You are on page 1of 1

Poemul Floare albastra pune in prim plan

dezvoltarea unui motiv poetic european , dar intr-o


viziune lirica proprie, romantica, pusa in evidenta de
tema, de motivele literare si de o asociere a mai multor
specii: poemul filozofic, idila si elegia.
Spre deosebire de romantismul clasic, desi
si aici tema iubirii este corelata cu tema naturii, poemul
depaseste cadrul unei idile, implicand conditia geniului.
Tema iubirii este ilustrata de motivul florii
albastre, motiv de circulatie europeana, present si la
Novalis, sau Leopardi, unde floarea albastra sugereaza
tenatia catre infinit, catre o patrie indepartata a poeziei,
un ideal de fericire si iubire pura, dorinta naufragiului in
infinit.Floarea albastra exprima la minescu cea dintai
tentativa a vietii, dar nu fara o a relua, sub forma unei
oscilatii spectaculoase intre idea de moarte si viata.
!ersurile "#n zadar$%&ramadeste-a ta gandire%Si
campiile asire%Si intunecata mare' evoca, in uriase
imagini ale mortii disparitia in neant.
Poezia se structureaza in (urul unei serii de
opozitii: eternitate%temporalitate, masculine%feminine,
detasarea apolinica%trairea dionisiaca, aproape%departe,
atunci%acum, rece%cald, abstract concret, care se
insumeaza in opozitia viata-moarte:dezumanizarii prin
meditatii idealiste asupra vieii i se propune contactul cu
viata in forme temporale. ) dubla perceptie, ceea ce il
facuse pe T. *aiorescu sa-l declare pe minescu iubitor
de antiteze cam exagerate.
+ompozitia romantica se ilustreaza prin confruntarea a
doua planuri antitetice: lumea concreta a iubirii si
cunoasterii terestre si lumea abstracta a geniului, a
cunoasterii absolute.
Lumea abstracta este dominata de
simboluri ale cunoasterii absolute, ale tenatiei catrea
absolute. Fiecare simbol present este o metafora prin
care se contureaza lumea genialitatii: soarele fiind
simbolul cunoasterii, marea ,simbol al genezei, campiile
, ale cunoasterii, piramidele , simboluri ale aspiratiei
catre inalt.
Structura conclusive "in zadar' reprezinta
avertismentul fetei ca fericirea nu se afla intr-un spatiu al
departeului, cin in planul apropiat, evidentiind diferentele
lumilor din care provin cei doi. Fata viseaza la o fericire
imediata, adusa de iubirea -edonista, in timp ce el
viseaza la lumea inalta a ideilor, fericirea apolinica. ul
liric are o stare contemplative, se dedubleaza, privind de
la un nivel mai inalt si ramanand in spatiul lui, desi
intrevede un adevar in spusele fetei.
ul liric imrpumuta pe rand cele doua
ipostaze, masculine-feminin.
Perceptia principiului masculin asupra femeii cunoaste
mai multe trepte, sugerate de modificarea apelativelor:
de la mititica la ce frumoasa, ce nebuna. Trecerea de la
concret la abstract de realizeaza prin trecerea de la
epitet la metafora si simbol. #n timp ce principiul feminine
are ca atribute sensibilitatea, candoarea si aminteste de
un (oc erotic, cel masculine este contemplativ si
meditativ.
#dealul de iubire se proiecteaza intr-un
paradis terestru. Simbolul codrului, des intalnit in idila
eminesciana, urmareste eternizarea sentimentelor, in
mi(locul unui peisa( spectaculos, feriti de resul lumii.
#zvorul asigura fondul musical al idilei, identificandu-se
cu eul liric si preluand starile acestuia.
Spre deosebire de alte idile eminesciene,
aici femeia este cea care adreseaza c-emearea spre
iubre, aspira carte refacerea perfectiunii umane
primordiale, redate de mitul androginului. #n sc-imb eul
liric este cel care se afla in ipostaza daimonului, investit
cu cunoastere si condamnat la singuratate.