UNEP

ROMÂNIA
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

CADRUL NA}IONAL DE BIOSECURITATE

PENTRU ROM^NIA

Bucure[ti, ianuarie 2006

 Cuvânt înainte

Crearea, experimentarea si utilizarea organismelor modificate genetic, prin

folosirea tehnicilor biotehnologiei moderne, sunt probleme de mare actualitate
pe plan internaţional. Folosirea instrumentelor biotehnologiei moderne poate
constitui unul din factorii importanţi pentru dezvoltarea sistemelor socio-
economice, în special pentru ţările in curs de dezvoltare, cu condiţia aplicării cu
stricteţe a principiului precauţiei, prin luarea în considerare a unor posibile
efecte adverse asupra diversităţii biologice, ca şi asupra sănătăţii umane.

Ca ţară care a ratificat Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea la Convenţia privind Diversitatea
Biologică, România a beneficiat de asistenţă tehnică şi financiară din partea unor organizaţii internaţionale,
cum sunt Programul pentru Mediu al Naţiunilor Unite şi Fondul Global de Mediu, în cadrul Proiectului
“Dezvoltarea Cadrului Naţional de Biosecuritate pentru România”. Obiectivele principale ale acestui
Proiect, coordonat de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, le reprezintă evaluarea şi dezvoltarea
Cadrului Naţional de Biosecuritate, respectiv creşterea capacităţii României de a implementa Protocolul de
la Cartagena. În derularea Proiectului, România a beneficiat şi de asistenţa ştiinţifică a unor experţi
prestigioşi din State Membre ale Uniunii Europene, respectiv Austria, Belgia şi Olanda. Printre rezultatele
Proiectului se pot enumera: evaluarea cadrului legislativ şi instituţional privind biosecuritatea, în
conformitate cu cerinţele Protocolului de la Cartagena şi ale legislaţiei europene, evaluarea capacităţii
curente de gestionare a problemelor legate de autorizarea activităţilor implicând organisme modificate
genetic, evaluarea capacităţii de cercetare în domeniul biotehnologiei moderne, precum şi evaluarea nivelului
de informare, educare şi conştientizare a publicului în procesul de luare a deciziei.

De asemenea, trebuie menţionată activitatea de colaborare subregională şi de pregătire a participării

României la sistemul internaţional de informare în domeniul biosecurităţii. Biosecuritatea reprezintă un
obiectiv de interes naţional, cât şi global, şi nu se poate înfăptui fără participarea la sistemul internaţional de
informare stabilit prin Protocolul de la Cartagena (Biosafety Clearing-House).

Ne exprimăm speranţa că informaţia cuprinsă în lucrarea de faţă va contribui la dezvoltarea sistemului

legislativ şi instituţional, ca şi la elaborarea unor politici şi strategii la nivel naţional în domeniul
biosecurităţii, conform exigenţelor procesului de aderare la Uniunea Europeană.

Aducem mulţumirile noastre Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - Unitatea de Biosecuritate
de la Geneva, Fondului Global de Mediu, precum şi Comitetului Naţional de Coordonare al Proiectului şi
tuturor colaboratorilor din ţară şi străinătate.
Sulfina BARBU

Ministrul Mediului şi Gospodăririi Apelor

“Biosecuritatea este unul dintre principalele subiecte abordate de
Convenţia privind Diversitatea Biologică (CBD). Acest concept
defineşte necesitatea de a proteja sănătatea umană şi mediul
înconjurător de posibilele efecte negative ce ar putea fi induse de
utilizarea produselor biotehnologiei moderne. CBD admite, în
acelaşi timp, că biotehnologia modernă ar putea avea un potenţial
major în dezvoltarea societăţii umane, referindu-se în particular
la necesităţile din alimentaţie, agricultură şi sănătatea umană.
Convenţia privind Diversitatea Biologică recunoaşte, astfel,
caracterul dual al biotehnologiei moderne. Pe de o parte CBD oferă
accesul la transferul de tehnologii (include biotehnologiile)
relevante pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii
biologice, iar pe de altă parte este preocupată să asigure stabilirea
de proceduri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea siguranţei
aplicării biotehnologiilor în contextul dezideratelor ei”

Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea - Introducere-

Cuprins

Introducere
Proiectul UNEP/GEF în România

Capitolul I
Politica de biosecuritate

Capitolul II
Reglementări în domeniul biosecurităţii
Capitolul III
Sistemul de autorizare
în domeniul biosecurităţii

Capitolul IV
Monitorizarea ştiinţifică

Capitolul V
Etichetarea şi trasabilitatea

Capitolul VI
Controlul implementării legislaţiei

Capitolul VII
Mecanisme de promovare şi
facilitare a conştientizării,
educării şi participării publicului
în luarea deciziei

Capitolul VIII
Strategia privind dezvoltarea
biotehnologiei moderne
în România

Anexa I .......................................99
Anexa II ...................................100
Anexa III .................................101
Anexa IV .................................113
Anexa V ...................................117
Anexa VI .................................118

7 15 27 41 47 53 69 85
 Introducere

PROIECTUL UNEP/GEF ÎN ROMÂNIA

România, prin Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, a

semnat derularea proiectului UNEP/GEF “Dezvoltarea Cadrului
Naţional de Biosecuritate pentru România” GF/2716-02-4596.
Data oficială de începere a proiectului a fost fixată pentru 1 aprilie
2004 iar Agenţia Naţională de Execuţie (ANE), reprezentată de
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Direcţia pentru
Conservarea Naturii, Biodiversitate şi Biosecuritate, a stabilit
componenţa Comitetului Naţional de Coordonare (CNC), care a
fost constituit din instituţii interesate în dezvoltarea acestui
domeniu, fiind reprezentate de autorităţi guvernamentale
mandatate pentru implementarea Protocolului de la Cartagena
privind Biosecuritatea, institute de cercetare, reprezentanţi ai
sectorului public şi privat (Anexa 4).

România a semnat, în data de 11 Octombrie 2000, Protocolul de la

Cartagena privind Biosecuritatea, în calitate de Parte la Convenţia
privind Diversitatea Biologică. Acest Protocol a fost ratificat prin
Legea 59/2003 în data de 30 iunie 2003, care a intrat în vigoare în 28
septembrie 2003.

Proiectul s-a derulat în conformitate cu procedurile administrative

şi financiare ale Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
din România (UNDP România), care a asigurat constant suportul
administrativ necesar. Programului Naţiunilor Unite pentru
Mediu (UNEP) a asigurat suportul administrativ şi tehnic prin
colaborarea constantă cu coordonatorul regional al proiectului Dr.
Liina Eek, coordonator pentru ECE, UNEP/GEF Biosafety Unit,
International Environment House, Geneva, Elveţia.

1
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
Proiectul şi-a respectat planul de lucru propus în decursul derulării lui. Cea mai
mare atenţie a fost orientată spre activităţile de inventariere şi evaluare a cadrului de
reglementări din domeniul biosecurităţii luând în considerare şi capacitatea de
cercetare în domeniul biotehnologiei moderne. Toate instituţiile interesate de
dezvoltarea acestui domeniu au participat în cadrul acţiunilor proiectului ca urmare
a atitudinii de deschidere şi transparenţă a echipei acestuia (Anexa 2).
Acest raport este structurat în opt capitole, după cum urmează:
[1] Politica de biosecuritate Acest capitol descrie orientarea politică a României în
domeniul biosecurităţii şi prezintă aspecte specifice din strategia de dezvoltare a
României pentru perioada 2005-2008. Este important de subliniat că în capitolul 18
“Politica privind protecţia mediului înconjurător” din cadrul “Programului
Guvernamental 2005-2008” există referiri precise referitoare la dezvoltarea cadrului
naţional de biosecuritate.
[2] Reglementări în domeniul biosecurităţii În cadrul acestui capitol sunt
enumerate toate reglementările relevante domeniului biosecurităţii, concentrându-
se, în particular, asupra principalelor acte legislative care reglementează
organismele modificate genetic (OMG) în România. Capitolul cuprinde şi acte
legislative din domenii conexe precum şi principalele convenţii şi acorduri
internaţionale de mediu la care România este Parte semnatară (Anexa 3). De
asemenea, România este Parte semnatară a următoarelor acorduri: Acordul asupra
dreptului de proprietate intelectuală asociat comerţului (TRIPs: Agreement on
Trade-Related Aspects of Intellectual Property Rights), Acordul privind aplicarea
măsurilor sanitare şi fitosanitare (SPS: Agreement on the Application of Sanitary and
Phyto-sanitary Measures) şi Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului
(TBT: Agreement on Technical Barriers to Trade) din cadrul Organizaţiei Mondiale
a Comerţului (WTO: World Trade Organization), organizaţie la care România a
aderat din 1995. Elemente esenţiale ale transpunerii reglementărilor europene sunt
amintite, de asemenea, întrucât România se pregăteşte să adere la UE în ianuarie
2007.
[3] Sistemul de autorizare în domeniul biosecurităţii descrie procedurile necesare
obţinerii acordului de mediu pentru import (eng: import permit), autorizării de
mediu pentru utilizarea în condiţii de izolare sau introducere deliberată în mediu şi
pe piaţă (eng: authorization şi approval).
[4] Monitorizarea ştiinţifică Acest capitol descrie importanţa activităţii de
monitorizare ştiinţifică în cadrul sistemului de biosecuritate.
2 3
PROIECTUL UNEP/GEF ÎN ROMÂNIA
[5] Etichetarea şi trasabilitatea Acest capitol descrie situaţia prezentă a României
pentru aceste activităţi şi propune recomandări pentru viitor.
[6] Controlul implementării legislaţiei Cea mai importantă activitate a cadrului
naţional de biosecuritate este descrisă în acest capitol relevând modul în care se
realizează în prezent controlul implementării legislaţiei.
[7] Mecanisme de promovare şi facilitare a conştientizării, educării şi participării
publicului în luarea deciziei Acest capitol descrie proceduri, metode, tehnici şi
instrumente specifice precum şi perspective relevante pentru acest domeniu.
[8] Strategia privind dezvoltarea biotehnologiei moderne în România cuprinde
propuneri pentru dezvoltarea domeniului.
Adresăm mulţumirile noastre Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor care a
constituit un suport pozitiv constant şi a oferit expertiza necesară derulării
activităţilor din cadrul proiectului.
Membrii Comitetului Naţional de Coordonare (CNC) au participat activ la toate
acţiunile proiectului stabilind o colaborare de excepţie (Anexa 4). Adresăm
mulţumirile noastre tuturor membrilor Comitetului Naţional de Coordonare, care
prin expertiza în domeniu au asigurat constant cadrul necesar optimizării acţiunilor
şi rezultatelor proiectului.
Aducem mulţumirile noastre tuturor participanţilor la derularea activităţilor
proiectului UNEP/GEF (Anexa 2 şi 4). Una dintre cele mai importante realizari ale
proiectului, privind revizuirea Cadrului Naţional de Biosecuritate pentru România,
a fost aceea de constituire a unui grup de lucru format din toţi factorii interesaţi în
dezvoltarea acestui domeniu. Astfel, au colaborat pentru prima dată în acest
domeniu autorităţi, cercetarea publică, industria, organizaţii neguvernamentale,
mass media precum şi experţi din ţară şi din străinătate - vă mulţumim!
Maria-Mihaela Antofie
Coordonatorul Naţional al Proiectului
UNEP GEF
Adriana Baz
Director
Direcţia pentru Conservarea Naturii, Biodiversitate şi Biosecuritate
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor
Protocolul de la Cartagena
privind Biosecuritatea la
Convenţia privind
Diversitatea Biologică
constituie principalul
instrument internaţional de
protecţie a diversităţii
biologice faţă de
potenţialele efecte negative
ce pot fi induse de aplicarea
necorespunzătoare a
biotehnologiilor moderne,
în context transfrontieră
 Capitolul 1

POLITICA DE BIOSECURITATE

România este una dintre primele ţări din Estul Europei care şi-a
reglementat propriul cadru naţional de biosecuritate. În acest
context, la finele anului 1999, este elaborată Ordonanţa
Guvernamentală (OG) 49/2000 privind regimul de obţinere,
testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate
genetic (OMG) prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi
a produselor rezultate din acestea. Doi ani mai târziu, are loc
promulgarea Legii 214/2002, de aprobare cu completări şi
modificări a OG 49/2000, în fapt o transpunere a Directivelor:
90/219/EEC, 98/81/EEC şi 2001/18/EC.

De asemenea, România a semnat în 11 octombrie 2000, în calitate

de Parte la Convenţia privind Diversitatea Biologică, Protocolul
de la Cartagena privind Biosecuritatea pe care l-a ratificat în 30
iunie 2003 prin Legea 59/2003. Protocolul a intrat în vigoare
începând cu data de 28 septembrie 2003 iar România are
obligaţia să implementeze prevederile acestuia.

Înainte de aderarea României la UE se impune transpunerea

tuturor reglementărilor comunitare privind biosecuritatea.
Astfel, în perioada imediat următoare are loc elaborarea de noi
acte legislative care amendează şi completează Legea 214/2002
şi care se adresează punctual altor reglementări în domeniul
biosecurităţii. În prezent noi acte legislative se aşteaptă a intra în
vigoare pentru a consolida cadrul naţional de biosecuritate în
conformitate cu politica de biosecuritate a UE şi cu principalele
instrumente internaţionale în domeniu, la care România este
Parte semnatară.

7
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
Odată cu încheierea negocierilor de aderare, România va intra într-o nouă etapă, care
va determina consolidarea capacităţilor instituţionale şi implementarea
reglementărilor preluate din acquis-ul comunitar pe parcursul negocierilor.
În plus, România va fi nevoită să dezvolte o strategie specifică de dezvoltare a
biotehnologiilor moderne, care să includă şi biosecuritatea, urmând exemplul ţărilor
UE. Totuşi, cercetarea din domeniul biotehnologiilor moderne, care este o
precondiţie a funcţionării performante a unui cadru naţional de biosecuritate, nu a
fost dezvoltată corespunzător, ca urmare a lipsei resurselor financiare necesare
realizării unei cercetări competitive, acest domeniu fiind foarte bine dezvoltat în
Europa şi în ţările vecine. Dezvoltarea biotehnologiilor moderne necesită fonduri
substanţiale, alocate în special achiziţionării de echipamente şi reactivi precum şi
instruirii corespunzătoare a resurselor umane şi aplicării unui management
performant.
“Programul de Guvernare 2005-2008” al României prezintă succint, în cadrul celor
27 de capitole, politica şi strategia de dezvoltare pentru perioada 2005-2008 - o scurtă
prezentare a capitolului 18 fiind realizată mai jos. Alte capitole relevante ale acestui
Program sunt prezentate în casetele 1-4.
Caseta nr. 1 “...Guvernul României va acorda o atenţie deosebită
“Programul de sectorului de cercetare - inovare pentru a ajuta
Guvernare 2005-
2008” economia românească să obţină un avantaj
Capitolul 6 competitiv durabil, precum şi pentru a micşora
decalajele de dezvoltare între regiunile din
“Politici in domeniul
cercetării-dezvoltării România, precum şi între acestea şi regiunile din
şi inovării” alte ţări ale Uniunii Europene”.
Capitolul 18, din cadrul “Programului de Guvernare 2005-2008”, vizează “Politica
privind protecţia mediului înconjurător”. Se poate considera că Guvernul României
acordă o atenţie deosebită biosecurităţii subliniind importanţa implementării
prevederilor Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea la Convenţia
privind Diversitatea Biologică. De asemenea, impune respectarea prevederilor altor
convenţii internaţionale cu impact major asupra conservării resurselor genetice şi de
asigurare a unui nivel adecvat de protecţie a mediului înconjurător şi a sănătăţii
8 9
POLITICA DE BIOSECURITATE
umane (Convenţia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în
context transfrontieră, Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie,
participarea publică la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu,
Convenţia de la Helsinki privind accidentele industriale cu impact semnificativ
asupra mediului în context transfrontieră).
România are preocupări reale pentru conservarea propriilor resurse naturale, fiind
recunoscută ca având cea mai bogată biodiversitate din regiune. Dezvoltarea acestui
capitol este susţinută de semnarea a numeroase convenţii şi protocoale
internaţionale precum şi acorduri bilaterale şi multilaterale în toate domeniile
prezentate pe larg în Capitolul 2 al lucrării de faţă.
Caseta nr. 2 Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării
“Programul de Rurale va respecta şi promova anumite principii şi
Guvernare 2005-
2008” valori autentic democratice mai importante pentru
Capitolul 6 :mediu fiind următoarele:
[1] Dezvoltarea rurala durabilă. Creşterea veniturilor
“Politica agricolă şi
de dezvoltare populaţiei prin valorificarea tuturor resurselor din
rurală” spaţiul rural, diversificarea activităţilor economice
agricole şi neagricole şi a serviciilor, îmunătăţirea
infrastructurii publice rurale şi a confortului
locuitorilor; [2] Recunoaşterea şi orientarea spre
valorile democraţiei europene; integrarea României în
spaţiul european şi a agriculturii romaneşti în PAC
(Politica Agrară Comună) în condiţiile protejării
intereselor producătorilor autohtoni; [3] Conservarea
mediului, a peisajului geografic precum şi a valorilor
materiale şi spirituale tradiţionale din spaţiul rural
Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative, ca element de
bază pentru construirea unui sistem solid de management de mediu şi contribuţia la
dezvoltarea durabilă, activitatea Guvernului României în acest domeniu se va
concentra pe următoarelor priorităţi:
1. Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
regionale prin: [i] statuarea Ministerului şi a Agenţiei Naţionale de Mediu într-o
poziţie de decizie care să intersecteze orizontal toate politicile sectoriale (industrie,
energie, transporturi, agricultură, turism, politici regionale, administraţie locală,
sănătate); [ii] introducerea efectivă a evaluării de mediu ca mecanism de integrare
pentru politicile nou formulate şi stabilirea unor indicatori de măsurare efectivă a
progreselor înregistrate în cazul strategiilor şi politicilor existente; [iii] intensificarea
acţiunilor de integrare a politicii de mediu în cinci sectoare prioritare cu impact
semnificativ asupra mediului, respectiv: industrie, energie, transport, agricultură şi
turism; [iv] promovarea progresivă a instrumentelor economice pentru
implementarea politicilor de mediu;
Dintre obiectivele prioritare pot fi enumerate
Caseta nr. 3
următoarele trei:
“Programul de
Guvernare 2005-
1. realizarea efectivă a accesului egal al cetăţenilor la
2008” îngrijirile sanitare de bază;
2. creşterea calităţii vieţii prin îmbunătăţirea calităţii
Capitolul 8
şi siguranţei actului medical;
“Politica din 3. apropierea de indicatorii de sănătate şi demografici
domeniul sănătăţii” ai ţărilor civilizate, în acelaşi timp cu scăderea
patologiei specifice ţărilor subdezvoltate.
2. Evaluarea stării actuale a factorilor de mediu şi fundamentarea unei strategii de
dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi
neregenerabile;
3. Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului;
4. Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale;
În acest context sunt menţionate anumite obiective legate de managementul
substanţelor chimice şi monitorizarea organismelor modificate genetic şi
interzicerea folosirii pe teritoriul României a celor periculoase pentru sănătatea
populaţiei, dintre care menţionăm: [i] transpunerea şi implementarea legislaţiei
privind evaluarea şi controlul riscului chimicalelor periculoase pentru sănătatea
umană şi mediu; [ii] dezvoltarea cadrului naţional de biosecuritate pentru
implementarea Protocolului de la Cartagena (Legea nr. 59/2003); [iii] asigurarea
10
POLITICA DE BIOSECURITATE
cadrului legislativ privind transportul peste frontieră a organismelor modificate
genetic, urmărirea şi etichetarea acestora şi a produselor alimentare şi furajelor
produse din organisme modificate genetic; [iv] constituirea unui Catalog Naţional al
organismelor modificate genetic acceptate pe teritoriul României, accesibil
populaţiei; [v] crearea şi dezvoltarea laboratoarelor specializate în detectarea
organismelor modificate genetic; [vi] participarea la Mecanismul Privind Schimbul
de Informaţii în Domeniul Biosecurităţii (Biosafety Clearing-House);
Caseta nr. 4 Această politică se bazează pe urmatoarele obiective
“Programul de
generale pentru promovarea intereselor
Guvernare 2005- consumatorilor pe piaţă: [1] realizarea unui înalt nivel
2008” de protecţie a consumatorilor; [2] aplicarea efectivă a
legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor; [3]
Capitolul 19 întărirea activităţilor de informare, consiliere şi
“Politica de protecţie educare a consumatorilor.
a consumatorului”
Această strategie guvernamentală, prin obiectivele şi
priorităţile sale, urmăreşte realizarea unei protecţii a
consumatorilor în România asemănătoare cu cea
existentă în statele membre ale Uniunii Europene,
incluzând securitatea, interesele economice,
informarea şi educarea consumatorilor, precum şi
promovarea organizaţiilor de consumatori pentru
dezvoltarea unui rol activ în realizarea politicii de
protecţie a consumatorilor.
În cadrul strategiei pentru perioada 2005-2008,
Autoritatea Naţională pentru Protectia
Consumatorilor (ANPC) are în vedere dezvoltarea
unei politici de protecţie a consumatorilor sistematice,
riguroase şi bine organizate de prevenire, unei reactii
rapide prin prezenţa reprezentanţilor săi pe întregul
teritoriu al ţării şi unei activităţi eficiente, inclusiv de
cooperare cu alte organisme competente ale statului, la
nivel naţional şi local. Î n plus, întărirea
parteneriatului cu societatea civilă, în general, şi cu
cercurile de afaceri, în special, va conduce la o mai bună
cunoaştere şi înţelegere a problemelor consumatorilor
şi implicit la realizarea unei mai bune protecţii a
acestora”.
11
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

5. Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea

infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi
economică a Deltei Dunării;

6. Întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din

alte ţări în scopul monitorizării stadiului de implementare a înţelegerilor
internaţionale prin: [i] realizarea de Convenţii, Acorduri şi Cooperări Bilaterale şi
Multilaterale în domeniul Protecţiei Mediului la nivel european şi mondial în
vederea valorificării oportunităţilor şi facilităţilor de asistenţă tehnico-financiară
instituţională şi ştiinţifică şi identificării unor posibilităţi de finanţare a proiectelor
de refacere a mediului; [ii] respectarea cerinţelor de nortificare, raportare asumate de
România ca Parte în diferite Convenţii, Protocoale şi Acorduri internaţionale; [iii]
asigurarea cadrului instituţional stabilit prin diferite acorduri bilaterale şi
multilaterale în vederea asigurării respectării implementării convenţiilor care
reglementează poluarea transfrontieră, prevenirea şi reducerea acesteia;

7. Elaborarea strategiilor de protejare a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale,

accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic;

8. Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de

elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu prin: [i] acordarea unei atenţii
prioritare educării ecologice a populaţiei prin conceperea şi implementarea unui
plan naţional de acţiuni pentru sensibilizarea şi conştientizarea publicului faţă de
problematica protecţiei mediului; [ii] implementarea cerinţelor Convenţiei de la
Aarhus cu privire la accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor
şi accesul la justiţie în probleme de mediu, prin definitivarea cadrului legislativ,
introducerea unui sistem informatizat la nivel central, regional şi local privind
gestionarea informaţiei de mediu; [iii] realizarea unor campanii anuale de
conştientizare a publicului cu privire la participarea publică la luarea deciziilor de
mediu, în special cu privire la rolul publicului în procesele de evaluare a impactului
asupra mediului pentru proiectele cu impact semnificativ, autorizare, evaluare de
mediu pentru planuri şi programe; [iv] mediatizarea unor probleme punctuale de
protecţia mediului: organisme modificate genetic (GMO Genetically Modified Dezvoltarea colaborării dintre România şi ţările
Organisms), poluanţi organici persistenţi (POPs Persistent Organic Pollutants), din regiune precum şi ţările semnatare ale
bifenili policloruraţi (PCBs - Biphenyl Polychlorides), schimbări climatice în scopul Protocolului de la Cartagena este esenţială
de a proteja, nu doar mediul ci, şi sănătatea umană de efectul dăunător al acestora. pentru implementarea unui sistem internaţional
de biosecuritate

12
 Capitolul 2

REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL
BIOSECURITĂŢII

Legislaţia mediului înconjurător s-a dezvoltat considerabil în

România în special după 1989. Noua Constituţie a României a
fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233
din 21 noiembrie 1991, aprobată prin referendumul naţional din
8 decembrie 1991. Începând cu 1990 protecţia mediului
înconjurător intră în atenţia Politicii de Mediu prin dezvoltarea
regimului legislativ în corelaţie directă cu modificările majore
din toate sectoarele economiei dar şi în concordanţă cu Politica
Europeană.

De asemenea, în aceeaşi perioadă, România devine Parte la cele

mai multe convenţii şi instrumente internaţionale de mediu,
care necesită pentru implementarea lor o bază legală şi
dezvoltarea capacităţilor instituţionale aferente. Astfel,
România devine Parte semnatară la: “Convenţia privind
comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale
de dispariţie (CITES)”, “Convenţia europeană privind protecţia
animalelor în transportul internaţional”, “Convenţia privind
protecţia vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa”,
“Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă
transfrontiere şi a lacurilor internaţionale”, “Convenţia privind
evaluarea impactului asupra mediului în context
transfrontieră ”, “ Convenţia privind poluanţii organici
persistenţi”, “Convenţia privind procedura consimţământului
în cunoştinţă de cauză aplicabilă anumitor produşi chimici
periculoşi şi pesticide care fac obiectul comerţului
internaţional”, “Convenţia privind controlul transportului
peste frontiere a deşeurilor periculoase şi a eliminării acestora”,

15
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
“Protocolul de la Kyoto la Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor
climatice”, “Convenţia privind diversitatea biologică” şi “Protocolul de la Cartagena
privind Biosecuritatea”.
Întrucât aproape toate ţările din regiune au ratificat împreună cu Uniunea
Europeană Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea, va fi iminentă
dezvoltarea unui sistem de biosecuritate la nivel regional, impunându-se astfel
dezvoltarea şi armonizarea de conexiuni cu sistemele de biosecuritate ale ţărilor din
regiune. Principalele acte legislative de mediu, prin care România ratifică, acceptă
sau aprobă aceste instrumente internaţionale sunt prezentate cronologic în Anexa 3.
România, a depus şi depune eforturi susţinute pentru protecţia mediului
înconjurător şi a sănătăţii umane în acord cu Politica de Biosecuritate a UE.
România este, de asemenea, membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului,
începând cu anul 1995, semnând şi cele trei acorduri relevante pentru domeniul
biosecurităţii: “Acordul asupra aplicării măsurilor sanitare şi fitosanitare”,
“Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului” şi “Acordul asupra
dreptului de proprietate intelectuală asociat comerţului” (Legea 133/1994, publicată
în Monitorul Oficial nr. 360 din 17 decembrie 1994).
2.1. REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL
ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC (OMG)
Începând cu anul 1999 România dezvoltă un sistem pragmatic şi transparent de
reglementări precum şi capacităţi instituţionale în domeniul organismelor
modificate genetic, prin publicarea OG 49/2000 aprobată cu modificări şi completări
prin Legea 214/2002. În prezent România este una dintre puţinele ţări europene care
aprobă cultura comercială de OMG. Reglementările conexe domeniului sunt listate
în Anexa 3.
Câteva autorităţi sunt responsabile pentru elaborarea de acte legislative în acest
domeniu, principalele reglementări descrise în acest capitol aparţinând Ministerului
Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA), Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale (MAPDR), Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi de
Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorului (ANPC).
16
REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL BIOSECURITATII
OG nr. 49/2000 (30 ianuarie 2000) este primul act legislativ care reglementează
regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate
genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din
acestea (publicat în Monitorul Oficial 48/2000). După doi ani, bazându-se pe noua
experienţă achiziţionată în domeniu a UE dar şi a României, această ordonanţă a fost
completată şi amendată prin publicarea Legii 214/2002.
Legea nr. 214/2002 (19 aprilie 2002) pentru aprobarea OG nr. 49/2000 privind
regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate
genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din
acestea (publicat în Monitorul Oficial 316/2002).
Scopul Legii 214/2002 este reflectat în Art.1: ”obţinerea, testarea, utilizarea şi
comercializarea organismelor modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei
moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea”.
Activităţile care intră sub incidenţa legii, menţionate în Art. 1, sunt după cum
urmează: a) utilizarea microorganismelor modificate genetic în condiţii de izolare; b)
introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, pentru alte
scopuri decât introducerea pe piaţă; c) introducerea pe piaţă d) import.
Obiectivele acestei legi sunt stipulate în Art. 1: “Activităţile care privesc obţinerea,
testarea, utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic prin tehnicile
biotehnologiei moderne sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare
şi administrare, în conformitate cu prevederile OG 49/2000 şi ale actelor juridice
internaţionale la care România este Parte, cu privire la: [i] activităţile privind
utilizarea microorganismelor modificate genetic în condiţii de izolare; [ii] condiţiile
de introducere deliberată în mediu şi de plasare pe piaţă a organismelor modificate
genetic şi a produselor rezultate din acestea, astfel încât aceste activităţi să se
desfăşoare în deplină siguranţă pentru sănătatea umană şi pentru protecţia
mediului; [iii] condiţiile de import a OMG şi produselor rezultate din acestea".
Excepţiile de la aplicarea legii, conform Art. 11, sunt după cum urmează: a)
organismele obţinute prin tehnicile de modificare genetică menţionate în Anexa nr.
1, partea B, şi în Anexa nr. 2, partea A; b) produsele procesate; c) activităţile de
transport, indiferent de căi şi de mijloace; d) operaţiunile de comerţ şi de import, care
fac obiectul unor alte acte normative.
17
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
Legea reglementează: [1] autorităţile competente, [2] Comisia pentru Securitate
Biologică (CSB), [3] proceduri (notificarea, conţinutul notificărilor, durata
procesului de autorizare, proceduri simplificate), [4] evaluarea riscurilor, [5]
managementul riscurilor, [6] monitorizarea, [7] etichetarea, [8] informarea şi
consultarea publicului, [9] asigurarea confidenţialităţii informaţiei şi a respectării
dreptului de autor, [10] situaţii de accidente, [11] planuri de urgenţă, [12]
mecanismele financiare, [13] intrarea în vigoare, [14] sancţiuni, [15] prejudicii, [16]
răspundere, [17] colaborarea internaţională în acest domeniu, [18] definirea
termenilor, [19] anexe conexe cu OG 49/2000.
Legea nr. 214/2002 transpune, în mare măsură, legislaţia Uniunii Europene:
Directiva nr. 90/219/ EEC privind utilizarea în condiţii de izolare a
microorganismelor modificate genetic, amendată prin Directiva nr. 98/81/EEC;
Directiva nr. 2001/18/EEC care abrogă Directiva nr. 90/220/EEC privind
introducerea deliberată în mediu şi parţial Protocolul de la Cartagena.
Prevederile acestei legi sunt completate cu alte acte legislative (Ordinele MMGA:
606/2005; 838/2005; 923/2005) şi va fi modificată şi completată în viitor, întrucât este
necesară îmbunătăţirea clarităţii în exprimare şi a transparenţei implementării
procedurilor în acord cu alte instrumente internaţionale în domeniu.
Mai mult, prevederile legii privind utilizarea în condiţii de izolare acoperă numai
microorganismele modificate genetic, dar nu includ în mod specific plantele şi
animalele. În schimb, conceptele de “culturi de celule vegetale” şi “celule animale”
sunt incluse în definiţia microorganismelor. În acest context se impune revizuirea
capitolului definiţii în acord cu definiţiile prevăzute de Protocolul de la Cartagena
privind Biosecuritatea.
Legea nu oferă detalii privind procedurile simplificate prevăzute de Protocolul de la
Cartagena privind Biosecuritatea. Se impune revizuirea capitolelor care descriu
procedurile de evaluare şi management a riscurilor în concordanţă cu Directiva
2001/18/EC. De asemenea, procedura de control a aplicării legislaţiei nu specifică
clar cadrul instituţional.
Se impune ca procedura de participare a publicului în luarea deciziei să fie revizuită
astfel încât participarea acestuia să fie efectivă şi nu formală.
Ordinul MMGA nr. 684/2002 (5 august 2002) privind aprobarea componenţei
18
REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL BIOSECURITATII
Comisiei pentru Securitate Biologică (CSB) şi a regulamentului de organizare şi
funcţionare a acesteia (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 793 din 31 octombrie
2002).
Este necesară revizuirea drepturilor şi obligaţiilor membrilor comisiei. De
asemenea, se impune implementarea mecanismului financiar întrucât în prezent
membrii CSB lucrează voluntar.
Ordinul MMGA nr. 606/2005 (6 iulie 2005) privind aprobarea Formularului pentru
prezentarea rezultatelor introducerii deliberate în mediu a plantelor superioare
modificate genetic, în alte scopuri decât introducerea pe piaţă (publicat în Monitorul
Oficial Partea I Nr. 707/4 august 2005).
Ordinul transpune integral Decizia Comisiei nr. 2003/701/CE de instituire, în
temeiul Directivei nr. 2001/18/CE, a unui formular pentru prezentarea rezultatelor
introducerii deliberate în mediu a plantelor superioare modificate genetic, în alte
scopuri decât introducerea pe piaţă, publicată în Jurnalul Oficial al UE nr. 254/ 2003.
Ordin MMGA nr. 838/2005 pentru aprobarea “Îndrumarului” privind aplicarea
Anexei 122- Planul de monitoring din Legea nr. 214/ 2002. Îndrumarul este în
conformitate cu Decizia Consiliului nr. 2002/811/CE, care stabileşte linii directoare
pentru aplicarea Anexei VII a Directivei nr. 2001/18/CE.
Ordin MMGA nr. 923/2005 privind Formularul de prezentare a rezumatului
notificării privind introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic, ca atare
sau în produse.
Legea nr. 59/2003 (11 martie 2003) pentru ratificarea Protocolului de la Cartagena
privind Biosecuritatea la Convenţia privind Diversitatea Biologică (convenţie
semnată la 5 iunie 1992 la Rio de Janeiro), adoptat la Montreal la 29 ianuarie 2000
(publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 192 din 26 martie 2003). Legea a intrat în
vigoare în 28 septembrie, 2003.
Legea MAPDR nr. 266/2002 (15 mai 2002) privind producerea, prelucrarea,
controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor,
precum şi înregistrarea soiurilor de plante (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
343 din 23 mai 2002).
Legea stipulează că “în cazul unor soiuri modificate genetic toate etichetele sau
19
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
documentele însoţitoare vor indica clar că soiul a fost modificat genetic”. De asemenea, se
pot “lua măsuri de interzicere pentru o parte sau pentru întreg teritoriul ţării a utilizării
unui soi modificat genetic, dacă se constată că soiul este dăunător culturilor din alte soiuri sau
alte specii ori prezintă risc pentru mediu sau pentru sănătatea omului”. O altă precizare
importantă se referă strict la soiul modificat genetic care ”nu pote fi testat şi înregistrat
fără ca solicitantul să dovedească faptul că acesta îndeplineşte condiţiile legale privind
protecţia mediului, a sănătăţii umane şi animale”.
Ordinul MAPDR nr. 550/2002 (27 noiembrie 2002) pentru aprobarea Regulilor şi
normelor tehnice privind producerea, controlul, certificarea calităţii şi
comercializarea materialului de înmulţire viticol (publicat în Monitorul Oficial
Partea I nr. 937 din 20 decembrie 2002).
Ordinul a fost emis în baza prevederilor art. 12 din Legea nr. 266/2002 privind
producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor
şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante, având în vedere
necesitatea armonizării legislaţiei româneşti cu reglementările Directivei Consiliului
Uniunii Europene nr. 68/193/CEE privind comercializarea materialului de
înmulţire vegetativ al viţei de vie, ultima dată amendată prin Directiva Consiliului
Uniunii Europene nr. 2002/11/CE, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare. În acest ordin se
stipulează că “varietăţile modificate genetic se pot admite pentru testare, înmulţire sau
comercializare numai dacă au fost luate toate măsurile necesare pentru evitarea riscurilor
asupra sănătăţii umane şi a mediului înconjurător, conform reglementărilor legale în
vigoare. Varietăţile modificate genetic înregistrate în catalog vor fi clar indicate. Mai mult
“în cazul materialului de înmulţire dintr-o varietate modificată genetic, toate etichetele
ataşate sau documentele oficiale ori ale furnizorului, care însoţesc lotul de material, trebuie să
indice clar că varietatea este modificată genetic”.
Ordinul MAPDR nr. 462/2003 (15 iulie 2003) privind evidenţa agenţilor economici
care cultivă plante modificate genetic (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 542
din 29 iulie 2003). Acest ordin este foarte important pentru trasabilitate şi în acest
context Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a dezvoltat un sistem
de arhivare a datelor privind agenţii economici, suprafeţele cultivate şi producţia
realizată.
20
REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL BIOSECURITATII
Acest ordin prevede obligativitatea agenţilor economici (persoane fizice sau
juridice, asociaţii fără personalitate juridică) de a declara la direcţiile pentru
agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
suprafeţele cultivate cu plante modificate genetic şi producţiile realizate. Declaraţia
se completează în două exemplare: un exemplar se depune la DADR judeţeană în
max. 10 zile de la încheierea semănatului (Anexa 1), respectiv a recoltatului (Anexa 2)
iar celălalt exemplar se păstrează la sediul agentului economic timp de 5 ani.
Informaţiile se centralizează la DADR judeţene şi se transmit, electronic, la Centrul
de calcul al MAPDR (Registrul de evidenţă al agenţilor economici care cultivă plante
modificate genetic în România).
Legea nr. 161/2004 (14 mai 2004) pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
11/2004 privind producerea, comercializarea şi utilizarea materialelor forestiere de
reproducere (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 466 din 25 mai 2004) care
stipulează că „utilizarea de materiale forestiere de reproducere modificate genetic,
care afectează sănătatea oamenilor şi mediul, se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani
la 5 ani sau cu amendă” (Art. 442). Mai mult, acest act legislativ stipulează că
„Nedeclararea faptului că materialul forestier de reproducere provine din
materialul de bază modificat genetic se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani
sau cu amendă" ( Art. 443).
Ordinul MMGA nr. 727/2003 (29 septembrie 2003) pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare privind procedurile naţionale pentru autorizarea şi
supravegherea produselor medicinale de uz veterinar (publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 787 din 7 noiembrie 2003) prezintă prezentat conţinutul cererii pentru
autorizarea unui produs medicinal veterinar modificat genetic (Articolul 6).
Ordinul MAPDR nr. 117/2002 (28 februarie 2002) privind aprobarea Procedurilor de
reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, construcţie, amenajare şi
reglementare sanitară a funcţionării obiectivelor şi a activităţilor desfăşurate în
acestea, altele decât cele supuse înregistrării în registrul comerţului, şi a Procedurilor
de reglementare sanitară a punerii pe piaţă a substanţelor şi produselor noi sau
importate pentru prima dată şi destinate utilizării ori consumului uman (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 18 martie 2002).
Acest ordin listează “substanţele şi categoriile de produse noi sau importate pentru
prima dată, supuse unei reglementări sanitare înainte de distribuirea pe piaţă”
21
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
menţionând la poziţia 13 “organisme modificate genetic şi produse rezultate din
acestea destinate utilizării sau consumului uman avizare Comisia de avizare”.
Hotărârea Guvernamentală nr. 106/2002 (7 februarie 2002) privind etichetarea
alimentelor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 27 februarie 2002).
Reglementarea cuprinde Norme Metodologice privind informaţiile suplimentare
care se indică obligatoriu prin etichetare în cazul alimentelor obţinute din organisme
modificate genetic sau care conţin aditivi sau arome modificate genetic ori obţinute
din organisme modificate genetic.
Hotărâre Guvernamentală nr. 1719/2004 (14 octombrie 2004) pentru modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1014 din 3 noiembrie 2004).
Hotărârea transpune: [1] Regulamentul 1139/98/CEE referitor la indicarea
obligatorie pe etichetele anumitor alimente obţinute din organisme modificate
genetic a altor menţiuni în afara celor prevăzute prin Directiva 79/112/CEE,
publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L159/3 iunie 1998,
modificat prin Regulamentul 2000/49/CE, publicat în Jurnalul Oficial al
Comunităţii Europene (JOCE) nr. L006/11 ianuarie 2000; [2] Regulamentul
2000/50/CE privind etichetarea alimentelor şi ingredientelor alimentare care conţin
aditivi şi arome care au fost modificate genetic sau care au fost produse din
organisme modificate genetic, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene
(JOCE) nr. L006/11 ianuarie 2000.
Ordonanţa nr. 97/2001 (21 iunie 2001) privind reglementarea producţiei, circulaţiei
şi comercializării alimentelor (publicat în Monitorul Oficial nr. 349 din 29 iunie 2001).
Ordonanţa defineşte alimentele transgenice, ele conţinând “o combinaţie nouă de
material genetic obţinut prin tehnici de biotehnologie şi/sau organisme (orice
entitate biologică capabilă să se reproducă sau să transfere material genetic) în care
materialul genetic a fost modificat printr-un proces care nu are loc în mod natural
prin împerechere şi/sau recombinare naturală” iar în secţiunea a 9-a sunt prezentate
“condiţiile privind alimentele cu destinaţie nutriţională specială, suplimentele
nutritive, alimentele fortificate şi cele modificate genetic”.
Lege nr. 215/2004 (27 mai 2004) pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
42/2004 (29 ianuarie 2004- publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94
22
REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL BIOSECURITATII
din 31 ianuarie 2004) privind organizarea activitãţii veterinare (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din 14 iunie 2004).
Conform acestei legi autoritatea sanitar-veterinară “acordă consultanţă ştiinţifică si
asistenţă tehnică şi ştiinţifică privind nutriţia umană, ţinând seama de prevederile
legislaţiei naţionale şi comunitare, emite avize ştiinţifice cu privire la probleme
legate de sănătatea şi bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor, precum şi avize
ştiinţifice privind produsele, altele decât alimentele şi hrana pentru animale, în
legătură cu organismele modificate genetic, astfel cum sunt definite prin Ordonanţa
Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi
comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei
moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 214/2002”.
Hotărârea nr. 917/2001 (13 septembrie 2001) pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 34/2000 (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 21 aprilie 2000) privind produsele
agroalimentare ecologice (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 640 din 12
octombrie 2001). OUG 34/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 38/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 12 martie 2001.
Acest act subliniază în cadrul metodelor “de producţie ecologică folosite pentru
obţinerea de produse vegetale neprocesate, animale şi produse animaliere
neprocesate, cu excepţia seminţelor şi a materialului săditor...să nu utilizeze
organisme modificate genetic şi/sau orice produse derivate din astfel de organisme,
cu excepţia medicamentelor de uz veterinar”. De asemenea “se interzice utilizarea
organismelor modificate genetic şi a derivatelor lor în obţinerea de furaje, materii
prime, furaje compuse, aditivi furajeri, auxiliari de fabricaţie pentru furaje şi de alte
produse utilizate în furajarea animalelor”. Mai mult, această hotărâre exclude, în
lupta biologică împotriva dăunătorilor, utilizarea microorganismelor sau
produselor modificate genetic.
23
Conservarea tradiţiilor influenţează
dezvoltarea biotehnologiilor
moderne şi implicit a sistemului de
biosecuritate
 CAPITOLUL 3

SISTEMUL DE AUTORIZARE
ÎN DOMENIUL BIOSECURITĂŢII

Autoritatea Naţională Competentă, responsabilă pentru

primirea notificărilor referitoare la utilizarea organismele
modificate genetic (OMG), în conformitate cu Ordonanţa
Guvernamentală 49/2000 privind regimul de obţinere, testare,
utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic
prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor
rezultate din acestea, aprobată cu completări şi modificări prin
Legea 214/2002, este Ministerul Mediului şi Gospodăririi
Apelor (MMGA). Organizarea şi funcţionarea acestuia sunt
reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 408/2004.

3.1. CADRUL INSTITUŢIONAL

În România, sistemele de gestionare a notificărilor şi de

autorizare sunt realizate într-un cadru instituţional reglementat
în conformitate cu anumite acte legislative prezentate în Caseta
nr. 5.

Cadrul instituţional este asigurat de următoarele autorităţi:

a) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA), ca

Autoritate Publică Centrală pentru Protecţia Mediului, este
autoritatea responsabilă cu emiterea acordului de import a
autorizaţiilor pentru introducerea deliberată în mediu şi pe
piaţă a OMG şi cu controlul activităţilor asociate acestora;

b) Autorităţi publice centrale din domeniile agricultură,

27
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania SISTEMUL DE AUTORIZARE

alimentaţie, sănătate, cu responsabilităţi în avizarea şi controlul activităţilor (acestea 3.2. PROCEDURA DE AUTORIZARE
sunt reglementate prin Legile 214/2002 şi 215/2004):
3.2.1. INTRODUCEREA DELIBERATĂ ÎN MEDIU A OMG
- Ministerul Sănătăţii (cultivare şi comercializare)

- Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Această procedură este reglementată prin articolele 1, 11, 24, 25, 49 ale OG 49/2000,
aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002 şi este conformă cu schema
- Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prezentată în Anexa nr. 1.
- Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului

Caseta nr. 6 1. Dosarul tehnic va include informaţii privind

OMG după cum urmează: [a] informaţii
Caseta nr. 5 1. OG 49/2000 privind regimul de obţinere, generale, incluzând date privind personalul şi
Conţinutul Notificării
testare, utilizare şi comercializare a organismelor pregătirea acestuia; [b] informaţii privind
OMG
Baza legală a cadrului modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei organismul/organismele modificate genetic; [c]
instituţional care moderne, precum şi a produselor rezultate din informaţii privind condiţiile introducerii şi
constituie sistemul de acestea, aprobată cu completări şi modificări prin caracteristicile mediului potenţial primitor; [d]
notificare şi autorizare Legea 214/2002;
este constituită pe seama informaţii privind impactul
2. Ordinul MMGA 648/2002 privind aprobarea organismului/organismelor modificate genetic
următoarelor acte
componenţei Comisiei pentru Securitate asupra mediului; [e] planul de monitoring, în
legislative:
Biologică şi a regulamentului de organizare şi acord cu părţile relevante din anexa nr. 12.2,
funcţionare a acesteia; pentru identificarea efectelor organismului/
3. Legea 215/2004 pentru aprobarea Ordonanţei organismelor modificate genetic asupra
Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea sănătăţii umane şi asupra mediului; [f]
activităţii veterinare: Autoritatea Naţională informaţii privind controlul, metodele de
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa refacere, tratarea deşeurilor şi planurile de
Alimentelor (ANSVSA). acţiune în caz de urgenţă; [g] rezumatul
dosarului, prezentat şi în format electronic, în
vederea informării publicului.
2. Studiul de evaluare a riscurilor asupra
c) Comisia pentru Securitate Biologică (CSB), ca autoritate ştiinţifică cu rol
mediului , împreună cu orice referinţe
consultativ în procesul de luare a deciziilor de către MMGA. Componenţa Comisiei bibliografice şi indicaţii privind metodele
pentru Securitate Biologică precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al utilizate;
acesteia sunt reglementate prin Ordinul MMGA 684/2002. Astfel, în componenţa 3. Informaţii privind rezultatele introducerilor
acestei comisii intră câte trei membrii aparţinând: Academiei Române, Academiei de aceloraşi organisme modificate genetic sau ale
aceleiaşi combinaţii de organisme modificate
Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", Academiei de Ştiinţe Medicale
genetic pe teritoriul României şi/sau în afara
precum şi universităţilor şi institutelor de cercetare cu profil biologic, agricol sau acestuia.
medical. Ordinul nominalizează cei 12 membrii ai Comisiei de Securitate Biologică,
în exercitarea atribuţiilor sale aceasta având funcţie consultativă, deciziile fiind luate
prin consens. [i] Notificarea Orice persoană juridică, înainte de a introduce în mediu sau pe piaţă

28 29
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
un organism modificat genetic sau o combinaţie de asemenea organisme, trebuie să
prezinte o notificare la MMGA, care trebuie să conţină anumite informaţii prezentate
pe larg în Caseta nr. 6. Obligaţiile generale ale notificatorilor sunt prezentate în
Caseta nr. 7.
Caseta nr. 7 [1] să urmeze procedura legală de autorizare,
furnizând toate datele necesare către autoritatea
Obligaţii generale pentru naţională competentă
[2] să înceapă activitatea propusă numai după
notificator
obţinerea autorizaţiei emise de MMGA şi cu
respectarea condiţiilor stabilite în aceasta;
[3] să respecte şi să urmeze celelalte proceduri ce
urmează introducerii în mediu a OMG.
[ii] Regimul informaţiilor confidenţiale În notificările care se depun la MMGA,
notificatorul poate indica informaţiile care trebuie să fie tratate ca fiind confidenţiale,
prezentând şi justificările necesare.
[iii] Verificarea conţinutului notificării şi regimul informaţiilor suplimentare După
recepţia notificării, MMGA face o primă evaluare a informaţiilor primite, solicită
eventuale completări sau clarificări, asigură informarea şi consultarea publicului cu
privire la notificarea primită. În cazul în care datele ştiinţifice sunt incomplete,
MMGA poate să aplice principiul precauţiei, invocat de Legea 214/2002 Anexa 121
B, şi, de asemenea, de Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea, să impună
condiţii specifice, sau să respingă importul, respectiv să interzică introducerea
deliberată în mediu a OMG.
[iv] Sistemul de autorizare După primirea notificării, MMGA, pe baza informaţiilor
cuprinse în dosarul tehnic şi în alte documente, poate să înceapă procedura de
autorizare, care durează 90 zile (vezi Anexa 1), şi care constă din:
a) informarea şi consultarea publicului cu privire la notificarea primită;
b) consultarea Comisiei pentru Securitate Biologică;
c) solicitarea avizelor autorităţilor publice centrale cu responsabilităţi în
domeniile: agricultură, alimentaţie, sănătate umană şi protecţia consumatorilor.
Important MMGA nu poate emite autorizaţia pentru introducerea deliberată în
mediu a unei plante de cultură modificate genetic fără ca aceasta să fie testată şi
30
SISTEMUL DE AUTORIZARE
omologată de Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor, a cărui
organizare şi funcţionare este în conformitate cu Legea 266/2002. MMGA ia în
considerare concluziile studiului de evaluare a riscurilor asupra mediului şi
sănătăţii umane, care este inclus în Notificare, avizul Comisiei pentru Securitate
Biologică, avizul scris al celorlalte autorităţi implicate precum şi comentariile
publicului. De asemenea, MMGA trebuie să ia în considerare şi aspectele socio-
economice, respectiv situaţia diversităţii biologice pe plan local şi urmăreşte
respectarea obligaţiilor internaţionale în domeniu, stabilite prin acorduri bilaterale,
multilaterale.
3.2.2. INTRODUCEREA DELIBERATĂ ÎN MEDIU A OMG ŞI A
PRODUSELOR REZULTATE DIN ACESTEA
[i] Notificarea Înaintea introducerii pentru prima dată pe piaţă a unui OMG sau a
unei combinaţii OMG ca produs, trebuie transmisă la MMGA o notificare care să
cuprindă:
a) date şi rezultate înregistrate în cursul desfăşurării activităţilor de
cercetare-dezvoltare;
b) studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului;
c) condiţiile pentru introducerea pe piaţă a produsului, inclusiv condiţiile
specifice de folosire şi manipulare, precum şi o propunere pentru etichetare
şi ambalare. Eticheta trebuie să precizeze clar dacă organismul modificat
genetic este prezent. Eticheta cu inscripţia „Acest produs conţine organisme
modificate genetic” este obligatorie;
d) un plan de monitoring;
e) un rezumat al notificării.
Important Fiecare produs nou, conţinând sau fiind alcătuit din aceleaşi OMG sau din
combinaţii ale acestora, destinat unei întrebuinţări diferite, va fi notificat separat.
[ii] Sistemul de autorizare Introducerea pe piaţă se va face numai după obţinerea
autorizaţiei emise de MMGA şi cu respectarea condiţiilor stabilite.
Important Înscrierea în Registrul de stat şi în Lista oficială a soiurilor provenite din
plante modificate genetic se face numai după obţinerea autorizaţiei de introducere în
mediu pentru experimentări, emisă de MMGA. Cu alte cuvinte, nu va fi posibilă
31
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
emiterea unui permis de import conform Legii 214/2002 fără realizarea înregistrării
soiurilor şi, de asemenea, nu se poate realiza înregistrarea soiurilor fără emiterea
unui acord de import.
Caseta nr. 8 a) un exemplar al autorizaţiei primite;
b) un raport al rezultatelor activităţii de
Conţinutul notificării în monitoring efectuate;
cazul reînnoirii c) orice noi informaţii care au devenit accesibile
autorizaţiei după obţinerea autorizaţiei;
d) dacă este cazul, o propunere de amendare a
condiţiilor specificate în autorizaţie.
În cazul în care se doreşte reînnoirea autorizaţiei, cu cel puţin 9 luni înainte de
expirarea acesteia notificatorul trebuie să se adreseze Ministerului Apelor şi
Protecţiei Mediului cu o nouă notificare. Conţinutul acestei notificări este diferit şi
este prezentat în Caseta nr. 8.
3.3. ACORDUL DE IMPORT
[i] Notificarea În conformitate cu Art. 35. - (1) a OG nr. 49/2000, aprobată cu
completări şi modificări prin Legea 214/2002, importatorii sunt obligaţi să notifice în
scris la MMGA înaintea efectuării oricărui import de organisme vii modificate
genetic (OVMG) sau de produse rezultate din acestea. La rândul său, MMGA va
stabili procedurile de notificare şi le va pune la dispoziţia părţilor interesate iar
notificatorii vor fi responsabili pentru veridicitatea informaţiilor furnizate.
[ii] Confirmarea primirii notificării MMGA confirmă notificatorului în scris primirea
notificării, în termen de 90 de zile de la data primirii acesteia. În acord cu Legea
214/2002 confirmarea conţine următoarele: a) data primirii notificării; b) dacă
notificarea conţine toate informaţiile necesare luării unei decizii; c) alte precizări,
după caz.
Important Neîndeplinirea procedurii de confirmare a primirii notificării de către
MMGA nu înseamnă şi nu va fi interpretată ca un acord tacit al acestuia pentru
32
SISTEMUL DE AUTORIZARE
efectuarea importului.
[iii] Decizia de realizare a importului Decizia MMGA cu privire la aprobarea unui
import destinat activităţilor reglementate prin OG nr. 49/2000, aprobată cu
completări şi modificări prin Legea 214/2002, se va baza pe datele evaluării
riscurilor, evaluare bazată pe o abordare ştiinţifică şi precaută, luând în considerare
posibilele efecte negative asupra conservării şi utilizării durabile a diversităţii
biologice precum şi riscurile asupra sănătăţii umane.
MMGA va informa notificatorul, în termenul prevăzut dacă (a) importul poate avea
loc fără un acord scris şi în ce condiţii şi (b) importul poate avea loc numai după ce
MMGA îşi va da acordul scris.
3.4. REGIMUL INFORMAŢIILOR NOI ÎN DOMENIUL BIOSECURITĂŢII
Pe baza noilor informaţii furnizate de studiile de evaluare a riscurilor şi de
monitorizare, MMGA, după consultare cu celelalte autorităţi şi Comisia de
Securitate Biologică, poate să: [1] limiteze aprobarea folosirii OMG; [2] modifice
condiţiile utilizării OMG.
Dacă o informaţie, care ar putea avea consecinţe semnificative în privinţa riscurilor
potenţiale ale introducerii în mediu a unui organism modificat genetic, este
cunoscută după emiterea autorizaţiei de către MMGA, acesta va cere utilizatorului
modificarea condiţiilor introducerii în mediu, iar în caz de neconformare, poate
suspenda sau anula desfăşurarea activităţilor.
Ori de câte ori deţine informaţii noi, relevante, sau modifică condiţiile utilizării, într-
o măsură ce ar putea avea consecinţe semnificative sub aspectul riscurilor,
utilizatorul este obligat să informeze imediat MMGA şi să modifice în mod
corespunzător notificările.
3.5. INFORMAREA ŞI CONSULTAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI
Începând cu anul 2000, în România, publicul este consultat în cursul procedurii de
autorizare a activităţilor de introducere deliberată în mediu şi pe piaţă a
33
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania SISTEMUL DE AUTORIZARE

organismelor modificate genetic.
În termen de 10 zile de la data când MMGA stabileşte că Notificarea conţine
informaţiile prevăzute de lege şi poate fi acceptată, trebuie să informeze publicul în
legătură cu aceasta, specificând modalităţile prin care se pot obţine informaţiile şi
data până la care se primesc comentariile.
fiind confidenţială şi va proteja drepturile de proprietate intelectuală legate de
informaţiile primite.
Dacă, indiferent de motive, notificatorul îşi retrage notificarea, MMGA trebuie să
respecte confidenţialitatea informaţiei primite.

In acest scop MMGA publică pe site-ul propriu (www.mappm.ro) „Rezumatul

Notificării”, precum şi „Studiul de evaluare a riscului” şi alte documente relevante Caseta nr. 9 Concluziile seminarului UNEP GEF din 17
(de ex. rapoarte de monitorizare) şi transmite un comunicat de presă, prin noiembrie, 2004, Bucureşti: „Evaluarea
capacităţii de cercetare în domeniul
intermediul Direcţiei pentru Relaţii Publice al MMGA care va informa mass media Capacitatea de cercetare a
biotehnologiilor moderne” :
din România. În acelaşi timp, se publică anunţuri la sediile Agenţiilor de Protecţie a României în domeniul
1.Nu a fost formulată/elaborată o strategie de
Mediului din teritoriu, aparţinând MMGA. biotehnologiilor moderne dezvoltare a cercetării în domeniul
biotehnologiilor moderne;
Observaţiile publicului se primesc în termen de 30 de zile de la data informării 2.Există un sistem de reglementari pentru
acestuia şi vor fi luate în considerare de către MMGA în luarea deciziei de autorizare domeniul utilizării în condiţii de izolare sau
a activităţii propuse. În funcţie de observaţiile primite se pot organiza dezbateri testare a OMG, dar până în 2004 nici o
publice asupra oricăror aspecte privind domeniul reglementat de prezenta aplicaţie de cercetare în acest domeniu nu a fost
notificată la MMGA;
ordonanţă.
3.România dispune în prezent de facilităţi care
să-i permită să creeze doar în colaborare OMG;
3.6. REGIMUL DATELOR CONSIDERATE CONFIDENŢIALE
4.România nu are întreaga capacitate de a
dezvolta şi utiliza produsele biotehnologiei
În conformitate cu Art. 491. - (1) al OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări
moderne
prin Legea 214/2002, în notificările care se trimit MMGA notificatorul poate indica 5.In Romania există competenţa ştiinţifică
informaţiile ce trebuie să fie tratate ca fiind confidenţiale, prezentând şi justificările (resurse umane) pentru activităţile de cercetare-
necesare. monitorizare dar până în prezent nu a fost
sprijinită să obţină facilităţi în domeniu.
Mai mult, MMGA va decide, după consultări cu notificatorul, care sunt informaţiile 6.România nu dispune de laboratoare acreditate
confidenţiale şi va informa notificatorul cu privire la decizia luată. pentru analize specifice OMG.
7.Prin intermediul Institutul de Stat pentru
Este important de subliniat că, în acord cu legislaţia României în vigoare, Testarea si Inregistarea Soiurilor, România are
capacitatea şi competenţa de a testa şi înregistra
următoarele informaţii nu pot fi considerate ca fiind confidenţiale: (a) caracteristicile
soiuri şi hibrizi de plante superioare modificate
generale ale microorganismelor/ organismelor modificate genetic, numele şi adresa genetic.
notificatorului, scopul şi locul în care se desfăşoară activitatea; (b) clasa în care este 8.Cercetarea în sectorul privatizat este practic
încadrată utilizarea în condiţii de izolare şi măsurile de izolare; (c) concluziile inexistentă.
studiilor de evaluare a riscurilor asupra mediului şi asupra sănătăţii umane; (d)
metodele şi planurile de monitoring, precum şi cele de răspuns în caz de accident.

De asemenea, MMGA nu va divulga unor terţe părţi nici o informaţie stabilită ca

34 35
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
3.7. UTILIZAREA ÎN CONDIŢII DE IZOLARE A OMG
[i] Notificarea Autoritatea Naţională Competentă responsabilă cu emiterea
autorizaţiilor şi acordurilor de mediu în conformitate cu OG 49/2000, aprobată cu
completări şi modificări prin Legea 214/2002, este MMGA care va verifica
notificarea pe baza documentaţiei furnizate de utilizator, dacă au fost luate măsurile
corespunzătoare pentru a se evita efectele negative asupra sănătăţii oamenilor şi
mediului (vezi Anexa 2 a Legii 214/2002).
Orice instituţie de cercetare publică sau privată, în calitate de utilizator, este obligată
să notifice orice activitate de cercetare care implică utilizarea în condiţii de izolare a
OMG. Acestea trebuie să prezinte o evaluare a utilizărilor în condiţii de izolare, sub
aspectul riscurilor asupra sănătăţii umane şi mediului, totodată obligându-se să ţină
evidenţa evaluărilor pe care să le pună la dispoziţia MMGA. Concluzii recente ale
evaluării capacităţii de cercetare în domeniul biotehnologiilor moderne din
România sunt prezentate pe scurt în Caseta nr. 9 şi pe larg la adresa de internet:
www.biosafety.ro.
Evaluarea clasei de risc a OMG se va face în conformitate cu procedura prevăzută în
Anexa nr. 3 a aceleaşi legi şi trebuie să conducă la o încadrare a utilizării în condiţii de
izolare în una dintre clase prezentate în caseta nr. 10.
Când există o incertitudine în privinţa clasei de încadrare a utilizării propuse se vor
aplica măsurile de protecţie mai severe, cu excepţia cazului în care există dovezi
suficiente care justifică aplicarea măsurilor mai puţin severe, de comun acord cu
autoritatea competentă.
[ii] Sistemul de autorizare Notificatorul poate să ceară o autorizaţie din partea
MMGA, care va lua o decizie în termen de 45 sau 90 de zile de la notificare, în funcţie
de clasa de risc.
MMGA va analiza conformitatea notificărilor cu prevederile OG 49/2000,
corectitudinea evaluării, precum şi clasa de utilizare în condiţii de izolare, măsurile
de protecţie şi de răspuns în caz de urgenţă, precum şi managementul deşeurilor.
Aprobările pentru activităţile care privesc utilizarea în condiţii de izolare a
microorganismelor modificate genetic, potrivit prevederilor art. 12-15 (OG
49/2000), se dau sub forma unei autorizaţii al cărei model este stabilit de MMGA.
36
SISTEMUL DE AUTORIZARE
Informaţiile necesare pentru notificare sunt în conformitate cu prevederile anexei nr.
V la Directiva 98/81/CE, privind utilizarea în condiţii izolate a microorganismelor
modificate genetic.
3.8. EVALUAREA RISCURILOR
Obiectivul evaluării riscurilor asupra mediului îl constituie identificarea şi
evaluarea posibilelor efecte negative pe care organismul modificat genetic (OMG) le
poate avea asupra sănătăţii umane sau asupra mediului pe parcursul introducerii
deliberate în mediu sau pe piaţă, efecte ce pot fi directe sau indirecte şi care pot
apărea imediat sau cu întârziere. Evaluarea trebuie realizată pentru a se stabili dacă
este necesară sau nu dezvoltarea unui plan de management al riscurilor, iar în cazul
în care acesta este necesar, se vor preciza cele mai bune metode de aplicare ale
acestuia. Procedura este reglementată prin OG 49/2000, aprobată cu completări şi
modificări prin Legea 214/2002, care transpune Directiva 2001/18/EC.
În acord cu principiul precauţiei în realizarea studiului de evaluare a riscurilor
asupra mediului, trebuie să se urmărească următoarele reguli generale: [1]
caracteristicile OMG ce pot determina efecte negative în timpul utilizării acestuia
trebuie să fie comparate cu caracteristicile organismului nemodificat genetic din care
derivă şi pentru utilizări similare; [2] studiul de evaluare a riscurilor asupra
mediului trebuie realizat într-un mod ştiinţific şi transparent, bazat pe datele
existente; [3] studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului trebuie realizat pentru
fiecare caz, deoarece informaţiile pot varia în funcţie de tipul de organism modificat
genetic, de scopul utilizării şi de caracteristicile mediului în care este introdus,
ţinându-se seama, inter alia, de rezultatele introducerilor anterioare în mediu ale
organismului modificat genetic; [4] în momentul în care apar noi informaţii privind
organismul modificat genetic şi efectele acestuia asupra mediului, studiul de
evaluare a riscurilor asupra mediului trebuie revăzut pentru a se stabili dacă: a)
riscurile se modifică; b) este necesară modificarea planului de management al
riscurilor.
În prezent principala preocupare a MMGA este de a elabora ghiduri pentru
implementarea procedurii de evaluare a riscurilor în conformitate cu politica UE şi a
altor instrumente internaţionale (de exemplu: Ghid pentru notificarea şi evaluarea
riscurilor în cazul introducerii deliberate în mediu a OMG Draft 9 noimebrie, 2005
www.pubresreg.org).
37
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Caseta nr. 10 clasa 1: activităţi cu risc neglijabil sau fără

risc, adică activităţi pentru care nivelul 1 de
izolare este corespunzător pentru protecţia
Clasificarea condiţiilor de
sănătăţii umane, precum şi a mediului;
izolare a OMG
clasa 2: activităţi cu risc scăzut, adică activităţi
pentru care nivelul 2 de izolare este
corespunzător pentru protecţia sănătăţii umane,
precum şi a mediului;
clasa 3: activităţi cu risc moderat, adică
activităţi pentru care nivelul 3 de izolare este
corespunzător pentru protecţia sănătăţii umane,
precum şi a mediului;
clasa 4: activităţi cu risc ridicat, adică
activităţi pentru care nivelul 4 de izolare este
corespunzător pentru protecţia sănătăţii umane,
precum şi a mediului.

3.9. MANAGEMENTUL RISCURILOR

Managementul riscurilor constă din elaborarea şi punerea în aplicare a unui

ansamblu de măsuri de monitorizare a riscurilor şi de intervenţie în caz de accident.
Procedura este reglementată prin OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări
prin Legea 214/2002, care transpune Directiva 2001/18/EC.

În cursul procedurii de evaluare a riscurilor trebuie să se identifice riscurile pentru

care este necesară elaborarea planurilor de management şi totodată stabilirea
planului optim ce trebuie aplicat.

Evaluarea riscului general pe care îl prezintă OMG este realizată ţinându-se seama
de fiecare strategie propusă pentru managementul riscurilor, de la caz la caz.

Această procedură este deosebit de importantă întrucât sprijină cuantificarea

posibilului impact negativ asupra mediului şi sănătăţii umane, ce poate apărea
imediat şi/sau cu întârziere, în mod direct sau indirect, ca urmare a folosirii OMG
sau a produselor lor (condiţii de izolare, cultivare pentru comercializare şi
introducere pe piaţă).
Singura cultură de plante modificate genetic
aprobată în România este soia Roundup Ready

38
 CAPITOLUL 4

MONITORIZAREA ŞTIINŢIFICĂ

Acordul de mediu pentru import şi autorizarea de mediu pentru

introducerea în mediu şi pe piaţă a OMG precum şi a activităţilor
desfăşurate în condiţii de izolare, sunt urmate de derularea unor
activităţi specifice domeniului biosecurităţii. Astfel, una dintre
acestea este cea de monitorizare ştiinţifică a efectelor OMG
asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii umane şi de
identificare de posibilelor riscuri nemenţionate în cursul
studiului de evaluare a riscurilor.

ACTIVITATEA DE MONITORIZARE

În conformitate cu OG 49/2000, aprobată cu completări şi

modificări prin Legea 214/2002, acţiunile care privesc OMG vor
fi supuse procedurii de monitorizare asupra potenţialelor efecte
negative asupra sănătăţii umane şi mediului înconjurător.
Monitorizarea va fi realizată după anumite proceduri, clar
specificate prin lege, urmând un anumit plan de monitorizare,
datele ştiinţifice obţinute în urma aplicării acestei proceduri
fiind folosite în viitoarele proceduri de evaluare a riscurilor
pentru introducerea pe piaţă a aceluiaşi OMG.

Astfel, activitatea de monitorizare se desfăşoară după obţinerea

autorizaţiei de introducere în mediu sau pe piaţă a OMG. Datele
colectate în urma monitorizării oferă noi informaţii privind
impactul introducerii unui OMG în mediu sau pe piaţă. Când
apar astfel de date noi, acestea trebuie să fie luate în considerare
în realizarea următoarelor studii de evaluare a riscurilor asupra

41
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania MONITORIZAREA STIINTIFICA

mediului. Experienţa şi datele obţinute prin monitorizarea activităţilor de
introducere deliberată în mediu a OMG trebuie să stea la baza proiectării sistemului
de monitorizare al activităţilor de introducere pe piaţă a acestor organisme, ca atare
sau sub formă de produse.
PLANUL DE MONITORIZARE
Obiectivele planului de monitorizare constau din: [1] confirmarea faptului că
existenţa şi impactul oricăror posibile efecte negative ale utilizării OMG, evidenţiate
în studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului, sunt corecte sau nu sunt corecte;
[2] observarea apariţiei altor efecte negative ale utilizării OMG asupra sănătăţii
umane şi asupra mediului, care nu au fost anticipate în studiul de evaluare a
riscurilor asupra mediului.
transpune integral Decizia Comisiei nr. 2003/701/CE de instituire, în temeiul
Directivei nr. 2001/18/CE. Sunt expuse proceduri clare: (1) Pentru fiecare număr de
notificare, notificatorul transmite un raport final sau un raport final şi unul
intermediar de monitorizare postintroducere, după caz. Ambele tipuri de rapoarte
se elaborează în conformitate cu Formularul de raportare. (2) Raportul final trebuie
transmis după ultima recoltare a plantelor superioare modificate genetic. Dacă
pentru o notificare nu se solicită monitorizare post-introducere, nu mai sunt
necesare rapoarte ulterioare. (3) Raportul final de monitorizare post-introducere se
transmite după finalizarea monitorizării post-introducere.

În acord cu legea 214/2002, planul de monitorizare trebuie să fie în conformitate cu

Directiva 2001/18/EC iar aceste cerinţe sunt după cum urmează: 1) să fie detaliat
pentru fiecare caz, pe baza studiului de evaluare a riscurilor asupra mediului; 2) să
ţină seama de caracteristicile OMG, de scara şi de condiţiile de mediu în care acesta
va fi introdus; 3) să includă în planul general de supraveghere a efectelor negative
neanticipate şi evidenţierea efectelor negative identificate în studiul de evaluare a
riscurilor asupra mediului; 4) să faciliteze observaţii referitoare la efectele asupra
sănătăţii umane şi asupra mediului; 5) să prevadă stabilirea
responsabilului/responsabililor (notificator, utilizatori) cu realizarea diverselor
sarcini prevăzute în planul de monitoring, care răspund ca activitatea de monitoring
să se desfăşoare în mod corespunzător şi care sunt răspunzători în cazul în care au
fost observate efecte negative asupra mediului sau sănătăţii umane şi nu au fost
raportate deţinătorului autorizat şi autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului sau în cazul întârzierilor în transmiterea acestor date; 6) să prevadă
stabilirea mecanismelor de identificare şi confirmare a oricăror efecte negative
asupra mediului şi asupra sănătăţii umane observate şi aplicarea măsurilor necesare
protecţiei oamenilor şi a mediului, stabilite de deţinătorul autorizat şi de autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului.

Ordinul MMGA 606/2005 aprobă Formularul pentru prezentarea rezultatelor

introducerii deliberate în mediu a plantelor superioare modificate genetic, în alte
scopuri decât introducerea pe piaţă. După cum s-a amintit la capitolul 2 ordinul

42 43
Suprafaţa arabilă a României este de cca. 9.38
mil ha, fiind acoperită în special de culturi
tradiţionale. Biotehnologia modernă încearcă
să obţină noi soiuri de plante, cu anumite
calităţi, considerate superioare soiurilor
tradiţionale
 CAPITOLUL 5

ETICHETAREA ŞI TRASABILITATEA

Etichetarea şi trasabilitatea sunt alte elemente importante ale

activităţilor care urmează după procedura de autorizare din
cadrul sistemului de biosecuritate. Principalul act legislativ care
reglementează aceste activităţi este OG 49/2000 aprobată cu
completări şi modificări de Legea 214/2002

Etichetarea Activitatea de etichetare a alimentelor aflate pe

piaţă (care provin din OMG sau care conţin aditivi şi arome
modificate genetic ori obţinute din OMG) este reglementată, în
prezent, prin HG 106/2002, Anexa nr. 3, aparţinând ANPC.
MMGA nu are responsabilităţi în acest domeniu. Eticheta
trebuie să precizeze clar dacă OMG este prezent fiind obligatorie
inscripţia: „Acest produs conţine organisme modificate
genetic”. HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor prezintă,
în Anexa nr.3, Norme metodologice privind informaţiile
suplimentare care se indică obligatoriu prin etichetare în cazul
alimentelor obţinute din OMG sau care conţin aditivi şi arome
modificate genetic ori obţinute din OMG. Aceste norme se referă
la alimente şi ingrediente alimentare obţinute în totalitate, sau în
parte, din soia modificată genetic, cu toleranţă la glifosat şi
porumb modificat genetic, cu toleranţă la glufosinat de amoniu.
Expresia “produs din … modificat genetic” se va înscrie clar pe
eticheta alimentului sau în lista cuprinzând ingredientele.
Conform acestui act legislativ se vor eticheta numai produsele
cu un conţinut de peste 1 % OMG, nefiind în conformitate cu
reglementările UE în domeniu (0.9%). Fac excepţie de la
etichetare alimentele şi ingredientele alimentare care nu conţin
proteina şi/sau ADN-ul organismelor modificate genetic (de ex:

47
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
uleiul, alcoolul, amidonul).
Trasabilitatea poate fi realizată numai în urma etichetării corespunzătoare de-a
lungul întregului lanţ începând cu OMG din laboratorul amelioratorilor şi
continuând cu producătorii de seminţe, fermieri, procesatori şi/sau
importatori/exportatori. Aceasta va deveni efectivă în România după transpunerea
şi implementarea Regulamentului 2003/1830/EC şi prin asigurarea mijloacelor de
detecţie şi analiză a OMG. Responsabilitatea revine Autorităţii Naţionale Sanitar-
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), care va colabora cu MMGA,
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), Ministerul Sănătăţii (MS),
termenul final, stabilit prin Documentul de poziţie, fiind semestrul II, 2006.
Anumite elemente de trasabilitate sunt deja introduse prin art. 29, alin. 1(c) din OG
49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002 (transpune
Directiva 2001/18/EC), referitor la stabilirea modului de etichetare şi ambalare.
De asemenea, elemente de trasabilitate s-au introdus prin Ordinul MAPDR nr.
462/2003 privind evidenţa cultivatorilor de plante modificate genetic. Precizăm că
în procesul de autorizare privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a
plantelor superioare modificare genetic, în anul 2005, MAPDR a avizat importul şi
introducerea deliberată în mediu, pentru testare sau cultivare, numai cu condiţia
respectării prevederilor Ordinului 462/2003 de către toţi agenţii economici
cultivatori. MAPDR, în baza acestui ordin, este autoritatea naţională competentă
pentru evidenţa agenţilor economici care cultivă plante modificate genetic. Ordinul
prevede obligativitatea agenţilor economici (persoane fizice sau juridice, asociaţii
fără personalitate juridică) de a declara la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare
rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, suprafeţele cultivate cu plante
modificate genetic şi producţiile realizate. Declaraţia se completează în două
exemplare astfel, un exemplar se depune la DADR judeţeană în max. 10 zile de la
încheierea semănatului (Anexa 1 a ordinului), respectiv a recoltatului (Anexa 2 a
ordinului) iar celălalt exemplar se păstrează la sediul agentului economic timp de 5
ani. Informaţiile se centralizează la DADR judeţene şi se transmit, electronic, la
Centrul de Calcul al MAPDR (Registrul de evidenţă al agenţilor economici care
cultivă plante modificate genetic în România). Pentru a asigura respectarea
Ordinului MAPAM nr.462/2003, companiile transmit clienţilor lor, odată cu
documentele de vânzare a seminţei, şi formularele de declaraţii, pe care trebuie să le
48
ETICHETAREA SI TRASABILITATEA
completeze şi să le transmită direcţiilor agricole. De asemenea, companiile sunt
obligate să transmită MAPDR, informaţii cuprinzând datele de identificare ale
clienţilor, cantităţile de seminţe vândute, pe soiuri şi categorii biologice. Aceste
informaţii sunt necesare pentru verificarea datelor primite prin direcţiile agricole.
Conform Legii nr.266/2002, importul seminţelor se face numai după obţinerea
avizului de import eliberat de MAPDR. Marfa este ambalată în saci, iar pe etichetele
şi documentele însoţitoare se menţionează că soiul este modificat genetic. Pentru
evidenţa seminţelor distribuite, clienţii sunt obligaţi să restituie companiilor
ambalajele goale după încheierea semănatului. MAPDR poate lua măsuri de
interzicere a utilizării unui soi modificat genetic, pentru o parte sau pentru întreg
teritoriul ţării, dacă se constată că soiul este dăunător culturilor din alte soiuri sau
alte specii, ori prezintă risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană. Un soi
modificat genetic nu poate fi testat şi înregistrat fără ca solicitantul să dovedească
faptul că acesta îndeplineşte condiţiile legale privind protecţia mediului şi a sănătăţii
umane.
Până în prezent nu s-a putut ţine evidenţa cantităţilor de soia modificată genetic,
importate în vederea procesării, întrucât în Codul Vamal nu există o poziţie tarifară
distinctă pentru produsele modificate genetic. Este necesară punerea la punct,
împreună cu Autoritatea Naţională a Vămilor, a unui sistem de evidenţă în acest
sens. În acelaşi context, MAPDR, ca şi ANSVSA, au impus, pentru companiile
notificatoare, obligaţia de a transmite la MAPDR situaţia exactă a suprafeţelor
cultivate, a producţiei realizate şi a modului de valorificare a acesteia.
Elemente de trasabilitate au fost introduse în România şi prin legislaţia privind
siguranţa alimentelor, respectiv Legea nr. 412/2004 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor. Această lege cere
verificarea modului de asigurare a trasabilităţii furajelor, de către toţi agenţii şi
operatorii din industria alimentară. Pe această bază, pentru anul 2005, solicitările
companiilor producătoare de OMG, privind importul şi introducerea deliberată în
mediu a OMG pentru testare sau cultivare, s-au aprobat numai cu condiţia ca agenţii
economici, persoane fizice sau juridice autorizate, care activează în acest domeniu,
să poată demonstra destinaţia seminţelor modificate genetic, până la
comercializarea sub formă de aliment sau furaj modificat genetic. De asemenea, a
fost impusă condiţia să se asigure etichetarea produselor. Urmează ca utilizatorii de
seminţe modificate genetic să fie informaţi, de către notificatori, privind obligaţiile ce
49
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

le revin pentru asigurarea etichetării şi trasabilităţii.

Recomandări

Trasabilitatea sau aplicarea procedurii de urmărire a traseului unui organism

modificat genetic din laborator, în producţie, piaţa de desfacere şi apoi la
consumator sau în mediul înconjurător, este o condiţie esenţială ce se impune la
nivelul UE. Metodele şi tehnicile necesare certificării evenimentului de
transformare, pentru trasabilitate nu sunt reglementate de Legea 214/2002. Se
impune utilizarea serviciilor unui laborator acreditat şi pentru ISO 17 025.

Aplicarea principiului transparenţei este

esenţială pentru credibilitatea sistemului
de biosecuritate

50
 CAPITOLUL 6

CONTROLUL IMPLEMENTĂRII LEGISLAŢIEI

Controlul implementării legislaţiei este de o importanţă

deosebită pentru credibilitatea sistemului de biosecuritate.
Funcţionarea unui corp de inspecţie de biosecuritate şi a unor
laboratoare acreditate în realizarea de analize de laborator ISO
17 025 (realizarea de teste specifice de-a lungul lanţului
sistemului de biosecuritate: import, utilizare în condiţii de
laborator, seră, testare în câmp, introducere deliberată în mediu
şi pe piaţă) sunt condiţii esenţiale pentru organizarea unui
sistem funcţional în acest domeniu, în strânsă corelaţie cu
aspecte similare dezvoltate în ţările din subregiune şi
comunitatea europeană.

INSPECŢIE ŞI CONTROL

Autorităţi cu responsabilităţi de inspecţie şi control şi-au

dezvoltat capacităţi specifice. În acest context, mai jos, se va
realiza o scurtă prezentare a acestora.

6.1. MINISTERUL MEDIULUI ŞI

GOSPODĂRIRII APELOR

COMISIA DE SECURITATE BIOLOGICĂ (CSB) este autoritatea

abilitată, prin OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări
prin Legea 214/2002, precum şi prin Ordinul MMGA 684/2002,
să participe la activităţile de control organizate de autorităţile

53
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
publice centrale privind regimul organismelor modificate genetic obţinute prin
tehnicile biotehnologiei moderne şi al produselor rezultate din acestea. Astfel CSB:
a) participă la inspecţii şi verifică respectarea dispoziţiilor legale cu privire la
utilizarea în condiţii de izolare, introducerea deliberată în mediul înconjurător,
introducerea pe piaţă a OMG prin tehnicile biotehnologiei moderne; b) participă la
inspecţii şi verifică respectarea dispoziţiilor legale cu privire la operaţiunile de
import ale organismelor modificate genetic sau ale produselor lor care sunt, conţin
ori provin din organisme modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei
moderne.
GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU (GNM), instituţie publică de inspectie şi control,
funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale având
personalitate juridică, în subordinea MMGA conform HG 440/2005. Direcţia de
Control a Habitatelor Naturale, Biodiversităţii şi Ariilor Protejate este abilitată
pentru realizarea activităţilor de control şi inspecţie în domeniul biosecurităţii în
conformitate cu Ordinul MMGA 684/2002 (Art 3.2.).
GNM este un corp specializat de control şi inspecţie responsabil cu asigurarea
implementării efective, profesioniste, uniforme şi integrate a politicii Guvernului de
aplicare a legislaţiei comunitare de mediu, transpusă în legislaţia românească de
mediu. Normele tehnice privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de Control şi
Inspecţie în domeniul protecţiei mediului sunt elaborate în conformitate cu
Recomandarea Parlamentului şi Consiliului European (4 aprilie 2001) privind
criteriile minime pentru inspecţiile de mediu în Statele Membre, cu prevederile Art.
65 lit.s si Art.68 din Legea Protecţiei Mediului nr. 137/1995, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare (Anexa 2 a legii).
GNM are atribuţii în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării
şi sancţionarii încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului, inclusiv
respectarea procedurilor legale de emiterea avizelor, acordurilor şi autorizatiilor de
mediu şi de gospodărirea apelor emise de autorităţile competente, potrivit legislatiei
in vigoare, pentru reglementarea proiectelor, programelor şi activităţilor specifice
acestor domenii.
Inspecţia de mediu este obligatorie pentru obiectivele cu impact semnificativ asupra
mediului şi este exercitată de comisarii din structurile GNM; conform legislatiei in
vigoare privind accesul publicului la informatia de mediu, planurile de inspecţie
54
CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI
trebuie să fie puse la dispoziţia publicului pentru consultare.
Comisariatele Regionale, Comisariatele Judeţene, Comisariatul Municipiului
Bucureşti şi Comisariatul de Mediu al Rezervaţiei Biosferei ,,Delta Dunarii''
elaborează ,,Registrele Teritoriale ale Obiectivelor Controlate'' conţinând listele
obiectivelor controlate de pe teritoriul de competenţă. Comisariatele Regionale
centralizează şi avizează “Registrele Teritoriale ale Obiectivelor Controlate'' de pe
teritoriul de competenţă şi transmit aceste registre spre aprobare Comisariatului
General al GNM.
La nivel naţional se instituie ,,Registrul naţional al obiectivelor controlate'', ca bază
de date gestionată şi reactualizată periodic de Comisariatul General al GNM. După
verificare, Comisariatul General al GNM va aproba şi va transmite comisariatelor
teritoriale ale GNM ,,Registrul teritorial al obiectivelor controlate''.
Inspecţia de mediu este o activitate care cuprinde: 1) verificarea conformării; 2)
urmărirea impactului asupra mediului a obiectivelor controlate, ce poate determina
inspecţii viitoare (inclusiv la emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor
de reglementare) sau aplicarea de sancţiuni, după caz.
Inspecţiile de mediu, pot fi atât planificate cât şi neplanificate. Pregătirea inspecţiei
este o etapă obligatorie, fiind necesară pentru asigurarea eficienţei şi pentru
atingerea scopului acesteia, activitatea de inspecţie derulându-se după o procedură
strictă.
Documentele GNM la care publicul are acces sunt [1] ,,Registrul National al
Obiectivelor Controlate'' , la sediul comisariatului general al GNM; [2] ,,Registrul
Teritorial al Obiectivelor Controlate'', la sediile comisariatelor teritoriale ale GNM;
[3],,Registrele Rapoartelor de Inspectie'', la sediile comisariatelor GNM.
Nu se vor pune la dispozitia publicului date considerate confidenţiale (de ex. relaţiile
internaţionale, siguranţa naţională sau securitatea publică; cursul justitiei, dreptul
unei persoane de a beneficia de o judecata dreapta sau dreptul unei autoritati publice
de a conduce o ancheta de natura civila sau penală) precum şi confidenţialitatea
informaţiilor comerciale si industriale, atunci cand aceasta este prevazuta de lege in
scopul protejarii unui interes economic legitim. În acest context, vor fi făcute publice
numai informaţiile privind emisiile cu impact semnificativ asupra mediului;
drepturile de autor.
55
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
Recomandări
În prezent CSB şi GNM nu efectuează activităţi de inspecţie şi control în domeniul
OMG. Întrucât, GNM este o structură foarte specializată în activităţi de inspecţie şi
control, se impune dezvoltarea acestei capacităţii instuţionale pentru activităţi
specifice domeniului biosecurităţii. Este necesară dezvoltarea corpului de inspecţie
OMG, specializaţi în preluarea de probe şi conducerea de inspecţii specializate şi
includerea acestuia în reţeau naţională de biosecuritate.
6. 2. MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR
ŞIDEZVOLTĂRII RURALE
În cadrul MAPDR există câteva departamente care asigură controlul implementării
legislaţiei.
DIRECŢIA DE INSPECŢII are următoarele atribuţii: [1] urmăreşte modul de
implementare a legislaţiei în sectorul vitivinicol, legume, fructe, flori, cât şi în
celelalte sectoare de activitate; [2] verifică respectarea normelor de înfiinţare şi
defrişare a plantaţiilor, a tuturor normelor tehnice ce guvernează producţia agricolă
în ansamblul ei; [3] întocmeşte tematici de control şi inspectează modul de respectare
a prevederilor legale, cu privire la activitatea din agricultură şi silvicultură de către
unităţile subordonate MAPDR.
INSPECŢIA DE STAT PENTRU CONTROLUL TEHNIC ÎN PRODUCEREA ŞI
VALORIFICAREA LEGUMELOR ŞI FRUCTELOR (ISCTPVLF), înfiinţată prin
Ordinul MAPAM nr. 143/2004, în baza prevederilor Legii pomiculturii nr.
348/2003, Legii nr. 312/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor de câmp
şi Legii nr. 469/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor, fiorilor şi
plantelor ornamentale de seră. De asemenea, această direcţie verifică documentaţia
şi vizează autorizaţiile de plantare şi autorizaţiile de defrişare a plantaţiilor de pomi
fructiferi şi arbuşti fructiferi, eliberate de direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare
rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti si controlează, prin sondaj, aplicarea
tehnologiilor de cultură în exploataţiile comerciale producătoare de fructe, legume,
pepeni şi ciuperci.
INSPECŢIA DE STAT PENTRU CONTROLUL TEHNIC VITIVINICOL (I.S.C.T.V.),
56
CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI
înfiinţată în baza prevederilor Legii nr. 244/2002 (legea viei şi vinului) în sistemul
organizării comune a pieţei vitivinicole, care asigură: [1] respectarea legislaţiei
privind înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor viticole; [2] avizarea cererilor întocmite
pentru înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor viticole pe suprafeţe mai mari de 0,1 ha de
familie sau agent economic; [3] verificarea şi controlul modului de aplicare a
prevederilor legale privind producerea, în vederea comercializării, a strugurilor,
vinurilor şi a celorlalte produse vitivinicole, indiferent de producător.
INSPECŢIA NAŢIONALĂ PENTRU CALITATEA SEMINŢELOR (INCS) Acest
departament a fost înfiinţat în conformitate cu prevederile Legii nr. 266/2002
privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea
seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante. INCS
este autoritatea naţională oficială desemnată pentru controlul şi certificarea calităţii
seminţelor şi a materialului de reproducere (săditor), înregistrarea, supravegherea,
monitorizarea şi acreditarea unor activităţi ale producătorilor, procesatorilor şi
comercianţilor implicaţi profesional în domeniul seminţelor şi materialului de
reproducere. INCS îşi exercită atribuţiile în teritoriu prin 30 de inspectorate
teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor (ITCSMS), cu 10 filiale
şi prin Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor
(LCCSMS). Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor înregistrează,
eliberează şi retrage autorizaţiile de funcţionare pentru agenţii economici care
efectuează operaţiuni de producere, procesare şi/sau comercializare a seminţelor,
organizează, coordonează şi controlează activitatea inspectoratelor teritoriale
pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor şi a Laboratorului Central pentru
Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, asigură şi exercită controlul, în scopul
menţinerii calităţii seminţelor la toate categoriile biologice în pre-control şi post-
control. Inspectorii din cadrul inspectoratelor teritoriale pentru calitatea seminţelor
şi a materialului săditor verifica si controleaza aspectele prevazute de lege
referitoare la etichetarea semintelor modificate genetic.
DIRECŢIILE JUDEŢENE PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ În
atribuţiile acestor direcţii intră controlul culturilor comerciale de plante modificate
genetic în conformitate cu prevederile Ordinului MAPAM nr. 462/2003 privind
evidenţa agenţilor economici care cultivă plante modificate genetic. Aceştia preiau şi
transmit la MAPDR informaţiile referitoare la suprafeţele cultivate, provenienţa
seminţei, producţia realizată şi destinaţia acesteia.
57
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
INSTITUTUL DE STAT PENTRU TESTAREA ŞI ÎNREGISTRAREA SOIURILOR
(ISTIS) este înfiinţat în baza Legii nr. 57/1997, prin reorganizarea Comisiei de Stat
pentru Testarea şi Omologarea Soiurilor, funcţionând în baza Legii nr. 266/2002 ca
organ de specialitate în subordinea Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si
Mediului. Domeniul de activitate al ISTIS îl reprezintă examinarea tehnică a
soiurilor pentru care se solicită înregistrarea în Registrul Soiurilor şi în Catalogul
Oficial al Soiurilor.
Institutul deţine în subordine 40 de centre teritoriale unde se realizează examinarea
tehnică a soiurilor pentru care se solicită înregistrarea şi colaborează cu direcţiile şi
compartimentele de specialitate din MAPDR, cu institutele şi staţiunile de cercetări,
cu companiile străine interesate de testarea soiurilor in Romania. De asemenea,
colaborează cu Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor din Ministerul
Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Laboratorul Central pentru Calitatea
Seminţelor şi a Materialului Săditor, Inspectoratele teritoriale pentru calitatea
seminţelor şi a materialului săditor, Laboratorul Central pentru Carantină
Fitosanitară, universităţile de ştiinţe agricole şi persoane fizice sau juridice din ţară
sau din străinatate.
ISTIS are următoarele atribuţii: a) elaborează metodologia de examinare tehnică şi
de prezentare a noilor soiuri, în vederea înregistrării în Registrul Soiurilor şi a
publicării în Catalogul Oficial, ţinând seama de reglementările interne şi
internaţionale în vigoare; b) examinează soiurile pentru care se cere înregistrarea; c)
previne înstrăinarea materialului biologic aflat in examinare şi asigură
confidenţialitatea informaţiilor obţinute, la cererea amelioratorului; d) asigură
depozitarea probelor de seminţe din soiurile înregistrate; e) efectuează verificarea
anuală a purităţii varietale a soiurilor multiplicate, dispusă de autoritatea de control
şi certificare; f) este depozitarul Registrului Soiurilor, editează şi publică anual
Catalogul Oficial; g) asigură legatura cu organismele şi organizaţiile internaţionale
în domeniul testării şi înregistrării soiurilor.
În catalogul oficial al soiurilor de plante, ediţia 2004, au fost înregistrate 14 soiuri de
soia modificate genetic, însă ISTIS nu a dezvoltat încă o manieră transparentă de
funcţionare (de ex. dezvoltarea pentru public a unei baze de date a testelor în câmp).
Recomandări
Se impune utilizarea serviciilor unui laborator acreditat pentru ISO 17 025, condiţie
58
CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI
esenţială pentru organizarea unui corp de inspecţie GMO pentru toate activităţile
aferente MAPDR. Aplicarea „principiului transparenţei” este obligatorie prin
dezvoltarea de proceduri corespunzătoare în ceea ce priveşte accesul publicului la
informaţia relevantă. Trasabilitatea nu este încă implementată şi este obligatorie
dezvoltarea de proceduri corespunzătoare pentru „urmărirea” GMO din „câmp la
furculiţă” pentru toate departamentele MAPDR mai sus menţionate.
6.3. MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
Ministerul Sănătăţii a elaborat procedura de inspecţie în conformitate cu Ordinul
MSF 861/2003.
INSPECŢIA SANITARĂ Procedura de inspecţie este propusă în cadrul
metodologiei de realizare a sintezei naţionale “Monitorizarea şi inspecţia
alimentelor modificate genetic” şi adresată Direcţiilor de Sănătate Publică Judeţene
(41) din subordinea Ministerului Sănătăţii. Implementarea acestei sinteze întâmpină
dificultăţi în cartografierea unităţilor producătoare/ importatoare şi de distribuţie a
alimentelor modificate genetic din cauza lipsei bazelor legale de comunicare pe
orizontală între autorităţi şi ca atare a lipsei accesului la informaţie.
Recomandări
Nu există specificări cu privire la oragnismele modificate genetic, de aceea se
impune revizuirea sistemului legislativ. De asemenea, nu există laboratoare
acreditate ISO 17025. Este important a se lărgi spectrul actelor legislative din
domeniu prin includerea de reglementări privind terapia genică şi utilizarea
vaccinurilor GM.
6.4. AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU
SIGURANŢA ALIMENTELOR (ANSVSA).
Organizarea şi funcţionarea ANSVSA este realizată în conformitate cu OG nr.
42/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi HG nr. 738/2005 (Anexa 3).
Aplicarea Legii nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor reprezintă baza realizării
unui nivel ridicat al protecţiei sănătăţii umane şi intereselor consumatorilor privind
59
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
alimentele.
Principalele atribuţii ale ANSVSA sunt după cum urmează: [1] elaborează şi
implementează strategia şi legislaţia privind siguranţa alimentelor; [2] realizează
evaluarea riscurilor şi stabileşte măsurile ce se impun atunci când apare o problemă
majoră ce poate periclita sănătatea oamenilor; [3] coordonează activitatea de control
în domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor după modelul existent în UE; [4]
supraveghează şi monitorizează, din punct de vedere al siguranţei alimentelor,
operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul industriei
alimentare.
Principalele obiective ale acestei autorităţi sunt: 1) să protejeze viaţa şi sănătatea
oamenilor; 2) să protejeze interesele consumatorilor ţinând seama în acelaşi timp de
sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi protecţia mediului
înconjurător; 3) să asigure libera circulaţie a mărfurilor.
Principalele activităţi ale ANSVSA în domeniul OMG sunt reglementate prin câteva
acte normative şi includ: [i] emiterea de avize ştiinţifice cu privire la probleme legate
de alimente şi furaje modificate genetic şi [ii] urmărirea aplicării cerinţelor privind
asigurarea trasabilităţii alimentelor şi furajelor modificate genetic.
Activităţile ANSVSA derulate până în prezent în domeniul OMG: [1] a desemnat
responsabilii OMG la nivelul fiecărei DSVSA judeţene, constituindu-se o reaţea de
biosecuritate la nivel naţional; [2] a instruit personalul implicat; [3] a participat în
calitate de observator la întrunirile Comitetului Permanent pentru Lanţul Alimentar
şi Sănătate Animală, secţiunea OMG din cadrul Comisiei Europene, pentru
elaborarea actelor normative ale UE care reglementează acest domeniu.
Unităţile subordonate ANSVSA:
- Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară (IISPV)
- Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA)
- Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz
Veterinar (ICPBMUV)
- 42 de Direcţii Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA)
În cadrul acestor instituţii se realizează analize de microbiologie (bacteriologie,
micologie şi virusologie), precum şi analize fizico-chimice, toxicologice şi pentru
detectarea de reziduuri. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală deţine o secţie
60
CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI
de analize de biologie moleculară fiind prevăzută cu echipament şi personal calificat
în realizarea de testări specifice domeniului OMG. Direcţiile Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor din Braşov şi Constanţa posedă echipamentul necesar
testării OMG. Prin accesarea de fonduri pentru acreditarea ISO 17 025, prin
intermediul programului SAPARD, ANSVSA urmăreşte acreditarea de laboratoare
GMO.
Recomandări
Se impune utilizarea serviciilor unui laborator acreditat pentru ISO 17 025, condiţie
esenţială pentru organizarea unui corp de inspecţie GMO pentru toate activităţile
aferente ANSVSA. Trasabilitatea nu este încă implementată şi este obligatorie
dezvoltarea de proceduri corespunzătoare pentru „urmărirea” GMO din „câmp la
furculiţă” şi se impune clarificarea activităţilor faţă de celelalte autorităţi.
6.5. AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECŢIA
CONSUMATORILOR (ANPC)
ANPC coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul
protecţiei consumatorilor, acţionând pentru prevenirea şi combaterea practicilor
care dăunează sănătăţii, securităţii sau intereselor economice ale consumatorilor şi
evaluează efectele pe piaţă ale sistemelor de supraveghere a produselor şi serviciilor
destinate acestora.
Organizarea şi funcţionarea ANPC se realizează în conformitate cu HG nr. 755/2003.
Principalele atribuţii ale ANPC sunt: [1] participă, împreună cu alte organe ale
administraţiei publice centrale şi locale de specialitate cu atribuţii în domeniu şi cu
organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea strategiei în
domeniul protecţiei consumatorilor, asigurând corelarea acesteia cu cea existentă în
Uniunea Europeană; [2] propune Guvernului spre adoptare şi avizează proiecte de
acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor cu privire la fabricarea,
ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul şi
comercializarea produselor, precum şi cu privire la prestarea serviciilor, astfel încât
acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori să
afecteze drepturile şi interesele lor legitime; [3] elaborează, împreună cu alte organe
de specialitate ale administraţiei publice, proceduri privind obiectivele, condiţiile şi
61
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a consumatorilor; [4]
efectuează analize şi încercări în laboratoarele acreditate conform legii sau în
laboratoare proprii ori agreate; [5] desfăşoară activităţi de informare, consiliere şi
educare a consumatorilor; editează publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei
consumatorilor; [6] informează permanent consumatorii asupra produselor şi
serviciilor care prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor sau care le pot
afecta interesele economice; [7] prezintă informări periodice Guvernului şi
organelor administraţiei publice centrale interesate, referitoare la activitatea proprie
privind respectarea drepturilor şi intereselor consumatorilor; [8] controlează
respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, referitoare la
securitatea produselor şi serviciilor, precum şi la apărarea drepturilor legitime ale
consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piaţă la producători, importatori,
distribuitori, vânzători, prestatori de servicii şi în unităţile vamale, având acces la
locurile în care se produc, se depozitează ori se comercializează produsele sau în care
se prestează serviciile, precum şi la documentele referitoare la acestea; [9] constată
contravenţii şi dispune măsuri de limitare a consecinţelor producerii, prestării,
importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse şi servicii care nu
respectă dispoziţiile legale din domeniile de activitate ale Autorităţii, prin aplicarea
sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare prevăzute de lege,
sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii
penale; [10] solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizaţiei de
funcţionare, a licenţei de fabricaţie ori a certificatului de clasificare, în condiţiile legii;
[11] primeşte şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluţionare celor în drept,
potrivit competenţelor, sesizările asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor,
precum şi sesizările persoanelor fizice sau juridice cu privire la încălcarea
drepturilor consumatorilor, în condiţiile legii; [12] urmăreşte, potrivit legii,
legalitatea publicităţii pentru produsele şi serviciile destinate consumatorilor;
Principalele activităţi ale ANPC în domeniul OMG-urilor sunt reglementate prin
OG 49/2000 aprobată prin Legea 214/2002 şi includ: [1] emiterea de avize, în limitele
competenţelor instituţiei, conform atribuţiilor; [2] urmărirea aplicării cerinţelor
referitoare la etichetarea produselor în vederea asigurării informării corecte,
complete şi precise a consumatorilor.
ANPC are în subordine 42 de oficii pentru protecţia consumatorilor, în toate judeţele
ţării şi în municipiul Bucureşti, precum şi Centrul Naţional pentru Încercarea şi
Expertizarea Produselor LAREX Bucureşti, unitate extrabugetară cu 9 filiale
62
CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI
teritoriale (Bucuresti, Arad, Baia Mare, Constanta, Galati, Oradea, Satu-Mare, Sibiu
si Iaşi) a cărui funcţionare este reglementată prin HG nr. 625/1999.
Reţeaua de laboratoare cuprinde în afara Centrului Naţional pentru Încercarea şi
Expertizarea Produselor LAREX, laboratoare proprii de analize şi încercări
organizate în judeţele Bacău, Vrancea, Neamţ, Brăila şi Suceava, precum si
Laboratorul pentru Analiza Calităţii Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice, care
funcţionează în structura Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului
Bucureşti, laboratoare care nu deţin dotarea necesară pentru realizarea de testări
specifice domeniului OMG.
Recomandări
Se impune utilizarea serviciilor unui laborator acreditat ISO 17 025 şi totodată
organizarea unui corp de inspecţie OMG, instruit constant în domeniul
biosecurităţii.
6. 6. AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR (ANV)
ANV are dreptul conform Legii 144/1997 să efectueze controlul vamal al mijloacelor
de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând
persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţară.
În conformitate cu Art. 45 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al
României, aprobat prin HG nr. 1114/2001, se stipulează că declaraţia vamală de
import se depune la autoritatea vamală împreună cu următoarele documente: (1)
documentul de transport al mărfurilor sau în lipsa acestuia alte documente emise de
transportator, cuprinzând date referitoare la mărfurile transportate; (2) factura, în
original sau în copie, ori un alt document pe baza căruia se declară valoarea în vamă
a mărfurilor; (3) declaraţia de valoare în vamă; (4) documentele necesare aplicării
unui regim tarifar preferenţial sau a altor măsuri derogatorii la regimul tarifar de
bază; (5) orice alt document necesar aplicării dispoziţiilor prevăzute în norme legale
specifice care reglementează importul mărfurilor declarate; (6) codul unic de
înregistrare (identificare) al titularului.
Prin Legea nr. 98/1996, România a aderat la Convenţia Internaţională privind
Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor încheiată la Bruxelles în
14 iunie 1983. Astfel, în România, clasificarea mărfurilor în Tariful Vamal de import
63
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
este în concordanţă cu Regulile de interpretare a Sistemului armonizat.
Nomenclatura pentru Tariful Vamal de import al României este Nomenclatura
Combinată a Uniunii Europene, la nivel de 8 cifre. De exemplu, la codul tarifar
1201.00.10 se clasifică boabele de soia, chiar sfărâmate, destinate însămânţării.
În prezent nu există prevederi legale privind plantele modificate genetic în
conformitate cu textul Notelor explicative ale Sistemului armonizat, aprobate prin
Decizia nr. 1783/2002 şi în conformitate cu OU nr. 94/2004 prin care a fost aprobat
Tariful Vamal de Import al României. Mai mult decât atât, legislaţia naţională în
vigoare nu cuprinde referiri privind reglementarea specială vamală a operaţiunilor
de import/export cu organisme modificate genetic.
Recomandări
ANV propune completarea legislaţiei naţionale cu reglementări care să cuprindă
lista OMG şi a produselor acestora care fac obiectul domeniului biosecurităţii,
procedurile de completare a acestei liste, să precizeze tipul de document ce trebuie
prezentat la biroul vamal pentru îndeplinirea operaţiunilor vamale de
import/export precum şi obligaţiile agenţilor economici care realizează astfel de
operaţiuni pentru uşurarea trasabilităţii acestora pe teritoriul României şi în afara
graniţelor. Pentru a se asigura trasabilitatea, ANSVSA în colaborare cu birourile
vamale vor efectua unde este necesar analize specifice pentru verificarea
conţinutului OMG sau a produselor lor necesare verificării conformităţii
conţinutului acestora. Foarte important de adăugat este instruirea constantă a
lucrătorilor vamali în domeniul biosecurităţii.
6.7. MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI
TURISMULUI
În conformitate cu reglementările acestei autorităţi OMG pot fi considerate „mărfuri
periculoase" numai dacă afectează animalele, plantele, microorganismele sau
ecosistemele într-un mod care nu poate surveni pe calea reproducerii naturale.
Producătorul acestor marfuri are obligaţia legală de a le clasifica şi încadra în această
categorie, dacă este cazul. Dacă pentru un transport rutier de astfel de mărfuri
autorităţile din ţările de provenienţă, tranzit şi destinaţie nu au emis autorizaţii
speciale de utilizare, atunci acel transport se va desfăşura în conformitate cu
64
CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI
prevederile Acordului European referitor la Transportul Rutier Internaţional al
Marfurilor Periculoase (ADR), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957. Dacă OMG
sunt clasificate de ADR ca fiind marfuri periculoase atunci ele au numarul de
identificare ONU 3245, iar transportul rutier al acestora este reglementat astfel: [1]
transportul internaţional prin Legea nr. 31/1994 pentru aderarea Romaniei la ADR;
[2] transportul intern prin OG nr. 48/1999 privind transportul rutier al marfurilor
periculoase, aprobata prin Legea nr. 122/2002 si prin HG nr. 1374/2000 pentru
aprobarea Normelor privind aplicarea etapizată în traficul intern a prevederilor
ADR, la care Romania a aderat prin Legea nr. 31/1994, modificată şi completată prin
HG nr. 258/2004. Facem precizarea că, în conformitate cu aceste acte normative,
prevederile ADR se aplică în aceeaşi măsură atât la transportul internaţional cât şi la
transportul intern.
În conformitate cu prevederile HG 1374/2000 cu modificările şi completările
ulterioare, sistemele de control al aplicării acestor reglementări sunt următoarele: [i]
controale desfaşurate în trafic, la sediile operatorilor de transport, la locurile de
încărcare, descărcare, ambalare, depozitare a acestor mărfuri şi în punctele de
control ale trecerii frontierei de către autorităţile menţionate la Art. 13; [ii] un sistem
de sancţiuni severe care merg de la amenzi până la imobilizarea vehiculelor şi chiar
interzicerea pe teritoriul Romaniei a vehiculelor înmatriculate în alte state, care pot
pune în pericol siguranţa traficului, transportului sau mediului înconjurator; [iii]
formarea profesională a „conducătorilor auto care transportă mărfuri periculoase" şi
a „consilierilor de siguranţă" ai întreprinderilor care operează cu mărfuri
periculoase.
Autorităţile nominalizate prin HG nr. 1374/2000, pentru aplicarea reglementarilor
privind transportul rutier al mărfurilor periculoase şi care au atribuţii legate de
transportul OMG, sunt: (1) Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si
Locuinţei pentru probleme legate de transport, atestarea conducătorilor auto şi a
consilierilor de siguranţă, activităţi de control, (2) Ministerul Administratiei şi
Internelor pentru activităţi de control; (3) Ministerul Economiei şi Comerţului
pentru probleme legate de ambalaje şi activităţi de control; (4) Ministerul Mediului şi
Gospodăririi Apelor pentru activităţi de control, (5) Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă pentru intervenţie în caz de accidente.
65
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Recomandări

Introducerea acestei autorităţi în cadrul naţional de biosecuritate şi introducerea de

reglementări specifice în ceea ce priveşte controlul documentelor pentru traficul
intern.

Recomandări finale

Dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru controlul implementării legislaţiei va fi

obligatorie în viitorul apropiat al României.

Co-autori în realizarea acestui capitol: Elena Badea, Ana Maria Comănoiu, Anica
Popa, Constantin Sin, Liliana Nistor, Alexandru Petrişor, Monica Neagu, Felix
Nicolescu, Klaus Fabritius
Dezvoltarea comunicării, între autorităţi şi toţi
factorii interesaţi, constituie suportul aplicării
principiului transparenţei în procesul de luare a
deciziei

66
 CAPITOLUL 7

MECANISME DE PROMOVARE ŞI
FACILITARE A CONŞTIENTIZĂRII,
EDUCĂRII ŞI PARTICIPĂRII PUBLICULUI
ÎN LUAREA DECIZIEI

Dreptul publicului la informaţie este stipulat în Carta

Drepturilor şi Libertăţilor Omului. În ultimele decenii s-au
adoptat, prin consens global, instrumente care aduc în prim plan
depturile omului la libera informaţie în domeniul mediului. Mai
mult decât atât, s-au adoptat instrumente internaţionale care
permit participarea publicului larg în procesului luării deciziei
privind problemele mediului înconjurător, acestea nemaifiind
tratate unilateral doar de către oficiali.

În timp ce procesul de participare a publicului reprezintă un

capitol cheie în domeniul biosecurităţii, implementarea lui
poate fi o problemă nu numai pentru România, dar şi pentru alte
ţări. În ciuda faptului că există o recunoaştere oficială, nu există
un consens general acceptat asupra modului în care are loc
participarea publicului. Interpretă rile conceptuale ale
termenului permit un spectru larg de participare, de la persoane
fizice şi comunităţi împuternicite până la sistemele de guvernare
politică. Din acest motiv multe instrumente internaţionale
privind participarea publicului la nivel internaţional, precum şi
reglementări de nivel naţional, nu sunt implementate încă
întrucât se consideră că procesul de participare a publicului
prezintă atât beneficii cât şi complicaţii potenţiale.

Participarea publicului poate fi definită ca participarea directă

în procesul de luare a deciziei a actorilor ne-guvernamentali
alături de autorităţi. Această participare include comentarii,
audieri publice, referendum naţional, forum-uri, etc. Acţiunile
legale pot, de asemenea, fi văzute ca un forum de participare a

69
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
publicului.
Informarea publicului este o precondiţie pentru participarea efectivă a acestuia în
luarea deciziei, în acest scop impunându-se educarea constantă a acestuia. La fiecare
nivel, se folosesc diferite metode şi mecanisme. Adesea se disting trei piloni ai
participării publicului: accesul la informaţie, participarea publicului în luarea
deciziei şi accesul la justiţie. În mod ideal, reglementarea participării publicului ar
trebui să fie simplă şi uşor de implementat, prin dezvoltarea unui climat deschis şi
transparent.
Există, de asemenea, importante diferenţe de ordin cultural pentru participarea
publicului. Acestea se raportează în special la valorile fundamentale ale fiecărei
naţiuni. De aceea, atenţia către cultura naţională este esenţială pentru organizarea
participării publicului, şi mai ales atunci când se încearcă să se adopte metode,
tehnici noi. În general România a adoptat cu uşurinţă strategii şi politici noi de
dezvoltare, reflectând uşurinţa de a se integra în climatul European contemporan.
Caseta nr. 11 “Problemele de mediu sunt mai bine rezolvate cu
participarea tuturor cetăţenilor interesaţi, într-o
“Principiul 10 al proporţie relevantă. La nivel naţional, fiecare
Declaraţiei de la persoană fizică va avea acces corespunzător la
Rio privind Mediul informaţiile privind mediul înconjurător, ce sunt
şi Dezvoltarea” deţinute de autorităţile publice, incluzând informaţii
privind materialele periculoase şi activităţile din
comunităţile lor, precum şi posibilitatea de a
participa în procesele de luare a deciziilor. Părţile
semnatare trebuie sa faciliteze şi să încurajeze
informarea şi participarea publicului asigurându-se
că informaţiile sunt disponibile la scară largă.
Trebuie să se asigure accesul efectiv la procedurile
judiciare şi administrative, inclusiv la despăgubiri şi
remedieri”.
La nivel mondial s-au elaborat numeroase instrumente internaţionale care acoperă
aspecte strict legate de informarea şi participarea publicului în luarea deciziei.
Aceste instrumente au fost adoptate la nivel global ca o necesitate în urma
70
PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI
dezvoltării fără precedent a biotehnologiilor moderne şi în strânsă corelaţie cu
principalele convenţii de mediu, subliniindu-se grija faţă de mediul înconjurător şi
sănătatea umană.
[1] Declaraţia de la Rio, a fost adoptată în cursul Summit-ului Pamântului de la Rio
de Janeiro, Brazilia, 1992. Principiul 10 al acesteia promovează trei principii esenţiale
în materie de mediu: [1] dreptul publicului la informaţie, [2] de a participa la luarea
deciziei şi [3] de acces la justiţie atunci când drepturile lui sunt încălcate (vezi caseta
nr. 11).
[2] Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la
luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25
iunie 1998; -cel mai complex instrument internaţional în acest domeniu adoptat la
nivel pan-european.
[3] UNEP “Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea” adoptat în 2000 stipulează
clar în cadrul articolului 23 obligativitatea informării conştientizării şi participării
publicului în procesul de luare a deciziei. De fapt, Articoulul 23 (Caseta nr. 12) este
cel mai bine înţeles prin prisma articolului 10 al Declaraţiei de la Rio privind Mediul
şi Dezvoltarea (Caseta 1). Implementarea Articolului 23 implică prevederi
obligatorii şi specifice Părţilor la Protocol în ceea ce priveşte OVMG: [i] informarea;
[ii] participarea publicului în luarea deciziei; [iii] accesul publicului la Mecanismul
de schimb de informaţii în domeniul biosecurităţii (BCH: Biosafety Clearing-
House). “Participarea Publicului şi Protocolul de la Cartagena -Ghid practic”, a fost
adoptat în 2003 (www.iucn.org/bookstore) unde fiecare articol al Protocolului este
studiat sistematizat.
[4] UNECE activează în acest domeniu începând cu anul 1991 şi a facilitat
organizarea unui grup de lucru: Grupul de lucru OMG al Convenţiei Aarhus, care
include reprezentanţi din Europa, 5 ţări din Asia Centrală, Canada, SUA, Israel.
Obiectivul central al acestui grup de lucru este de amendare a Convenţiei Aarhus
(Art. 6.11) pentru a extinde rolul publicului în procesul decizional privind
introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a OMG. Mecanismul Clearing-House,
stabilit de UNECE sprijină implementarea efectivă a Convenţiei Aarhus prin
colectarea, diseminarea şi schimbul de informaţie privind legislaţia şi bunele practici
relevante în ceea ce priveşte: (1) accesul publicului la informaţie (2) participarea
publicului la luarea deciziilor (3) accesul publicului la justiţie
71
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
(http://aarhusclearinghouse.unece.org).
Caseta nr. 12 1. Părţile: (a) vor promova şi vor facilita
conştientizarea publicului, instruirea şi participarea
Articolul 23 al
sa în ceea ce priveşte transferul, manipularea şi
Protocolului de la utilizarea în siguranţă a organismelor modificate
Cartagena privind genetic, în vederea conservării şi utilizării durabile a
Biosecuritatea diversităţii biologice, ţinând cont în acelaşi timp de
„Conştientizarea şi riscurile pentru sănătatea umană. Pentru aceasta
participarea
părţile vor coopera cu alte state şi organisme
publicului”
internaţionale; (b) se vor strădui să se asigure că
educaţia şi conştientizarea publică cuprind accesul la
informaţii privind organismele modificate genetic ce
pot fi importate în conformitate cu acest protocol.
2. Părţile, în conformitate cu legile şi reglementările
lor, vor consulta publicul în procesul de luare a
deciziilor în ceea ce priveşte organismele modificate
genetic şi vor pune aceste decizii la dispoziţie
publicului, respectând în acelaşi timp
confidenţialitatea informaţiilor în conformitate cu
art. 21.
3. Fiecare parte se va strădui să informeze publicul
privind accesul acestuia la mecanismul de schimb de
informaţii pentru biosecuritate (BCH).
[5] Prima Conferinţă COP/MOP a Convenţiei Aarhus 2002, a detaliat aplicaţiile
Convenţiei în ceea ce priveşte OMG prin elaborarea “Ghidului privind accesul la
informaţie, participarea publicului şi accesul la justiţie privind OMG”, instrument
opţional aprobat la prima Conferinţă a Părţilor, Lucca, Italia, 2002. Obiectivele
principale ale acestui ghid, care se referă strict domeniului biosecurităţii sunt după
cum urmează: 1) Aplicarea practică a prevederilor Convenţiei Aarhus; 2)
Dezvoltarea unei abordări comune privind accesul la informaţie, participarea
publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie; 3) Îndrumarea Părţilor pentru
dezvoltarea Cadrului Naţional de Biosecuritate şi a practicii în domeniu; 4)
Sprijinirea altor State în dezvoltarea şi extinderea accesului la informaţie,
participarea publicului şi accesul la justiţie; 5) Stimularea unui proces decizional
72
PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI
deschis, transparent, eficient, privind activităţile care implică OMG; 6) Exemple de
bune practici; 7) Promovarea şi facilitarea (a) Educării (b) Conştientizării şi (c)
Participării publicului în procesul decizional.
[6] A 2-a Conferinţă COP/MOP a Convenţiei Aarhus de la Almaty, Kazakhstan (25-
27 mai 2005) care a adoptat o Decizie pentru modificarea Convenţiei de la Aarhus,
privind OMG prin anularea art. 6(11) şi introducerea Art. 6 bis şi a Anexei 1 bis. La
această Conferinţă s-a analizat modul de aplicare a “Ghidului privind accesul la
informaţie, participarea publicului şi accesul la justiţie privind OMG”, pe baza Raportului
elaborat de Secretariatul Convenţiei, după consultarea Părţilor. Mai mult decât atât
Părţile sunt încurajate să aplice acest Ghid. De asemenea, s-a analizat funcţionarea
Mecanismului Clearing-House al Convenţiei Aarhus. Astfel, fiecare Parte va asigura
informarea promptă şi completă şi participarea publicului, privind solicitările de
autorizare a introducerii deliberate în mediu şi pe piaţă a OMG, conform Anexei 1 bis
a Convenţiei de la Aarhus. Cerinţele impuse Părţilor trebuie să se completeze
reciproc cu prevederile Cadrului Naţional de Biosecuritate (CNB), consistent cu
prevederile Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea.
7.1. INFORMAREA ŞI PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA
DECIZIILOR CONFORM REGLEMENTĂRILOR DIN ROMÂNIA
Informarea şi participarea publicului privind problemele de mediu din România
sunt asigurate în particular de următoarele reglementări:
Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie,
participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu,
semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 (publicat în Monitorul Oficial al României nr.
224/2000);
Legea nr. 137/2000 (MMGA) Legea protecţiei mediului, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare;
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 663/2001);
Hotărârea Guvernamentală nr. 1115/2002 privind accesul liber la informaţia privind
mediul (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 781/2002);
73
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
Hotărârea Guvernamentală nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167/2002);
Legea nr. 214/2002 pentru aprobarea OG nr. 49/2000 privind regimul de obţinere,
testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic obţinute prin
tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea;
Ordinul MMGA nr. 1182/2002 pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi
furnizare a informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru
protecţia mediului (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 331/2003);
Legea 59/2003 de ratificare a Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea la
Convenţia privind Diversitatea Biologică.
În România informarea şi consultarea publicului, strict în domeniul biosecurităţii,
este prevăzută prin Legea 214/2002 pentru aprobarea OG 49/2000 şi Legea 59/2003
privind ratificarea Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea.
În ceea ce priveşte procedura de introducere deliberată în mediu şi pe piaţă a OMG se
stipulează că orice persoană juridică, înainte de a introduce în mediu sau pe piaţă un
organism modificat genetic sau o combinaţie de asemenea organisme, trebuie să
prezinte o notificare la MMGA, care să conţină dosarul tehnic iar rezumatul
dosarului, trebuie să fie prezentat şi în format electronic, în vederea informării
publicului. După primirea notificării, MMGA, pe baza informaţiilor cuprinse în
notificare şi în alte documente, informează şi consultă publicul cu privire la
notificarea primită.
Procedura de autorizare a activităţilor de introducere deliberată în mediu şi pe piaţă
precum şi de utilizare în condiţii de izolare a OMG este publică. Mediatizarea
activităţilor pentru care se solicită autorizaţie se asigură de către MMGA. În termen
de 10 zile de la primirea unei Notificări, după constatarea conformării conţinutului
acesteia, MMGA informează şi consultă publicul şi publică rezumatul notificării pe
adresa de internet: www.mappm.ro la capitolul “Informaţii generale”. De
asemenea, publică un anunţ în mass media şi la sediile Agenţiilor de Protecţia
Mediului (regionale şi judeţene) şi în funcţie de observaţiile primite, poate organiza
dezbateri publice. Comentariile publicului se primesc în termen de 30 zile şi vor fi
luate în considerare în procesul decizional.
74
PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI
Accesul publicului la informaţia de mediu este asigurat de MMGA prin: [1] mass
media, Oficiul de Presă al MMGA, care realizează Comunicate de Presă publicate pe
internet şi transmise presei din România; [2] Internet: http://www.mmediu.ro
(Informaţii generale), http://www.biosafety.ro http://infoarhus.mmediu.ro,
Pentru o implicare efectivă a publicului în procesul decizional se impune
armonizarea legislaţiei de biosecuritate cu principalele instrumente internaţionale la
care România este Parte semnatară, şi de asemenea cu legislaţia în vigoare din UE.
7.2. MECANISME DE EDUCARE ŞI CONŞTIENTIZARE A PUBLICULUI
Dezvoltarea de capacităţi
Capacităţi la nivel instituţional
Mecanismele de educare a publicului în problemele de mediu, ar trebui dezvoltate,
pentru domeniul biosecurităţii, la MMGA, ca autoritate naţională competentă, în
strânsă legătură cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, alte autorităţi relevante în
domeniu (Academia Română, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Academia de
Ştiinţe Medicale, Comisia de Securitate Biologică), organizaţii neguvernamentale
preocupate de problemele mediului înconjurător şi mass media. Procesul
educaţional ar trebui să acopere toate gneraţiile de public prin utilizarea de metode
şi instrumente recunoscute la nivel internaţional.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării este principala autoritate cu competenţă în
educaţia tinerei generaţii şi într-o anumită măsură a generaţiei adulte. Introducerea
de programe şcolare, liceale, studenţeşti, special dedicate aspectelor de
biotehnologie modernă, biosecuritate şi de mediu, este necesară. De asemenea,
revizuirea constantă a acestor programe în concordanţă cu progresul în domeniu se
impune ca o prioritate naţională. Totuşi, Ministerul Educaţiei şi Cercetării trebuie să
ţină cont că finanţarea proiectelor de cercetare în domeniul biosecurităţii nu se mai
poate realiza fără notificarea cercetării respective la MMGA în conformitate cu Legea
214/2002. De subliniat că în perioada 2000-2005 nici o instituţie de cercetare publică
nu a notificat cercetări în condiţii de izolare deşi MEC a finanţat asemenea proiecte.
Mai mult, domeniul biotehnologiilor moderne se impune a fi dezvoltat, în particular
75
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
ca urmare a presiunii foarte mari exercitate de dezvoltarea acestui domeniu în ţările
vecine şi în Europa.
Comisia de Securitate Biologică, corp ştiinţific a cărui organizare şi funcţionare este
autorizată prin Ordinul MMGA 684/2002, informează ocazional publicul prin
participarea la mese rotunde, emisiuni Radio şi TV, publicarea de articole în
domeniu în reviste de specialitate. Mecanismele financiare nu sunt suficient
dezvoltate pentru a-i permite publicarea în continuare a unui “Buletin Informativ”,
iniţiativă de succes la începutul funcţionării acesteia.
Se impune stabilirea unei reţele naţionale de educaţie pe probleme de mediu,
inclusiv pe probleme de biosecuritate care să funcţioneze foarte bine la nivel local (de
ex. comunităţi locale), în particular la nivelul comunităţilor care pot fi direct/
indirect influenţate de utilizarea biotehnologiilor moderne. Un rol pivotal ar trebui
să fie atribuit autorităţilor locale în strânsă colaborare cu cele centrale, alte autorităţi
şi organisme neguvernamentale (ONG) preocupate de probleme de mediu. ONG-
urile prin aplicarea unui management flexibil pot constitui suportul interconectării
dintre toţi factorii intersaţi pe baze legale.
Mass media
Un aport deosebit, în conştientizarea dar şi în informarea şi educarea publicului îl are
mass media, prin dezvoltarea de programe de informare şi educare a publicului în
cadrul transmisiunilor Radio, emisiunilor TV şi a articolelor de presă sau revistelor
de informare a publicului.
Până în prezent Televiziunea Naţională, s-a preocupat în informarea ocazională a
publicului asupra problemelor legate strict de OMG, realizând mese rotunde în
cadrul emisiunilor TVR1 şi TVR2. Radio 1 a transmis de asemenea ocazional
dezbateri, informaţii de ordin general, încercând să satisfacă un public suficient de
larg, ascultător al transmisiunilor Radio. Presa Română a fost implicată sporadic,
prin câteva cotidiene sau săptămânale, în furnizarea de informaţii, în particular de
senzaţie, privind organismele modificate genetic. Tot acestea s-au preocupat de
sondarea opiniei publice în ceea ce priveşte domeniul OMG, dar datele nu relevă
gradul de educare şi informare al publicului intervievat.
76
PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI
Organizaţii neguvernamentale
Organizaţiile neguvernamentale au publicat, de asemenea, o serie de materiale
informative pentru publicul mai mult sau mai puţin informat în acest domeniu. Se
poate considera că ONG-urile de mediu, au devenit deosebit de active în România, în
particular după 1990, şi pot să ajute la dezvoltarea capacităţii instituţionale necesare
educării şi informării corecte a publicului în domeniul biosecurităţii.
Organizaţiile neguvernamentale, prin propriile capacităţi şi prin utilizarea unui
management flexibil pot cimenta reţeaua de comunicare din domeniul biosecurităţii
organizată între autorităţi, mass media şi publicul din toate categoriile.
Organizaţii la nivelul comunităţilor locale
O contribuţie majoră în aplicarea metodelor şi instrumentelor necesare educării,
informării şi participării publicului în luarea deciziei o are dezvoltarea organizaţiilor
comunităţilor locale. Până în prezent nu s-au dezvoltat capacităţi în acest domeniu.
Industria
Firmele interesate în dezvoltarea de activităţi cu organisme modificate genetic au
realizat ocazional manifestări de informare a fermierilor şi procesatorilor.
INSTRUMENTE ŞI METODE
Publicaţii, Ateliere de lucru, Seminarii, Dezbateri Publice
Academia Română, a fost constant promotorul finanţării proiectelor de cercetare în
acest domeniu începând cu mijlocul anilor '70. Totuşi, infuzia de fonduri nu a fost
suficientă, în particular după 1990, pentru a se reuşi finanţarea unei cercetări
performante în domeniul biotehnologiilor moderne. Prin intermediul institutelor
din subordine, Academia Română a organizat după 1990 şcoli de vară dedicate
biologiei moderne. De asemnea, Academia de Ştiinte Agricole şi Silvice “Gheorghe
Ionescu-Şişeşti”, a reuşit prin intermediul programelor Tempus, Phare să
promoveze constant biotehnologiile moderne în România, cu precădere destinate
domeniului agricol. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a contribuit, cu fonduri
reduse, la finanţarea acestui domeniu după 1999.
77
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
[1] Proiectul UNEP/GEF a organizat seminarii, cursuri şi ateliere de lucru, în care s-a
încercat educarea şi conştientizarea publicului în domeniul biosecurităţii.
[2] Reprezentanţi ai MMGA şi ai UNEP/GEF au participat la seminarul de revizuire
a draftului Cadrului Naţional de Biosecuritate pentru Croaţia, Zagreb 2004. În acest
context s-a dezbătut pentru prima dată subiectul stabilirii unei reţele de biosecuritate
la nivel subregional, constituirea Regiunii Balcanice în domeniul Biosecurităţii,
pentru ca fiecare ţară din acest spaţiu să poată avea informaţii rapide şi constante
asupra evoluţiei cadrului national de biosecuritate a celorlalte ţări.
[3] Participarea la şcoala de vară a jurnaliştilor de mediu “Cum să raportăm în
agricultură despre OMG”, de la Novi Sad, Serbia, a permis proiectului UNEP/GEF să
aibă pentru prima dată contact cu jurnaliştii de mediu din regiunea balcanică.
[4] Proiectul UNEP/GEF a avut ocazia tot prin intermediul şcoalii de vară a
jurnaliştilor de mediu “Cum să raportăm în agricultură despre OMG”, de la Novi
Sad, Serbia, să asiste la dezbateri pe tema OMG şi în particular al potenţialului
acestora de a afecta habitate umane cu tradiţii faţă de potenţialele beneficii pentru
economie.
Organizaţii neguvernamentale şi presa din România a publicat în special după 1990,
o serie de materiale informative, de senzaţie, privind produsele biotehnologiei
moderne. Stimularea de către autorităţi a publicării de materiale informative corecte
este o condiţie esenţială pentru informarea corespunzătoare a publicului, pentru
realizarea unei percepţii suficient de corecte în domeniul biosecurităţii, condiţie
esenţială pentru motivaţia publicului de a participa efectiv în luarea deciziei.
Perspective
Este necesară implicarea cercetătorilor români, din domeniul biotehnologiilor şi a
problemelor legate de mediul înconjurător şi sănătate umană, în traducerea
rezultatelor ştiinţifice în termeni accesibili diferitelor forme de public pe care acesta
îşi propune să le informeze.
Rezultatele cercetărilor ştiinţifice pot fi publicate în reviste, broşuri, postere şi pe
internet, sau informaţiile pot să fie difuzate prin organizarea de mese rotunde,
dezbateri publice, conferinţe, ateliere de lucru, seminarii, mediatizate prin radio,
televiziune şi presă, în strânsă colaborare cu autorităţile şi organizaţiile
78
PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI
neguvernamentale. Alte metode sunt reprezentate de organizarea de expoziţii
asociate cu conferinţe. Rezumatul acestor întruniri ar trebui să fie publicate în cadrul
cotidienelor de către jurnalişti de mediu, special instruiţi în acest domeniu pentru a
creea o imagine obiectivă asupra aspectelor ce ţin de biotehnologia modernă.
În acest context este nevoie de instruirea resurselor umane pentru a oferi informaţia
într-o formă uşor accesibilă variatelor clase de public.
O altă metodă de comunicare este înfiinţarea unei linii telefonice directe, prin care să
se vehiculeze informaţii curente din domeniu. Asemenea aspecte au fost larg
dezbătute în cadrul unui atelier de lucru organizat de proiectul UNEP/GEF.
Se impune ca în viitor, publicul larg să participe la dezbateri publice şi mese
rotunde.în cadrul unor programe naţionale derulate la nivel local prin sprijinul
autorităţilor şi implicarea organizaţiilor neguvernamentale. Este nevoie pentru
viitor ca şi publicul să participe efectiv la procesul educaţional pentru a putea să
devină un public educat şi informat, apt pentru a conştientiza importanţa
biotehnologiilor moderne şi a domeniului biosecurităţii. Un public educat,
reprezintă cel mai consitent catalizator al dezvoltării durabile a unei societăţi pentru
atingerea cu succes a Dezideratelor de Dezvoltare a Mileniului III, la care România a
aderat în septembrie 2000. Un rol important îl poate avea organizarea de Centre de
Informare în Domeniul Biotehnologiilor Moderne, cu funcţionare la nivel regional şi
local, care să fie principalele puncte de furnizare de informaţie scrisă şi virtuală către
publicul interesat, care se pot implica în implementarea tuturor metodelor
corespunzătoare de educare, informare, conştientizare şi participare a publicului.
Este necesară realizarea unui grup ştiinţific în domeniul biosecurităţii, (Biosafety
Scientific Body) oricând apt să participe la dezbateri publice şi la procesul de
educaţie şi informare a publicului în vederea participării lui la procesul de luare a
deciziei.
Aspectele etice constituie ele însele caracteristici specifice şi particulare ale
procesului decizional aparţinând fiecărei naţionalităţi. În domeniul biosecurităţii se
impune participarea unui grup de etică bio-socială care să acopere domeniul
medical, sănătatea mediului înconjurător, conservarea tradiţiilor şi implicit a
resurselor genetice.
79
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
Percepţia publicului
Este foarte importantă, pentru evoluţia societăţii umane, explorarea percepţiei
publicului faţă de anumite probleme ale acesteia. Astfel, faţă de biotehnologia
modernă şi biosecuritate în particular, percepţia publicului depinde foarte mult de
gradul de educaţie şi informare, fiind o consecinţă a dezvoltării capitolelor anterior
descrise. Conceptele acestui domeniu sunt suficient de complicate pentru a
restricţiona accesul la informaţie. Alţi factori care pot influenţa percepţia sunt
mentalităţile şi tradiţiile. Anumite sondaje de opinie realizate în România de
Juranalul Naţional în Octombrie 2004, care nu au precizat gradul de educare a
publicului intervievat, au relevat percepţia negativă asupra cultivării OMG (80%
împotrivă). În cadrul proiectului UNEP GEF nu s-a realizat încă un asemenea sondaj
de opinie, tocmai datorită faptului că este dificil să decelezi clase de percepţie faţă de
gradul de educaţie şi informare corectă.
Se impune realizarea de sondaje de opinie anuale, sau la 2-3 ani, realizate
profesional, prin angajarea unor instituţii recunoscute în domeniu. Rezulatatele
acestor sondaje de opinie pot cuantifica evoluţia gradului de informare şi educare a
publicului. Pentru a exemplifica, ţările UE realizează sondaje de opinie profesioniste
utilizând metodele descrise de Eurobarometru.
7.3. MECANISME DE INFORMARE A PUBLICULUI
Biosafety Clearing-House: BCH
Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea stabileşte mecanismul de schimb
de informaţii (ştiinţifice, tehnice, de mediu şi legislative legate de OMG) în domeniul
biosecurităţii: BCH, ca parte a mecanismului clearing-house al Convenţiei, cu scopul
de a asista Părţile în implementarea Protocolului. Baza de date dezvoltată în cadrul
BCH este neutră, tehnică, accesibilă în particular specialiştilor în domeniu, la nivel
mondial.
Punctul Focal privind mecanismul de schimb de informaţii în domeniul
biosecurităţii la nivel naţional, nBCH, este stabilit la nivelul Ministerului Mediului şi
Gospodăririi Apelor. În acest context, punctul focal principal şi cel secundar se
găsesc la nivelul Direcţiei de Protecţia Naturii, Conservarea Biodiversităţii,
80
PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI
Biosecuritate (Adriana Baz şi Ana Maria Comănoiu). Rolul acestui punct focal este
de a colecta informaţii din domeniul biosecurităţii şi de facilitare a schimbului de
informaţie dintre public şi BCH. De asemenea, în atribuţiile acestui punct focal intră
publicarea de informaţii specifice pe sit-ul de web al BCH (legislaţia românească în
vigoare precum şi informaţii ce ţin de procedurile simplificate stipulate în Protocolul
de la Cartagena privind Biosecuritatea).
Încă nu s-au dezvoltat reglementări pentru organizarea şi funcţionarea nBCH, dar
MMGA a făcut demersurile necesare pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale în
domeniu prin derularea proiectului UNEP/GEF.
MMGA prin intermediul paginii de web www.biosafety.ro relevă date despre
proiect, principalele capitole ale cadrului naţional de biosecuritate şi îşi propune
publicarea rapoartelor din cursul derulării proiectului, precum şi informaţii privind
OMG şi BCH. De asemenea, se are în vedere publicarea informaţiilor de interes
public din domeniul biosecurităţii şi realizarea de link-uri cu pagini de web în
domeniu, din ţările din regiune şi din alte ţări ale lumii. Nu lipsit de importantă este
faptul că deja pagina de web este organizată bilingv: română şi engleză.
Un interes deosebit îl reprezintă organizarea în cadrul BCH România de:
- registre GMO, în care să poată fi urmărit cu uşurinţă codul OMG destinate,
cercetării, introducerii în mediu sau pe piaţă
- registre cu specialişti în domeniu
- registre cu proiectele de cercetare în domeniu
- registre cu utilizatori ai OMG
- rapoartele Comisiei de Securitate Biologică;
- adrese de internet privind utilizarea OMG
Este necesară dezvoltarea nBCH şi integrarea acestuia în reţeaua naţională şi
internaţională BCH alături de celelalte ţări ale lumii. Acest deziderat este posibil de
atins şi prin derularea proiectului de dezvoltare a capacităţii instituţionale pentru
participarea efectivă la mecanismul BCH.
Perspective
România, ca Parte semnatară a instrumentelor internaţionale ce prevăd
conştientizarea educarea şi participarea publicului în luarea deciziei, are obligaţia să
dezvolte cadrul de reglementări care să-i permită implementarea acestor prevederi.
81
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Intenţia României de a adera la UE în ianuarie 2007, o motivează cu atât mai mult

pentru atingerea acestor deziderate.

Se impune dezvoltarea de mecanisme generale şi particulare pentru accesul

publicului la informaţia de mediu şi mai ales pentru permiterea accesului publicului
larg la luarea deciziei. Astfel, este imperios necesară reglementarea acţiunilor de
audiere publică în luarea deciziei, luându-se în considerare aspecte generale şi
particulare, ţinându-se cont de informaţiile noi în domeniul biosecurităţii precum şi
de dezvoltarea capacităţii instituţionale în domeniu, care să permită acesul
publicului la exprimarea opiniei libere în luarea deciziei. Este foarte important ca
accesul publicului la luarea deciziei să fie restrâns (de ex. regimul informaţiei
confidenţiale) dar nu restrictiv.

Dezvoltarea propriului mecanism BCH la nivel naţional poate constitui baza

dezvoltării capacităţii instituţionale în domeniu şi poate uşura accesul la informaţie
şi poate pregăti publicul pentru participarea efectivă la procesul decizional.

...dezvoltarea biotehnologiei moderne este o precondiţie

Co-autori în realizarea acestui capitol: Ana Maria Comănoiu, în funcţionarea performantă a unui cadru naţional de
Alexandru R. Săvulescu
biosecuritate...

82
 CAPITOLUL 8

STRATEGIA PRIVIND DEZVOLTAREA

BIOTEHNOLOGIEI MODERNE
ÎN ROMÂNIA

Dezvoltarea biotehnologiei moderne şi a biosecurităţii în

România se va baza în primul rând pe dezvoltarea unui sistem
de reglementări în conformitate cu politica UE şi prevederile
Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea (Montreal,
2000). Aceste abordări constituie rezultatul colaborării dintre
toţi factorii interesaţi în domeniul biosecurităţii din cursul
derulării acestui proiect UNEP/GEF.

Biotehnologia modernă priveşte organismele modificate

genetic, este un domeniu relativ nou la nivel global şi a fost
promovată de rezultate semnificative înregistrate, în special în
ultimii 20 ani, de cercetarea fundamentală şi aplicativă. Dacă
biotehnologia clasică are aceeaşi istorie îndelungată ca şi istoria
umanităţii, biotehnologie modernă, de dată mai recentă, constă
în utilizarea in vitro de tehnici specifice la nivelul organismelor
vi i (tehnicile ce utilizează acizii nucleici, incluzând
recombinarea genetică şi injectarea directă de acizi nucleici la
nivelul celulelor sau organitelor celulare precum şi fuziunea
celulară) care depăşesc barierele naturale de reproducere sau de
recombinare genetică şi care nu se aplică în cazul ameliorării şi
selecţiei clasice (Protocolul de la Cartagena privind
Biosecuritatea).

Biosecuritatea este reprezentată de un spectru larg de măsuri

(politici de biosecuritate, regim de reglementări, măsuri
ştiinţifice şi tehnice) aplicate într-un cadru organizat, necesar
minimalizării riscurilor potenţiale pe care biotehnologia
modernă le poate aduce asupra echilibrului natural al mediului

85
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
înconjurător şi sănătăţii umane.
Stabilirea unor astfel de măsuri de siguranţă corespunzătoare în cazul utilizării
organismelor modificate genetic, este un proces deosebit de sensibil, ţintind atât spre
maximalizarea beneficiilor oferite de biotehnologiile moderne cât şi spre
minimalizarea riscurilor potenţiale. Asemenea măsuri trebuie luate acum întrucât
se consideră că biotehnologia modernă este o ştiinţă nouă.
Primul instrument internaţional, elaborat pentru promovarea biosecurităţii la nivel
global, este Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea la Convenţia privind
Diversitatea Biologică. Acest Protocol, care prezintă proceduri şi măsuri pentru
transportul peste frontiere al organismelor modificate genetic, a fost încheiat şi
depus spre semnare în 2000 la Montreal, Canada. România a semnat acest Protocol în
11 septembrie 2000 şi l-a ratificat în 30 iunie 2003 prin legea nr. 59/2003, care a intrat
în vigoare pe 28 septembrie 2003. Aspecte legate de biosecuritate se regăsesc atinse şi
în cadrul altor instrumente internaţionale (CBD, WHO, WTO, IPPC, IOE), dar
Protocolul de la Cartagena nu se suprapune cu acestea, ele completându-se reciproc
în vederea dezvoltării durabile.
Asigurarea transparenţei la nivel global se realizează prin mecanismul BCH
(Biosafety Clearing-House) şi prin dezvoltarea capacităţilor instituţionale aferente.
Organizarea cadrului naţional de biosecuritate în România trebuie să contureze
precis următoarele capitole:
[1] politica de biosecuritate;
[2] un sistem de reglementare specific implementării unui sistem administrativ pe
baza căruia se dezvoltă capacităţile instituţionale necesare gestionării problemelor
de biosecuritate, atât la nivel naţional cât şi internaţional;
[3] notificarea şi sistemul de luare a deciziei bazate pe evaluarea riscurilor,
managementul riscurilor;
[4] activităţi care urmează procesului de autorizare: monitorizarea ştiinţifică,
controlul aplicării legislaţiei, etichetarea, trasabilitatea, răspunderea şi remedierea;
[5] mecanisme pentru informarea, educarea şi pentru participarea efectivă şi
eficientă a publicului la luarea deciziilor.
Întrucât domeniul biosecurităţii este indisolubil legat de cercetarea fundamentală şi
aplicativă, se impune orientarea politicii de cercetare spre dezvoltarea capacităţilor
86
STRATEGIE DE DEZVOLTARE
de cercetare în domeniul biotehnologiilor (resurse umane, management performant,
alocare de fonduri, sprijinirea prin programe guvernamentale) pentru a se ridica la
nivelul ţărilor din regiune. Nevoia dezvoltării capacităţii de cercetare este impusă de
presiunea exercitată tocmai de dezvoltarea fără precedent a acestor tehnologii la
nivel mondial, şi cu precădere în spaţiul European.
La nivel global, biosecuritatea constituie un domeniu de sine stătător, cu o structură
modulară, care funcţionează prin asamblarea coerentă de „structuri” specifice ce
aparţin anumitor capacităţi poziţionate ierarhic la diferite niveluri (autorităţi,
organizaţii neguvernamentale, public potenţial interesat). Succesul dezvoltării
acestui domeniu constă în particular din dezvoltarea capacităţii de relaţionare dintre
autorităţi şi alţi factori interesaţi la nivel naţional care pot contribui direct sau
indirect la implementarea prevederilor Protocolului de la Cartagena privind
Biosecuritatea.
Deoarece domeniul biosecurităţii depăşeşte interesul de nivel naţional, regăsindu-se
la nivel global, el nu se poate dezvolta fără cultivarea relaţiilor de bună vecinătate cu
celelate ţări din regiune, şi trebuie să fie în conformitate cu cadrul de reglementări al
UE precum şi cu alte instrumente internaţionale. Astfel, va deveni absolut necesară
stabilirea unui sistem de colaborare pe baze legale la nivel sub-regional (regiunea
Balcanică), regional (UE) şi global (BCH).
Asigurarea transparenţei totale în procesul de luare a deciziei, nu se poate realiza
decât prin dezvoltarea de capacităţi competente şi competitive pentru schimbul
corect şi nepărtinitor de informaţii dintre autorităţi şi public.
87
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
ACTIVITĂŢI PRIORITARE
necesare pentru dezvoltarea strategiei României în domeniul biotehnologiilor
moderne şi al biosecurităţii
DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII INSTITUŢIONALE
Stabilirea într-o manieră analitică a celor patru piloni ai dezvoltării oricărui tip de
capacitate în acord cu modelul ideal oferit de Heather Baser (2003, UNDP) poate
constitui o reală bază de dezvoltare a domeniului . Astfel, contextul extern (cadrul de
reglementare), contextul intern (resurse, facilităţi, fonduri), intervenţiile externe
(politica de aderare a Romnâniei la UE) şi instituţiile interesate ar trebui să fie
analizate în aşa manieră încât să poată fi relevate toate trăsăturile capacităţilor
României privind biotehnologia modernă şi biosecuritatea.
Dezvoltarea oricărei capacităţi instituţionale se va realiza în strânsă corelaţie cu
analiza politicii UE în domeniul biosecurităţii şi de respectarea principalelor
instrumente internaţionale la care România este Parte semnatară (cu precădere
Protocolul de la Cartgena privind Biosecuritatea la Convenţia privind Diversitatea
Biologică).
România se pregăteşte să adere la UE, la 1 ianuarie 2007, şi va trebui să se alinieze la
cererile UE în domeniul biosecurităţii. În acest context, cadrul naţional de
biosecuritate se va dezvolta în strânsă corelaţie cu cel al spaţiului european.
Dezvoltarea sistemului de reglementare prin transpunerea principalelor
reglementări în domeniul biosecurităţii este o condiţie esenţială. România transpune
reglementările comunitare privind biosecuritatea până la sfărşitul anului 2006. De
asemenea, dezvoltarea de proceduri, ghiduri de aplicare a acestora, acte normative,
recomandări, liste de verificare în acord cu cele aplicate la nivel UE, va fi esenţială
pentru uşurinţa controlului aplicării legislaţiei.
Este necesară dezvoltarea sistemului administrativ prin alocare de fonduri şi
instruirea resurselor umane. Alocarea de fonduri de la guvern poate fi suplimentată
prin practicarea unui management performant de atragere de noi surse financiare
din cadrul organizaţiilor internaţionale (EU Phare, Proiecte Olandeze, SAPARD,
etc). Resursele umane care se vor forma în cadrul acestui domeniu vor constitui
88
STRATEGIE DE DEZVOLTARE
suportul dezvoltării coerente a domeniului iar instruirea constantă şi specifică a
acestuia se impune cu necesitate.
Dezvoltarea sistemelor de evaluare a performanţelor în domeniu este deosebit de
necesară. Aceste sisteme de evaluare vor fi analoage celor din UE si se vor aplica cu
stricteţe. Este necesară dezvoltarea bazelor de date prin arhivare în sistem
centralizat. Aceste date vor constitui suportul tehnic al realizării controlului aplicării
legislaţiei dar şi a informării într-o manieră transparentă a publicului.
ACTIVITĂŢI PE TERMEN SCURT
IMPLEMENTAREA CADRULUI NAŢIONAL DE BIOSECURITATE
România va iniţia un nou proiect UNEP/GEF necesar implementării cadrului
naţional de biosecuritate şi va apela de asemenea la fonduri comunitare sau
bilaterale necesare implementării cadrului naţional de biosecuritate.
REGLEMENTAREA ROLULUI AUTORITĂŢII NAŢIONALE COMPETENTE
clarificarea competenţelor pentru notificare şi a sistemului de autorizare pe domenii
Aplicarea Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea prin Legea 2142002
necesită evaluări şi clarificări iar unde este cazul procedarea la modificări.
[1] Mediul înconjurător: introducere deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor
vii modificate genetic (plante superioare modificate genetic), autoritatea naţională
competentă va fi în continuare Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor care va
aplica ambele anexe B şi C ale Directivei 2001/18/EC şi va lua decizia împreună cu
Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Autoritatea Naţională
Sanitar Veterinară şi Siguranţa Alimentului, Ministerul Sănătăţii, Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorului. Publicul va participa activ în procesul
de luare a deciziei prin dezvoltarea mecanismelor corespunzătoare bazate pe
dezvoltarea de noi reglementări.
89
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
[2] Biotehnologiilor Moderne pentru condiţii de izolare (cercetare sau industrie):
autoritatea naţională competentă va fi Ministerul Educaţiei şi Cercetării care va
colabora în ceea ce priveşte aspectele legate de mediu şi sănătate umană cu
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Ministerul Sănătăţii.
[3] Testarea în câmp a OMG: autoritatea naţională competentă va fi Ministerul
Mediului şi Gospodăririi Apelor în strânsă colaborare cu Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul
Sănătăţii.
[4] Produse GM pentru sănătate umană (terapie genică, vaccinuri GM): autoritatea
naţională competentă va fi Ministerul Sănătăţii, cadrul instituţional rămânând să se
stabilească în viitor.
[5] Animale modificate genetic pentru mediul terestru şi acvatic: (animale
modificate genetic) autoritatea naţională competentă va fi Ministerul Agriculturii
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cadrul instituţional rămânând să se stabilească în
viitor.
[6] Silvicultură copaci/pomi modificaţi genetic: autoritatea naţională competentă
va fi Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cadrul instituţional
rămânând să se stabilească în viitor.
[7] Hrană, alimente modificate genetic (include produse procesate): autoritatea
naţională competentă va fi Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentului, cadrul instituţional rămânând să se stabilească în viitor
(MMGA, MAPDR, ANPC, MS). În cadrul acestui domeniu se transpun
Reglementările 2003/1829/EC şi 2003/1830/EC, care vor trebui implementate.
COMISIA DE SECURITATE BIOLOGICĂ
CSB este forul ştiinţific care emite avizul ştiinţific după evaluarea dosarului tehnic.
Este importantă revizuirea mecansimului de funcţionare a acesteia pentru a
îmbunătăţii transparenţa faţă de public în ceea ce priveşte modul prin care membrii
CSB emit un aviz ştiinţific. Activităţile acesteia ar trebui deschise publicului şi de
asemenea se impune implementarea mecanismelor financiare care să permită
funcţionarea deplină a acestei comisii, întrucât în prezent aceştia desfăşoară o
90
STRATEGIE DE DEZVOLTARE
activitate voluntară.
IMPLEMENTAREA REGLEMENTĂRILOR PENTRU CONDIŢII DE IZOLARE
Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, acest deziderat
va fi atins prin:
[1] Dezvoltarea nivelelor de siguranţă şi a procedurilor de lucru (condiţii de izolare şi
proceduri de lucru). Acest aspect se va completa prin preluarea în legislaţia
naţională a Deciziei 2001/204/EC privind criteriile pentru stabilirea condiţiilor pe
care trebuie să le îndeplinească microorganismele modificate genetic în cazul
utilizării în condiţii de izolare pentru asigurarea sănătăţii umane şi protecţia
mediului înconjurător reglementate de Decizia 2001/18/EC;
[2] Dezvoltarea în acord cu reglementările UE a cerinţelor specifice pentru condiţii
diferite de utilizare a OMG (laborartor, seră, vivarium, instalaţii pilot şi industriale);
[3] Stabilirea Sistemului Intern Instituţional de Biosecuritate pentru toate facilităţile
acestui domeniu;
[4] Reglementarea informaţiei necesare şi a formatului impus pentru fiecare tip de
notificare şi reglementarea corespunzătoare a autorizaţiilor. Dezvoltarea de urgenţă
a ghidurilor de recomandări pentru aplicanţi;
[5] Revizuirea sistemului de notificare precum şi a capacităţilor instituţionale în
acord cu competenţa corespunzătoare în domeniu. Elaborarea listelor de verificare,
instruirea oficialilor guvernamentali şi accesul integral la informaţia relevantă la
nivel naţional şi internaţional în domeniu;
[6] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor;
[7] Elaborarea de ghiduri pentru evaluarea riscurilor;
[8] Dezvoltarea sistemului de autorizare şi delimitarea strictă a competenţelor
fiecărei autorităţi implicate. Implementarea mecanismului financiar de funcţionare
a CSB. Revizuirea Ordinului 686/2002.
[9] Elaborarea de formulare electronice pentru avize.
91
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
IMPLEMENTAREA REGLEMENTĂRILOR PENTRU INTRODUCEREA
DELIBERATĂ ÎN MEDIU
Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, acest deziderat
va fi atins prin:
[1] Introducerea specificărilor pe tipuri de introducere în mediu depinzând de
organismul modificat genetic (microorganisme, plante, animale), de mediul
receptor şi de scop (testare pentru cercetare, testare pentru înregistrarea soiurilor- de
asemenea pe bază ştiinţifică);
[2] Reglementarea informaţiei necesare şi a formatului impus pentru notificare.
Elaborarea de ghiduri pentru aplicanţi în scopul elucidării scopului testării soiurilor
(cu provenienţă din laborator sau pentru înregistrarea soiurilor), introducerea
sistemului de taxe la depunerea notificărilor şi adăugarea de clarificări specifice
pentru notificator (termene limită);
[3] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor; Elaborarea listelor
de verificare pentru autorităţi şi stabilirea de cursuri de instruire;
[4] Completarea procedurii de evaluare a riscurilor; Funcţionarea CSB, dezvoltarea
ghidurilor privind evaluarea riscurilor, instruirea membrilor CSB, dezvoltarea
secretariatului CSB;
[5] Delimitarea concretă a competenţelor autorităţilor implicate;
[6] Elaborarea de formulare electronice pentru avize;
IMPLEMENTAREA REGLEMENTĂRILOR PENTRU INTRODUCEREA
DELIBERATĂ ÎN MEDIU
CO-EXISTENŢĂ
Dezvoltarea cadrului de reglementări şi proceduri corespunzătoare în acord cu
relglementările UE în domeniu. În momentul de faţă nu există asemenea
reglementări în acest domeniu.
92
STRATEGIE DE DEZVOLTARE
IMPLEMENTAREA REGLEMENTĂRILOR PENTRU
INTRODUCEREA PE PIAŢĂ
(comercializare în scopul cultivării)
Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, acest deziderat
va fi atins prin:
[1] Aplicarea procedurii naţionale în conformitate cu procedura UE;
[2] Reglementarea informaţiei necesare şi a formatului impus pentru notificare;
Stipularea concisă a obligativităţii notificatorului de a furniza informaţiile cerute.
Elaborarea diferitelor formate pentru notificare (de ex. pentru plante,
microorganisme, animale) şi a ghidurilor pentru aplicanţi. Considerarea taxelor
pentru aplicanţi şi introducerea de termene limită. Clarificarea şi reconsiderarea
perioadei de tranziţie dintre momentul prezent şi cel de după integrarea europeană;
[3] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor;
[4] Dezvoltarea procedurii de evaluare a riscurilor precum şi a Sistemelor Interne
Instituţionale de Biosecuritate şi clarificarea rolului corpului consultativ:
Funcţionarea CSB, dezvoltarea de Ghiduri pentru Evaluarea Riscurilor, instruirea
membrilor CSB, dezvoltarea secretariatului CSB;
[5] Definirea rolulului autorităţilor în acord cu competenţa acestora în domeniu
pentru dezvoltarea sistemului de autorizare;
[6] Elaborarea de formulare electronice pentru avize;
[7] Introducerea de date limită in conformitate cu UE, etichetare şi trasabilitate prin
preluarea Regulamentelor 2003/1829/CE şi 2003/1830/CE
ACTIVITĂŢI DE IMPORT/EXPORT
Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, aceste activităţi
se vor dezvolta prin derularea următoarelor acţiuni:
[1] Activitatea de export va fi reglementată prin transpunerea Regulamentului
93
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
2003/1946/EC. Autoritatea Naţională Competentă este Ministerul Mediului şi
Gospodăririi Apelor care va colabora cu Autoritatea Naţională a Vămilor şi
ANSVSA;
[2] Stabilirea cadrului instituţional pentru export şi dezvoltarea codurilor unice de
identificare pentru vamă conform OECD, elaborarea de ghiduri şi recomandări
pentru autorităţi, cursuri de instruire pentru autorităţi;
[3] Implementarea BCH pentru vamă în legătură directă cu ANSVSA şi MMGA;
[4] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor.
MONITORIZAREA ŞTIINŢIFICĂ
Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, acest capitol se
va dezvolta prin derularea următoarelor acţiuni:
[1] Monitorizarea se va realiza prin definirea corespunzătoare a obiectivelor.
Reglemntările în vigoare acceptă diferitele tipuri de monitorizare: „de la caz la caz”
şi este dezvoltarea şi implementarea „supravegherii generale” şi aplicarea
obligaţiilor UE şi ale Protocolulului de la Cartagena privind Biosecuritatea;
[2] Introducerea obligativităţi notificatorului de a dezvolta planuri de monitorizare
în conformitate cu Directiva 2001/18/EC. De aliniat metodele de monitorizare la
cele dezvoltate de OECD. Elaborarea listelor de verificare în cazul verificării
planului de monitorizare. Acreditarea de laboratoare ISO 17035 conectate la reţeaua
ENGL şi la reţeaua de laboratoare acreditate. Dezvoltarea de Sisteme înterne
Instituţionale de Biosecuritate;
[3] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor şi accesibil
publicului
CONTROLUL APLICĂRII LEGISLAŢIEI
Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, acest capitol se
va dezvolta prin derularea următoarelor acţiuni:
94
STRATEGIE DE DEZVOLTARE
[1] Controlul aplicării legislaţiei prin definirea inspecţiei în domeniul biosecurităţii,
instruire, prioritizarea inspecţiilor, descrierea aspectelor tehnice, detectarea şi
identificarea OMG;
[2] Arhivarea datelor, evaluarea performanţei sistemului, transparenţa, rolul
sistemului intern de biosecuritate şi aplicarea acestuia la nivel instituţional: se va
dezvolta în conformitate cu UE
[3] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor
[4] Dezvoltarea unui sistem de evaluare a performanţei sistemului în conformitate
cu reglementările UE, transparenţa
[5] Stabilirea rolului Sistemului Intern Instituţional de Biosecuritate şi
implementarea lui la nivel instituţional în acord cu noile reglementări prin utilizarea
de ghiduri elaborate în acord cu reglementările UE;
[6] Instruirea inspectorilor, elaborarea de ghiduri şi manuale de de utilizare pentru
inspectori. Dezvoltarea de planuri de inspecţie, în funcţie de carcateristicile locului
inspectat precum şi evaluarea publicaţiilor în domeniu;
[7] Instruirea personalului vamal prin elaborarea manualelor şu ghidurilor specifice,
listelor de verificare.
BIOETICA
Dezvoltarea acestei capacităţi institutionale, corespunzatoare aspectelor ce ţin de
posibilul impact cât mai larg al dezvoltării biotehnologiilor moderne în România
concentrându-se în particular pe aspecte privind sănătatea umană (vacinare, terapie
genica);
În Prezent în România nu este dezvoltat segmentul de bioetică socială, dezvoltarea
acestei capacităţi putând fi iniţiată şi prin intermediul altor autorităţi. O contribuţie
majoră ar putea să aducă asigurarea climatului politic favorabil de dezvoltare a
organizaţiilor neguvernamentale. Este esenţială evaluarea cerinţelor dezvoltării
acestui domeniu în acord cu politica UE.
95
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania
CERCETAREA ÎN DOMENIUL BIOTEHNOLOGIILOR MODERNE
O evaluare complexă a capacităţii de cercetare în domeniul biotehnologiilor
moderne pentru România a fost realizată în cadrul unui atelier e lucru al proiectului
UNEP/GEF din 17 noimebrie, 2004 rezultatele fiind publicate pe pagina de internet:
www.biosafety.ro
Dezvoltarea capacităţii instituţionale aferente cercetării din domeniul
biotehnologiilor moderne se va realiza prin:
[1] Reglementarea şi implementarea mecanismelor, protocoalelor şi procedurilor de
colaborare dintre Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Academia Română, Academia
de Ştiinţe Medicale, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, în ceea ce priveşte
finanţarea proiectelor de cercetare în domeniul biotehnologiilor moderne.
Indiferenţa alocării corespunzătoare de fonduri în acest domeniu va adânci şi mai
mult discrepanţa dintre România şi restul Europei, şi în particular faţă de ţările
vecine;
[2] Reglementarea şi implementarea mecanismelor, protocoalelor şi procedurilor de
funcţionare a sectoarelor de interfaţă între cercetare şi autorităţi care să orienteze
cercetarea românească spre domenii stricte de dezvoltare pentru o perioadă dată cu
posibilitatea schimbării acestei orientări în funcţie de noile achiziţii ale ştiinţei şi
politica UE;
[3] Dezvoltarea de mecanisme şi programe de cercetare pentru domeniul
biotehnologiilor moderne-domeniu de varf in cercetarea tarilor dezvoltate, şi mai
ales in UE;
[4] Stabilirea şi susţinerea reţelei naţionale de cercetare in domeniul biotehnologiilor,
prin crearea şi funcţionarera unei baze de date a domeniului, infiintarea si
dezvoltarea infrastructurii necesare dezvoltarii domeniului, sprijinirea dezvoltarii
resurselor umane implicate in procesul de cercetare si management al cercetarii de
nivel european.
PUBLICAREA UNUI DICŢIONAR DE TERMENI ÎN DOMENIUL
BIOTEHNOLOGIILOR MODERNE
Biotehnologia Modernă este un domeniu nou, utilizează principii şi definiţii noi iar
dezvoltarea oricărei capacităţi în domeniu nu se va putea realiza coerent dacă nu se
96
STRATEGIE DE DEZVOLTARE
va utiliza un dicţionar de termeni comun tuturor factorilor interesaţi. În general
terminologia pentru limba română, în acest domeniu, s-a constituit în cursul anilor
'80-'90 şi în acest context utilizarea terminologiei de astăzi trebuie să se bazeze pe cea
deja elaborată din punct de vedere ştiinţific la care se va adăuga în mod
corespunzător noile definiţii de termeni. De ce este important? Când are loc
promulgarea unui nou act legislativ, este obligatoriu ca revizuirea limbajului utilizat
să se realizeze prin utilizarea de termeni agreaţi, uşor de găsit într-un Dicţionar
Biotech. Acest dicţionar ar trebui să fie utilizat de autorităţi şi publicat pe internet
pentru public.
DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII INSTITUŢIONALE DE EDUCARE,
INFORMARE ŞI PARTICIPARE A PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI
Capitol deosebit de important şi sensibil în domeniul biosecurităţii se va dezvolta
prin:
[1] Aplicarea principiului transparentei şi stabilirea bazelor legale corespunzătoare a
mecanismelor de educare, informare şi participare efectivă a publicului în luarea
deciziei;
[2] Educarea şi informarea publicului prin implicarea Ministerului Educaţiei şi
Cercetării, Academiei Române, Academiei de Ştiinţe Medicale, Academiei de Ştiinţe
Agricole şi Silvice în educarea tinerei generaţii prin dezvoltarea regimului de
reglementari si proceduri necesare introducerii în progarmele de învăţământ a
lecţiilor de bioethnologie modernă; Dezvoltarea de programe naţionale info-biotech
necesare informării şi educării constante a publicului larg în probleme de mediu şi
sănătate. Implicarea activă a oamenilor de ştiinţă a autorităţilor, a organizaţiilor
neguvernamentale şi a mass media- instruite profesional în informarea şi educarea
publicului larg;
[3] Dezvoltarea capacităţii instituţionale prin implementarea procedurilor
Convenţiei de la Aarhus şi ale Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea
prin dezvoltarea sistemlor de reglementări şi administrative, stabilirea pe baze
legale a reţelei de colaborare dintre autorităţi şi toţi factorii interesaţi prin
promovarea principiului transparenţei, promovarea unui management flexibil,
instruirea resurselor umane şi asigurarea accesului la fonduri;
[4] Clarificarea şi implementarea bazei legale
97
Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania ANEXA I

[5] Elaborarea de manuale pentru informarea publicului, Stabilirea unui Centru de

informare Biotech şi instruirea oficialilor.

NU

Corp Consultativ
Decizia
Finală

Comisia de
Securitate
Biologică

Ştiinţific
DA
MECANISMUL PENTRU SCHIMB DE INFORMAŢII ÎN DOMENIUL

90 de zile
BIOSECURITĂŢII
(Biosafety Clearing-House BCH)

ŞTIINŢIFIC
AVIZ

Naţională Sanitar
În prezent Ministerul Mediului si Goposdăririi Apelor deţine poziţia de punct focal

pentru Siguranţa
Veterinară şi

Alimentelor
Autoritatea
pentru BCH. Odată cu derularea proiectului „Dezvoltarea capacităţii instituţionale
de participare efectivă la mecansimul de schimb de informaţii în domeniul

AVIZ
biosecurităţii” se va stabili o reţea de biosecuritate între autorităţi la nivel naţional.

Autoritatea Naţională Competentă

Stabilirea reţelei nBCH va include pe lângă Ministerul Mediului şi Gospodăririi

Ministerul Mediului şi
Gospodăririi Apelor
Apelor următoarele autorităţi: Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Autoritatea

Notificare
Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentului, Autoritatea Naţională

Naţională pentru

Consumatorilor
pentru Protecţia Consumatorului şi Autoritatea Naţională a Vămilor. Această reţea

Autoritatea

Protecţia
va contribui la transmiterea rapidă a datelor relevante pentru Protocolul de la

AVIZ
Cartagena la un centru informaţional stabilit la nivelul Ministerului Mediului şi
Gospodăririi Apelor. De asemenea pagina de web destinată acestui domeniu va
putea constitui o bază de date care va deservi domeniul biotehnologiilor moderne şi

SISTEMUL DE NOTIFICARE A ORGANISMELOR

al biosecurităţii în particular. În acest context se va avea în vedere reglementarea şi
dezvoltarea capacitatilor instituţionale relaţionale puncte focale naţionale

AVIZ
secundare de biosecuritate care fac legătura între celelalte Autorităţi, factorii

Ministerul
Sănătăţii
MODIFICATE GENETIC ÎN ROMÂNIA
interesati şi Autoritatea Natională Competentă pentru implementarea Protocolului
de la Cartagena privind Biosecuritatea.

10 zile

AVIZ
DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII INSTITUŢIONALE SUB-REGIONALE

Reglementarea şi implementarea mecanismelor, protocoalelor şi procedurilor de

COMENTARII

Dezvoltării Rurale
Public
30 de zile
colaborare între autorităţile Romaniei si tarile vecine din subregiune va fi iminentă,

Agriculturii,
Pădurilor şi
Ministerul
ţinând cont şi de viitoarea integrare a României în UE şi de politica de biosecuritate la
nivel subregional, dar şi de prevederile Protocolului de la Cartagena care stipuleaza
transmiterea de informaţii relevante în domeniul biosecurităţii la Mecansimul de
Schimb de Informaţii la Nivel Global: BCH.

98 99
ANEXA II ANEXA III

INSTITUŢII ALTE ACTE LEGISLATIVE

Implicate în derularea proiectului UNEP/GEF
“Dezvoltarea cadrului naţional de biosecuritate pentru România”
1. REGLEMENTARI CONEXE Procedurii de evaluare a impactului asupra
AUTORITĂŢI mediului in context transfrontiera si de participare a
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA) 1.1. REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECŢIA publicului la luarea deciziei in cazul proiectelor cu
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR impact transfrontiera (publicat in Monitorul Oficial,
Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului Partea I nr. 397/2003).
Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului Legea nr. 137/1995, “Legea Protectiei Mediului” cu
Garda Naţională de Mediu (GNM) modificări şi completări ulterioare. Hotărârea Guvernamentală nr. 918/2002 privind
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului
Ministerul Afacerilor Externe Legea nr. 26/1996 CSILVIC/1996 Codul Silvic
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (MTCT) asupra mediului şi pentru aprobarea listei
(publicat în Monitorul Oficial nr. 093/1996). proiectelor publice sau private supuse acestei
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR)
Autoritatea Naţională a Vămilor (ANV) Art 26: “Conservarea resurselor genetice forestiere, cu proceduri (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) atributul lor fundamental: genofondul valoros şi 686/2002).
Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) variabilitatea genetică intraspecifică, este o obligaţie
permanentă a autorităţii publice centrale care răspunde Ordinul MMGA nr. 421/2003 privind aprobarea
CORP ŞTIINŢIFIC CONSULTATIV PE PROBLEME DE BIOSECURITATE de silvicultură”. Regulamentului de organizare si functionare a
Comisia de Securitate Biologică (CSB) Comisiei interministeriale pentru zone construite
Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de protejate (publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.
ACADEMII, UNIVERSITĂŢI ŞI INSTITUŢII amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - 427/2003).
Academia Română zone protejate (publicat în Monitorul Oficial al
Institutul de Biologie Bucureşti României nr. 152/2000).
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" (ASAS) Ordinul MAPDR nr. 454/2003 privind aprobarea
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca Normelor tehnice pentru protecţia pădurilor şi a
Legea nr. 462/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Îndrumărilor privind aplicarea Normelor tehnice
Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti
Facultatea de Biotehnologie Bucureşti urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 (24 noiembrie pentru protecţia pădurilor (publicat în Monitorul
Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor Bucureşti 2000) privind regimul ariilor naturale protejate, Oficial, Partea I nr. 564/2003).
Institutul de Sănătate Publică Bucureşti conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei
Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti sălbatice (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. Ordinul MMGA nr. 552/2003 privind aprobarea
Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti 433/2001). zonării interioare a parcurilor naţionale şi a
Institutul de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea
parcurilor naturale, din punct de vedere al
Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Stefănesti Legea include liste ale speciilor de plante şi animale
AGENŢII INTERNAŢIONALE, ASOCIAŢII necesităţii de conservare a diversităţii biologice
1)„a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 648/2003).
Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională de conservare şi a ariilor de protecţie specială
Asociaţia Experţilor de Mediu
avifaunistică”; 2) „care necesită o protecţie strictă”; 3) Ordonanţa nr. 69/2004 pentru modificarea şi
Asociaţia Română a Exportatorilor de Cerceale
Departamentul Statelor Unite pentru Agricultură, Serviciul Agricol Extern „de interes comunitar ale căror prelevare din natură şi completarea Legii nr. 192/2001 privind resursele
MASS MEDIA exploatare fac obiectul măsurilor de management”. acvatice vii, pescuitul şi acvacultura (publicat în
Asociaţia Jurnaliştilor Români de Mediu Monitorul Oficial, Partea I nr. 883/2004).
BUSINESS Magazin Ordinul MMGA nr. 860/2002 pentru aprobarea
Cotidianul Procedurii de evaluare a impactului asupra Legea nr. 120/2004 pentru modificarea şi
Intermedia Press mediului şi de emitere a acordului de mediu completarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998
Jurnalul Naţional (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/2003). privind reglementarea regimului silvic şi
Rompres
Televiziunea Română, Departamentul Afacerilor Europene administrarea fondului forestier naţional (publicat
Obiectivul acestei proceduri îl constituie în Monitorul Oficial, Partea I nr. 408/2004).
“reglementarea condiţiilor de solicitare şi de obţinere a
ORGANIZAŢII NON-GUVERNAMENTALE NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE
acordurilor de mediu pentru proiectele cu impact "Art. 1. - Pădurile, prin funcţiile ecologice, de protecţie şi
Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti
Centrul de Mediu Regional pentru Europa Centală şi de Est REC Romania semnificativ asupra mediului înconjurător”. socioeconomice pe care le îndeplinesc, constituie,
ECOSENS indiferent de forma de proprietate, o avuţie de interes
Federaţia Naţională pentru Agricultură Ecologică Ordinul MMGA nr. 863/2002 privind aprobarea naţional de care beneficiază întreaga societate. În acest
Greenpeace ghidurilor metodologice aplicabile etapelor scop este necesară asigurarea gestionării durabile a
Harding Environment, Agribusiness & FMCG Consulting procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra pădurilor prin stabilirea de măsuri concrete de
mediului (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. administrare, regenerare, îngrijire şi exploatare."
INDUSTRIE 52/2003).
Monsanto Europe SA
Ordinul MAPDR nr. 137/2004 privind modificarea
Pioneer Hi-Bred Seeds Agro SRL Ordinul MMGA nr. 864/2002 pentru aprobarea
SC CONSENS IMPORT EXPORT SRL şi completarea prevederilor Ordinului ministrului

100 101
ANEXA III
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 84/2003
pentru aprobarea Regulamentului privind testarea
şi înregistrarea soiurilor de plante de cultură
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 235/2004).
În articolul I se stipulează: “pe lângă testele de câmp,
unde este cazul, se efectuează verificarea autenticităţii şi
purităţii genetice a formelor parentale ale hibrizilor, prin
tehnici biochimice şi moleculare”.
Legea nr. 298/2004 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 192/2001 privind fondul
piscicol, pescuitul şi acvacultura (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 593/2004). Prezenta
lege reglementează conservarea, administrarea şi
exploatarea resurselor acvatice vii, activitatea de
acvacultură, precum şi procesarea şi
comercializarea produselor obţinute din pescuit şi
acvacultură
Legea nr. 310/2004 pentru modificarea şi
completarea Legii apelor nr. 107/1996 (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 584/2004).
În art 1 se stipulează următoarele: “Apele fac parte din
domeniul public al statului. Conservarea, protecţia şi
îmbunătăţirea mediului acvatic, în condiţiile utilizării
durabile a resurselor de apă, au la bază principiile
precauţiei, prevenirii, evitării daunelor la sursă şi
poluatorul plăteşte şi trebuie să ţină seama de
vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în Delta
Dunării şi în Marea Neagră, deoarece echilibrul acestora
este strâns influenţat de calitatea apelor interioare care se
varsă în acestea”.
Ordinul MAPDR nr. 312/2004 pentru aprobarea
modelului buletinului de analiză a calităţii
seminţelor forestiere (publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 496/2004).
Ordinul MAPDR nr. 494/2004 pentru aprobarea
modelului de etichetă care însoţeşte lotul/lotul
divizat de material forestier de reproducere
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 713/2004)
Acest ordin stipulează etichetarea lotului de
material forestier de reproducere dacă este sau nu
modificat genetic.
1.2. REGLEMENTĂRI REFERITOARE LA
PROTECŢIA PLANTELOR ŞI REGIMUL
PESTICIDELOR
Legea nr. 5/1982 privind protectia plantelor
cultivate şi a pădurilor şi regimul pesticidelor
102
(publicat în Monitorul Oficial nr.105/1982).
Ordonanţa nr. 4/1995 privind fabricarea,
comercializarea şi utilizarea produselor de uz
fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunatorilor
şi buruienilor în agricultură şi silvicultură (publicat
în Monitorul Oficial nr. 18/1995. Ordonanţa a fost
aprobată prin Legea nr. 85/ 1995).
Scopul acesti ordonanţe este stipulat în Art.1:
“Pentru combaterea bolilor, dăunatorilor şi buruienilor în
agricultură şi silvicultură, pe teritoriul României se
fabrică, se comercializează şi se utilizează numai
produsele de uz fitosanitar omologate de Comisia
Interministerială de Omologare a Produselor de Uz
Fitosanitar, denumită în continuare Comisia
interministerială de omologare, care este organizată şi
functionează potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe. In
Romania, protecţia plantelor cultivate, a pădurilor,
păşunilor şi fâneţelor naturale şi a altor forme de vegetaţie
utilă, precum şi a produselor vegetale depozitate
împotriva bolilor, dăunătorilor şi buruienilor este o
problemă de interes naţional şi constituie o obligaţie
pentru autorităţile publice şi în acest sens a fost dezvoltat
un real sistem de reglementări”.
Legea 85/1995 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea,
comercializarea şi utilizarea produselor de uz
fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor
şi buruienilor în agricultură şi silvicultură publicatã
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
18/1995 (publicat în Monitorul Oficial nr.
213/1995).
Ordinul MAPDR nr. 29/1999 privind stabilirea
procedurii de notificare a interceptãrii unui
transport sau a unui organism de carantinã la
importul vegetalelor, produselor vegetale şi al altor
articole reglementate, ca urmare a nerespectãrii
reglementãrilor fitosanitare ale României (publicat
în Monitorul Oficial al României nr. 486/1999).
Ordonanţa nr. 71/1999 privind reorganizarea
activitatii de protecţia plantelor şi carantină
fitosanitară, publicată în Monitorul Oficial nr.232
din 25 mai1999. Ordonanţa a fost implementată prin
legea nr. 206/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 71/1999 privind
reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi
carantină fitosanitară (publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 212/2001).
Ordinul MAPDR nr. 80/2000 pentru aprobarea
Normei privind conditiile minime necesare pentru
efectuarea controlului fitosanitar vamal (publicat în
Monitorul Oficial al României nr. 371/2000).
Prin acest act legislativ inspectoratele de carantinã
fitosanitarã vamalã sunt împuternicite sã efectueze
controlul fitosanitar în punctele de control pentru
trecerea frontierei.
Ordonanţa Guvernamentală nr. 136/2000 privind
masurile de protectie impotriva introducerii si
raspandirii organismelor de carantina daunatoare
plantelor sau produselor vegetale in Romania,
publicată în Monitorul Oficial al României nr.
431/2000.
Ordinul MAPDR nr. 199/2000 privind persoanele
imputernicite sa elibereze certificate fitosanitare
pentru plante, produse vegetale sau articole
reglementate destinate exportului (publicat în
Monitorul Oficial al României nr. 614/2000).
Ordonanţa Guvernamentală nr. 262/2000 privind
procedurile de stabilire a nivelurilor maxime de
reziduuri de pesticide în plante şi produse vegetale
(publicat în Monitorul Oficial al României nr.
661/2000).
Această ordonanţă reglementează cadrul juridic
privind procedurile pentru stabilirea nivelurilor
maxime de reziduuri de pesticide în plante şi
produse vegetale. Prevederile acestei ordonanţe de
urgenţă au în vedere plantele şi produsele vegetale
destinate importului, exportului sau consumului
intern.
Legea nr. 214/2001 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 136/2000 privind măsurile de
protecţie împotriva introducerii şi răspândirii
organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau
produselor vegetale în România (publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 213/2001).
Legea nr. 306/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 262/2000 privind
procedurile de stabilire a nivelurilor maxime de
reziduuri de pesticide în plante şi produse vegetale
(publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.
313/2001).
Hotărârea Guvernamentală nr. 1030/2001 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Ordonantei Guvernului nr.136/2000 privind
masurile de protectie impotriva introducerii si
raspandirii organismelor de carantina daunatoare
plantelor sau produselor vegetale in Romania
ANEXA III
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 721/2001).
În acest act legislativ se stipulează că se pot aplica
“măsuri de interzicere pentru introducerea organismelor
dăunătoare care nu se află sub incidenţa reglementărilor
speciale privind organismele modificate genetic”.
Ordinul comun MAAP nr. 396/2002 , MSF
nr.707/2002, MAPM nr.1944/2002 privind
interzicerea utilizării pe teritoriul României a
produselor de uz fitosanitar conţinând anumite
substanţe active (publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 829/2002).
Ordinul 396/2002 ţine cont de prevederile
Directivei 79/117/CEE din 21 decembrie 1978 de
interzicere a introducerii pe piaţă şi utilizării
produselor de protecţia plantelor conţinând
anumite substanţe active.
Ordinul MAPDR nr. 502/2002 pentru aprobarea
modelului de proces verbal privind controlul
fitosanitar (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
61/2002).
Ordinul MAPDR nr. 503/2002 privind procedura de
inregistrare a producatorilor depozitelor colective,
centrelor de expediere si a importatorilor de plante,
produse vegetale sau articole reglementate (publicat
în Monitorul Oficial, Partea I nr. 61/2002).
Ordinul MAPDR nr. 89/2003 privind stabilirea
condiţiilor în care anumite organisme dăunătoare,
plante, produse vegetale sau articole reglementate,
prevăzute în anexele nr. 1-5 la Normele
metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului
nr. 136/2000, aprobate prin H.G. nr. 1030/2001, pot
fi introduse sau puse în circulaţie pe teritoriul
României ori în zonele protejate din România,
pentru experienţe, scopuri ştiinţifice sau
experimentale şi lucrări pe selecţii varietale
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 654/2003).
Ordinul MAPDR nr. 474/2003 si MS nr. 738/2003
privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri
de pesticide in plante si produse vegetale (publicat
în Monitorul Oficial, Partea I nr. 608/2003).
Ordinul MAPDR nr. 1048/2003 privind aprobarea
metodelor de prelevare a probelor de plante şi
produse vegetale în vederea efectuării analizelor de
laborator pentru determinarea oficială a nivelului de
reziduuri de pesticide (publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 910/2003).
103
ANEXA III
Prin acest ordin se abilitează inspecţia fitosanitară
pentru prelevarea şi analiza probelor stabilindu-se
proceduri clare.
Hotărârea Guvernamentală nr. 1619/2003 pentru
modificarea Normelor metodologice de aplicare a
Ordonantei Guvernului nr. 136/2000 privind
masurile de protectie impotriva introducerii si
raspandirii organismelor de carantina daunatoare
plantelor sau produselor vegetale in Romania,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1030/2002
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 54/2004).
Ordinul comun MAPAM nr. 80/2004 şi M.S.
nr.127/2004 pentru modificarea Ordinului comun al
ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si
mediului si al ministrului sănătăţii nr. 474/738/2003
privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri
de pesticide in plante si produse vegetale (publicat
în Monitorul Oficial, nr.321 bis/2004).
Ordinul MAPDR nr. 81/2004 privind regimul de
import al mostrelor de produse de uz fitosanitar
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 84/2004).
Ordinul comun MSF nr. 114/2004 şi MAAP
nr.147/2004 privind modificarea şi completarea
Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei şi al
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
387/251/2002 pentru aprobarea Normelor privind
alimentele cu destinaţie nutriţională specială
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 255/2004).
Ordinul MAPDR nr. 205/2004 privind stabilirea
Procedurii de prelevare a probelor în cazul
inspecţiei fitosanitare la import (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 285/2004).
În art 2 se stipulează că “direcţia fitosanitară, calitatea
seminţelor şi a materialului genetic, Laboratorul Central
pentru Carantină Fitosanitară şi unităţile fitosanitare vor
duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin”.
Ordinul MAPDR nr. 496/2004 pentru aprobarea
formularului de proces-verbal - fişa de inspecţie
fitosanitară la import (publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 727/2004).
Hotărârea Guvernamentală nr. 1559/2004 privind
procedura de omologare a produselor de protectie a
plantelor in vederea plasarii pe piata si a utilizarii lor
pe teritoriul Romaniei (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 955/2004).
Hotărârea Guvernamentală nr. 1618/2004 privind
104
regimul de import al produselor periculoase pentru
sănătatea populaţiei si pentru mediu (publicat în
Monitorul Oficial nr 48/2004).
1.3. REGLEMENTĂRI PRIVIND CALITATEA
SEMINŢELOR ŞI A MATERIALULUI SĂDITOR
In România, importul, multiplicarea, condiţionarea,
ambalarea, etichetarea, depozitarea şi livrarea
seminţelor şi a materialului săditor se fac în
conformitate cu normele interne şi internaţionale în
vigoare, cu respectarea măsurilor de protecţie
împotriva introducerii şi răspândirii organismelor
de carantină dăunătoare plantelor sau produselor
vegetale.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale asigură cadrul organizatoric şi respectarea
prevederilor legale privind producerea,
prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, în
vederea comercializării seminţelor şi a materialului
săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante.
Verificarea seminţelor şi materialului săditor se
efectuează de catre Inspecţia de Stat pentru Calitatea
Seminţelor, prin inspectoratele sale teritoriale şi
Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a
Materialului Săditor.
Legea nr. 57/1997 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 75/1995 privind producerea, controlul
calităţii, comercializarea şi folosirea seminţelor şi
materialului sãditor, precum şi înregistrarea
soiurilor de plante agricole (publicat în Monitorul
Oficial nr. 068/1997)
Ordinul MAPDR nr. 31/2002 pentru aprobarea
Regulamentului privind organizarea controlului de
calitate şi fitosanitar la importul şi exportul
seminţelor şi materialului saditor (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 96/2002).
În capitoul III se stipulează că “seminţele şi materialul
săditor importate trebuie să fie însoţite de documentele de
identitate şi calitate prevăzute de reglementările
organizaţiilor internaţionale OCDE, ISTA sau CE, în
original sau copie, de certificatul de origine tip CE sau de
certificatul EUR 1, pentru ţările din Uniunea Europeană,
sau de alte documente, pentru ţările nemembre ale OCDE
sau CE, prevăzute la cap. VII”.
Ordinul MAPDR nr. 350/2002 privind aprobarea
Regulilor si Normelor tehnice privind producerea,
in vederea comercializarii, prelucrarea, controlul si
certificarea calitatii, precum si comercializarea
semintelor de cereale, oleaginoase si textile, plante
furajere, sfecla, cartof, legume (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 635/2002).
Aprobarea acestui ordin a fost realizată având în
vedere necesitatea armonizării legislaţiei române cu
reglementările directivelor Consiliului Uniunii
Europene nr. 66/400/CEE privind comercializarea
seminţelor de sfeclă, nr. 66/401/CEE privind
comercializarea seminţelor de plante furajere, nr.
66/402/CEE privind comercializarea seminţelor de
cereale, nr. 66/403/CEE privind comercializarea
cartofilor de sămânţă, nr. 69/208/CEE privind
comercializarea seminţelor de plante oleaginoase şi
textile, nr. 70/458/CEE privind comercializarea
seminţelor de legume, cu amendamentele
ulterioare, precum şi directivele şi deciziile de
implementare ale Comisiei Comunităţii Europene.
Ordinul MAPDR nr. 381/2002 pentru aprobarea
Regulilor si normelor tehnice privind producerea,
controlul calitatii si/sau comercializarea
materialului de inmultire si plantare legumicol, altul
decat semintele (publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 749/2002). Aprobarea acestui ordin a fost
realizată având în vedere necesitatea armonizãrii
legislaţiei româneşti cu reglementãrile Directivei
Consiliului Uniunii Europene nr. 92/33/CEE
privind comercializarea materialului de înmulţire şi
plantare legumicol, altul decât seminţele.
Ordinul MAPDR nr. 382/2002 pentru aprobarea
Regulilor si normelor tehnice privind producerea,
controlul, certificarea calitatii si/sau
comercializarea materialului saditor pomicol
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 800/2002).
Aprobarea acestui ordin a fost realizată având în
vedere necesitatea armonizãrii legislaţiei româneşti
cu reglementãrile Directivei Consiliului Uniunii
Europene nr. 92/34/CEE privind comercializarea
materialului de înmulţire a plantelor fructifere şi a
plantelor fructifere destinate producţiei de fructe.
Ordinul MAPDR nr. 394/2002 pentru aprobarea
procedurii de eliberare a paşaportului fitosanitar şi a
paşaportului fitosanitar de înlocuire, folosite pentru
circulaţia anumitor plante, produse vegetale sau
articole reglementate pe teritoriul României
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 736/2002).
Ordinul MAPDR nr. 395/2002 pentru aprobarea
Regulilor si normelor tehnice privind producerea,
prelucrarea, controlul calitatii si/sau
comercializarea materialului de inmultire al
plantelor ornamentale (Publicat în Monitorul
ANEXA III
Oficial, Partea I nr. 756/2002).
Acest ordin a fost emis în baza art. 12 din Legea nr.
266/2002 privind producerea, prelucrar ea,
controlul şi certificarea calităţii, comercializarea
seminţelor şi a materialului săditor, precum şi
înregistrarea soiurilor de plante, având în vedere
necesitatea armonizării legislaţiei româneşti cu
reglementările Directivei Consiliului Uniunii
Europene nr. 98/56/CE privind comercializarea
materialului de înmulţire al plantelor ornamentale.
Regulile şi normele tehnice “se aplică producerii în
vederea comercializãrii, prelucrãrii, controlului
calităţii şi/sau comercializării materialului de
înmulţire al plantelor ornamentale din toate
genurile şi speciile, cu excepţia celor stabilite de
Reglementarea Consiliului (CE) nr. 338/97 din
decembrie 1996 privind fauna şi flora spontanã, şi
armonizeazã în legislaţia româneascã Directiva
Consiliului Uniunii Europene nr. 98/56/CE privind
comercializarea materialului de înmulţire al
plantelor ornamentale şi directivele Comisiei
Uniunii Europene nr. 93/49/CEE, 93/63/CEE,
99/66/CE şi 99/68/CE.
Ordinul MAPDR nr. 84/2003 privind aprobarea
Regulamentului de testare si înregistrare a soiurilor
de plante de cultura, care transpune prevederile
specifice cuprinse in Directivele 2002/53/CE;
2002/55/CE; 92/34/CEE; 68/193/CEE; 98/56/CE;
930/2000/CE (Publicat în Monitorul Oficial
nr.138/2003)
Ordinul MAPDR nr. 621/2003 privind extinderea
procedurii de înregistrare a producătorilor sau a
depozitelor colective ori a centrelor de expediere din
zonele de producţie, pentru anumite plante
neprevăzute în partea A din anexa nr. 5 la Hotărârea
Guvernului nr. 1030/2001 (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 104/2003).
Ordinul MAPDR nr. 977/2003 pentru modificarea şi
completarea prevederilor Ordinului MAAP nr.
550/2002 pentru aprobarea Regulilor si normelor
tehnice privind producerea, prelucrarea, controlul
calitatii si comercializarea materialului de inmultire
viticol (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
884/2003).
Ordinul MAPDR nr. 101/2004 privind actiunile
fitosanitare de interes national si modul de finantare
al acestora (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
130/2004).
Legea nr. 161/2004 pentru aprobarea Ordonanţei
105
ANEXA III
Guvernului nr. 11 din 22 ianuarie 2004 (publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 30
ianuarie 2004) privind producerea, comercializarea
şi utilizarea materialelor forestiere de reproducere
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 466/2004).
Ordin MAPDR nr. 257/2002 privind aprobarea
Regulamentului privind organizarea controlului de
calitate si fitosanitar la importul si exportul
seminţelor si materialului săditor, care
reglementează importul si exportul in conformitate
cu prevederile comunitare privind calitatea
seminţelor si materialului de înmulţire si care
stabileşte principiul echivalenţei - conform Deciziei
95/514 si 97/778 (2003/17) si a prevederilor
comunitare privind sănătatea plantelor.
Ordinul MAPDR nr. 659/2002 privind componenta
si atribuţiile Consiliului tehnic pentru soiuri si
seminţe de plante, organism consultativ al
Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei si Pădurilor
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 109/2003),
care analizează si propune masuri privind testarea
soiurilor, producerea, prelucrarea si comercializarea
seminţelor si materialului de înmulţire si plantare.
Consiliul cuprinde reprezentanţi ai organizaţiilor
profesionale non-guvernamentale ale
amelioratorilor, producătorilor si comercianţilor, a
cercetării ştiinţifice si ai Ministerului Agriculturii,
Alimentaţiei si Pădurilor.
1.4. REGIMUL DE REGLEMENTĂRI ÎN
DOMENIUL PRODUSELOR PERICULOASE
PENTRU SĂNĂTATEA POPULAŢIEI ŞI
PENTRU MEDIU
REGIMUL DEŞEURILOR
Ordin nr. 40/1991 privind regimul de control al
exporturilor de materiale, substante chimice, agenti
biologici, tehnologii, instalatii si componente ale
acestora care ar putea contribui la proliferarea
armelor nucleare, chimice si biologice, precum si a
rachetelor purtatoare de asemenea arme (publicat în
Monitorul Oficial al României nr. 141/1991)
Hotărârea Guvernamentală nr. 437/1992 pentru
modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.
340/1992 privind regimul de import al deşeurilor şi
reziduurilor de orice natura, precum si al altor
mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei şi
pentru mediul înconjurator (publicată în Monitorul
Oficial nr. 201/1992).
Acest act stipulează că “importul in Romania de deşeuri
şi reziduuri de orice natură, în stare brută sau prelucrată,
106
este interzis”. Astfel, Anexa nr. 2, nr. crt. 26 stipulează
pentru pesticide, poziţie tarifara vamala: 3808;
Anexa nr. 3, cap.I.3, art. 11 prezintă avizul de import
şi art 12 certificatul de abilitare; Anexa D, lit. C
prezintă procedura de emitere a acordului iar Anexa
E - metodologia de abilitare a agenţilor economici.
Ordonanţa nr. 200/2000 privind clasificarea,
etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase aprobată cu modificări prin
Legea nr. 451/2001 (publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 593/2000).
Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul
deşeurilor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
411/2001).
În anexa 1 sunt descrise “proprietăţi ale deşeurilor care
fac ca acestea să fie periculoase” menţionându-se la
punctul “H11 mutagene - substanţe şi preparate care,
dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă penetrează pielea,
pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea
incidenţei acestora”.
Legea nr. 451/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi
preparatelor chimice periculoase (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 416/2001).
Hotărârea Guvernamentală nr. 490/2002 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000
privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 356/2002).
Normativ tehnic nr. 1070303/2003 privind
depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea,
monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 bis din
7 martie 2003 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I
nr. 150 bis/2003).
Hotarirea Guvernamentală nr. 1618/2004 privind
regimul de import al produselor periculoase pentru
sanatatea populatiei si pentru mediu (publicat în
Monitorul Oficial nr. 48/2004).
Această hotărâre s-a realizat în temeiul art. 108 din
Constitutia Romaniei. Nu conţine prevederi clare cu
privire la organismele modificate genetic sau
produsele lor, dar precizează normele metodologice
pentru importul produselor considerate periculoase
pentru sănătatea populaţiei umane şi pentru mediu.
1.5. REGLEMENTĂRI PRIVIND
RĂSPUNDEREA
Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor (publicat în Monitorul Oficial, Partea
I nr. 268/2002).
Decretul nr. 484/2002 pentru promulgarea Legii
privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
108/1999 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor la normele legale de igienă şi
sănătate publică (publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 389/2002).
Hotărârea Guvernamentală nr. 1247/2002 privind
stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele
sanitare veterinare (publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 837/2002).
Legea nr. 301/2004 Legea privind Codul penal
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575/2004)
În cadrul Capitolului IV intitulat “Crime şi delicte
privind manipularea genetică” sunt stipulate
următoarele: Art. 193. - Alterarea genotipului uman,
cu intenţie, în orice mod, se pedepseşte cu închisoare
strictă de la 2 la 5 ani. Art. 194. - Utilizarea ingineriei
genetice pentru a produce arme biologice sau alte
arme de exterminare în masă se pedepseşte cu
detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea
unor drepturi. Art. 195. - (1) Crearea de embrioni
umani în alte scopuri decât procreaţia se pedepseşte
cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea
unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează şi crearea, prin clonare, a unei fiinţe
umane genetic identice unei alte fiinţe umane, vii
sau moarte. Art. 196. - Tentativa la delictele
prevăzute în art. 195 se pedepseşte. Art. 197. -
Persoana juridică se sancţionează pentru
infracţiunile prevăzute în prezentul capitol.
1.6. REGLEMENTĂRI PRIVIND ALIMENTELE
Ordonanţa Guvernamentală nr. 21/1992 privind
protectia consumatorilor, republicata in temeiul
art.1 pct. 6 alin. final din Legea nr. 11/1994-publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din
14 martie 1994 (publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 212/1992).
Hotărârea Guvernamentală nr. 1196/2002 pentru
ANEXA III
aprobarea Normelor generale privind controlul
oficial al alimentelor. (publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei nr. 819/2002)
Hotărârea Guvernamentală nr. 1198/2002 privind
aprobarea Normelor de igienă a produselor
alimentare (publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei nr. 866/2002).
Hotărârea Guvernamentală nr. 755/2003 privind
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 490/2003)
Ordinul ANSVSA nr. 139/2004 pentru aprobarea
Normei sanitare veterinare si pentru siguranta
alimentelor privind procedura de aprobare sanitara
veterinara si pentru siguranta alimentelor a
activitatilor desfasurate de persoanele juridice
definite conform art.2 din Legea 359/2004 cu
modificarile si completarile ulterioare (publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei nr. 107bis/2005).
Ordinul ANSVSA 141/2004 pentru aprobarea
Normei sanitare veterinare si pentru siguranta
alimentelor privind anumiti contaminanti din
alimentele de origine animala si non-animala
(publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.
107/2005).
Ordinul ANSVSA nr. 147/2004 pentru aprobarea
Normelor sanitare veterinare si pentru siguranta
alimentelor privind reziduurile de pesticide din
produsele de origine animala si non-animala si
reziduurile de medicamente de uz veterinar in
produsele de origine animala (publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei 143 bis/2005).
Legea nr. 150/2004, Legea privind siguranţa
alimentelor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I
nr. 462/2004) modificata si completata prin Legea
412/2004.
Ordinul ANSVSA nr. 55/2005 privind aprobarea
Normei pentru siguranta alimentelor care stabileste
procedurile la importul si la exportul de produse de
origine nonanimala supuse supravegherii si
controlului pentru siguranta alimentelor (publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 528/2005).
Hotărârea Guvernamentală nr. 738/2005 privind
organizarea şi funcţionarea Autoritatii Nationale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor
şi a unităţilor din subordinea acesteia.
107
ANEXA III
2. REGLEMENTĂRI PRIVIND SANATATEA
UMANĂ
Ordinul MSF nr. 579/2001 privind autorizarea
unităţilor care pot efectua studii clinice în domeniul
medicamentului (publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 566/2001).
Ordinul MSF nr. 235/2002 privind abrogarea
Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr.
862/2001 pentru completarea Ordinului ministrului
sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor
de igienă şi a recomandărilor privind mediul de
viaţă al populaţiei (publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 263/2002).
Ordinul MSF nr. 598/2003 privind elaborarea
sintezelor naţionale în cadrul subprogramului 1.4
"Evaluarea stării de sănătate şi a factorilor de risc"
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 557/2003)
Ordinul MSF nr. 861/2003 pentru aprobarea
Normelor privind organizarea şi funcţionarea
inspecţiei sanitare de stat (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 671/2003).
Ordinul MS nr. 859/2004 pentru abrogarea unor
articole din Ordinul ministrului sănătăţii nr.
975/1998 privind aprobarea Normelor igienico-
sanitare pentru alimente (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 645/2004).
Ordinul MS nr. 1029/2004 pentru modificarea şi
completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi
familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor
tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din
activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a
datelor pentru baza naţională de date privind
deşeurile rezultate din activităţile medicale
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 853/2004).
Ordinul MS nr. 1030/2004 pentru modificarea
Ordinului ministrului sănătăţii nr. 119/2004 pentru
aprobarea Normelor privind autorizarea şi
funcţionarea laboratoarelor care efectuează analize
medicale (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
785/2004).
Ordinul MS nr. 1688/2004 pentru modificarea şi
completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi
familiei nr. 598/2003 privind elaborarea sintezelor
naţionale în cadrul subprogramului 1.4 "Evaluarea
stării de sănătate şi a factorilor de risc" (publicat în
Monitorul Oficial cu numărul 89/2005).
108
Ordinul MS nr. 10/2005 pentru aprobarea derulării
programelor şi subprogramelor de sănătate
finanţate din bugetul de stat în anul 2005 (publicat în
Monitorul Oficial cu numărul 61/2005).
3. REGLEMENTĂRI PRIVIND DOMENIUL
INFORMARII SI PARTICIPARII PUBLICULUI
Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei
privind accesul la informaţie, participarea
publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în
probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie
1998 (publicat în Monitorul Oficial al României nr.
224/2000)
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 663/2001)
Art. 1 “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice
informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta
lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale
relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în
conformitate cu Constituţia României şi cu documentele
internaţionale ratificate de Parlamentul României”.
Hotărârea Guvernamentală nr. 1115/2002 privind
accesul liber la informaţia privind mediul (publicat
în Monitorul Oficial, Partea I nr. 781/2002).
Acest act legislativ “stabileşte condiţiile în care
informaţiile privind mediul, deţinute de către autorităţile
publice, se pun la dispoziţia publicului cu scopul de a
asigura liberul acces şi diseminarea acestor informaţii”.
Hotărârea Guvernamentală nr. 123/2002 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 167/2002).
În cadrul Capitolului I “Dispoziţii generale” se
stipulează că aplicarea Legii nr. 544/2001 se face cu
respectarea următoarelor principii: 1) principiul
transparenţei; 2 principiul aplicării unitare şi 3)
principiul autonomiei.
Ordinul MMGA nr. 1182/2002 pentru aprobarea
Metodologiei de gestionare şi furnizare a
informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile
publice pentru protecţia mediului (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 331/2003).
Deşi există reglementări care privesc implementarea
Convenţiei de la Aarhus şi Protocolul de la
Cartagena privind Biosecuritatea, este necesară
dezvoltarea capacităţilor instituţionale care să
faciliteze utilizarea instrumentelor şi metodelor
adecvate domeniului. Dezvoltarea şi aplicarea unui
management de înaltă calitate în acest domeniu este
esenţală.
4. REGLEMENTĂRI PRIVIND DREPTURILE
PROPRIETĂŢII INTELECTUALE,
STANDARDIZARE
Legea nr. 64/1991, Legea privind brevetele de
invenţie (publicat în Monitorul Oficial nr.
212/1991).
Legea nr. 84/1998, Lege privind mãrcile şi indicaţiile
geografice, privind mãrcile şi indicaţiile geografice
(publicat în Monitorul Oficial nr. 161/1998).
Hotărârea Guvernamentală nr. 573/1998 privind
organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru
Invenţii şi Mărci (publicat în Monitorul Oficial nr.
345/1998).
Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 587/2004).
Decretul nr. 310/2002 privind promulgarea Legii
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1991
privind brevetele de invenţie (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 340/2002).
Legea nr. 355/2002 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de
standardizare naţională în România (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 447/2002).
Legea nr. 585/2002 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 129/1992 privind protecţia
desenelor şi modelelor industriale (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 810/2002).
Hotărârea Guvernamentală nr. 1587/2002 privind
măsurile pentru organizarea şi realizarea
schimbului de informaţii în domeniul standardelor
şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor
referitoare la serviciile societăţii informaţionale între
România şi statele membre ale Uniunii Europene,
precum şi Comisia Europeană (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/2003).
Hotărârea Guvernamentală nr. 499/2003 pentru
aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.
ANEXA III
64/1991 privind brevetele de invenţie (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 348/2003).
Hotărârea Guvernamentală nr. 758/2003 privind
organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor şi a corpului de arbitri (publicat
în Monitorul Oficial, Partea I nr. 492/2003).
Hotărârea Guvernamentală nr. 1424/2003 pentru
aprobarea Strategie i naţionale în domeniul
proprietăţii intelectuale (2003-2007) (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 905/2003).
5. REGLEMENTĂRI PRIVIND IN DOMENIUL
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ŞI CERCETARE-
DEZVOLTARE
Legea nr. 84/1995, “Legea invatamantului” cu
modificări şi completări ulterioare.
Legea nr. 324/2003 pentru aprobarea Ordonantei
Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica
si dezvoltarea tehnologica (publicat in Monitorul
Oficial nr. 514/2003)
Legea nr. 230/2004 privind aprobarea Ordonantei
Guvernului nr. 38/2004 pentru modificarea
Ordonantei Guvernului nr. 57/2002 privind
cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica
(publicat in Monitorul Oficial nr. 506/2004)
Legea nr. 206/2004 privind buna conduita in
cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si
inovare (publicat in Monitorul Oficial nr.
505/2004).
Hotărârea Guvernamentală nr. 1264/2004 privind
organizarea si functionarea Centrului National de
Management Programe (publicat in: Monitorul
Oficial nr. 776/2004). Conform acestui act normativ
Centrul National de Management Programe
indeplineste urmatoarele functii: a) conducerea de
programe de cercetare stiintifica, dezvoltare
tehnologica si/sau de inovare, finantate partial sau
integral de Ministerul Educatiei si Cercetarii; b)
conducerea si a altor programe cu obiective de
cercetare-dezvoltare-inovare, cu finantare din alte
surse decat cele ale Ministerului Educatiei si
Cercetarii; c) realizarea unor activitati conexe.
Hotărârea Guvernamentală nr. 1265/2004 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind
contractarea, finantarea, monitorizarea si evaluarea
programelor, proiectelor de cercetare-dezvoltare si
inovare si a actiunilor cuprinse in Planul national de
109
ANEXA III
cercetare-dezvoltare si inovare (publicat in
Monitorul Oficial nr. 776/2004).
6. REGLEMENTĂRI CU CARACTER
INTERSECTORIAL
Legea nr. 18/1991 “Legea fondului funciar” (publicat
în Monitorul Oficial nr. 037/1991).
Legea nr. 90/1996 ” Legea protecţiei muncii”
(republicată în Monitorul Oficial nr. 47/2001).
Legea nr. 106/1996, “Legea protecţiei civile” (publicat
în Monitorul Oficial nr. 241/1996).
Legea nr. 171/1997 privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a II-a
apa (publicat în Monitorul Oficial nr. 325/1997).
Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de
plante (publicat în Monitorul Oficial nr. 255/1998).
Hotărârea Guvernamentală nr. 573/2002 pentru
aprobarea procedurilor de autorizare a funcţionării
comercianţilor (publicat în Monitorul Oficial, Partea
I nr. 414/2002).
7. REGLEMENTĂRI VAMALE ŞI DE
TRANSPORT
Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la
Convenţia internaţional ã privind Sistemul
armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor,
inclusiv la anexa acesteia, încheiată la Bruxelles la 14
iunie 1983 (publicat în Monitorul Oficial nr.
234/1996).
Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României
(publicat în Monitorul Oficial nr. 180/1997).
Ordonanţă nr. 48/1999 privind transportul rutier al
mãrfurilor periculoase (publicat în Monitorul
Oficial al României nr. 401/1999).
Hotărârea Guvernamentală nr. 1114/2001 pentru
aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului
vamal al României (publicat în Monitorul Oficial cu
numărul 735/2001).
Legea nr. 122/2002 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 48/1999 privind transportul rutier al
mărfurilor periculoase (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 198/2002).
Decizia nr. 1783/2002 privind Normele tehnice de
110
interpretare a Sistemului armonizat de denumire şi
codificare a mărfurilor, ediţia a III-a (2002),
actualizate prin aducerile la zi nr. 1 şi 2 (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 75/2003).
Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2004 pentru
modificarea denumirii şi clasificării mărfurilor din
Tariful vamal de import al României şi a taxelor
vamale aferente acestora (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 1115/2004).
8. CONVENŢII ŞI PROTOCOALE
INTERNAŢIONALE
Decretul nr. 316/1971 privind aderarea Republicii
Socialiste România la Convenţia internaţională
pentru protecţia vegetalelor, încheiată la Roma la 6
decembrie 1951 (publicat în Buletinul Oficial nr.
117/1971).
Decretul nr. 187/1990 pentru acceptarea Convenţiei
privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi
natural, adoptată de Conferinţa generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie,
Ştiinta şi Cultură la 16 noiembrie 1972 (publicat in
Monitorul Oficial nr. 046/1990).
Legea nr. 5/1991 pentru aderarea României la
Conventia asupra zonelor umede, de importanţă
internaţională, în special ca habitat al păsărilor
acvatice, încheiată la Ramsar la 2 februarie 1971, sub
egida UNESCO, si amendata prin Protocolul de la
Paris din 3 decembrie 1982 (publicat în Monitorul
Oficial nr. 018/1991).
Legea nr. 6/1991 pentru aderarea României la
Conventia de la Basel privind controlul
transportului peste frontiere al deseurilor
periculoase si al eliminarii acestora (publicat in
Monitorul Oficial nr. 018/1991).
Hotărârea Guvernamentală nr. 267/1991 privind
aderarea României la Convenţia europeanã privind
protecţia animalelor în transport internaţional
(publicat în Monitorul Oficial nr. 111/1991).
Legea nr. 98/1992 pentru ratificarea Conventiei
privind protectia Marii Negre împotriva poluarii,
semnata la Bucuresti la 21 aprilie 1992 (publicat în
Monitorul Oficial nr. 242/1992).
Legea nr. 13/1993 pentru aderarea Românei la
Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a
habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la
19 septembrie 1979 (publicat în Monitorul Oficial nr.
062/1993).
Legea nr. 31/1994, Lege pentru aderarea României la
Acordul european referitor la transportul rutier
internaþional al mãrfurilor periculoase (A.D.R.),
încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957 (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 136/ 1994).
Legea nr. 58/1994, pentru ratificarea Convenţiei
privind diversitatea biologică, semnatã la Rio de
Janeiro la 5 iunie 1992 (publicat în Monitorul Oficial
nr. 199/1994).
Legea nr. 69/1994 pentru aderarea României la
Convenţia privind comerţul internaţional cu specii
sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie,
adoptată la Washington la 3 martie 1973 (publicat în
Monitorul Oficial nr. 211/1994).
Legea nr. 30/1995 pentru ratificarea Convenţiei
privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă
transfrontiere şi a lacurilor internaţionale, încheiată
la Helsinki la 17 martie 1992 (publicat în Monitorul
Oficial nr. 081/1995).
Legea nr. 4/1999 privind aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 77/1998 pentru aderarea României
la Protocolul de amendare a articolelor 1 a), 14(1) şi
14(3) b) ale Acordului european din 30 septembrie
1957 referitor la transportul rutier internaţional de
mãrfuri periculoase (ADR), încheiat la Geneva la 28
octombrie 1993 (publicat în Monitorul Oficial nr.
4/1999).
Legea nr. 153/1999 privind aprobarea Ordonaţei
Guvernului nr. 8/1999 pentru ratificarea Acordului
dintre guvernele statelor participante la Cooperarea
Economicã a Mãrii Negre (CEMN) de colaborare în
intervenţia şi rãspunsul de urgenţã la dezastre
naturale şi provocate de om, semnat la Soci la 15
aprilie 1998 (publicat în Monitorul Oficial nr.
491/1999).
Legea nr. 89/2000 pentru ratificarea Acordului
privind conservarea păsărilor de apă migratoare
african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995
(publicat în Monitorul Oficial al României nr.
236/2000).
Legea nr. 228/2000 privind aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 95/2000 pentru ratificarea
Protocolului privind apa şi sănătatea, adoptat la
Londra la 17 iunie 1999, la Convenţia privind
protecţia şi utilizarea cursurilor de apă
transfrontieră şi a lacurilor internaţionale, adoptată
ANEXA III
la Helsinki la 17 martie 1992 (publicat în Monitorul
Oficial nr. 629/2000).
Hotărârea Guvernamentală nr. 1374/2000 pentru
aprobarea Normelor privind aplicarea etapizată în
traficul intern a prevederilor Acordului european
referitor la transportul rutier internaţional al
mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva
la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin
Legea nr. 31/1994 (publicat în Monitorul Oficial al
României nr. 11/2001).
Legea nr. 3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la
Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra
schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997
(publicat în Monitorul Oficial al României nr.
81/2001).
Legea nr. 22/2001 pentru ratificarea Convenţiei
privind evaluarea impactului asupra mediului în
context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25
februarie 1991 (publicat în Monitorul Oficial al
României nr. 105/2001).
Legea nr. 622/2001 pentru ratificarea Actului final al
negocierilor dintre Guvernul României şi
Comunitatea Europeană de adoptare a Acordului
privind participarea României la Agenţia
Europeană de Mediu şi la Reţeaua europeană de
informare şi observare a mediului (EIONET),
adoptat la Bruxelles la 9 octombrie 2000, şi a
Acordului dintre România şi Comunitatea
Europeană privind participarea României la
Agenţia Europeană de Mediu şi la Reţeaua
europeană de informare şi observare a mediului
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 770
/2001).
Legea nr. 53/2002 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 69/2001 privind ratificarea
Protocolului din 3 iunie 1999 pentru modificarea
Convenţiei privind transporturile internaţionale
feroviare (COTIF), semnată la Berna la 9 mai 1980
(Protocolul 1999), semnat la Vilnius la 3 iunie 1999
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 45/2002).
Legea nr. 265/2002 pentru acceptarea
amendamentelor la Convenţia de la Basel (1989)
privind controlul transportului peste frontiere al
deşeurilor periculoase şi al eliminării acestor
(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 352/2002).
Legea nr. 451 pentru ratificarea Convenţiei
europene a peisajului, adoptată la Florenţa la 20
octombrie 2000 (publicat în Monitorul Oficial,
111
ANEXA III
Partea I nr. 536/2002).
Legea nr. 91/2003 pentru aderarea României la
Convenţia privind procedura de consimţământ
prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor
produşi chimici periculoşi şi pesticide care fac
obiectul comerţului internaţional, adoptată la
Rotterdam la 10 septembrie 1998 (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 199/2003).
Legea nr. 509/2003 pentru ratificarea Acordului
privind amendarea Acordului Central European de
Comerţ Liber (C.E.F.T.A.), Cracovia, 21 decembrie
1992, semnat la Bled la 4 iulie 2003 (publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 877/ 2003).
112
Legea nr. 261/2004 pentru ratificarea Convenţiei COMITETUL NAŢIONAL DE COORDONARE
privind poluanţii organici persistenţi, adoptată la al proiectului UNEP/GEF
Stockholm la 22 mai 2001 (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 638/2004). COORDONATORUL NAŢIONAL AL
PROIECTULUI
Hotărâre nr. 258/2004 pentru modificarea şi Dr. Maria-Mihaela ANTOFIE, UNEP/GEF
completarea Normelor privind aplicarea etapizată Institutul de Biologie din Bucureşti
în traficul intern a prevederilor Acordului european Splaiul Independenţei 296, 060031, Sector 6
referitor la transportul rutier internaţional al Bucureşti
mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva Tel + 40 21 2239072/ +40 740081274
la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Fax +40 21 2219071
Legea nr. 31/1994, aprobate prin Hotărârea E-mail: mihaela_antofie@yahoo.com
Guvernului nr. 1.374/2000 (publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 224/2004). Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE EXECUŢIE
Direcţia Conservarea Naturii, Biodiversitate şi
Biosecuritate
Adriana BAZ, Director
Bld. Libertăţii nr.12, 040129, Sector 5, Bucureşti
Telefon/Fax: +40 21 3160531
E-mail: baz@mappm.ro
Ana Maria ComĂNoiu, Consilier Superior
Telefon: +40 21 3163382
Fax: +40 21 3160282
E-mail: comanoiu@mappm.ro
Academia Română
Academician George ZARNEA
Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Biologice
Calea Victoriei nr.125, 010071, Sector 1, Bucureşti
Telefon: +40 21 2128640
Fax: +40 21 2116608
Comisia de Securitate Biologică
Prof. Dr. Elena BADEA
Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6,
Bucureşti
Telefon: +40 21 2239072
Fax: +40 21 2219071
E-mail: elena.badea@ibiol.ro
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice
"Gheorghe Ionescu-Sisesti" (ASAS)
Academician Cristian Ioan HERA,
Preşedinte ASAS
Bld Mărăşti nr.59, 040255, Sector 1, Bucureşti
Telefon: + 40 21 3184478
Fax: + 40 21 3184478
E-mail: asas@customers.digiro.net
Institutul de Biologie Bucureşti
Prof. Dr. Lucia DUMITRU
Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6,
ANEXA IV
Bucureşti
Telefon: +40 21 2239072
Fax: +40 21 2219071
E-mail: lucia.dumitru@ibiol.ro
Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti
Prof. Dr. Gheorghe MENCINICOPSCHI
Str. Gârlei nr.1D, 013721, Sector 6, Bucureşti
Telefon: +40 21 2331450 /+40 74 4575778
Fax: +40 21 2331459
E-mail: ica@sunu.rnc.ro
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină
Veterinară Cluj-Napoca
Prof. Dr. Doru PAMFIL, Vice-Rector pentru
Cercetare şi Relaţii Internaţionale
Str.Mănăstur nr.3-5, 400372, Judeţul Cluj-Napoca,
România
Telefon: +40 74 4779416
Email: dpamfil@usamvcluj.ro
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale
Dr. Constantin SIN, Consilier Superior
Blvd Carol I nr.24, 020921, Sector 2, Bucureşti
Telefon: +40 21 3072405 /+40 72 3190825
Fax: +40 21 3078635
E-mail: c.sin@maa.ro
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Răzvan TEODORESCU, Consilier
Str.Mendeleev nr.21-25, 70161, Sector 1, Bucureşti
Telefon/Fax: + 40 21 2109275
E-mail: razvan.teodorescu@rdslink.ro
Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor
Anica POPA, Consilier Superior
Str. Georges Clemenceanu nr.5, Sector 1, Bucureşti
Telefon: +40 21 3156692 /+40 72 4255817
E-mail: anicapopa@anpc.ro
Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor
Monica NEAGU, Director
Str. Negustori nr.1B, 023951, Sector 2, Bucureşti
Telefon: +40 21 3078568
Fax: + 40 21 3124967
E-mail: neagu@ansv.ro
Federaţia Naţională pentru Agricultură Ecologică
Dr. Ion TONCEA
Str. Nicolae Titulescu nr.1, 915200, Fundulea,
Judeţul Călăraşi, România
Telefon: +40 21 3150805 /+40 21 3110722
113
ANEXA IV ANEXA IV

Fax: +40 24 2642044 Bld. Mărăşti nr.59, 011464, Sector 1, Bucureşti Michael ECKERSTORFER PhD. 22-26 Nemanjina Str., 11000, Belgrade, Republic of
E-mail: ion_toncea@yahoo.com Telefon: +40 21 2080311 Eco Counselling Vienna Serbia
Fax: +40 21 2080314 Adresa curentă: Phone: (+38111) 3616278
Asociaţia Română a Ziariştilor de Mediu E-mail: pccornea@yahoo.com Federal Environment Agency Ltd. E-mail: sandrakojic@sezampro.yu
Alexandru R. SAVULESCU, Preşedinte Environmental Impact Assessment and Biosafety
Str. Xenopol nr.3, Sc. B, Ap.9, Sector 1, Bucureşti Ioana ISPAS Spittelauer Laende 5, A-1090 Vienna, Austria Angela LOZAN Professor
Telefon: +40 0724864183 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Phone: +43-1-31304-3133 Environmental Expert
E-mail: al.r.savulescu@b.astral.ro Str.Mendeleev nr.21-25, 010362, Bucureşti Fax: +43-1-31304-3700 Ministry of Ecology and Natural Resources
Telefon: +40 21 2127791 E-mail:michael.eckerstorfer@umweltbundesamt.at 9Cosmonauţilor Str., 2005, Chişinău,
Asistentul Proiectului Fax: +40 21 2114275 Republic of Moldova
Andrei MĂRUŢESCU E-mail: iispas@mct.ro E. Norval Jr. FRANCIS Phone/Fax: (373 22) 22 68 74
Tel: +40 72 2976336 Minister-Counselor for Agricultural Affairs, E-mail: angelalozan@yahoo.com
E-mail: andreimarutescu@yahoo.com Dr . Piet van der MEER United States Department of Agriculture - Foreign
HORIZONS Sprl. Agriculture Service Piet van der MEER PhD.
EXPERŢI IMPLICAŢI ÎN REALIZAREA Rue de Fichermont 15, B-1380, Lasne, 27 Du Regent Blvd., 1000, Brussels, Belgium HORIZONS Sprl.
STUDIILOR PE INVENTARE PENTRU Belgia Phone: 32-2 5082760 Rue de Fichermont 15, B-1380, Lasne, Belgium
CADRUL NAŢIONAL DE BIOSECURITATE Telefon: +32 2 652 1240 Fax: 32-2 5110918 Phone: +32 2 652 1240
Fax: +32 2 652 3570 E-mail: norval.francis@usda.gov Fax: +32 2 652 3570
Dr. Maria-Mihaela ANTOFIE, UNEP/GEF E-mail: PietvanderMeer@cs.co E-mail: PietvanderMeer@cs.co
Institutul de Biologie din Bucureşti Helmut GAUGITSCH PhD.
Splaiul Independenţei 296, 060031, Sector 6 Prof. Dr. Gheorghe MENCINICOPSCHI Federal Environment Agency Ltd. Ivana MILOSEVIĆ Inspector Vamal
Bucureşti Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti Head of Unit, Environmental Impact Assessment Ministry of Agriculture, Forestry and Water
Tel + 40 21 2239072/ +40 740081274 Str. Gârlei nr.1D, 013721, Sector 6, Bucureşti and Biosafety Management
Fax +40 21 2219071/ Telefon: +40 21 2331450 /+40 74 4575778 Spittelauer Laende 5, A-1090 Vienna, Division for Analysis and Agrarian Policy
E-mail: mihaela_antofie@yahoo.com Fax: +40 21 2331459 Austria Department of Agrarian Resources
E-mail: ica@sunu.rnc.ro Phone: +43-1-31304-3133 22-26 Nemanjina Str, 11000, Belgrade,
Prof. Dr. Elena BADEA Fax: +43-1-31304-3700 Republic of Serbia
Comisia de Securitate Biologică Prof. Dr. Doru PAMFIL, Vice-Rector E-mail: helmut.gaugitsch@umweltbundesamt.at Phone: (+38111) 3616278
Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină
Bucureşti Veterinară Cluj-Napoca Alexander GOLIKOV PhD. Patrick RŰDELSHEIM PhD General Partner
Telefon: +40 21 2239072 Str.Mănăstur nr.3-5, 400372, Judeţul Cluj-Napoca, Executive Secretary, Black Sea Biotechnology BVBA Perseus
Fax: +40 21 2219071 România Association, Technologiepark 4
E-mail: elena.badea@ibiol.ro Telefon: +40 74 4779416 Director, Center for Policy in GMO Risk B-9052 Gent, Belgium
Email: dpamfil@usamvcluj.ro Management Tel/Fex: +32 (0) 93210705
Adriana BAZ B.Sadovaya Str., 1-1-46, 103001,Moscow, Russia Mob: 32 (0) 475457204
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Dr. Constantin SIN Phone: +7 (926) 2028452 E-mail: patrick.rudelsheim@perseus.be
Bld. Libertăţii nr.12, 040129, Sector 5, Bucureşti Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Phone/Fax: +7 (095) 2090348
Telefon/Fax: +40 21 3160531 Rurale E-mail: alexander.golikov@mtu-net.ru Nemanja VELIMIROVIC
E-mail: baz@mappm.ro Blvd Carol I nr.24, 020921, Sector 2, Bucureşti alexandergolikov@netscape.net UNEP/GEF National Project Coordinator
Telefon: +40 21 3072405 /+40 72 3190825 „Development of the National Biosafety
Dr. Dan BRATU Fax: +40 21 3078635 Andreas HEISSENBERGER PhD. Framework for Serbia” Ministry of Agriculture,
Expert în legislaţie E-mail: c.sin@maa.ro Federal Environment Agency Ltd. Forestry and Water Management Division for
Str.Nicolae G. Caramfil nr.66, Bl 21H, Sc.A Spittelauer Laende 5, A-1090, Vienna Analysis and Agrarian Policy Department of
Telefon: +40 723680574 EXPERŢI ŞI CONFERENŢIARI STRĂINI CARE Austria Agrarian Resources
AU PARTICIPAT LA SEMINARILE Phone: +43-1-31304-3032 22-26 Nemanjina Str, 11000 Belgrade,
Ana Maria COMĂNOIU PROIECTULUI Fax: +43-1-31304-3700 Republic of Serbia
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor E-mail: Phone: (+38111) 3616278
Bld. Libertăţii nr.12, 040129, Sector 5, Bucureşti Atanas ATANASSOV Academician andreas.heissenberger@umweltbundesamt.at E-mail: neca3d@hotmail.com
Telefon: +40 21 3163382 Director of AgroBioInstitute
Fax: +40 21 3160282 Bld. Dragan Tsankov nr. 8., 1164 Sofia, Bulgaria Sandra ÐUKANOVIĆ KOJIĆ Piet J.M. de WILDT, Inspector Biosecuritate
E-mail: comanoiu@mappm.ro Telefon: +359 2 963 54 07 Associate, Ministry of Agriculture, Forestry and Ministry of Housing, Spatial Planning and
Fax: +359 2 963 54 08 Water Management Environment
Prof. Dr. Călina Petruţa CORNEA E-mail: atanas_atanassov@abi.bg Division for Analysis and Agrarian Policy VROM - Inspectorate, S&P-GMO
Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Department of Agrarian Resources Postbus 1006, 2001 BA HAARLEM, Netherlands
Veterinară Bucureşti

114 115
ANEXA IV ANEXA V

Phone: +31 (0)23 515 0700, direct (0659) Prof. Dr. Marin FALCĂ
Fax: +31 (0)23 515 0777 Institutul de Biologie al Academiei Române
Adrese de internet
Mobile: +31 (0)6113 888 79 Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6,
E-mail: piet.dewildt@minvrom.nl Bucureşti
Telefon: +40 21 2239072 http://www.biodiv.org/biosafety
EXPERŢI ŞI CONFERENŢIARI ROMÂNI CARE Fax: +40 21 2219071 http://bch.biodiv.org
AU PARTICIPAT LA SEMINARILE E-mail: marin.falca@ibiol.ro
http://www.unep.org
PROIECTULUI
http://www.unep.ch/biosafety
Ioana ISPAS
Dr. Maria-Mihaela ANTOFIE, UNEP/GEF Ministerul Educaţiei şi Cercetării http://www.bsbanet.org
Institutul de Biologie din Bucureşti Str.Mendeleev nr.21-25, 010362, Bucureşti http://www.pubresreg.org
Splaiul Independenţei 296, 060031, Sector 6 Telefon: +40 21 2127791 http://wwwtwnside.org.sg
Bucureşti Fax: +40 21 2114275 http://www.biosafety-info.net
Tel + 40 21 2239072/ +40 740081274 E-mail: iispas@mct.ro http://www.who.int/en/
Fax +40 21 2219071/ http://iucn.org/
E-mail: mihaela_antofie@yahoo.com Prof. Dr. Gheorghe MENCINICOPSCHI http://biosafety.ihe.be/
Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti http://europa.eu.int/comm/environment/biotechnology/index_en.htm
Prof. Dr. Elena BADEA Str. Gârlei nr.1D, 013721, Sector 6, Bucureşti
http://europa.eu.int/comm/biotechnology/
Comisia de Securitate Biologică Telefon: +40 21 2331450
Institutul de Biologie al Academiei Române http://europa.eu.int/comm/food/food/biotechnology/index_en.htm
Fax: +40 21 2331459
Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6, E-mail: ica@sunu.rnc.ro http://gmoinfo.jrc.it/default.asp
Bucureşti http://www.efsa.eu.int/index_en.html
Telefon: +40 21 2239072 Simona PASCARIU http://www.iaaas.org/
Fax: +40 21 2219071 Coordonator Programe http://www.wto.org/
E-mail: elena.badea@ibiol.ro Fundaţia Parteneri pentru Dezvoltare Locală http://www.bsbanet.org
Str. Amzei nr.7-9, Intr. D., apt 34, Et. 6 , Sector 1, http://www.perseus.be/
Adriana BAZ Bucureşti,
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Telefon/Fax: +40 21 3135664
Director, Direcţia Conservarea Naturii, E-mail: fpdl@fdpl.ro
Adrese de internet româneşti
Biodiversitate şi Biosecuritate
Bld. Libertăţii nr.12, 040129, Sector 5, Bucureşti Dr. Aurel POPESCU
Telefon: +40 21 3160531 Institutul de Biologie al Academiei Române http://www.biosafety.ro
Fax: +40 21 3160531 Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6, http://www.mappm.ro
E-mail: baz@mappm.ro Bucureşti http://infoaarhus.mappm.ro
Telefon: +40 21 2239072 http://domino2.kappa.ro/mj/superlex.nsf
Ana-Maria COMĂNOIU Fax: +40 21 2219071
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Adrese de internet din S-E Europei
Consilier, Direcţia Conservarea Naturii, Dr. Alexandru R. SĂVULESCU
Biodiversitate şi Biosecuritate Asociaţia Jurnaliştilor Români de Mediu Albania: http://biosafety.moe.gov.al
Bld. Libertăţii nr.12, 040129, Sector 5, Bucureşti CP 45-8, Str. Xenopol nr.3, S.B, Ap.9, Sector 1,
Armenia: http://www.mnpiac.am/biosafety
Telefon: +40 21 3163382 Bucureşti
Fax: +40 21 3160282 Belarus: http://biosafety.bas-net.by or http://biosafety.org.by
Telefon: +40 0724864183
E-mail: comanoiu@mappm.ro E-mail: al.r.savulescu@b.astral.ro Croaţia: http://www.gmo.hr
Republica Cehă http://gmo.vscht.cz
Prof. Dr. Călina Petruţa CORNEA Dr. Constantin SIN Estonia: http://eelis.ic.envir.ee/w1/
Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Letonia: http://www.biosafety.lv
Veterinară Bucureşti Rurale Lituania: http://gmo.am.lt
Bld.Mărăşti nr.59, 011464, Sector 1, Bucureşti Blvd Carol I nr.24, 020921, Sector 2, Bucureşti FRI a Macedoniei: http://www.biosafety.org.mk
Telefon: +40 21 2080311 Telefon: +40 21 3072405 /+40 72 3190825 Republica Moldova http://www.biosafety.md
Fax: +40 21 2080314 Fax: +40 21 3078635 Slovenia: http://www.bch.bf.uni-lj.si
E-mail: pccornea@yahoo.com E-mail: c.sin@maa.ro
Slovacia: http://www.gmo.sk
Ucraina: http://www.biosafety.kiev.ua

116 117
ANEXA VI ANEXA VI

ACRONIME Seminţelor şi a Materialului Săditor Reproductive Material Quality

LCCSMS Laboratorul Cental pentru Calitatea Central Laboratory for Seed and
Seminţelor şi a Materialului Săditor Reproductive Material Quality
MAPDR Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Ministry of Agriculture, Forests and Rural
ADR Acord European asupra Transportului European Agreement on the International Dezvoltării Rurale Development
Rutier Internaţional cu Mărfuri Periculoase Carriage of Dangerous Goods on Road MG Modificat Genetic Genetically Modified
ADN/DNA Acidul Deoxiribonucleic Deoxiribo Nucleic Acid MHF Ministerul Sănătăţii şi Familiei Ministry of Health and Family
AIA Acordul Prealabil în Cunoştinţă de Cauză Advanced Informed Agreement MMGA Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Ministry of Environment and Water
ANE Agenţia Naţională de Execuţie National Executing Agency Management
ANPC Autoritatea Naţională pentru Protecţia National Authority for Consumers MOP Întâlnirea Părţilor Meeting of the Parties
Consumatorilor Protection MS Ministerul Sănătăţii Ministry of Health
ANSVSA Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi National Sanitary Veterinary and Food MTCT Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Ministry of Transport, Construction and
pentru Siguranţa Alimentelor Safety Authority Turismului Tourism
ANV Autoritatea Naţională a Vămilor National Customs Authority nBCH Mechanismul de schimb de informaţii la National Biosafety Clearing House
BCH Mecanismul de schimb de informaţie în Biosafety Clearing House nivel naţional în domeniul biosecuriţăţii
domeniul biosecurităţii OECD Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Organization for Economic Cooperation
C&D Cercetare Dezvoltare Research and Development Economică and Development
CE Comunitatea Europeană European Community OG Ordonanţă de Guvern Government Ordinance
CEE Comunitatea Economică Europeană Economic European Community OMG Organisme Modificate Genetic Genetically Modified Organisms
CITES Convenţie asupra Comerţului Internaţional Convention on International Trade in ONG Organizaţii Non-Guvernamentale Non-Governmental Organizations
cu Specii Periclitate de Faună şi Floră Endangered Species of Wild Fauna and OUG Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului Emergency Governmental Ordinance
Salbatice Flora OVMG Organisme Vii Modificate Genetic Living Modified Organisms
CNB Cadrul Naţional de Biosecuritate National Biosafety Framework PCBs Bifenili Policloruraţi Biphenyl Polychlorides
CNC Comitetul Naţional de Coordonare National Coordinating Committee POPs Poluanţi Organici Persistenţi Persistent Organic Pollutants
CNP Coordonator Naţional al Proiectului National Project Coordinator SAPARD Programul Special de Pre-Aderare pentru Special Accession Programme for
COP Conferinţa Părţilor Conference of the Parties Agricultură şi Dezvoltare Rurală Agriculture and Rural Development
COTIF Convenţia cu privire la Transportul Convention concerning International SPS Acord asupra Aplicării Măsurilor Sanitare Agreement on the Application of Sanitary
Feroviar Internaţional Carriage by Rail şi Fitosanitare and Phyto-sanitary Measures
CSB Comisia de Securitate Biologică Biosafety Commission TBT Acordul privind barierele tehnice in calea Agreement on Technical Barriers to Trade
DJADR Direcţiile Judeţene pentru Agricultură şi County Directorates for Agriculture and comerţului
Dezvoltare Rurală Rural Development TRIPs Acordul asupra dreptului de proprietate Agreement on Trade Related Aspects of
DSVSA Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Sanitary Veterinary and Food Safety intelectuală asociat comerţului Intellectual Property Rights
Siguranţă Alimentelor Directorates TVR Televiziunea Română Romanian Television
ECE Europa Centrală şi de Est Central and Eastern Europe UNECE Comisia Economică al Naţiunilor Unite United Nations Economic Commission for
ERA Evaluarea Riscurilor asupra Mediului Environmental Risk Assessment pentru Europa Europe
EU Uniunea Europeană European Union UNEP Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu United Nations Environment Programme
GEF Fondul Global pentru Mediu Global Environment Facility UNFCCC Convenţia Cadru al Naţiunilor Unite United Nations Framework Convention on
GNM Garda Naţională de Mediu National Environment Guard asupra Schimbărilor Climatice Climate Change
HG Hotârărea Guvernului Government Decision UNO Organizaţia Naţiunilor Unite United Nations Organization
INCS Inspecţia Naţională pentru Calitatea National Inspection for Seed Quality WHO Organizaţia Mondială a Sănătăţii World Health Organization
Seminţelor WTO Organizaţia Mondială a Comerţului World Trade Organization
IPPC Convenţie Internaţională cu privire la International Plant Protection Convention
Protecţia Plantelor
ISCTLPF Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic al State Inspection for Technical Control in
Legumelor şi Producţia de Fructe Vegetables and Fruit Production
ISCTVCV Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic în State Inspection for Technical Viticulture
Viticultură şi Controlul Vinurilor and Wine Control
ISO Organizaţia Internaţională pentru International Standardization Organization
Standardizare
ISTA Asociaţia Internaţională pentru Testarea International Seed Testing Association
Seminţelor
ISTIS Insitutul de Stat pentru Testarea şi State Institute for Variety Testing and
Inregistrarea Soiruilor Homologation
ITCSMS Inspectoratele Teritoriale pentru Calitatea Territorial Inspectorates for Seed and

118 119
“Cadrul Naţional de Biosecuritate pentru România” analizează, în
conformitate cu prevederile Protocolului de la Cartagena şi în contextul
aderării la Uniunea Europeană, principalele domenii aferente
biosecurităţii şi descrie politica de biosecuritate, legislaţia privind
organismele modificate genetic, cadrul instituţional şi principalele
activităţi care definesc sistemul de biosecuritate.

ISBN 973-87565-1-0