Memoria si uitarea

Uitarea este un fenomen normal, necesar in anumite limite. Formele

uitarii: totala, partiala, lapsusul.

De ce uitam?
Stresul, oboseala, imbolnavirea creierului, absenta intelegerii (memorarea
mecanica), atitudinea pasiva fata de material (doar citirea), materiale
nestructurate (neorganizate logic), absenta scopului si a motivatiei, ambianta
nefavorabila, subinvatarea (numar mai mic de repetitii decat este necesar),
suprainvatarea (numar mai mare de repetari decat este necesar).
Intervalul prea mare dintre invatarea initiala si repetarile ulterioare.
Nerecunoasterea si nerespectarea factorilor si legilor memoriei.
Optimizarea memoriei
Erori: dezinteres, indiferenta. Gandire negativa, absenta intelegerii unor
informatii. Oboseala, amanarea pregatirii (criza de timp). Pauze insuficiente.
Metode de a retine si reactualiza mai multa informatie: stabilirea unor
scopuri clare, precise; consolidarea motivatiei si atitudinea pozitiva fata de
material. A gasi ceva util in fiecare material. Atitudinea activa fata de material,
prelucrarea materialului si nu doar citirea acestuia (fragmentari, scoaterea
ideilor principale, scheme, rezumate).
Apelul la diferite materiale, la diferiti mediatori care usureaza retinerea,
stocarea si reactualizarea informatiei (planse, atlase, dictionare, machete,
colaje).
Memorarea logica si nu mecanica. Implicarea a cat mai multor procese
cognitive. Cercetarile au aratat ca retinem 10 % din ceea ce citim, 20 % din ce
auzim, 30 % din ce vedem, 50 % din ce vedem si auzim in acelasi timp.



Legile generale ale senzatiilor
Legile generale ale senzatiilor
1. Legea intensitatii (legea pragurilor) pragul absolut minim =
intensitatea cea mai mica dintr-un stimul care poate determina o
senzatie specifica.
Intre intensitatea stimulului si nivelul sensibilitatii senzoriale exista un
raport invers proportional.
- Pragul absolut maxim = reprezinta cantitatea cea mai mare
dintr-un stimul care mai poate determina inca o senzatie specifica.


- Pragul diferential = cantitatea dintr-un stimul care adaugata la
stimularea initiala determina o noua senzatie.
senzatia tactila
3,3 gr 100 gr

vaz

auz

2. Legea contrasului senzorial = scoaterea in evidenta a doi stimuli cu
caracteristici opuse: simultan, succesive.
3. Legea adaptarii se refera la modificarea sensibilitatii datorita
actiunii repetate prelungite a stimulului.
Un stimul slab care actioneaza repetat prelungit determina cresterea
sensibilitatii.
Daca un stimul puternic actioneaza repetat prelungit scade
sensibilitatea.
4. Legea sensibilizarii cresterea sensibilitatii datorita interactiunii cu
alti analizatori.
5. Legea sinesteziei producerea de efecte de catre un analizator
asupra altui analizator pentru a-l face pe acesta din urma sa fie
stimulat.
6. Legea semnificatiei ceea ce are importanta pentru noi este sesizat
mai repede si mai usor.

Perceptia reprezinta un proces senzorial complex prin care se
semnalizeaza in imagini primare si complexe totalitatea insusirilor obiectelor si
fenomenelor in conditiile actiunii acestora asupra analizatorilor.

Caracteristici ale imaginii perceptive:
- Redau insusiri concrete/intuitive ale obiectelor.
- Este o imagine primara (legatura directa cu obiectele).
- Imagine obiectuala (intotdeauna este imaginea unui anumit
obiect).
- Imaginea este complexa (sunt insusiri principale, secundare
de detaliu si elemente de camp perceptiv).

Diferentele individuale si calitatile memoriei
Diferentele la diferite niveluri ale memoriei- un fel de specializare,
accentuarea anumitor forme, modalitati de desfasurare a memoriei.
Diferente la nivelul proceselor memoriei. Exemplu: unii intiparesc
mai repede/usor, altii mai greu.
Diferente la nivelul organelor de simt: memorie vizuala, memorie
auditiva, memorie olfactiva, memorie gustativa.
Diferente dupa continutul activitatilor psihice. Memorie: afectiva
(trairile afective), verbala (logica), imaginativa, motorie.
Diferente dupa volumul cunostintelor si modul de a opera cu acestea.
Memorie: declarativa, procedurala, episodica, semantica.
Calitatile memoriei sau insusirile acesteia:
a. Volumul memoriei cantitatea de informatii pe care o putem retine
si reactualiza.
b. Rapiditatea intiparirii.
c. Trainicia pastrarii.
d. Mobilitatea (supletea) memoriei capacitatea de a asimila noi
informatii, de a le reorganiza pe cele pastrate si de a le uita pe cele inutile.
e. Acuratetea sau fidelitatea reactualizarii corectitudinea cu care
reactualizam.
f. Promptitudinea reactualizarii rapiditatea cu care reactualizam
informatia.
Manifestarile particulare ale psihicului
A. Procesele psihice care au continut reflectoriu-informational:
a. Procese cognitive (gnosis = cunoastere)
Senzoriale (senzatiile, perceptia si reprezentarea)
Superioare (logica): memoria, gandirea, imaginatia.
b. Procese afective: emotiile sentimentele, pasiunile .
c. Procesul volitiv sau vointa.
B. Activitatea psihica: jocul, invatarea, munca, creatia.
C. Insusirile psihice: trasaturi de personalitate (temperamentul,
caracterul, aptitudinile, inteligenta, creativitatea).
Exemple de insusiri: lent, calm, impulsiv, agresiv, bunatatea
(altruismul), sinceritatea.
D. Conditiile de desfasurare a vietii psihice:
Atentia, motivatia.
Procese: cognitive; reglatorii (atentia, vointa).
Ipostazele si nivelurile psihicului:
a. Psihicul constient
Cu stiinta = constiinta zona luminoasa a psihicului.

- Procesare cu scop;
- Procesare anticipativa;
- Procesare planificata;
- Procesare transformativa.
b. Subconstientul se afla stocul de informatii; deprinderile.
Reprezinta ansamblul informatiilor stocate, a datelor care candva au
fost consecinte si care in prezent se desfasoara fara control constient.
c. Inconstientul: zona primara, bazala.
Observatia si spiritul de observatie
Observatia este: intentionata; orientata catre un anumit scop; mijlocita
de cunostinte; organizata si sistematizata; condusa constient si voluntar.
Spiritul de observatie - reprezinta aptitudinea de a sesiza cu
rapiditate si precizie aspecte mai ascunse dar importante pentru scopurile
stabilite.
Iluziile perceptive reprezinta o percepere deformata a realitatii. Se
datoreaza in special elementelor de camp perceptiv (absentei reperelor
determina aceasta iluzie).
Exista iluzii optico-geometrice, tactilo-chinestezice, de miscare,
optico-chinestezice (de greutate).

Procese cognitive senzoriale-senzatiile
Definire si caracterizare
Definitie: reprezinta procese psihice elementare prin care se
semnalizeaza separat in imagini simple si primare insusirile concrete ale
obiectelor si fenomenelor in conditiile stimularii de catre acestea a
analizatorului.
Senzatiile se produc rareori de sine statator fiind integrate de regula in
procesul complex numit perceptie. Senzatiile pure sunt obtinute in conditii de
laborator.
Se caracterizeaza prin:
a. Calitatea diferentierea senzatiilor (senzatii vizuale, auditive, olfactive,
gustative, cutanate etc.)
b. Intensitate depinde de intensitatea stimulului si de starea persoanei.
c. Durata dureaza atat timp cat exista stimulare. Perioada de latenta si
efectul postactiune.
d. Tonalitatea afectiva este insotita de trairi afective: placere, neplacere.
e. Senzatiile au valoare informationala. Primim informatii despre realitatea
interioara si exterioara.

Senzatii: extraceptive; proprioceptive; interoceptive.

Analizatorul: este un ansamblu morfofunctional care face posibila
producerea senzatiilor. Este alcatuit din: A. Receptor transforma energia
stimulilor externi in impulsuri nervoase.
B. calea de conducere aferentia directa transmiterea informatiei sub
forma de influx nervos la scoarta cerebrala.
C. veriga centrala zone specializate aici se decodifica influxul si se
produce faptul psihic (imagine specifica).
D. conexiunea inversa aferentia inversa comenzi de la scoarta
cerebrala catre receptori.


Legile perceptiei
1. Legea integralitatii perceptiei - obiectul este reflectat, redat ca un intreg,
un tot unitar.
2. Legea structuralitatii imagine organizata ierarhic; trasaturile principale,
in baza carora identificam obiectul, sunt situate in prim plan.
3. Legea selectivitatii perceptive itotdeauna exista un obiect al perceptiei
si elementele campului perceptiv.
4. Legea constantei perceptive exista o constanta a marimii, a formei, a
culorilor (in anumite limite).
5. Legea proiectivitatii imaginea se formeaza la nivelul scoartei cerebrale
dar este proiectata la nivelul sursei care a generat-o.

Psihicul si ipostazele sale
DEF: psihicul reprezinta o forma de reactie la solicitarile mediului
cu scopul adaptarii la acesta.

La om, psihicul cuprinde constiinta, nivel superior de manifestare.
Caracteristicile psihicului uman:
a. Este expresie a vietii de relatie.
b. Ce legatura exista intre psihic si creier, alte procese biologice.
Desi activitatea psihica are ca suport creierul, procesele fizio-chimice, dar nu
se confunda cu acesta.
Creierul este un mijloc (instrument) pentru desfasurarea vietii psihice.
c. Creierul este o constructie subiectiva mintala care se
exteriorizeaza in comportament. Apartine unui subiect cu propriile trasaturi de
personalitate. Nu este o copie fidela a realitatii. Omul transforma,
reorganizeaza, transpune obiectivul in subiectiv, selecteaza, aproximeaza in
functie de particularitatile personalitatii.
d. Psihicul este determinat si conditionat social-istoric. Depinde
de particularitatile de cultura-civilizatie.

Psihologia ca stiinta
Psyche = suflet (psihic)
Logos = stiinta
Wilhem Wundt infiinteaza primul laborator de psihologie
experimentala. Se cerceteaza psihicul cu anumite metode.
Specificul obiectului (domeniului) psihologiei: a fost gandit foarte
diferit ->definitii diferite ale psihologiei.
In functie de cum s-a inteles obiectul (domeniul) psihologiei s-au
conturat mai multe orientari:
a. Viata psihica interioara introspectionism: psihanaliza.
b. Comportamentul:- reactiile externe, vizibile (masurabile).
- behaviorismul
c. Conduita: ansamblul manifestarilor psihice interne subiective si
a celor externe vizibile si relatia dintre ele, psihologia conduitei.
d. Omul concret sinele individual: psihologia umanista.






Personalitatea
Conceptul de personalitate
Individ individualitate.
Persoana personalitate.
Definirea personalitatii: personalitatea este organizarea dinamica in
cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si
comportamentul sau caracteristic. Personalitatea este un macro-sistem al
invariatilor informationali si operationali ce se exprima constant in conduita si
sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect.

Caracteristicile personalitatii: caracterul sistemic; personalitatea
alcatuita din elemente corelate intre ele. Durabilitatea, stabilitatea,
persistenta in timp. Trasaturile de personalitate raman relativ stabile
indiferent de diferitele imprejurari conjunctive. Esentialitatea = este data de
existenta unor trasaturi esentiale, definitorii, pentru personalitate (pentru
modul de a fi). Structuralitatea si dinamismul, este organizata ierarhic cu
trasaturi principale si secundare. In timp anumite aspecte ale personalitatii se
mai pot modifica si in functie de cerintele mediului. Unicitatea nu exista
doua persoane identice din punct de vedere al personalitatii.

Latura personalitatii
o Temperamentul: latura dinamico-energica.
o Aptitudinile: latura instrumental-operationala.
o Caracterul: latura rational-valorica.
o Inteligenta: latura rezolutiv-productiva.
o Creativitatea: latura transformational-constructiva.

Tipuri de personalitate
a. Personalitatea imatura simplitatea structurilor componente, slaba corelatie
intre structurile componente, functionalitate ineficienta, instabilitate,
inconsecventa, adaptare dificila la mediu (mai ales la situatiile noi).
b. Personalitatea matura: complexitatea structurilor componente si corelatia
logica dintre ele, functionalitate eficienta, stabilitate, consecventa, adaptare
usoara la mediu.
c. Personalitate accentuata: trasaturi iesite din comun care ies in evidenta,
adaptare dificila la mediu. Posibilitatea de a cadea in patologic mult mai repde
decat la celelate personalitati.
d. Personalitatea anormala/destructurata existenta unor probleme.

Reprezentarea
Reprezentarea este un proces cognitiv senzorial de semnalizare in
forma de imagini unitare dar schematice a insusirilor caracteristice ale
obiectelor si fenomenelor in absenta actiunii directe a acestora asupra
analizatorilor.
Reprezentarea nu este posibila fara o perceptie anterioara. Sunt
evidentiate in reprezentare, schematic aspectele ei esentiale pentru
identificarea obiectului.
A nu se confunda cu memoria; are la baza cele percepute si apoi
stocate in memorie.
Schematizarea imaginii in reprezentare este foarte valoroasa
deoarece face trecerea de la individual la general, fiind astfel o baza pentru
formarea conceptelor (notiunilor).
In reprezentare un rol important il au pe langa memorie, limbajul si
gandirea.
Imaginea in reprezentare este: panoramica (sunt redate simultan
caracteristicle obiectului).
Imaginea este figurativa (reda tot caracteristici concrete ale
obiectelor).
Reprezentarea face trecerea de la procesele pur senzoriale la cele
intelectual logice.

Rezolvarea de probleme
O bresa ori lacuna in procesul de cunoastere reprezinta o
problema, iar pentru a depasirea acestei probleme repertoriul de raspunsuri
(solutii) al subiectului este insuficient.
Orice problema presupune 3 elemente: starea initiala (datele de la
care se porneste; ceea ce se stie deja); starea finala (finalitatea sau
rezultatul); operatiile, mijloacele, strategiile utilizate pentru a ajunge de la
starea initiala la starea finala.
Modalitati de rezolavare: probleme slab definite (elementele
problemei sunt vagi); bine definite (elementele problemei sunt bine definite).

Strategii de rezolvare
a. Strategia algoritmica: se realizeaza operatii intr-o anumita
succesiune; exista reguli ce trebuiesc respectate obligatoriu; solutia este unica;
se folosesc la problemele bine definite;gandirea este de tip reproductiv.
b. Strategia euristica procedee de lucru flexibile; se preteaza la
probleme slab definite; pot exista mai multe solutii; metoda principala se
numeste incercare eroare incercare; gandirea este reproductiva si creativa si
se combina cu imaginatia; conduc la invetii, descoperiri.


Temperamentul
Latura dinamico-energica si expresiva a personalitatii. Se exprima prin
modul cum reactionam in diferite situatii prin dinamismul, activismul
conduitei prin vorbire, miscari, rapiditatea cu care lucram.
Temperamentul este innascut, nu se schimba radical. Unele trasaturi
pot fi compensate, controlate; exista totusi control constient in manifestarile
temperamentale.
Temperamentul evolueaza, se maturizeaza spre sfarsitul
adolescentei, se mentine constant la maturitate, iar la batranete multe trasaturi
se aplatizeaza.
Temperamentele nu pot fi evaluate ca bune sau rele, putem vorbi de
trasaturi avantajoase si dezavantajoase.

Tipologii temperamentale
1. Tipologia lui Hypocrate si Galenius 4 tipuri temperamentale:
- Coleric
- Sangvinic
- Flegmatic
- Melancolic

2. Tipologia lui Pavlov
Temperamentul determinat de activitatea nervoasa superioara; procesele
nervoase, excitatia si inhibitia.
- Forta: tipul puternic/slab.
- Mobilitatea: tipul mobil/ inert.
- Echilibrul: tipul echilibrat/ neechilibrat.
4 tipuri de activitate nervoasa superioara:
- Tipul puternic neechilibrat excitabil (temperamanetul coleric).
- Tipul puternic echilibrat mobil (temperamentul sangvinic).
- Tipul puternic echilibrat inert (temperamentul flegmatic).
- Tipul slab , astenic (temperamantul melancolic).

3. Tipologia lui Jung
Orientarea predominanta catre lumea exterioara sau catre sine.
Tipul extravertit: sangvinic, coleric.
Tipul introvertit: flegmatic, melancolic.

4. Tipologia lui Eysenck
Gradul de nevrozism (stabilitate/instabilitate emotionala).
Tipul stabil (sangvinic, flegmatic); instabil (coleric, melancolic).

Gandirea
Gandirea este un proces cognitiv superior.
Reflectie - obiectul reflectiei; intentii, scopuri, aprecierea
(evaluarea).
Gandirea se deosebeste de perceptie prin doua aspecte:
o Gandirea se desfasoara si in absenta obiectelor; nu este necesara o
relatie de tipul aici si acum ca in perceptie.
o Gandirea se desfasoara asupra tuturor dimensiunilor timpului:
trecut, prezent si viitor (se analizeaza fapte, evenimente trecute) se
fac previziuni asupra viitorului.

Gandirea opereaza asupra esentialului pe cand in perceptie se
semnalizeaza insusirile concrete ale obiectelor (forma, marime, culoare).
DEF: 1. gandirea reprezinta procesul cognitiv superior, uzand de notiuni,
rationamente, judecati, operatii cognitive, cu ajutorul carora realizeaza o
profunda procesare a realitatii.
2. Psihologii cognitivisti definesc gandirea ca o organizare si manipulare a
informatiilor si cunostintelor stocate in memorie in vederea intelegerii unei
situatii si a crearii de noi informatii.
Se realizeaza o complexa procesare a informatiei ascendent si descendent.

Procesare
Ascendenta Descendenta
Este dirijata de datele
observatiei, de experientele
individului, inclusiv cele
perceptive, de imaginile mintale
acumulate in timp.
Este un demers de tip
inductiv, de la fapte si date
concrete spre generalizari tot mai
cuprinzatoare.
Este modul natural de
evolutie a gandirii umane.
Este o cunoastere bazata
pe informatiile obtinute prin
procesele senzorial-perceptive si
prin reprezentari.
Este dirijata de legi, reguli,
norme, principii.
Este un demers de tip
deductiv: din anumite legi se
deduc atribute ale unor
fenomene, categorii de obiecte.
Este o evolutie a gandirii,
realizata prin invatare, instructie
scolara, educatie.
Are un caracter imperativ,
se impune gandirii noastre si
deriva din nivelul cunoasterii
umane la un moment dat.


Imaginatia
DEF: imaginatia este procesul cognitiv complex de elaborare a unor
noi idei, imagini, proiecte pe baza combinarii si transformarii elementelor
experientelor acumulate.
Imaginatia interactioneaza cu toate procesele psihice dar mai ales cu
memoria, gandirea si limbajul.
Memoria si imaginatia
Memoria ofera materialul, informatiile pe care imaginatia le
prelucreaza si conserva rezultatele imaginatiei.
Memoria este cu atat mai eficienta cu cat este mai fidela realitatii.
Imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat rezultatele sale sunt mai noi, mai
deosebite de realitatea existenta.
Gandirea si imaginatia
Si gandirea si imaginatia au ca obiect si posibilul viitor dar
predictiile gandirii sunt fundamentate logic, pe cand ale imaginatiei se
realizeaza prin procedee specifice si mai putin logic.
Imaginatia este puternic sustinuta de afectivitate si motivatie.
Tensiunea afectiva puternica favorizeaza procesul imaginativ.
Emotiile/sentimentele au rol de energizare si dinamizare a procesului
imaginativ.
Motivele intretin o receptivitate crescuta pentru anumite elemente
ale realului, permit aducerea acestora in prim plan, evidentierea lor dupa alte
criterii decat ale gandirii.
Exemple de motive si atitudini care favorizeaza procesul imaginativ:
curiozitate, interes pentru nou, incredere in fortele proprii, trebuinta de auto-
realizare.
Produsele imaginatiei au diferite grade de noutate si originalitate; de
la simple transformari pana la produse in totalitate noi si originale.

Formele imaginatiei
1. Forme involuntare
a. Visul din timpul somnului reprezinta o inlantuire de
imagini, trairi afective; acestea se deruleaza uneori haotic, alteori scenic,
subiectul este spectator. Unele sunt legate de dorinta si asteptarile noastre care
nu se pot realiza in starea de veghe.
In vis se produc combinari, transformari ale informatiei. Visul are caracter
simbolic = pot fi descifrate. Este posibila gasirea unor solutii pe baza
imaginilor din timpul visului.
b. Reveria visarea cu ochii deschisi ce se produce de regula in
starile de relaxare si in functie de dorintele si asteptarile persoanei. De regula
sensul de derulare a imaginilor este unul fantezist.
Persoana este pasiva dar poate intervenii cu o usoara dirijare intr-un sens dorit.
Reprezinta un fel de indeplinire fictiva a dorintelor si asteptarilor.

2. Forme voluntare
Imaginatia reproductiva; imaginatia creatoare; visul de perspectiva.


Vointa
Def: vointa este o autoreglare a conduitei.
Este o autoreglare constienta deoarece in urma deliberarilor alegem
in cunostinta de cauza varianta de actiune.
Psihologul Jean Piaget considera ca dam dovada de dorinta in doua
situatii: cand exista un conflict intre doua tendinte; cand exista un conflict intre
doua tendinte inegale ca forta, una supunandu-se celeilalte.
Vointa reprezinta mecanismul psihic superior de autoreglare a
conduitei prin mijloace verbale de mobilizare a efortului voluntar in vederea
depasirii obstacolelor aflate in calea atingerii scopului constient stabilite.
Efortul voluntar are doua tendinte de manifestare: a) de initiere
sustinere si finalizare a ceva; b) de diminuare, de stopare, amanare a ceva (
renuntarea la o activitate daca se dovedeste ca e imposibil de realizat,
diminuarea sau stoparea unei trairi afective).
Nu toate actele noastre sunt voluntare. Astfel exista:
1. Acte reflexe (reflexe innascute si dobandite , de prinderile de a fi efectuate
fara control constient).
2. Acte voluntare. Prin care se caracterizeaza activitatea voluntara. Presupune
un scop constient stabilit , este precedata de un plan mintal, presupune intentia
si decizia de a efectua activitatea, presupune invingerea obstacolelor aflate in
calea atingerii scopurilor. Este sustinuta de motivatie si afectivitate, asigura
autoreglarea.

Insusirile vointei:
- Puterea vointei: expresia efortului fizic si psihic investit; presupune
hotarare, tarie de caracter, fermitate in atingerea scopului.
- Independenta: capacitatea de a lua decizii prin chibzuinta proprie.
Opusul sugestivitatea. A nu se confunda independenta cu lipsa de
receptivitate fata de ideile, sugestiile altor persoane.
Falsa independenta (negativismul) = a spune nu atat atunci cand trebuie
cat si atunci cand nu trebuie. Refuza ideile altora chiar daca acestea se
dovedesc a fi bune, valoroase.
Activ = persoana se manifesta vehement.
Pasiv = persoana este linistita dar tot nu face ceea ce este rugat.
Independenta implica evaluari autonome si decizii proprii in cunostiinta
de cauza.
- Perseverenta, presupune rabdare, tenacitate si minutiozitate.
Capacitatea de a atinge scopurile, de a finaliza activitati, chiar si atunci
cand apar dificultati suplimentare. Opusul = delasare. Incapatanare = aspect
negativ al vointei.
A dori sa faci, sa obti ceva, chiar si atunci cand conditiile arata ca nu se
poate sau atunci cand este indesirabil.
- Curajul = asumarea lucida a riscurilor.
- Calmul- capacitatea de autocontrol mai ales in situatii de incertitudine; a sti
sa alegi varianta cea mai eficienta de actiune.

Motivatia
Motivatia reprezinta ansamblul de stimuli interni care determina
comportamentul.
Ansamblul starilor de necesitate al organismului care orienteaza si
dirijeaza comportamentul pe directia satisfacerii lor.
Starea de necesitate se manifesta in organism ca un dezechilibru
biologic nou psihologic.
Exemplu: absenta comunicarii dezechilibru de ordin psihic-social.
Diminuarea substantelor nutritive foame dezechilibru biologic.

Functiile motivatiei
1. Functia de activare difuza si de semnalizare a unui dezechilibru biologic
sau psihic.
2. Functia de declansare a activitatii.
3. Functia de directionare, orientarea atentiei catre scop; fara aceasta
motivatie ar fi haotica.
4. Functia de sustinere a actiunii si de energizare.

Tipuri de motivatie
Trebuintele (nevoile) reprezinta structura motivationala de baza.
Exemple de trebuinte: nevoia socializarii; nevoia sprijinului; nevoia de
hranire; nevoia somnului; nevoia indeplinirii visului.
Clasificare
a. Trebuintele primare (innascute) = asigura integritatea fizica:
- Organice (somn, mancare etc.)
- Functionale (miscare, manevrare etc.)

b. Trebuinte secundare (dobandite):
- Materiale (nevoia de locuinta, confort, instrumente etc.)
- Sociale (de comunicare, integrare, colaborare)
- Spirituale ( de a cunoaste, estetice, etice, de implinire a personalitatii).
o Psihologul american Maslow = piramida trebuintelor.
o Trebuinte de autorealizare.
o Trebuinte estetice.
o Trebuinte de cunostere.
o Trebuinte de afiliere.
o Trebuinte de securitate.

Motivele = reactualizarii si transpunerii in plan subiectiv a starilor de
necesitate. Reprezinta mobilul care declanseaza comportamentul.
Exista si motive inconstiente.

Interesele = orientari selective, relativ stabile si active catre anumite
activitati, persoane, obiecte.
Au o structura mai complexa si mai organizata decat motivele. Includ
aspecte cognitive afective si volitive (cunostinte si abilitati, trairi afective de
placere si satisfactie), perseverenta.
Convingeri morale, culturale, idei, valori.
Idealurile = proiectii existentiale.

STRUCTURI MOTIVATIONALE
1. Motivatie: pozitiva- determinata de stimuli premiali (lauda, incurajare);
negativa determinata de stimuli aversivi (cearta, pedeapsa).
2. Motivatie: intrinseca cearta, pedeapsa, sursa motivationala se afla in
interiorioritatea subiectului solidara cu activitatea desfasurata; extrinseca
determinata din exterior, impusa sau sugerata.
3. Motivatie: cognitiva actioneaza din launtrul proceselor cognitive
(dorinta de a sti). Exemplu: memoria, gandirea, imaginatia; afectiva
actioneaza din nevoia de afectiune, dragoste, pentru a pastra afectiunea
primita, pentru a nu dezamagi pesoanele iubite.





Memoria
Procesele si formele memoriei
1. Memorarea (fixarea) informatiei, experientei.
Memorarea neintentionata care este spontana, fara efort voluntar, constient.
Memorarea intentionata care este cu intentie cu efort voluntar.
Se impune mai ales in cazul materialelor grele, dificile, complexe.
Stabilirea scopului; organizarea, sistematizarea materialului.
Memorarea mecanica fara intelegerea celor memorate, este formala, are
productivitate scazuta (numarul mare de repetari, timp mai mare). Sunt situatii
cand memoram mecanic datorita faptului ca exista si materiale care in sine
izolat nu au o semnificatie.
Informatiile se uita repede si mult.
Memorarea logica cu intelegerea celor memorate se caracterizeaza prin
autentitcitate (adica se retin si formule verbale si continuturile logice). Se mai
caracterizeaza prin economicitate, adica numar de repetari mai mic, durata mai
mica, efort mai mic si prin productivitate (se retine mult si cu acuratete).

2.Pastrarea / depozitarea informatiei: proces dinamic si
activ (in timpul pastrarii informatia se transforma, se fac legaturi asocieri
cu alte informatii alaturate, materialul memorat poate fi diminuat sau
amplificat).
Pastrarea de foarte scurta durata (secunde) senzoriala; pastrarea de scurta
durata (8-10 minute) de lucru; de foarte lunga durata semantica, centrata pe
esential.


3. Reactualizarea informatiei involuntar sau voluntar.
a. Recunoasterea in prezenta obiectului stimulului.
b. Reproducerea in absenta obiectului, a stimularii.


Atentia
Def: atentia este orientarea, selectivitatea si concretizarea constiintei
noastre asupra unor stimuli aflati in afara noastra sau in interiorul nostru.
A fi atent inseamna a fi orientat catre ceva anume. A fi atent
inseamna a fi atras de ceva anume. A fi atent inseamna a ignora cat mai mult
din tot ceea ce exista si se intampla in jurul a ceva anume de care ne ocupam.
A fi atent inseamna a fi concentrat asupra a ceva anume.
Insusirile atentiei si educarea lor:
a. Volumul atentiei numarul de elemente asupra carora ne putem
concentra simultan atentia. Conteaza experienta si exercitiul.
b. Concentrarea intensitatea care este data si de rezistenta la factorii
perturbatori.
c. Stabilitatea capacitatea de concentrare un timp mai indelugat
(conteaza varsta).
d. Mobilitatea capacitatea de a realiza concomitent doua sau mai multe
sarcini (de a ne concentra simultan la doi sau mai multi stimuli). Conditionata
de complexitatea sarcinii si de prezenta unor operatii automatizate.
Distragerea atentiei este opusul concentrarii si stabilitatii, incapacitatea de a
face fata factorilor perturbatori.

Afectivitatea
Afectivitatea reprezinta un ansamblu de procese psihice care reflecta
relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trairi, uneori atitudinale.

Clasificarea trairilor afective:
Criterii de clasificare: intensitatea, durata, complexitatea, gradul de
constientizare si control voluntar, gradul de modelare socio-culturala.
1. Procesele primare sunt trairi primare cu durata si intensitate variabile,
sunt mult apropiate instinctelor si tind sa scape controlului constient.
a. Tonul afectiv al proceselor cognitive care se refera la reactiile
emotionale ce insotesc orice act de cunoastere.
b. Procesele de provenienta organica (starea de sanatate) - sunt cauzate
de buna stare a organelor interne.
c. Afectele procese afective simple, primitive, foarte intense si
violente, de scurta durata: groaza, mania, frica, plansul zgomotos, rasul in
hohote.
Se afla foarte aproape de instincte.

Proprietatile trairilor afective
a. Intensitatea
Forta, taria cu care se manifesta. Tipul: hiperactiv, echilibrat emotiv,
hipoemotiv.
b. Polaritatea tendinta de a gravita catre polul pozitiv fie catre polul
negativ.
c. Expresivitatea capacitatea trairilor afective de a se exterioriza.
Expresiile afective coreleaza conduite emotional-expresive, mimica,
pantomimica.
Nu intotdeauna intre trairea reala si conduita emotional-expresiva exista
concordanta. Conduitele, expresiile afective se conventionalizeaza si se
standardizeaza in functie de specificul fiecarei culturi, traditii (semne
afectogene).
d. Mobilitatea proceselor afective= trecerea de la un tip de traire la alt
tip (emotii-sentimente), trecerea de la un pol la altul (dragoste-ura) si trecerea
de la o etapa la alta, trecerea de la faza de cristalizare la faza de destramare.
A nu se confunda mobilitatea justificata de fluctuatiile afective (treceri,
schimbari fara motiv).
e. Persistenta, mentinerea trairii si dupa ce a disparut stimulul afectiv.