Romanul a aparut, in doua volume, in anul 1930.

Scris repede, pentru a fi o nuve la, dar cu fise stranse aproape zece ani, a devenit un roman, depasind intindere a scontata initial. Structurat in doua parti, ce poarta titluri semnificative, scrise la per soana intai, ofera imaginea unui univers de viata complex, surprins in doua ipos taze existentiale fundamentale: iubirea si razboiul. Romancier prin excelenta citadin, Camil Petrescu aduce masiv in literatu ra romana intelectualul lucid, care gandeste si se framanta caci, spune unul din tre eroii sai, cata luciditate, atata constiinta, cata constiinta atata pasiune s i deci atata drama . Daca prima parte a romanului pare a fi integral o fictiune, partea a dou a se alcatuieste dintr-o experienta de viata traita direct si consemnata in jurn alul de campanie al autorului (din ale carui pagini sunt reproduse fragmente in subsolul cartii). Scris in intregime la persoana intai, romanul devine un lung monolog lir ic in care eroul se destainuie, se analizeaza cu luciditate, zbuciumandu-se intr e certitudine si incertitudine in planul erotic si in viata amenintata de moarte . La inceputul primei parti a romanului, aflam despre Stefan Gheorghidiu c a este sublocotenent, proaspat concentrat intr-un regiment de infanterie, trimis pentru fortificarea Vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal, apoi in munti, in regiunea Dambovicioara. Scriitorul precizeaza de acum starea eroului: pentru mine , insa, aceasta concentrare era o lunga deznadejde. De multe ori, seara, la popo ta, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca rascoliri si sa intarate dureri amortite . El face eforturi disperate sa obtina o permisie de doua zile pentru a me rge la Campulung, chemat de urgenta de sotia lui, cu care se impacase de curand. O discutie la popota pe tema dragostei, a fidelitatii femeii, a raspunderilor c onjugale il irita pe tanarul sublocotenent, care reactioneaza cu o violenta abia stapanita, ce-i uluieste pe cei de fata. Zbuciumul sau interior se condenseaza in cateva cuvinte: Daca maine seara nu-mi da drumul pentru doua zile, dezertez . In cidentul de la popota declanseaza resorturile adanci, interioare ale eroului. El aduce in prezent povestea iubirii sale, actualizand-o. Romanul incepe, propriu-zis, prin capitolul al doilea, intitulat Diagonal ele unui testament , in care se succed secvente din romanul iubirii si al casnicie i sale, asa cum s-au inregistrat in memoria eroului-narator, in constiinta sa lu cida. Deci eroul traieste doua realitati: realitatea timpului cronologic (frontu l) si realitatea timpului psihologic (trairile interioare trecute si reverberate ). La Camil Petrescu timpul este subiectiv. Critica literara a apreciat de la inceput substanta psihologica a romanu lui, planul interior (sentimente, ganduri) si planul exterior, obiectiv, al lumi i (oameni, fapte, intamplari). Toate converg catre o constiinta unica, unde sunt analizate pentru gasirea de certitudini, a adevarului. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman de experie nta , de cunoastere (G. Calinescu). Cunoasterea prin intoarcere inauntru, caci scrii torul este o natura reflexiva, care diseca, analizeaza cu luciditate viata inter ioara, fiindca atentia si luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc, a sa cum de altfel atentia sporeste si durerea de dinti . Intrare in nararea primei experiente de cunoastere, iubirea traita sub s emnul incertitudinii, se face direct, semnaland drumul zbuciumat al cautarii ade varului, al clarificarii interioare: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o col ega de la facultate si banuiam ca ma inseala . Primirea, pe neasteptate, a unei parti dintr-o mostenire lasata de un un chi bogat, Tache, schimba cursul existentei conjugale a celor doi studenti sarac i, in defavoarea cuplului insa. Ceea ce era neinsemnat, in afara preocuparilor l ui Stefan Gheorghidiu (luxul, petrecerile), devine pentru Ela, sotia lui, intere s deosebit, intrand in contradictie cu idealul lui de feminitate: As fi vrut-o me reu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare (banii). Reactiile Elei in probleme pragmatice il contrariaza: Aveam impresia ca i ntamplarea cu mostenirea trezise in femeia mea porniri care dormitau lent, din s

tramosi in ea . Vazut ca un roman al geloziei, dar si ca o aspiratie spre o iubire ideal a, izvorata din setea de idealitate, de absolut, romanul sugereaza, prin finetea observatiei psihologice, insusi misterul uman. Scriitorul observa patrunzator s i aduna cu precizie stiintifica, analizeaza reactii, framantari, indoieli, intre bari ce alcatuiesc drumul sinuos al iubirii in planul constiintei. Student la filosofie, inzestra intelectual, Stefan Gheorghidiu are lumea lui, a cartii, nu este compatibil cu lumea unchiului sau, Tache, si a oamenilor de afaceri. Recunoscandu-si orgoliul sau nemasurat in planul interior, sufletes c, Stefan Gheorghidiu precizeaza: ca personalitate sociala ma simt intr-o situati e falsa si nesigura, cand ma saluta prea respectuos, chiar un servitor. Parca me rg pe calcaie . Fire pasionala, reflexiva, constient de chinul sau launtric, Stefan Gheo rghidiu aduna, progresiv, semne ale nelinistii si indoielilor sale interioare si se diseca cu minutiozitate. Primele observatii semnalate de Ela sunt legate de sugestiile ei cu privire la innoirea vestimentatiei, stangacia dansului, care-s fac sa vada cum zi de zi femeia mea se instraina . Viata i-a devenit curand o tortura , nu mai putea citi nici o carte , parasise universitatea. Plimbarea la Odobesti, intr-un grup mai mare, declanseaza criza de gelozie si incertitudinea iubirii, pune sub semnul indoielii fidelitatea feme ii iubite. Sufletul sau torturat de iubire si gelozie trece printr-o stare de in finite nuante ale trairii: disperare, dispret, suferinta, duiosie. Compania insi stenta a domnului G., avocat obscur, dar barbat modern, acordata sotiei sale, ii sporeste suspiciunile. Plimbarile cu masina, asezarea la masa sunt prilejuri de observatie atenta si framantare interioara. Naratorul noteaza gesturi, vorbe, r eactiile dureroase ale geloziei, observandu-se pe sine, pe cei doi (Ela si G.), pe cei din jur, studiind totul: apropierea instinctiva a Elei de G. Personajul sufera el insusi, nu numai din amor propriu ranit, din neputi nta si deziluzie, ci mai ales ca se dedubleaza: isi ascunde framantarile, afisan d indiferenta. ( Ma chinuiam launtric ca sa par vesel; si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv ). Faptul ca Ela a gustat din felul de mancare a lui G. ii reinvi e in memorie amintiri dureroase. ( Si ea stia ce vie placere imi face mie acest ge st ). Confesandu-se si analizandu-se, eroul e constient ca n-am fost niciodata gelos, dar am suferit atata din cauza iubirii . El vedea in Ela idealul sau de fem initate si iubire, catre care aspira cu toata fiinta lui, sincer si generos, dar care s-a prabusit. Pentru ca, in conceptia lui, acei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt . Drama e amplificata pentru ca personaju l isi exacerbeaza suferinta, ridicata la dimensiuni cosmice, in consens cu nevoi a sa de absolut. Venit prin surprindere, noaptea, acasa, vidul sau interior se a mplifica: casa era goala ca un mormant, fara nevasta-mea , pentru ca iubirea lui es te unica. Eroul sufera nu numai din orgoliul sau ranit, dar mai ales, dintr-un s entiment absolut al loialitatii fata de sine: cautam o verificare si o identific are a eului meu cu un eu limitat, in infinitul lumii . Eroul lui Camil Petrescu es te un psiholog al dragostei. Alte personaje contureaza o lume in care el ramane neimplicat. Nae Gheorghidiu, om de afaceri aprig , fara crutare cand interesele ii erau atacate, cinic, fara scrupule, politician abil, Tanase Lumanararu, fost poate v anzator de lumanari si ajuns milionar, desi analfabet, cu o abilitate aproape gen iala ca sa insele absolut pe toata lumea , cu un mare respect pentru cuvantul scri s si cel care scrie - aceasta lume aminteste de lumea lui Balzac. Este o lume in care Stefan Gheorghidiu este un intrus, pentru ca nimic di n aceasta lume nu corespunde firii lui oneste, pasionate de bine, frumos si adev ar. Nici in iubire si nici in planul social Stefan Gheorghidiu nu gaseste un pun ct de comunicare durabil. El traieste dureros singuratatea omului modern, consti ent ca o iubire mare e mai curand un proces de autosugestie . El traieste in lumea ideilor pure. A doua experienta de viata, fundamentala in planul cunoasterii existentia le este razboiul, frontul, o realitate traita direct de catre scriitor - narator

. Razboiul constituie pentru Camil Petrescu o experienta decisiva a intelectualu lui. El este un punct terminus al dramei lui Stefan Gheorghidiu. Scriitorul aduce o imagine demitizata a razboiului (ca si in volumul de v ersuri Ciclul mortii, scrise chiar in timpul razboiului); nimic eroic, nimic ina ltator. Razboiul e tragic si absurd. El este descris intr-o viziune realista, in numele autenticitatii si al adevarului. Faptele sunt transmise cu o precizie calendaristica dintr-un jurnal de fr ont la autorului insusi. O experienta traita direct e transmisa cu scrupulozitat e, omul fiind prezent in raport nemijlocit cu moartea. Discutiile demagogice din parlament cu privire la pregatirea pentru razbo i sunt o realitate cruda pe front. Fortificatiile de pe Valea Prahovei erau doar niste gropi cat cele pe care le fac, jucandu-se copiii in nisip . Si, noteaza sarc astic autorul: Despre Valea fortificata a Prahovei vorbea cu respect toata tara: parlamentul, partidele politice si presa . Nici instructia militara a ostasilor nu era departe de jocurile copiilor din mahalaua Oborului, cand ne imparteam in rom ani si turci, si navaleam unii peste altii . Spiritul polemic al scriitorului scoa te in evidenta inconstiinta si cinismul celor raspunzatori de soarta tarii: stiu bine ca in acest timp se dadeau asigurari in parlamentul tarii ca suntem bine pr egatiti , ca suntem gata pana la ultimul nasture , pana la ultimul cartus . Haos, mizeri e, marsuri neintrerupte, fara nici o finalitate, o invalmaseala gigantica, acest a era frontul, durabila halucinatie de foc si de trasnete. Pentru Stefan Gheorgh idiu, frontul este o experienta inedita. Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu dezvaluie tragismul confrun tarii cu moartea. Scriitorul noteaza elemente ale realitatii de razboi, elemente exterioare, el insusi privindu-se din exterior, ca un obiect. Notatia este luci da si de o mare autenticitate: viata oamenilor sta sub semnul hazardului si al a nimalitatii, a dorintei de supravietuire. Integrarea in colectivitatea frontului sporeste dramatismul. Oamenii se strang unii in altii si autorul conchide: Nu ma i e nimic omenesc in noi . Drama lui Gheorghidiu se contopeste cu cea a camarazilor sai, panica, fri ca, lasitatea, groaza sunt descrise realist, sunt sentimente si incercari umane care-i infratesc. Scenele ce descriu retragerea, trecere prin baraj sunt memorabil e. Eroul nu inceteaza sa gandeasca, sa faca asociatii, chiar in aceste momen te de apocalipsa. Ca un blestem, unul din ostasi silabiseste intruna: Ne-a acoper it pamantul lui Dumnezeu . Notatiile sunt de un realism zguduitor. Unul dintre ost asi a vazut un obuz care i-a retezat capul lui Amariei si fugea, asa fara cap . Ziu a retragerii, cea mai cumplita zi , aflam din notele din subsolul paginilor, a fost cea mai groaznica pentru mine si prin consecintele ei, si prin amintirea ei, tim p de noua ani am retrait-o mereu in vis . In conditiile frontului, pentru individul redus la cateva reactii, timpul exterior si cel interior coincid. Frontul este o alta dimensiune a vietii, o ex perienta traita intens si concentrat in constiinta individului. Alteori, analiza se proiecteaza in interiorul sau; referindu-se la suferinta din cauza Elei, Ste fan Gheorghidiu se simte detasat parca de sine si de tot ce a fost: Acum totul e parca din alt taram, iar intre noi abia daca mai e firul de ata al gandului trec ator . Ranit si spitalizat, se intoarce in Bucuresti, acasa. Langa Ela, simte o in strainare definitiva. Gandeste detasat: sunt obosit, mi-e indiferent chiar daca e nevinovata . Experienta razboiului a fost decisiva. Drama iubirii este acum intra ta definitiv in umbra. Ii daruieste Elei casele de la Constanta, bani, lucruri p ersonale: Adica tot trecutul . Prin cele doua ipostaze pe care le traieste eroul, romanul Ultima noapte d e dragoste, intaia noapte de razboi este un neintrerupt mars tot mai adanc in cons tiinta .(Perpessicius) Originalitatea romanului consta in finetea si subtilitatea analitica de f actura subiectiva, realizata prin memoria involuntara si durata subiectiva. Scri itorul filtreaza totul prin constiinta sa unica si ordonatoare; (scris la persoa ne intai, autorul este personaj si narator). Autenticitatea scrierii este asigurata prin exactitatea si minutia notari i, utilizarea fragmentelor din presa, discursuri oficiale, extrase din jurnalul

de campanie al scriitorului-naratorului prezentate in subsolul cartii. Claritate a si sobrietatea stilului, fraza scurta si nervoasa sustin stilul analitic, inte lectual al scriitorului.

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, NTIA NOAPTE DE R?ZBOI Romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de r?zboi este scris la persoan unei confesiuni a personajului principal, ?tefan Gheorghidiu. Preocuparea pentru epicul propriu-zis exist?, de?i n roman predomin? analiza. Numai c? evenimentele sunt de fiecare dat? filtrate estetic prin con?tiin??. Naratorul este protagoni stul romanului, perspectiva narativ? fiind subiectiv? ?i unic?. Nara?iunea la pe rsoana I presupune existen?a unui narator implicat, planul naratorului identificn du-se cu cel al personajului. Punctul de vedere unic ?i subiectiv, al personajul ui care mediaz? nte cititor ?i celelalte personaje, face ca cititorul s? cunoasc? despre ele tot atta ct ?tie ?i personajul principal. ns? situarea eului narativ n c entrul povestirii confer? autenticitate, iar faptele ?i personajele sunt prezent ate ca evenimente interioare, interpretate, analizate. Prin monolog interior, ?t efan Gheorghidiu analizeaz?, alternnd sau interfernd, aspecte ale planului interio r (tr?iri, sentimente, reflec?ii) ?i ale planului exterior (fapte, tipuri umane, rela?ii cu al?ii). Tema romanului o constituie drama intelectualului lucid care trece prin dou? exp damentale, iubirea ?i r?zboiul, pe care le analizeaz? n ncercarea de a g?si semnif ica?ia profund? a existen?ei sale. Romanul este structurat n dou? p?r?i, precizat e nc? din titlu: prima parte este reprezentat? de ultima noapte de dragoste , iar a doua de ntia noapte de r?zboi . Prima parte prezint? drama iubirii, iar a doua drama r?zboiului. Dac? prima parte este o scriere pur fic?ional?, a doua parte se baze az? pe experien?ele reale ale scriitorului care a participat la luptele din prim ul r?zboi mondial. Unii critici au considerat c? de fapt ar trebui s? fie dou? r omane distincte, dar unitatea lor nu poate fi contestat?. Cele dou? p?r?i nu pot fi separate, omogenitatea lor este dat? de psihologia personajului-narator, ?te fan Gheorghidiu. Ac?iunea romanului ncepe sub semnul r?zboiului. n incipitul romanului, autorul e un artificiu compozi?ional deoarece ac?iunea primului capitol, intitulat La Pi atra Craiului n munte,este posterioar? ntmpl?rilor relatate n celelalte capitole din prima parte. Capitolul pune n eviden?? cele dou? planuri temporale ale discursul ui narativ: timpul nar?rii / cronologic (prezentul frontului, r?zboiul) ?i timpu l narat / psihologic (trecutul pove?tii de iubire). n prim?vara anului 1916, ?tef an Gheorghidiu se afl? concentrat undeva la grani??, deasupra Dmbovicioarei. ntr-o zi la popota ofi?erilor se porne?te o discu?ie despre c?s?torie ?i dragoste, de spre un ofi?er care ?i ucide so?ia adulterin? ?i este achitat la proces. Este pri ma scen? memorabil? a romanului n care Gheorghidiu ?i exprim? concep?ia despre iub ire. Aceast? discu?ie declan?eaz? memoria afectiv? a personajului, trezindu-i am intirile legate de cei doi ani ?i jum?tate de c?snice cu Ela. Personajul vrea ne ap?rat s? mearg? la Cmpulung s?-?i vad? so?ia ?i de aici prima serie de fapte se n trerupe. Cel de-al doilea capitol, intitulat Diagonalele unei mo?teniri, debuteaz? abrupt re fraz? care constituie ?i intriga romanului: Eram nsurat de doi ani ?i jum?tate cu o coleg? de la Universitate ?i b?nuiam c? m? n?eal?. Urmeaz? o lung? poveste de dragoste ?i gelozie. Gheorghidiu, pe atunci student la Filozofie, se c?s?tore?t e din dragoste cu Ela, student? la Litere, orfan? crescut? de o m?tu??. Iubirea lui se na?te la nceput din duio?ie: Iube?ti mai nti din mil?, din ndatorire, din duio

?ie, iube?ti pentru c? ?tii c? asta o face fericit? , dar apoi m?rturise?te c? po? i iubi ?i din orgoliu: ncepusem s? fiu totu?i m?gulit c? admira?ia pe care o avea mai toat? lumea pentru mine, fiindc? eram att de p?tima? iubit de una dintre cele mai frumoase studente, ?i cred c? acest orgoliu a constituit baza viitoarei mel e iubiri. Personajul este n c?utarea iubirii absolute pe care crede c? a g?sit-o p rin so?ia lui, Ela. Dup? c?s?torie, cei doi so?i tr?iesc modest, dar sunt ferici ?i. O mo?tenire nesperat? le permite s? frecventeze cercurile mondene, dar n acel a?i timp le stric? rela?ia. Ela se implic? n discu?iile despre bani, lucru care l ui Gheorghidiu i displace profund: A? fi vrut-o mereu feminin?, deasupra acestor d iscu?ii vulgare. Mai mult, spre deosebire de so?ul ei, Ela este atras? de via?a m onden?, la care noul statut social al familiei i ofer? acces. Cuplul evolueaz? sp re o inevitabil? criz? matrimonial?, al c?rei moment culminant are loc cu ocazia excursiei la Odobe?ti. n timpul acestei excursii, se pare c? Ela i acord? o aten? ie exagerat? unui anume domn G., care, dup? opinia personajului-narator, i va dev eni mai trziu amant. Gheorghidiu ncepe s? fie torturat de gelozie, iar cuplul se d estram?. Dup? o scurt? desp?r?ire, Ela ?i ?tefan se mpac?. Vrnd s? afle dac? este sau nu n?elat, eroul ?i pune ntreb?ri ?i mai ales interpreteaz?. La un moment dat, fiecare nou? prob? arunc? o alt? lumin? asupra vie?ii ?i dramei sale, nct aceea?i n tmplare cap?t? mereu alte semnifica?ii, opuse chiar, n func?ie de ultima certitudi ne. De cteva ori n romanul geloziei, se revine la problema r?zboiului prin prezent area unei ?edin?e de parlament sau atunci cnd, ntr-un compartiment de tren, avocat ul Predescu din Pite?ti vorbe?te despre vitejia legendar? a soldatului romn. n fin alul primei p?r?i se revine la ac?iunea de pe front: nrolat pe frontul romnesc, Gh eorghidiu cere o permise, ca s? verifice dac? so?ia lui l n?eal?, fapt nerealizat din cauza izbucnirii r?zboiului. Partea a doua demitizeaz? imaginea r?zboiului v?zut ca un catalizator de energii resa vremii abuzase att de mult. Frontul nseamn? de fapt haos, m?suri absurde, nv?l m??eal? ?i dezordine. Ordinele ofi?erilor superiori sunt contradictorii, leg?tur ile dintre unit??i sunt aleatorii, nimeni nu ?tie cu claritate ce trebuie s? fac ?. Fiecare soldat ac?iona mai mult de unul singur, ap?rndu-?i mecanic via?a ?i ne avnd nicio dorin?? de a muri pentru patrie. Din cauza informa?iilor eronate, arti leria romn? ?i fixeaz? tunurile asupra propriilor batalioane. Iar la confruntarea cu inamicul se adaug? frigul ?i ploaia. Opera?iunile ncep cu atacarea postului va mal maghiar. ?tefan Gheorghidiu ?i unitatea lui p?trund n localitatea Bran, cucer esc m?gura cu acela?i nume, apoi Tohanul Vechi, comuna Vulcan, trec Oltul, se op resc pe dealurile de dincolo de ru, n Cohalm, ?i se ndreapt? spre Sibiu. Experien?ele dramatice de pe front modific? atitudinea personajului-narator fa?? te aspecte ale existen?ei sale, ale trecutului s?u: Att de mare e dep?rtarea de ce le ntmplate ieri, c? acestea sunt mai aproape de copil?ria mea, dect de mine cel de azi... De so?ia mea, de amantul ei, de tot zbuciumul de-atunci, mi-aduc aminte cu adev?rat, ca de o ntmplare din copil?rie. Capitolul Ne-a acoperit p?mntul lui Dum nezeu ilustreaz? absurdul r?zboiului ?i tragismul confrunt?rii cu moartea. Via?a combatan?ilor ?ine de hazard, iar eroismul este nlocuit de spaima de moarte, car e p?streaz? doar instinctul de supravie?uire ?i automatismul: Nu mai e nimic omen esc n noi. Drama colectiv? a r?zboiului pune n umbr? drama individual? a iubirii. Romanul se ncheie odat? cu epuizarea experien?ei r?zboiului. Finalul romanului pentru transformarea psihologic? a personajului: ?tefan Gheorghidiu vine acas? n tr-o permisie ?i-i d?ruie?te nevestei casele de la Constan?a, cu tot ce este n el e: I-am scris c? i las absolut tot ce e n cas?, de la obiecte de pre?, la c?r?i... de la lucruri personale, la amintiri. Adic? tot trecutul.