Fierul si aliajele fier-carbon

1 Fierul pur
Fierul este un metal tranzitional de culoare alb-argintie. Numarul de ordine in tabelul periodic al
elementelor este Z= 26. Raza atomica este 1,27, iar masa atomica 55,85 g/atom g. Fierul are
densitatea 7,87g/cm
3
si punctul de topire la 1538C.
Fierul prezinta doua puncte de transformare alotropica: la temperatura 912C notat A
3
, si la 1394C,
notat A
4
, respectiv un punct de transformare magnetica (punct Curie) la 770C, notat A
2
.
Intr-un interval de
temperatura este
stabila forma
alotropica cu
energia libera
Gibbs minima (fig.
1). La temperaturi
sub
912C, este stabil
Fe, cu energie
libera mai mica,
care cristalizeaza
in structura cubica
cu volum centrat
(CVC). Sub 770
C,
Fe este feromag
netic, peste
770C devine
paramagnetic.
Intre 912C si 1394C,este stabil Fe, care cristalizeaza in structura cubica cu fete centrate (CFC) si
este paramagnetic. Peste 1394C, energia libera minima corespunde Fe de temperatura inalta, notat
Fe, care cristalizeaza in structura CVC sieste paramagnetic. Identitatea Fe de temperatura joasa cu
Fe de la temperatura ridicata este relevata de continuitatea in variatia cu temperatura a constantei
reticulare a retelei cristaline pentru Fe si Fe (fig. 2).
Transformarile
care au loc la
racirea sau
incalzirea
fierului pur, se
pun in
evidenta pe
curbele de
racire si
incalzire,
trasate prin
metoda
analizei
termice (fig.
3). Sunt
evidentiate trei
paliere: la
1538C pentru
cristalizare primara sau topire; 1394C transformarea alotropica Fe Fe; 912C transformarea
alotropica Fe Fe. La 770C, apare un punct de intoarcere corespunzator transformarii magnetice
a Fe.Transformarea alotropica prezintahisterezis termic. Pe curba de racire apare un grad de
subracire ca la cristalizarea primara, iar pe curba de incalzire, un grad de supraincalzire. Punctele de
transformare alotropica la incalzire sunt notate Ac, iar cele determinate la racire sunt notate Ar.
Diferenta Ac-Ar creste cu viteza de racire, respectiv viteza de incalzire.
Fierul tehnic pur prezinta o serie de impuritati. Continutul de fier variaza de la 99,8 la 99,9%. Gradul
de puritate variaza in functie de metoda de obtinere (tabelul 1) Se cunosc urmatoarele varietati de
fier tehnic pur:
- Fe Armco (abreviere de la denumirea producatorului initial American Rolling Mill Company). Se
elaboreaza in general in cuptor Martin si contine C, Mn si Si in concentratii reduse. Este folosit in
electrotehnica ca material cu permeabilitate magnetica mare (miezuri magnetice) si ca materie prima
pentru elaborarea otelurilor speciale. Are structura alcatuita din graunti poligonali de ferita si
separari discontinue de cementita tertiara la limita de graunte (fig. 4);
- Fe carbonil are un grad de puritate mai avansat. Se obtine sub forma de pulbere prin
descompunerea pentacarbonilului de fier Fe(CO)
5
si se foloseste in metalurgia pulberilor;
- Fe electrolitic are o puritate mai inalta. Contine hidrogen in cantitati relativ mari si trebuie degazat
prin retopire in vid.
- Fe purificat prin topire zonara permite reducerea impuritatilor la cateva procente per milion
(ppm). Se foloseste pentru cercetari stiintifice.
Tabel 1 Compozitia chimica a varietatilor de Fe tehnic pur
Denumire Continut de impuritati [%]
C Si Mn P S O
Fe Armco 0,015 0,01 0,02 0,01 0,02 0,15
Fe carbonil 0,010 Urme - Urme 0,004 0,5
Fe electrolitic 0,008 0,007 0,002 0,006 0,003 -
Fe retopit in vid 0,001 0,003 - 0,0005 0,0026 0,0004
Fe purificat prin
topire zonara
Suma impuritatilor de ordinul ppm (0,0001%)
Proprietatile mecanice ale fierului tehnic pur sunt determinate de structura cristalina, gradul de
puritate si procesul de deformare plastica. Monocristalele de Fe sunt puternic anizotrope. Astfel,
modulul de elasticitate longitudinala E variaza dupa directia de masurare conform tabelului 2. Se
observa ca, la temperatura ambianta, valoarea maxima apare dupa directia [111] de densitate
atomica maxima a structurii CVC. Fierul policristalin este cvasiizotrop.
Deformabilitatea plastica la rece este ridicata, fiind determinata de structura CVC a Fe.
Deformabilitatea la cald este superioara, datorandu-se structurii CFC a Fe. Valorile caracteristicilor
mecanice prezinta o anumita dispersie, in functie de gradul de puritate. La temperatura ambianta,
proprietatile mecanice ale Fe tehnic pur recopt variaza astfel:
- rezistenta la tractiune, Rm = 180-290 N/mm
2
;
- limita de curgere, Rp
0,2
= 100-170 N/mm
2
;
- alungirea la rupere, A = 40-50%
- strictiunea, Z = 80-93%
- duritatea, HB = 45-55 daN/mm
2

- modulul de elasticitate, E = 210 GPa
Proprietatile fizico-chimice ale fierului tehnic pur:
1. proprietatile magnetice. Fierul este un material magnetic moale, cu
permeabilitate magnetica ridicata si pierderi reduse la un ciclu de
magnetizare. Proprietatile magnetice cresc prin micsorarea obstacolelor in miscarea
domeniilor magnetice. De aceea, pierderile la un ciclu de magnetizare scad prin
cresterea puritatii, a marimii de graunte si in absenta ecruisarii.
2. proprietatile termice:
- caldura specifica C
p
depinde putin de impuritati. Creste cu temperatura, cu
variatii bruste in punctele de transformare alotropica si maxim la punctul Curie
A
2
. In intervalul 20-700C, Fe are C
p
= 0,107 - 0,23 cal/g C, iar in intervalul
730-1500C, Fe are C
p
= 0,122-0,171 cal/g C.
- coeficientul de dilatare termica , variaza cu temperatura si forma
alotropica, avand un minim la A
2
. Valorile perntru Fe se obtin prin extrapolarea la
temperaturi ridicate a valorilor Fe. In intervalul 20-100-600C, Fe are = (10 la
12,6 la 16)10
-6
C
-1
; Fe are, in intervalul 900-1000C, = (21-23,5)10
-6
C
-1
; la
1400C, Fe are = 1610
-6
C
-1
.
- conductivitatea termica scade cu temperatura; in intervalul 0-800C, Fe
are = 0,74-0,20 W/cmC. Valorile conductivitatii termice sunt mai reduse decat
ale cuprului, ceea ce scade interesul in industrie pentru aceasta proprietate.
3. proprietati electrice. Rezistivitatea electrica a fierului pur creste cu
temperatura si cantitatea de impuritati. Efectul impuritatilor creste
cu distanta acestora fata de Fe in tabelul periodic. In intervalul 0-900C, Fe are
= 9,8 11410
-3
cm.
4. proprietati chimice. Fierul are un potential anodic fata de electrodul de
hidrogen (+0,42V). Este mai putin nobil decat cuprul, care are potential
catodic (-0,34V) fata de electrodul de hidrogen, dar mai nobil decat zincul,
care are potential anodic mai mare (+0,76V). Fierul este atacat de apa si
acizi. Rezistenta la coroziune creste cu marirea puritatii. Intr-un mediu puternic
oxidant, Fe poate fi pasivat. In acidul azotic concentrat, Fe se pasiveaza prin
formarea unei pelicule protectoare de oxid. Prin aliere cu anumite elemente,
cum este cromul, apare o pasivare durabila si in medii slab oxidante. Pe aceasta
proprietate se bazeaza aplicatiile otelurilor inoxidabile.
2 Aliaje fier carbon
Cele mai folosite aliaje in constructia de masini sunt aliajele fierului cu
carbonul, cunoscute sub numele deoteluri si fonte. Aliajele tehnice sunt polinare,
continand pe langa Fe si C o serie de elemente insotitoare permanente in proportii
reduse, asa cum sunt: Si, Mn, S, P, etc. Actiunea lor este limitata si cunoscuta, asa
ca structura si proprietatile aliajelor Fe-C pot fi evaluate pe baza sistemului binar
Fe-C.
In aliajele cu baza Fe, carbonul se poate gasi sub trei forme:
- dizolvat interstitial in Fe, alcatuind solutii solide ca ferita si austenita;
- legat chimic in carbura de fier Fe
3
C, numita cementita;
- liber, sub forma de grafit.
Cementita este considerata o stare metastabila, iar grafitul starea stabila a
carbonului, deoarece la mentinerea indelungata la temperaturi ridicate si la viteze
mici de racire, cementita se descompune formand grafit:
Fe
3
C 3Fe + C
De aceea, in functie de compozitia chimica si viteza de racire, aliajele Fe-C
prezinta doua diagrame de echilibru fazic:
- sistemul metastabil Fe - Fe
3
C, dupa care cristalizeaza otelurile si fontele
albe. Cristalizarea otelurilor are loc in conditii de echilibru, la viteze lente de racire.
Pentru mentinerea stabilitatii cementitei in fontele albe, sunt necesare
viteze mari de racire sau prezenta in compozitia chimica a elementelor
antigrafitizante.
- sistemul stabil Fe - grafit, dupa care cristalizeaza fontele cenusii feritice,
la viteze mici de racire sau in prezenta elementelor grafitizante.
Fontele cenusii ferito-perlitice, perlitice sau pestrite cristalizeaza dupa ambele diagrame de echilibru
fazic.
2.1 Diagrama de echilibru metastabil fier cementita
Sistemul metastabil Fe-Fe
3
C (fig. 5) reprezinta domeniul hipocementitic al diagramei de echilibru Fe-C,
limitat de concentratia 6,67%C, care corespunde verticalei cementitei, Fe
3
C. Aliajele care se formeaza
la concentratii mai mari in carbon, sunt dure si fragile, fara interes practic. Transformarile alotropice
ale Fe determina o diagrama de echilibru fazic complexa, cu trei reactii invariante: peritectica,
eutectica si eutectoida.
Componentii diagramei sunt fierul si cementita.
In concordanta cu cele prezentate anterior, pe verticala fierului se evidentiaza punctul de
topire A (1538C), punctele de transformare alotropica N (1394C) si G (912C), respectiv punctul
Curie M (770C).
Cementita este un compus electrochimic, cu o structura cristalina complexa din sistemul ortorombic.
Temperatura sa de topire nu se cunoaste cu exactitate, deoarece la incalzire, cementita are tendinta
sa se descompuna. Temperatura de topire a cementitei se considera in jur de 1227C (punct D). Pana
la 210C, punctul Curie A
0
, este feromagnetica, iar peste aceasta temperatura devine paramagnetica.
Datorita structurii sale complexe, cementita este foarte dura si fragila: HB=800daN/mm
2
;
Rm=40N/mm
2
; A=0%.
Componentii sunt total solubili in stare lichida. In stare solida, carbonul prezinta solubilitate limitata si
variabila cu temperatura in formele alotropice ale fierului.
Fazele care se formeaza sunt:
- solutia lichida L, omogena si nelimitata de fier si carbon;
- - ferita alfa, notata F sau , este solutie solida interstitiala de carbon pe baza de Fe.
Ferita cristalizeaza in structura CVC a Fe si pana la 770C (linia MO) este feromagnetica. Carbonul
ocupa pozitii in interstitiile tetraedrice, lacune, dislocatii etc. Solubilitatea carbonului in ferita este
maxima de 0,0218%C la 727C (punctul P) si scade cu temperatura dupa curba PQ, astfel incat la
temperatura de 400C ajunge la 0,002%C (punctul Q). Caracteristicile mecanice ale feritei cu 0,06%C
sunt: Rm=250-280N/mm
2
; A=50%; Z=80%; HB=80-90daN/mm
2
.
- austenita, notata A sau , este o solutie solida interstitiala de carbon in Fe. Cristalizeaza in
structura CFC a Fe si esteparamagnetica. Carbonul ocupa pozitii in interstitiile octaedrice si in
defectele structurale. Solubilitatea carbonului in austenita este maxima de 2,11% la 1148C (punctul
E) si scade cu temperatura dupa curba ES, pana la 0,77%C la 727C (punctul S). Solubitatea
carbonului este mai mare decat in Fe, deoarece interstitiile in structura CFC sunt mai mari. In conditii
de echilibru,

austenita este o faza stabila pana la 727C, cand se descompune eutectoid. Elemente de aliere, ca Ni
si Mn, o pot stabiliza pana la temperatura ambianta. Austenita este o faza foarte plastica.
- ferita , notata F sau , este o solutie solida interstitiala de carbon in Fe. Cristalizeaza in
structura CVC si este paramagnetica. Solubilitatea maxima a carbonului este de 0,09%C la 1495C,
mai mare decat in Fe, deoarece dilatatia termica la temperaturi inalte mareste dimensiunea
interstitiilor tetraedrice.
- cementita Fe
3
C, component pur, fierul fiind insolubil in cementita.
Liniile diagramei au urmatoarea semnificatie fizica:
- AB (lichidus) limita de solubilitate a Fe in lichid; la care incepe cristalizarea feritei din lichid;
- BC (lichidus) - limita de solubilitate a Fe in lichid; la care incepe cristalizarea din lichid a austenitei;
- CD (lichidus) - limita de solubilitate a C in L; la care incepe cristalizarea cementitei primare Fe
3
C
I
din
lichid;
- SE (vant Hoff) - limita de solubilitate a C in A; la care incepe separarea cementitei secundare
Fe
3
C
II
din austenita;
- PQ (vant Hoff) - limita de solubilitate a C in F; la care incepe separarea cementitei tertiare
Fe
3
C
III
din ferita ;
- NH, NJ linii de inceput si de sfarsit de transformare alotropica FeFe, respectiv de transformare
fazica FA;
- GS, GP linii de inceput si de sfarsit de transformare alotropica FeFe, respectiv de transformare
fazica A F;
- HJB izoterma peritectica la 1495C, cu reactia peritectica:
F
H
+ L
B
A
J

- ECF izoterma eutectica la 1148C, cu reactia eutectica:
L
C
E (A
E
+Fe
3
C
EF
)
unde E este simbolul eutecticului, iar Fe
3
C
E
este cementita eutectica;
- PSK izoterma eutectoida la 727C, cu reactia eutectoida:
A
S
P (F
P
+ Fe
3
C
eK
),
unde P este simbolul eutectoidului perlita, iar Fe
3
C
e
al cementitei eutectoide; o consecinta a reactiei
eutectoide este recristalizarea eutecticului E in ledeburita Led:
E (A +Fe
3
C) Led (P + Fe
3
C)
- MO izoterma transformarii magnetice a feritei.
Punctele remarcabile din diagrama sunt: P limita de solubilitate a C in F; E limita de solubilitate
a C in A; H limita de solubilitate a C in F; J punct peritectic; C punct eutectic; S punct
eutectoid;
Constituentii structurali, care se formeaza la temperatura ambianta, sunt:
- ferita - solutie solida interstitiala de carbon in Fe;
- perlita - amestec mecanic eutectoid alcatuit din ferita si cementita;
- ledeburita amestec mecanic eutectic alcatuit din perlita si cementita;
- cementita primara, secundara si tertiara - compus electrochimic.
Dupa provenienta, se pot distinge cinci tipuri de cementita:
- primara Fe
3
C
I
separata din lichid, dupa curba CD;
- secundara Fe
3
C
II
separata din austenita, dupa curba ES;
- tertiara Fe
3
C
III
separata din ferita, dupa curba PQ;
- eutectica Fe
3
C
E
separata in reactia eutectica
- eutectoida Fe
3
C
e
separata in reactia eutectoida;
Notatiile punctelor din diagrama cu literele alfabetului permit indicarea liniilor de transformare fazica si
magnetica, cat si compozitia fazelor in timpul reactiilor invariante. Datele numerice, referitoare la
temperatura si continutul de carbon, variaza dupa diferiti autori, fiind influentate de puritatea aliajelor
si metoda de determinare. In tabelul 3 se prezinta valorile care vor fi utilizate in lucrare, indicate in
Metals Handbook ASM vol 8 / 1973 si STAS 2500-80.

Tabelul 3 Coordonatele punctelor din diagrama Fe-Fe
3
C
Punctul
Temperatura
[C]
Continut de C
[%]
Punctul Temperatura
[C]
Continut de C
[%]
ASM STAS ASM STAS ASM STAS ASM STAS
A 1538 1538 0 0 J 1495 1495 0,16 0,17
B 1495 1495 0,5 0,53 K 727 727 6,67 6,67
C 1148 1148 4,3 4,3 L 400 400 6,67 6,67
D - - 6,67 6,67 M, O 770 770 - -
E 1148 1148 2,11 2,11 N 1394 1394 0 0
F 1148 1148 6,67 6,67 P 727 727 0,0218 0,0218
G 912 912 0 0 Q 400 400 0,002 0,002
H 1495 1495 0,10 0,09 S 727 727 0,77 0,77
2.2 Cristalizarea otelurilor si fontelor albe
In functie de continutul de carbon, aliajele Fe-C se impart in:
- Fierul tehnic pur, care contine sub 0,0218%C;
- Otelurile, aliaje Fe-C care contin intre 0,0218 si 2,11%C. In functie de
compozitie chimica si structura, se clasifica in: hipoeutectoide, intre 0,0218 si
0,77%C; eutectoide, cca 0,77%C; hipereutectoide, intre 0,77-2,11 %C;
- Fontele albe, aliaje Fe-C care contin intre 2,11 si 6,67%C. Se clasifica in:
hipoeutectice, intre 2,11 si 4,3%C; eutectice, cca 4,3%C; hipereutectice, intre 4,3
si 6,67 %C.
In cele ce urmeaza, se vor analiza transformarile care au loc la cristalizarea primara si la
recristalizarea a doua aliaje caracteristice.
Cristalizarea otelului hipoeutectoid cu 0,3%C (x).
Cristalizarea primara a unui otel, care contine intre 0,17 si 0,53 %C (fig. 6),
incepe sub temperatura punctului lichidus T
1
, cand din solutia lichida L
suprasaturata in fier incep sa se separe cristalite de ferita . In intervalul T
1
-T
2
,
ambele faze L si F se imbogatesc in carbon.
Solutia lichida isi modifica compozitia de-a
lungul curbei lichidus, de la compozitia
punctului 1 tinzand la compozitia punctului B:
L
1
L
B
Ferita isi modifica compozitia de-a
lungul curbei solidus, de la compozitia punctului
1 (dat de conoda 11) tinzand la compozitia
punctului H: F
1
F
H
.
La T
2
(1495C), pe izoterma peritectica
HJB, sunt in echilibru trei faze (fig. 7): F
H

A
J
L
B
. Fazele care intra in reactia peritectica
se determina la temperatura T
2
+

, pe conoda
HB: F
H
+L
B
. La temperatura T
2
-

, conoda JB
indica fazele care rezulta din reactie: A
J
+L
B
.
Reactia peritectica consta in reactia reversibila dintre cristalitele feritei
cu compozitia punctului H si o parte din lichidul de compozitie B, din care
rezulta cristalite de austenita cu compozitia punctului peritectic J:
F
H
+ L
B
A
J
+ L
B
exces
Reactia este cu exces de faza lichida. In intervalul T
2
-
T
3
, lichidul ramas cristalizeaza sub forma de austenita. Sub
T
3
, otelul este monofazic austenitic si se raceste fara transformari.
Daca otelul contine intre 0,09 si 0,17%C, reactia peritectica decurge cu un
exces de faza solida F
H
. Sub NJ, F ramasa recristalizeaza in austenita. Daca otelul
are peste 0,53%C, in locul reactiei peritectice apare cristalizarea directa a lichidului
in austenita.
In figura 8 s-a prezentat curba de racire si transformarile la cristalizarea
primara si recristalizare pentru otelul considerat
Recristalizarea otelului (fig. 8) incepe sub
temperatura T
4
cand, datorita transformarii alotropice a
Fe in Fe, din austenita incep sa se separe cristalite de
ferita F proeutectoida. Pana la T
5
(770C),
ferita este paramagnetica. La T
5
, are loc transformarea
magnetica a feritei. Sub T
5
, continua separarea de F
feromagnetica. In intervalul T
4
-T
6
, ambele faze, ferita si
austenita, se imbogatesc in carbon. Austenita tinde de la
compozitia punctului 4 la compozitia punctului S: A
4
A
S
. Ferita tinde de la
compozitia punctului 4 (de pe conoda 44) la cea a punctului P: F
4
F
P
.
La temperatura T
6
(727C), pe izoterma eutectoida PSK (fig. 9), sunt in
echilibru fazele: F
P
A
S
Fe
3
C
K
. Fazele aflate in echilibru la inceputul reactiei
eutectictoide se determina la

temperatura T
6
+, putin deasupra izotermei eutectoide, pe conoda PS: F
P
+ A
S
.
Fazele la sfarsitul reactiei, se determina la temperatura T
6
-, pe conoda PK:
F
P
+Fe
3
C
K
.
6


P


F

Reactia eutectoida consta din descompunerea reversibila a austenitei cu compozitia eutectoida S intr-
un amestec mecanic, numit perlita (notata P), alcatuit din ferita cu compozitia punctului P si
cementita eutectoida cu compozitia K:
A
S
P (F
P
+ Fe
3
Ce
K
)
La T
6-
, structura otelului contine F
P
+P.
Sub T
6
, F
P
isi micsoreaza solubilitatea in carbon de-a lungul curbei PQ
tinzand catre F
Q
. Ca urmare, ferita separa carbonul in exces sub forma de
cementita tertiara Fe
3
C
III
. Desi aceasta transformare afecteaza atat ferita
proeutectoida, cat si cea eutectoida, constituentul structural Fe
3
C
III
se refera numai
la

cementita tertiara separata din ferita proeutectoida. Cea separata din ferita
eutectoida face parte din eutectoidul perlita. Structura finala a otelului
hipoeutectoi
d contine
constituentii
F
Q
+ P +
Fe
3
C
III
.
Aspec
tul
microstructu
ral difera in
functie de
cantitatea
de
carbon. La
otelurile cu
continut
redus de
carbon,
cantitatea
de perlitaeste foarte mica si ea se prezinta ca un eutectoid disociat. Structura
contine graunti poliedrici de ferita cu separari discontinue de Fe
3
C eutectoida si
tertiara pe limita de graunte (fig. 10a). In otelurile care contin 0,06-0,12%C,
volumul de perlita creste si eutectoidul nu mai disociaza. Structura contine perlita,
ferita poliedrica si separari discontinue de cementita tertiara pe limita de graunte
feritic (fig. 10b). La un continut de carbon peste 0,12%C, structura evidentiaza
numai ferita proeutectoida si perlita (fig. 10c). Cementita
tertiara nu se observa, deoarece se separa pe cementita eutectoida preexistenta.
Pana la 0,4%C, ferita isi mentine aspectul poliedric. Peste 0,4%C, ferita se gaseste
sub 50% si ca urmare se separa sub forma de retea pe limita fostilor graunti de
austenita, deveniti perlita (fig. 10d).
In otelul eutectoid, recristalizarea consta din transformarea prin reactia
eutectoida a intregii cantitati de austenita in perlita. Structura finala a
otelului este formata numai din perlita lamelara (fig. 10e).
La otelul hipereutectoid, austenita bogata in carbon isi micsoreaza la racire
solubilitatea in carbon de-a lungul curbei ES. Ca urmare, austenita separa carbonul
in exces, sub forma unei retele de cementita secundara la limita grauntilor de
austenita. La 727C, austenita ramasa se transforma cu subracire in eutectoidul
perlita. Structura finala este formata din cementita secundara in retea si perlita
(fig. 10f).
Cristalizarea fontei albe hipoeutectice cu 3%C (y).
Cristalizarea primara (fig. 8) incepe sub temperatura punctului lichidus T
1
,
cand din solutia lichida suprasaturata in fier incep sa se separe cristalite de
austenita proeutectica. Datorita vitezei rapide de racire, specifica fontelor albe,
grauntii de austenita cresc dendritic. In intervalul T
1
-T
2
, atat lichidul cat si austenita
se imbogatesc in carbon: lichidul initial cu compozitia punctului 1 isi modifica
compozitia de-a lungul liniei lichidus, tinzand la compozitia punctului eutectic C:
L
1
L
C
. Austenita cu compozitia initiala data de punctul 1 (de pe conoda 11) isi
modifica compozitia de-a lungul curbei solidus, tinzand spre compozitia punctului E:
A
1
A
E
.
La temperatura T
2
(1148C), pe izoterma eutectica ECF (fig. 11), sunt in echilibru fazele: A
E
L
C

Fe
3
C
F
. La temperatura T
2
+, fazele in echilibru, la inceputul reactiei eutectice, sunt date de conoda EC:
A
E
+L
C
. Fazele la sfarsitul reactiei eutectice se caracterizeaza la T
2
-, pe conoda EF: A
E
+ Fe
3
C
F
.
Reactia eutectica consta din descompunerea
reversibila a solutiei lichide cu compozitie eutectica C intr-
un amestec mecanic eutectic (notat E), alcatuit din
austenita cu compozitie E si cementita eutectica cu
compozitia punctului F:
L
C
E (A
E
+ Fe
3
C
EF
)
Structura fontei, la sfarsitul reactiei eutectice (T
2
-), contine: A
E
+ E (A
E
+
Fe
3
C
EF
). In intervalul T
2
-T
3
, austenita isi micsoreaza solubilitatea in carbon de-a
lungul curbei ES.Austenita separa carbonul in exces sub forma de cementita
secundara la limita grauntilor de austenita, pe cementita eutectica
preexistenta. Austenita isi modifica astfel compozitia, de la A
E
tinzand la
A
S
. Transformarile din intervalul T
2
-T
3
afecteaza atat austenita proeutectica, cat si
pe cea eutectica.
Structura fontei la T
3
+ este alcatuita din: A
S
+Fe
3
C
II
+E (A
S
+Fe
3
C
II
+ Fe
3
C
EF
)
Sub temperatura T
3
austenita cu compozitia eutectoida A
S
sufera reactia
eutectoida, transformandu-se in perlita. In urma reactiei eutectoide, eutecticul se
transforma intr-un amestec mecanic de perlita, cementita secundara si eutectica,
care se numeste ledeburita (notata Led):
A
S
P (F
P
+ Fe
3
Ce
K
)
E (A
S
+ Fe
3
C
II
+ Fe
3
C
E
) Led (P + Fe
3
C
II
+ Fe
3
C
E
)
La T
3
-, structura devine: P+ Fe
3
C
II
+Led
Sub T
3
, din ferita eutectoida se separa cementita tertiara. Transformarea
nu este sesizabila microstructural, deoarece are loc in interiorul perlitei. Structura
finala a acestei fonte va contine perlita cu aspect dendritic, cementita secundara pe
limita de graunte si ledeburita (fig. 12a).
La o fonta eutectica, intreaga cantitate de lichid sufera reactia eutectica, fara
separarea unei faze proeutectice. Procesele de recristalizare, aceleasi ca la aliajul y,
afecteaza austenita eutectica, care separa cementita secundara apoi se transforma
in
perlita. Stru
ctura finala
contine
numai
graunti de
ledeburita
(fig. 12b).
In
fonta
hipereutecti
ca, cristalizarea incepe prin separarea din lichidul bogat in carbon a unor cristale
platiforme (aciculare in sectiunea metalografica) de cementita primara. Lichidul isi
micsoreaza continutul de carbon tinzand spre concentratia eutectica C. La 1148C,
lichidul L
C
ramas se transforma in eutectic, care prin recristalizare ca si la aliajul y
devine ledeburita. Structura finala contine cementita primara si ledeburita (fig.
12c).
2.3 Determinari cantitative pe diagrama Fe-Fe
3
C
Proprietatile aliajelor Fe-C sunt dependente de natura si ponderea fazelor si constituentilor structurali,
pe care ii contin. In tabelul 4 se prezinta proprietatile mecanice ale constituentilor de echilibru de la
oteluri si fonte albe.
In materialele polifazice, proprietatile independente de microstructura (densitatea, caldura specifica,
coeficientul de dilatare liniara etc.) sunt aditive. Proprietatile aliajului sunt medie ponderata ale
proprietatilor fazelor constitutive.
Proprietatile mecanice sunt dependente de microstructura. De aceea, proprietatile mecanice ale
amestecului de faze nu sunt intotdeauna intermediare proprietatilor fazelor componente. Astfel perlita,
care contine 89%F si 11%Fe
3
C,
Tabelul 4 Proprietatile mecanice ale constituentilor structurali
Constituentul Rezistenta
la
tractiune
Rm
[N/mm
2
]
Duritatea
Brinell HB
[daN/mm
2
]
Alungirea
la rupere
A
[%]
Proprietatile
transmise aliajelor
Ferita 280 80 50 Plasticitate,
tenacitate,
feromagnestism
Fe
3
C 40 800 0 Duritate,
fragilitate
Perlita
(89%F+11%Fe
3
C)
800 200 10 Rezistenta
mecanica,
elasticitate,
duritate
Ledeburita
(40%P+60%Fe
3
C)
- 635 0 Duritate si
fragilitate
prezinta rezistenta maxima la tractiune, datorita efectului de durificare pe care particulele dure de
Fe
3
C le realizeaza in masa feritica plastica. Asemanator, ledeburita, desi contine 40%
perlita, este foarte fragila datorita masei continue de cementita secundara si cementita eutectica.
Totodata, ledeburita este un amestec mecanic eutectic cu o dispersie mai redusa, ceea ce face ca
proprietatile sa se coreleze mai bine, daca se considera fonta ca fiind perlita dispersata intr-o masa de
cementita, unde cementita include cementita primara, eutectica si secundara.
Pentru oteluri,
aditivitatea
proprietatilor
dependente de
microstructura
, cum sunt:
rezistenta,
plasticitatea,
tenacitatea,
duritatea, se
face in raport
de
caracteristicile
constituentilor
si nu ale fazelor. In domeniul hipoeutectoid, s-a constatat o dependenta liniara a rezistentei la
tractiune in functie de continutul de carbon, respectiv cantitatea de perlita din otel. Totusi aceasta
dependenta liniara nu estevalabila in domeniul hipereutectoid, pentru ca rezistenta incepe sa scada
abia peste 1%C, cand reteaua de cementita secundara fragila devine continua. La aliajele in stare de
echilibru, cantitatea de faze si constituentii structurali la temperatura ambianta se poate determina pe
baza diagramelor de faza si de structura (fig. 13) sau prin calcul, prin aplicarea regulei parghiei pe
diagrama de echilibru.
La temperatura ambianta, fazele sunt F si Fe
3
C. Diagrama de faze se construeste tinand seama ca F
este 100% pana in punctul Q, dupa care scade continuu pana la 0%, in punctul L.
Constituentii structurali sunt: F, P, Led, Fe
3
C
I
, Fe
3
C
II
, Fe
3
C
III
. Diagrama de structura se construieste
urmarind variatia cu concentratia a cantitatii de constituenti. Perlita este 0% in punctul P si 100% in
S. Ledeburita este 100% in punctul C si 0% in capetele izotermei eutectice in E si F. Cementita
tertiara prezinta un maxim in punctul P si este 0% in punctele P si S. Fe
3
C
III
maxima rezulta din
diagrama de faze pentru aliajul cu concentratia punctului P. Cementita secundara este 0% in punctele
S si C, cu un maxim in punctul E.
Determinarile cantitative de faze si constituenti, cu ajutorul diagramelor de faza si de structura pentru
anumite continuturi de carbon date sunt simple, necesitand doar cunostinte privind asemanarea
triunghiurilor.
Vom exemplifica o serie de determinari cantitative folosind regula parghiei, care sunt mai dificile,
deoarece necesita stabilirea corecta a compozitiei aliajului si a temperaturii la care se construieste
conoda. Aceste determinari se pot grupa astfel:
a. determinarea cantitatii de faze si constituenti structurali dintr-un aliaj cu compozitia
chimica cunoscuta;
b. determinarea de proprietati fizico-mecanice corespunzatoare starii de echilibru a aliajului,
cunoscand compozitia chimica sau structura acestuia;
c. determinarea continutului mediu de carbon, daca se cunoaste micro-structura sau
proprietatile fizico-mecanice specifice starii de echilibru.
a. Determinarea cantitatii de faze si constituenti structurali
a1. Cantitatea de cementita tertiara maxima din oteluri
Cementita tertiara se separa din ferita la temperaturi sub 727C, de-a lungul curbei
PQ. Fe
3
C
III
maxima se determina la temperatura ambianta pentru aliajul cu 0,0218%C, aplicand regula
parghiei pe conoda QL:
P

Q

L


Fe
3
C


a2. Cantitatea de cementita secundara maxima din oteluri
Cum cementita secundara se separa din austenita de-a lungul curbei ES, cantitatea maxima
corespunde aliajului cu 2,11%C la temperatura 727+, pe conoda SK:
S

K

E


Fe
3
C


a3. Cantitatea de faze din eutectoid
Eutectoidul perlita este un amestec mecanic de ferita si cementita
eutectictoida. Ca produs al reactiei eutectictoide se caracterizeaza la temperatura
727C-, pe conoda PK:


a4. Cantitatea de constituenti structurali si faze din otelul cu 0,45%C
Un otel hipoeutectoid cu 0,45%C contine cristalite de perlita si ferita proeutectoida. Perlita nu se poate
determina direct cu regula parghiei, fiind un amestec de faze. Conform reactiei eutectoide, perlita
provine din austenita cu compozitia S. Aceasta este o faza care intra in reactia eutectoida, in echilibru
cu ferita proeutectoida, la temperatura 727+, pe conoda PS:
A


F


S

x

P



Fazele la temperatura ambianta sunt: F si Fe
3
C. Se determina pe conoda
QL:


a5. Cantitatea de faze din eutectic
Eutecticul este un amestec mecanic de austenita si
cementita eutectica. Ca produs al reactiei eutectice, se
caracterizeaza la temperatura 1148-, pe conoda EF:


a6. Cantitatea de perlita din ledeburita
Ledeburita este un amestec mecanic de perlita si cementita. Ca produs al
reactiei eutectoide P=A
S
, care se determina la temperatura
727+, pe conoda SK:

a7. Cantitatea de constituenti structurali din fonta alba cu 3%C
Fonta alba hipoeutectica contine perlita, cementita
secundara si ledeburita.
Ledeburita se determina din observatia ca este eutectic recristalizat, care
provine din lichidul eutectic. Lichidul esteo faza care intra in reactia eutectica,
in echilibru cu austenita, la temperatura 1148C+ pe conoda
EC:

Pentru a determina cantitatea de cementita secundara, se are in vedere ca,
din 100%A, se separa cantitatea de Fe
3
C
II
max. Rezulta ca la 59,4%A revine:

Perlita rezulta prin diferenta:
P = 100 Led Fe
3
C
II
= 45,8%
b. Determinarea proprietatilor fizico-mecanice
b1 Rezistenta la tractiune a otelului cu 0,45%C
Acesta este un otel hipoeutectoid care contine, conform punctului a4, 52,7% perlita si in rest ferita. In
domeniul hipoeutectoid, influenta perlitei asupra rezistentei este aditiva si de aceea se
utilizeaza regula amestecurilor, conform careia proprietatile unui amestec de constituenti sunt
media ponderata a proprietatilor constituentilor. Astfel, rezistenta otelului hipoeutectoid inmultit cu
cantitatea de aliaj (100%) este egala cu suma produselor dintre rezistenta constituentilor si cantitatea
de constituenti exprimata in procente:
Rm
OL
100 =Rm
F
F + Rm
P
P
Se cunoaste din tabelul 4: Rm
F
= 280N/mm
2
; Rm
P
=800N/mm
2
. Ferita se poate exprima in functie de
perlita: F = 100-P. Rezulta:
Rm
OL
100 =280(100 - P) + 800P
Rm
OL<0,77%C
= 280 + 5,2P [N/mm
2
]
Rm
0,45%C
= 280 + 5,252,7 = 554 [N/mm
2
]
b2 Duritatea otelului cu 1,2%C
Este un otel hipereutectoid care contine P+Fe3C
II
. Conform regulei amestecurilor:
HB
OL
100 = HB
P
P + HB
Fe3C
Fe
3
C
II

Din tabelul 4 reiese ca HB
P
=200daN/mm
2
; HB
Fe3C
=800daN/mm
2
, iar
cantitatea de Fe
3
C
II
=100-P.
HB
OL
100 = 200P + 800(100-P)
HB
OL>0,77%C
= 800 6P
Cantitatea de perlita se poate determina cu regula parghiei aplicata la 727C+ pe conoda SK,
asemanator ca la punctul a6:

HB
1,2%C
= 800 692,7 = 243,8 [daN/mm
2
]
c. Determinarea continutului mediu de carbon
c1. Continutul mediu de carbon al otelului, care la analiza metalografica
cantitativa prezinta 30% F proeutectoida
La un otel hipoeutectoid de compozitie x necunoscuta, cantitatea de F pro-eutectoida se determina la
temperatura 727+, pe conoda PS, similar ca la punctul a4:

Rezulta x = 0,55%C
c2. Continutul mediu de carbon al unui otel cu duritate HB=150 daN/mm
2
.
Cum duritatea otelului este inferioara perlitei, acesta este hipoeutectoid, de compozitie necunoscuta x.
Conform regulei amestecurilor:
HB
OL
100 = HB
F
F + HB
P
P
Introducem valorile duritatii constituentilor din tabelul 4: HB
F
= 80
daN/mm
2
; HB
P
= 200daN/mm
2
.
De unde: HB
OL<0,77%C
= 80 + 1,2 P
respectiv, 150= 80 + 1,2 P, iar P = 58,3%.
Pentru otelul hipoeutectoid de compozitie x:
, iar x = 0,458%C.
2.4 Diagrama de echilibru stabil Fe grafit
Diagrama Fe-grafit se obtine din diagrama Fe-Fe
3
C, prin deplasarea liniilor de
separare a cementitei la temperaturi mai ridicate si la concentratii mai reduse in
carbon.
In figura 15 se reprezinta cu linie intrerupta diagrama Fe-grafit suprapusa pe
diagrama Fe-Fe
3
C, figurata cu linie continua. Punctele sunt notate cu aceleasi litere
ca la diagrama Fe-Fe
3
C, dar cu prim. Pe diagrama sunt trecuti constituentii din
sistemul stabil: grafitul primar G
I
cristalizeaza dupa linia CD; grafitul secundar
G
II
dupa linia ES; grafitul eutectic G
E
la izoterma ECF; grafitul eutectoid G
e
la
izoterma PSK. Nu s-a constatat practic separarea grafitului tertiar. Punctul D
corespunde temperaturii de topire a grafitului, care depaseste 3500C.
S-a studiat cristalizarea unei fonte cenusii hipoeutectice cu 3%C.
Cristalizarea incepe cu subracire la temperatura punctului lichidus, T
1
, prin formarea
dendritelor de austenita proeutectica (fig. 15a). Ca urmare, atat lichidul cat si
austenita se imbogatesc in carbon: lichidul isi modifica compozitia de-a lungul
curbei lichidus de

lacompozitia punctului 1, tinzand spre
compozitia eutectica C, iar austenita
dupa curba solidus, de la compozitia
punctului 1 tinzand spre compozitia E.
Pe izoterma ECF, are loc reactia
eutectica, la care solutia lichida ramasa
interdendritic se transforma in colonii
eutectice formate din austenita si grafit eutectic, G
E
:
L
C
E (A
E
+ G
EF
)
In interiorul coloniei, grafitul se dezvolta in spatiu sub forma de foita, pentru ca are viteza de crestere
maxima in planul bazal si minima perpendicular pe acesta. Foitele sunt interconectate si curbate
asemenea petalelor unei flori (fig. 15b), deoarece dezvoltarea grafitului in masa austenitica
nu este libera. Apar tensiuni interne, care favorizeaza maclari multiple si schimbarea directiei de
crestere. In planul metalografic, grafitul are aspect lamelar.
In intervalul T
2
-T
3
, austenita isi micsoreaza solubilitatea in carbon si separa
carbonul in exces sub forma de grafit secundar, G
II
, care se depune pe grafitul
eutectic separat anterior. Austenita isi modifica continuu compozitia de-a lungul
curbei ES, tinzand spre compozitia eutectoida S (A
E
A
S
).
La temperatura T
3
, austenita ramasa sufera reactia eutectoida, transformandu-
se intr-un eutectoid alcatuit din ferita si grafit eutectoid, Ge:
A
S
e (F
P
+ Ge
K
)
Datorita conditiilor dificile de germinare a
grafitului in faza solida, grafitul eutectoid se separa
pe grafitul eutectic si secundar preexistent. Sub T
3
,
structura fontei va contine o masa metalica feritica
in care sunt separari de grafit lamelar: F + G (fig.
22a), unde G = G
E
+ G
II
+G
e
. Fonta cenusie feritica
cristalizeaza in totalitate dupa diagrama Fe-grafit,
in conditiile unei viteze de racire foarte lente.Daca
fonta contine Si >1,5%, atunci se manifesta
efectul grafitizant al siliciului, obtinandu-se
structura feritica mai economic, la viteze mai mari
de racire. Aceastaeste situatia fontelor cenusii
utilizate industrial. Cristalizarea fontei are loc in
cadrul sistemului ternar Fe-Si-C, iar cristalizarea
eutecticului si a eutectoidului nu mai are loc
izoterm, ci intr-un interval de temperatura (fig. 16).
Atunci cand la nivelul izotermei eutectoide se aplica o viteza mare de racire,
transformarile se desfasoara dupa diagrama Fe-Fe
3
C. Austenita se transforma in
perlita, obtinandu-se fonta cenusie perlitica, care contine o cantitate mai redusa de
grafit corespunzatoare grafitului eutectic si secundar (fig. 22c).
Cand viteza de racire la nivelul izotermei eutectoide este moderata, austenita
se transforma in perlita, iar cementita eutectoida se descompune partial in ferita si
grafit. Se obtine fonta cenusie ferito-perlitica. Descompunerea
cementitei este confirmata de pozitionarea feritei in vecinatatea grafitului (fig. 22b).
Daca viteza de racire rapida se introduce de la temperaturi superioare
izotermei eutectoide, tranzitia la sistemul Fe-Fe
3
C asigura atat stabilitatea perlitei,
cat si a unei cantitati de cementita secundara. Se obtine fonta cenusie perlito-
cementitica, numita si pestrita (fig. 22d). Cementita secundara, provenind din
austenita proeutectica, se va regasi in structura finala ca separari la limita
grauntilor de perlita.
Fontele cenusii hipereutectice se caracterizeaza prin separari grosiere de
grafit primar. Cum acesta se separa din faza lichida, prezinta o crestere libera si
adopta forma de placa in spatiu, respectiv de ac in planul metalografic.Aceste fonte
nu sunt utilizate practic.
2.5 Oteluri
Otelurile reprezinta un material tehnic de larga utilizare datorita proprietatilor sale remarcabile:
- pret de cost scazut;
- prelucrabilitate tehnologica multipla si usoara. Otelurile pot fi prelucrate
prin turnare, sudare, deformare plastica la cald (laminare, forjare,
presare, matritare), deformare la rece (laminare, tragere, presare, ambutisare,
extruziune), aschiere.
- gama larga de proprietati si de utilizari. Prin aliere, tratamente termice, mecanice, termochimice,
termomecanice se pot obtine variatiimari ale proprietatilor mecanice. Astfel duritatea unui otel nealiat
poate varia de la 80HB pentru otelul feritic in stare recoapta la 650HB pentru otelul eutectoid calit la
martensita. Prin aliere si tratament termic se pot obtine proprietati electrice, magnetice si de
rezistenta la coroziune remarcabile, proprietati mecanice si fizico-chimice la temperaturi extreme si
presiuni mari.
- posibilitati de asamblare in constructii mecanice complexe sau compuse.
- durabilitate in conditii atmosferice si temperaturi normale. Viteza de
coroziune fara protectie anticorozivaeste de 0,02mm/an si se poate imbunatati prin
tratamente termochimice, aliere, acoperiri de protectie.
- posibilitati de refolosire prin retopire.
2.5.1 Clasificarea otelurilor
Avand o mare diversitate de de compozitii chimice, structuri si domenii de aplicare se folosesc
clasificari partiale dupa mai multe criterii:
1. dupa modul de elaborare sunt oteluri de cuptor Siemens-Martin, de
cuptor electric si de convertizor.
2. dupa starea de livrare sunt oteluri laminate la cald (cojite sau
necojite), forjate, laminate sau trase la rece, turnate.
3. dupa compozitia chimica:
- oteluri carbon (nealiate), care contin Fe, C si elemente insotitoare
permanente: Mn<0,80%; Si<0,5%; S<0,055%; P<0,045%; Cu<0,030%. In
functie de gradul de dezoxidare cu Si, se pot diferentia: oteluri: necalmate cu <
0,07 %Si; semicalmate cu 0,07 - 0,17 %Si; calmate cu > 0,17 %Si; calmate,
dezoxitate suplimentar cu Al.
- oteluri aliate, care in afara de Fe, C, si elemente insotitoare permanente
contin elemente de aliere: Si>0,5%, Mn>0,8%, Al>0,1%, Cr, Ni, Mo, W, V, Ti etc.
Dupa gradul de aliere acestea pot fi: slab aliate, daca suma elementelor de aliere
este sub 2,5%; mediu aliate, de la 2,5 la 10% elementelor de aliere; inalt aliate,
peste 10% elementelor de aliere.
4. dupa structura de echilibru (recoapta), obtinuta prin racirea lenta in
cuptor (pemtru oteluri carbon si aliate) sau dupa structura in stare
normalizata (forjata sau laminata), rezultata prin incalzire la 900-950C
si racire in aer ( numai pentru oteluri aliate).
5. dupa duritate: oteluri extramoi sub 0,1%C; moi cu 0,1-0,25%C;
semimoi cu 0,25-0,4%C; semidure cu 0,4-0,6%C; dure cu 0,6-0,7%C; foarte dure
cu 0,7-0,8%C; extradure peste 0,8%C;
6. dupa destinatie:
- oteluri de constructie, pentru constructii metalice si mecanice, care lucreaza
in conditii normale de solicitare mecanica, termica si chimica;
- oteluri pentru scule, destinate confectionarii sculelor de prelucrare;
- oteluri cu proprietati speciale, pentru organe de masini si piese, care
lucreaza in conditii deosebite de temperatura, presiune, medii agresive sau care au
proprietati fizice deosebite (oteluri inoxidabile, refractare, magnetice,
electrotehnice, pentru magneti permanenti etc.).
2.5.2 Influenta carbonului si a elementelor insotitoare permanente asupra structurii si
proprietatilor otelurilor carbon
a. Influenta carbonului
Proprietatile otelurilor carbon in starea de echilibru depind de natura si cantitatea fazelor si a
constituentilor structurali de echilibru (diagramele de faze si structura din figura 13), care variaza cu
continutul de carbon Din tabelul 4 s-a observat ca ferita imprima otelurilor plasticitate, tenacitate si
feromagnetism; perlita rezistenta, elasticitate si duritate; cementita duritate si fragilitate.
In figura 17 se
prezinta influenta carbonului asupra proprietatilor mecanice.
In domeniul hipoeutectoid, cresterea continutului de carbon produce marirea indicatorilor de rezistenta
(rezistenta la tractiune Rm, duritatea Brinell HB), respectiv scaderea celor de plasticitate (alungirea
specifica la rupere A, strictiunea Z) si de tenacitate (rezilienta KCU). Aceasta se coreleaza cu faptul ca,
odata cu continutul in carbon, se mareste cantitatea de perlita si scade cea de ferita. In domeniul
hipereutectoid apare cementita secundara, care determina marirea duritatii, dar reducerea plasiticitatii
si tenacitatii. Rezistenta la tractiune prezinta un maxim la 0,9-1%C, pentru ca la continuturi mai mari
de carbon cementita secundara se separa ca retea continua la limita grauntilor de perlita, cu efect
fragilizant.
In figura 18 se prezinta influenta carbonului asupra unor proprietati fizice. La cresterea continutului de
carbon scade cantitatea de ferita, se mareste cantitatea de cementita si ca urmare se maresc
rezistivitatea electrica , campul coercitiv Hc si se reduc permeabilitatea magnetica si inductia
magnetica remanenta Br.
b. Influenta elementelor insotitoare permanente
Otelurile tehnice sunt aliaje polinare, care contin elemente insotitoare permanente in cantitati mici,
care pot influenta sesizabil proprietatile otelurilor. Aceste elemente provin:
- in urma reactiilor de dezoxidare (Si, Mn, Al);
- din imposibilitatea eliminarii lor totale la elaborare (P, S);
- din reactii cu faza gazoasa la elaborare sau turnare (O, N, H).
Siliciul se gaseste sub 0,5% in otelurile carbon. Siliciul provine din fonta bruta, captuseala cuptorului
de elaborare, zgura si dezoxidarea otelului la elaborare.
Si + 2 FeO SiO
2
+ 2 Fe
Siliciul se gaseste in otel dizolvat in ferita sau sub forma de incluziuni
nemetalice (oxizi sau silicati). Prin dizolvare in ferita, siliciul o durifica, marind
duritatea si rezistenta otelului.
Manganul este limitat la 0,8%. Se adauga la elaborare otelului in scopul dezoxidarii si desulfurarii
acestuia.
Mn + FeO MnO + Fe
Mn + FeS MnS + Fe
Prin substitutia fierului in sulfura de fier, Mn elimina fragilitatea la
cald a otelului. De asemenea, Mn se gaseste in otel sub forma de incluziuni
nemetalice ca: oxizi (MnO), sulfuri (MnS), silicati (MnO.SiO
2
, 2MnO.SiO
2
),
contribuind la formarea fibrajului de deformare plastica si la anizotropia
proprietatilor mecanice. In otelurile cu Mn spre limita superioara, deformate la cald,
se ajunge la un raport 5/1 intre rezilienta longitudinala si transversala.
Manganul se dizolva in cementita, marind rezistenta si duritatea
otelului. Cementita aliata cu Mn (Fe,Mn)
3
C este usor solubila in austenita,
favorizand cresterea grauntilor de austenita la supraincalzirea otelului.
Aluminiul este limitat la 0,03%. Se introduce la elaborare pentru
dezoxidarea suplimentara a otelului.
2Al + 3 FeO Al
2
O
3
+ 3Fe
Particulele submicroscopice de Al
2
O
3
, distribuite pelicular la limita grauntilor
de austenita reprezinta o bariera mecanica, care impiedeca cresterea granulatiei
austenitice la tratamentul termic sau la deformarea plastica la cald.Rezulta o
granulatie secundara fina si marirea caracteristicilor de rezistenta, plasticitate si
tenacitate a otelului. De asemenea aluminiul se introduce in otelurile de ambutisare
pentru a elimina imbatranirea mecanica a otelului datorata azotului.
Fosforul este limitat in general la
maxim 0,055%. Provine din minereuri si se
indeparteaza la elaborare.Otelurile de
convertizor sau de cuptor Martin bazic contin
0,02-0,04 %P. Otelurile de cuptor electric au
cel mai redus continut de fosfor, sub 0,02%.
Asa cum reise din diagrama de echilibru
Fe-P (fig. 19), fosforul se dizolva in ferita pana
la 1,2%. Raza atomica a fosforului este mult
mai mare decat a fierului, ceea ce produce o
puternica deformare elastica a retelei cristaline
a fierului, cu efect de durificare si scadere a
tenacitatii otelului. La 0,3%P otelul este foarte
fragil, rezilienta fiind nula. Acest fenomen poarta denumirea de fragilitate la rece.
Diagrama de echilibru releva un interval mare de solidificare, ceea ce
determina la solidificare o tendinta marita de segregare a fosforului atat la nivelul
lingoului (macrosegregatie pozitiva) cat si la nivelul dendritelor de austenita
(microsegregatie dendritica). Zonele exterioare ale dendritelor de austenita vor
rezulta mai bogate in P decat cele interioare.
Pe de o parte, segregarea P are drept consecinta formarea in zonele bogate
in P (peste 0,25%P) a compusului Fe
3
P cu efect durificator si fragilizant. Zonele
imbogatite in P sunt astfel zone cu duritate marita si tenacitate scazuta, provocand
fragilitatea la rece a otelului. Cum segregatiile de P nu se pot elimina, se recurge la
limitatea continutului de P. Astfel in otelurile carbon de calitate continutul de fosfor
se limiteaza la 0,040%, iar la otelurile carbon de scule la 0,030%.
Pe de alta parte, segregarea P determina structura in siruri sau in benzi a
otelului deformat plastic la cald. La deformarea plastica dendritele de austenita se
alungesc si se orienteaza dupa directia efortului, contribuind la formarea fibrajului
de deformare plasica. Cum fosforul micsoreaza solubilitatea carbonului in austenita,
la racire zonele alungite, bogate in fosfor si sarace in carbon, vor fi sediul de
germinare a feritei proeutectoide, iar zonele sarace in fosfor si mai bogate in carbon
al perlitei. Apare dispunerea in benzi a feritei proeutectoide, respectiv a perlitei,
care produce anizotropia caracteristicilor mecanice a otelului deformat la cald. Se
poate preveni aparitia structurii in siruri prin deformarea plastica la temperaturi
inalte, care faciliteaza omogenizarea chimica prin difuzie a carbonului.
Se utilizeaza continuturi mai mari in fosfor (0,10-0,15%P) la otelurile
prelucrate prin aschiere pe masini unelte automate, deoarece prin efectul de
fragmentare a aschiilor P imbunatateste prelucrabilitatea prin aschiere.
In otelul fosforos pentru piulite este un continut de 0,2-0,4%P in scopul
cresterii duritatii si imbunatatirii rezistentei la uzare. Otelul are de asemenea o
buna prelucrabilitate prin aschiere si o calitate deosebita a suprafetei prelucrate.
Se admite un continut mai mare de P in otelurile pentru poduri, pentru ca P
impreuna cu Cu mareste rezistenta la coroziune atmosferica.
Sulful se limiteaza la maxim 0,045%. Sulful provine din minereu si din
produsele de ardere ale combustibilului de la cuptoarele de elaborare. Cele mai
reduse continuturi in S (<0,03%) se obtin la elaborarea in cuptoarele Martin bazic
si electric.
Conform diagramei Fe-S (fig. 20) sulful nu se
dizolva in fier. In absenta manganului, sulful
reactioneaza chimic cu fierul, formand sulfura de
fier cu temperatura de topire de 1190C.
Fe + S FeS
Sulfura de fier cristalizeaza ultima in procesul de solidificare al otelului, la
temperatura 985C, sub forma unui eutectic E (Fe + FeS), dispus intercristalin. La
continuturi relativ mici de sulf in otel, eutecticul este disociat, prezentandu-se ca o
retea intercristalina de FeS.
Otelul care contine FeS nu poate fi deformat plastic la cald, deoarece in
domeniul de laminare, 800-1200C, sulful determina doua tipuri de fragilitate la
cald:
- fragilitate la rosu in intervalul 800-1000C, deoarece reteaua de eutectic
intercristalin nu prezinta suficienta plasticitate;
- fragilitate la temperaturi ridicate, in intervalul 1000-1200C, deoarece
eutecticul topit lasa fara coeziune grauntii de austenita.
Fragilitatea otelului la deformarea la cald se elimina prin desulfurare cu mangan. Sulful este legat
chimic in sulfura de mangan, MnS, care este plastica si cu temperatura de topire ridicata (1610C).
Continutul de Mn necesar desulfurarii este dat de relatia: [%Mn] = 1,72 [%S] +0,3. La <0,06%S este
suficient 0,4%Mn.
Sulful este in cantitati mai mari (0,15-0,30%S) in otelurile prelucrate prin aschiere pe masini unelte
automate, deoarece fragilizeaza aschiile si imbunatateste prelucrabilitatea prin aschiere.
Oxigenul este limitat la 0,05%. Provine la elaborare din contactul otelului topit sau la operatiile de
incalzire din contactul otelului solid cu atmosfera oxidanta.
Oxigenul provenit de la elaborare se poate gasi in otel sub forma oxidului de fier FeO (wstita), cat si
sub forma oxizilor elementelor dezoxidante: MnO, CaO, Al
2
O
3
, SiO
2
. Acesti oxizi pot apare sub forma
de incluziuni simple sau asociate, formand incluziuni de silicati (2FeO.SiO
2
; 3Al
2
O
3
.2SiO
2
) sau de
spineli (FeO.Al
2
O
3
).
Oxigenul provenit din atmosfera de incalzire a pieselor si semifabricatelor din otel se gaseste sub
forma de pelicule de FeO pe limita grauntilor de austenita. Stratul superficial oxidat intergranular (sau
ars) este fragil si se rupe la deformare.
Incluziunile oxidice sau silicatii exogeni sunt incluziuni neplastice, in timp ce silicatii endogeni sunt
incluziuni plastice. In otelul deformat plastic, incluziunile fragile se sfarama, cele plastice se alungesc
si impreuna cu cele nedeformabile se distribuie in siruri discontinue in directia efortului. Incluziunile
contribuie astfel la formarea fibrajului de deformare si la anizotropia caracteristicelor mecanice.
Proprietatile de utilizare sunt influentate defavorabil de prezenta incluziunilor nemetalice, care intrerup
continuitatea masei metalice. Ele pot constitui amorse de fisura la oboseala si contribuie la ruperea
fibruasa (la structura in siruri) sau la ruperea in terase (la distributia in placi a incluziunilor exogene
masive).
Oxigenul se mai poate gasi in oteluri turnate si in stare gazoasa (O
2
, CO, CO
2
), determinand aparitia
de sufluri. La deformarea plastica aotelului suflurile cu suprafata neoxidata se sudeaza prin presiune.
In piesele turnate, prezenta suflurilor micsoreaza sectiunea utila, care preia efortul.
Azotul este limitat la 0,01% in otelul Martin
si 0,03% la otelurile elaborate in cuptor
electric. Azotul difuzeaza in otel din atmosfera
cuptorului. Asa cum reiese din diagrama de echilibru
fazic (fig. 21), solubilitatea azotului in Fe este
maxima de 0,1% la 590C si scade cu temperatura
la
10
-5
% la temperatura ambianta. De aceea, dizolvat
in ferita la temperaturi ridicate, azotul se separa la
racire sub forma de Fe
4
N (faza ).
Prezenta azotului are o deosebita importanta
mai ales la otelurile cu continut redus de carbon sub
0,15%C, deformabile la rece, deoarece
provoaca imbatranirea mecanica a otelului. Daca dupa deformarea la rece si
recristalizarea otelurilor, azotul se mentine dizolvat in ferita, in timp apare tendinta
de separare spontana la temperatura ambianta din ferita suprasaturata in
azot a azotului in exces. Procesul, numit imbatranire mecanica, se produce dupa
cca 16 zile si este insotit de o puternica durificare si scadere a plasticitatii. Acest
proces face ca otelurile susceptibile de imbatranire sa poata fi deformate plastic
numai in primele 15-16 zile de la recristalizare. Imbatranirea produsa de azot se
poate elimina prin dezoxidare cu aluminiu. La 0,03%Al intreaga cantitate de azot
este legata chimic in nitrura de aluminiu, AlN. Nu mai exista astfel azot dizolvat in
ferita, care sa participe la procesul de imbatranire.
Hidrogenul este prezent in otel in concetratii de ordinul procentelor per
million (ppm). El poate proveni de la umiditatea unor materiale folosite la elaborare
(ferosiliciu, var), din atmosfera cuptoarelor de incalzire sau de la decaparea cu acizi
a suprafetei semifabricatelor.
Hidrogenul se gaseste in oteluri in stare atomica, dizolvat intersitial in ferita
sau austenita. Solubilitatea hidrogenului in fier scade cu temperatura de la 0,003%
in fierul lichid, la 0% la temperatura 200C. Datorita diametrului atomic mic,
hidrogenul difuzeaza interstitial cu usurinta in fier, ceea ce permite la racire
evacuarea in atmosfera. Daca timpul de evacuare este insuficient, hidrogenul ramas
in otel, difuzeaza la defectele structurale (limite de graunte) sau la interfata cu
incluziunile nemetalice, unde isi reface starea moleculara, cu o puternica crestere
de volum si aparitia de tensiuni interne. Aceste tensiuni pot depasi local limita de
rupere a otelului provocand aparitia de microfisuri, numite fulgi, datorita aspectului
stralucitor, luminos, pe suprafata de rupere a otelului. Fulgii se formeaza la
temperatura de 200C in piesele sau semifabricatele de dimensiuni mari, racite
rapid, dupa deformarea plastica la cald. Formarea lor se elimina prin: evitarea
umiditatii materialelor folosite la elaborare, prin racirea lenta pana la temperatura
ambianta sau prin mentinerea izoterma la temperaturi peste 200C pana la
evacuarea completa a hidrogenului in stare atomica.
In cazul curatirii suprafetei de oxizi prin decapare cu acizi, hidrogenul
dizolvat in exces formeaza sufluri de decapare, care contin hidrogen molecular.
Sub ambele forme, fulgi sau sufluri, hidrogenul micsoreaza tenacitatea otelului.
2.5.3 Destinatia si simbolizarea otelurilor carbon
Dupa destinatie, otelurile carbon se clasifica in: oteluri pentru constructie,
pentru scule si cu destinatie speciala. Pot fi livrate in stare turnata sau laminata, cu
sau fara tratament termic final. Simbolizarea lor exprima destinatia, tehnologia de
prelucrare, caracteristicile mecanice sau continutul in carbon.
Otelurile nealiate turnate pentru constructii mecanice de uz
general, prevazute in SR ISO 3755:1995, se prezinta in tabelul 5 in corespondenta
cu marcile din STAS 600-82. Sunt oteluri hipoeutectoide, care se livreaza in stare
recoapta, dupa normalizare si detensionare sau dupa normalizare, calire si
revenire. Marcile de oteluri se simbolizeaza prin indicarea valorii minime garantate
a limitei de curgere si a rezistentei la tractiune. Litera W indica marcile cu
capacitate uniforma de sudare, prin impunerea compozitiei chimice si limitarea
sumei elementelor reziduale. Exemplu: 200-400W SR ISO 3755:1995.
Otelurile de uz general si de calitate pentru constructie, conform SR
EN 10025+A1: 1994 cuprind marcile de oteluri destinate fabricarii produselor
laminate la
Tabelul 5 Oteluri nealiate turnate pentrru constructii mecanice de uz general
Marca de
otel
SR ISO
3755:1995
Marca de
otel
STAS
600-82
Compozitia
chimica
[%]
Caracteristici mecanice
C
max.
Mn
max.
Re
H
,
Rp
0,2

[MPa]
Rm
[MPa]
A
min.
[%]
Z
min.
[%]
KV
min
[J]
200-400 OT 400-
3
- - 200 400-
550
25 40 30
200-400W 0,25 1,00 45
230-450 OT 450-
3
- - 230 450-
600
22 31 25
230-450W 0,25 1,20 45
270-480 OT 500-
3
- - 270 480-
630
18 25 22
270-480W 0,25 1,20
340-550 OT 550-
3
- - 340 550-
700
15 21 20
340-550W 0,25 1,50
Nota: Marcile W contin: Ni<0,4%; Cr<0,35%; Cu<0,40%;Mo<0,15%; V
<0,05%.
cald, sub forma de laminate plate si bare forjate, pentru constructii mecanice si
metalice. Sunt oteluri hipoeutectoide, care se livreaza cu diferite clase de calitate si
grade de dezoxidare. Sunt cele mai ieftine oteluri, cu o larga utilizare fara alte
deformari plastice la cald sau tratamente termice. Sunt usor prelucrabile prin
aschiere, sudabile, cu capacitate de deformare plastica la rece.
In tabelul 6 sunt indicate marcile prevazute in acest standard, cu marcile
corespondente din STAS 500/2-80 si principalele domenii de utilizare. Marcile de
oteluri se simbolizeaza prin litera S - otelul pentru constructie si prin litera E
otelul pentru constructii mecanice, urmata de trei cifre, care reprezinta valoarea
minima a limitei de curgere exprimata in N/mm
2
pentru grosimi 16mm, urmata
de clasa de calitate si gradul de dezoxidare.
Sunt prevazute patru clase de calitate, care garanteaza:
- JR - caracteristicile de tractiune, de indoire la rece si valoarea minima a
energiei de rupere determinata la incercarea de incovoiere prin soc la 20C; JO -
valoarea minima a energiei de rupere la 0C; J2, K2 - valoarea minima a energiei
de rupere la -20C, respectiv cu diferenta de valoare a energiei de rupere
pentru K2;
- G1 - oteluri necalmate; G2 - oteluri cu alta stare decat cea necalmata; G3,
G4 cu alte caracteristici garantate (sudabilitate etc).
Gradul de dezoxidare se noteaza: FU- oteluri necalmate, FN-calmate si FF-
calmate suplimentar cu Al.
Exemplu: SR235 J2G3, FF SR EN 10025+A1: 1994.
Otelurile de calitate nealiate de cementare prevazute in SR EN
10084:2000, sunt prezentate in tabelul 7, in corespondenta cu marcile din STAS
880-88. Sunt oteluri de calitate superioare, care contin sub 0,18%C, max.0,045%P,
0,020-0,045%S. Se supun imbogatirii superficiale in carbon, urmata de calire si
revenire joasa, pentru obtinerea unui strat superficial dur si rezistent la uzura
asociat unui miez tenace. Simbolizarea cuprinde litera C urmata de doua cifre care
reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procent, urmate de litera E (daca
sunt oteluri superioare cu continut redus de S si P) sau de litera R (daca continutul
de S este controlat). Exemplu: C10E SR EN 10084:2000.
Tabel 6 Produse laminate la cald din oteluri de constructie nealiate
Marca de otel Marca Compozitia
chimica pe
produs [%]
HB* Exemple de domenii de
utilizare
SR EN 10025
+A1: 1994
STAS
500/2-80
C
max.
Mn
max.
- OL 30.1 - - 110-
180
Elemente de structuri
metalice de uz general
supuse la solicitari mici:
placi de fundatie,
parapete pentru scari,
balustrade, flanse la
recipiente de joasa
presiune.
S185 OL 32.1 - - Elemente de structuri
metalice de uz general
supuse la solicitari
moderate: suporti, rame,
tiranti, armaturi, nituri,
lanturi, flanse.
- OL 34.1 - - Elemente de structuri
portante de masini
agricole, tiranti, suporti,
clicheti, lanturi,
armaturi, carlige de
tractiune, otel beton,
plase sudate pentru beton
armat.
S235 JR, FU
S235JRG1, FU
S235JRG2, FN
S235JO, FN
S235 J2G3, FF
S235J2G4,FF
OL 37.1
OL 37.2
OL 37.3k
OL
37.3kf
OL
37.4kf
OL
37.4kf
0,21-
0,25
0,21-
0,25
0,19-
0,23
0,19
0,19
0,19
1,50 Elemente de constructii
metalice sudate sau
imbinate prin alte
procedee: ferme, poduri,
rezervoare, stalpi, batiuri
sudate,lanturi, plase
sudate pentru beton
armat, structuri portante
de masini si utilaje.
-
-
OL 42.1
OL42.2
OL42.3k
OL42.3kf
- - 120-
200
Organe de masini supuse
la solicitari moderate:
biele, manivele, axe,
arbori, roti dintate, piese
canelate si filetate, otel
beton, ferme metalice
usor solicitate.
- -
S275JR,FN
S275JO,FN
S275J2G3,FF
S275J2G4,FF
OL 44.2k
OL 44.3k
OL
44.3kf
OL
44.4kf
0,24-
0,25
0,21
0,21
0,21
1,60 Elemente de constructii
metalice sudate, supuse
la solicitari mecanice
relativ ridicate si care
trebuie sa prezinte o
suficienta garantie la
ruperea fragila.
S355JR,FN
S355JO,FN
S355J2G3,FF
S355J2G4,FF
S355JK2G3,FF
S355JK2G4,FF
OL 52.2k
OL 52.3k
OL
52.3kf
OL
52.4kf
OL
52.4kf
OL
52.4kf
0,27
0,23-
0,24
0,23-
0,24
0,23-
0,24
0,23-
0,24
0,23-
0,24
1,70 130-
210
Elemente de constructii
metalice puternic
solicitate: stalpi pentru
linii electrice aeriene, cai
de rulare, macarale,
sasiuri la autovehicule,
rezervoare de mare
capacitate
E295, FN OL 50 - - 125-
210
Elemente de constructii
mecanice supuse la
solicitari ridicate: bare
de tractiune, arbori drepti
si cotiti, arbori pentru
pompe si turbine, carlige
de macara, menghine,
piulite, suruburi de
precizie, roti dintate
pentru viteze periferice
mici
E335,FN OL 60 - - 135-
227
Elemente de constructii
mecanice supuse la
solicitari mai ridicate
arbori drepti si cotiti,
suruburi de precizie, roti
dintate pentru viteze
periferice moderate.
E360,FN OL 70 - - 135-
235
Organe de masini supuse
la uzura: arbori canelati,
pene, cuplaje, roti
melcate, melci pentru
transport, fusuri pentru
prese, roti de lant, cuie
de centrare.
Nota: * Duritatea pieselor din otel laminat sau forjat dupa tratamentul termic primar de normalizare,
detensionare, recoacere
Tabel 7 Oteluri carbon de calitate pentru cementare
Marca
SR EN
10084:
:2000
Marca de
otel
STAS
880-88
Compozitia chimica pe otel
lichid
[%]
HB
max.
Domenii
de utilizare
C Mn Pmax S
-
-
-
-
OLC8
OLC8S
OLC8X
OLC8XS
0,05
0,12
0,35
0,65
0,040 0,045 131 Cuzineti
0,020-
0,040
0,035 0,035
0,020-
0,040
-
-
C10E
C10R
OLC10
OLC10S
OLC10X
OLC10XS
0,07
0,13
0,300,60 0,040 0,045 143 Piese
cementate
cu
rezistenta
redusa in
miez:
saibe,
clicheti,
furci, pene
de ghidare,
culbutoare,
supape,
discuri,
bucse si
role pentru
lanturi de
tractiune.
0,020-
0,040
0,035 0,035
0,020-
0,040
- OLC15 0,12
0,18
0,300,60 0,040 0,045 149 Piese
cementate
cu
0,020-
0,040
-
C15E
C15R
OLC15S
OLC15X
OLC15XS
0,035 0,035 rezistenta
redusa in
miez:
bolturi,
parghii,
chei, pene
de ghidare.
0,020-
0,040
C16E - 0,12
0,18
0,60
0,90
0,035 0,035 156 Piese
cementate
cu
rezistenta
redusa in
miez:
bolturi,
saibe,
bucse.
C16R - 0,020-
0,040
-
-
-
-
OLC20
OLC20S
OLC20X
OLC20XS
0,17
0,24
0,300,60 0,040 0,045 156 Piese
cementate
cu
rezistenta
redusa in
miez:
bolturi,
saibe,
bucse.
0,020-
0,040
0,035 0,035
0,020-
0,040
Otelurile de calitate nealiate pentru calire si revenire prevazute in SR
EN 10083-1:1994 si SR EN 10083-2:1995, sunt prezentate in tabelul 8 in
corespondenta cu STAS 880-88. Sunt oteluri de calitate si superioare, care contin
0,17-0,65%C, max. 0,045%P, 0,020-0,045%S. Sunt oteluri supuse tratamentului
termic de imbunatatire (calire si revenire inalta), pentru obtinerea unor piese cu
rezistenta mecanica si tenacitate ridicate.
Simbolizarea cuprinde o cifra, care indica clasa de calitate, urmata de litera C
si de doua cifre, care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procent.
Sunt prevazute 3 clase de calitate: 1 pentru otelurile carbon de calitate; 2 pentru
otelurile carbon de calitate superioare cu continut redus de sulf si fosfor; 3 pentru
otelurile superioare cu continut de sulf controlat. De exemplu: 1 C 45 SR EN 10083-
2:1995.
Otelurile carbon pentru scule, conform SR EN ISO 4957:2002, cuprind oteluri
prelucrate prin deformare plastica la cald sau la rece sub forma de produse
laminate, forjate si trase, cojite sau slefuite destinate confectionarii sculelor. Sunt
oteluri care contin 0,42-1,25%C, folosite cu tratamentul termic final de calire si
revenire joasa. Dupa calire ating duritatea superficiala minim 54-62HRC. Sunt
oteluri cu calibilitate redusa, pentru ca numai sub 10mm diametru se calesc
complet in volum, intre10-15mm diametru calirea este superficiala in limita a 5mm,
iar peste 50mm diametru se calesc in limita a 2mm. Stabilitatea termica a structurii
este limitata de temperatura de revenire la 180C. Marcile si domeniile de utilizare
sunt prezentate in tabelul Se simbolizeaza cu litera C ( otel de calitate) urmata de
una sau doua cifre, care indica continutul de carbon in sutimi de procent si litera U,
care indica domeniul de utilizare-scule. Exemplu: C80U SR EN ISO 4957:2002
Tabel 8 Oteluri de calitate nealiate pentru calire si revenire
Marca
SR EN
10083-
1:1994
2:1995
Marca de
otel
STAS
880-88
Compozitia chimica pe otel
lichid
[%]
Stare Rm
[MPa]
Domenii
de utilizare
C Mn Pmax S
1 C 22
-
2 C 22
3 C22
OLC20
OLC20S
OLC20X
OLC20XS
0,17
0,24
0,400,70 0,040 0,045 N
CR
430
500-
650
Piese
cementate
cu
rezistenta
redusa in
miez:
bolturi,
saibe,
bucse.
0,020-
0,040
0,035 0,035
0,020-
0,040
1 C 25
-
2 C 25
3 C 25
OLC25
OLC25S
OLC25X
OLC25XS
0,22
0,29
0,400,70 0,040 0,045 N
CR
470
550-
700
Piese
tratate
termic,
slab
solicitate:
axe, arbori,
flanse,
mansoane,
buloane.
0,020-
0,040
0,035 0,035
0,020-
0,040
1 C 30
-
2 C 30
3 C 30
OLC30
OLC30S
OLC30X
OLC30XS
0,27
0,34
0,50
0,80
0,040 0,045 N
CR
510
600-
750
Piese
tratate
termic cu
utilizari
diverse in
constructia
de masini.
0,020-
0,040
0,035 0,035
0,020-
0,040
1 C 35
-
2 C 35
OLC35
OLC35S
OLC35X
0,32
0,39
0,500,80 0,040 0,045

N
CR
550
630-
780
Piese
tratate
termic
mediu
solicitate:
arbori
0,020-
0,040
0,035 0,035
3 C 35 OLC35XS 0,020-
0,040
cotiti cu
dimensiuni
mici, biele,
butuci
sudati
pentru roti,
cilindri de
prese,
bandaje.
1 C 40
-
2 C 40
3 C 40
OLC40
OLC40S
OLC40X
OLC40XS
0,37
0,44
0,500,80 0,040 0,045 N
CR
580
650-
800
Piese
tratate
termic cu
utilizari
diverse in
constructia
de masini.
0,020-
0,040
0,035 0,035
0,020-
0,040
1 C 45
-
2 C 45
3 C 45
OLC45
OLC45S
OLC45X
OLC45XS
0,42
0,50
0,500,80 0,040 0,045 N
CR
620
700-
850
Piese
tratate
termic de
rezistenta
ridicata si
tenacitate
medie:
discuri de
turbina,
arbori
cotiti,
biele,
coroane
dintate,
roti cu
clichet,
volanti,
pene de
ghidaj,
melci.
0,020-
0,040
0,035 0,035
0,020-
0,040
1 C 50
-
OLC50
OLC50S
0,47
0,55
0,600,90 0,040 0,045 N
CR
650
750-
900
Piese
tratate
termic
puternic
0,020-
0,040
0,035 0,035
2 C 50
3 C 50
OLC50X
OLC50XS
0,020-
0,040
solicitate:
roti
dintate,
bandaje,
coroane,
arbori,
bolturi de
lant.
1 C 55
-
2 C 55
3 C 55
OLC55
OLC55S
OLC55X
OLC55XS
0,52
0,60
0,600,90 0,040 0,045 N
CR
680
800-
950
Piese
tratate
termic cu
rezistenta
ridicata,
dar fara
solicitari
mari la
soc:
pinioane,
tije, came.
0,020-
0,040
0,035 0,035
0,020-
0,040
1 C 60
-
2 C 60
3 C 60
OLC60
OLC60S
OLC60X
OLC60XS
0,57
0,65
0,600,90 0,040 0,045 N
CR
710
850-
1000
Piese
tratate
termic cu
proprietati
de rezis-
tenta
ridicata
combinata
cu
elasticitate:
excentrice,
bandaje,
bucse
elastice,
roti
dintate.
0,020-
0,040
0,035 0,035
0,020-
0,040
Nota: N- normalizare; CR calire si revenire inalta.; Valorile
rezistentei la tractiune sunt pentru produse cu diametru sau grosime
16mm.
Tabelul 9 Oteluri carbon pentru scule
Marca Marca Compozitia chimica
(%m/m)
HB HRC Domenii de utilizare
de otel
SR EN
ISO
4957:
2002
de otel
STAS
1700-
90
C Si Mn max.
recopt
.
min.
calit

C45U - 0,42..
0,50
0,15..
0,40
0,60..
0,80
207* 54 Scule supuse la
lovituri si socuri, cu
tenacitate mare si
duritate
suficienta:burghie,
matrite pentru oteluri
moi sau mase
plastice, scule de
tamplarie,
surubelnite, dalti,
foarfece, varfuri de
centrare pentru
masini unelte.
C70U OSC 7 0,65..
0,75
0,10..
0,30
0,10..
0,40
183 57
C80U OSC 8 0,75..
0,85
0,10..
0,30
0,10..
0,40
192 58 Scule supuse la la
lovituri, cu tenacitate
mare si duritate
mijlocie: burghie
pentru metale
semidure, poansoane,
cutite pentru lemn,
clesti pentru sarma,
nicovale pentru forjat
scule, dornuri de
mana, dalti pentru
minerit si cioplit
piatra, scule de
debavurat la cald, ace
de trasat, foarfece
pentru tabla, piese de
uzura pentru masini
textile.
C90U OSC 9 0,85..
0,95
0,10..
0,30
0,10..
0,40
207 60 Scule supuse la
lovituri, cu tenacitate
mare si duritate
mijlocie: burghie
pentru ciocane
perforatoare,
punctatoare, scule
pentru prelucrarea
lemnului, matrite
pentru indreptare,
cutite pentru masini
agricoleeeee, sarma
trefilata pentru
arcuri.
C105U OSC10
OSC11
1,00..
1,10
0,10..
0,30
0,10..
0,40
212 61 Scule care nu sunt
supuse la lovituri
puternice: burghie
pentru perforat roci
dure, scule de aschiat
metale moi, scule de
tragere la rece a
metalelor, piese
pentru masini textile
Scule supuse la
lovituri mici: role de
roluit materiale
metalice, caliber,
fierastrae mecanice,
matrite pentru
ambutisare, scule de
aschiat oteluri moi,
articole de bucatarie,
piese pentru masini
textile.
C120U OSC
12
1,15..
1,25
0,10..
0,30
0,10..
0,40
217 62 Scule cu duritate
deosebita, cu muchii
de taiere foarte
ascutite, care nu sunt
supuse la lovituri
scule de trefilat, pile,
alezoare, burghie,
instrumente
chirurgicale, piese de
uzura pentru masini
textile.
2.6 Fonte albe
Sunt aliaje Fe-C care contin intre 2,11-6,67%C, care cristalizeaza dupa
sistemul metastabil Fe-Fe
3
C in conditiile unor viteze rapide de racire sau in prezenta
unor elemente antigrafitizante (Mn, Cr, Mo, V) si absenta celor grafitizante.
Cantitatea totala de carbon (C
t
) se gaseste o mica parte dizolvata in fier (C
S
)
si restul legata chimic in cementita (C
Fe3C
). Nu prezinta grafit C
G
= 0.
C
t
= C
S
+ C
Fe3C

Prezenta cementitei determina aspectul luminos al suprafetei de rupere si
denumirea fontei. Din punct de vedere al compozitiei chimice si structurii sunt (fig.
12): fonte hipoeutectice, care contin 2,11-4,3%C si au microstructura alcatuita din
perlita, ledeburita si cementita secundara; fonta eutectica cu 4,3%C si
microstructura formata din ledeburita; fonte hipereutectice, care contin 4,3-6,67%C
si au in microstructura cementita primara si ledeburita.
Sunt aliaje de turnatorie datorita prezentei eutecticului din structura. Cele mai bune proprietati de
turnare (fluiditate, punct de topire redus, segregatii minime) corespund aliajelor cu un continut de
carbon in apropierea punctului eutectic, care le asigura un interval de solidificare redus.
Datorita ledeburitei (amestec mecanic de 40% perlita si 60% cementita) cat
si a cementitei secundare, respectiv primare, fontele albe sunt foarte dure,
casante, greu prelucrabile, neaschiabile, cu utilizare limitata. Cu cat creste
continutul de carbon, se mareste cantitatea de cementita si ca urmare se maresc
duritatea si fragilitatea fontei. Din aceasta cauza isi gasesc utilizare doar fontele
hipoeutectice. O fonta alba hipoeutectica, care contine 50-60% perlita (libera si
eutectica) si in rest cementita, are duritatea Brinell 440-500 daN/mm
2
, rezistenta la
tractiune 120-150 N/mm
2
, alungirea specifica la rupere 0%, rezistenta la
compresiune 2500 N/mm
2
. Aceste proprietati determina rezistenta la uzura
abraziva, principala utilizare industriala a fontelor albe.
Se folosesc pentru piese rezistente la uzura abraziva ca: cilindri pentru laminoare de tabla, roti cu
obada dura, bile pentru mori de macinat, alice de sablare, calandri de hartie, roti de vagoane, axe cu
came pentru motoare cu ardere interna. Piesele se toarna in forme metalice, ceea ce asigura un strat
superficial dur de 12-30mm grosime, cu structura de fonta alba, asociat cu un miez rezistent
mecanic, cu structura de fonta cenusie, separate de un strat intermediar cu structura de fonta
pestrita. Pentru detensionare, se aplica o recoacere la 500-550C.
In tabelul 10 se prezinta compozitia chimica a unor marci de fonta alba rezistente la uzare abraziva.
Duritatea HV a stratului superficial poate creste la 600-800 daN/mm
2
prin calirea martensitica a fontei
albe. Pentru a evita fisurarea la calire se foloseste fonta autocalibila aliata cu crom si nichel sau cu
continut ridicat de crom. Straturi superficiale rezistente la uzura, cu structura de fonta alba calita, se
pot obtine si prin calire superficiala cu flacara, fascicul laser sau de electroni.
Fonta alba constituie de asemenea materia prima pentru obtinerea fontelor maleabile.
2.7 Fonte cenusii
Fontele cenusii cristalizeaza partial sau in totalitate dupa sistemul stabil Fe-
grafit, in conditiile unei viteze lente de racire, in prezenta elementelor grafitizante si
in absenta celor antigrafitizante. Din aceasta cauza fontele cenusii contin
carbon liber sub forma de grafit (C
G
):
C
t
= C
S
+ C
G
+ C
Fe3C
.
Prezenta grafitului da aspectul cenusiu al suprafetei de rupere si denumirea
fontei. Din punct de vedere practic, fontele care contin grafit reprezinta cele mai
utilizate aliaje de turnatorie pentru constructia de masini.
Fontele cenusii obisnuite au urmatoarele caracteristici:
- pret de cost mai scazut decat otelurile, pentru ca se topesc si se toarna la temperaturi mai mici;
- bune proprietati de turnare, contractie la solidificare mai mica decat a otelurilor, fluiditate ridicata,
care permit realizarea de piese cu pereti subtiri, forme complexe, nerealizabile prin metode mecanice;
- caracteristici mecanice de rezistenta si tenacitate inferioare otelurilor;
- neforjabilitate si deformabilitate plastica practic nula;
- grafitul asigura o buna prelucrabilitate prin aschiere, capacitate mare de amortizare a vibratiilor,
proprietati lubrifiante in conditii de frecare uscata, insensibilitate la crestaturi, rezistenta la coroziune
in mediile corozive obisnuite.
- prin modificarea conditiilor de elaborare, turnare sau prin tratament termic se poate obtine
cantitatea, marimea, forma si modul de distributie a grafitului, cu efecte pozitive asupra
caracteristicilor mecanice si a ariei aplicatiilor.
Clasificarea fontelor de turnatorie se face dupa modul de elaborare,
compozitia chimica, natura masei metalice, distributia si forma grafitului.
1. Dupa modul de elaborare:
- fonta de prima fuziune, obtinuta in furnal, folosita ca materie prima pentru
oteluri si fonta de a doua fuziune;
- fonta de a doua fuziune, elaborata in cubilouri sau cuptoare electrice, prin
retopirea fontei de furnal cu adaosuri de fier vechi, deseuri de fonta, feroaliaje si
fondanti pentru reglarea compozitiei chimice si puritatii. Este utilizata pentru
turnarea pieselor in constructia de masini.
2. Dupa compozitia chimica fontele cenusii se impart in:
- fonte nealiate, care contin Fe, C si elemente insotitoare permanente in
concentratii mai mari ca la oteluri: Si-1-3,5%; Mn=0,5-1,5%; S=0,10-0,15%;
P=0,1-0,65%. In functie de structura de echilibru sunt fonte:
hipoeutectice, la care EC = 2,08 - 4,26%;
eutectice cu EC 4,26%;
hipereutectice, la care EC >4,26%
unde EC reprezinta echivalentul in carbon, care tine cont de actiunea grafitizanta a
elementelor insotitoare siliciu si fosfor. EC se determina cu relatia:
EC = C + 0,31Si + 0,27P
- fonte aliate, care contin si elemente de aliere: Si>3,5%; Mn>1,5%, Ni, Al,
Cr, Mo, V.
3. Dupa natura masei metalice (fig. 22) sunt:
- fonte cenusii feritice, la care intreaga cantitate de carbon nedizolvat in fier
se gaseste sub forma de grafit (C
t
= C
S
+ C
G
; C
Fe3C
=0). Se obtin in conditiile
descompunerii complete a cementitei. Contin ferita si grafit lamelar.
- fonte cenusii ferito-perlitice, care contin sub 0,7 %C legat chimic in
cementita (C
Fe3C
<0,7%). Se obtin in conditiile descompunerii partiale a cementitei
eutectoide. Structura contine ferita, perlita si grafit lamelar.
- fonte cenusii perlitice, care contin 0,7-0,8 %C legat chimic in cementita
(C
Fe3C
0,7-0,8%). Se obtin in conditiile stabilitatii cementitei eutectoide. Structura
contine
perlita si
grafit
lamelar.
-
fonte cenus
ii perlito-
cementitice
saupestrite,
care contin
peste
0,8%C legat
chimic in
cementita
(C
Fe3C
>
0,8%). Se
obtin in
conditiile
stabilitatii
cementitei
eutectoide cat si unei parti din cementita secundara, uneori eutectica. Structura lor
contine perlita, cementita secundara, (uneori ledeburita) si grafit.
- fonte cenusii fosforoase, care sunt fonte perlitice cu un continut marit de
fosfor. In structura apare si un eutectic ternar fosforos numit Steadita, alcatuit din
perlita, cementita si fosfura de fier Fe
3
P (C
Fe3C
> 0,8%).
Rezistenta maxima a fontei corespunde masei metalice perlitice, iar cea mai
mare duritate la fontele perlito-cementitice si fosforoase. Cea mai mare capacitate
de
amortizare a vibratiilor apartine masei metalice feritice, la care cantitatea de grafit
este maxima.
4. Dupa modul de distributie al grafitului (fig. 23): A - uniform distribuit,
B - in rozete, C - neuniform distribuit, D - interdendritic neorientat, E -
interdendritic orientat.
Modul de distributie al grafitului este determinat de compozitia baii topite si
capacitatea de germinare a grafitului. Formele A si B corespund topiturilor
hipoeutectice industriale foarte impure, la care are loc germinarea eterogena a
grafitului cu subracire foarte mica. Forma A apare la fontele cenusii hipoeutectice
modificate, la care germinarea grafitului este intensificata prin adaugarea
suplimentar in topitura de elemente modificatoare. Forma B de
distributie este specifica fontelor cenusii hipoeutectice obisnuite. Grafitul C
neuniform distribuit apare la fontele hipereutectice, care contin separari grosiere de
grafit primar. Distributiile D si E corespund unor fonte foarte pure, cu continut
redus de carbon, la care germinarea grafitului are loc la subraciri mari. Forma D
corespunde
zonei
echiaxiale,
iar E zonei
columnare a
lingoului.
Cele
mai bune
proprietati
mecanice
corespund
distributiei
A, cele mai
reduse
distributiei
C.
Distributiile
D si E
asigura
rezistenta la
soc termic. Distribitia C prezinta capacitatea maxima de amortizare a vibratiilor.
5. Dupa forma grafitului (fig. 24):
- fonte cenusii obisnuite cu grafit lamelar cu varfuri ascutite (a). Rapotul
dintre lungimea L si grosimea d a separarii de grafit este L/d >50;
- fonte cenusii modificate cu grafit lamelar cu varfuri rotunjite (b), cu L/d
=25-50;
- fonte cenusii modificate cu grafit vermicular (c), cu L/d = 2-10;
- fonte maleabile cu grafit de recoacere sau in cuiburi (d), cu L/d = 1,5 2;
- fonte cenusii
modificate cu grafit nodular (e), la care L/d = 1;
Cele mai bune caracteristici mecanice de rezistenta,
plasticitate si tenacitate sunt la formele compacte de grafit,
nodular sau in cuiburi. Cele mai reduse la fonta cenusie
obisnuita cu grafit lamelar cu varfuri ascutite.
2.8 Influenta compozitiei chimice si a vitezei de racire asupra
structurii si proprietatilor fontelor
Structura si proprietatile fontelor depind de capacitatea de germinare a
grafitului. Grafitul poate apare in structura fontelor pe doua cai:
- direct din faza lichida si solida, conform diagramei stabile Fe-grafit;
- prin descompunerea cementitei.
Factorii determinanti in separarea directa a grafitului din solutia lichida sunt: compozitia chimica
a topiturii, viteza de racire si capacitatea germinativa a topiturii.
a. Influenta compozitiei chimice
Fontele industriale sunt aliaje polinare care contin pe langa Fe si C elemente insotitoare
permanente ca Si, Mn, S, P, cat si elemente de aliere. Elementele insotitoare sau de aliere se pot
imparti in doua grupe: grafitizante si antigrafitizante.
Elementele grafitizante (C, Si, Al, Ni, Cu, Ti, P, Co) au o afinitate mare
pentru fier, formand compusi cu fierul, cum sunt Fe
3
Si, Fe
3
P, Fe
3
Al etc. Aceste
elemente reduc cementita si lasa liberi atomii de carbon, favorizand formarea
germenilor de grafit. De exemplu:
Fe
3
C + Si Fe
3
Si + C
Elementele antigrafitizante (Cr, V, Mn, Mo, Mg, S, Ce, B) sunt elemente, care fie se dizolva in
cementita [(Fe, Mn)
3
C, (Fe, Cr)
3
C] pe care o stabilizeaza, fie formeaza carburi stabile proprii care
faciliteaza germinarea cementitei. (Cr
2
C
3
, Mo
2
C, VC).
Principalul element, care influenteaza structura fontelor, este carbonul. In fontele cenusii
pentru constructia de masini, carbonul se gaseste in limitele 2,8-3,8%. Limita inferioara coboara la
0,5%C pentru fontele aliate cu Si si Al, iar limita superioara urca la 4,5%C in fontele brute de prima
fuziune.
Carbonul este un element grafitizant, care mareste cantitatea de grafit din structura fontelor
cenusii si micsoreaza cantitatea de perlita. Cresterea continutului de carbon conduce la micsorarea
rezistentei mecanice, duritatii si tenacitatii fontei. La fontele albe cresterea continutului de carbon
mareste cantitatea de cementita, duritatea si fragilitatea fontei.
Siliciul se gaseste in fontele cenusii in limitele 1,5 - 2,5%. Limita inferioara coboara la 0,5%Si
in fontele albe si cea superioara urca la 16%Si in fontele aliate. Siliciul se dizolva in ferita, pe care o
durifica. Ferita din fontele cenusii, numita si silicoferita, are rezistenta la tractiune Rm = 350-
500N/mm
2
si duritatea HB = 100-150 daN/mm
2
, superioare feritei din oteluri. Silicoferita intra in
componenta perlitei, care de asemenea este mai dura si mai rezistenta: Rm = 900-1200N/mm
2
, HB =
220-330daN/mm
2
. Siliciul este un element puternic grafitizant, care mareste refractaritatea fontei.
Siliciul mareste cantitatea de ferita si de grafit, micsoreaza cantitatea de perlita si pe aceasta cale
reduce rezistenta si duritatea fontei cenusii.
In
diagrama structurala Maurer din figura 25a se reda influenta continutului de carbon si siliciu asupra
structurii fontelor. Se observa ca la mentinerea constanta a continutului de carbon, prin variatia
continutului de siliciu se poate obtine intreaga gama de fonte: I - fonte albe; II - fonte cenusii perlito-
cementitice; III - fonte cenusii perlitice; IV - fonte cenusii ferito-perlitice; V - fonte cenusii feritice.
Manganul se gaseste in fontele cenusii pentru constructia de masini.intre 0,5 1%. La fontele
aliate limita superioara poate ajunge la 8%Mn. Se gaseste dizolvat in cementita marindu-i stabilitatea
sau sub forma de sulfuri. Este un element antigrafitizant, care mareste cantitatea de perlita din fonta
cenusie, respectiv rezistenta mecanica, duritatea si rezistenta la uzura a fontei.
Sulful se gaseste intre 0,06 0,1%. Este un element antigrafitizant care
provoaca aparitia grafitului interdendritic, ce confera fontei rezistenta la soc termic.
De aceea in fontele pentru lingotiere se poate ajunge la 0,15%S. Continutul se sulf
este limitat, datorita insolubilitatii sale in fier sau cementita si a formarii eutecticului
E (Fe +FeS), dispus intercristalin si cu efect fragilizant. In fontele de inalta
rezistenta cu grafit nodular S < 0,005%.
Fosforul variaza in limitele 0,15-0,25%. Este un element slab grafitizant la
cristalizarea primara a fontei si antigrafitizant la cristalizarea secundara.Se gaseste
o parte dizolvat in ferita pe care o durifica si o alta sub forma unui eutectic ternar E
(P + Fe
3
C + Fe
3
P), numit eutectic fosforos sau Steadita. Acest eutectic are
temperatura scazuta de topire ( 950C), este repartizat intercristalin si are o
duritate mare (400-600 HB). In fontele cenusii imbunatateste rezistenta mecanica,
duritatea, rezistenta la uzura abraziva si proprietatile de turnare. Fontele cenusii
fosforoase, care contin pana la 1,5%P, se folosesc pentru turnarea pieselor cu
pereti subtiri (elemente de calorifere) sau rezistente la uzura abraziva (saboti de
frana, segmenti de piston).
Elementele de aliere carburigene Cr, Mn, Mo, V au actiune
antigrafitizanta; iar elementele necarburigene Si, Cu, Ni si Al sunt cu actiune
grafitizanta. Elementele de aliere asigura proprietati speciale: siliciul mareste
refractaritatea si rezistenta la acizi; nichelul rezistenta la coroziune in acizi, saruri
minerale si organice; alierea complexa Mn + Ni + Cu sau Ni + Cr conduce la
obtinerea fontelor austenitice, paramagnetice, rezistente la coroziune si oxidare.

b. Influenta vitezei de racire
In figura 26 se prezinta influenta vitezei
de racire asupra temperaturii de solidificare a
eutecticului (austenita + grafit) cu linie
intrerupta, respectiv a eutecticului (austenita +
cementita) cu linie continua, in absenta si
prezenta siliciului. La o anumita viteza de
racire a topiturii se formeaza eutecticul
capabil sa cristalizeze cu un grad de
subracire mai redus. Astfel la viteze foarte
lente de racire v <v
1
se formeaza eutecticul E (A
+ G) specific fontelor cenusii, iar la viteze
superioare v >v
1
se formeaza eutecticul E (A +
Fe
3
C) specific fontelor albe. Daca topitura
contine siliciu, acesta deplaseaza temperatura
de solidificare a E (A+Fe
3
C) la temperaturi mai scazute. Viteza de racire, la care are
loc tranzitia de la cristalizarea fontei dupa sistemul Fe-grafit la sistemul Fe-Fe
3
C, se
deplaseaza la viteze mai mari de racire v
2
>v
1
. Se largeste astfel gamavitezelor de
racire in care se formeaza fontele cenusii, ceea ce este in concordanta cu efectul
grafitizant al siliciului.
Viteza de racire influenteaza cantitatea, dimensiunile si repartizarea
grafitului. Cu cat creste viteza de racire cantitatea si dimensiunile separarilor de
grafit se reduc. Repartizarea grafitului se modifica de la separari grosiere izolate la
separari punctiforme interdendritice, marindu-se rezistenta fontei cenusii.
In diagrama structurala Greiner-Klingenstein din figura 25b se indica
modificarile structurale sub actiunea cumulata a compozitiei chimice (C+Si) si a
vitezei de racire. Viteza de racire se exprima indirect prin grosimea (g) a peretelui
piesei turnate in nisip. Se observa ca pentru o compozitie chimica fixata, la
cresterea grosimii de perete, respectiv la reducerea vitezei de racire, se obtine
succesiv intreaga gama de fonte, de la fontele albe la cele cenusii feritice. Trebuie
precizat ca aceasta diagrama structurala nu tine cont de actiunea grafitizanta
diferentiata a C si Si si nici de capacitatea germinativa a fontei lichide.
c.Influenta capacitatii de germinare a topiturii
Elemente ereditare din materiile prime de la elaborarea fontei, aflate in
cantitati foarte mici in topitura (oligoelemente), pot modifica tensiunea superficiala
la interfata lichid-grafit intensificand germinarea omogena a grafitului sau pot
constitui particule solide in suspensie in topitura, cu rol de suport la germinarea
eterogena a grafitului. Topituri cu aceeasi compozitie chimica, topite la temperaturi
diferite pot avea o capacitate germinativa diferita, pentru ca la cresterea
temperaturii de topire se poate produce topirea germenilor eterogeni. Capacitatea
germinativa a topiturii se poate mari prin introducerea in mod voit, inainte de
turnare, a unor elemente modificatoare.
Complexitatea pieselor turnate determina un regim termic neuniform si
grafitizare neuniforma. Compozitia chimica a fontei trebuie aleasa pentru a realiza
in zona subtire, cu viteza de racire maxima, structura perlitica, iar in zona groasa
structura ferito-perlitica. In cazul cand zona groasa are structura perlitica, in cea
subtire se obtine structura perlito-cementitica cu efect fragilizant.
Grafitul poate apare in fonta in stare solida si prin descompunerea
cementitei, care este favorizata de mentineri indelungate la temperaturi ridicate,
viteze lente de racire de la temperatura de incalzire, prezenta in compozitia chimica
a fontei a elementelor grafitizante. Instabilitatea termica a cementitei este
evidentiata de cresterea in volum a fontelor la incalziri repetate peste 400C,
maleabilizarea fontelor albe si tratamentele termice aplicate fontelor cenusii pentru
modificarea microstructurii (natura masei metalice si cantitatea de grafit) si a
proprietatilor.
2.9 Fonte modificate.

Asa cum s-a vazut in capitolul 3, grafitul cristalizeaza intr-o structura
hexagonala stratificata, cu o slaba legatura intre planele bazale, ceea ce ii
determina proprietatea de clivaj, rezistenta mecanica si duritatea foarte scazute.
Grafitul are o densitate redusa, = 2,25g/cm
3
fata de a fierului 7,87g/cm
3
,
avand un volum specific mai mare. Are un coeficient de dilatare liniara 2,5.10
-6
/C,
mult mai mic decat al fierului (11,3.10
-6
/C), ceea ce face ca formatiunile de grafit
sa se desprinda cu usurinta de masa metalica.
Grafitul se poate considera o discontinuitate in masa metalica, care
micsoreaza suprafata efectiva ce preia solicitarile mecanice. De aceea cantitatea de
grafit din fonte se limiteaza la 6-10% de volum.
Varfurile ascutite al lamelelor de grafit introduc efectul de
crestare, deoarece concentreaza tensiuni mecanice de 10 pana la 50 de ori mai
mari ca tensiunea medie in masa metalica. Efectul de crestare nu influenteaza
rezistenta la compresiune a fontei, dar reduce drastic rezistenta la tractiune si
ductilitatea fontei.
Efectul de crestare depinde de forma grafitului, fiind minim la fonta cu grafit
nodular si maxim la fontele cenusii obisnuite cu grafit lamelar cu varfuri
ascutite. Fontele cenusii obisnuite cu grafit lamelar cu varfuri ascutite au, in functie
de natura masei metalice, rezistenta la tractiune Rm=100..250N/mm
2
. Raportul
intre rezistenta la tractiune a unei fonte cu grafit nodular si cea a unei fonte cenusii
obisnuite este 2/1 pentru un continut de 3%C si de 4/1 pentru 4%C. Alungirea
specifica la rupere, indicator de ductilitate, este la fontele cenusii obisnuite feritice
sub 0,8%, in timp ce la fontele cu grafit nodular feritice ajunge la 25-30%.
Pentru a imbunatati caracteristicile de rezistenta si ductilitate a fontelor
cenusii se actioneaza pentru reducerea cantitatii de grafit, finisarea, distributia
uniforma si compactizarea separarilor grafitice. Aceste obiective se pot realiza prin
modificarea fontelor.
Modificarea este operatia de schimbare a conditiilor de germinare a
grafitului la cristalizarea primara prin introducerea in fonta lichida a unei cantitati
mici de elemente modificatoare, de maxim 2%de masa.
Dupa efectul realizat, elementele modificatoare se pot grupa in trei categorii:
I. modificatori cu efect germinativ pentru finisarea dendritelor primare de
austenita si a coloniilor eutectice, cum sunt: SiC, C (grafit), Al, Ca, Ti, Zr, sau fero-
siliciul, silico-calciul etc. Efectul germinativ se realizeza pe doua cai:
- prin cresterea activitatii carbonului in lichid, ca urmare a descompunerii
carburilor instabile;
- prin germinarea eterogena a grafitului la formarea in topitura de oxizi (TiO
2
,
ZrO
2
, CaO, Al
2
O
3
, SiO
2
), nitruri (TiN, ZrN, AlN) si carburi (TiC, ZrC).
II. modificatori pentru stabilizarea structurii perlitice: elemente
antigrafitizante ca Mn, Cr, Cu, Sn;
III. modificatori de compactizare a grafitului: Mg, Ce, Ca, Ba, Y.
Efectul de compactizare al grafitului, se explica prin mai multe teorii. Una dintre acestea are la baza
actiunea elementelor modificatoare asupra directiei de crestere cristalografica a grafitului. In absenta
acestor modificatori grafitul este lamelar, pentru ca in planul bazal viteza de crestere este maxima, iar
cresterea dupa o directie perpendiculara este impiedecata de prezenta atomilor de oxigen si sulf
adsorbiti la planul bazal. Magneziul si ceriul sunt elemente dezoxidante si desulfurante, care extrag
oxigenul si sulful din stratul de adsorbtie, lasand posibilitatea dezvoltarii izotrope, radiale a grafitului.
O alta teorie are la baza dezagregarea lamelelor de grafit sub actiunea atomilor metalici dizolvati
interstitial in reteaua grafitului.Desulfurarea intensa produsa de elementele modificatoare determina
cresterea tensiunii superficiale si aglomerarea fragmentelor formate in mase sferice.
In functie de natura elementelor modificatoare inoculate in topitura, fontele modificate sunt de trei
tipuri:
- fonte modificate cu grafit lamelar cu varfuri rotunjite. Se introduc modificatori din grupele I si
II, care conduc la un grafit fin, uniform distribuit intr-o masa metalica perlitica. Sunt fonte de
rezistenta mecanica marita, cu rezistenta la tractiune Rm = 300-400N/mm
2
si alungirea la rupere A =
0,8-1%.
- fonte modificate cu grafit vermicular. Sunt folositi modificatori din cele trei grupe, dar
efectul de compactizare este redus, astfel incat rezulta un grafit vermicular in masa feritica, ferito-
perlitica sau perlitica. Rezistenta si ductilitatea sunt marite: Rm = 350-450N/mm
2
; A= 1-5%.
- fonte cu grafit nodular, care folosesc elemente modificatoare din grupa III, curent 0,02-0,1% Mg.
Datorita efectului antigrafitizant al magneziului, care favorizeaza structura de fonta alba, este
necesara o postmodificare a fontei cu ferosiliciu.
Grafitul nodular anuleaza efectul de crestare, ceea ce confera acestor fonte rezistenta si ductilitatea
maxima.
Dupa rezistenta la tractiune si alungirea la rupere, fontele cu grafit nodular se pot grupa in sase clase:
1. fonte cu plasticitate foarte mare, Amin = 18 - 22%, cu structura complet feritica; sunt
fonte tenace la temperaturi negative de 20 si -40C;
2. fonte cu plasticitate mare, Amin = 10 -15% si structura preponderant feritica (fig. 27a);
3. fonte cu plasticitate medie, Amin = 7% si rezistenta la tractiune mica, Rm min =
500N/mm
2
si structura ferito-perlitica (fig. 27b);
4. fonte cu rezistenta la tractiune medie, Rm min = 600N/mm
2
si structura perlito-feritica;
5. fonte cu rezistenta la tractiune mare, Rm min = 700N/mm
2
si structura complet perlitica
(fig. 27c);
6. fonte cu rezistenta foarte mare, Rm min = 800-1400 N/mm
2
si structura bainito-
martensitica.
Utilizarile fontelor cenusii sunt determinate de proprietatile acestora: rezistenta la uzura (ghidajele
batiurilor de la masini unelte, axe, roti dintate, cilindri de la motoare Diesel); rezistenta la coroziune si
refractaritate (creuzete de topire a metalelor, tevi de esapament la camioane); capacitate de
amortizare a vibratiilor (placi de sprijin a fundatiilor, batiuri); rezistenta la soc termic (lingotiere);
tenacitate (volanti, batiurile motoarelor Diesel); compactitate si rezistenta la coroziune (cilindri la
compresoare si pompe, organe de masini ce lucreaza la presiuni mari); compactitate (blocul motor la
tractoare, automobile, tamburi de frana, discuri de ambreiaj, chiulasa motoarelor Diesel).
Fontele cu grafit nodular se recomanda pentru piese de inalta rezistenta la
uzura (arbori cotiti pentru motoare de automobile si motoare Diesel, segmenti de
piston, piese pentru turbine, roti dintate, saboti de frana, cilindri de laminor
semiduri); piese care care necesita refractaritate (lingotiere), rezistenta la
coroziune (armaturi, conducte de apa subterana, tubulatura pentru canalizari) si
rezistenta mecanica (utilaje miniere, corpuri la compresor).
In tabelele 11, 12, 13 si 14 se prezinta marci de fonte cenusii obisnuite si
modificate.
2.10 Fonte maleabile
Fontele maleabile se obtin din fonte albe hipoeutectice supuse tratamentului termic de recoacere de
maleabilizare. Caracterul metastabil al cementitei determina descompunerea cementitei cu formarea
grafitului de recoacere (sau in cuiburi), cu tendinta mare de compactizare.
Intr-o prima etapa, se toarna fonta pentru a obtine piesa
cu structura de fonta alba. In cea de a doua etapa, piesa este supusa recoacerii de maleabilizare in
scopul grafitizarii. Fonta trebuie saaiba un continut redus de siliciu pentru a permite albirea fontei, dar
suficient pentru grafitizarea ulterioara. Cantitatea de carbon trebuie sa fie scazuta pentru a se obtine o
cantitate redusa de grafit. Piesele din fonta maleabila au grosimea peretilor 5-20mm, pentru a putea
obtine la racirea rapida structura de fonta alba. In functie de procedeul de maleabilizare se pot obtine
2 tipuri de fonte maleabile (fig. 28):
1. Fonta maleabila cu inima alba (decarburata), care se obtine din fonta cu compozitia chimica:
2,8-3,4%C; 0,5-0,75%Si; 1,7S+0,15; <0,2% S; <0,15%P. Maleabilizarea are loc intr-un mediu
oxidant. Incalzirea are loc la temperatura 980-1050C, pentru 80-100ore, urmata de o racire lenta de
5-10C/ora pana la 650C, apoi in aer. La temperatura de incalzire au loc doua procese:
- descompunerea completa a cementitei in austenita si grafit de recoacere:
Fe
3
C A + G rec
- oxidarea carbonului de la suprafata piesei:
C + O
2
CO
2

C + CO
2
2 CO
Oxidarea carbonului creaza un gradient de concentratie al acestuia in austenita, care favorizeaza
decarburarea, prin difuzia continua a carbonului catre suprafata, unde se elimina sub forma de CO sau
CO
2
. Racirea lenta ulterioara favorizeza descompunerea eutectoida a austenitei in ferita si grafit, dupa
diagrama de echilibru fazic Fe-grafit:
A F + G
Structura finala a fontei contine ferita sau ferita si perlita si o cantitate redusa de grafit de recoacere la
miezul peretelui piesei.Proprietatile mecanice sunt de plasticitate ridicata si rezistenta redusa: Rm
min. = 270-570N/mm
2
, duritatea HBmax. = 230-250daN/mm
2
, Amin = 3-12% si ajunge pana la 35%
in cazul pieselor cu pereti subtiri decarburate complet. Este o fonta sudabila.
Aplicatiile fonte maleabile cu inima alba sunt limitate deoarece este un procedeu mai complicat, se
preteaza mai putin la productia de serie, limiteaza grosimea peretilor pieselor, iar durata tratamentului
de decarburare creste cu grosimea peretilor. Costul este ridicat. Se preteaza la piese mici si subtiri,
dar tendinta este de a fi inlocuita de fonta maleabila cu miez negru sau aliaje sinterizate. Principalul
avantaj al acestei fonte este sudabilitatea, datorata absentei grafitului in straturile superficiale. Se
foloseste pentru piese mici de racord la montarea cadrelor de bicicleta, radiatoare pentru incalzire
centrala etc.
2. Fonta maleabila cu inima neagra (nedecarburata). Piesele cu structura de fonta alba sunt
incalzite la 870-950C intr-o atmosfera neutra, timp de 8 pana la 60 ore. In timpul mentinerii
izoterme are loc descompunerea cementitei in austenita si grafit de recoacere, fara decarburare.
Racirea este rapida pana la 760C, dupa care are loc o racire lenta cu 3-10C/ora in domeniul
eutectoid pana la 710C in scopul feritizarii complete (curba 2). Racirea lenta este adesea inlocuita de
o mentinere izoterma la 720C, numit al doilea palier de grafitizare (curba 2).
Compozitia chimica a fontei este putin diferita fata de fonta cu inima alba. Continutul de carbon este
mai scazut 2,10-2,75%C, deoarece atmosfera neutra de la recoacere nu produce decarburare, iar
proprietatile mecanice ale fontei cresc la scaderea cantitatii de grafit. Continutul de siliciu este mai
ridicat, 0,8-1,7%Si, pentru a compensa scaderea continutului de carbon, a asigura fluiditatea si
capacitatea de grafitizare ulterioara. Adaosuri de bismut sau telur in oala de turnare suprima
grafitizarea la turnare si asigura obtinerea fontei albe.Durata grafitizarii la 870-950C se poate reduce
prin introducerea in oala de ferobor, astfel incat fonta sa contina 0,001-0,003%B. Adaosuri de 0,02-
0,05%Al creaza germeni de grafitizare si finisare a separarilor grafitice. Structura finala a fontei
contine grafit de recoacere distribuit statistic intr-o masa feritica (fig. 29a). Caracteristicile mecanice
ale fontei cu inima neagra feritice sunt: Rm min. = 300 - 350N/mm
2
; Amin. = 6 -10%; HB max.150
daN/mm
2
.
Daca de la temperatura de incalzire se aplica o viteza de racire suficient de rapida, austenita se
transforma conform sistemului Fe-Fe
3
C in perlita. In practica din domeniul de stabilitate al austenitei
piesele se racesc in aer. Structura finala contine perlita si o cantitate mai redusa de grafit. In piesele
mai masive pot apare aureole de ferita in jurul cuiburilor de grafit (fig. 29b). Comparativ cu fonta
maleabila feritica, fonta maleabila perlitica este mai rezistenta, mai dura, dar mai putin ductila si
tenace: Rm min. = 450 - 800 N/mm
2
; Amin=6 -1%; HB = 150 - 320 daN/mm
2
.
Fonta maleabila
cu inima neagra
feritica are o
larga aplicatie in
industria
automobilului
(cutia
diferentialului,
suportul
fuzetelor, cutia
de directie,
pedala de frana,
pedala de
ambreiaj etc) si al masinilor agricole. Sunt piese cu forme complexe, rezistenta ridicata, cu suficienta
tenacitate si ductilitate.
Fonta maleabila cu inima neagra perlitica, are rezistenta la rupere peste 450N/mm
2
. Se foloseste
pentru piese mai compacte, supuse la uzura abraziva cum sunt rotile si coroanele dintate, pinioanele.
Marcile cu rezistenta la rupere 700-800N/mm
2
sunt tratate termic prin calire in ulei si revenire.
In tabelul 15 se prezinta marci de fonte maleabile.
2.11 Simbolizarea fontelor
Fontele rezistente la uzare abraziva sunt prevazute in SR EN 12513:2000
(tabel nr.10) . Sunt marci de fonta alba nealiata sau slab aliata; aliata cu nichel si
crom; aliata cu continut ridicat de crom.
Fonta alba se simbolizeaza prin gruparea de litere EN-GJN, unde G indica
piesa turnata, J- fonta; N-nu contine grafit (fonta alba), urmata de duritatea
Vickers minim garantata.
Fontele nealiate sunt livrate in stare brut turnata fara tratament. Fontele cu
4%Cr-2%Ni se livreaza brut turnate sau cu tratament termic. Se supun recoacerii
de detensionare la 250..300C. Pentru rezistenta la socuri mecanice se supun
recoacerii la 425475C. Fontele cu 9%Cr-5% Ni se supun calirii de la 800850C.
Fontele cu continut ridicat de Cr se livreaza brut turnate sau cu tratamentul termic
de calire de la 9001050C si revenire la 200500C.
Tabel nr. 10 Fonta rezistenta la uzare abraziva
Marca de
fonta
Compozitia chimica [%] HV
min.
C Si Mn P
max.
S
max.
Ni Cr Mo
max.
Cu
max.
a). Fonta nealiata sau slab aliata
EN-GJN-
HV350
2,4
3,9
0,4
1,5
0,2
1,0
- - - max. 2,0 - - 350
b). Fonte cu Ni-Cr
EN-GJN-
HV520
2,5
3,0
max.
0,8
max.
0,8
0,1 0,1 3,05,5 1,53,0 - - 520
EN-GJN-
HV550
3,0
3,6
max.
0,8
max
.0,8
0,1 0,1 3,05,5 1,53,0 - - 550
EN-GJN-
HV600
2,5
3,5
1,5..
2,5
0,3
0,8
0,8 0,8 4,56,5 8,010,0 - - 600
c). Fonte cu continut ridicat de Cr
EN-GJN-
HV600
(XCr11)
>1,8
2,4
>2,4
3,2
max.
1,0
0,5
1,5
0,08 0,08 max.2 11,014,0 3 1,2 600
EN-GJN-
HV600
(XCr14)
14,018,0
EN-GJN-
HV600
(XCr18)
18,023,0
EN-GJN-
HV600
(XCr23)
>3,2
3,6
23,028,0
Fontele cenusii cu grafit lamelar (obisnuite sau modificate) turnate in piese sunt prevazute in
standardul SR EN 1561:1999 (tabel 11). Fontele cenusii cu grafit lamelar sunt caracterizate fie prin
rezistenta la tractiune pe probe turnate separate sau atasate la piesa, fie prin duritatea Brinell pe
suprafata piesei turnate.
Marcile de fonta cenusie se simbolizeaza prin gruparea de litere EN-GJL, (unde L-indica grafitul
lamelar), urmata de rezistenta la tractiune minima garantata sau duritatea Brinell maxima admisa. De
exemplu: EN-GJL-150 sau EN-GJL-HB 175 SR EN 1561:199
Proprietatile fontelor se coreleaza cu masa metalica, dimensiunile si forma grafitului. Fonta de
rezistenta minima 100N/mm
2
are masa metalica feritica si separari
grosiere de grafit. Cresterea rezistentei minime peste 200N/mm
2
este asigurata de masa perlitica si
separari fine de grafit. Rezistente peste 300N/mm
2
se obtin prin modificare. Rezistenta la tractiune si
duritatea Brinell scad cu cresterea grosimii de perete a piesei care se toarna.
Fontele modificate cu grafit vermicular turnate in piese sunt prevazute in
STAS 12443-86 (tabelul 12). Se simbolizeaza prin grupul de litere Fgv urmat de
rezistenta la tractiune minima garantata. Exemplu: Fgv 300 STAS 12443-86.
Fontele cu grafit nodular (sferoidal) turnate in forme din amestec clasic
sunt clasificate in SR EN 1563:1999 in functie de caracteristicile mecanice ale
materialului, rezultate din incercarea de tractiune si incovoiere prin soc mecanic sau
prin incercarea de duritate Brinell.
In tabelul 13 se prezinta clasificarea fontelor dupa caracteristicile mecanice
rezultate din incercarea de tractiune si incovoiere prin soc mecanic. Simbolizarea
fontelor este alcatuita din grupul de litere EN-GJS - rezistenta la tractiune minima,
Rm, in N/mm
2
- alungirea specifica la rupere, A, in %. Daca se garanteaza energia
de rupere prin soc mechanic, KV, atunci se adauga grupul de litere LT-la
temperatura scazuta sau RT-la temperatura ambianta.Exemplu: EN-GJS-350-22-LT
SR EN 1563:199 Daca caracteristicile mecanice se determina pe epruvete
prelucrate din probe atasate, dupa valoarea alungirii la rupere se adauga litera U.
Exemplu: EN-GJS-500-7U SR EN 1563:199
In tabelul 14 se prezinta marcile de fonta caracterizate prin incercarea de
duritate. Simbolizarea contine in acest caz dupa grupul de litere EN-GJS-HB
valoarea duritatii Brinell. Exemplu: EN-GJS-HB 130 SR EN 1563:199
In SR EN 1564:1999 (tabelul 15) se prezinta clasificarea fontelor cu grafit
nodular bainitice de inalta rezistenta, in functie de de caracteristicile mecanice
determinate pe epruvete prelevate din probe turnate separate.
Tabel nr. 11 Fonte cenusii cu grafit lamelar

Marcile garantate
dupa rezistenta
minima la
tractiune

Grosimea
de perete
reprezen-
tativa
[mm]
Rezistenta
la
tractiune
Rm min.
[N/mm
2
]
Marcile
garantate
dupa
duritatea
Brinell
Grosimea
de perete
reprezen-
tativa
[mm]
Duritatea
Brinell
HB 30
min-
max.
Micro-
structura
SR EN
1561:1999
STAS
568-
82
SR EN
1561:1999
EN-GJL-
100
Fc
100
5 - 40
100-
200
EN-GJL-
HB 155
40-80
20-40
10-20
5-10
2.5-5
max.
155
max.
160
max.
170
max.
185
max.
210
Feritica
EN-GJL-
150
Fc
150
2,5-300 150-250 EN-GJL-
HB 175
40-80
20-40
10-20
5-10
2.5-5
100-175
110-185
125-205
140-225
170-260
Ferito-
perlitica
EN-GJL-
200
Fc
200
2,5-300 200-300 EN-GJL-
HB 195
40-80
20-40
10-20
5-10
4-5
120-195
135-210
150-230
170-260
190-275
Perlitica
EN-GJL-
250
Fc
250
5-300 250-350 EN-GJL-
HB 215
40-80
20-40
145-215
160-235
Perlitica
10-20
5-10
180-255
200-275
EN-GJL-
300
Fc
300
10-300 300-400 EN-GJL-
HB 235
40-80
20-40
10-20
165-235
180-255
200-275
Perlitica
EN-GJL-
350
Fc
350
10-300 350-450 EN-GJL-
HB 255
40-80
20-40
185-255
200-275
Perlitica
Nota: Rm determinata pe probe turnate separate cu diametru 30mm, corespunzatoare pentru
grosimea de perete 15mm
Tabel 12 Fonte cu grafit vermicular STAS 12443-86
Marca
fontei
Rm min.
[N/mm
2
]
A
5
min.
[%]
Rp
0,2
min.
[N/mm
2
]
HB
[daN/mm
2
]
Microstructura
masei metalice
Fgv
300
300 2 200 130-180 Preponderent
feritica
Fgv
350
350 1 240 160-240 Ferito-perlitica
Fgv
400
400 1 280 200-280 Preponderent
perlitica
Tabel 13 Fonte cu grafit nodular caracterizate prin incercarea de tractiune
Marca fontei Rm
min.
[N/mm
2
]
Rp
0,2
min.
[N/mm
2
]
A
min.
[%]
KV min [J]
SR EN
1563:1999
STAS
6071-
82
Valoare
medie
Valoare
individuala
EN-GJS-350-
22-LT
- 350 220 22 12
la -
40C
9
la -40C
EN-GJS-350-
22-RT
- 350 220 22 17
la 23C
14
la 23C
EN-GJS-350-
22
- 350 220 22 - -
EN-GJS-400-
18-LT
- 400 240 18 12
la -
9
la -20C
20C
EN-GJS-400-
18-RT
-
-
-
400 250 18 14
la 23C
11
la 23C
EN-GJS-400-
18
400 250 18 - -
EN-GJS-400-
15
450 250 15 - -
EN-GJS-450-
10
- 450 310 10 - -
EN-GJS-500-
7
Fgn
500-7
500 320 7 - -
EN-GJS-600-
3
Fgn
600-2
600 370 3 - -
EN-GJS-700-
2
Fgn
700-2
700 420 2 - -
EN-GJS-800-
2
Fgn
800-2
800 480 2 - -
EN-GJS-900-
2
- 900 600 2 - -

Tabel 14 Fonte cu grafit nodular caracterizate prin incercarea de duritate Brinell
Marca
fontei
Interval
de duritate
Brinell HB
Alte caracteristici
(informativ)
SR EN
1563:1999
Rm
[N/mm2]
Rp
0,2
{N/mm
2
]
EN-GJS-
HB130
160 350 220
EN-GJS-
HB150
130-175 400 250
EN-GJS-
HB155
135-180 400 250
EN-GJS-
HB185
160-210 450 310
EN-GJS-
HB200
170-230 500 320
EN-GJS-
HB230
190-270 600 370
EN-GJS-
HB265
225-305 700 420
EN-GJS- 245-335 800 480
HB300
EN-GJS-
HB330
270-360 900 600
Tabel 15 Fonte cu grafit nodular bainitica
Marca
fontei
Rm min.
[N/mm
2
]
Rp
0,2
min.
[N/mm
2
]
Amin.
[%] SR EN
1564:1999
EN-GJS-
800-8
800 500 8
EN-GJS-
1000-5
1000 700 5
EN-GJS-
1200-2
1200 850 2
EN-GJS-
1400-1
1400 1100 1
Fontele maleabile sunt clasificate in standardul SR EN 1562:1999 in functie
de caracteristicile mecanice rezultate din incercarea de tractiune (tabelul 16). Se
diferentiaza fonta maleabila cu inima alba (decarburata) si fonta maleabila cu inima
neagra (nedecarburata).
Simbolizarea fontelor maleabile cu inima alba cuprinde grupul de litere EN-
GJMW urmat de rezistenta la tractiune, Rm, minima in N/mm
2
si alungirea specifica
la rupere, A, in %. De exemplu: EN-GJMW-350-4 SR EN 1562:199
Simbolizarea fontelor maleabile cu inima neagra cuprinde grupul de litere EN-GJMB. De exemplu: EN-
GJMB-300-6 SR EN 1562:199
Tabel 16 Fonta maleabila cu inima alba (W), si inima neagra (B)

Marci de fonta Diametru
epruveta
d
[mm]
Rezistenta
la
tractiune
Rm min.
[N/mm
2
]
Alungire
la rupere
(Lo=3d)
A
min.[%]
Duritate
Brinell
HB
(informativ)
SR EN
1562:1999
STAS
569-79
EN-GJMW-
350-4
Fma 350 12
15
350
360
4
3
max.230
EN-GJMW-
360-12
- 12
15
360
370
12
7
max.200
EN-GJMW-
400-5
Fma 400 12
15
400
420
5
4
max.220
EN-GJMW-
450-7
- 12
15
450
480
7
4
max.220
EN-GJMW-
550-4
- 12
15
550
570
4
3
max.250
EN-GJMB-
300-6
Fmn 300 12 sau
15
300 6 max.150
EN-GJMB-
350-10
Fmn 350 12 sau
15
350 10 max.150
EN-GJMB-
450-6
Fmp 450 12 sau
15
450 6 150200
EN-GJMB-
500-5S
Fmp 500 12 sau
15
500 5 165215
EN-GJMB-
550-4
Fmp 550 12 sau
15
550 4 180230
EN-GJMB-
600-3
Fmp 600 12 sau
15
600 3 195245
EN-GJMB-
650-2
Fmp 650 12 sau
15
650 2 210260
EN-GJMB-
700-2
Fmp 700 12 sau
15
700 2 240290
EN-GJMB-
800-1
- 12 sau
15
800 1 270320
3 Rezumat si concluzii

Fierul este un metal tranzitional, care prezinta alotropie si transformari
magnetice. Fierul tehnic pur esteutilizat in special pentru proprietatile sale de
material cu permeabilitate margnetica mare si pentru elaborarea otelurilor speciale
(fierul Armco), in metalurgia pulberilor (fierul carbonil).
Aliajele Fe-C sunt cele mai utilizate aliaje din constructia de masini.
Carbonul exista in aliajele pe baza de fier sub trei forme: dizolvat in fier,
legat chimic in cementita sau liber sub forma de grafit. In functie de starea
carbonului, aliajele Fe-C cristalizeaza dupa doua diagrame de echilibru fazic:
- sistemul metastabil Fe-Fe
3
C, dupa care cristalizeaza otelurile (la
viteze lente de racire) si fontele albe (la viteze rapide sau in prezenta
elementelor antigrafitizante);
- sistemul stabil Fe-grafit, dupa care cristalizeaza fontele cenusii (la
viteze lente de racire sau in prezenta elementelor grafitizante).
Cunoasterea fazelor, constituentilor si a transformarilor structurale din
aliajele Fe-C la diferite temperaturi prezinta o deosebita importanta, pentru ca
permite evaluarea proprietatilor acestor aliaje, a posibilitatilor de prelucrare
tehnologica cat si de modificare structurala si de proprietati, prin tratament termic.
Otelurile sunt aliajele Fe-C, care contin intre 0,0218-2,11%C. Sunt aliaje
deformabile, datorita prezentei in structura a feritei la temperatura ambianta si a
austenitei la temperaturi ridicate. Cu cresterea continutului de carbon, otelurile isi
maresc rezistenta si duritatea, iar plasticitatea si tenacitatea scad.
In aliajele tehnice apar o serie de elemente insotitoare, care provin in urma reactiilor de dezoxidare
(Si, Mn, Al), din imposibilitatea eliminarii lor totale la elaborare (P, S), din reactii cu faza gazoasa la
elaborare sau turnare (O, N, H). Aceste elemente sunt in cantitate limitata, cu actiune cunoscuta. Pot
provoaca o serie de defecte: S-fragilitate la cald, P-fragilitate la rece, H-fulgi, N-imbatranirea
mecanica.
Fontele albe contin intre 2,11-6,67%C, avand intreaga cantitate de carbon
sub forma de cementita. Sunt aliaje de turnatorie, datorita prezentei
eutecticului. Fontele albe sunt foarte dure, rezistente la uzazare abraziva, dar
fragile si utilizare mai redusa.
Fontele cenusii contin carbonul partial sau in totalitate sub forma de grafit.
Grafitul provine fie direct din faza lichida si solida, fie prin descompunerea
cementitei. Factorii care favorizeaza separarea grafitului din faza lichida sunt:
compozitia chimica a fontei (elementele grafitizante Si, Cu, Al, Ni), viteza de racire
lenta si capacitatea germinativa a topiturii. Descompunerea
cementitei este favorizata de mentineri indelungate la temperaturi ridicate, viteze
lente de racire de la temperatura de incalzire, prezenta elementelor grafitizante.
Fontele cenusii au proprietatile dependente de compozitia chimica, natura
masei metalice, cantitatea, marimea, modul de distributie si forma grafitului. Sunt
folosite fontele cenusii hipoeutectice, cu structura feritica, ferito-perlitica, perlitica,
perlito-cementitica sau fonte fosforoase. Rezistenta maxima este data de masa
metalica perlitica; duritatea de fontele fosforoase sau cele perlito-cementitice;
capacitatea de amortizare a vibratiilor este maxima la fontele cenusii feritice.
Distributia grafitului lamelar poate fi uniforma, in rozete, neuniforma,
interdendritica orientata sau neorientata.Rezistenta maxima este data de distributia
uniforma a grafitului, iar rezistenta la soc termic de distributia interdendritica.
Prin procedeele de modificare si maleabilizare, forma grafitului se poate
modifica de la forma lamelara cu varfuri ascutite specifica fontelor cenusii obisnuite,
la cea lamelara cu varfuri rotunjite, vermiculara, nodulara sau de recoacere (in
cuiburi).
Modificarea consta in schimbarea conditiilor de germinare primara a
grafitului, prin introducerea in topitura a unor elemente modificatoare, in scopul
finisarii si compactizarii grafitului sau pentru stabilizarea masei metalice perlitice de
inalta rezistenta. Fontele modificate sunt cu grafitul lamelar cu varfuri rotunjite,
vermicular sau nodular.
Maleabilizarea este un tratament termic de recoacere care se aplica
pieselor cu structura de fonta alba pentru a se obtine grafitul de recoacere. Dupa
procedeul de obtinere se disting fonte maleabile cu inima alba si cu inima neagra.
Rezistenta maxima corespunde fontelor cu grafit nodular si maleabile
perlitice. Capacitatea de deformare plastica si tenacitatea sunt maxime la fontele cu
grafit nodular feritice si la fontele maleabile cu inima alba sau inima neagraferitice.
In conditiile alinierii tarii noastre la standardele Uniunii Europene, o atentie
deosebita trebuie acordata simbolizarii marcilor de otel si fonta.