Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
FACULTATEA DE DREPT
DREPT ADMINISTRATIV
ŞI ŞTIINłA
ADMINISTRAłIEI
PARTEA I
- SUPORT CURS -
Anul II
Semestrul I
2008
2
CUPRINS
2
PREZENTARE PRELIMINARĂ
Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai
importante aspecte privind dreptul administrativ, principiile fundamentale ale
dreptului administrativ, principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale
autorităŃilor publice, modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem
organic, definind raporturile care se stabilesc între ele, alcătuirea, compunerea,
funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor.
Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline, cum ar fi teoria
generală a dreptului, drept constituŃional, drept civil, studenŃii urmează să
dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului
administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului
public în particular, cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept.
Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de
alte ramuri ale dreptului, pe caracterele juridice specifice ale dreptului
administrativ, ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite
recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept
administrativ.
În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la
administraŃia publică, la autorităŃile administrative, la caracterele juridice ale
acestor autorităŃi, modul de organizare într-un sistem articulat al acestora.
StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi
cel al administraŃiei publice locale, împreună cu raporturile care se stabilesc între
acestea. Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere
principiile generale de organizare, raporturile dintre puterea legislativă, puterea
judecătorească şi puterea executivă, compunerea, alcătuirea şi funcŃionarea
autorităŃilor administraŃiei publice centrale, respectiv guvernul, primul-ministru,
ministerele, miniştrii, autorităŃile administrative centrale de specialitate,
autorităŃile administrative autonome. Vor fi avute în vedere în mod special
condiŃiile de valabilitate, de formă şi de fond, ale actelor emise de diversele
autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa, regulile de
procedură, începerea, întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. StudenŃii vor
identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este
pusă sub semnul întrebării. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de
răspundere juridică , politică sau penală, a membrilor guvernului, vor urmări
procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele
situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale.
Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra
3
cu actele normative, de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul
acestor acte. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra
administraŃiei publice locale, urmând să studieze sistemul autorităŃilor
administraŃiei publice locale, principiile generale de funcŃionare, raporturile dintre
administraŃia centrală şi administraŃia locală. Vor fi aprofundate diferitele sisteme
de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale, fiind puse în discuŃia
studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. Se are în vedere
dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile
administraŃiei publice locale, la modul de compunere, organizare, funcŃionare şi
de control al acestor autorităŃi. StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre
autorităŃile locale şi autorităŃile centrale, importanŃa autorităŃilor locale în sistemul
autorităŃilor statului, modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi
exercitate, sub controlul autorităŃii centrale, în folosul colectivitălor locale. Vor fi
avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează
valabilitatea actelor autorităŃilor locale.
Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de
serviciu public, funcŃie publică, funcŃionar public. StudenŃii vor recunoaşte
diferitele categorii de servicii publice, rolul acestora şi principiile generale care
stau la baza funcŃionării lor, vor defini noŃiunea de funcŃie publică, vor cunoaşte
teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea
funcŃiilor publice. Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice
în Ńara noastră- condiŃii de acces, perioada de stagiu, evaluare funcŃionarilor
publici, incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu
funcŃia publică, pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici, pe răspunderea
juridică a acestora – disciplinară, civilă, penală sau contravenŃională, pe
modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu.
Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia
din perspectiva dreptului administrativ, avându-se în vedere în principal
caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile
proprietate publică pot fi puse în valoare, respectiv închirierea, darea în
administrare, darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. StudenŃii vor
îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele
specifice ale contractelor administrative în general, ale contractului de concesiune
în particular.
Partea a patra tratează actul juridic administrativ, principala formă de activitate
a admninistraŃiei publice, menŃionând definiŃia, principalele caracteristici,
condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere
al legalităŃii actului administrativ. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele
necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al
valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta:
controlul administrativ, controlul contencios. Pentru aceasta studenŃii vor avea în
4
vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative
exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a
cursului.
Ultima parte tratează răspunderea administrativă, în special răspunderea
contravenŃională. Vom sublinia în special aspectele practice care permit
delimitarea contravenŃiei de infracŃiune, cunoaşterea sancŃiunilor
contravenŃionale, a modalităŃilor de executare a cestora, a elementelor care
condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal, a căilor de atac împotriva unui
proces verbal de contravenŃie.
În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că
dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului, fără
a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. Numai prin folosirea
cunoştinŃelor acumulate anterior, prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele
specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora.
5
CAPITOLUL I
1
Termenul de administraŃie provine din limba latină, „administer” traducându-se prin: agent,
ajutător, servitor, sau într-un alt sens, instrument. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de
ajutor, a conduce sau a dirija. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care
înseamnă servitor, îngrijitor, ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”, care înseamnă
mai puŃin şi din prefixul „ad”, care arată direcŃia, „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în
raport cu „magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă, superiorul, şeful – cuvânt care s-a format
din „magis” care înseamnă mai mult. DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”,
explicaŃia: a conduce, a cârmui, iar pentru „administraŃie” – totalitate, autorităŃilor administrative
existente într-un stat, secŃie sau serviciu, care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii
sau agent economic.
6
realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii
publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa. Intrucât sarcina
administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general, voinŃa publică
acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va
opune scopului urmărit de autorităŃile administrative.
10
CAPITOLUL II
II.3. GUVERNUL
II.3.5. Miniştrii
Referandu-se la membrii Guvernului, prof. C.G. Dissescu spunea ca acestia
sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ, pusi in fruntea unor
servicii administrative, pentru ca sa exercite, de fapt, puterea executiva”
Traditional, notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister, organ
specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau
altul a sarcinilor guvernarii. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul
politic al actului de numire în funŃie. Natura funcŃiei constă în impunerea unui
16
anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament. O
altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în
cadrul guvernului. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu
însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită.
Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită
ramură de activitate, conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei
politici în cadrul ministerelor.
AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora:
participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care
ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său, conduc departamentele
ministeriale care le-au fost încredinŃate, reprezintă stattul ca persoană juridică.
Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară, exerciŃiul drepturilor
electorale, să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre
cazurile de incompatibilitate prevazute de lege, respectiv: orice alta funcŃie
publică de autoritate, cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii
prevăzute de Constitutie; o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în
cadrul organizaŃiilor cu scop comercial; funcŃia de preşedinte, vicepreşedinte,
director general, director, administrator, membru al consiliului de administraŃie
sau cenzor la societăŃile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit,
societăŃile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituŃiile publice; funcŃia
de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor
la societatile comerciale prevazute anterior; funcŃia de reprezentant al statului în
adunările generale ale societăŃilor comerciale; funcŃia de manager sau membru al
consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome, companiilor şi societaŃilor
naŃionale; calitatea de comerciant persoana fizică; calitatea de membru al unui
grup de interes economic; o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin, cu
excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este
parte.
În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi
secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri.
20
precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare, atunci când este
cazul.
În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al
Guvernului, Preşedintele României, la propunerea comisiei speciale instituite
pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul
funcŃiei de către membrii Guvernului, adreseaza ministrului justitiei o cerere în
acest scop, pentru a proceda potrivit legii. Dacă membrul Guvernului pentru care
Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator,
ministrul justiŃiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente
să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. În
situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei, cererea se adresează primului-
ministru.
Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul
funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi
Justitie, iar judecarea acestora, de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. În cazul
în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului,
Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie.
Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul
madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării, prin ameninŃare, violenŃă
ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitării cu buna-credinŃă a
drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean;pentru prezentarea, cu rea-credinŃă, de
date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea
Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura
să aducă atingere intereselor statului;pentru refuzul nejustificat de a prezenta
Camerei DeputaŃilor, Senatului sau comisiilor permanente ale acestora, în termen
de 30 de zile de la solicitare, informaŃiile şi documentele cerute de acestea în
cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului,
potrivit art. 110, alin. (1) din Constitutie;pentru emiterea de ordine normative sau
instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă, naŃionalitate, etnie,
limbă, religie, categorie socială, convingeri, vârstă, sex sau orientare sexuală,
apartenentă politică, avere sau origine socială, de natura să aducă atingere
drepturilor omului.
21
Ministerele, în sensul modern al termenului, au fost create la noi prin
Regulamentele Organice, dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a
administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august
1929, intitulată chiar Legea ministerelor, care s-a referit şi la aspecte legate de
organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului. De regulă, autorii de drept
administrativ, consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după
natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate
economică; ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică; ministere cu
activitate politico-administrativă.
Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii
publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu
caracter general ale societăŃii.
Rolul, funcŃiile, atribuŃiile, structura organizatorică şi numarul de posturi ale
ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa, volumul, complexitatea şi
specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Structura
organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri, servicii, direcŃii, direcŃii
generale. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate, cu
avizul CurŃii de Conturi.
Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o
delimitare organizatorică distinctă. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea
unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care
necesită o conducere unitară. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi
desfăşoară activitatea sub o conducere unică. DirecŃiile generale delimitează un
grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate.
Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere, personal de
execuŃie de specialitate, personal de deservire. Conducerea ministerelor se
exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat, subsecretari
de stat, directori generali, directori, şefi de compartimente. Secretarii de stat
exercită atribuŃiile delegate de către ministru.
Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu
al ministerului, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numesc şi eliberează din
funcŃie personalul acestuia;organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea
legilor, ordonantelor si hotararilor Guvernului, a ordinelor si instructiunilor emise
potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei
locale a institutiilor publice si a agentilor economici; e.t.c.
În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri, cum ar fi
departamentele. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate
juridică şi fără unităŃi în subordine, subordonat primului-ministru, având rolul de
coordonare şi sinteză în domenii de interes general, în conformitate cu atribuŃiile
Guvernului. Departamentul este condus de un demnitar. În exercitarea atribuŃiilor
ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual.
22
ÎnfiinŃarea, modul de organizare şi funcŃionare, precum şi atribuŃiile
departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate
fie în subordinea Guvernului, fie a ministerelor. Aceste autorităŃi sunt constituite
dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu
caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui
minister. Ex. secretariate, subsecretariate, agenŃii, oficii, comisii etc. Aceste
autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a
ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării, în timp ce
competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru
care au fost înfiinŃate. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită
prin actele de înfiinŃare.
24
CAPITOLUL III
27
Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit
control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele
între cele două sisteme.Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic,
sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă. În sistemul centralizat
controlul este total, asupra tuturor aspectelor, în sistemul descentralizat controlul
constituie o excepŃie. Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt
variate. Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit
caz. În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriu-
suspendarea din funcŃie, sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie. În
privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când
autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale.
În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei
translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a
ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase
şi mai variate servicii publice. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea
unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale, în care primului îi revine sarcina
de a presta numai acele servicii publice care, în mod obiectiv, prin amploarea lor,
exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale. În acest context un rol important
revine principiului autonomiei locale. Acest principiu prevăzut de art. 120 din
ConstituŃie, art. 2, alin. 1 din Legea nr. 215/2001 este preluat din documentul
Consiliului Europei intitulat ,,Carta Europeană; ExerciŃiu autonom al puterii
locale” din 15 octombrie 1985. Prin includerea în legislaŃia internă a principiului
autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi
locale, cu necesităŃi proprii, diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale. În fapt
autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca
centru al vieŃii economico-sociale, rezultat al unui proces istoric, reprezintă o
realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci
când puterea politică centrală utilizează ceel mai ,,brutale mijloace de guvernare
locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare
juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia
locală ca pe un principiu ,, care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi
capacitatea de a rezolva şi de a gestiona, în cadrul legii, sub propria răspundere şi
în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste
condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast
proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan
european, contribuind la crearea unei ,,contraponderi” la puterea administraŃiei
centrale conduse de guvern.
Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar.
În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea
autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în
acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline
28
şi exclusive. Legea nr. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de
membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local, fiind
exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi
rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii.Legea nr. 215/2001
privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula
subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor
locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea
acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei. În plan
financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de
principiu-regula proporŃionalităŃii. Potrivit acerstei resursele financiare ale
autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi
responsabilităŃile stabilite prin lege. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse
financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate
prin lege. Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din
impozite locale, în condiŃiile stabilite prin lege, din venituri proprii precum şi din
subvenŃii.
Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr. 215/2001 îl
constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se
asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate.
AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri,
de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională,
precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi
promovarea intereselor legitime. În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un
factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori
interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan
orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale. În acest sens o nouă
noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism ,,folosită în sens larg pentru a reda
fenomene foarte diferite,inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile
locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un
nivel intremediar, imediat inferior nivelului statal. Procesul care începe cu crearea
de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea
dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei
regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic. În
aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că
problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de
ordin administrativ. Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară, fiind
exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege- noŃiuni ca autonomie regională
sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea
principiului autonomiei locale. Regimul autonomiei locale este subordonat ideii
unităŃii statului. Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale
de stat, aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg. Autonomia
29
locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite.
AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan
naŃional, o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite
sectoare. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al
administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu
depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor
decurgând din acordarea autonomiei locale. În exercitarea rolului de supraveghere
a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. 123 din
ConstituŃie şi art. 27 din Legea nr. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în
justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal.
30
Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul, în exercitarea atribuŃiilor de
ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară, precum şi a sarcinilor ce-i revin din
actele normative privitoare la recensământ, la organizarea şi desfăşurarea
alegerilor, la luarea măsurilor de protecŃie civilă, precum şi a altor atribuŃii
stabilite de lege, acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în
care a fost ales (art. 69 din Legea nr. 215/2001).
Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu, ci
doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului, atât ca autoritate a
administraŃiei publice locale, aleasă în condiŃiile legii, cât şi ca reprezentant al
statului, în cazul în care acesta reprezintă interese majore, care depăşesc
caracterul local, însă trebuie să fie aplicate la acest nivel.
31
Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc
autorităŃile administraŃiei publice locale, să fie în strictă conformitate, în primul
rând, cu prevederile constituŃionale, dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte
normative bazate pe lege, nerespectarea acestor dispoziŃii, deci încălcarea acestui
principiu, atrăgând consecinŃe juridice, asupra cărora nu este cazul să ne oprim
acum.
În consecinŃă, toate aspectele organizatorice şi funcŃionale, respectiv
consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice
locale, componenŃa, modul de constituire, atribuŃiile, competenŃele şi modul lor de
funcŃionare, la care se adaugă actele pe care le emană, ca şi raporturile şi relaŃiile
lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate,
trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei, dar şi cu
cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare).
Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor
administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de
ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. Mai precis, nu pot fi create alte structuri
ale administraŃiei publice, decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră
în vigoare.
33
Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul, ca autorităŃi ale
administraŃiei publice locale, funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome
şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”, “în condiŃiile prevăzute de
lege”, ambele acŃionând în interdependenŃă, în vederea realizării scopu1ui pentru
care au fost investite cu aceste competenŃe. Se stabileşte astfel principiul
plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii
administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi
oraşe.
Consiliul local este, conform legii, autoritatea deliberativă, aleasă prin vot
direct, cu caracter colegial, care lucrează în şedinŃe. Această autoritate se bucură
de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice
colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare, fără amestecul
altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului.
Consiliile locale sunt autorităŃi administrative, răspunderea lor politică fiind
numai de ordin electoral. Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică
administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a
problemelor adniinistrative, ele neavând, deci, vocaŃie politică. Autonomia acestor
autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor, activitatea deliberativă şi
dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile
regulamente de funcŃionare, în limita competenŃelor conferite de lege. Aplicând
principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale, un autor preciza că, practic,
“consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate, dacă
nu există o interdicŃie expresă a legii”, precizând în continuare că, ”reluând
terminologia clasică, în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se
aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”, sfera
atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină
anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”.
Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct, cu caracter
unipersonal, şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. Potrivit legii,
primarul are o dublă calitate, fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a
consiliului local, cu rol în realizarea autonomiei locale, cât şi autoritatea ce
reprezintă puterea statală la nivelul comunei, cu rol în realizarea unor servicii
publice statale. Corespunzător, primarul este investit, pe de o parte, cu atribuŃii al
căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor, comunei sau
oraşului şi, pe de altă parte, cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale
statului. Cu alte cuvinte, primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu, ci în
nurnele colectivităŃii care l-a ales, pentru realizarea autonomiei locale, şi al
statului, în numele căruia acŃionează ca reprezentant, în comuna sau oraşul unde a
fost ales.
Este consacrată astfel, în cazul primarului, o dedublare funcŃională, care este
formulată expres în Legea nr. 215/2001. Astfel, în exercitarea atribuŃiilor ce îi
34
revin ca oflŃer de stare civilă, autoritate tutelară, în materie de recensământ,
alegeri, aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea, stabilite prin
legi, primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care
a fost ales, iar în cazuri excepŃionale, dacă refuză sau este în imposibilitatea de a
exercita aceste atribuŃii, ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. Este
irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei
sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale, pentru a se stabili
dacă parte în raportul juridic administrativ, reprezentată de primar, devine
colectivitatea teritorială sau statul. Aspectul este extrem de important atunci când
se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile
produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului, despăgubirile
urmând a fi suportate, după caz, din bugetul local sau din bugetul statului.
Din analiza normelor legale în vigoare, rezultă că atribuŃiile primarului se
exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau
oraşului unde a fost ales, în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale
obligatoriu de a fi respectate, fiind de ordine publică.
III.2.3. Prefectul
InstituŃia prefectului, reprezentant al Guvernului în teritoriu, este un organ
unipersonal al administraŃiei publice. Reprezentantul Guvernului este numit în
funcŃie printr-un act de autoritate, şi nu ales. Singura autoritate competentă să
numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul. Actul juridic prin care
este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului, instrument
juridic de realizare a competenŃelor Guvernului. Potrivit principiului simetric, atât
numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului, acelaşi
organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie. ExistenŃa
subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului, nu transformă conducerea
prefectului (constituită din aparatul tehnic, subprefect şi prefect) într-un organ
colegial. Subprefectul, deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi
prefectul, nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare, legea neconferindu-i
atribuŃii proprii. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este
investit. SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de
absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei.
Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul
în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate
ale ministerelor în teritoriu. Ca agent al puterii executive în teritoriu,
reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în
36
sistemul administraŃiei publice. În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii
ale autorităŃii centrale, ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele
centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia.
RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt
relaŃii de autoritate, ierarhice, determinate de structura ierarhică a sistemului
autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale, care de regulă se realizează în sprijinul
celor dintâi. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce,
subordonând serviciile ministeriale din teritoriu, asigurând unitatea de acŃiune a
statului pe întreg cuprinsul Ńării.
ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială, în probleme
strict reglementate de lege. În general, însă, competenŃa materială a
reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă
de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice.
În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul
Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. Având în vedere rolul
important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului
Guvernului, de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale,
putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu
consiliile locale, primarii, preşedinŃii consiliilor regionale. Este vorba de un
control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica.
Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei
funcŃionale ale autorităŃilor locale, principiul autonomiei administrative şi al
desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control.
Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp
profesionist, neutru politic. Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze
puternice conotaŃii politice. Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii
drepătulrilor electorale, prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ, respectiv
în municipiul Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi
dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor.
Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter
individual sau normativ, în condiŃiile legii.
37
DICłIONAR:
38
CAPITOLUL IV
IV.1.1.Precizări prealabile
FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din
cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. Reuşita procesului de
modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din
domeniu cu legislaŃia europeană, potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre, nu
pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici. Acest proces de
reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr.
188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici.
Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei
autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau
instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică,
din străinătate ca şi din Ńara noastră, cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti. În
definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii.
O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi
consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai
puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale,
servicii publice aflate în subordinea acestora, servicii publice economice şi sociale
dependente de stat şi de colectivităŃile locale. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa
sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti, iar în Belgia
cei din căile ferate.
O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul
funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care
participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale.În
acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate,
poliŃiei, angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură, administraŃia
fiscală, în ministere, organele administraŃiei publice locale etc. în măsura în care
persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a
dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice, punerea în aplicare a
acestora, controlul aplicării lor. Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi
respectiv salariaŃi şi muncitori, considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi
să exercite prerogative ale puterii publice. Acesata este şi concepŃia Legii nr.
188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public
39
ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de
interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi
responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică, în temeiul legii, în
scopul realizării competenŃelor sale, cu alte cuvinte funcŃia în care este numit.
Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii
Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar. Art. 1 din
Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost
numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite
cu puterea de numire”. Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei
publice, care deşi nu este prevăzut expres de legea română, se subînŃelege din
conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină.
Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al
autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariat-
administrative, protocol, gospodărire, întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat
cu contract individual de muncă. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au
calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii.
În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice, autorii
acestora încercând să pună în evidenŃă, mai mult sau mai puŃin anumite trăsături
generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice.
Astfel, Paul Negulescu, defineşte funcŃia publică, în „Tratatul său de drept
administrativ”, ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe, organizat de lege
pentru satisfacerea unui interes general, În vederea de a fi ocupată, în chip
temporar, de un titular (sau mai mulŃi), persoană fizică care, executând puterile în
limitele competenŃei, urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată
funcŃiunea”. În concepŃia acestui autor, funcŃia publică face parte din serviciu
public, dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”, adică
organizat de stat. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de
acte juridice, prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau
a deciziilor administrative ori judecătoreşti.
41
organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată, în limita posturilor
vacante.
Analizând art. 7, alin. 6, constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în
vedere, ca şi condiŃii specifice, de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei
publice. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze
dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să
stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar, cu intenŃia de a-i favoriza pe unii
şi de a-i ajuta pe alŃii. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice:
vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective, studii de
specialitate, necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie
internaŃională, necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe
calculator, necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale, în localităŃile în
care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20%
pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii.
DispoziŃia trebuie coroborată cu art. 17, 40, alin. 7, 51, 106, alin. 8 din Legea nr.
215/2001 a administraŃiei locale, care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi
administrativ-teritoriale, unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim
20%, să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei
minorităŃi.
De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de
condiŃii:condiŃii fixe, care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex. condiŃia de a fi
cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor);condiŃii variabile, în această
categorie intrând diplome, titluri, nivel de experienŃă etc.
44
conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice, declaraŃia de avere. DeclaraŃia de
avere se actualizează anual, potrivit legii.
FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva, în termenele stabilite de către
superiorii ierarhici, lucrările repartizate. FuncŃionarilor publici le este interzis să
primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute
direct cu petenŃii, cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii,
precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri.
FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare
profesională, organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii
abilitate potrivit legii, a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an.
FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în
administraŃia publică, cu o durată mai mare de 90 de zile, organizate de Institutul
NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate, finanŃate
din bugetul de stat sau local, sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în
administraŃia publică, cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor.
În cazul nerespectării angajamentului, funcŃionarii publici sunt obligaŃi să
restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate
pentru perfecŃionare, calculate în condiŃiile legii. Aceste prevederi se aplică şi în
cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de
mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor. În acest caz funcŃionarii publici sunt
obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă.
Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai
deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia.
FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al
conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor, stabilite potrivit legii (este o
noutate adusă de Legea nr. 161/2003, prin inserarea, după art. 48, a art. 481).
Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi
incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un
funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai
multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim
juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare.Astfel,
prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public, potrivit
cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie
publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii
publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor
activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile
publice pe care le deŃin, li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind
instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr. 5/2002
precum şi cele din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul
de afaceri,prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.
45
OrdonanŃa de urgenŃă nr.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii
locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale, la care funcŃionarii
publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale, consiliilor judeŃene, al
regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile
comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri, acŃionari
semnificativi, asociaŃi, administratori, cenzori, membri în consiliul de
administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere, să încheie contracte
comerciale de prestări de servicii, executare de lucrări sau de furnizare de bunuri
cu autorităŃile administraŃiei publice locale,regiile autonome sau societăŃile
comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari.
DefiniŃia conflictului de interese, care apare abia în textul Legii nr. 161/2003,
consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate
publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar
putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit
ConstituŃiei şi altor acte normative.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect
calitativ cât şi sub aspect cantitativ.Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în
care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de
activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a
decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile
sale.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale
alefuncŃionarului, interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii
administrative. DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr. 161/2003 se
îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie, mult mai completă,
consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are
un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa
obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale.Interesul privat al funcŃionarului
public include un avantaj fie al său, fie al familiei sale, rudelor apropiate, prieteni,
persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice.
Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă
faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea
principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă
funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome, societăŃile
comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ.
SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o
incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară,
adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a
funcŃionarilor publici care, stabilind principiile care guvernează conduita morală
şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii,prioritatea interesului
public ,asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor,
profesionalismul, imparŃialitatea şi independenŃa, integritatea, libertatea gândirii şi
46
a exprimării, cinstea şi corectitudinea- va asigura cadrul legal necesar adoptării
deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate.
52
DICłIONAR:
53
AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE
PRIVIRE COMPARATIVĂ
Org.numit Org. numit Org. ales Org.ales Org. ales Org.ales Org.ales
indirect
Mandat-de Mandat de 4
la -//- ani care poate
depunerea fi prelungit
jurământul
ui până la -//- -//- -//- -
data
validării
alegerilor
parlamenta
re generale
54
Teste
Question no. 1
C Secretarii de stat
Question no. 2
D Preşedinte
Question no. 3
Question no. 4
Question no. 5
55
A Guvern
B Primul ministru
Question no. 6
C Preşedintele României
Question no. 7
B satele
C judeŃele
Question no. 8
C Guvernului
Question no. 9
Question no. 10
56
B Prin lege organică
Question no. 11
E anual
Question no. 12
B absolută
C calificată
Question no. 13
C Guvern
Question no. 14
B ordine
C dispoziŃii
Question no. 15
C destituire
57
Question no. 16
B un judecător
C guvern
D Consiliul Local
Question no. 17
Viceprimarul este :
A ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală
Question no. 18
B subordonare
Question no. 19
B patru ani
C şase ani
Question no. 20
Question no. 21
58
Consiliul
B
Local
Consiliul
C
JudeŃean
Question no. 22
Question no. 23
B funcŃionarului public
C prefectului
Question no. 24
Question no. 25
Question no. 26
59
Modificarea raportului de serviciu are loc prin:
A delegare
B suspendare
C destituire
D transfer
Question no. 27
Question no. 28
Question no. 29
Question no. 30
60
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
LEGISLAłIE RECOMANDATĂ
1. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991;
2. LEGE nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea
Guvernului Romaniei si a ministerelor;
3. LEGE nr. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala;
4. LEGE nr. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale;
5. LEGE nr. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului;
6. LEGE nr. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei
publice locale;
7. LEGE nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici;
8. HOTARARE nr. 1.209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si
dezvoltarea carierei functionarilor publici;
9. HOTARARE nr. 1.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si
functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul
autoritatilor si institutiilor publice.
RĂSPUNSURI TESTE
TESTE PARTEA I
1. a b; 2. d; 3. b; 4. a c; 5. a; 6. a c; 7. a c; 8. b; 9. b; 10. b; 11. a; 12. b; 13. c; 14.
c; 15. a; 16. b; 17. c; 18. a; 19. –; 20. –;21. b c; 22. a; 23. b; 24. b; 25. c; 26. a d;
27. a b; 28. a; 29. a; 30. b;
61
RESURSE WEB
62
http://www.oefre.unibe.ch/law/icl/index.html-International Constitutional Law -
baza de date cu legislatie constitutionala internationala
http://www.pcsj.ro/-Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Înalta Curte de
Casatie si Justitie a României
http://www.presidency.ro/-Administratia Prezidentiala
http://www.scj.ro/- Inalta Curte de Justitie si Casatie
http://www.scj.ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.htm-Constitutia din 1991
http://www.senat.ro/-Senatul României
http://www.xrefer.com/books/oupdlaw/about.jsp-Oxford Law Dictionary
63