Formula chimica a omului

Lavoisier aratase la vremea lui, in secolul XVIII, ca plantele si animalele sunt formate din
carbon, hidrogen, oxigen si azot. Aceasta scurta lista s-a lungit considerabil in ultimul timp. Daca luam
in considerare un om de 70 kg greutate, obtinem urmatoarea alcatuire:
1. Oxigen (56,1%) = 40 kg
2. Carbon (28%) = 19,6 kg
3. Hidrogen (9,3%) =6,5 kg
4. Azot (2%) = 1,4 kg
5. Calciu (2%) = 1,4 kg
6. Clor (1%) = 0,7 kg
7. Fosfor (1%) = 0,7 kg
8. Sulf, fier, sodiu, magneziu, fluor (0,6%) = 0,4 kg
In afara acestora, in corpul omenesc se mai intalnesc o sumedenie de alte elemente, cum sunt cuprul
(0,005%, aprox. 350 mg), manganul (0,002%, aprox. 140 mg), iodul (0,00004%, aprox. 28 mg), zincul
(0,5% in celule), cobaltul, siliciul, etc. de fapt, aproape toate elementele tabelului lui Mendeleev par a
fi cuprinse in corpul unui om.
Unii oameni curiosi s-au apucat chiar sa socoteasca, “la valoarea pietei”, cam cat valoreaza toate
aceste subsatante prezente in organismul unui om. Astfel, la inceputul anului 1967, revista franceza
“Express” anunta ca un cercetator al societatii “Monsanto” a stabilit ca valoarea produselor chimice
continute de corpul omenesc ar atinge valoarea de aprox. 16000 lei. In realitate, calcule de acest tip
sunt ridicole si, fara indoiala, complet nereale. Intr-adevar, totul depinde de “gradul de faramitare” al
substantelor chimice din organism, luat in considerare de socotitorul nostru. Pretul total al produselor
chimice devine inestimabil daca tinem seama de cele mai delicate substante, de hormoni, de enzime, pe
care omul nu a izbutit inca sa le prepare, de acizii nucleici atat de complicati, a caror prima preparare,
atunci cand va fi realizata intr-un viitor inca neprecizat, va costa milioane!
Elementele chimice naturale nu depasesc numarul de 90, asa cum sunt inscrise in tabelul periodic al
elementelor, in timp ce combinatiile lor care se gasesc in corpul omenesc ating sute de mii sau
milioane de substante chimice! Pe de alta parte, proprietatile elementelor separatenu mai apar catusi de
putin in combinatiile lor. Daca cercetam cu atentie lista elementelor data mai sus, putem observa ca
printre substantele prezente se afla si unele considerate ca foarte periculoase. Asa sunt, de pilda,
fluorul, cel mai activ dintre halogeni, care poate distruge cu usurinta toate materiile organice; clorul,
despre care se stie ca este un gaz toxic, iritant, foarte periculos; fosforul, bromul si multe altele. Dar
este, inca o data, absurd sa le consideram in forma elementara, cand in realitate aceste elemente
chimice intra in combinatii in care-si pierd toate insusirile pe care le aveau sub forma de elemente.
Astfel, clorul, combinandu-se cu sodiul, formeaza clorura de sodiu, banala sare de bucatarie. De fapt, o
buna parte din clorul cuprins inauntrul corpului nostru se gaseste chiar sub aceasta forma, de clorura de
sodiu. Lucruri asemanatoare se intampla cu aproape toate elementele insirate in lista de mai sus. In
organismul nostru, ele arareori apar izolate.
 In afara glucidelor, lipidelor si protidelor, combinatii interesante prezinta clorurile, sulfatii,
carbonatii, fosfatii si alte saruri ale potasiului, calciului magneziului si ale fierului, raspandite in
diferitele tesuturi.
Fluorul, care se gaseste in cele mai multe tesuturi intr-o proportie infinitezimala, se intalneste totusi
ceva mai in abundenta in oase si mai ales in smaltul dintilor. Fluorul si calciul se gasesc acolo sub
forma unei sari numite fluorofosfat sau fluoroapatita, substanta cu mare duritate, rezistenta la agentii
vhimici. Deci, in cazul smaltului dintilor, fluorul este si el un element constructiv.
Si siliciul poate avea un rol plastic (constructiv) in anumite cazuri. Totusi, in general, rolul de
elemente plastice este atribuit doar primelor 11 elemente in ordinea abundentei: carbonul, hidrogenul,
oxigenul, azotul, fosforul, sulful, clorul, sodiul, potasiul, calciul, magneziul.
Celelalte elemente au doar un rol catalitic. Ele au fost denumite oligoelemente (de la oligo “putin”,
deci elemente in cantitate mica).
Dintre oligoelemente, fierul este cunoscut de cea mai multa vreme. Corpul unui adult contine cam
3,5 g de fier, deci aprox. 0,005% din greutatea sa.
Veti intreba: dar unde se localizeaza fierul in organism?
Fierul intra in alcatuirea hemoglobinelor, a pigmentilor respiratori ai vertebratelor si a altor pigmenti
inruditi, citocromii, care au un rol foarte important in respiratia celulelor. Absenta fierului din
organism ar duce la moarte imediata. Iata deci ca, desi exista in cantitate foarte mica, acest element
este indispensabil vietii.
Dupa fier, urmeaza zincul (cam 1,5 g in corpul unui adult, deci 0,002%). Zincul este urmat de
cupru. Alte elemente se gasesc in proportie si mai mica. De pilda, manganul se intalneste in proportie
de 5 miimi de miligram la suta de grame de tesut.
Lista diferitelor elemente prezentata mai inainte nu ne spune mare lucru despre substantele variate
si importante pe care ele le formeaza. Sa observam, totusi, ca oxigenul reprezinta proportia cea mai
ridicata: acest lucru se datoreste marii cantitati de apa din tesuturi. Imediat dupa el urmeaza carbonul.
Daca am elimina apa din organism si am analiza apoi corpul omenesc, am ajunge la constatarea ca
50% din greutatea acestuia ar fi formata din carbon. Faptul este semnificativ, desi poate la prima
vedere nu apre nimic straniu in acest procent ridicat.
In lista data, dupa carbon urmeaza hidrogenul, apoi azotul. Asadar, C+O+H+N. Aceste patru
elemente impreuna alcatuiesc peste 90% din corpul omenesc!
Dar mai este necesar un avertisment: a cunoaste diferitele substante din organismele vii, a sti
“compozitia chimica” a omului, de exemplu, nu este suficient. Ar insemna sa privim totul ca o stare
incremenita. Or, aceasta chimie biologica “statica” e doar o treapta in cunoasterea noastra.

Bibliografie:
Leonid Petrescu - “Noua chimie a vietii”