Infraciunea de inelciune, ca atitudine de indrumare in eroare a unei persoane pentru obinerea unui folos material prezint un grad de pericol

social ridicat, necesitand o sanciune penal. Prin svarirea acestei fapte se aduce atingere unui minim de bun-credin i incredere care este necesar pentru o normal formare, desfurare i dezvoltare a relaiilor sociale de ordin patrimonial. Deci, prin obiectul ei juridic, infraciunea de inelciune face parte din infraciunile indreptate contra patrimoniului i este incriminat in art. 215,Titlul III din Cod penal intr-o variant tip, dou variante speciale i dou agravante. Potrivit articolului 215, alin. 1 Cod penal variant tip const in inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevrat a unei fapte mincinoase sau ca mincinoas a unei fapte adevrate, in scopul de a obine pentru sine sau pentru altul un folos material injust i dac s-a pricinuit o pagub.Prima variant special este incriminat in alin. 3 al aceluiai articol i presupune inducerea sau meninerea in eroare a unei persoane, cu prilejul incheierii sau executrii unui contract, svarit in aa fel incat fr aceast eroare cel inelat nu ar fi incheiat sau executat contractul in condiiile stipulate. A doua variant special este incriminat in al. 4 introdus in art. 215 Cod penal prin modificrile aduse Codului penal de Legea nr. 140/1996 i const in emiterea unui cec asupra unei instituii de credit sau unei persoane, tiind c pentru valorificarea lui nu exist provizia sau acoperirea necesar, precum i fapte de a retrage, dup emitere, provizia, in total sau in parte, ori de a interzice trasului de a plti inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul artat in alin. 1, dac s-a pricinuit o pagub posesorului cecului. Prima variant agravant comun celei tip i celor dou variante speciale, este reglementat de alin. 2 i const in inelciunea svarit prin folosirea de nume sau caliti mincinoase sau orice mijloace frauduloase. Ultima variant agravant este reglementat de alin. 5 i se realizeaz atunci cand inelciunea a avut consecine deosebit de grave. Reglementarea actual a infraciunii de inelciune este superioar celei anterioare i raiunea incriminrii acesteia este de a asigura increderea i buna-credin in relaiile cu caracter patrimonial i de a evita producerea unui prejudiciu persoanei fizice sau juridice. Pentru ca o fapt concret s constituie infraciune i mai ales o anumit infraciune, se impune ca ea s prezinte pericol social ,s fie svarit cu vinovie i s fie prevzut de legea penal dar, i ca toate condiiile ce alctuiesc, potrivit legii, coninutul legal, absrespective s se regseasc materializate in trsturile concrete ale acestei fapte. Condiiile coninutului infraciunii se clasific: dup factorii la care se refer se disting condiii privitoare la actul de conduit, la obiectul infraciunii, la subiecii acesteia, la locul i timpul svaririi ei; dup cum condiiile coninutului infraciunii vizeaz substana activitii incriminate ca manifestare fizic i psihic, ori se raporteaz la stri, situaii, imprejurri, etc. existente anterior svaririi infraciunii, acestea se clasific in condiii intrinseci i condiii extrinseci. Condiiile extrinseci pot fi la randul lor, in raport cu momentul svaririi faptei, fie preexistente, concomitente sau subiective. Aciunea de inducere in eroare care constituie elementul material al infraciunii de inelciune poate avea fie o desfurare simpl, fie o desfurare prin faze succesive. Formele variate ale infraciunii difer dup stadiul in care se afl pregtirea sau executarea elementului material al aciunii de amgire, acesta putandu-se prezenta ca acte pregtitoare, tentativ, infraciune consumat i uneori ca infraciune epuizat. Prin acte pregtitoare inelegem acele acte efectuate in vederea realizrii laturii obiective a infraciunii pe care subiectul a hotrat s o comit. In principiu, orice infraciune intenionat pentru a fi comis in condiii optime, presupune o pregtire prealabil care poate consta in diferite activiti in funcie de natura i imprejurrile in care se svarete infraciunea. Infraciunea de inelciune poate avea, fie o desfurare simpl, fie o desfurare pe faze succesive. Formele variate ale infraciunii difer dup stadiu in care se afl pregtirea sau

executarea elementului material al aciunii de amgire. Actele pregtitoare dei posibile, nu sunt inc pedepsite de lege. Ele trebuie avute in vedere ins la individualizarea pedepsei intrucat de multe ori sunt relevante cu privire la pericolul pe care il prezint fptuitorul. Cand actele pregtitoare au fost efectuate de o alt persoan, ajutand astfel pe autor la realizarea aciunii de amgire, ele devin acte de complicitate anterioar. Aciunea de inducere in eroare necesit de cele mai multe ori o atent pregtire. In special, in cazul variantei speciale prevzut de alin. 3, tentativele in vederea incheierii unui contract,ca i operaiile prin care se ajunge la executarea contractului,ofer inevitabil prilej pentru pregtirea aciunii de inducere in eroare. Dar i chiar in cazul variantei simple (art. 215,alin. 1) procurarea unor mijloace proprii pentru a nela,crearea unor situaii favorabile aciunii de amgire ofer un camp larg pentru efectuarea de acte pregtitoare. Tentativa fiind o form atipic, imperfect, a infraciunii pe care subiectul activ i-a propus s o svareasc, reprezint ansamblul actelor de executare, efectuate intre momentul terminrii actelor pregtitoare i momentul producerii rezultatului. Tentativa, in cazul inelciunii, este pedepsit de lege, fiind incriminat in art. 222 Cod penal5. Aceast form imperfect a infraciunii exist atunci cand hotrarea de a svari aciunea de amgire cu scopul de a trage profit material a fost pus in executare, dar executarea inceput a fost intrerupt din cauze strine de voina fptuitorului sau a rmas fr rezultat, adic actele de executare nu au reuit s induc in eroare sau s produc urmarea imediat i consecina ei pgubitoare. Iat un exemplu de tentativ de inelciune care a fost ins greu calificat ca tentativ de furt: inculpatul, cu intenia de a i-o insui, a solicitat cltorilor aflai in compartimentul unui vagon o valiz aparinand unui cltor ieit din acel compartiment,lsat in pstrarea lui, sub pretextul c a fost trimis de proprietar pentru a i-o aduce la vagonul restaurant. Cei solicitai nu i-au incredinat valiza. Fapta nu constituie tentativ de furt deoarece in spe este vorba de o simpl incercare nereuit de luare, fr consimmant, crora inculpatul le-a spus c este trimis de proprietarul valizei, dup ce, in prealabil, discutase cu acesta i aflase unde ii lsase valiza6. Intrucat mijlocul folosit de inculpat, dei apt de a induce in eroare, nu poate constitui decat tentativ la infraciunea de inelciune. Pe lang cele dou modaliti ale tentativei enunate mai sus (perfect i imperfect) la infraciunea de inelciune este posibil i tentativa relativ improprie prevzut de art. 20 alin. 2 Cod penal. Astfel s-a pus problema incadrrii juridice a faptei unei persoane de a falsifica un buletin loto inscriind numerele catigtoare i de a-l prezenta spre incasarea premiului. In mod constant, s-a hotrat c aceasta nu constituie o fapt imposibil ci tentativ de inelciune. Depunerea la agenia ,,loto a unui loz falsificat, ulterior constatat nevalabil in cazul operaiei de omologare, constituie tentativ la inelciune. Nu pot fi cunoscute dispoziiile art. 20 alin. 3 Cod penal de nepedepsire, deoarece neconsumarea infraciunii nu s-a datorat modului in care a fost conceput executarea,ci s-a datorat defectuozitii mijloacelor folosite. Nu constituie tentativ la infraciunea de inelciune fapta unei persoane de a prezenta drept catigtor un bilet loto ale crui cifre au fost modificate in aa fel incat falsul apare evident, deoarece actul fiind alterat in aa mod, era absolut impropriu de a induce in eroare pe cei care aveau indatorirea primesc i s valorifice valabilitatea biletului. Intrucat, in lipsa producerii pagubei, forma tip a inelciunii prevzut in alin. 4 are un coninut i o structur asemntoare cu cea prevzut de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, considerm c, la aprecierea tentativei, elemental hotrator revine laturii subiective, adic scopului: dac trgtorul a urmrit obinerea unui folos material injust, suntem in prezena tentativei la inelciune prin emitere de cecuri, iar in lipsa acestuia, suntem in faa infraciunii prevzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. O infraciune se consider consumat in momentul in care actele de executare, fiind duse pan la capt, s-a produs rezultatul specific acestui tip particular de infraciuni. Momentul consumrii coincide, deci, cu realizarea coninutului integral al infraciunii. La infraciunea de inelciune urmarea tipic trebuie s se fi realizat impreun cu cerina sa esenial (pricinuirea

pagubei). In acest sens, atat in teorie cat i in practic, s-a subliniat c infraciunea de inelciune, nu se consum cand s-au desfurat manoperele frauduloase, ci in momentul in care, in urma acestor manopere, se opereaz trecerea bunurilor din posesia prii vtmate, in posesia autorului infraciunii.La inelciunea in convenie, fapta se consum cand se svarete aciunea de inducere in eroare sau meninerea in eroare, cu ocazia incheierii sau executrii unui contract, eroare fr de care persoana vtmat nu ar fi incheiat sau executat convenia in condiii stipulate. In practica judiciar s-a considerat c inelciunea in convenie se consum intotdeauna la incheierea contractului. Prin urmare, din moment ce aciunile fptuitorului trebuie s aib drept rezultat pricinuirea unei pagube materiale, acesta este momentul cand se consum infraciunea de inelciune. In cazul anumitor categorii de infraciuni este posibil ca dup ce fapta s-a consumat, prin producerea rezultatului specific, acesta s se amplifice, fie in cadrul unui proces natural, fr nicio nou intervenie a fptuitorului, fie datorit prelungirii aciunii sau inaciunii tipice i dup atingerea momentului consumativ. Momentul in care amplificarea rezultatului inceteaz, este momentul epuizrii, iar infraciunile care au cunoscut o asemenea amplificare a rezultatului sunt fapte penale epuizate. Aciunea de amgire poate imbrca uneori forma unei activiti fracionale continuate, epuizarea infraciunii de inelciune fiind posibil, mai ales la varianta special prevzut in art. 215 alin. 3 Cod penal cand executarea contractului se face in mod ealonat. In aceste cazuri, epuizarea are loc in momentul executrii ultimului act din contract. Sunt situaii in practica judiciar cand elementul material al laturii obiective se prezint sub forma unor aciuni repetate de inducere in eroare, unele dintre ele comise in varianta simpl a infraciunii de inelciune, iar altele in variantele calificate. Plenul Tribunalului Suprem, pornind de la practica neunitar, a statuat c,in cazurile cand legea penal prevede c anumite efecte juridice se produc in raport cu data svaririi infraciunii, prin aceast expresie se inelege data actului de executare ce caracterizeaz latura obiectiv a infraciunii,i nu data consumrii acesteia prin producerea rezultatului. La incadrarea juridic a faptei se va avea in vedere rezultatul produs,in toate cazurile in care aceasta este condiionat de producerea rezultatului12. In cazul infraciunilor continue,data svaririi este aceea a incetrii aciunii sau inaciunii, iar in cazul infraciunilor continuate, aceasta data comiterii ultimei aciuni sau inaciuni13. In cazul in care, acionand in baza aceleiai rezoluii, in svarirea unora dintre aciunile de inducere in eroare, inculpatul, pentru a catiga increderea victimelor, i-a atribuit o calitate mincinoas,exist o singur infraciune, continuat, de inelciune, prevzut in art. 215 alin. 2 Cod penal, chiar dac unele dintre aciunile dintre componente au fost comise in condiiile formei de baz, prevzut in art. 215 alin. 1 Cod penal. O fapt care prezint pericol social poate fi prevzut numai in configuraia ei tipic sau poate fi incriminat in mod difereniat din prevederea a dou sau mai multe variante (simple,agravante i calificate). Diferenieri se pot face ins nu numai cu ocazia incriminrii faptelor (in abstract), ci i cu ocazia svariri lor in concret. Aceste diferenieri rezultate din svarirea faptelor incriminate constituie modaliti ale fiecrei infraciuni. Unele dintre aceste modaliti corespund variantelor din normele de incriminare i capt din aceast cauz caracterul de modaliti normative, alte modaliti sunt ins determinate i particularizate de modul concret in care activitatea infracional este comis i de imprejurrile care insoesc fapta svarit; acestea constituie modalitile faptice ale infraciunii respective. A) Modaliti normative. Potrivit art. 215 Cod penal, infraciunea de inelciune se prezint sub urmtoarele modaliti normative: in varianta simpl (tip) fapta este incriminat in modalitatea inducerii in eroare prin prezentarea ca adevrat a unei fapte mincinoase sau ca mincinoas a unei fapte adevrate, in scopul de a obine pentru sine sau pentru altul un folos material injust i dac s-a pricinuit o pagub (art. 215 alin. 1);

 in prima variant special exist modalitatea normativ ce presupune inducerea sau meninerea in eroare a unei persoane, cu prilejul incheierii sau executrii unui contract - svarit in aa fel incat fr aceast eroare cel inelat nu ar fi incheiat sau executat contractul in condiiile stipulate (art. 215 alin. 3); B) Modaliti faptice 1. Inelciuni svarite prin promisiuni de a procura victimelor anumite bunuri mai greu de gsit in condiiile golurilor de aprovizionare din reeaua comercial sau inexistente pe piaa autohton. 2. Inelciuni comise prin promisiunea efecturii anumitor servicii. 3. Inelarea unor persoane cu prilejul efecturii de schimburi valutare,cunoscut in argoul infractorilor sub denumirea de ,,men sau ,,eap. 4. Inelciuni svarite prin vanzarea unor articole de podoab ori alte obiecte ca fiind confecionate din metale preioase. 5. Inelciuni svarite prin organizarea jocurilor de intrajutorare. 6. Inelciuni comise prin apelarea la farmece, descantece, vrji ori la prezicerea viitorului. Bibliografie: 1. Drept penal Partea speciala vol.1 Mircea Badila (2006) 2. Codul penal 3. C. Bulai, Drept penal.Partea general, vol. I(1992)