz cu formarea de acid sulfuric i acidularea mediului. Determinarea bacteriilor sulfoxidante se va face tot prin metoda numrului cel mai probabil cu diluii n serie pe mediu lichid Waksman cu tiosulfat sau cu sulf. Dezvoltarea bacteriilor n tuburile cu diluii se va controla prin testarea acidifierii mediului, fie prin masurarea pH-ului, fie prin adugarea unui indicator (ex rou de metil) colorat n mediu acid. Mediul lichid Waksman cu sulf se folosete pentru cultivarea thiobacililor sulf-oxidani. Are urmtoarea compoziie(Oros V., 2002; Karavaiko G.I., 1988): (NH4)2SO4 0,2 g KH2PO4 3,0 g 0,5 g MgSO47H2O CaCl26H2O 0,25 g FeSO47H2O urme S0 (floare de sulf) 10 g Ap distilat pn la 1L.

30

Se dizolv srurile n 500 ml ap distilat. Sulful (floare de sulf) se mojareaz cu puin ap distilat pentru a se umecta, dup care se transfer peste soluia de sruri, utiliznd pentru splarea mojarului restul de ap pn la 1000 ml. PH-ul meidului este 6,6. Mediul solid Waksman cu tiosulfat se folosete pentru cultivarea thiobacililor sulf-oxidani (Thiobacillul thiooxidans etc.). Are urmtoarea compoziie: Na2S2O35H2O 5,0 g NH4Cl 0,1 g CaCl26H2O 0,25 g MgCl6H2O 0,1 g KH2PO4 3,0 g Agar 20,0 g Ap distilat pn la 1000 ml. pH-ul mediului trebuie s fie 5,0 i se ajusteaz cu acid sulfuric, dup sterilizare. (Karavaiko G.I., 1988). Pentru calcularea rezultatelor se vor folosi valorile de la trei diluii consecutive (ultimele la care s-au nregistrat rezultate pozitive). De exemplu: la diluia 10-4 s-au nregistrat 5 eprubete (din cele 5 serii paralele) pozitive, la diluia 10-5 s-au nregistrat 4 eprubete pozitive, iar la diluia 10-6 2 epubete pozitive. n acest caz notm valorile: p1=5; p2=4; p3=2. Se caut n tabelul Alexander valorile pentru p1=5. La acestea se caut apoi valoarea lui p2=4 i apoi din celelalte coloane se alege valoarea coresunztoare pentru p3=2. Pentru exemplul ales se obine valoarea 2,2. Aceasta se nmulete cu inversul diluiei mijlocii (diluia 10-5) i se obine valoarea numrului cel mai probabil (NPM) egal cu 2,2x105 bacterii per 1g de material.

Tabel 14. Numerele cele mai probabile (Alexander, 1965) P1 P2 Numrul cel mai probabil P3=0 P3=1 P3=2 P3=3 0 0 0,018 0,036 0,054 0 1 0,018 0,036 0,055 0,073 0 2 0,037 0,055 0,074 0,092 0 3 0,056 0,074 0,093 0,11 0 4 0,075 0,094 0,11 0,13 0 5 0,094 0,11 0,13 0,15 1 0 0,020 0,040 0,060 0,080 1 1 0,040 0,061 0,081 0,10 1 2 0,061 0,082 0,10 0,12 1 3 0,083 0,10 0,13 0,15 1 4 0,11 0,13 0,15 0,17 1 5 0,13 0,15 0,17 0,19

P3=4 0,072 0,091 0,11 0,13 0,15 0,17 0,10 0,12 0,15 0,17 0,19 0,22

P3=5 0,090 0,11 0,13 0,15 0,17 0,19 0,12 0,14 0,17 0,19 0,22 0,24

31

2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 5 5 5 5 5 5

0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5

0,045 0,068 0,093 0,12 0,15 0,17 0,078 0,11 0,14 0,17 0,21 0,25 0,13 0,17 0,22 0,27 0,34 0,41 0,23 0,33 0,49 0,79 1,3 2,4

0,068 0,092 0,12 0,14 0,17 0,20 0,11 0,14 0,17 0,21 0,24 0,29 0,17 0,21 0,26 0,33 0,40 0,48 0,31 0,46 0,70 1,1 1,7 3,5

0,091 0,12 0,14 0,17 0,20 0,23 0,13 0,17 0,20 0,24 0,28 0,32 0,21 0,26 0,32 0,39 0,47 0,56 0,43 0,64 0,95 1,4 2,2 5,4

0,12 0,14 0,17 0,20 0,23 0,26 0,16 0,20 0,24 0,28 0,32 0,37 0,25 0,31 0,38 0,45 0,54 0,64 0,58 0,84 1,2 1,8 1,8 9,2

0,14 0,17 0,19 0,22 0,25 0,29 0,20 0,23 0,27 0,31 0,36 0,41 0,30 0,36 0,44 0,52 0,62 0,72 0,76 1,1 1,5 2,1 3,5 16,0

0,16 0,19 0,22 0,25 0,28 0,32 0,23 0,27 0,31 0,35 0,40 0,45 0,36 0,42 0,50 0,59 0,69 0,81 0,95 1,3 1,8 2,5 4,3 -

METODE ENZIMATICE UTILIZATE IN MICROBIOLOGIA SOLULUI 1. Descompunerea celulozei Principiul metodei. Un mediu nutritiv elective pentru microorganismele celulolitice (continand drept sursa de C si energie celuloza - hartie de filtru) se insamanteaza cu dilutii de sol. Dupa incubare se urmareste atacul (degradarea) hartiei de filtru. Pe baza acestui character si cu ajutorul tabelului statistic al lui Alexander se determina numarul cel mai probabil de microorganisme celulolitice mezofile aerobe. Materiale si medii nutritive: - probe de sol - sticla de ceas sterile - eprubete cu apa de robinet fiarta si racita (9 ml/eprubeta), sterilizate la 120C timp de 30` - pipete gradate de 1 ml, sterile - benzi de hartie de filtru calitativa avand dimensiuni de 9-1 cm, sterile - solutie de eritrozina fenicata (1 g eritrozina si 5 g fenol in 100 ml apa distilata - cristal violet, solutie apoasa de 0,1% - mediu nutritiv electiv pentru microorganismele celulolitice. Tehnica de lucru: Se prepara un mediu nutritiv care are urmatoarea compozitie: - K2HPO4 1g 0,5 g - NaNO3 - MgSO47H2O0,5 g - KCl 0,5 g 32

- FeSO47H2O 0,01 g - apa distilata 1000 ml pH-ul mediului se stabileste la 7,5. Mediul se repartizeaza in eprubete (9 ml/eprubeta). In fiecare eprubeta se introduce apoi o banda de hartie de filtru calitativa care are lungimea de 9 cm si latimea de 1 cm. O portiune din banda de hartie trebuie sa ramana la suprafata mediului. Eprubetele se inchid cu dopuri de vata si se autoclaveaza 20` la 120C. Mediul se insamanteaza cu dilutii de sol. Din fiecare dilutie se insamanteaza 5 eprubete cu mediu. Volumul inoculului este de 1 ml. Vom avea si 5 eprubete neinsamantate, care vor constitui proba martor. Incubarea se face 4 saptamani la 28C. Se examineaza periodic aparitia cresterii. Se noteaza caracteristicile cresterii, modul de colorare a hartiei si regiunea indicand dezintegrarea. Dupa 4 saptamani se fac observatiile finale. Se determina numarul eprubetelor, in cadrul fiecarei dilutii, in care a avut loc cresterea. Se calculeaza apoi numarul cel mai probabil de micoorganisme celulolitice mezofile aerobe/s sol, folosind tabelul cu numerele cele maiprobabile (Alexander, 1965). Apoi se determina gradul de deteriorare al hartiei. In acest scop se ia cate o eprubeta pozitiva din fiecare dilutie si se agita bine 1`. Se repeta acelasi lucru la oproba neinsamantata. Se stabileste apoi comparativ cu martorul stadiul de deteriorare al hartiei. In continuare, din portiunile deteriorate ale hartiei se prepara frotiuri. Acestea se fixeaza la flacara si apoi se coloreaza cu eritrozina fenicata. Durata colorarii este de 2-3`. Se spala si se coloreaza 5-10` cu cristal violet solutie 0,1%. Frotiurile se examineaza la microscop (obiectivul 90x). Se stabileste tipul de microorganisme si forma acestora. 2. Determinarea activitatii ureazice a solului. Principiul metodei. La sol se adauga toluen (pentru a preveni proliferarea microorganismelor) si solutia apoasa a substratului enzimatic (uree). In cursul incubarii, ureea se scindeaza hidrolitic sub actiunea ureazei conform reactiei: C=O(NH2)2 + 2H2O !" (NH4)2CO3 .ureaza . .- 2NH3 + CO2 + H2O Amoniul format se extrage cu solutie de KCl si se determina cantitativ prin nesslerizare si colorimetrare: NH4Cl + 2K2[HgI4] + 4KOH " I-Hg-O-Hg-NH2 + 7KI + KCl + 3 H2O Iodomercuriat iodura de K amidomercurica Cu cat este mai mare concentratia iodurii amidomercurice, cu atat este mai ridicata activitatea ureazica. Reactivi necesari: - toluen - solutie tampon fosfat pH=6,7 (7,66 g Na2HPO4#2H2O + 7,76 g KH2PO4 se dizolva in apa distilata fiarta si racita si se completeaza la 100 ml) - solutie de uree (3 g/100 ml) 3 g uree p.a. se dizolva in cca. 80 ml apa distilata si se fierbe timp de cateva minute, apoi se raceste si se completeaza la 100 ml cu apa distilata fiarta si racita - solutie de KCl (2M) 74,56 g KCl se dizolva in apa distilata fiarta si racita si se completeaza la 500 ml - solutie de sare Seignette (tartrat dublu de Na si K KNa(C4H4O6#4H2O) 50 g/100 ml 50 g sare Seignette se dizolva in apa distilata fiarta si racita si se completeaza la 100 ml 33

- solutia Nessler se mojareaza 10 g HgI2 cu 3-4 ml apa distilata, pana cand se obtine o pasta, se adauga 5 g KI si, dupa amestecare, se toarna in doze succesive in total 100 ml KOH solutie 20 g/100 ml, rece. Pasta se amesteca continuu cu solutie de KOH. Se obtine o solutie opalescenta. Solutia se pastreaza in sticla bruna, iar dupa cateva zile se centrifugheaza (4000 rotatii/min., timp de 30`). Supernatantul clar se decanteaza intr-o sticla bruna si reprezinta reactivul Nessler. - solutia etalon 2,968 g NH4Cl se dizolva in apa distilata si fiarta si racita si se completeaza la 1000 ml. Din solutia etalon astfel preparata se iau 5 ml si se dilueaza cu apa distilata fiarta si racita pana la 500 ml. 1 ml din aceasta solutie contine 10 $g NH4+. Tehnica de lucru. In baloane de 100 ml cu fund plat, se cantaresc 5 g sol din fiecare tip de sol. In cazul unei incubari mai mari de 2 ore, la sol se adauga 2 ml toluen. Dupa umectare, se asteapta 15` si se introduc in fiecare balon cate 5 ml solutie tampon si 5 ml solutie de uree. Drept martor servesc: a. 1 proba cu sol, dar fara substrat enzimatic (cu 5 ml apa distilata in locul celor 5 ml solutie de uree) b. 1 proba fara sol, numai cu substrat enzimatic (solutie de uree) c. 1 proba numai cu apa, fara sol si uree (a se vedea tabelul A)
Nr. proba 1 2 3 4 5 6 Tabel A. Compozitia amestecurilor de reactie pentru determinarea activitatii ureazice a solului Denumire Cantirate Toluen Solutie Solutie uree Apa distilata Incubare sol sol (g) (ml) tampon (ml) (ml) (ml) Cernozio 5 2 5 5 24 ore m levigat Cernozio 5 2 5 5 24 ore m levigat Sol aluvial 5 2 5 5 24 ore Sol aluvial 5 2 5 5 24 ore 2 5 5 24 ore 2 5 5 24 ore

Dupa incubare, in fiecare balon se adauga 25 ml solutie de KCl 2M. Se agita si se filtreaza prin hartie de filtru. Filtratele obtinute se prelucreaza conform tabelului B.
Nr. proba 1 2 3 4 5 6 Filtrat (ml) 1 1 1 1 1 1 Apa distilata (ml) 40 40 40 40 40 40 Tabel B. Prelucrarea filtratelor Solutie sare Solutie reactiv Seignette (ml) Nessler (ml) 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 Apa distilata adaugata pana la: 50 ml 50 ml 50 ml 50 ml 50 ml 50 ml Extinctie

Solutia colorata in galben-portocaliu se fotocolorimetreaza imediat, lucrand cu filtru albastru (445 nm). Etalonarea aparatului se face fata de apa distilata. Pentru obtinerea curbei de etalonare, din solutia etalon diluata (continand 10 $g NH4+/ml) se prepara 8 probe care se prelucreaza conform tabelului C.
Tabel C. Prelucrarea filtratelor
Nr. proba etalon Solutie etalon diluata (ml)

!g NH4+/ml

Apa distilata (ml)

Solutie sare Seignette (ml)

Solutie reactiv Nessler (ml)

Apa distilata adaugata pana la:

Extinctie

E1

40

50 ml

34

E2 E3 E4 E5 E6 E7 E8

1 2,5 5 10 20 30 40

10 25 50 100 200 300 400

39 37,5 35 30 20 10 -

2 2 2 2 2 2 2

1 1 1 1 1 1 1

50 ml 50 ml 50 ml 50 ml 50 ml 50 ml 50 ml

Dupa prepararea probelor etalon se face citirea extinctiilor la fotocolorimetru sau Specol, ca si in cazul probelor. Pe baza extinctiilor si a concentratiei NH4+ se construieste curba etalon de pe care se citesc valorile pentru fiecare proba experimentala. Exprimarea activitatii ureazice. Activitatea ureazica se exprima in mg NH4+/100 g sol sau in procente de hidroliza. 3. Determinarea activitatii proteazice a solului Principiul metodei. Probele de sol se trateaza cu toluen, solutie tampon si solutie de gelatina. Se incubeaza la 37%C, 16-24 ore. Filtratul obtinut se trateaza cu ninhidrina la cald (fierbere). In prezenta aminoacizilor aparuti din gelatina sub actiunea proteazei apare o coloratie al;bastra, a carei intensitate se citeste la 578 nm si apoi se calculeaza cantitatea de amino-N. Materiale necesare: - toluen - HCl solutie 0,1N - NaCl - tampon TRIS pentru soluri: a) neutre (pH=6-7,5) 370 ml HCl 0,1N + 3,65 g NaCl + 6,05 g TRIS + apa distilata pana la 1000 ml (pH=7,6) b) acide (pH=4,5) 320 ml HCl 0,1N + 3,65 g NaCl + 6,05 g TRIS + apa distilata pana la 1000 ml (pH=7,85) c) puternic acide (pH<4,5) 270 ml HCl 0,1N + 3,65 g NaCl + 6,05 g TRIS + apa distilata pana la 1000 ml (pH=8) d) carbonatate (pH=7,5) 410 ml HCl 0,1N + 3,65 g NaCl + 6,05 g TRIS + apa distilata pana la 1000 ml (pH=7,4) - solutie gelatina 2%: 5 g gelatina se introduc intr-un balon de 250 ml si se dizolva in 150 ml tampon TRIS (solutiile a, b, c, d), se incalzeste la 50%C pana se dizolva complet si apoi se completeaza cu solutiile tampon TRIS respective pana la 250 ml (se poate pastra 1-2 zile la rece) - reactiv cu ninhidrina: 200 mg ninhidrina se introduc intr-un balon care contine 20 ml apa distilata si se dizolva prin incalzire, se adauga apoi 40 ml tampon fosfat Sorensen (pH=6,9) si se completeaza cu apa distilata pana la 100 ml - tampon fosfat Sorensen 50 ml KH2PO4 M/15 + 50 ml Na2HPO4 M/15 KH2PO4 M/15 = 9,078 g KH2PO4 + apa distilata pana la 1000 ml Na2HPO4 M/15 = 11,876 g Na2HPO4 + apa distilata pana la 1000 ml - solutie etalon muma 267,9 mg glicina (glicocol) se dizolva in 100 ml apa cdistilata (1 ml = 0,5 mg amino-N); se poate pastra 1-2 saptamani la 4%C, dupa ce s-au adaugat cateva picaturi de toluen. Tehnica de lucru. 35

Se cantaresc cate 10 g sol, in baloane de 100 ml, din fiecare tip de sol. Se adauga toluen, se amesteca cu grija prin scuturare si se lasa sa stea in repaus 15` (baloanele fiind inchise cu dopuri de cauciuc). In fiecare balon se adauga apoi 20 ml solutie de gelativa 2%. Se agita bine. Se introduc in termostat la 37%C. Vor fi montate variante de control (martor) numai cu sol (fara substrat enzimatic), respectiv numai cu gelatina 2% (fara sol). Dupa incubare, in baloane se adauga apa distilata incalzita la 38%C pana la semn (100 ml). Se agita bine si se filtreaza prin hartie de filtru (filtru cret). Din filtrat se pipeteaza cate 2 ml in 2 eprubete, pentru fiecare balon cu proba de analizat. Filtratele trebuie sa fie clare. In fiecare eprubeta cu filtrat se adauga 5 ml ninhidrina si apoi se fierb eprubetele in baia de apa 30` din momentul in care baia din apa a inceput sa fiarba (apa din baie trebuie sa ajunga la nivelul lichidului din eprubeta). Se racesc eprubetele. Se toarna continutul unei eprubete intr-un balon cotat de 100 ml, prin clatirea repetata a eprubetei cu apa distilata, dupa care se completeaza pana la semn cu apa distilata si se omogenizeaza. Solutiile colorate in albastru se fotocolorimetreaza, in cuve de 1 cm, la 578 nm (filtru rosu), comparativ cu probele etalon. Coloratia ramane stabila timp de cateva ore. Pentru curba de etalonare, in baloane de 100 ml se pipeteaza 2, 3, 5 si 7 ml din solutia muma de glicina, dupa care se procedeaza ca in cazul probelor experimentale: din fiecare balon se ia intr-o eprubeta 2 ml, se adauga 5 ml ninhidrina, se fierb apoi eprubetele 30` pe baia de apa, se racesc, dupa care se toarna in baloane cotate de 100 ml, se omogenizeaza si apoi se fotocolorimetreaza la 578 nm. Curba etalon este liniara pana la valori ale extinctiilor de 0,800 (cca. 4 mg amino-N). Pe baza curbei etalon se citesc valorile pentru fiecare extinctie in parte, calculandu-se cantitatea de amino-N in 10 g sol. Indicatii speciale. In cazul cand extinctiile sunt sub 0,100 se vor lua in loc de 2 ml, 4 ml filtrat. La uscarea solurilor proaspat colectate (cu umiditate naturala) se poate inregistra o puternica micsorare a activitatii proteazice (cu cca. 30% in cazul solurilor cu activitati enzimatice intense, respectiv cu 40-70% in cazul solurilor cu activitati enzimatice reduse). Se recomanda pastrarea (depozitarea) probelor de sol la temperatura camerei in pungi de plastic timp de maximum 2 luni, perioada in care nu se inregistreaza nici o diminuare sensibila a activitatii enzimatice. Activitatea proteazica poate fi apreciata pe baza rezultatelor obtinute in stransa corelatie cu coeficientii de bonitare a unor tipuri de sol, redati in tabelul D.
Tabel D. Coeficientii de bonitare ai activitatii proteazice a solului
Activitatea proteazica (mg amino-N) Trepte de activitate

0,1-1,5 1,5-3,5 3,5-5,0 >5,0

foarte slabe - slabe medii peste medii foarte inalte

Studiul nevertebratelor terestre documentare; metode de lucru; Pentru a surprinde diversitatea specifica a ecosistemului instalat pe iazul de decantare si pentru a aprecia sansele sale de evolutie, precum si pentru a surprinde corelatiile ecologice ce se stabilesc intre diferite grupe de vietuitoare, sunt necesare si utile studii ale nevertebratelor terestre. In vederea acestui studiu a fost cooptat in echipa un zoolog care sa realizeze un studiu analitic al faunei de nevertebrate. In acest scop au fost amplasate capcane in incinta suprafetelor de probare. n vederea inventarierii faunei terstre din perimetrul Iazului de decantare Boznta au fost amplasate un numr de 36

10 capacane de sol amplasate randomizat. Acestea constau in recipiente de 150 de ml, cu gatul larg, avand un continut de lichid conservant (formol, solutie alcoolica sau solutie salina). Continutul recipientelor este colectat saptamanal, iar in laborator sub lupa binoculara are loc trierea organismelor pe ordine, familii si genuri, iar in cadrul genurilor identificarea speciilor de nevertebrate. Habitatele analizate sunt omogene i sunt supuse unei intense presiuni antropice prin acumularea de deeuri solide ceea ce a condus la transformarea zonei adiacente Iazului ntr-o zon critic din punct de vedere a calitatii mediului. Dei insectele reprezint n general cel mai important grup din punct de vedere al biodiversitii pentru aria analizat heterogenitatea lor este exterm de redus. Avnd n vedere condiiile extreme ale factorilor de mediu, la o prima analiza, efectuata in cursul lunilor de primavara, a faunei de insecte terestre au fost identificate doar orthoptere, hymenoptere i coleoptere. Au fost observai reprezentani din ordinul Araneae (Arachnida).

Studiul florei si vegetatiei documentare; metodologie de investigatie; Reabilitarea ecologica a unui teren degradat, in speta a iazurilor de decantare, vizeaza pe de o parte diminuarea toxicitatii substratului, in asa fel incat sa fie propice instalarii organismelor vii cat mai diverse si cat mai caracteristice din punct de vedere zonal regiunii in cauza si totodata obtinerea de rezultate concrete in procesul de stopare a eroziunii haldei de deseuri incat aceasta sa nu mai fie o sursa de contaminare a regiunilor invecinate. In acest scop se pot lua masuri chimice, fizice si biologice. In cazul celor biologice un set de masuri eficiente si relativ putin costisitoare sunt cele de fitoremediere. Pentru a adopta o metodologie corecta de lucru care sa garanteze eficienta masurilor, dar si obtinerea unor rezultate si concluzii stiintifice care sa aiba grad ridicat de generalizare si sa poata fi aplicate si in alte situatii similare, a fost parcursa o bibliografie vasta asupra fitoremedierii si asupra unor experimente de utilizare a relatiilor simbiotice in remedierea unor terenuri degradate. Fitoremedierea Fitoremedierea este metoda de depoluare a solurilor i apelor subterane prin utilizarea plantelor superioare. Plantele extrag din sol i din apa subteran poluani pe care i depoziteaz i acumuleaz n esuturile vegetale sau i transform n forme mai puin toxice ori netoxice. Concentratiile ridicate de metale grele (HM) in sol au efecte negative asupra ecosistemelor si sunt un risc pentru sanatatea omului pentru ca pot patrunde in lantul trofic(alimentar) prin produsele agricole sau apa potabila contaminata. Fitoremedierea, o tehnologie realizabila si ieftina, bazata pe indepartarea poluantilor din mediu cu ajutorul plantelor, a devenit un obiectiv tot mai important in cercetarea plantelor. Totusi, deoarece fitoremedierea este un proces lent, imbunatatirea eficientei si astfel, cresterea stabilizarii sau eliminarii metalelor grele din sol reprezinta un scop important. Fungii care formeaza micorizatii arbusculare reprezinta un sistem atractiv in dezvoltarea (evoluarea) curatirii mediului pe baza plantelor. In timpul interactiunii simbiotice, reteaua de hife extinde sistemul de radacini functionale ale gazdelor. Astfel, plantele aflate in simbioza cu fungi AM pot sa acumuleze metale grele dintr-un volum marit de sol. In acest rezumat, am sintetizat cunostintele curente despre contributia simbiozelor de tip AM la fitoremedierea de metale grele. 37

Pe lng procesele de fitoextracie i fitostabilizare, fitoremedierea mai poate include i alte procese precum fitostimularea (stimularea microflorei din sol pentru degradarea poluantului), rizofiltrarea (filtrarea i reinerea cu ajutorul rdcinilor a unor poluani) i fitovolatilizarea. Acestea din urm sunt ns puin eficace n procesul de bioremediere a solurilor. Studiile din literature de specialitate indic cinci procese diferite prin care se poate realiza fitoremedierea (Ghosh i Singh, 2005), prezentate n tabelul 15. Tabel 15. Fitoremedierea include urmtoarele procese i mecanisme pentru ndeprtarea contaminanilor Nr crt Mecanisme Contaminani Procese 1 Rhizofiltrare Acumulare n rizosfer Organici/anorganici 2 Fitostabilizare Complexare Anorganici 3 Fitoextracie Hiperacumulare Anorganici 4 Fitovolatilizare Volatilizare prin frunze Organici/anorganici 5 Fitotransformare Degradare n plant Organici Rhizofiltrarea este procesul prin care plantele terestre sau acvatice se utilizeaz pentru a absorbi, a concentra i a precipita contaminanii din ape poluate, cu concentrarea lor n rdcini. Se poate aplica parial pentru ape reziduale contaminate cu Pb, Cd, Cu, Ni, Zn, Cr i s-a ncercat mai recent i pentru uraniu. S-au ncercat plante prcum floarea soarelui, mutarul indian, tutun, orez, spanac, porumb. Cu ajutorul plantelor de mutar indian s-au ndeprtat 4-500 mg/l Pb din apa tratat (Ghosh i Singh, 2005). i unele plante de ap precum Eichornia crassipes, Lemna minor, Azolla pinnata, Typha orientalis au fost testate pentru rhizofiltrare. Fitostabilizarea utilizez capacitatea rdcinilor de a limita biodisponibilitatea i mobilitatea contaminanilor din sol. Se realizez prin procese de sorbie, precipitate, complexare sau reducerea valenei metalelor. Se poate aplica pentru remediere la soluri, sedimente sau nmoluri. Fitotransformarea sau fitodegradarea se refer la transformarea degradativ de ctre plante a unor contaminani organici din sol sau din apa freatic. Un rol important n acest proces l au rhizosferele acele comuniti care se formeaz ntre rdcinile plantelor, fungi i alte microorganisme. n felul acesta se degradeaz unele hidrocarburi, solveni organici, erbicide. Fitovolatilizarea implic plante care consum contaminani din sol, i transform n compui volatili care apoi se volatilizez, prin frunze, n atmosfer. Se propun asemenea procese pentru ndeprtarea mercurului, seleniului sau a tritiului din sol. Fitoextracia utilizeaz plantele care absorb prin rdcini poluanii i i acumuleaz n biomasa recoltabil. Prin repetarea ciclurilor de fitoextracie-recoltare, n sol va scdea coninutul de contaminant periculos. Pentru aceasta, procedeele bazate pe fitoextracie vor utiliza specii sau soiuri de plante cu capacitate mare de acumulare (hiperacumulatori) a poluanilor n spe. Aceste procedee au ctigat o mare popularitate n ultimele decenii, dar sunt aplicabile mai ales pentru siturile poluate cu metale grele i pentru cele contaminate cu elemente radioactive. Cercetrile au evideniat o gam larg de specii vegetale ca hiperacumulatori pentru diferii contaminani. Peste 400 de hiperacumulatori s-au gasit pn n prezent pentru metale grele precum Cu, Co, Zn, Ni, Se, Pb. Enciclopedia Wikipedia [2] prezint tabele care cuprind 99 specii sau ecotipuri de hiperacumulatori pentru metale (diverse), din care subliniem feriga Pteris vittata cu un factor de acumulare de 27000 de ori pentru arsen, orzul (Hordeum vulgare) pentru aluminiu (100 x), Agrostis tenerrima (o specie de iarba cmpului) pentru arsen (1000 x), Larrea tridentate (plant originar din SUA creosote bush) pentru cupru (1000 x), Pistia stratiotes (pistia sau salata de ap) 100x pentru mercur, Silene vulgaris (1400x pentru zinc), Thlaspi caerulescens (10000x pentru zinc) i poate acumula 26000 mgZn/Kg (s.u.) fr a fi lezat. Un tabel separat cuprinde 86 hiperacumulatori pentru 38

nichel. Dintre acetie subliniem: Alyssum argenteum (29400x), Alyssum cassium (20000x), Alyssium cypricum (23600x), Alyssum masmenkeum (24300x), Alyssum pinifolium (21100x), Alyssum pterocarpum (22200x), Bornmuellaria baldacii (21300x, plant din familia crucifere din Grecia), Bornmuellaria tymphea (31200x), Peltaria emarginata (34400x), Thlaspi sylvium (sinonim T. alpinum subspecia sylvium, din Europa central, 31000x). Al treilea tabel cuprinde 112 poziii cu hiperacumulatori pentru cadmiu, pentru radionuclizi i pentru compui organici contaminani. Subliniem dintre acetia: Vallisneria spiralis (1000x pentru cadmiu), Amaranthus retroflexus (pentru Cs137, pn la 30000 Bq/kg, este n acelai timp hiperacumulator i pentru Cd, Ni, Sr, Zn), Helianthus annuus (floarea soarelui, acumuleaz 4900-8600 Bq/kg dar este i acumulator pentru U i Sr mai ales n rdcini). Din literatura de specialitate rezult c sunt cunoscute plante hiperacumulatori care acumuleaz concentraii de peste 1000 mg/Kg: pentru nichel (320 specii); pentru Co (30 specii); pentru Cu (34 specii); pentru Se (20 specii); pentru Pb (14 specii); pentru Cd (o specie). De asemenea, se cunosc concentraii de peste 10000 mg/Kg pentru Zn (11 specii) i pentru Mn (10 specii) (Ghosh i Singh, 2005). Gradul de extracie (consum) a diferitor metale din sol este diferit. Testele cu mutar Indian efectuate n ser au condus la urmtorii coeficieni de concentrare (raportul coc. Metal n partea aerian recoltabil a plantei/concentraia metalului n sol): 58 pentru Cr(VI), 52 pentru Cd (II), 31 pentru Ni (II), 17 pentru Zn (II), 7 pentru Cu(II), 1,7 pentru Pb(II) i 0,1 pentru Cr(III) (Kumar et al. 1995). Dac ne referim la tipuri sau grupe de poluani care pot fi tratai pe aceast cale, vom rezuma urmtoarele. Fitoextracia arsenului. Feriga Pteris vittata, ca hiperacumulator pentru arsen, a fost descoperit prima dat pe un sit din Florida contaminat cu arsenat de cupru cromatat (produs utilizat pentru prezervarea lemnului). Cercetrile de la Universitatea din Florida au dovedit c feriga acumuleaz arsen pn la 2,3% n special n tulpini i frunze. Faptul c produce cantitai mari de biomas (are pn la 1,7 m nlime), a dus la ideea cultivrii acesteia pentru decontaminarea terenurilor poluate cu arsen.(Komar et al, 1998; Ma et al., 2001). Cultivat n sere, pe un sol contaminat cu Cd, Ni, Pb, Zn i cu arsen (131 mg As/kg), feriga considerat un hiperacumulator pentru arsen a acumulat pn la 4100 mg/kg dar acumularea metalelor a fost mic. Factorul de bioconcentrare al arsenului a fost ntre 14 pn la 36 iar factorul de transfer al arsenului (n prezena metalelor) a fost ntre 16 i 56. Aceste valori au fost mai mici n variantele cu concentraii ridicate de metale. Majoritatea arsenului acumulat n ferig a fost sub forma de arsenit. Aceste experiene pe durata a 8 sptmni (cu creterea de 12 ori a biomasei plantelor) demonstreaz capacitatea ferigei de hiperacumulare a arsenului i n prezena metalelor (Fayiaga et al. 2004). Fitoextracia cadmiului i altor metale. Cadmiul fiind cel mai toxic i cel mai mobil dintre metalele grele care contamineaz solul, a fcut obiectul multor cercetri pentru fitoremediere. Utilizarea hiperacumulatorului Thlaspi caerulescens duce la acumulri de Cd i Zn n plante pn la nivele care sunt toxice pentru alte specii. Pe de alt parte, prezena cuprului se pare c duce la scderea extraciei de cadmiu. Experimentri [43] pe soluri cu adaosuri de metale grele (variante cu 100 mg/kg Cr (VI), respectiv, Cd (II) 500 mg/kg, Cu (II) 500 mg/kg, Ni (II) 500 mg/kg, Zn (II) 500 mg/kg, n care s-au transplantat plntue de lucern (Medicago sativa) de diferite vrste, au evideniat ca plantele de lucern sunt tolerante la metale grele n funcie de vrsta plantelor si de natura metalelor. Astfel, plntuele de 4 zile dup germinaie sunt tolerante fa de Zn, iar fa de Cd i Cu sunt tolerante numai dup 20 zile de la germinaie. Plantele de 20 zile n varianta de sol cu Cd au avut rdcinile mai lungi dect cele din proba martor. Ele au acumulat n rdcin 4650 mg Cd/kg s.u., iar n tulpin 1209 mg Cd/kg s.u. Acumularea de peste 1000 mg Cd/kg s.u. n tulpin este considerat excepional. n variantele cu Cr (100 mg/kg sol) i n cele cu Ni (500 mg/kg sol) plntuele de 20 zile nu au 39

supravieuit dup transplantare. Coninuturile de metale n esuturile plantelor dup 2 sptmni de expunere au fost dup cum urmeaz: ! La varianta cu Zn: 3071 mg/kg su n rdcina i circa 750 mg/kg n tulpin ! La varianta cu Cd: 4650 mg/kg su n rdcina i 1200 mg/kg su n tulpin ! La varianta cu Cu: 3058 mg/kg su n rdcina i aproape 1000 mg/kg n tulpin Autorii concluzioneaz c este posibil utilizarea de plante de lucern pentru decontaminarea solurilor poluate cu Cd, Zn i Cu prin utilizarea de plntue plantate dup vrsta de 20 zile. Pentru zinc nu s-a observat nici un fel de toxicitate la concentraia de 500 mg/kg de sol. Acest studiu s-a realizat pentru a se masura fitoextractia din situ a zincului, folosindu-se o fosta topitorie de Zn, unde cresc plante metalofite de mai bine de 30 de ani. In situ, s-a observat o crestere a concentratiei de metale in stratul superior(de la 3230 la 8530mg ZN kg -1). S-au luat probe de sol din 4 sectoare diferite (I-IV) si s-au recoltat mladite de plante, care au fost identificate, iar biomasa lor a fost cantarita si analizata in vederea determinarii Zn-ului. Rezultatele au aratat ca existau 3 specii de plante dominante pe situ, incluzand Arabidopsis halleri (cress), Armeria maritima (seathrift) si Arrhenatherum elatius (fromental). A. maritima a fost specia predominanta potrivit productiei de biomasa de pe sectorul cel mai poluat. Odata cu scaderea concentratiei de metale din sol a disparut A. maritima si a crescut in raspandire A. halleri. Biomasa de A.elatius a fost cea mai mare pe solurile mai putin poluate. Concentratiile de Zn in partile aeriene ale plantei au variat de la 73 (sectorul IV) la 6269 mg kg -1DM? (sectorul I). Concentratia de Zn in A. halleri a scazut odata cu reducerea concentratiei de Zn din sol. Fitoextractia a fost calculata din biomasa si din concentratia acesteia in metal. A fost maxima in sectorul III, datorita contributiei sporite a A. halleri si A. elatius si a atins valoarea de 10 kg Zn ha-1, o cantitate promitatoare pentru fitoextractie luand in considerare absenta oricaror practici agricole. In sectorul I, fitoextractia a fost de 4 ori mai scazuta in ciuda unei concentratii de 2,6 ori mai mari de Zn in substratul superior. In concluzie, fitoextractia a fost foarte dependenta de concentratia metalului disponibil in soluri, care ar putea limita cresterea plantelor si favoriza speciile de plante tolerante, dar sarace in biomasa cum este A. maritima. Experimental a fost investigata influenta micorizatiei arbusculare (AM ) si a colonizarii fungilor septati (DSF) asupra acumularii Cd-lui in ovazciorul Arrhenatherum elatius de pe situ-rile contaminate cu metale grele. Colonizarea prin micorizatie arbusculara dispare cand creste concentratia de Cd in sol, in timp ce infectia cu DSF a fost slaba, dar constanta pe perioada experimentului indicand faptul ca metalel grele din sol sunt toxice pentru micorizatia arbusculara (AM), dar nu si pentru DSF. Colonizarea AM a fost cea mai mare cand concentratiile in Cd ale plantei au fost cele mai ridicate , evidentiand ca AM colonizarea poate influenta acumularea Cd-lui. In plus, disparitia colonizarii AM si concomitent reducerea Cd-lui in radacini(tulpini) in timpul maturizarii semintelor genereaza concluzia ca variatia sezoniera a AM poate juca un rol in a proteja semintele din solurile poluate. Cateva specii de plante superioare si-au dezvoltat strategii de tolerare a metalelor grele, care leau permis sa supravietuiasca si sa se reproduca pe soluri foarte contaminate cu metale. S-a studiat acumularea unor astfel de metale, precum si strategiile acestor acumulari pentru 2 specii total (absolut) metalofite si pentru o specie pseudometalofita, care cresc langa o fosta topitorie de metale. Probe constand in parti ale plantelor si sol au fost analizate in vederea detectarii Zn-ului, Cd-lui, Pb-ului si Cu-lui. In sol, au fost intalnite doua tipuri dominante ale gradientilor de concentratiei de metale in adancime. Sub metalofitii absoluti, s-au determinat cantitati extrem de mari de metale in subtratul (Ah) superficial , urmate de o scadere puternica a acestor cantitati in substraturile imediat urmatoare (L11 si L12). Sub specia de pseudometalofit, concentratiile de metal in substratul Ah superior au fost mult mai scazute si s-au observat putine diferente intre substraturile Ah, L11 si L12. Concentratiile de Zn, Cd, Pb si Cu in radacinile speciei Agrostis tenuis au fost mai mari decat in cele din frunze, indicand o acumulare semnificativa a metalului in radacini. Pentru C. halleri concentratiile de Zn si Cd in frunze au fost >20 000 si respectiv, >100 mg kg-1indicand o hiperacumulare a acestor elemente. Armeria maritima ssp. halleri a prezentat concentratii de Pb si Cu in radacini de 20, respectiv 88 de ori mai mari 40

decat cele din frunzele verzi, sugerand o strategie prin excludere privind imobilizarea metalului in radacini. Totusi, concentratiile de Zn, Cd, Pb si Cu din frunzele brune ale speciei Armeria maritima ssp. halleri au fost de 3-8 ori mai mari decat in frunzele verzi, evidentiand o a doua strategie, si anume mecanismul de detoxificare prin caderea frunzelor. Salciile fiind productoare de mari cantiti de biomas sunt considerate a fi de perspectiv pentru aplicaii de fitoextracie. Din sol cu coninut de cadmiu 7,9 mg/kg s-a estimat posibilitatea extragerii a 216,7 g Cd/ha/an cu utilizarea salciei Salx viminalis (Greger i Landberg, 1999). Dintre cinci specii de salcie (S. discolor, S. eriocephala, S. exigua, S. nigra, S. lucida), Salix nigra s-a dovedit cea mai promitoare pentru fitoremediere n urma testelor efectuate pe soluii nutritive cu adaosuri de Cd (5 M i 25 M) i respective Cu (5 M i 25 M). Aceasta a fost rezistent la cele dou concentraii de cadmiu sau de cupru, producia de biomas nefiind afectat semnificativ. Dup 21 zile plantele au extras 261, respective 641 g cadmiu i 173, respective 256 g cupru. Salciile s-au dovedit a fi mai sensibile la concentraia de 25 M CU dect la 25 M Cd. (Kuzovkina et al., 2004). Fitoextracia plumbului. Utilizarea plantelor de mutar (Brassica juncea) pentru decontaminarea solurilor poluate cu Pb au avut un rezultat pozitiv numai n stratul superficial de 15 cm de sol. n stratul inferior rezultatele au fost nesemnificative [44]. ntr-un alt experiment, coeficienii de extracie (raportul dintre concentraia n tulpin i concentraia din sol) pentru diferitele metale grele au fost: 58 pentru Cr (VI), 52 pentru Cd (II), 31 pentru Ni (II), 17 pentru Zn (II), 7 pentru Cu (II), 1,7 pentru Pb (II), 0,1 pentru Cr (III). O aplicaie n teren la scar mic s-a realizat pe situl Magic Marker din Trenton statul New Jersey de ctre o companie specializat pentru fitoremediere. Plumbul a fost nlturat din sol prin utilizarea a trei recolte de plante de mutar ntr-un singur sezon. Concentraia de plumb n sol a sczut la nivele acceptabile. n privina costurilor, fitoremedierea a fost propus ca alternativ mai puin costisitoare de remediere a siturilor contaminate. Informaiile actuale se refer ns numai la aplicaii la scar mic i trebuie evaluate cu rezerve. Oricum, costurile trebuie s includ i cercetrile efectuate iniial pentru stabilirea plantelor specifice care vor putea fi aplicate pe sit i apoi toate lucrrile de pregtire a culturilor, de ntreinere, recoltare, monitorizare i cele de utilizare final a biomasei contaminate. Costul estimat pentru ndeprtarea plumbului prin fitoextracie din stratul superficial de sol a fost cu 50% 75% mai mic dect prin tehnologiile tradiionale. Astfel, costul fitoremedierii pentru solul contaminat cu plumb (pna la adncimea de 60 cm) a fost estimat la 6 USD/m2 fa de 15 USD/m2 pentru acoperirea solului i 730 USD/m2 pentru excavare, stabilizare i depozitare nafara sitului. O alt estimare, s-a fcut pentru o suprafa de 4856 m2 a unui iaz de depozitare deeuri chimice pentru fitoremedierea unui strat de 50 cm, contaminat cu Cd, Zn i Cs137. Costurile sunt o treime din cele pentru splarea solului. 60000 100000 USD pentru fitoremediere (4047 m2 pe 50 cm adncime de nisip mlos) fa de cel puin 400000 USD numai pentru excavarea i depozitarea acestuia. [44]. Un studiu revelator pentru posibilitatile de fitoremediere si fitoextractie priveste evaluarea potentialului remediator a 36 plante (17 specii) care cresc pe un sit contaminat din nordul Floridei. S-au colectat probe de sol si plante si s-a determinat concentratia metalelor grele din acestea. Concentratiile din probele de sol au variat intre 900-4100 pt. Pb, 20-990 pt. Cu, 195-2200 pt. Zn mg/kg, iar in plante intre 2-1183 pt. Pb, 6-460 pt. Cu, 17-598 pt. Zn, mg/kg. S-a constatat ca nici una dintre aceste plante nu este convenabila pentru fitoextractie deoarece nu a fost identificat nici un hiperacumulator. Totusi, plantele cu un factor de bioconcentrare mare (BCF) si cu un factor de transfer scazut (TF) se preteaza pentru fitostabilizare. Dintre plante, Phyla nodiflora a fost cea mai eficienta privind acumularea Cu si Zn in mladite (TF=12,63), in timp ce Gentiana pennelliana e mai eficienta pentru stabilizarea siturilor contaminate cu Pb, Cu si Zn (BCF=11, 22 si 2,6). 41

Absorbtia acestor 3 metale in plante este corelata desi absorbtia Pb a fost corelata negativ cu cea a Cu si Zn, totusi absorbtiile Cu si Zn sunt corelate. Acest studiu arata ca speciile de plante native care cresc pe situri contaminate cu metale grele se preteaza pentru fitoremediere. In cazul iazurilor de decantare din Romania, chiar daca speciile testate in Florida nu sunt adecvate, nefacand parte din flora nativa, se pot testa alte specii vegetale, in speta cele care s-au instalat in mod spontan pe acest tip de situri poluate. Speciile instalate spontan sunt candidatele ideale deoarece demonstreaza rezistenta crescuta la concentratiile de metale grele din substrat. ! Descoperiri recente in bioremedierea solurilor contaminate cu urme de metale, cu referiri particulare la dinamica microorganismelor din rizosfera plantelor care cresc pe astfel de soluri sunt corelate cu semnificatia acesteia in fitoremediere. In conditii neagricole, rolul natural al: rizobacteriei responsabile de cresterea plantei (PGPR), bacteriei solubilizatoare de P, bacteriei care ajuta micorizatia (MHB) si al fungilor caracterizati prin micorizatie arbusculara, in mentinerea fertilitatii solului este mult mai important decat in agricultura conventionala, horticultura si silvicultura , unde utilizarea ridicata de agrochimicale le minimalizeaza influenta (semnificatia). Aceste microorganisme initiaza o actiune unitara(in armonie) cand este atinsa o anumita densitate a populatiei. AMF isi recunosc, de asemenea, gazda prin semnalele emise de radacinile acesteia, permitand astfel aparitia unei simbioze functionale. Fungii AM produc o glicoproteina insolubila, glomalina, mentionata si in alte studii experimentale, care izoleaza urmele de elemente si care ar putea fi luata in considerare in cazul biostabilizarii, deoarece conduce astfel, la remedierea solurilor contaminate. Concluziile rezultate din studiile facute asupra cineticii acumularii de metale in culturi specifice ar putea sa nu fie valabile in cazul unor conditii mult mai complexe de cultura in camp si a unor combinatii obtinute din experimente in sera si experimente in camp asupra organismelor care apar in aceeasi comunitate de plante. Strategiile de fitoextractie, cum ar fi: inocularea plantelor folosite la fitoremediere cu microflora adecvata contaminarii cu metale grele, un sistem de co-recoltare care implica o planta hiperacumulatoare nemicorizanta si o planta neacumulatoare dar care genereaza micorizatii arbusculare cu fungi micorizanti adecvati sau o prerecoltare cu sisteme micotrofice pentru optimizarea proceselor de fitoremediere, merita noi investigatii in camp. Este de asemenea, necesara imbunatatirea intelegerii mecanismelor implicate in transferarea si mobilizarea urmelor de elemente prin microbiota rizosferei si conducerea unor cercetari asupra selectiei de izolati microbieni din rizosferele plantelor care cresc pe soluri contaminate cu metale grele, pentru programe specifice de reabilitare. Acest fapt este necesar daca dorim imbunatatirea modificarilor produse de fitoremediere. ! Desi s-a determinat ca Pteris vittata L. si Sedum alfredii Hance sunt hiperacumulatori de As, respectiv de Zn/Cd, timp de cativa ani nu s-au studiat in intregime variatiile in ceea ce priveste acumularea de metale in cazul populatiei de microorganisme si de asemenea stadiul lor de micorizatie arbusculara. Au fost studiate 6 populatii de P. vittata si 4 populatii de S. alfredii din S-E Chinei. S-au determinat mai multe valori ale acumularii de metale grele: pana la 1,373 As, 680 Pb, 376 Zn, 4.8 Cd, 169 Cu mg kg(-1) in ramurile cu frunze ale speciei P. vittata si 358 As, 2,290 Pb, 23,403 Zn, 708 Cd, 342 Cu mg kg(-1 )in vlastarii de S. alfredii. Au fost confirmate proprietati constitutive ale hiperacumularii de As si Zn in populatiile metalofile de P. vittata si S. alfredii. Totusi, hiperacumularea de Cd in S. alfredii a variat in cazul diferitelor populatii. Eficienta celor doi hiperacumulatori in asimilarea altor metale grele a fost variabila. De asemenea, acesti hiperacumulatori au adoptat strategii diferite de tolerare a metalelor care au variat pentru diferitele specii de plante si de metale. S-au observat nivele de colonizare AM in P. vittata si S. alfredii fluctuand de la scazut la moderat pe site-urile necontaminate si contaminate cu metale. S-a examinat si relatia dintre concentratiile de metal si colonizarea AM, in cazul celor doi hiperacumulatori. Abundenta sporilor de fungi AM a variat intre 16-190 de spori pe 25 g de sol. Glomus microaggregatum, Glomus mosseae, Glomus brohultii si Glomus geosporum au fost speciile cele mai obisnuite, asociate si cu P. vittata si 42

cu S. alfredii. Din cunostintele noastre, acesta este primul raport al rolului(statutului) fungilor AM in rizosfera speciilor P. vittata si S. alfredii. Avantaje ale fitoremedierii: ! Costurile substanial mai mici fa de alte metode de remediere, ! Este o alternativ prietenoas pentru mediu i cu grad mare de acceptabilitate pentru populaie, ! Poate fi aplicat in situ pentru sol i pentru apa subterar, i pentru corpuri de ap de suprafa, ! Nu are impact negativ asupra structurii i fertilitii solului, dimpotriv, plantele mbuntesc nsuirile solului, ! Plantele de pe sol contribuie i la prevenirea eroziunii i a formrii de praf. Dezavantajele fitoremedierii: ! Efectul fitoremedierii este limitat pe adncime la zona pn la care se dezvolt rdcinile plantelor, ! Durata lung de timp pentru realizarea efectelor ateptate. Aceasta este dependent de rata de cretere a biomasei recoltabile i de coeficientul de extracie n aceast biomas. De exemplu, la utilizarea hiperacumulatorului Thlaspi pentru un sit contaminat cu metale grele se estimeaz c nu rezolv remedierea nici dup 13-14 ani. Utilizarea altor plante, chiar dac nu sunt hiperacumulatori, care produc ns cantiti mai mari de biomas, ar putea fi mai utile n asemenea cazuri. Totui, estimarea fcut pentru decontaminarea a 0,6 mg/kg de cadmiu utiliznd salciile indic o perioad necesar de 12 ani. ! Recoltarea i utilizarea biomasei contaminate cu metale sau cu elemente radioactive ridic noi probleme. Pentru depozitare va fi necesar un studiu de risc, ! Fitoremedierea nu funcioneaz pe timpul iernii n zonele temperate, ! Incertitudinea atingerii rezultatelor dorite (imposibilitatea realizrii unor teste pilot pentru un anumit sit datorit perioadei lungi necesare), ! Siturile cu concentraii mari de poluani pot fi toxice pentru plante i nu vor putea fi tratate prin aceast mtod, ! Posibile efecte ecologice negative (ex. folosirea unor specii invasive, sau efecte asupra altor specii de vieuitoare, ex. efecte asupra insectelor). Un aspect foarte important al remedierii ecologice a siturilor industriale, dar desi experimentat intr-o oarecare masura, inca insuficient cunoscut si aplicat este fenomenul utilizarii relatiilor simbiotice dintre diferite grupe de organisme. Se cunoaste ca in lumea vie se stabilesc relatii de simbioza in beneficiul ambilor parteneri. Astfel plantele ce stabilesc simbioze au sanse sa reziste mai bine in medii cu factori ecologici extremi si sa constituie un covor vegetal mai inchegat si mai eficient pentru diminuarea efectelor nefaste ale siturilor poluate. Una dintre relatiile simbiotice recunoscute ca avand calitati de sustinere a cresterii si dezvoltarii plantelor, dar inca insuficient cunoscuta si exploatata este micorizarea. Asociaiile micorizale reprezint cea mai rspndit relaie de tip simbiotic n lumea plantelor. Aceast simbioz presupune stabilirea unor interacii strnse ntre celule fungice i celule ale esutului radicular al plantelor, vasculare. Asocierea de tip micorizal implic realizarea unor relaii de interdependen strict ntre cei doi simbioni, planta gazd primind nutrieni minerali, prin miceliul fungic, prin procesul de micotrofisme, n timp ce fungul, heterotrofic, primete de la gazd componenta glucidic, obinut prin fotosintez. Acestea asigur instalarea unui dialog permanent ntre genomul celor doi parteneri (GIANINNAZZI-PEARSON i alii,1981), ce culmineaz cu integrarea morfologic funcional, condiie fundamental pentru stabilirea simbiozei (GIANINNAZZI-PEARSON i alii,1981). Studii numeroase au relevat rolul benefic al micorizelor n timpul perioadei de cretere i dezvoltare a plantei, privind mrirea rezistenei la secet i boli precum i amplificarea proceselor de absorbie a nutrienilor din sol.(STRIBLEY,1987). 43

n prezent se cunoate rolul i importana ecto/endomicozelor n creterea i dezvoltarea plantelor, fapt ce explic interesul deosebit de care se bucur studiul simbiozei micorizale.(BAGYARAJ,1984). Dei ecologii au ignorat mult timp importana acestor asocieri, Allen(1991) a publicat o revist n care explic implicaiile micorizelor n ecologie i rolul lor n stimularea creterii plantelor. Micorizele stabilizeaz ecosistemele naturale i artificiale care au fost afectate de factori de origini diferite: climatici, geomorfici, paleotectonici sau chiar de activiti umane, factori care pot determina un declin al calitii solului, avnd repercursiuni asupra dezvoltrii plantelor. Aciunea acestor factori implic modificarea structurii solului, creterea eroziunii, micorarea coninutului de nutrieni i materii organice, eliminarea sporilor microbieni sau chiar stoparea activitii microbiene.(SCKUJINS,ALLEN,1986). Micorizatiile, simbiozele dintre fungi si radacinile plantelor, sunt intalnite aproape la majoritatea plantelor terestre si pot fi clasificate in 2 mari categorii: endomicorizatii si ectomicorizatii. Aproape 4/5 din totalul plantelor de cultura formeaza endomicorizatii, in timp ce cateva categorii de arbori si arbusti, in special Pinaceae, unii reprezentanti ai speciilor Cupressaceae, Fagaceae, Betulaceae, Salicaceae, Dipterocarpaceae si majoritatea reprezentantilor familiei Myrtaceae formeaza ectomicorizatii. Dintre legume, Papilionoideae si Mimosoideae prezinta endomicorizatii si formeaza, de obicei, noduli bacterieni. Membrii celei de-a treia subfamilii, Caesalpinioideae, formeaza rar noduli, iar unul dintre grupurile componenete, cele doua mari, pantropicale, strans legate tribul Amherstieae si Detarieae formeaza regulat ectomicorizatii. Nodulii si ectomicorizatiile pot sa fie modalitati alternative de transmitere a azotului organic catre plantele care le formeaza. Plantele care formeaza endomicorizatii sunt intalnite de obicei in padurile bogate in specii inalte, in timp ce plantele care formeaza ectomicorizatii se gasesc in mod obisnuit in padurile bogate in specii scunde?. Totusi, radacinile copacilor care formeaza ectomicorizatii suporta o gama larga de specii de fungi simbiotici, probabil peste 5000 de specii in toata lumea, in timp ce radacinile copacilor care formeaza endomicorizatii sunt mai sarace in specii de fungi, cu doar aproximativ 30 de specii cunoscute a fi implicate in intreaga lume. Padurile de copaci ce prezinta ectomicorizatii sunt intalnite in general in zonele temperate sau pe soluri infertile din zona tropicelor. Se pare ca acestea s-au extins in timpul unor evenimente importante din punct de vedere ecologic, incepand cu Cretacicul Mijlociu si pana la extinderea padurilor formate din copaci ce prezinta endomicorizatii. Micorizele, alturi de alte microorganisme din rizosfer, aduc o contribuie important n nlturarea efectelor nocive (salinizarea, acidifierea, alcalinizarea, etc.) i n mbuntirea strii fiziologice i nutriionale a plantelor. (BETHLENFALVAY, LINDERMAN, 1992) (ZARNEA, 1994). Clasificarea micorizelor s-a realizat pe baza raporturilor existente ntre hifele fungice i celulele corticale ale rdcinii, i tipul de micoriz dezvoltat. Conform acestor criterii, micorizele se clasific n: ectomicorize (ectotrofe), n care hifele ptrund intercelular, endomicorize (endotrofe), n care hifele se localizeaz intracelular, ectoendomicorize, incluznd ambele tipuri, micorize peritrofe. Rspndirea micorizelor n natur este ubicuitar, existena unor plante lipsite de fungi micorizali este considerat, mai degrab, o excepie. Micorizele lipsesc la cteva familii de plante superioare cum ar fi Cruciferae i Chenopodiaceae, care produc, probabil, unele substane antifungice. Printre clasele fungice micorizale se numr: Basidiomicetes, Ascomicetes, Phycomicetes (ectomicorizale), Endogonaceae cu genurile: Glomus, Sclercistys, Gigaspora i Acaulospora (micorize endotrofe). Pentru fiecare categorie de micorize (ectomicorize i endomicorize), etapele colonizrii se realizeaz prin mecanisme specifice. Ectomicorizele se stabilesc ntre celulele epiteliale ale rdcinii i miceliile dicariotice ale fungilor care provin prin fuziunea a dou hife monocariotice germinate din spori. Simbioza ectomicorizal se evideniaz prin prezena mantalei ce ader la suprafaa exterioar a celulelor radiculare, formnd agregate ale hifei. Acest miceliu comunic cu hife extramatriceal avnd funcia de nutriie mineral i a apei la nivelul esutului implicat n simbioz. Cteva hife din zona 44

interioar a mantalei penetreaz celulele radiculare formnd reeaua Hartig , unde are loc schimbul de metabolii. Hifele pot coloniza att esutul epidermal (angiosperme) ct i celulele corticale (gimnosperme). Simbioza endomicorizal a fost denumit i vezicular arbuscular datorit structurilor caracteristice pe care le formeaz n cadrul interaciei. Arbusculele sunt structuri hifale complicat ramificate nconjurate de nvaginri ale membranei plasmatice i se formeaz n interiorul celulelor corticale. Veziculele sunt structuri intracelulare fungice ce stocheaz lipidele i nuclei, acionnd ca propagule. Este de menionat c celula fungic nu contacteaz citoplasma celulei vegetale. La nivel microscopic, se evideniaz structurile arbusculare ce nconjoar nucleul celulei vegetale, fapt ce demonstreaz relaia intens ce se stabilete n cadrul asociaiei. Procesul de colonizare micorizal a plantei debuteaz, ca orice tip de interacie gazd-celul microbian, printr-un schimb de semnale celulare ntre cei doi parteneri ai simbiozei urmat de aderarea i ptrunderea fungului n celula vegetal. Natura rspunsului oferit de celula gazd orienteaz tipul interaciei ce se va stabili. Interacia dintre fungii micorizali i rdcin implic o serie de evenimente ce determin modificri importante n morfogenez, datorit formrii unui apresorium, apariia arbusculelor i diferenierea veziculelor micorizale (VAM), respectiv a hifelor (ectomicorize). Etapele colonizrii celulei vegetale cu fungi micorizali, ca eveniment i proces, au loc dup urmtoarea schem (PETERSON i FARQUAHAR, 1994): Spori micelieni "germinare"hife fungice " Material semincer"germinare"rdcin " (nrdcinare) => Chemotropism!contact hif celul vegetal

=>recunoatere " aderarea hifei => compatibilitate ! modificri ale hifei ! formarea apresoriului, ramificarea ectomicorizelor " modificri ale citoschelei!formarea celulei fungale =>Ptrunderea hifei printre celulele esutului radicular(intercelular)!sinteza enzimelor !cotinuarea procesului de modificare a hifelor fungale!formarea arbusculelor, reelei Hartig, mantalei !alte modificri ale citoscheletului celulelor fungice!alterri ale celulelor,i morfologiei rdcinii =>Producerea hormonilor!iniierea schimburilor de nutriie Iniierea colonizrii ncepe prin germinarea sporilor VAM ce produc hife aseptate ce se vor dezvolta doar n prezena celulelor radiculare sau a exudatelor sintetizate de rdcini. Semnalele chimice ce vor determina iniierea colonizrii i rspunsul celulei fungice includ o serie de flavonoizi i compui fenolici (DOUDS, NAGAHASHI, ABNEY, 1996). Cercetri recente la nivel molecular demonstreaz c, extractele de acid abietic din Pinus, induc germinarea sporilor micorizali la concentraii foarte sczute(10#7 M) i efectul su pare a fi specific pentru genul Suillus,ceea ce demonstreaz specificitatea de aciune a fungilor ectomicorizali n cadrul simbiozei. Unii autori afirm c prezena acestori semnale chimice sintetizate de celulele rdcinii pot fi chemoatractani pentru miceliile micorizale (HORAN, CHILVERS, 1990). Astfel, fenilpropanoizii (WEISS, MIKOLAJEWSKI, i alii, 1997) i flavonoizii ce se acumuleaz n rdcinile diferitelor specii de molid sunt semnale importante n stabilirea simbiozei ectomicorizale. Rspunsul celulei fungice se materializeaz prin sinteza unor compui indolici, cum ar fi hipaforina (BEGUIRUSTAIN, COTE i alii, 1995) care, de altfel, a fost purificat din Pisolithus tinctorius. Prezena acestui compus 45

determin modificri morfologice n rdcinile de eucalipt i alterri ale expresiei genei Egper (controlat de aciunea auxinei). Pentru procesul de colonizare VAM (vezicule arbusculare micorizale) sunt presupuse dou moduri. Primul presupune creterea i dezvoltarea intercelular a fungului precum i penetrarea cortexului radicular, urmat de colonizarea micorizal prin formarea arbusculelor. Al doilea mod implic dezvoltarea iniial intracelular a hifelor ncolcite, prezentnd foarte rar formaiuni arbusculare (SMITH,READ,1997). Modul de interacie ecto/endomicorizal este determinat de specia gazd, miceliul fungal coloniznd celulele esutului epidermal sau esutul cortical. Acest fapt demonstreaz c celula vegetal controleaz creterea i dezvoltarea celulei fungale n cadrul simbiozei stabilite ntre cei doi parteneri, dar mecanismul molecular de aciune rmne necunoscut. Ptrunderea fungilor ecto/endomicorizale este restricionat de celulele esutului cortical. Celula fungic nu conine echipamentul enzimatic necesar pentru a degrada suberina i lignina din pereii celulelor endodermale (BONFANTE i PEROTTO, 1995). Ectomicorizele prezint agregate hifale ramificate ce contacteaz ntreaga suprafa a rdcinii. Contactul ntre cei doi parteneri ai simbiozei se produce n prezena/absena rizosferei i, n general, ntreaga suprafa celular este competent pentru adeziunea celulei fugale. Acest fapt explic de ce interaciunea ectomicorizal nu este specific speciei. Studiile biochimice efectuate pe parcursul procesului de colonizare a ectomicorizelor, au relevat prezena unui grup de polipeptide acide cu rol n controlul mecanismelor implicate n realizarea simbiozei. Aceste proteine parietale sunt implicate n formarea corpilor de fructificaie, n dezvoltarea apresoriumului (WESSELS, 1996), deci, n procesul de colonizare a celulelor esutului radicular. Simbioza cu micorize presupune modificri n morfologia rdcinii plantei dar i alterri ale organizrii citoplasmatice i conformaionale ale celulei fungice. Ectomicorizele determin alungirea celulelor radiculare n timp ce arbusculul implic reorganizarea total citoplasmatic. Procesul de colonizare micorizal presupune activarea unor procese enzimatice ce determin liza local a lamelei mijlocii, cunoscut ca fiind un rspuns de aprare a plantei. Principalele enzime implicate se consider a fi chitinazele, gluconazele, enzimele participante la biosinteza flavonoizilor i fitoalexinelor. Numeroase studii experimentale au scos in evidenta aspecte, atat ale fiziologiei micorizelor, cat si ale posibilitatilor de utilizare a acestora in remedierea siturilor poluate si revegetarea acestora. In multe ecosisteme naturale si seminaturale, fungii micoritici sunt cei mai intalniti si reprezinta grupul cel mai important din punct de vedere functional dintre microorganismele solului. Ei sunt aproape in intregime dependenti de plantele gazda, care le asigura produsi de fotosinteza si carora ei le permit, in schimb, sa aiba acces la cantitati mai mari de nutrienti. Astfel, exista un potential considerabil in ceea ce priveste capacitatea comunitatilor de plante de a configura structura si functia asociatiilor micoritice. Aceasta lucrare sintetizeaza unele dintre cercetarile recente cheie, care au permis determinarea: modului in care influenteaza asociatiile micoritice multitudinea de specii de plante, precum si compozitia si varsta unor asociatii micoritice din padurile boreale si din unele zone temperate ocupate de formatiuni vegetale praticole. In acest studiu, este discutata dovada evidenta a faptului ca, in unele situatii, multitudinea de specii de plante este legata de bogatia de specii micoritice, in contradictie cu modul anterior de gandire. De asemenea, in aceasta lucrare, sunt incluse si date preliminare despre efectul varstei plantei gazda asupra asociatiilor dintre radacina acestora si comunitatile de ciuperci. Se evidentiaza unele dintre cele mai noi si avansate metode, care promit sa dezvaluie legaturile dintre diversitatea micoritica si rolul indeplinit de acestia in situ. Studiul este premergator stadiilor experimentale de pe iazurile de decantare. ! Fungii ectomicoritici formeaza simbioze mutuale (reciproce)cu multe specii de arbori si sunt priviti ca si organisme cheie in ciclurile de nutrienti si de carbon in cadrul ecosistemelor forestiere. Puterea noastra de apreciere privind rolurile lor in aceste procese este limitata de cunostintele destul de 46

putine despre sistemele lor micelare. Aceste micelii reprezinta talul vegetativ al fungilor ECM care leaga radacinile arborilor producatoare de carbon cu nutrientii din sol; totusi inca se cunoaste foarte putin despre distributia, dinamica si activitatile acestora in solurile forestiere. ! Asociatiile micorizante, incluzand micorizatiile ericoide, arbusculare si ectomicorizatiile, colonizeaza solurile foarte contaminate cu metale. Modul in care fungii micoritici dobandesc rezistenta la metale si, de asemenea, faptul daca aceasta rezistenta la metale confera o rezistenta mai ridicata la metale plantelor simbiotice, ridica semne de intrebare. In acest studiu se urmareste clarificarea acestor intrebari, luand in consideratie mecanismele de baza ale adaptarii micorizatiilor la cationii de metale. Se vor discuta studiile recente din domeniile: molecular si fiziologic. Studiile bibliografice sunt menite sa apreciaze ceea ce reprezinta rezistenta la metale in contextul asociatiilor micoritice si stabileste mecanismele constitutive si adaptative disponibile pentru adaptarea micorizatiilor pe site-urile contaminate. Singura dovada directa in ceea ce priveste adaptarea micorizatiilor la poluantii reprezentati de cationii de metale o reprezinta exudarea acizilor organici pentru a modifica disponibilitatea de poluare in rizosfera. Acest lucru nu inseamna ca nu ar mai exista si alte mecanisme de adaptare, insa dovezi evidente ale existentei mecanismelor adaptative tolerante sunt foarte putine. In ceea ce priveste mecanismele constitutive ale rezistentei, avem parte de dovezi mai multe, iar micorizatiile poseda aceleasi mecanisme constitutive necesare interactiunii cu metalele ca si celelalte organisme. Componenta chimica a rizosferei este foarte importanta pentru a intelege interactiunea fungilor micoritici cu solurile poluate. pH-ul solului, compozitia minerala, precipitarea poluantilor cu acizi organici excretati de plante, toate par sa aiba un rol cheie in constituirea si adaptarea tolerantei asociatiilor de fungi micoritici prezente in siturile contaminate. Raspunsurile fungilor micoritici la cationii metalelor toxice sunt diverse. Aceasta concluzie, legata de faptul ca diversitatea de fungi micorizanti este ridicata in mod normal, chiar si pe site-urile foarte contaminate, sugereaza ca aceasta diversitate ar putea avea un rol semnificativ in colonizarea de catre fungii micoritici a site-urilor contaminate. Astfel, mediul inconjurator selecteaza asocierea de fungi care se adapteaza cel mai bine in mediu, deci existenta unei diversitati de functii (atribute) fiziologice ale acestora va face imposibila colonizarea unei game largi de micro-habitate contaminate cu metale. ! Unul dintre genurile de cormofite testate sub aspectul micorizarii si al utilizarii acestei relatii in remedierea terenurilor degradate este Pinus. Aceasta specie a fost utilizata frecvent pe ternuri poluate, inclusiv cu metale grele. De asemenea s-a observat tendinta mare de micorizare a acestei specii. Examinarea fungilor ectomicorizanti stabiliti natural pe radacinile puietilor de Pinus nigra crescuti in pepiniera, se poate realiza folosind PCR-RFLP si secventa ribozomilor nucleari. Din distribuirea tipului molecular s-a constatat simbioza a 4 specii de fungi din familia Boletaceae: Rhizopogon rubescens, Suillus bovinus, S. variegatus, si R. luteolus. R. rubescens s-a gasit in proportie de 37,5%, Suillus si R. luteolus in proportie de 25-26% si 2,8%. Un experiment ce vizeaza siturile poluate cu Cd urmareste gradul de colonizare al puietilor de pin cu ciuperci micorizante si concomitent cu bacterii asociate rizosferei micorizei (EMAB Pseudomonas putida sau Bacillus cereus). Ciupercile micorizante implicate in experiment au fost Hebeloma sinapizans si Amanita rubescens. Ambele specii de fungi si bacterii au fost izolate din radacini de pin din zone industriale poluate cu metale grele. In timpul micorizei, Amanita rubescens a colonizat un numar mai mare de puieti decat Hebeloma sinapizans, mai ales cand acestia au fost inoculati si cu EMAB. Caracteristicile biometrice ale puietilor (lungimea si biomasa radacinii si mladitei) au fost stimulate prin inoculare simpla cu fungi si dubla cu fungi si EMAB. Amanita rubescens a fost mai eficienta in acest caz decat Hebeloma sinapizans. O crestere mai accentuata a puietilor s-a observat la inoculare cu Pseudomonas putida. In radacinile puietilor au fost gasite valori ale Cd intre 56-72 g. Puietii tratati cu Amanita rubescens au acumulat o concentratie mai mare de metal decat cei inoculati cu Hebeloma sinapizans. In cazul inocularii cu P. 47

putida s-a constatat o acumulare mai mare a Cd in radacini, fata de cei inoculati cu B. cereus. Rezultatele sugereaza ca cresterea puietilor de pin in soluri contaminate cu Cd depinde de speciile de fungi micorizanti, precum si de co-inocularea cu EMAB si specificitatea interactiilor fungi-EMAB. Datorita conditiilor chimice adverse din substratele poluate de pe depozitele lignitice, in Portugalia si Germania, sistemul radicular al arborilor (Pinus sylvestris) este limitat in solurile degradate si ameliorate precum si in cele cu substrat organic. Pentru a analiza functionarea sistemului de radacini in aceste conditii, s-a studiat viteza si frecventa colonizarii micoritice, precum si diversitatea, vitalitatea si fazele cresterii in ecosisteme de pini din ambele districte. Gradul de micorizare a fost aproape 100% in ambele districte. Abundenta micorizei a fost mai mare in solul cu substrat organic decat in cel cu substrat mineral. S-au inregistrat 25 morfotipuri, diversitatea variind in cele 2 districte. S-a constatat micoriza cu Amphinema byssoides, Tuber puberulum, Pinirhiza discolor, Pinirhiza cf. bicolorata si E-type in ambele zone. Aceste morfotipuri sunt tipice solurilor bogate in nutrienti si cu valori ridicate de pH. Facand comparatie cu zonele nedegradate, s-a constatat o vitalitate mai crescuta a micorizei in zonele cu substrat degradat si in cele recultivate, precum si un transport mai crescut de carbon prin sistemul radicular micorizat. Din acest motiv, acest sistem radicular poate face fata solurilor degradate si ameliorate precum si pe substrat organic. Principalul motiv al adaptarii este numarul mare de specii de fungi micorizante in aceste zone unde P. sylvestris este indigen. Experimente care au studiat abundenta speciilor si compozitia fungilor ectomicorizanti (EM) care colonizeaza puietii de P. sylvestris folositi in regenerarea padurii boreale in 3 microhabitate diferite: pe sol forestier, pe teren defrisat si teren accidentat cu bolovani au demonstrat ca tipul de micorize depinde de natura substratului. S-a testat ipoteza ca diferenta intre habitate afecteaza compozitia comunitatilor de EC in regenerarea cu puieti de pin. S-au detectat 16 specii EC, dar nici una nu a imbunatatit cresterea puietilor in toate 3 microhabitatele. Piloderma croceum si Cenococcum geophilum au fost comune puietilor cultivati pe sol forestier si cu bolovani, in timp ce Tricholoma aestuans si Suillus luteus au fost comune celor cultivati pe sol forestier si defrisat. Abundenta si compozitia speciilor de EM au avut efecte diferite asupra regenerarii cu puieti de pin din microhabitate diferite. Deoarece diferite specii de fungi micorizanti au efecte diferite asupra cresterii speciilor de plante, variatii ale compozitiei speciilor de fungi pot provoca schimbarii in interactiunile dintre plante. In cazul unui experiment realizat intr-o camera de crestere prin compararea interactiunii intre puietii de Pinus ponderosa prin colonizarea lor cu 2 grupe diferite de fungi micorizanti din genul Rhizopogon, s-a constatat o crestere mai redusa a plantelor corelata cu densitatea lor cand acestea au fost colonizate cu specii de Rhizopogon specifice pinului, iar in cazul colonizarii cu specii de Rhizopogon, atat cresterea cat si densitatea au fost scazute. Aceste rezultate arata ca efectul benefic al fungilor scade odata cu cresterea densitatii plantelor in conditii de cultura, iar, compozitia comunitatii de fungi micorizanti trebuie sa depinda de densitatea plantelor. Rolul fungilor micorizanti poate fi urmarit si prin efectele biochimice pe care compusi ailor le exercita asupra radacinilor. Astfel, s-a studiat abilitatea fungilor ectomicorizanti (ECM): Pisolithus tinctorius (Pers.) Coker si Paxillus involutus (Batsch) Fr. (Strain H) de a produce acid 3-indol-acetic (IAA) care influenteaza formarea si cresterea radacinilor butasilor de Pinus sylvestris L crescuti in vitro. Au fost studiate efectele acidului 3-indol-butiric (IBA) si inhibitorul transportului auxinei, acidul 2,3,5-triiodbenzoic (TIBA) asupra interactiunilor butasi-fungi. Ambii fungi au produs IAA in absenta triptofanului exogen, dar miceliul de P. tinctorius a continut concentratie mai mare de IAA liber si conjugat decat miceliul de P. involutus. Inocularea cu oricare dintre acesti fungi a butasilor favorizeaza formarea radacinilor. Aceasta inoculare a fost mai eficace in dezvoltarea radacinii decat tratamentul hipocotilului cu IBA. Productia de IAA nu a fost corelata direct cu formarea radacinilor, deoarece dezvoltarea radacinilor a fost favorizata mai bine de P. involutus decat de P. tinctorius. Aceasta sugereaza ca, pe langa IAA un rol important il au si alti componenti ai fungilor in formarea radacinilor. Tratamentul cu 5 g TIBA inhiba dezvoltarea radacinilor la butasii neinoculati precum si la cei 48

inoculati cu P. tinctorius, poate ca o cauza a acumularii IAA in butasi. Aceasta sugereaza ca inhibarea cresterii radacinilor de catre TIBA in butasii inoculati cu P. tinctorius este asociata cu metabolismul IAA. In cazul unei productii ridicate de IAA a speciei P. tinctorius, tratarea cu IBA creste frecventa micorizei, in timp ce tratarea cu TIBA o scade. Paxillus involutus nu formeaza micoriza, indicand ca o concentratie scazuta de IAA impreuna cu alti componenti ai fungilor este suficienta pentru a stimula formarea si cresterea radacinilor, dar nu si formarea simbiozei cu ECM. Unele experimente au evidentiat existenta unor relatii antagonice intre diferite specii de fungi micorizanti la aceeasi specie de arbore. De exemplu in cazul interactiei dintre fungul ectomicorizant Laccaria laccata si fungul de sol Trichoderma virens in co-cultura in cazul puietilor de Pinus sylvestris crescuti in vitro, s-a constatat ca la Trichoderma virens cresterea a fost inhibata in co-cultura. Dupa 2 luni de micoriza a puietilor de Pinus sylvestris cu Laccaria laccata, acestia au fost inoculati cu o suspensie de T. virens si examinati la intervale de 7-24 ore, iar apoi la 2, 3 si 6 zile dupa inoculare. Pe radacinile nemicorizate s-a observat o germinare crescuta a conidiilor, formand hife lungi la 3 zile dupa inoculare. Pe radacinile micorizate s-au observat sporadic hife de germinare. La 3 zile dupa inoculare, hifa de Laccaria laccata a crescut in directia conidiei inconjurand-o in spirala. Deformarea conidiei si degradarea ei partiala s-au observat dupa 6 zile de la inoculare. Transferul apei prin hifa micoritica spre plante a fost putin studiat in ciuda importantei pe care o are in dezvoltarea puietilor si a plantatiilor, mai ales in zone aride. Acest proces a fost studiat in laborator pe Arctostaphylos viscida, puieti tineri de pin (Pinus lambertiana) si brad Douglas (Pseudotsuga menziesii). Scopul acestui studiu a fost sa se determine daca apa poate fi transportata prin simbioza micoritica atat la conifere cat si la A. viscida si compararea rezultatelor obtinute folosind 2 indicatori: izotop stabil de deuterium si carbohidrazina. Apa continand aceste substante a fost adaugata compartimentului central. S-au colectat hifele fungice si radacinile puietilor de conifere in alte 2 compartimente pt. a stabili daca s-a realizat transferul apei prin hife. S-a determinat aditional lungimea hifei si gradul de colonizare micoritica. Pentru a identifica speciile de fungi implicate in colorarea apei de transfer s-au folosit analize de polimorfism. Rezultatele analizelor cu izotop stabil au aratat ca apa se transfera prin hifele micoritice, dar apa izotopica a fost detectata numai in radacinile de brad-Douglas, dar nu si in radacinile de pin. In contrast, fluorescenta a fost transferata prin hifele micoritice atat la bradul- Douglas, cat si la pin. A fost identificat numai unul din 15 morfotipuri de fungi (Atheliaceae), care favorizeaza transferul. Studiile au aratat ca cele 2 substante sunt transportate prin mecanisme diferite prin aceeasi hifa, sau diferiti fungi le transporta pe cai diferite spre planta gazda. Ambele cai pot oferi informatii asupra transferului dintre fungi si planta, dar nu se stie sigur daca ofera indicatii precise asupra vitezei de transfer a apei. Metoda cu izotop ofera mai multe indicatii directe asupra transferului apei si se preteaza mai bine pentru studiul transferului dintre plante si fungii micorizanti. Iazurile de decantare sunt contaminate cu combinatii de metale grele. Unele experimente studiaza efectele contaminarii individuale si in combinatie a unui amestec de metale grele (Cd, Pb, Zn, Sb, Cu) asupra puietilor de pin scotian colonizati cu inocul de fungi ectomicorizanti (ECM) din sol natural. Puietii au fost cultivati pe sol contaminat cu metale grele in urma unui accident chimic, pe sol contaminat intentionat cu 5 metele grele si pe sol necontaminat. Solul contaminat si cel intentionat contaminat au inhibat radacinile si mladitele puietilor de pin. Din cele 5 metale grele din solul contaminat intentionat, Cd a fost cel mai toxic pt. simbioza ECM-pin. Solul contaminat a avut efect toxic asupra simbiozei ECM-pin si a cauzat schimbari in compozitia ECM. Comparand un sol contaminat cu un singur metal greu cu unul contaminat cu mai multe metale grele, s-a constatat ca cel de-al doilea tip de sol a avut o toxicitate mai redusa si o mai slaba acumulare a Pb, Zn si Sb in puieti. Aceasta indica ca toxicitatea unei contaminari cu mai multe metale grele nu este data de suma toxicitatilor individuale ale metalelor respective. Un experiment intersenta vizeaza influenta structurii pe varste a populatiilor de arbori asupra gradului de micorizare (EMF ) la puieti de brad Douglas, comparandu-se comunitatile de puieti colonizati cu EMF plantati in apropierea si la distanta de arbori maturi, precum si cu puieti plantati in 49

ghivece cu sol forestier si colonizati cu EMF. Puietii au fost plantati la distante la mici de 6 m si peste 16 m fata de arbori. In cazul puietilor plantati in apropierea arborilor s-a constatat o abundenta si diversitate mai mare a EMF fata de cei plantati la distanta mai mare. Comunitatile de EMF ale puietilor din apropierea arborilor au fost similare cu cele ale arborilor maturi, iar cele ale puietilor plantati la distanta au fost similare cu cele ale puietilor plantati in ghivece. Concluzia este ca arborii maturi pot mentine si accelera restabilirea comunitatilor micorizante asociate acestora. Au fost comparate performantele puietilor de pin, inoculati cu micoriza sau neinoculati, in ceea ce priveste doua domenii de studiu: cresterea supraterana a indivizilor de 2 ani saditi in ghivece, dupa ce au fost plantati in doua zone diferite din punctul de vedere al continutului de apa. Inocularea cu micoriza a imbunatatit semnificativ cresterea deasupra solului in timpul celor 2 ani dupa plantarea in cele doua zone, in special in zona mai uscata. s-a urmarit influenta lui Rhizopogon roseolus(Corda ex Sturm) Th. Fries si a speciei Scleroderma citrinum Pers. asupra potentialului de apa in xylem si a conductivitatii hidraulice la interfata sol-radacina a indivizilor plantati pe aceleasi zone. Inocularile controlate cu R. roseolus si S. citrinum au imbunatatit cresterea copacilor in primii 2 ani dupa plantarea in camp, in special in zona mai uscata. Pentru a investiga modul de reactie al puietilor de pin (Pinus sylvestris) cu ectomicorize (ECM) in ceea ce priveste cresterea si asimilarea de nutrienti ca si in privinta dezvoltarii de micelii sub influenta CO2 in conditii ambientale normale si in concentratie crescuta. Fiecarui puiet de pin i s-a asociat una din urmatoarele specii de ECM: Hebeloma cylindrosporum, Laccaria bicolor, Suillus bovinus, S. luteus, Piloderma croceum, Paxillus involutus, Boletus badius in 6 exemplare pentru fiecare tip de asociere; urmarindu-se si radacini ne-micorizate sub influenta de CO2 in conditii ambientale si respectiv continut ridicat (350 or 700 mu l l(-1) CO2); Perioada de proba a durat 156 zile. Pe durata ultimelor 28 de zile, puietii au fost marcati cu (CO2)-C-14. S-a masurat lungimea hifelor, biomasa vegetala, alocarea de C-14 precum si concentratia de azot si fosfor din plante. Am constatat putine interactiuni semnificative. Cresterea concentratiei de CO2 a determinat scaderea raportului lastari/radacini, mai pronuntat in cazul speciilor cu cel mai ridicat extraradical de miceliu. In continut ridicat de CO2, cresterea radacinilor cu ECM a fost semnificativ mai mare decat cresterea hifelor. Lungimea extraradicalului hifal s-a dovedit a fi puternic negativ corelata cu biomasa si continutul de azot ale lastarilor ca si cu azotul total absorbit de plante. Greutatea radacinii uscate s-a dovedit a fi puternic negativ corelata cu concentratia de azot si fosfor. Ciupercile imersate direct in azot au influentat puternic cresterea plantelor prin imobilizarea azotului. Limitarea progresiva a azotului prin micorize induse de ciuperci (PNL) are potentialul de a genera un efect negativ asupra cresterii plantelor in mediu cu CO2 crescut. Un experiment util pentru remedierea terenurilor poluate il constituie posibila utilizare a unor subproduse ale prelucrarii lemnului. In continuare este prezentat efectul resturilor (rumegusului) de pin si stejar asupra compozitiei speciilor si diversitatii de ciuperci micorizante care colonizeaza puieti de 2 ani de Pinus sylvestris L. crescuti intr-o pepiniera din Lituania. Pe suprafata solului pepinierei s-au amplasat resturi de pin si stejar pentru a imita efectul natural al litierei si al lemnului mort. Adaosul de resturi de stejar s-a dovedit a fi cel mai favorabil pentru supravietuirea puietilor, cu o rata de supravietuire de 73%, in contrast cu solul mineral netratat (44%). Concentratiile totale de N, P, K, Ca si Mg s-au dovedit a fi mai ridicate in mediu cu resturi de stejar decat in cel cu resturi de pin. In raport cu factorul de referinta (pH 6.1), pH s-a dovedit a fi mai scazut in mediu cu resturi de pin (5.8) si mai ridicat in mediu cu resturi de stejar (6.3). Au aparut de asemenea cresteri de doua si de trei ori in continutul de carbon in mediile cu adaus de resturi de pin si respectiv de stejar. Printre cele 7 morfotipuri de micorize au fost identificate 8 taxoni diferiti de micorize: Suillus luteus, Suillus variegatus, Wilcoxina mikolae, Tuber sp., a Tomentella sp., Cenococcum geophilurn, Amphinema byssoides si un simbiont ectomicorizic neidentificat. Adausul de resturi de lemn a afectat abundenta 50

relativa de simbionti micorizanti mai mult decat prezenta de ansamblu a acestora. Acest efect a fost mai pronuntat in cazul resturilor de pin decat in cazul celor de stejar, ducand la o crestere de 40% si respectiv de 25% a abundentei de micorize suiloide. Toate acestea sunt dovezi preliminare ca modificarile de masa organica prin manipularea cantitatii de resturi poate avea efecte profunde asupra structurii chimice a solului, prin aceasta influentand cresterea si supravietuirea puietilor de pini si a comunitatilor de micorize asociate. Au fost studiate speciile fungice cu ectomicorize productive intalnite la sporocarpii asociati cu padurile de pini ponderosa si brad Douglas in zonele de raspandire naturala a acestora (cum ar fi vestul Canadei, SUA, Mexic) si din plantatiile din sudul Argentinei, ca si din alte parti ale lumii. In literatura si bazele de date disponibile sunt raportate o suta cincizeci de taxoni pentru padurile de pin ponderosa si 514 pentru padurile native de brad Douglas. Un grup mic de genuri contribuie intr-o proportie importanta la bogatia de specii pentru bradul Douglas (cum ar fi Cortinarius, Inocybe si Russula), in timp ce in cazul pinilor ponderosa bogatia de specii este distribuita ceva mai uniform intre diferite genuri. Comparatia intre bogatia de specii ectomicorizice asociate cu arbori in paduri native si in Patagonia (Argentina) scoate in evidenta mult mai putine specii in ultimul caz, cu 18 taxoni pentru pinul ponderosa si cu 15 pentru bradul Douglas. Speciile de epigee sunt clar predominante in padurile native de brad Douglas, in timp ce raportul epigee/hipogee este mult mai echilibrat in cazul pinilor ponderosa; am observat o tendinta similara in cazul plantatiilor din Patagonia. Cea mai mare parte a ciupercilor Thelephora terrestris, si numai 56% din taxonii fungici intalniti in padurile de brad Douglas pe plan mondial sunt cunoscuti ca provenind din paduri native, ceilalti taxoni reprezentand asocieri noi pentru planta gazda, sugerand faptul ca in plantatiile artificiale sunt favorizate asocierile noi arbore + taxoni fungali in ectomicorize. ! Desi cele mai multe experimente au vizat raportul dintre specii ale genului Pinus si ciupercile micorizante, au fost studiate si alte specii de arbori, precum Quercus, Salix, Betula etc. Aceste experimente sunt promitatoare deoarece mizam pe utilizarea unor specii native in remedierea iazurilor de decantare. Au fost investigate modificarile produse in compozitia gruparilor de ectomicorize de-a lungul unui gradient de vegetatie secundar in orasul Kashiva, Districtul Kanto din partea de est a Japoniei. Mostrele de sol prelevate din sase locatii si clasificarea varfurilor radacinilor de ectomicorize in morfotipuri prin observatie macroscopica si prin masurarea spatiului intern trascriptazei din ARNr. A fost investigat, de asemenea potentialul de inoculare al fungiilor de ectomicorize in sol prin germinarea si cresterea de puieti de pin rosu in ghivece. Prezenta fungiilor de ectomicorize pe radacinile arborilor s-a dovedit a fi in crestere de-a lungul gradientului de vegetatie incepand de la stadiul de arbust tanar (Pinus densiflora Sieb. et Zucc.) catre stadiul mijlociu (Quercus serrata Thunb. si Castanea crenata Sieb.) si apoi in usoara scadere in etapa de climax (Quercus myrsinaefolia). Exista o stransa corelatie intre cresterea numarului de morfotipuri de micorize si cresterea biomasei de arbori cu ectomicorize de-a lungul succesiunii. Depozite de propagare ectomicorizice au fost depistate in solurile cu ierburi si arbusti tineri, chiar in zone in care nu erau prezenti arbori cu ectomicorize. Spre deosebire de diversitatea de morfotipuri de ectomicorize de pe radacinile arborilor, bogatia si diversitatea de ectomicofize inoculate in sol determinand infestarea puietilor de pin a crescut numai de la stadiul de pajiste pana la pin dar nu si in cazul instalarii arborilor de stejari. Compozitia gruparilor de ectomicorize pe arborii maturi si depozitele proliferate de ectomicorize din sol fac dovada existentei unui gradient succesional de-a lungul gradientului de vegetatie secundar, dar cu prezenta a numeroase morfotipuri comune in diferite etape de dezvoltare a vegetatiei. Un experiment asupra unei ciuperci micorizante stimulatoare a cresterii, Trichoderma harzianum Rifai 1295-22 (cunoscut si ca "T22") ar putea fi utilizata pentru a imbunatati prinderea si cresterea salciei (Salix fragilis) in sol lipsit de poluanti de natura organica sau metale precum si in sol contaminat cu metale, prin compararea acestei ciuperci cu plante de control neinoculate si o formula de ectomicorize de utilizare comerciala utilizata pentru prinderea puietilor de arbori. Puietii de salcie 51

crescuti intr-o incapere cu temperatura controlata pentru un interval de 5 saptamani intr-un sol de prima calitate al unui centru de gradinarit si pentru un interval de 12 saptamani in sol pe care au fost deversate materiale de constructii si ape reziduale cu continut ridicat de metale grele, incluzand aici cadmiu (30 mg kg(-1)), plumb (350 mg kg(-1)), mangan (210 mg kg(-1)), nichel (210 mg kg(-1)) si zinc (1,100 mg kg(-1)). Dupa 5 saptamani de crestere in sol curat, puietii crescuti cu T22 produsesera lastari si radacini cu 40% mai lungi decat plantele de control si lastari care erau cu 20% mai lungi decat puietii crescuti cu ectomicorize (ECM). Mostrele cu T22 au produs biomasa uscata mai mult decat dublu fata de biomasa plantelor de referinta si cu 50% mai multa biomasa decat in cazul puietilor tratati cu ECM. Dupa un interval de crestere de 12 saptamani, puietii crescuti cu T22 in soluri contaminate cu metale au produs cu 39% mai multa biomasa uscata si erau cu 16% mai inalti decat plantele de referinta neinoculate. Acesta este primul raport asupra simularii cresterii arborilor prin aplicarea de Trichoderma la radacina avand in vedere ca salcia este o specie nativa nepretentioasa care ar putea fi introdusa in incercarile de remediere ale iazurilor de decantare. Aceste rezultate mai sugereaza si faptul ca salciile inoculate cu T22 ar putea fi utilizate pentru cresterea ratei de refacere a vegetatiei si de fito-stabilizare a zonelor contaminate cu metale. Simbiozele ectomicoritice modifica conditiile fizico-chimice si biologice din solurile inconjuratoare, creind astfel, un mediu particular numit ectomicorizosfera, care selecteaza asociatiile microbiene suspectate a avea un rol in ceea ce priveste o productie voluminoasa si in ciclurile la care sunt supusi nutrientii. Pentru a aprecia efectele ectomicorizosferei asupra structurii asociatiilor microbiene, posibil implicate in mobilizarea nutrientilor din solurile bogate in minerale in medii sarace in nutrienti, am comparat diversitatea in ceea ce priveste modul de actiune al asociatiilor bacteriene din solul si ectomicorizosfera unei zone de padure. 264 de specii de bacterii si 107 de specii de fungi au fost izolate din structura (masa) solului de la baza stejarului (Quercus petraea) si din ectomicorizosfera si ectomicorizatia stejar-Scleroderma citrinum, din orizonturile superioare a doua soluri organominerale (0-3 cm si 5-10cm). S-a realizat caracterizarea lor folosind 2 teste in vitro legate de capacitatea lor de a mobiliza Fe si P. Ectomicorizosfera stejarului asociat cu S. citrinum structureaza in mod semnificativ asociatiile de bacterii ce pot fi cultivate pe cele 2 tipuri de soluri prin selectarea unor specii foarte eficiente in mobilizarea P si Fe. Acest efect a fost observat si in ceea ce priveste diversitatea asociatiilor de fungi care solubilizeaza fosfatii din solul cu stratul superior mai ingust. Un studiu anterior a demonstrat deja ca ectomicorizosfera pinului cu Laccaria bicolour structureaza diversitatea functionala a populatiei de Pseudomonas fluorescens de pe un sol de padure steril. In comparatie cu acesta, prezentul studiu evidentiaza rolul efectului de micorizosfera asupra diversitatii functionale a asociatiilor de bacterii si fungi, in functie de procesul de absorbtie al mineralelor, netinandu-se cont de tipul de fungi existenti in cadrul simbiozei, de varsta si speciile copacilor gazda sau de mediu (steril vs. sol de padure). De asemenea, s-a demonstrat ca intensitatea mobilizarii de P si Fe de catre bacteriile din ectomicorizosfera, izolate din solul cu stratul superior mai mic, a fost mult mai mare in comparatie cu mobilizarea determinata de catre bacteriile din solul cu stratul superior mai mare. Acest lucru dezvaluie pentru prima data faptul ca exista o stratificare a asociatiilor bacteriene de cultura, caracterizate printr-o diversitate a modului de actiune, legata de felul in care are loc mobilizarea P si Fe. Studiul asociatiilor dintre fungi ECM (ectomicorizanti) si AM (micorize arbusculare) si specii de plante lemnoase pioner din zone devastate de eruptia vulcanului Usu, din Japonia din 2000 a pus in evidenta ca din cele 8 specii de plante lemnoase pioner, majoritatea sunt asociate cu fungi ECM si/sau AM. In mod particular, speciile de plante lemnoase dominante: Populus maximowiczii, Salix hultenii var. angustifolia si Salix sachalinensis au fost puternic asociate cu fungi ECM si asociate neregulat cu fungii AM . S-au gasit 1 pana la 6 morfotipuri in radacinile fiecarei plante gazda de ECM si in medie 2 in radacinile fiecarui puiet, indicand o diversitate scazuta a fungilor ECM. Colonizarea ECM a variat intre 17 si 42 % la antenele (tipurile) radacinilor. Au fost identificate 15 tipuri de fungi ECM, utilizand morfotipologia si analizele moleculare. Tipurile de fungi ECM au fost foarte diferite pentru plantele 52

gazda. Totusi, Laccaria amethystea, Hebeloma mesophaeum, Thelephora terrestris si alte Thelephoraceae au prezentat colonizari foarte asemanatoare, constituind majoritatea colonizarilor ECM din radacinile fiecarei specii de plante. Acesti fungi ECM pot fi importanti pentru stabilizarea speciilor pioner de plante lemnoase si pentru viitoarele revegetari ale vulcanului Mt. USU. ! Crearea si sustinerea unui covor vegetal eficient in remedierea iazurilor de decantare presupune si un strat ierbos cu eficienta antierozionala semnificativa. Studiile experimentale citate in literatura atesta prezenta unor fungi micorizanti care pot sa sustina supravietuirea unor specii de ierburi in condiile deficitare ale terenurilor intens poluate. Dintre speciile experimentate, unele apartin florei native regionale, prin urmare consideram oportuna reluarea experimentelor cu aceste specii in conditiile iazurilor de decantare din Maramures. Desigur nu excludem testarea si altor specii ierboase in combinatie cu ciuperci micorizante. S-au studiat efectele fungilor micorizanti si a altor microorganisme din sol asupra cresterii a doua specii de iarburi: Andropogon gerardii Vitm. si Festuca arundinacea Schreb., pe soluri contaminate cu metale grele si pe reziduuri miniere. A. gerardii este foarte dependenta in preeriile native de fungii micoritici, in timp ce F. arundinacea este facultativ micotrofa si se bazeaza pe simbioza micoritica doar in cazul solurilor foarte infertile. Indiferent de influenta pe care ar fi putut sa o exercite microorganismele, nici o specie din aceste plante nu a putut sa se stabileasca si sa creasca pe reziduurile miniere. Ambele specii de plante au crescut pe solurile putin contaminate sau necontaminate, iar A. gerardii s-a dezvoltat doar in prezenta micorizatiilor. Alte microorganisme prezente in sol au imbunatatit semnificativ cresterea speciei A. gerardii doar pe soluri necontaminate si nu la fel de puternic ca in cazul micorizatiilor. Totusi, F. arundinacea a fost mult mai colonizata de fungii micoritici decat A. gerardii si prezenta microorganismelor nu a afectat paiusul pe nici un tip de sol. In cazul unor tratamente, fungii micorizanti adaptati pe solurile necontaminate au stimulat cresterea plantelor mai mult decat micorizatiile adaptate solurilor contaminate moderat. Totusi, fungii micorizanti adaptati solurilor contaminate nu au determinat imbunatatirea cresterii plantelor in comparatie cu fungii micorizanti adaptati solurilor necontaminate. Plantele A. gerardii inoculate cu fungi micorizanti au retinut mai mult Zn in radacini decat in mladite, confirmand rapoartele anterioare potrivit carora fungii micorizanti modifica locul de acumulare al metalelor grele in plantele gazda. Din contra, micorizatia nu a afectat locul de acumulare al acestora in cazul lui F. arundinacea, sugerand faptul ca dependenta micorizatiilor fata de o anumita specie de planta este corelata cu retentia de metale in radacini. Aceasta corelatie intre dependenta micorizatiei fata de o anumita specie de planta si modificarea data de micorizatie locului de acumulare poate sa explice rapoartele putine despre efectele micorizatiei asupra locului de acumulare a metalelor grele in plante. Raspunsul plantei la simbioza micoritica ar putea reprezenta foarte bine un nou criteriu utilizat la selectarea speciilor de plante ce vor fi folosite in regenerarea site-urilor contaminate. Experimentul urmator citat in literatura de specialitate se poate constitui ca un semnal de alarma in tendita de utilizare a unor specii adventive sau importate constient in revegetarea terenurilor degradate. Aceste terenuri inverzite cu specii non-native pot constitui surse de invazie pentru ecosistemele naturale invecinate. Ambrosia artemisiifolia L.(obisnuita rugina), o planta invaziva anuala, a fost introdusa in Europa acum mai bine de 100 de ani din America de Nord. Ca si majoritatea plantelor invasive din Europa, ea se dezvolta in zone deschise si afectate (deranjate) cum ar fi campiile, gropile de gunoi, marginile drumurilor si malurile apelor. Recent, se suspecteaza ca fungii care dau micorizatii arbusculare indeplinesc un anumit rol in unele procese de invazie a plantelor. Cum obisnuita rugina este colonizata natural de AMF, s-a studiat intensitatea colonizarii micoritice a radacinilor la 35 de populatii native din estul Frantei. Aproximativ 94 % dintre probele luate de la populatiile de A. artemisiifolia au prezentat micorizatii. Nivelurile de colonizare ale radacinilor au variat intre 1 si 40%, in functie de situ53

rile ecologice, cu nivele scazute pentru habitatele agricole si nivele ridicate pentru zonele afectate , cum ar fi gropile de gunoi si marginile drumurilor. Un experiment de sera realizat ulterior a aratat impactul pozitiv al AMF asupra cresterii si dezvoltarii lui A. artemisiifolia. Se presupune ca raspandirea acestei plante invazive sa fie facilitata de AMF, subliniand nevoia de a introduce interactiunile simbiotice in viitoarele studii asupra proceselor invasive ale plantelor. In aceasta lucrare s-a analizat efectul metalelor grele asupra cresterii plantelor micorizate pe un iaz de decantare al unei mine de Cu din Anhui, China. Proportia de P si materie organica din aceasta zona este foarte redusa, constatandu-se o concentratie ridicata de Pb, Zn, As, Cd, Cu. Plantele dominante din aceasta zona apartin familiilor Gramineae si Compositae, cele mai raspandite specii de plante fiind Imperata cylindrica, Cynodon dactylon si Paspalum distichum. Nu s-au constatat colonizari cu fungi micorizanti (AM), decat in radacinile de C. drummondii si C. dactylon. Concentratia metalelor din tesuturile plantelor indica ca I. cylindrica si P. distichum prezinta mecanisme de supravietuire la concentratii ridicate ale metalelor grele. Studiul arata ca remedierea si restabilirea vegetatiei in zonele poluate cu metale grele poate fi facilitata prin selectarea speciilor de plante tolerante si a fungilor micorizanti toleranti. Plantele tehnice ar putea fi o solutie pentru utilizarea siturilor poluate si a zonelor adiacente acestora, substituind alte plante cultivate in scop alimentar. In acest sens s-a studiat efectul micorizei asupra absorbtiei si transportului metalelor grele la Cannabis sativa (canepa). Determinarile s-au facut prin cultivarea plantei pe soluri continand 100 g Cd si Ni si 300 g Cr, cat si pe soluri necontaminate, fiind inoculate cu specii micorizante de Glomus mosseae cat si in absenta lor. S-a observat o crestere redusa la plantele inoculate corelata cu gradul de micorizare. Procentul de colonizare a fost de 42% in cazul plantelor cultivate pe soluri necontaminate si 9% in cazul plantelor cultivate pe soluri contaminate, sugerand efectul negativ al concentratiei metalelor grele asupra plantelor colonizate. pHul solului, prezenta metalelor grele si absorbtia lor de catre plante nu au fost influentate de micoriza. Concentratia de metale grele nu a diferit in plantele inoculate si cele neinoculate, cu exceptia Ni, care sa gasit in concentratie mai mare in tulpina si frunzele plantelor inoculate cultivate pe soluri contaminate. In plantele cultivate pe soluri necontaminate cea mai mare parte a Cr si Ni absorbit s-a gasit in mladita, fara diferente nesemnificative intre plantele inoculate si cele neinoculate. Plantele crescute in soluri contaminate artificial acumuleaza o cantitate mai mare de metal in radacina. In acest tip de sol micoriza intensifica absorbtia celor 3 metale grele din radacina in mladite. ! Simbiozele micorizante sunt evidentiate de literatura de specialitate ca fiind prezente si in cazul speciilor de briofite, fenomen de interes deoarece pe suprafata iazului de decantare sunt prezente sinuzii muscinale. Experimente bazate pe sustinerea bibliografica pot pune in evidenta daca in acest caz particular prezenta muschilor este corelata cu micorizele. A fost studiat modul de colonizare si diversitatea de fungi care genereaza micorizatii arbusculare (AM) in asociatie cu 24 de specii de muschi, apartinand unui numar de 16 familii de briofite din China. Structuri de fungi AM, cum sunt sporii, veziculele, spiralele hifale (inclusiv hifele intracelulare) sau hifele intercelulare neseptate au fost intalnite la 21 de specii de muschi. Structurile de fungi AM (veziculele, spiralele hifale si hifele intercelulare neseptate) au fost prezente in tesuturile a 14 specii de muschi, iar sporii si hifele neseptate de la suprafata gametofitilor au aparut la 15 specii. Structurile fungilor AM au fost prezente in 11 din 12 specii de muschi de tip saxicoli si in 6 din 10 specii de muschi de tip tericoli. Structurile fungilor AM au fost observate doar in tulpinitele si tesuturile frunzulitelor de muschi, si nu si in rizoizi. Au fost separate in total 15 specii de fungi AM pe baza culturilor cu trifoi pe roca sistoasa, utilizandu-se pentru inoculare 13 specii de muschi. Dintre aceste specii de fungi AM, 11 au apartinut speciei Glomus, 2 speciei Acaulospora, una speciei Gigaspora si una speciei Paraglomus. Rezultatele au sugerat ca structurile de fungi AM apar in mod normal aproape la toti muschii si ca diversii fungi AM, mai ales speciile Glomus, sunt asociati cu muschii. 54

! Un aspect semnificativ il constituie parametri biochimici ai micorizelor, care pot fi utilizati ca markeri biologici privind modul de reactie al membrilor simbiozei. Astfel, exista lucrari in literatura care prezinta studii asupra efectului toxicitatii metalelor grele ( Zn, Cd, Cu, Ni, Pb, Al), asupra activitatii dehidrogenazei in cazul ectomicorizei cu Suillus leutus, Scleroderma aurantium, Cenococcum graniforme si Boletus spp. si comparativ a puietilor de pin lipsiti de micorize. S-a constatat ca metalele grele afecteaza activitatea dehidrogenazei, iar inocularea cu fungi ectomicoritici creste activitatea dehidrogenazei. S-a observat ca in absenta ectomicorizei, concentratiile ridicate de metale grele reduc drastic activitatea enzimei. Compusii organici ai solului pot stabiliza potentialul toxic (PTEs) al unor elemente ca Cu, Cd, Pb si Mn. Alte experimente vizeaza influenta unei glicoproteine insolubile, glomalina, produsa in cantitati crescute de catre hife ale fungilor micorizanti (AMF). Glomalina se poate extrage din culturi de laborator ale AMF si din sol. Experimentele citate in literatura pun in evidenta urmatoarele: Experimentul 1 arata ca glomalina extrasa din 2 tipuri de soluri poluate a determinat cresterea continutului cu 1,6-4,3 mg Cu, 0,02-0,08 mg Cd si 0,62-1,12 mg Pb/g. Experimentul 2 a aratat ca glomalina din hifele de Gigaspora rosea este asociata cu un continut pana la 28 mg Cu/g in vitro. Experimental 3, realizat in vitro pune in evidenta absorbtia Cu de catre izolate tolerante si ne-tolerante de Glomus mosseae. Plantele au fost hranite cu solutii nutritive continand 0,5; 10 si 20 g Cu. Desi nu s-au constatat diferente intre izolate, s-au inregistrat urmatoarele valori de 1,6; 0,4 si 0,3 mg Cu/g glomalina extrasa din hife, din nisip dupa indepartarea hifelor si respectiv din hifele atasate radacinilor. Pe baza rezultatelor prezentate in literatura, glomalina poate fi considerata un factor de remediere a solurilor poluate cu metale grele. Un alt parametru biochimic analizat si dozat este productia de aminoacizi liberi in cazul a 5 specii de fungi ectomicorizanti: Amanita muscaria, Suillus granulatus, Suillus luteus, Suillus bovinus si Rhizopogon luteolus. S-a constatat ca toate speciile au produs in special: acid glutamic, leucina, lisina, ornitina, arginina si un compus neidentificat ninhidrin-pozitiv X3. Atat calitatea cat si cantitatea aminoacizilor formati difera la aceste specii de fungi. Aminoacizii predominanti nu au depasit 1,5 g/mg masa uscata. Experimente speciale au efectuat masuratori asupra influentei speciilor de arbori caracterizate prin micorizatii arbusculare (AM) si ectomicorizatii (ECM) asupra activitatii microbiene a solului si a disponibilitatii de nutrienti prin efectele rizosferei. S-au colectat : sol din rizosfera, sol voluminos si radacini fine de pe 12 plantatii monospecifice(6 specii de arbori caracterizati de AM si 6 specii de copaci caracterizati de ECM), cultivate pe un sol obisnuit pe Plantatiile Turkey Hill din Dryden New York. In diferite incercari, s-au estimat efectele rizosferei pe baza diferentei procentuale dintre probele de sol din rizosfera si cele de sol voluminos. Efectele rizosferei asupra microorganismelor din sol si a activitatii acestora, au fost semnificative pentru speciile ECM, dar pentru speciile AM doar in cateva cazuri. La speciile de arbori cu AM, biomasa de microorganisme, mineralizarea neta a azotului si activitatea fosfatazelor in rizosfera au fost cu 10-12% mai mari decat in solul voluminos. La speciile de copaci cu ECM, efectele rizosferei pentru biomasa de microorganisme, ratele de mineralizare a carbonului, mineralizarea neta a azotului si activitatea fosfatazelor au fost cu 25-30% mai mari decat in solul voluminous si semnificativ marite fata de efectele rizosferei AM. Magnitudinea efectelor rizosferei a fost corelata in mod negativ cu gradul de colonizare micoritica la speciile de copaci AM(r=-0.83) si cu biomasa radacinilor firave (r=-0.88) la speciile de copaci ECM, sugerand ca factori diferiti influenteaza efectele rizosferei asupra speciilor de copaci formand asociatii micoritice diferite. Efectele rizosferei asupra mineralizarii nete a azotului si a activitatii fosfatazelor au fost de asemenea 55

mult mai mari in solurile cu pH < 4,3 pentru ambele specii de arbori (AM si ECM), sugerand ca pH-ul solului si relatia acestuia cu disponibilitatea nutrientilor influenteaza de asemenea magnitudinea efectelor rizosferei. Rezultatele noastre au sustinut ideea ca radacinile arborilor stimuleaza disponibilitatea nutrientilor in cadrul rizosferei si ca diferentele sistematice dintre AM si ECM pot genera efecte diferite ale rizosferei asupra ciclurilor de C, N si P intre speciile de arbori AM si ECM. Un experiment ce vizeza abilitatile degradative ale fungilor a fost aplicat in ecosistemele forestiere din nord, unde aproape tot azotul din sol este sub forma organica, iar arborii din paduri sunt foarte dependenti de fungii ectomicoritici (ECM) si de abilitatile degradative ale acestora privind acumularea de azot. De aceea, capacitatea fungilor ECM de a asimila N din substraturile organice ar trebui sa fie o caracteristica foarte cunoscuta, avand in vedere si importanta ei ecologica. Totusi, cunostintele despre abilitatile degradative ale majoritatii fungilor ECM sunt foarte putine, deoarece asemenea teste nu pot fi realizate datorita problemelor de separare sau cresterii extrem de scazute in culturi pure. In acest studiu, sunt prezentate date despre activitatea proteazei extracelulare in cazul a 32 de specii de fungi ECM, majoritatea dintre ei nemaifiind cultivati anterior. S-au comparat zymograme si placi cu lapte praf pentru a se determina activitatea proteazei in cazul acestor specii atat de reticente. Per total, 29/32 dintre aceste specii au generat activitatea proteazei extracelulare , insa detectarea lor a fost dependenta de metoda folosita. In cazul cresterii acestora pe farfurii cu lapte praf s-a determinat activitatea proteazei la 28 dintre cele 32 de specii, in timp ce utilizarea zimogramelor a evidentiat proteaze doar la Amanita muscaria, Russula chloroides, Lactarius deterrimus si Lactarius quieticolor. Studiul sustine ipoteza conform careia excretia proteazei este o caracteristica fiziologica foarte raspandita a fungilor ECM si ca aceasta abilitate a lor are o semnificatie considerabila pentru acumularea de azot in ecosistemele forestiere. Reusita reabilitarii ecologice a terenurilor degradate, in general si a iazurilor de decantare in particular, se concretizeaza in instalarea unui covor vegetal cat se poate de inchegat, cu diversitate specifica, adaptata conditiilor ecologice particulare zonei climatice, etajului altitudinal si conditiilor edafice specifice. Procesul de instalare trebuie sa urmeze etapele specifice unei fitocenogeneze: colonizare, consolidare, competitie, stabilizare.

Metoda de lucru aplicata in studiul vegetatiei Pentru a aprecia stadiul actual al fitocenogenezei, precum si directia de derulare a acesteia este nevoie de un studiu floristic calitativ si cantitativ, precum si studii fitosociologice insotite de prelucrari statistice. Parametri precum: fizionomia si aspectele de vegetatie, numarul de specii vegetale (diversitatea floristica), analiza bioformelor, analiza geoelementelor, analiza comportamentului ecologic al speciilor de plante, analiza cariologica corelata cu distributia speciilor de plante pe altitudine si latitudine, constituie elemente de diagnoza necesare pentru a evalua sansele de acoperire cu vegetatie a terenului, precum si valentele ecoprotective ale covorului vegetal in curs de constituire. In vederea unei diagnoze complete se impune un studiu floristic. Acesta presupune inventarierea tuturor taxonilor vegetali prezenti in teritoriul de referinta si alcatuirea unui conspect fitotaxonomic cat mai complet. Acest conspect va fi completat cu date referitoare la variabilitatea intraspecifica, la originea geografica a speciilor, provenienta lor, la strategia lor de supravietuire, la preferintele, exigentele, comportamentul ecologic al acestora (fata de principalii factori ecologici umiditate U, temperatura T, reactia chimia ca solului R), la structura cariologica. Aceste criterii vor servi ca aspecte analitice de prelucrare si de comparare a florei de pe teritoriul de referinta cu flora regionala caracteristica zonei geografice si etajului. Se va urmari procentajul in care speciile regionale, native participa la edificarea covorului vegetal de pe iazul de decantare, diversitatea de specii, concordanta dintre preferintele ecologice ale speciilor prezente si natura substratului. Datele obtinute in urma prelucrarilor statistice ale florei de 56

pe iazul de decantare vor fi prezentate sub forme de diagrame, grafice, ilustratii. Analiza taxonomica, ecologica, cariologica a florei va fi completata cu aspecte fiziologice privind absorbtia de catre plante a diferitelor componente (toxice) ale substratului, fenomenele de concentrare ale acestora si posibile utilizari ale unor specii de plante in actiunile de fitoextractie. Studiul florei (alge, licheni, briofite, pteridofite, gimnosperme, angiosperme) este urmat de studii fitosociologice privind instalarea si consolidarea vegetatiei (fitocenogeneza) in arealul de referinta.

Studiul vegetatiei (chiar daca nu este o vegetatie inchegata) urmeaza metoda fitocenologica propusa de scoala central europeana Montepellier adaptata la conditiile particulare ale covorului vegetal din Romania. Se efectueaza relevee sau suprafete de proba (care se suprapun in mare parte, cu suprafetele de probare pentru parametrii fizico-chimici si microclimatici). Aceste relevee vor fi studiate analitic in ceea ce priveste factorii abiotici (altitudinea, expozitia, gradul de inclinare al pantei, elemente microclimatice), factorii generali (precum inchegarea coronamentului unde este cazul, gradul de acoperire al stratului ierbos, stratificarea vegetatiei, dimensiunile arborilor, litiera unde este cazul), analiza floristica fiecarei specii acordandu-i-se aprecierea de AD (abundentadominanta pe scara Braun-Blanquet). Vor fi analizate aspectele structurale ale covorului vegetal, precum: distributia orizontala a indivizilor, stratificarea si dispunerea in sinuzii a plantelor, posibile fenomene allelopatice. Vor fi efectuate comparatii cu formatiuni vegetale apartinand aceleiasi raionari de vegetatie, cu relevee asemanatoare ca si compozitie floristica aflate in bazele de date de vegetatie. Vor fi identificate eventualele specii caracteristice si edificatoare incercand conturarea unor grupe cenologice si ecologice, precum si identificarea sensului de evolutie a fenomenului succesional spre posibile asociatii vegetale zonale sau azonale. Releveele efectuate vor fi incluse intr-o baza de date si analizate statistic utilizand programe informatice specifice consacrate acestor tipuri de prelucrari (SPSS, Turboveg, Canoco, Juice, etc) pentru a obtine date relevante si obiective privind incadrarea in asociatii vegetale. Se vor aplica ecuatii matematice de analize de varianta, regresii, ANOVA, indici de similitudine, de diversitate precum: Indicele de similitudine Sorensen, Indicele Kulzinsky, Indicele de diversitate ShannonWienner etc, trasandu-se grafice, matrici de similitudine etc. Aceste studii, care vor constitui continutul bazei de date referitoare la covorul vegetal se vor derula pe tot parcursul celor trei ani, in stationar, punandu-se in evidenta aspecte de dinamica a vegetatiei in conditii de terenuri degradate.

57

De asemenea, prin corelatiile fiziologice, simbiotice si ecologice care se vor stabili cu celelalate grupe de organisme, in cadrul liniilor experimentale, se vor selecta caile de interventie si sprijin care sa stimuleze structurarea covorului vegetal. ! Un aspect semnificativ al proiectului il constituie studiul in situ si ex situ al speciilor de fungi existenti pe iazurile de decantare si posibile modalitati de diversificare a acestei grupe, precum si utilizarea lor in remedierea solurilor degradate de pe aceste terenuri si stimularea fenomenelor simbiotice cu plantele superioare. Studiul in situ se concretizeaza in identificarea speciilor de ciuperci instalate in mod natural pe terenurile degradate de pe iazurile de decantare. Intocmirea unei liste taxonomice cu speciile de fungi, analiza distributiei acestor specii in corelatie cu factorii edafici, climatici si cu cu distributia poluantilor in substrat. Se va analiza compozitia florei lichenologice, precum si fenomenul de micorizare in conditii naturale cu diferite specii de cormofite. Fenomenul de micorizare va fi studiat, atat in conditiile particulare ale iazului de decantare, cat si pe soluri forestiere normale pentru a stabili elementele de diferentiere si de a descifra posibilele mecanisme de stimulare si imbunatatire a acestui fenomen. De asemenea planul operational al proiectului prevede experimente de micorizare ex situ al unor plantule de diferite specii de cormofite cu anumite specii de ciuperci si testarea viabilitatii si eficientei de supravietuire a acestora in conditiile substratului iazului de decantare. ! Planul operational al proiectului si metodologia adoptata in cadrul grupelor de cercetare prevede inocularea si testarea unor specii de fungi caracteristici regiunii geografice, pe substratul iazului de decantare si evaluarea capacitatii lor de absorbtie a unor componente din acesta. ! Un obiectiv important al proiectului il constituie studiile experimentale privind corelatia intre microbiota (microorganisme, fungi, alge) solului si plantele superioare in vederea identificarii si testarii combinatiilor optime care sa poata fi utilizate in remedierea ecologica a iazurilor de decantare. In acest scop colectivul de biologi din cadrul echipei parteneriale a intocmit o metodologie experientala constand in initierea unor linii experimentale comparative de cultivare a unor combinatii de specii de cormofite, fungi si microorganisme pe substrat de pe iaz si pe soluri forestiere naturale. Ipoteza experimentala de lucru vizand testarea combinatiilor de specii de cormofite fungi si microorganisme consta in verificarea si masurarea unor parametri fiziologici si biochimici la plante crescute in diferite tipuri de soluri, precum si in combinatie/asociere cu microbiota. Au fost initiate culturi repetitive de puieti apartinand unor specii diferite de arbori. Speciile de arbori selectate au fost: Betula verrucosa, Quercus petraea, Populus tremula, Salix caprea, Hippophae rhamnoides. Alegerea speciilor de arbori s-a facut pe urmatoarea ratiune: pe baza observatiilor facute asupra speciilor instalate spontan pe iazul de decantare; speciile: Salix caprea, Betula verrucosa, Populus tremula se gasesc pe suprafata iazului si s-a observat si o inmultire naturala a cestor specii; cea mai abundenta specie este mesteacanul, urmata de plop; salcia si gorunul se gasesc in numar mai mic; toate speciile selectionate sunt specii native, zonale, componente ale formatiunilor forestiere regionale specia Quercus petraea a fost aleasa datorita nivelului accentuat de micorizare in conditii normale si datorita faptului ca este una dintre speciile edificatoare ale ale padurilor din zona Experimental a fost luate si exemplare de catina alba Hippophae rhamnoides, datorita capacitatii ei de a fi cultivata pe soluri degradate. Varianta 1. Substrat de iaz ( material rezultat din flotatie) puieti de arbori cu radacini populate de microorganismele si fungii din solul forestier initial (de provenienta a puietilor) si microbiota existenta in substratul de pe iaz care va popula radacinile si rizosfera puietilor. In acest fel se va verifica daca pe solul degradat de pe iaz rizosfera si fungii micorizanti importate de pe soluri normale se mentin si 58

prolifereaza in conditiile substratului de iaz. De asemenea se va urmari daca rizosfera si radacinile se colonizeaza cu specii noi din substratul iazului. Varianta 2. Substrat de iaz sterilizat pentru a elimina potentialele specii de microorganisme si fungi din substratul depe iaz. De asemenea au fost sterilizate radacinile puietilor cu fungicide cu spectru larg pentru a elimina micorizele si rizosfera aduse pe radacinile puietilor de arbori din solul de provenienta. Acesta varianta in comparatie cu celelalte va pune in evidenta rolul microbiotei solului (micorize si microorganisme) asupra cresterii la arbori, asupra activitatii enzimatice determinate la nivelul solului. Varianta 3. Substrat de iaz nesterilizat pe care se planteaza puieti avand radacinile sterilizate. Aceasta varianta evidentiaza posibilele specii de microorganisme si fungi specifice substratului de pe iazul de decantare. Varianta 4. Substrat edafic forestier caracteristic zonei colinare. Aceasta varianta este varianta martor care va evidentia raportul dintre rizosfera, fungii micorizanti si parametri fiziologice (de crester) si biochimice in conditii naturale. Aceste patru variante experimentale vor scoate in evidenta raporturile dintre microbiota solului (rizosfera) si indivizii speciilor de cormofite alese pentru studiu. Determinarile vor viza: diferentele de crestere aparute in diferite variante de sol la aceleasi specii de arbori; determinari ale compozitiei rizosferei la diferitele variante, determinari enzimatice ale activitatii microbiotei in diferitele conditii experimentale. Se va evidentia rolul tipurile de rizosfera pe diferite variante de soluri, precum si rolul acesteia in sustinerea plantelor superioare. Aceste variante experimentale vor constitui si material de studiu si determinari pentru analizele chimice ce vor viza substantele absorbite diferentiat, posibilele concentrari ale unor specii chimice in diferite organe ale plantelor, la diferite specii si in conditii experimentale diferite. Aceste determinari chimice calitative si cantitative din organele plantelor se vor realiza prin analize de absorbtie atomica. Masuratorile vor fi incluse intr-o baza de date, prelucrate statistic si vor pune in evidenta rolul simbiozelor in sustinerea plantelor cormofite, prceum si rolul asocierii dintre specii in remedierea iazurilor de decantare. Achizitii de echipamente si materiale O activitate foarte importanta pentru buna derulare a proiectului si reusita rezultatelor sale o reprezinta achizionarea echipamentelor si materialelor necesare. Aceste activitati au fost prevazute pentru etapa I deoarece echipamentele achizitionate in acest moment servesc analizelor si investigatiilor de pe tot parcursul proiectului. La nivelulserviciului administrativ al Universitatii de Nord a fost depusa cererea si documentatia necesare procesului de achizitie de echipamente prin licitatie electronica. In vederea acesteia s-au intocmit caietele de sarcini pentru achizitionarea urmatoarelor echipamente: spectrometru de absorbtie atomica Analyst 800 cu flacara si cuptor de grafit o bucata stereomicroscop Zeiss, model Stem C2000 cu camera 1 buc. Hota microbiologica Bioquell Clasa II de siguranta model ABS 1500 cu accesorii 1 buc. Stereomicroscop Kruss model MS2 5400 A fost intocmita si aprobata comisia pentru desfasurarea licitatiei alcatuita din urmatoarele persoane: econ.Balaj Dorel reprezentant al serviciului administrativ Biroul licitatii, Flutar Eleonora serviciul administrativ, jurist Coman Ovidiu, sef lucrari dr. Mihaly Cozmuta Leonard si sef lucrari dr. 59

Monica Marian. Caietele de sarcini au fost intocmite pe baza parametrilor tehnici ai aparaturii necesari desfasurarii in bune conditii a analizelor conform protocoalelor prevazute in standardele de masuratori. Licitatia a fost anuntata pe situl SEAP, iar caietele de sarcini au fost achizitionate de catre doua firme furnizoare: Nitech (Bucuresti) si Redox (Cluj- Napoca). Catigatorul licitatiei a fost firma Nitech, avand oferta cea mai buna cu parametri tehnici calitativi superiori. Activitatea de desfasurare a achizitiilor a avut loc dupa proceduri similare si la institutiile partenere: SCDA Livada si Universitatea Oradea.

$ $ $ $ $ $

Concluzii substratul iazurilor de decantare este putin influentat de structura edafica a regiunii, particularitatile sale sunt dependente de depozitul de steril rezultat si depus din activitatea de flotatie, transformat sub actiunea factorilor climatici si ai celor microbieni; fractiile fine ale sterilelor care alcatuiesc digurile iazurilor de decantare, sunt predominant nmoloase, ceea ce induce probleme de stabilitate fizica, ca urmare a alunecarilor circulare si necirculare, a eroziunii regresive a fundamentului, aparitia exfiltratiilor, fenomene de sufoziune si formarea ravenelor; stabilitatea chimica a iazurilor din industria neferoasa, este puternic afectata de scurgerilor acide (H2SO4) rezultate in urma proceselor oxidative-hidrolitice-biologice ale calcopiritei, galenei, blendei si cianurilor din structura taluzului; suprafata specifica mare a particulelor din structura iazului, indusa de dimensiunea lor redusa, favorizeaza procesele oxidative-hidrolitice care au loc in prezenta aerului, apei si microbiotei solului; particulele fine de steril din peretii digurilor sunt usor antrenate de catre vant, provocand adevarate furtuni de nisip si nori de praf, cu impact negativ asupra sanatatii populatiei din satele invecinate (boli respiratorii grave), asupra recoltelor cultivate pe terenurile agricole invecinate (care bioacumuleaza metale grele in concentratii foarte ridicate) si implicit asupra unei mase foarte mari de consumatori; flora microbiana a sustratului poate fi utilizata in sustinerea dezvoltarii covorului vegetal. In acest scop sunt urmarite si selectate specii de microorganisme a caror prezenta in rizosfera s-a dovedit benefica pentru cresterea si dezvoltarea plantelor. Literatura de specialitate citeaza numeroase experimente de urmarire a simbiozelor intre microorganisme si radacini la nivelul rizosferei. Costurile fitoremedierii sunt substanial mai mici fa de alte metode de remediere, Fitoremedierea este o alternativ prietenoas pentru mediu i cu grad mare de acceptabilitate pentru populaie, poate fi aplicat in situ pentru sol i pentru apa subterar, i pentru corpuri de ap de suprafa, Nu are impact negativ asupra structurii i fertilitii solului, dimpotriv, plantele mbuntesc nsuirile solului, Plantele de pe sol contribuie i la prevenirea eroziunii i a formrii de praf. fauna de insecte terestre este prezenta in ecosistemul in formare al iazului de decantare fiind identificate in prima etapa a studiilor: orthoptere, hymenoptere i coleoptere, precum si reprezentani din ordinul Araneae micorizele, alturi de alte microorganisme din rizosfer, aduc o contribuie important n nlturarea efectelor nocive (salinizarea, acidifierea, alcalinizarea, etc.) i n mbuntirea strii fiziologice i nutriionale a plantelor. Componenta chimica a rizosferei este foarte importanta pentru a intelege interactiunea fungilor micoritici cu solurile poluate. pH-ul solului, compozitia minerala, precipitarea poluantilor cu acizi 60

organici excretati de plante, toate par sa aiba un rol cheie in constituirea si adaptarea tolerantei asociatiilor de fungi micoritici prezente in siturile contaminate. Raspunsurile fungilor micoritici la cationii metalelor toxice sunt diverse. Aceasta concluzie, legata de faptul ca diversitatea de fungi micorizanti este ridicata in mod normal, chiar si pe site-urile foarte contaminate, sugereaza ca aceasta diversitate ar putea avea un rol semnificativ in colonizarea de catre fungii micoritici a site-urilor contaminate. $ Crearea si sustinerea unui covor vegetal eficient in remedierea iazurilor de decantare presupune si un strat ierbos cu eficienta antierozionala semnificativa. Studiile experimentale citate in literatura atesta prezenta unor fungi micorizanti care pot sa sustina supravietuirea unor specii de ierburi in condiile deficitare ale terenurilor intens poluate. Dintre speciile experimentate, unele apartin florei native regionale, prin urmare consideram oportuna reluarea experimentelor cu aceste specii in conditiile iazurilor de decantare din Maramures. Desigur nu excludem testarea si altor specii ierboase in combinatie cu ciuperci micorizante Bibliografie selectiva ! Eliade G., Ghinea L., tefanic G. Microbiologia solului. Editura CERES, 1975 ! Oros V. Microbiologia mediului. ndrumtor de lucrri de laborator. Editura Universitii de Nord Baia Mare, 2002 ! Karavaiko G. I. Methods of Isolation, Evaluation and Sudying of Microorganisms. In Biogeotechnology of Metals. Manual. Editors: G. I. Karavaiko, G. Rossi, A. d. Agate, S. N. Groudev, Z. A. Avakian. USSR Commission for UNEP, Centre for International Projects GKNT Moscow, 1988, pp 59-66 ! Drgan-Bularda M. Lucrri practice de microbiologie general. Univ. Babe Bolyai Cluj Napoca, Facultatea de Biologie, Geografie i Geologie, 1983 ! http://www.sygmaaldrich.com Plant pathology media ! GHOSH M., SINGH S. P. (2005) A review of phytoremediation of heavy metas and utilization of its byproducts. Applied Ecology and Environmental Research, 3 (1): 1-18, Budapest, Hungary ! Enciclopedia Wikipedia:http://en.wikipedia.org/wiki/Hyperaccumulators_table ! Komar K. M., Ma L. Q., Rockwood D., Syed A. Identification of arsenic tolerant and hyperaccumulating plants from arsenic contaminated soils in Florida. Agronomy abstracts (1998) p 343.; ! Ma L. Q., Komar K. M., Tu C., Zhang W., Cai Y. A fern that hyperaccumulates arsenic. Nature 409 (2001) p 579 ! A. O. Fayiaga, L. Q. Ma, X. Cao, B. Rathinasabapathi. Effects of heavy metals on growths and arsenic accumulation in the arsenic hyperaccumulator Pteris vittata L.. Environmental pollution 132 (2004) 289-296) ! Perlata-Videa J. R., De la Rosa G., Gonzales J., H., Gardea-Torresday. Effects of the growth stage on the heavy metal tolerance of alfalfa plants, Advances in environmental research, 8 (2004) 679685 ! PIVETZ B. E., 2001: Phytoremediation of Contaminated Soil and Groundwater at hazardous contaminated sites. In: Ground Water Issue, EPA/540/S-01/500, February 2001 ! KUMAR P. B., NANDA A., DUSHENKOV V., MOTTO H., RASKIN I. 1995. Phytoextraction: The use of plants to remove heavy metals from soils. Environ. Science and Technology. 29(5): 1232-1238 ! GREGER M., LANDBERG T. 1999. Use of willow in phytoremediation. International Journal of Phytoremediation, 1(2): 115-123 ! KUZOVKINA Y., KNEE M., QUIGELEY M. F. 2004. Cadmium and copper uptake and translocation in five willow (Salix) species. International Journal of Phytoremediation, 6(3): 269-287 61

! USEPA, 1992: Slurry Biodegradation: International Technology Corporation. Demonstration Bulletin USEPA Centre for Environmental Research Information. EPA/540/M5-91/009, Cincinati ! BALL A., 2003: Bioremediation. In: Waste Management, Editori coord. Pretty J., Oros V., Drghici C., Editura Academiei Romane, p. 181-192 ! Adams, P; De-Leij, FAAM; Lynch, JM. 2007, Trichoderma harzianum Rifai 1295-22 mediates growth promotion of crack willow (Salix fragilis) saplings in both clean and metal-contaminated soil. MICROBIAL ECOLOGY. 54(2):306-313 ! Barroetavena, C; Cazares, E; Rajchenberg, M. 2007, Ectomycorrhizal fungi associated with ponderosa pine and Douglas-fir: a comparison of species richness in native western North American forests and Patagonian plantations from Argentina. MYCORRHIZA. 17(5):355-373 ! Chen B, Tang X, Zhu Y, Christie P, 2005, Metal concentrations and mycorrhizal status of plants colonizing copper mine tailings: potential for revegetation, Sci China C Life Sci. 2005 May;48 Suppl 1:156-64. ! Gebhardt S, Neubert K, Wllecke J, Mnzenberger B, Httl RF, Ectomycorrhiza communities of red oak (Quercus rubra L.) of different age in the Lusatian lignite mining district, East Germany. Mycorrhiza. 2007 Jun;17(4):279-90. Epub 2007 Jan 18. PMID: 17235552 ! Yamashita, S; Fukuda, K; Ugawa, S. 200, Ectomycorrhizal communities on tree roots and in soil propagule banks along a secondary successional vegetation gradient. FOREST SCIENCE. 53(6):635644 ! Zamfirache, Maria-Magdalena, Toma, C., 2000, Simbioza in lumea vie, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza Iasi.

62