Constelatii Diamantine Nr. 8 (48) / 2014

Revist# de cultur# universal#
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul V, Nr. 8 (48)
August 2014
Per aspera ad astra
Turner - Podul diavolului
Semneaz:
Mihai Batog-Bujeni(
Adrian Botez
Emil Bucureyteanu
Nazaria Buga
Ionu( Caragea
Livia Ciuperc
Josef Czechowicz
Alensis De Nobilis
Daniel Dejanu
Eugen Deutsch
Dominic Diamant
Doina Drgu(
George Filip
Mircea Gheorghe
Petre Gigea-Gorun
Stelian Gomboy
Elena Andreea Ion
Stejrel Ionescu
Dan Lupescu
Dorina Magarin
Boris Marian
Daniel Marian
Snziana Theodora Matei
Florin Mceyanu
Nicolae Mtcay
Constantin Miu
Rodica Moru(an
$tefan Radu Muyat
Janet Nic
Ion N. Oprea
Ion Pachia-Tatomirescu
George Petrovai
George Popa
Puiu Rducan
$tefan Al. Saya
Florentin Smarandache
Constantin Stancu
Gheorghe A. Stroia
Nelu Vasile
Leonard Ionu( Voicu
Mariana Zavati Gardner
Janet Nic, ]ata din Taurida ...........................p.3
Stelian Gomboy, Sapte ani de la trecerea la
cele venice a Preafericitului Printe Teoctist
Arpau - Patriarhul BOR ..........................pp.4,5
Doina Drgu(,Glorii, Modele i Capodopere ..p.6
George Petrovai, Poezia - component
esential a culturii universale ................pp.7-13
Ionu( Caragea,Poezia....................................p.13
George Popa, Sensul n poezie ...............pp.14-18
Dominic Diamant,Stihuri a(i)urite ..............p.18
Dan Lupescu, Primul spectacol Robert Wilson
n Romnia: Rinocerii, dup Eugen Ionescu
......................................................................pp.19-22
Adrian Botez,Poeme ......................................p.23
Ion Pachia-Tatomirescu, Despre dogma
olimpismului .....................................................p.24
Daniel Marian,Un RAS/putin.......................p.25
Nicolae Mtcay,Versuri ..................................p.25
Constantin Stancu, Dosoftei: ca roua ce curge
pe munte .....................................................pp.26-27
Florin Mceyanu, Pictur de pictur.
William Turner ..................................................p.27
Livia Ciuperc,nlntuiri epice ..............pp.28,29
Daniel Dejanu,Apus n deriv ...............pp.30-33
Mircea Gheorghe, Neobositul poet George
Filip............................................................pp.34,35
Mariana Zavati Gardner,Versuri ..................p.35
George Filip,Vise desenate ............................p.36
E. Bucureyteanu, De la Zenit la Nadir..pp.37-39
Snziana Theodora Matei, Cartea i biblioteca,
prietenii mei ......................................................p.39
Rodica Moru(an,Versuri .................................p.40
$tefan Radu Muyat,Versuri ...........................p.40
Florentin Smarandache,Af(l)orisme ............p.41
Elena Andreea Ion,Versuri .............................p.41
Petre Gigea-Gorun, Amintiri din paradisul
copilriei ...................................................pp.42,43
Janet Nic, O monografie unicat ..................p.44
Boris Marian, Staliniana-2014 ....................p.45
Mihai Batog-Bujeni(,Sonete ........................p.45
Eugen Deutsch, Janet Nic,Duel sonetistic...p.46
Alensis De Nobilis,Versuri ............................p.46
Ion N. Oprea, Declinul istoric al Basarabiei i
Bucovinei - mrturii i imagini, recurs la
memorie......................................................pp.47,48
Stejrel Ionescu,Proz..................................p.48
Dorina Magarin, Braconierii de vise ....pp.49,50
Josef Czechowicz,Poeme ...............................p.50
Constantin Miu,Fetania..............................p.51
Leonard Ionu( Voicu, Funia roie .................p.52
Gh. A. Stroia, Secvential/ Sequential ..........p.53
Nazaria Buga, Pe unde-a umblat Dumnezeu,
crete un nger .........................................pp.54-56
Puiu Rducan,Versuri ....................................p.56
Nelu Vasile, Constelatii epigramatice ........p.57
$t. Al. Saya, Constelatii epigramatice .........p.58
Doina Drgu(, Exercitii de luciditate ...pp.59,60
Sumar
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor
- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traductor, eminescolog,
critic de art
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
ISSN 2069 0657
Redac(ia
Redactor-yef: DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie: JANET NIC
Redactori literari: IULIAN CHIVU
BAKI YMERI
DANIEL MARIAN
Redactor artistic: FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania,
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- GEORGE FILIP, Canada, scriitor
Materialele se pot trimite la adresele:
constelatiidiamantine1@gmail.com
const.diamantine@gmail.com
www.scribd.com/doina_dragut
2
Anul V, nr. 8(48)/2014 Constela\ii diamantine
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
DTP: Doina DRGUT
Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu],
Janet Nic#, N.N. Negulescu
Ilustra(ia revistei: William Turner
Anul III, nr. 5(21)/2012
3
Anul V, nr. 8(48)/2014
|A|A DIN TAURIDA
Janet NIC~
Consecvent n a-si arta incompetenta
de recenzent al unor reviste, mai bune, sau
mai putin bune, ce apar, din dragoste de cul-
tur, n toate colturile trii, TATA IFIGENIA,
de la Luceafrul de dimineat curenume
mondial si astral, pulseaz incoerent, dar
pluseaz cu noi dovezi care i descalific asa-
zisa pricepere de condeier infailibil. Mai
nti, s observm c duduca nu mai sem-
neaz cu numele de Ifigenia, ci, pur si
simplu: Din Taurida. Ceea ce ne face s
credem (bine c s-a convins si ea!) c este
vorba despre: Nimeni din Taurida. Quod
erat demonstrandum!
Asta asa, ca s-mi crpesc si eu, din or-
goliu mioritic, umorul comunist, de care dau
dovad, cu pingele culte, de la strmosii
nostri latini! Asadar, TATA DIN TAURIDA
nu poate dormi de dorul Constelatiilor
diamantine! Are cosmaruri, vrea s piar
smnta acestei reviste si s rmn, dac
se poate, numai Luceafrul ei, curenume
mondial, galactic si astral, singura revist
care promoveaz adevrata cucultur!
Da, o asigurm pe ne-stimata si prfuita
duduie curenume din antichitatea sub care
se ascunde: revista noastr este cea mai
proast revist din univers, zdreant pu-
blicistic; noi, diamantinii, suntem veleitari
(mai ales eu!), provinciali (mai ales eu!),
nulitti literare (mai ales eu!); colegii si
useristi, care public la noi, sunt uscturile
USR-ului. Da! Da! Da! Desapteori, DA! Asta,
ca s nu se mai oboseasc s caute, prin
gunoaie, abjectii si spurcciuni cu care, se
vede de departe, c este bine mobilat! E
vremea s ne lase! S rmn nemuritoare
si rece n tarcul su de la intrarea n ono-
rabilul Luceafr, pe post de Lbus cronicar!
Dar, nainte de a ne lua amiabilul adio,
s poposim, un pic, pe ntelepciunea perfect
a Nimicului din Taurida. Ia s vedem noi
care este scara lui de valori, s vedem prin
ce sit-ciur-drmon cerne el, dar nu discerne,
munculita altora. Se observ, nc de la n-
ceput, o ncremenire n proiect: revistele
centrale sunt esente si chintesente, lapte
si miere, ambrozie si nectar, unde profesio-
nistii, care si respect statutul, ngeri
literari, arhangheli hermeneuti, heruvimi-
ttici, fac ordine, bat moned celest si mpart
pasapoarte de nemurire. Revistele provin-
ciale sunt stupide, depsite, anacronice, pri-
mitive, cu veleitari, cu neaveniti, pentru c
nu au profesionisti, ca la Centru. Cte-
odat, imperturbabilul drmon din cpsorul
TATEI NIMENI face mici concesii, decretnd
c unele articole, din acest trm blestemat,
ar putea s fac figur frumoas n orice
publicatie central. Asa, da, coan duduc!
Bravos! ntotdeauna, Centrul e n centru si,
cteodat, din mila Lbusului-cronicar, si
periferia si bocne papucii pe caldarmul
Centrului.
S ne apropiem si mai mult deunitatea
de msur a lui Lbus-Cronicar, mare talent
literar, gratie creia se zideste piramida va-
loric a neamului. n prezentarea unei reviste,
zice, riguros stiintific si documentat: Sem-
nalmcu plcere. Vorbind despre alt re-
vist, afirm, ritos: o plcut lectur ofer
revista X. Cznindu-se s promoveze o re-
vist cu numai trei aparitii, dar din care a
lecturat numai dou, miorlie, doct si inte-
lectual: Semnalmcu plcere o nou re-
vist. Si, la nicio schioap mai ncolo: Am
mai receptat cu plcere. Asadar, criteriul
plcerii este teapa n care trage TATA
LBUS revistele care au curaj s-i treac prin
fat. Toat lumea stie c plcerea este su-
biectivitatea nssi. Are conotatii senzuale,
corporale, materiale, superficiale. Plcerea nu
are adncime si nu duce spre duhul cu care
se laud LAIKA luceferist. Tocmai de aceea,
cu aceeasi plcere, prieteneasc si tovr-
seasc, semnalm gravele gafe gramaticale,
prin care si respect statutul de profesio-
nist-amator, dar, pentru care un licean ar
pierde bacalaureatul. ntr-o cronicut lau-
dativ, dar ct o coaj de nuc, scrie, negru
pe alb: mai corect spus. Si un tnc declasa
a saptea stie c adjectivul corect nu are
grade de comparatie! Iar, n alt cronicut,
tot laudativ, defileaz cu o perl nuci-
toare: Fetele prostiei este, de fapt, subi-
ectul!!! Pi si noi tocmai despre asta vor-
beam. Se vede cine este subiectul si ce fete
are! Foarte corect, prea corect, prea ca la
tar! Iat perle din cauza crora, ltrtoarea
Laika ar trebui s-si lase arme si bagaje si s
plece, pentru totdeauna, n elineasca Taurid
si s-si pape, sntoas, nemeritata pensi-
oar milenar. Pensioar pltit din sudoarea
poporului s poat ea, zna melopeelor, s-
si gdile papilele instinctuale cu subtila inte-
lectualitate a chilotilor roz, a chilotilor
tanga si a chilotilor pusi pe suflet, pe care
eu, fr talent literar, nu sunt n stare a fi ca-
pabil s-o nteleg, n veacul vecilor!!
Si eu care eram gata s-i propun s-si dea
fusta jos din cap, s-i vd adevratul chip, s
stiu si eu cu cine m lupt! Mai bine, lips!
Turner - Ultimul drum al temerarului
4
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 8(48)/2014
Stelian GOMBO{
Dac ar fi, totusi, s m bucur de ceva
anume n aceste zile, vremuri si momente de
reculegere si reflectie, este faptul c, iat, de
dou milenii ncoace, adic de la ntemeierea
credintei crestine, suntem capabili s ne cins-
tim si s ne omagiem eroii istoriei sau martirii
credintei, precum si personalittile marcante,
universale si nationale, care au amprentat
istoria, veacurile si locurile, cu activitatea,
cu viata si cu nvtturile ori scrierile lor mult
folositoare!... Acum, n aceste vremuri, am
fost prtasii trecerii la cele vesnice aP.F. P-
rinte Teoctist - Patriarhul Bisericii Orto-
doxe Romne - mare cunosctor si mrtu-
risitor al istoriei bimilenare romnesti, tot-
odat apologet al dreptei credinte crestine,
care si-a purtat cu toat demnitatea si n-
crederea n Dumnezeu crucea vietii si a slujirii
Bisericii lui Iisus Hristos, vreme de foarte
multi ani!... De aceea, pentru noi, ncepnd
cu anul 2007, ziua de de 30 Iulie va comemora
totdeauna acest eveniment nchinat despr-
tirii doar vremelnice si numai pmntesti de
cel de-al cincilea ntistttor al Bisericii
noastre strmosesti - nationale, Printele du-
hovnicesc al Trii Romnesti a sfrsitului de
veac XX si nceputului celui de-al XXI-lea,
ierarhul, slujitorul si monahul Teoctist, origi-
nar din Moldova lui Stefan cel Mare si Sfnt
si din patria luceafrului Mihai Eminescu!...
Drept urmare, n iuresul acestor zile, la
mplinirea a sapte ani de la moartea si nmor-
mntarea sa, mi-am adus aminte de viata,
opera si activitatea covrsitoare si debor-
dant a Preafericitului Printe Patriarh
Teoctist, a crui plecare dintre noi, neastep-
tat si mai ales nedorit, o regretm foarte
mult cu totii!... De ce acest lucru, pentru c
odat cu plecarea sa dintre noi am senzatia
c se ncheie o epoc, o generatie si o pleiad
formidabil de slujitori ai altarului strbun;
si ndeosebi fiindc i regretm calittile sale,
personalitatea lui remarcabil si admirabil,
abilittile sale foarte competente n disciplina
teologic si n spiritualitatea traditional si
autentic-mrturisitoare a Printilor Bisericii,
pe care ni le-a cultivat nou n orice loc si n
orice timp, cu atta druire, dragoste si ab-
negatie!... El este si va rmne n continuare,
n constiinta discipolilor, profilul teologului,
a crturarului si a omului de cultur cu des-
chidere spre universal, spre consistent si
acribie stiintific, transmis nou cu foarte
mult rigoare, acuitate si exactitate!... Cu
vaste si avizate cunostinte n cele mai diverse
discipline culturale, istorice si teologice, P-
rintele Patriarh inspira tuturor foarte mult
seriozitate, sinceritate, mult discernmnt si
foarte mult blndete, noblete si cumintenie
spiritual, transpunndu-ne, ntotdeauna,
ntr-o stare de confort sufletesc si de bucurie
duhovniceasc!... Tocmai din aceast cauz
era foarte apreciat, foarte admirat de foarte
mult lume, bucurndu-se de o popularitate
iesit din comun, drept pentru care mai era
probabil, si invidiat!... El, Arhipstorul cu
chipul vesnic luminos, a fost ntotdeauna,
consecvent probittii sale intelectuale, mo-
rale si sufletesti!... Pentru acest fapt a fost
foarte solicitat, fiind implicat n foarte multe
actiuni si activitti, n diferite comisii bise-
ricesti, teologice, culturale si academice, din
cadrul diferitelor institutii si universitti ro-
mnesti ori strine, si aceasta pentru c me-
todele si normele sale de lucru, de evaluare
si cercetare erau cu adevrat stiintifice, actu-
ale si foarte eficiente!... Mai remarcm faptul
c a fost mult iubit de toat lumea, de toate
vrstele si categoriile sociale, intelectuale ori
culturale: tineri, elevi-seminaristi, studenti-
teologi, preoti, clugri si credinciosi, aju-
tndu-i pe foarte multi dintre ei prin reco-
mandrile si sfaturile pe care le-a dat fiecruia
n parte, ori de cte ori a fost solicitat!...
Colaborator apropiat si sfetnic luminat
al multor profesori si ierarhi - fiindc cei mai
multi dintre ei i datoreaz ascendenta si evo-
}apte ani de la trecerea la
cele ve]nice a Preafericitului
P[rinte Teoctist Ar[pa]u
Frnturi de gnduri ]i sentimente
despre momentul marii sale treceri
I
n

m
e
m
o
r
i
a
m
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne
(1915 2007)
5
Anul V, nr. 8(48)/2014
lutia, att spiritual ct si social ori profe-
sional -, ndrumtor al multor studenti si
doctoranzi, pstor duhovnicesc al attor ge-
neratii de preoti si clugri, membru al foarte
multor organisme de specialitate din tar si
de peste hotare, am observat cum, la nmor-
mntarea sa, l-au plns si l-au regretat cu
totii, fiind constienti de marea pierdere ce li
s-a pricinuit!...
Cu alte cuvinte, noi, crestinii ortodocsi
romni si nu numai, am petrecut, Vineri, 03
August anul 2007, n Catedrala Patriarhal
din Bucuresti - acolo (de) unde si-a desf-
surat activitatea pastoral-misionar si cultu-
ral, si unde vor astepta osemintele sale p-
mntesti pn la obsteasca nviere - alturi
de alti trei mari naintasi, Patriarhi ai Romniei
- pe unul dintre cei mai mari crturari, teologi,
ierarhi si ctitori de cuget, spiritualitate si sim-
tire romneasc al veacului nostru, cu o larg
deschidere si recunoastere international!
Spicuind doar fragmente si frnturi din
impresiile si sentimentele de fireasc recuno-
stint si pretuire, ce-mi coplesesc mintea si
inima n aceste momente, m-am dus cu gn-
dul la slujba nmormntrii acestui mare
ierarh, teolog si crturar al Bisericii noastre
Romnesti, promotor si aprtor al valorilor
culturii si spiritualittii noastre, totodat si a
ecumenismului celui adevrat, promovat att
n tar ct si dincolo de granitele ei... si m
uitam cum au participat toti membrii Sfn-
tului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne,
ntistttorii si reprezentantii celorlalte bi-
serici ortodoxe surori, n frunte cu Sancti-
tatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic
al Constantinopolului, care a fost n ultimii
ani de foarte multe ori n Romnia si care l-a
iubit si pretuit pe Printele Patriarh Teoctist
ntr-un mod cu totul special; conductorii si
reprezentantii celorlalte culte si confesiuni
din Romnia, precum si din strintate, n
frunte cu delegatia special sosit de la Vati-
can; apoi conductorii politici si militari ai
trii, n frunte cu presedintele si cu primul-
ministru, care a decretat ziua prohodirii sale
drept zi de doliu national, dup cum de altfel
a (si) meritat!... Asadar, toti acestia au venit
s-l prohodeasc, alturi de marea multime
de credinciosi veniti din toat tara cu trenul
ori cu masinile sau cu autocarele, de aseme-
nea foarte multi oameni de stiint si de cul-
tur, studenti, cunoscuti ori apropiati si foar-
te multi altii, nct a fost un ocean de oameni,
o multime imens, de-a dreptul covrsitoare
si impresionant... Toti acestia au dorit s fie
martori si prtasi la acest eveniment si mo-
ment istoric unic n felul su, nlttor si
crucial n viata Bisericii noastre!...
Drept urmare, n acele zile, am constatat
cu bucurie si cu mult optimism c poporul
nostru dreptcredincios, dimpreun cu slu-
jitorii sfintelor altare din toat tara si din str-
intate, n dangtul clopotelor si n rostirea
pioas a sfintelor slujbe de pomenire, au
stiut, n urm cu trei ani, s-si conduc si s-
si cinsteasc Pstorul lor spiritual, care le-a
purtat grija celor sufletesti, n toate tinuturile
trii (si n diaspora romneasc) - n diferitele
ascultri si trepte ierarhice pe care le-a par-
curs n attia zeci de ani, iar n cea de Patriarh
timp de peste douzeci de ani, n vremuri si
n conditii nu ntotdeauna usoare, ba, dimpo-
triv, foarte vitrege, care l-au marcat si pe
care le-a evocat si regretat cu toat sinceri-
tatea si convingerea!... Am mai observat
faptul, pe parcursul acelor zile, c acest eve-
niment a fost foarte mediatizat si a meritat
acest lucru cu prisosint, cci a trecut la cele
vesnice Blndul Pstor Duhovnicesc al bi-
sericii noastre strbune si al poporului nostru
romnesc, majoritar ortodox!... Am vzut, n
tot acel rstimp, foarte mult lume, si clerical
si laic, plngndu-l pe printele lor, simtin-
du-se de acum ncolo prsiti si vduviti,
dar convinsi c Arhiereul Teoctist a plecat
s se ntlneasc cu Domnul si Mntuitorul
nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Vesnic -
pe Care l-a slujit cu atta dragoste si devo-
tament ntreaga sa viat!... Mai spun nc
odat, c am fost foarte impresionat de li-
nistea si starea de reculegere n care s-a des-
Isurat ntreaga slujb si ndeosebi momen-
tul procesiunii si al punerii sale n mormntul
anume pregtit, unde va fi de acum ncolo
alturi de predecesorii si: Miron, Nicodim
si Iustin - Vrednicii Patriarhi pe Scaunul
istoric si duhovnicesc al Trii noastre Ro-
mnesti!... Am mai remarcat c lumea con-
stientizeaz adevrul si realitatea c nu va
putea fi elaborat istoria contemporan a
Bisericii Ortodoxe Romne si a trii noastre,
Ir cel de-al cincilea Patriarh al Romniei;
din motivul c scriitorul, crturarul, monahul,
teologul si arhiereul Teoctist este o adevrat
piatr de hotar pentru cultura si spirituali-
tatea bisericii si a poporului nostru!...
n ncheiere, vin s ntreb, cu mult n-
dejde si ncredere n Providenta Divin, ce
va urma dup toate acestea, care vor fi mersul
si evolutia Bisericii n viitor, deoarece, iat,
ea se confrunt cu o multime de probleme si
de crize, tot mai acute pe zi ce trece, multe
dintre ele generate din interiorul si n inte-
riorul acesteia!... Luciditatea, spiritul su de
echip, respectul fat de colaboratori, dreap-
ta lui socoteal precum si diplomatia sa ar fi
fost de mare folos n continuare, dar am con-
vingerea c felul su de a fi, si mai ales de a
vedeasi deatratalucrurilevafi mostenit de
ctre multi dintre ucenicii si colaboratorii si,
n frunte cu succesorul su, avndu-l astfel
ntre noi si mai cu seam ntru noi, fapt
pentru care m rog ca Dumnezeu s-i rs-
plteasc toat osteneala si druirea de care
a fost n stare, fiind convins c nu va fi re-
pede uitat, desi de multe ori suferim de a-
ceast maladie - a amneziei si a nerecunos-
tintei, fiindc aportul su a fost cu adevrat
gritor si elocvent, marcant si determinant,
din care motiv sunt ferm convins c se va
face foarte des trimitere si referire la el, asa
nct, dup cum am pomenit si mai sus, Pa-
triarhul Teoctist al Bisericii noastre str-
mosesti - nationale si al neamului nostru
romnesc -, este ca un far ce lumineaz si va
lumina foarte mult timp (si) de acum ncolo,
desi probabil sunt si dintr-aceia care ar dori
s se sting ori s fie stins!...
Prin urmare, ndjduiesc c vomsti, pe
mai departe, s ne cinstim naintasii asa cum
se cuvine, cu toate c n aceste vremuri, pre-
tuim mai mult pe altii de oriunde si de aiurea,
cci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculosi,
mai senzationali!... Si totusi, suntem ncre-
dintati de faptul c ce este nobil rmne, iar
ce este ieftin, apune; cci noi locului ne ti-
nem, cum am fost asa rmnem!...
Turner - Un copac
6
Anul V, nr. 8(48)/2014
Doina DR~GU}
Vor sau nu, intelectualii se raporteaz la
modele, iar modelele nu pot s fie dect
capodopere.
Fiecare intelectual nzuieste s fie un
model; unii reusesc, altii nu.
Existenta intelectualului este o
permanent ondulare ntre vocatie si
aspiratie.
Exist si ambitii, dar, de cele mai multe
ori, ambitiile sunt desarte.
Cine nu s-a mbogtit din Ecleziast,
deci cine nu stie dedeertciunea
deertciunilor si c totul e
deertciune, acela nu este n msur s-
si vad dimensiunile puterii.
Vrem mult, si este omeneste s vrem
mult, dar trebuie s fim constienti de faptul
c limitele noastre ne ngrdesc.
Sunt oameni predestinati gloriei si
glorificrii? Da, cei hrziti cu geniu (n
cazul Gloriei) si cei care descind dintr-un
anumit neam si obligati s ilustreze acel
neam (glorificatii).
Glorificatii sunt, fatalmente, trectori.
Pot intra n Istorie, pot intra n Enciclopedii.
ntrebarea este: pentru ct timp?
S nu uitm c omul nu este dect o
trestie gnditoare, cum spunea Blaise
Pasacal.
Istoria culturii si civilizatiei ofer multe,
foarte multe exemple de capodopere.
Pretinse sau adevrate.
Cti rzboinici nu si-au ridicat statui?!
Cti faraoni nu si-au imaginat c vor
rmne nemuritori nchisi acolo n
piramide?!
Cti creatori din domeniile artelor
plastice, arhitecturii, muzicii, literaturii nu
s-au crezut de neuitat?!
De la unul a rmas un vers citat de te-
miri-cine, de la altii au rmas numai
amintirile despre ceea ce au fcut.
n secolul al XXI-lea, constatm, cu
tristete, c din cele sapte minuni ale lumii
antice n-a mai rmas dect una (piramida
lui Keops).
Gloria a fost si rmne o iluzie; este
efemer (din gr. ephemeros, ceea ce
nseamn o specie de fluturi care nu triesc
dect o zi).
Cu marele risc de a clca pe drumuri
ndelung umblate, vom spune c numai
Glorii, Modele
]i Capodopere
geniile au parte de posteritate.
S ne gndim ce-ar fi literatura
universal fr Homer, fr Dante, fr
Shakespeare, fr Goethe, fr Eminescu?
Si ce-ar fi muzica fr Beethoven, fr
Bach, fr Verdi, fr Enescu?
Ori sculptura fr Fidias, fr
Michelangelo, fr Rodin, fr Brncusi?
Ori pictura fr Leonardo da Vinci,
Rafael, van Gogh, Gauguin, Picasso, fr
Grigorescu, fr Luchian?
Si ce-ar fi iubirea de ntelepciune
(filosofia) fr Socrate, fr Platon, fr
Aristotel, fr Hegel, fr Blaga?
Si ce-ar mai fi lumea fr Pitagora, fr
Edison? Ori Einstein?
Si mergem si ne ntrebm: ce-ar mai fi
lumea fr Norbert Wiener, ori fr Stefan
Odobleja?
Dac facem o incursiune n acest
univers fascinant consacrat
capodoperelor, observm c orice creator
al unei capodopere este el nsusi o
capodoper.
Un mare autor antic, Sofocle, zicea, n
acea capodoper care a nfruntat vremea si
vremurile Oedip: n lume-s multe mari
minuni,/ Minuni mai mari ca omul nu-s.
Sofocle era un autor precrestin; era un
panteist. N-avea de unde s stie c exist o
minune mai mare dect omul: Dumnezeu.
Cu alte cuvinte: ce-i va folosi omului
dac va ctiga lumea ntreag, iar
sufletul su l va pierde - spune
Evanghelia.
Orice popor (iar nu populatie, dup
disocierea subtil a lui Noica) si-a creat,
dup chipul i asemnarea sa, propriile
Glorii. Unele au nfruntat Vremea si
Vremurile, altele au trecut precum o stea
cztoare.
Succesul cel mai mare din toat istoria
omenirii a fost moartea umil a lui Iisus pe
cruce. Sacrificiul acesta suprem a rupt
pactul dintre diavol i umanitatea
noastr, iar sngele vrsat a
rscumprat sufletul lumii.
Turner - Cltorii prin troiene
Anul III, nr. 5(21)/2012
7
Anul V, nr. 8(48)/2014
Poezia
component[ esen\ial[
a culturii universale
Ajungnd cele mai naintate centre politice si economice din
Europa, cettile-state italiene vor cstiga de ndat aceeasi pozitie si
n cultur. Iar din rndul lor, la cel mai mare prestigiu va ajunge
Florenta. La fel ca n celelalte cetti italiene, luptele de partide din
Florenta au loc ntreghibelini sau partizanii mpratului si guelfi
sau partizanii papei.
n aceste mprejurri, ntr-o tar si o cetate (Florenta) aflate pe
cele mai naintate pozitii politice, economice si culturale de la sfrsitul
Evului Mediu, apareDante Alighieri (1265-1321), cel mai de seam
poet medieval si totodat primul mare geniu poetic modern.
Incontestabil, capodopera lui Dante, alctuit n timpul exilului,
esteDivina Comedie. Ea reprezint o sintez a ntregului Ev Mediu
si de asemenea prima oper modern, care anunt epoca de mai
trziu a Renasterii. Divina Comedie apare medieval prin caracterul
alegoric al celor trei prti ale sale: Infernul, Purgatoriul si Paradisul.
ns prin felul cum este nftisat acest imens material medieval, cartea
este surprinztor de modern. De unde si interesul viu de care ea se
bucur n rndul cititorilor, n pofida attor veacuri scurse de la
aparitia ei.
Fiecare din cele trei prti ale poemului cuprinde cte 33 de cnturi,
n afar deInfern - de altminteri, cartea cea mai bine realizat - unde
se mai adaug unul n plus, ca introducere. Deci, ntreaga poem
numr 100 de cnturi. Ea este scris n strofe de cte trei versuri,
numitetertine, n care primul vers rimeaz cu al treilea, iar al doilea
cu primul vers din tertina urmtoare. n felul acesta, se creeaz o
legtur solid si nentrerupt, ce strbate ntregul cnt.
Prin vigoarea si prospetimea operei sale, prin forta cuvntului
su, care a spart platosa feudal si a azvrlit punti trainice peste
hurile din istoria medieval, Dante Alighieri se dovedeste uimitor
de necesar si actual, iar Divina Comedie ne apare ca o carte mereu
tnr, asemeni sufletului si aspiratiilor umane.
Altfel spus, Dante si opera sa alctuiesc un tot unitar, anume
mitul nfrtit cu miracolul: mitul poetului desvrsit, animat de
dragoste mistuitoare pentru pierduta Beatrice si pentru patria sa, la
fel de pierdut, care, n pelerinajul su imaginar prin lumea umbrelor,
are parte de-o cluz pe msur - Virgiliu, autorul Eneidei, cel mai
mare poet al Antichittii si simbolul ratiunii umane; tot asa, miracolul
alctuirii unei poeme inspirat de ntreaga umanitate si dedicat
ntregii omeniri, cci lumea dantesc de dincolo este n fond lumea
terestr, cu slbiciunile si viciile ei ngrozitoare, dar si cu nsusirile
ce justific optimismul poetului si ncrederea sa neclintit n capa-
citatea de regenerare moral-spiritual a omului.
B. Renayterea
Tot n cettile italiene, si mai cu seam n Florenta, apar primii
fiori ai liberttii la popoarele moderne, crendu-se astfel si conditiile
unui mare avnt al culturii.
Ansamblul acestei nfloriri culturale ce-si are originea n cettile
libere italiene din secolul al XIV-lea, care se dezvolt n veacul al XV-
lea si apoi, n veacul al XVI-lea, se extinde si n alte tri, poart
numele deRenatere. Pe atunci termenul nu era utilizat. Pentru prima
dat el a fost ntrebuintat de Giorgio Vasari, celebrul biograf al
pictorilor italieni din acea vreme, fiind reluat si definitiv impus n
veacul al XIX-lea.
Faptul c oamenii timpului ignorau acest termen derinascita, nu
nseamn c ei nu erau constienti de acea mare prefacere, care a fost
desemnat mai trziu prinRenatere si care se va nfptui prin inter-
mediul curentului cultural numitumanism.
Umanismului i se datoreaz conceptia de stat national si aceea
de limb national, care va lua locul latinei, n calitatea ei de limb
universal a Evului Mediu. Cci tendintele medievale aspirau ctre
o unitate politic universal, fie sub coroana imperiului, fie sub cea
a papalittii. Tot umanismul inaugureaz contactul direct cu textul
original, ceea ce contribuie la dezvoltarea exactittii si constiincio-
zittii, conditiile prime ale stiintei moderne.
B1. Renayterea n Italia
Spiritul Renasterii se reflect de-abia n operele marilor scriitori
italieni de la mijlocul secolului al XIV-lea. Ei nu ating valoarea poetic
a lui Dante, ns din scrierile lor rzbate un spirit mai nou dect la el:
se apropie direct de natur, se intereseaz de originile si cauzele
lucrurilor, privesc n mod liber realitatea si, n general, se arat intens
preocupati de progresul cunoasterii.
Cei mai importanti scriitori renascentisti italieni, care au aprut
tot la Florenta, sunt Francesco Petrarca si Giovanni Boccaccio.
Petrarca se impune ca una din marile personalitti ale Renasterii
prin dou genuri de activitate cultural: El este primul cercettor
umanist si primul mare liric modern.
Vechile manuscrise din scriitorii latini l pasioneaz att de mult,
nct el viziteaz bibliotecile diferitelor mnstiri, unde caut dovezile
directe ale culturii antice. Procednd astfel, el descoper unele scrieri
necunoscute ale unor scriitori din vechime. ntruct pe cele cu-
noscute le cerceteaz si le confrunt, Petrarca stabileste pentru prima
dat critica de texte.
George PETROVAI
continuare din numrul trecut
8
Dragostea pentru Antichitate l-a ndemnat s-si scrie o parte din
oper n limba latin, ntre altele cteva dialoguri cu caracter moral,
precum si poemul epicAfrica, n care evoc faptele de arme ale lui
Scipio Africanul, nvingtorul lui Hannibal n lupta de la Zama. Dar,
ca si n cazul lui Dante, operele lui cele mai importante au fost scrise
n limba italian.
Culegerea de poezii intitulat Rime a fcut din el un poet imitat
secole la rnd n toate trile Apusului, si asta pentru c adusese la
perfectiune forma poetic asonetului. Pe lng sonet s-a mai ocupat
si decantona, o poezie mai lung, ale crei strofe ajung uneori pn
la 20 de versuri. O parte nsemnat din poezia sa este de factur
patriotic. Vestita canton, intitulat Italia mea, reprezint primul
mare imbold ctre unitatea Italiei, ideal care nu se va nfptui dect
n secolul al XIX-lea.
Giovanni Boccaccio, la rndul lui, a manifestat o adevrat pa-
siune pentru vechii autori latini, a scris n limba latin si italian, dar
opera sa principal: Decameronul, Viata lui Dante, Comentar la
Divina Comedie (pn la Cntul al XIV-lea dinInfern) a fost elaborat
n limba italian, contribuind astfel la cultivarea limbii nationale.
Decameronul, realizarea sa cea mai prestigioas, este totodat
prima oper artistic n proz a literaturii moderne, n care Boccaccio
imit stilul lui Cicero, cu admirabila sa limb de-o nentrecut puritate,
dar folosindu-se pe alocuri si de vorbirea popular.
n secolul al XV-lea si prima jumtate a secolului urmtor, uma-
nismul nfloreste prinAcademia platonic din Florenta, condus
de filosoful Marsilio Ficino, si prin creatiile a doi remarcabili poeti:
Ludovico Ariosto (1474-1533), autorul lui Orlando furioso, primul
poem eroi-comic din literatura universal, cellalt poet nefiind altul
dect marele artist Michelangelo Buonarotti (1475-1564), autorul
volumului de sonete intitulatRime.
Tot acum se afirm ca prozator Niccolo Machiavelli (1469-1527),
n principal prinPrincipele, celebrul su tratat de doctrin politic,
care face din autor ntemeietorul politicii ca stiint si primul teoretician
al absolutismului de mai trziu.
n cea de-a doua jumtate a secolului al XVI-lea ncepe decadenta
umanismului si a Renasterii italiene, la aceasta contribuind att cau-
zele de natur economic (scderea importantei Mediteranei dup
descoperirea cilor de navigatie pe Atlantic), ct si de ordin politic:
instaurarea dominatiei spaniole asupra unei mari prti din Italia. n
aceste vremuri de tristete trieste marele poet Torquato Tasso (1544-
1595), autorul poemei eroiceIerusalimul eliberat, din care chiar
rzbat urmele decadentei. Dup Tasso, literatura italian cunoaste o
decadent tot mai accentuat, din care si va reveni de-abia n secolul
al XVIII-lea.
B2. Renayterea n Fran(a
Cel mai mare scriitor al Renasterii franceze a fost Franois Rabelais
(1495-1553), autorul capodoperei Gargantua i Pantagruel, de
altminteri singura sa oper literar.
Dar cum scopul mrturisit al acestui studiu priveste poezia, ne
vom ndrepta atentia spre cea mai important miscare poetic din
Franta acelor timpuri, si anume spre cercul Pleiadei. Aceast miscare
reunea sapte scriitori si, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, ea a
pornit la drum cu un manifest-program, n care pleda pentru utilizarea
limbii franceze n locul celei latine, pentru mbogtirea ei lexical si
pentru o poezie sincer, ptruns de emotii intense si exprimat ntr-
o form ct mai ngrijit.
Cel mai valoros reprezentant si totodat cel mai de seam poet
renascentist francez este Pierre de Ronsard (1524-1585). Sub influenta
lui Petrarca, el scrie sonete dedicate Casandrei, apoi - ndrgostindu-
se de o femeie cu o conditie social mai modest - concepeSonetele
ctre Maria. ns cele mai frumoase sunt Sonetele ctre Elena, n
care poetul si exprim tristetea iubirii venit prea trziu. Dar sonetele
lui Ronsard nu exprim numai iubirea si bucuriile vietii, ci si durerea:
Deschide-te, pmnt, si f ca s-mi recapt/ comoara care-n tine
zace ngropat;/ si dac nu poti - f ca sub acelasi lact,/ cenusa ei
cu-a mea s fie-amestecat.
Tot aici trebuie mentionat Michel de Montaigne (1533-1592),
autorul Eseurilor, n dubla sa calitate: cel mai prestigios filosof francez
renascentist si ultimul mare umanist al Renasterii franceze.
B3. Renayterea n Spania
Renasterea spaniol purcede la drum de la romanul picaresc si
atinge maximum de nflorire artistic n timpul Secolului de aur, cnd
au trit si creat cei mai ilustri reprezentanti ai acestei literaturi: Miguel
de Cervantes (1547-1616), autorul Nuvelelor exemplare si al capo-
doperei Don Quijote (roman nentrecut pn n ziua de azi), Lope de
Vega - cel mai mare dramaturg spaniol (a scris 2200 de piese, din care
ni s-au pstrat doar 480!) si Calderon de la Barca (1600-1681),
continuatorul lui Lope de Vega.
Dup Calderon, literatura spaniol cunoaste o lung perioad
deamortire, din caresevatrezi doar n veacul al XIX-lea.
B4. Renayterea n Anglia
Din cauza rivalittii economice si politice dintre Anglia si Spania,
care culmineaz cu rzboiul din 1588 si distrugerea flotei spaniole,
literatura renascentist englez se va orienta spre evocarea si glo-
rificarea trecutului acestei tri, a legendelor si traditiilor nationale,
asa cum lesne se poate deduce din dramele istorice ale lui
Shakespeare.
Cnd vorbim de Renasterea englez, trebuie s avem n vedere
cele dou componente ale sale: Thomas Morus si teatrul elisabetan.
Thomas Morus (1478-1535), cel mai mare umanist englez si
autorul Utopiei, a fost totodat om politic, ajungnd s detin cea
mai nalt demnitate, anume pe cea de cancelar. Deoarece a criticat
abuzurile absolutismului si s-a mpotrivit politicii lui Henric al VIII-
lea, el a fost decapitat.
Adevratul titlu de glorie al literaturii engleze din aceast perioad
l constituie dramaturgia. A primit numele deteatru elisabetan, de-
oarece perioada sa de nflorire coincide cu domnia reginei Elisabeta
I, adic cu jumtatea a doua a secolului al XVI-lea si nceputul se-
colului urmtor.
Si pentru c n Renasterea spaniol am amintit de triada de
exceptie a Secolului su de aur, n literatura renascentist englez
ntlnim o alt redutabil triad, format din scriitori exceptionali:
Cristopher Marlowe (1564-1593), William Shakespeare (1564-1616)
si Ben Jonson (1573-1637). Marlowe a introdus versul alb n drama
englez si trebuie considerat cel mai important precursor al lui
Shakespeare. Ben Jonson, la rndul lui, este creatorul comediei
satirice si moralizatoare, fondat peteoria umorilor, potrivit creia
fiecare om este supus unei umori sau pasiuni dominante.
ns dramaturgia englez a fost si continu s fie dominat de
monumentalitatea lui Shakespeare, unul dintre cei mai mari scriitori
ai lumii din toate timpurile. Toat literatura anterioar converge spre
Shakespeare si din el iradiaz tot ce s-a zmislit de pret (nu doar n
Anglia!), cci Shakespeare este unic si irepetabil, un adevrat printe
al titanilor, care primiser misiunea divin de-a zgudui cultura lumii
si de-a o aseza pe coordonatele umanittii si universalittii.
Activitatea de dramaturg a lui W. Shakespeare s-a desfsurat
de-a lungul a 22 de ani. Cele 37 de piese shakespeareene pot fi
9
Anul V, nr. 8(48)/2014
grupate astfel:
a) Dramele istorice: Richard III, Henric IV (are dou prti),
Henric V - acestea fiind cele mai realizate din punct de vedere artistic.
Tot aici intr seria celor sapte drame istorice, cu subiecte luate din
Antichitate: Iulius Cesar, Coriolan, Antoniu i Cleopatra etc.
b) Comediile: Nevestele vesele din Windsor, Neguttorul din
Venetia, Furtuna etc.
c) Marile tragedii (n total cinci): Romeo i Julieta, cu o factur
mai mult poetic, Hamlet, Othello, Macbeth, Regele Lear.
Shakespeare a mai compus, pe lng cele 37 de piese, si un
splendid grup de 154 de sonete, n care iubirea este tema cea mai
frecvent: Iubirea mea! Fii cmtar cu tine/ Precum si eu, de dragul
tu, m-as vrea,/ Si nu-ti prda un suflet ce l-as tine/ Ca doica pruncul
dat spre-a-l alpta.
Se poate spune c pentru profunzimea ideilor umaniste si forma
lor desvrsit, sonetele lui Shakespeare constituie cea mai izbutit
oper liric a ntregii Renasteri.
B5. Renayterea n Germania
n Germania, ideile umaniste au cptat un caracter restrns, fr
s se nchege n nfptuiri mari. Statul a rmas pe mai departe fr-
mitat, iar Renasterea a fost devansat de Reforma lui Martin Luther
(1483-1546), care va avea un larg rsunet si uriase urmri n toat
Europa apusean.
Cu toat firea lui dezechilibrat si ura nutrit mpotriva tranilor,
Martin Luther a pledat pentru limba national, ba chiar a dat un str-
lucit exemplu n acest sens prin traducereaBibliei, primul monument
de limb al Germaniei moderne.
Acest fapt va avea consecinte notabile nu numai pentru limba
german, ci si pentru alte tri, unde prin traduceri de felul celei fcute
de Luther, se vor pune bazele diferitelor limbi si culturi nationale.
Literatura german din aceast perioad nu cunoaste alte realizri
artistice de seam, ns nregistreaz cteva productii notabile pentru
spiritul care le anim. O prim categorie este a asa-numitilor poeti
meteugari (meistersingeri), ntre care se detaseaz numele poetului
Hans Sachs (1494-1576), cismar de meserie. Cea de-a doua categorie
este compus din dou crti populare, scrise de autori anonimi: Till
Eulenspiegel si Faust, care vor deveni mai trziu izvoarele unor
opere celebre n literatura german si n alte literaturi.
B6. Renayterea n alte (ri
n Trile de Jos si-a desfsurat activitatea unul dintre cei mai
nsemnati umanisti ai Renasterii, Erasmus din Rotterdam (1466-1536),
autorul lucrrii Lauda nebuniei. Cu toate c nu ilustreaz limba
national, deoarece toate scrierile sale apar n latineste, totusi, alturi
de Rabelais si de Montaigne, Erasmus se situeaz printre cei mai
mari pedagogi ai Renasterii.
n Polonia se afirm marele astronom Nicolae Copernic si J an
Kochanowski, cel care va rmne pn n veacul al XIX-lea marele
model liric al literaturii polone.
Principatele romne l dau pe transilvneanul Nicolae Olahus,
umanist mult apreciat de Erasmus din Rotterdam, pe sptarul Nicolae
Milescu, cel care ne-a lsat un frumos monument de limb romneasc
n Biblia de la Bucuresti (manuscris publicat n 1688 de fratii Serban
si Radu Greceanu), deasemenea i dau pe cronicarii Grigore Ureche,
Miron Costin si Ion Neculce, dar mai ales l dau pe Dimitrie Cantemir,
produsul cel mai pretios al umanismului romnesc.
C. Postrenascentismul
C1. Clasicismul
ntruct Franta a fost tara care a oferit climatul cel mai favorabil
pentru dezvoltarea clasicismului pe plan european, practic acest
curent se confund cu clasicismul francez.
Clasicismul este uncurent intelectualist prin excelent. Tipul
uman clasic se caracterizeaz prin predominarea generalului asupra
particularului si prin suprematia ratiunii asupra pasiunilor, ceea ce
imprim personajelor un puternicvoluntarism.
Pentru autorii clasici, natura este doar un element decorativ, cci
sursele lor de inspiratie sunt Antichittile greac si latin si, uneori,
Orientul. Arta clasic se conformeaz unor norme estetice stabilite,
asa ca norma celor trei unitti (de timp, de loc si de actiune), conform
creia actiunea trebuie s fie unitar, s se desfsoare n acelasi loc
si pe durata unei singure zile.
Genul prin excelent cultivat de scriitorii francezi din secolul al
XVII-lea a fost teatrul. Tragedia clasic este reprezentat cu strlucire
de poetii Pierre Corneille si Jean Racine, iar comedia clasic do-
bndeste un mare prestigiu prin Molire, care - pornind de la comedia
antic latin si de la teatrul comic spaniol din Renastere - realizeaz
o oper profund original (Avarul, Tartuffe, Femeile savante etc.) si
cu o larg palet a comicului: de la comicul de situatie si limbaj pn
la comicul de caracter.
Si astfel, n timp ce tragicii francezi se ndreapt spre trecut,
Molire se apropie prin arta comicului de contemporaneitate, re-
aliznd o vast Comedie uman a vremurilor sale.
Mai amintim la acest capitol de fabulele lui Jean de La Fontaine
si de literatura moralistilor: La Rochefoucauld, Blaise Pascal si J ean
de la Bruyre, ei cu totii contribuind prin mijloace artistice specifice
la realizarea unei adevratecronici de moravuri.
C2. Iluminismul
Iluminismul este n esent conceptia despre lume a burgheziei n
ascensiune, clas care la nceput aducea cu sine progresul n lupta
dus mpotriva formelor anchilozate ale feudalismului. Emanciparea
burgheziei fiind inseparabil legat de evolutia capitalismului, este
limpede de ce n Anglia si Franta se contureaz primele forme ale ilumi-
nismului pe plan european, n timp ce n tara noastr iluminismul se
impune de-abia prin Scoala ardelean, adic aproape un secol mai trziu.
Turner - Incendiul Romei
10
Anul V, nr. 8(48)/2014
Deoarece iluminismul englez si-a manifestat predilectia literar
nspre proz, m voi opri strict la mentionarea corifeilor si: Daniel
Defoe, romancierul care prinRobinson Crusoe (1719) semneaz actul
de nastere al romanului englez modern, Henry Fielding, cu faimosul
roman Tom Jones, unde scriitorul apare ca un moralist lucid si
optimist, si Jonathan Swift, cu Cltoriile lui Gulliver, cea mai
sumbr utopie negativ din acea vreme. Iluminismul francez se do-
vedeste mult mai nuantat dect cel englez, pentru c el preia ideile
filosofice ale enciclopedistilor, creatia vijelioas si multilateral a lui
Voltaire, comediile burgheze ale lui Pierre-Augustin Caron de Beau-
marchais si proza literar a lui Jean-Jacques Rousseau (1712-1778),
prin care se face trecerea spre preromantism.
Dac iluminismul englez i mai ales cel francez tintete per-
manent revolutia, iluminismul german, reprezentat n principal
prin Gotthold Ephraim Lessing, i cel italian (Giambattista Vico,
Carlo Goldoni) se remarc prin spiritul su moderat.
C3. Neoumanismul german
Principalii reprezentanti ai neoumanismului german sunt Johann
Wolfgang Goethe si Friedrich Schiller, iar operele lor vor avea ca
scop prioritar formarea omului ntelept si armonios. Importanta lui
Goethe si Schiller n cultura german este att de mare, nct putem
s spunem c pentru a intra n templul literaturii acestui popor, mai
nti trebuie s trecem pe sub arcul de triumf nltat la cote ametitoare
de ctre titanismul celor doi...
Opera lui Goethe este imens si extremde diversificat. A abordat
toate genurile literare (epic, liric, dramatic) si n toate a realizat capo-
dopere. Activitatea sa literar cunoaste trei faze principale. n prima
faz el se las influentat de ideile preromantice ale curentului Sturm
und Drang (Furtun si avnt). n urma unei cltorii n Italia si a unei
initieri serioase n stiintele naturii, Goethe inaugureaz perioada sa
clasic, de echilibru. Acum scrieEgmont (drama liberttii), Elegiile
romane, rodul sederii sale la Roma, dar si delicatele poezii dedicate
naturii, precumCntec de mai: Ce plin natura/ Strluce-n jur!/ Cum
rde cmpul!/ Ce-aprins azur!
Mai trziu depseste faza nchinrii n fata Antichittii clasice si
el se adreseaz poeziei populare. Este perioada n care Goethe scrie,
de altminteri, cele mai frumoase balade ale literaturii germane.
Dar marea sa capodoper la care a lucrat aproape n toti anii de
maturitate este drama filosofic Faust, al crei motiv stim c a aprut
n Renastere, constituind surs de inspiratie si pentru alti poeti:
Marlowe n Anglia si Lessing n Germania. La aceast colosal oper,
Goethe a lucrat aproape 60 de ani! Dar ce a rezultat este fr cusur
pentru idealul umanitar ce o strbate, un ideal al muncii asociat cu
libertatea, din care rezult scopul cel mai nalt al vietii: supunerea
naturii prin osteneal, n folosul omului harnic si ntelept!
Cellalt mare clasic al literaturii germane este Schiller, prietenul
mai tnr al lui Goethe. Scrierile sale urmresc dou teluri: formarea
omului n sensul neoumanist si lupta pentru libertate.
Prima tendint este urmrit n unele din poeziile lui filosofice,
dar mai ales n esurile pedagogice si estetice: Despre poezia naiv
i sentimental, Despre gratie i demnitate, Despre sublim, Scrisori
despre educatia estetic a omenirii.
Cea de-a doua tendint apare n drame, partea cea mai important
a operei lui Schiller. Genul n care poetul a excelat estedrama
liberttii. Activitatea dramatic a lui Schiller cunoaste dou perioade.
Dramele scrise n perioada tineretii: Hotii, Conspiratia lui Fiesco,
Intrig i iubire si Don Carlos, se caracterizeaz prin aceea c
nzuinta ctre libertate are un caracter de revolt individual. Eroii
plsmuiti n aceast prim perioad nu se sprijin dect pe propriile
avnturi, drept urmare sunt cu totii nfrnti. n cea de-a doua pe-
rioad, creia i apartin celebrele drameFecioara din Orleans si
Wilhelm Tell, ultima fiind cu sigurant capodopera schillerian,
revolta nu mai are caracter individual, ci ea se sprijin pe adeziunea
maselor, chiar a unui popor ntreg, si de aceea eroii ies nvingtori,
sau mcar cauza pentru care se angajeaz n lupt iese triumftoare,
asa ca n cazul Fecioarei din Orleans (faimoasa Ioana dArc), cea
care prin lupt si jertf a salvat poporul francez n timpul rzboiului
de 100 de ani.
Meditatia liric se manifest cu intermitente n creatia lui Schiller,
si ea parcurge drumul artistic de la poezia tineretii, cnd sub evidenta
influent a lui Petrarca, el nchin poeme unei oarecare Laura, pn
la celebrul imn Ctre bucurie, pe cuvintele cruia compozitorul
Beethoven, un alt mare iubitor al liberttii, a alctuit mretul cor din
Simfonia a IX-a.
Tot n curentul neoumanist poate fi ncadrat si Friedrich Hlderlin,
poetul care a descoperit fondul tragic al grecului antic si a crui
poezie se caracterizeaz printr-o nespus muzicalitate.
C4. Romantismul
Aprut ca o reactie mpotriva clasicismului, cu toate c Lamartine
era de prere c poetul trebuie s fie clasic n expresie si romantic n
gndire, romantismul este primul curent artistic care depseste
limitele continentului nostru. Pe de alt parte, romantismul este un
curent general, care nu cuprinde doar literatura si artele plastice, ci
n unele tri el s-a extins si n domeniul filosofiei, esteticii si al istoriei.
Dup cum deja am amintit, romantismul a fost precedat depre-
romantism, nteles ca o literatur de tranzitie. n Germania, care la
acea dat era doar o notiune geografic cu cele peste 200 de sttulete,
preromantismul si afirm prezenta prin miscareaSturm und Drang
(Furtun si avnt). Dup cum spuneam, prin operele lor de tinerete:
Werther, respectiv dramaHotii, chiar Goethe si Schiller se nscriu n
sfera acestei literaturi de tranzitie.
n Franta, preromantismul se afl sub tutela lui J ean-Jacques
Rousseau, Chateaubriand si a Doamnei de Stal, n Italia, poezia
mormintelor si a ruinelor capt un caracter civic si national, iar n
Anglia, preromantismul este promovat de Edward Young, J ames
Thomson si Thomas Gray, care cultiv o poezie pesimist, cu peisaje
nocturne, ruine si cimitire.
Prin intermediul diverselor traduceri, literatura preromantic
ptrunde si n literatura romn, mai exact n poeziile lui Grigore
Alexandrescu, Vasile Crlova, Ion Heliade Rdulescu si Andrei Mu-
resanu, unde se constituie ntr-o adevrat poezie de redesteptare
national.
Romantismul se distinge prin urmtoarele trsturi de ordin
general, care, de altfel, au constituit temele predilecte ale scriitorilor
romantici: natura, patria, iubirea, moartea, trecutul istoric, interesul
pentru poezia popular si traditiile nationale, geniul, titanul, profetul,
demonismul, visul si reveria, fantasticul si exaltarea sensibilittii,
melancolia si solitudinea, revolta si abuzul de contraste.
a) Romantismul german
Trecerea de la iluminism la romantism s-a fcut cu ajutorul neo-
umanismului. Romantismul german s-a dovedit a fi o miscare vast,
din care fceau parte o multitudine de scriitori. Totusi, din ea se des-
prind trei scoli mai importante: Scoala din Jena, Scoala din Heidelberg
si Scoala din Berlin.
Scoala din Jena numr printre membrii si marcanti pe fratii
August Wilhelm Schlegel si Friedrich Schlegel, primii teoreticieni ai
romantismului german. Strduintele lor vizau dou directii: difuzarea
Anul III, nr. 5(21)/2012
11
Anul V, nr. 8(48)/2014
operelor de referint din literatura universal (Dante, Shakespeare,
Calderon etc.) si punerea n lumin a comorilor literare ale trecutului,
ca de pild poeziile romantice din Evul Mediu. Cel mai mare poet al
acestei grupri este Novalis, printre altele autorul volumului intitulat
Imnuri ctre noapte.
Scoala din Heidelberg, reprezentat prin Clemens Brentano si
Achim von Arnim, si-a fixat ca tel promovarea literaturii populare.
n fine, Scoala din Berlin, care a influentat si pe scriitorii realisti
de mai trziu, l avea ca principal reprezentant pe nsemnatul prozator
Ernest Theodor Amadeus Hoffmann.
Ultimul mare romantic german este Heinrich Heine, autor al unor
tulburtoare balade germane, cuprinse n volumul Cartea cntecelor.
Heine face tranzitia ntre romantism si realism.
b) Romantismul austriac
Cel mai mare romantic austriac, Nikolaus Lenau, pe numele su
adevrat Nikolaus Neimbsch, baron von Strehlenau, este pentru noi
ro-mnii de dou ori important: o dat pentru c s-a nscut n Banat,
apoi pentru c opera lui a influentat n parte poezia lui Eminescu.
Desi romantic tenebros, totusi lirismul lui Lenau este fluid, mu-
zical, elegiac. Nu este un original al formelor, ntruct reia metrul
elegiac al lui Goethe. ns nCntecele trestiei, el se arat un mare
evocator al naturii.
c) Romantismul englez
Activitatea primei generatii de romantici englezi se desfsoar
ntre anii 1798 si 1815. Principalii exponenti ai acestei prime generatii
de romantici englezi sunt William Wordsworth si Samuel Taylor
Coleridge, numiti nc din timpul vietii lachitii saupoetii lacurilor,
pentru faptul c au trit un timp n regiunea lacurilor din nord-vest.
Wordsworth public n anul 1798, n colaborare cu Coleridge,
culegerea de poeme intitulat Balade lirice.
Noua generatie de romantici englezi i are n prim plan pe lordul
Byron, Shelley si J ohn Keats. George Gordon Byron reprezint n
cel mai nalt grad tipul european al artistului romantic, a crui art se
hrneste cu rul din interiorul su, pe care-l etaleaz, apoi se acuz
cu voluptate si creeaz valori artistice din remuscrile sale. Opera lui
major este alctuit din cele 16 poeme, opt narative si opt dramatice:
Childe Harold, Don Juan, Corsarul, Ghiaurul etc. Cu satanismul
dinChilde Harold si cu ironia dinDon Juan, Byron s-a infiltrat n
sensibilitatea literar din ntreaga Europ. A fost admirat de Goethe
si i-a influentat printre altii pe Musset, Lenau si Puskin.
Percy Bysshe Shelley este poetul revoltei si al izolrii romantice.
O parte a operei, asa ca poemul Unei ciocrlii, este ptruns de
sentimente de preamrire a frumosului si a ncrederii n viat. Opera
care exprim n cel mai nalt grad aspiratia omului spre libertate si
lupta necurmat mpotriva tiraniei estePrometeu desctuat.
La John Keats, la fel ca la Hlderlin, gsim aspiratia spre idealul
de art al Antichittii clasice. Cultul su pentru frumos rezult din
urmtorul vers: Un lucru frumos e o bucurie pentru totdeauna.
Lirismul romantic al poetului atinge culmea nOde (1820), unde
ntlnim aspiratia spre absolut, dar si deceptia si o trist contemplare
a mortii.
Formula romanului istoric este pentru prima dat ilustrat de
Walter Scott n cele 27 de romane ale sale, care au fost larg receptate
de romantismul european.
d) Romantismul francez
Prima mare voce a lirismului romantic european este Alphonse
de Lamartine, care aduce nMeditatii poetice (1820), primul su
volum, un registru tematic, reluat pe urm n mai multe din ulterioarele
sale volume de versuri.
Alfred de Vigny acord prioritate ideii, motiv pentru care el poate
fi considerat printele modern al poemului filosofic. n schimb pentru
Alfred de Musset, prioritar este fondul emotional.
S-i mai mentionm pe Grard de Nerval si Tophile Gautier, fie si
pentru aceea c ei sunt incontestabili deschiztori de drumuri: Primul
trebuie considerat ca precursor al simbolismului, n timp ce cel de-al
doilea se numr printre promotorii si ctitorii parnasianismului.
ns Victor Hugo (1802-1885) este scriitorul care prin activitatea
sa multilateral de poet, prozator, dramaturg, istoric si gnditor politic
domin aproape tot secolul al XIX-lea si ridic romantismul francez
pe cele mai nalte culmi. n acelasi timp, Victor Hugo s-a impus si ca
teoretician al romantismului, prin ideile exprimate n prefata dramei
Cromwell.
nceputurile poetice ale lui Hugo sunt ale unui clasic, cci n
volumul Ode i balade (1828), el se afl sub influenta anticilor, iar
forma prozodic o mprumut de la Lamartine. Culegerile ulterioare
(Foi de toamn, Voci interioare etc.) sunt prin excelent lirice.
Legenda secolelor marcheaz momentul de apogeu al carierei
poetului. Eroul principal al acestei epopeii este omul, surprins n
ascensiunea lui spre progres si libertate.
e) Romantismul n alte (ri
Romantismul italian atinge cele mai nalte culmi prin proza lui
Alessandro Manzoni, autorul romanului Logodnicii, dar mai ales
prin poezia lui Giacomo Leopardi. Poet patriot, al peisajului sudic si
al marilor drame interioare, Leopardi ridic din nou lirica italian n
sfera celor mai nalte valori morale si estetice, unde fusese asezat
de Dante si Petrarca.
Romantismul rusesc cunoaste apogeul su prin poezia lui
Alexandr Puskin (1799-1837), cel pe care critica ruseasc nu ezit s-
l numeasc un soare al poeziei nationale, si prin poezia lui Mihail
Lermontov, mai tnrul su compatriot.
Cele dou opere fundamentale ale lui Puskin sunt romanul n
versuri Evgheni Oneghin si drama Boris Godunov. O mentiune
special se cuvine poemei lermontovieneDemonul, asemntoare
ntructva cuLuceafrul eminescian, si care la fel ca si capodopera
poetului nostru, prezint drama geniului singuratic si nenteles,
personificat de data asta n ngerul czut.
*
ntre marii romantici ai lumii si au locul lor de cinste si pretuire
americanul Edgar Allan Poe, precursor al simbolismului modern, Adam
Mickiewicz, cel mai mare poet al Poloniei, Sndor Petfi, cel mai
nsemnat poet al Ungariei, Jan Neruda, scriitorul ceh care face tranzi-
tia ntre romantism si realism, pentru ca seria lor s fie superb nche-
iat de Mihai Eminescu, poetul nostru national si ultimul mare ro-
mantic din grandioasa constelatie de genii a acestui amplu curent.
Ajunsi la finalul acestui stufos capitol, se impun dou constatri:
1) Romantismul a ridicat pretutindeni n literaturile nationale genii
si a impus poeti nationali, bunoar asa ca Puskin n Rusia, A.
Mickiewicz n Polonia, Petfi n Ungaria si Eminescu n limba romn;
2) Constatm de asemenea c din diverse motive (boal sau
accidente, inclusiv jertfirea pe cmpul de lupt), cei mai multi dintre
poetii romantici au murit tineri: Byron, Shelley, Keats, Leopardi,
Puskin, Lermontov, Petfi, Eminescu.
C5. Realismul
Nu voi insista asupra acestui curent din simplul motiv c n re-
alism prioritatea trece asupra romanului. Si nc ceva. Dac roman-
12
tismul cu predilectia sa pentru poezie apare n alte prti ale Europei,
realismul s-a nscut n Franta. Marele roman realist francez este
reprezentat de redutabila triad: Stendhal, Balzac, Flaubert. La rndul
lui, romanul realist englez are doi corifei: Charles Dickens si William
Thackeray.
Dar marele cstig pentru literatura universal vine dinspre
realismul rusesc, unde Nikolai Gogol scoate dinMantaua lui o for-
midabil serie de mari romancieri: Ivan Goncearov, Ivan Turgheniev,
F. M. Dostoievski, Lev Tolstoi, urmati ndeaproape n timp de geniul
dramaturgic si nuvelistic al lui Anton Cehov, iar mai trziu de Ivan
Bunin, ultimul clasic al rusilor, de Maxim Gorki si Mihail Solohov.
C6. Parnasianismul. Baudelaire.
Simbolismul
Curentul parnasian s-a constituit n deceniul al saptelea din
secolul 19, ca o reactie att mpotriva naturalismului, ct si mpotriva
romantismului.
Poetii parnasieni vor opta pentru o pezieimpersonal, adic
obiectiv si retinut, iar n locul sentimentelor, ei vor prefera inspiratia
intelectual.
Leconte de Lisle a fost seful recunoscut al curentului parnasian.
Este tipul poetului erudit, ce se ntoarce spre trecut ca spre un refugiu
din fata realittilor cotidiene, pe care nu le accept, dar nici nu le
combate. La noi parnasianismul a fost difuzat de Alexandru Ma-
cedonski, n cadrul cercului Literatorul.
*
Charles Baudelaire (1821-1867), unul dintre marii poeti ai secolului
19, asemenea suedezului August Strindberg, nu poate fi ncadrat
ntr-un anumit curent, cu toate c a fost salutut de simbolisti ca un
maestru venerat.
Baudelaire nu mprtseste ideile despre frumos ale romanticilor,
n schimb, la fel ca parnasienii, el ader ladoctrina artei pentru
art. Semnificativ n acest sens apare dedicatia volumului Florile
rului ctre Tophile Gautier, ctitor al parnasianismului si promotor
al doctrinei arta pentru art.
Florile rului, acest unic volum al su, reia teme ale roman-
tismului (setea de absolut, evaziunea, satanismul, moartea etc.),
dndu-le o aprofundare original. Cele 157 de poeme din editia de-
finitiv sunt grupate n sase cicluri: Spleeen i ideal, Tablouri
pariziene, Vinul, Florile rului, Revolta, Moartea.
Baudelaire s-a dovedit a fi poetul mizeriei morale si a mizeriei
materiale. Ca Villon, el zugrveste descompunerea fizic a corpului,
iar alteori se complace n a descrie forta destructiv a rului.
*
Simbolismul este curentul literar aprut n Franta pe la 1880, ca o
reactie mpotriva romanticilor si a impersonalittii reci promovate de
poetii parnasieni. Poezia simbolist vizeaz sensibilitatea pur.
Obiectul poeziei simboliste l formeaz strile sufletesti confuze, care
nu pot fi formulate clar, drept urmare nu vor putea fi transmise dect
pe calea sugestiei.
Sugestiile se realizeaz fie prin corespondenta dintre senzatii, fie
prin cutarea muzicalittii exterioare, fie prin utilizarea versului alb.
Simbolismul se mndreste cu poeti de mare anvergur, precum:
Paul Verlaine, considerat un sef al simbolistilor, Stphane Mallarm,
un alt maestru recunoscut al scolii simboliste, si Arthur Rimbaud.
C7. Futurismul. Expresionismul.
Suprarealismul
Deoarece tema acestui studiu vizeaz poezia, voi trece n grab
peste proza lui Anatole France, Ernst Hemingway si Liviu Rebreanu,
de asemenea voi trece pesteromanul familiilor realizat de Thomas
Mann si John Galsworthy, precum si peste romanul de analiz psi-
hologic (Marcel Proust, J ames Joyce) si cel existentialist (Franz
Kafka, Albert Camus). Si astfel voi ajunge la ceea ce mi-am propus,
adic la curentele artistice de la nceputul secolului 20 si la poezia sa.
Futurismul a aprut n teoretizarea poetului italian Marinetti n
primul deceniu al secolului 20, si prin el se urmrea punerea bazelor
unei poezii a viitorului (futuro n italian nseamn viitor), pe de o
parte prin exaltarea epocii masinismului, pe de alt parte prin ruperea
total de orice traditie, abrogarea total a sintaxei si ntrebuintarea
verbelor numai la infinitiv. Altfel spus printr-un protest violent mpo-
triva romantismului, academismului si inertie, care ns preconiza
forme anarhice.
Expresionismul, aprut n Germania prusac a lui Wilhelm al II-
lea un deceniu mai trziu ca futurismul, exprim n esent revolta
contra formelor de viat politico-burgheze din aceast tar. De unde
atentia acordat problemelor sociale si tendintelor democratice.
Reprezentantul principal al acestui curent a fost Georg Trakl, un
poet nefericit si cu un sfrsit tragic. Afinitti structurale cu expre-
sionismul au avut si simbolistii epocii, printre care R. M. Rilke.
Suprarealismul este un curent mai echilibrat si mai metodic. A
aprut n Franta deceniului al treilea, fiind teoretizat n manifestul
poetului Andr Breton. Suprarealismul urmrea lrgirea domeniului
de inspiratie, ndreptnd atentia spre acea suprarealitate care se
consider a fi lumea subconstientului.
C8. Poezia secolului XX
Cu toate c apruser curentele literare despre care aminteam
mai sus, totusi, extrem de diversificata poezie a secolului 20 refuz o
clasificare categoric dup asemenea criterii de ncadrare, de cele
mai multe ori ea multumindu-se cu o etichet de genul: poezie per-
sonal, poezie intelectual etc.
Dintre marii poeti ai secolului trecut merit mentionati urmtorii:
Serghei Esenin, prin excelent un poet al satului, Guillaume Apolli-
naire, poet al orasului, Rainer Maria Rilke, un mare nelinistit sub
faldurile simbolismului si expresionismului, Paul Valry, tipul poetului
intelectual care n poezia sa nu face loc afectivittii, Giuseppe Unga-
retti, tot un reprezentant al poeziei intelectualiste, T. S. Eliot cu me-
ditatiile sale asupra destinului omului devastat de sentimentul golului
si anxiettii, Rabindranath Tagore, celebrul grdinar al dragostei
indiene (si nu numai), Federico Garcia Lorca, unul dintre cei mai
importanti reprezentanti ai poeziei spaniole din veacul trecut, Pablo
Neruda, corifeul poeziei contemporane din America Latin.
Poezia romn a secolului 20 este la loc de cinste n literatura
universal prin Tudor Arghezi, George Bacovia, Lucian Blaga si Ion
Barbu, iar mai aproape de vremea noastr prin Marin Sorescu si
Nichita Stnescu.
Turner - Furtun de zpad
13
Anul V, nr. 8(48)/2014
Concluzii
Am tot vorbit de literatura universal si poezie. Cred c a cam
venit vremea s vedem ce-i cu ele, adic ce semnific ele.
Deci, ce trebuie s ntelegem prin sintagmaliteratura univer-
sal? Goethe, creatorul acestui concept, era de prere c literatura
universal este aceea care, mijlocind ntre diferitele literaturi nationale
si - prin aceasta - ntre diferite natiuni, produce schimbul dintre
bunurile sale ideale. Ea cuprinde tot ce ajut popoarele s se cunoasc
reciproc pe cale literar, s se judece, s se pretuiasc si s se tole-
reze, tot ceea ce prin literatur le apropie si le leag.
Si nc ceva. Literatura universal nu cuprinde totalitatea pro-
ductiilor literare ale tuturor popoarelor din toate timpurile. Tudor
Vianu preciza c obiectul disciplinei Istoria literaturii universale l
formeaz numai acele opere literare care prin nsemntatea lor n
dezvoltarea social a omenirii, prin perfectiunea lor artistic, prin
larga lor difuziune, si - cnd este vorba de opere scrise n epoci
anterioare - prin lunga durat a influentei si reputatiei lor, au ajuns s
fie considerate un bun comun al tuturor popoarelor si detin un loc n
formula de cultur general a tuturor oamenilor cultivati de astzi.
Dar poezia? Parte esential a literaturii si culturii, poezia a cutat
si n continuare caut ca prin varietatea mijloacelor artistice ntre-
buintate, s-si ating cele dou obiective prioritare:
1) Redarea ct mai profund si mai nuantat a tririlor poetului, si
prin aceasta stabilirea unui rscolitor canal de legtur ntre sufletul
artistului emittor si cel al cititorului receptor;
2) Strnirea si ntretinerea emotiilor artistice la cele dou capete
ale canalului de legtur, fapt din care rezult angajarea si mai
hotrt pe calea Binelui, Frumosului si Adevrului.
Iar acum, dup aceast ncercare temerar de trecere n revist a
poeziei lumii sub multiplele ei nftisri si cu misiunea-i ndreptat
spre cele dou obiective, merit s ne ntrebm: Totusi, ce este poezia?
Dac avem n vedere capriciile inspiratiei si chinurile zmislirii, ni
se impune urmtorul rspuns: Poezia este produsul gratiei si al favorii
divine!
S-ar putea ca acest rspuns s nu-i multumeasc n totalitate pe
unii cusurgii, ei considerndu-l nu doar evaziv, ci si cam nebulos. Ei
bine, pentru unii ca acestia nu este leac mai bun dect opiniile for-
mulate n legtur cu poezia de nsisi marii poeti. Astfel, pentru Alfred
de Musset, secretul poeziei st n simtirea inimii, punct de vedere
explicitat nPoetica: Aflati, inima este aceea care vorbeste si sus-
pin,/ Cnd mna scrie, inima este aceea care capt contur.
Opiniile lui Edgar Allan Poe la acest capitol sunt mai elaborate
dect cele ale lui Musset, ntruct eseurile: Principiul practic, Rati-
unea versului si Filosofia compozitiei, expun pe larg prerile unui
artist care merge mai departe de viziunea romanticului, dornic s
sondeze n interioritatea sa. Si astfel aflm c poezia d senzatii
nedefinite si c scopul ei fiind plcerea, ea nu trebuie s fie util,
didactic. Frumosul constituie sfera unei poezii, precizeaz Poe
nPrincipiul poetic.
Pentru a scoate n evident frumosul etern, poetul trebuie s
trezeasc indirect acest sentiment, adoptnd o expresie sugestiv si
simbolic. Cuvintele si sunetele trebuie mbinate n asa fel nct s
dea sensuri noi. Este o idee esential a lui Poe, care prefigureaz
directiile ulterioare ale poeziei. Adic o poezie a expresiei indirecte,
bazat pe sugestie, asa cum va fi reprezentat n Franta de Baudelaire,
Mallarm si simbolisti.
Tocmai de aceea, la moartea lui Poe, Mallarm i-a dedicat un
poem, iar Baudelaire a celebrat n Poe un spirit frate: l-a tradus si s-
a inspirat din estetica sa!
* Poezia - crucea de pe linia destinului unde s-a svrsit o iubire de
la care au fugit toti martorii cu exceptia poetului.
* Nu n biblioteci trebuie cutat istoria poeziei ci n arhivele sufletului.
* Poezia - trecerea de pietoni dintre viat si moarte.
* Fiecare poemeste o biseric n care se-nchin copiii mei nenscuti.
* Prin poezie mi caut elixirul vietii vesnice.
* Poezia - cea mai bun portie de fericire pe stomacul gol.
* Poezia - ngerul care si caut aripile printre cuvintele mele!
* n clipa n care veti fi aproape de moarte si veti privi n urm, toat
viat vi se va prea o poezie.
* Poeziavinedelasine, estedarul lui Dumnezeu, estemnalui care
scrie.
* Dac vrei s mpaci viata cu moartea, d-le amndurora ntlnire
ntr-un poem de dragoste.
* nceputul poemului este ntocmai ca rsritul, iar pagina alb o
mare misterioas care m cheam-n adncuri.
* Poezia - eterna declaratie de dragoste si testamentul inspiratiei de
moment.
* Singura cas n care pot tri fr s pltesc chirie este poezia mea.
Specialitatea casei mele, metafore la focul inimii.
* Chiar nu stiati c poemele se iubesc ntre ele cnd se lipesc dou
pagini?
* S scrii poezie nseamn s-i trimiti scrisori lui Dumnezeu, iar acesta,
cunoscndu-le dinainte mesajul, alege oamenii care au n inima lor
aceeasi adres de destinatie.
* Sunt poet, amucis animalul din minesi-ndrznesc s scriu despre
primul arbore plantat n paradis: mi cresc muguri pe sira spinrii.
* Poemele mele - herghelia de fluturi slbateci cu aripile ntinse peste
lume, lovind din copite.
* Poezia este un spatiu n care orice adevr poate fi utopie si orice
utopie poate deveni adevr si realitate. Poezia poate fi un paralelism
utopic, un paradis al nemplinirilor mplinite utopic, ntr-un timp din
afara timpului. Totusi, n aceast lume iluzorie, sentimentul este
autentic si nltat la cote extreme. Poezia este un sentiment nemuritor
prin hiperbolizare.
* Norocul ti-l faci cu mna ta, poezia cu inima
* Poemul meu este ca un tren flmnd de timp si distante, accelernd
neobosit.
* Poezia este sculptura. Zace ntr-un munte de cuvinte.
* Poezia este pictura. O lacrim ntr-o mare de culori.
* Poezia este muzica. O not pe registrul inimii.
* Vrei s gsesti poezia? Strig-o tare pe nume. Bate neobosit ntr-o
cmar anume. D cu pumnul n coaste si nvleste prin vine. Nu
ntreba poezia unde-i sade mai bine. Las-o s-ti fie stpn, tu ascult-
i doar glasul. Te va-nvta cu rbdare cum s tii cu ea pasul...
* Poezia nu este nici o psihodram si nici o demonstratie de fort.
Oglind sunt cuvintele peste asteptrile lungi si chinuitoare...
* Exist poeme a cror viat este mai intens dect a unei metropole,
exist poeme a cror moarte este mai odihnitoare dect a unui cimitir,
exist poeme a cror dragoste depseste orice promisiune. Dac
scrii aceste poeme, esti blestemat s nu poti rmne niciodat n ele,
dar dac altii le citesc ai sansa s te mbeti cu gemetele lor de fericire.
Ionu] CARAGEA
POEZIA
14
George POPA
Cnd omul a trecut de lahomo faber lahomo sapiens, aflat n
fata marilor dimensiuni ale unui univers necunoscut - singurtatea,
suferinta si spectrul mortii au deschis n mintea sa cele trei ntrebri
capitale: de unde venim, ce suntem, unde plecm. Si, peste toate,
marea nedumerire: care este sensul? Si dac oamenii si-au construit
un dincolo unde s-ar afla rspunsurile, misterul si ntrebrile au rmas
sub o form mai mult sau mai putin tragic. Dar invocnd ajutorul
cerului, omul a creat rugciunea, din care a luat nastere poezia tuturor
timpurilor. Prin sortilegiul cntului, el ntemeiaz o neo-lume pe care
s o poat locui: o Cas a Fiintei, o Cas a Omului.
Poezia sublim a arhaicului (Benedetto Croce) - ritm si melodie -,
avea caracter incantatoriu, un ritual magic cu rolul de a conjura zeii
si stihiile, iar pe de alt parte, de a se insera n ritmurile cosmice,
adresndu-se esentialelor necunoscute: moartea (Ghilgames, Mio-
rita), nasterea lumilor (Rigveda), sensul faptei umane (Bhagavad
Gita) etc. Astfel poezia era sacr, sens care se va regsi la poeti pre-
cum Pindar, Hlderlin, Eminescu. Iar sacrul nsemneaz elanul
ascensional ctre divinitate, ctre o patrie cereasc - a preacuratului
si a vesniciei. O patrie si o divinitate care se afl n cerul inimii noas-
tre. Acesta este sensul marii poezii.
Sumerienii, popor misterios, risipit finalmente pe o mare arie
geografic, au avut o viziune profund pesimist despre sensul vietii
omenesti. Mrturie st epopeeaGhilgame, care ntruneste ideea
ratrii de ctre erou a nemurii printr-o eroare minor, prezenta sarpelui
ca simbol al a cestei erori, cruzimea unei zeite, care se rzbun pe
Ghilgames pentru faptul c i-a respins dragostea, si mai presus de
toate, viziunea prieteniei care nfrunt destinul fatal al omului trecnd
peste pragul mortii, de unde Enkidu vorbeste cu Ghilgamesh, despre
oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea uman
si moartea ca destin ineluctabil, cu rutatea cerului, cu interventia
nefast a sarpelui (va interveni si n legenda adamic), iar pe de alt
parte, sacralitatea prieteniei si catharsisul cntului, epopeea sumero-
babilonian ntruneste parametrii esentiali ai rspunsului omului de
a fi destinat mortii - Sein zum Tode, cum se va exprima dup sase
milenii Heidegger.
Considerndu-se de aceeasi natur cu zeii, pentru egiptean, pre-
cum scrie n poemul Cartea mortilor, sensul vietii pe pmnt era
pregtirea n vederea ntoarcerii n divinitate prin cultivarea infi-
nitudinii marilor valori: adevr, bine, frumos, dreptate, simtire su-
perioar, miestrie, adic a lucrului bine fcut -, devenind astfel curat
n fata zeilor si dobndind privilegiul de a i se dezvlui taina suprem,
aflat napoia tuturor tainelor, misterul ascuns dup vluri a zeitei
Sensul
@n poezie
Isis, exemplu de sublim pentru Kant. Poemul-rugciune al faraonului
vizionar Akhnaton nchinat discului solar este un rezumat al subli-
mittii viziunii vechiului Egipt.
Pindar afirma c sensul omului nu este de a ncerca zdarnic s
ajung un zeu, ci prin frumoasenfptuiri s seaflemereu n acord
cu natura. S sfintim viata uman prin instituirea de prezenturi eterne
poetice, pentru c exist o vecie a vremii. Sensul cuvintelor n
poezie este de a rosti adevrul uman, de a nsmnta strlucire si
astfel bucuria si slava dau n flcri. Sensul suprem al omului :
Creste asemenea pomului tnr, liber, virtutea,/ n curtia picturilor
de rou, prin dreapta/ ntelepciune si se ridic /Spre umedul Eter.../
n preajma ncercrii trudnice se dovedesc cele nalte... Scopul
oricrui nteles trebuie s dea n floare pe nltimile ntelepciunii.
Gndurile trebuie s fie superioare cuvintelor: O, de-ar gsi luntrea
gndurilor un avnt nai puternic dect harul vorbelor (trad. Ioan
Alexandru). Pentru vechii eleni, dat fiind c zeii erau considerati
nedrepti, prtinitori, iarmoira capricioas - prin art omul instituie o
lume a sa dominat de ratiune si msur, de proportiile divine; au
adoptat o viat gndit si petrecut n ntelepciune. Filozofia nu a
rmas exclusivitatea unor pagini, asa cum a avut loc mai trziu, ci era
reflexul vietii de fiecare zi. Prometeismul creator al propriei vieti,
poietizarea, catharsisul tragicului existential - acesta erasensul.
Pentru Omar Khayyam - jucrie a timpului, fum si cenus este
sensul vietii si a lucrurilor omenesti; si totusi, pentru cei alesi ar
exista un sens ascuns, numai de ei stiut. Pentru Petrarca, Goethe
sensul vietii este iubirea transfigurat de poezie; pentru Lala Lal
Ded, dansul care ne unific, ne confund cu Brahman, cu Unul pri-
mordial; pentru Boethius atingerea perfectiunii morale; pentru Gior-
dano Bruno tensiunea suitoare a intelectului eroic, dincolo de
stele si cer, n eliberarea radical prin mistuirea n focul sacru al poeziei.
Shakespeare, dup ce, n piesele sale negre, demasc si rscoleste
cele mai crude nonsensuri n firea uman, - nFurtuna redescoper
si exalt ideea frumsetii omului si a naturii (Miranda).
Leopardi demasc nonsensul absolut al vietii de model uman,
exorcizat prin dizolvarea n pacea anonim a nemrginirii. Goethe
consider c sensul omului este de a se mistui n flacra vietii, trind
pasionat cu ajutorul celor cinci simturi darurile naturii, ale prieteniei
si ale dragostei si, prin aceasta, de a dobndi dincolo un sens nou
care ne va face s ne confundm, s ne absorbim n Iubirea Etern.
Hlderlin afl catharsisul tragismului existentei prin lauda vietii
transfigurat poetic, a vietii care este o moarte constient de sine,
asa cum afirm n finalul poemului n albastru adorabil, referindu-
se la cumplitele suferinte ndurate - prin ce nedrept destin? - de
Oedip: A tri este o moarte, iar moartea este ea nsi o viat.
Un periplu al sensurilor
15
Anul V, nr. 8(48)/2014
Pentru Schiller cultivarea frumosului unit cu eticul, kalokaghatia,
este sensul poeziei vietii. Pentru Novalis, cufundarea mistic n
misterul infinit al noptii, nbusit de lumina zilei.
Baudelaire consider c sensul vietii este confundarea cu natura
prin multiplele corespunderi ale senzatiilor - culori, cnt, parfumuri,
voci tainice. Poezia purific o lume de noroi precum cea a Parisului
- Tu ma donn ta boue et jen ai fait de lor. ntr-o prim perioad,
Arthur Rimbaud afl sensul n a locui n turnul cel mai nalt al poeziei,
transfigurat de toate iluminrile, pentru ca apoi s considere c, dat
fiind infernul vietii, este un nonsens s mai scrie.
Pentru Nietzsche sensul este s fii pur, s fii poet - numai poet,
numai nebun, si s te nalti mai sus de tine cu preceptul moral de a
te situa dincolo de bine si ru. Rilke consider c sensul suprem al
omului este de a crea opere grandioase care s uimeasc ngerul.
Pentru Tagore sensul poeziei este de a celebra nenumratele
lumi create de Dumnezeu, pentru a se ntoarce apoi n Unul, de unde
a fost desprtit n prima zi a creatiei, din nestiute motive. Heidegger
crede c Fiinta s-a desprtit de om si l-a trimis ntr-o lume pentru da
mrturie despre Fiint, de a o pstori - mai mult - Fiinta se realizeaz
abia n om cu ajutorul Poeziei, incluznd n sfera poeticului toate
artele. Pentru Lucian Blaga, sensul cntului este aprarea mistic a
tainei, bucuria vietii revenind iubirii transfigurat poetic si mitic.
Pentru Eminescu nonsensul suprem este moartea, ntrebn-
du-se nMortua est!: Tu chip zmbitor trit-ai anume/ Ca astfel s
mori? Viata este un joc al mortii cu ea nssi, un joc al cunoasterii
propriei puteri, al propriului absurd? Este moartea demonstratia unei
legi supreme nestiut c existenta este un nonsens? Moartea este
un esec tragic al Creatiei, sau pur si simplu jocul gratuit (al cui?) de-
a nonsensul?
Dar are cumva vreun sens s cutm sensuri? Nu trebuie doar s
acceptm totul asa cum este si s serbm sansa c existm? Cutarea
sensului ultim nu scoate omul din circuitul existential? Dup ce se
ntreab dac nu cumva junghiem fiinta pe-altarul omenirii, Emi-
nescu opune pesimismului si revoltei din Mortua est ntrebarea
fundamental: dar dac viata omeneasc o solie pe care noi nu o
cunoastem? Din acest motiv nu suntem datori s binecuvntm
poetic viata ?
Ca atare, solutia cea mai nteleapt, formulat dup ndelungul
periplu prin civilizatiile lumii, rnd pe rnd prad mortii, din postuma
Memento mori, este poezia, desi ea constituie numai o pictur de
nemurire:
Din aghiazima din lacul ce te-nchin nemuririi,
E o pictur-n vinul poeziei -a gndirii:
Dar pictur numai. Dect altele ce mor
Ele tin mai mult. Umane, vor pieri i el toate.
n zadar le scrii n piatr i le crezi eternizate,
Cci etern-i numai moartea, ce-i viat-i trector.
Si de-aceea beau pharul poeziei nfocate.
Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebri nedezlegate
S citesc din cartea lumii semne, ce mai nu le-am scris.
La nimic reduce moartea cifra vietii cea obscur -
n zadar o msurm noi cu-a gndirilor msur -
Cci gndirile-s fantome cnd viata este vis.
Poezia, scrie Hlderlin, esteclipa divin. Ca atare, dac Geneza
a esuat, poemul este al doilea cuvnt al Creatiei. Aruncat ntr-o lume
disontologic, omul, cu ajutorul cuvntului poetic, tenteaz o alter-
nativ superioar onticittii date, n care fiintarea uman se auto-
mplineste apoteotic. Un antidestin aflat mai sus de impusul destin.
Poemul este o cheie pentru deschis portile metafizice ctre o neo
existent vindectoare de o lume care, scrie Eminescu, este nimic-
nicie, umbr, mizerie, peire. Poezia este rspunsul omului la drama
creatiei, laantisensul, cel putin aparent al vietii, saula sensul nestiut,
la misterul existentei. Dac Eminescu se ntreab: Au sens e n
lume?, dar nu-l gseste, atunci poetul este cel ce confer existentei
sensul care dureaz, asa cum afirm Hlderlin, pentru c, adaug
acesta, vietuirea poetic este sensul nsusi al omului pe pmnt.
Omul este siesi un necunoscut, afirm Kant. Prin poezie si creeaz
sinele, o identitate si un slas al sinelui.
Sensul unei poezii nu este receptat de cititor n mod analitic,
discursiv, idee cu idee, imagine cu imagine, ci intuitiv - intuitia me-
tafizic de care vorbeste Eminescu. Aceasta recepteaz poemul
spontan n functie de existenta logicii interne, a armoniei ntregului.
Pentru c simtul armoniei ne este nnscut, este aprioric, astfel c
actioneaz nemijlocit, armonia fiind conditia ontologic a vietii, a
lumii umane. Ca atare, n prezenta acestei coerente cititorul trieste
bucuria certitudinii sale existentiale. Pentru el dizarmonicul are la
captul su destrmarea, pieirea. O versificare inform, fr desfsu-
rare logic integratoare risc s fie respins - rmne n afara receptrii.
n ce priveste poezia ermetic - precum Gongora, Stphane
Mallarm, Ion Barbu - travaliul de decriptare a rebusului ntrzie
receptarea, astfel c la prima lectur nu mai are loc fulgerul intuitiei
nemijlocite. Dar, odat descifrarea mplinit, la reluarea lecturii sen-
surile strlucesc n splendoarea purittii lor.
De fcut ns distinctie ntre o poezie al crei sens a suferit un
intens proces de obscurizare, dar care poate fi de ordin pur senti-
mental, si o poezie al crei sens dezvolt o profund rezonant me-
tafizic. Se afl fat n fat un mister construit si un mister cosmic.
Primul poate fi decriptat, un joc de decantare metaforic rezolvat, al
doilea rmne o constant tulburtoare a spiritului omenesc. Iat un
asemenea poem al lui Hlderlin - Figur i spirit - n care fiecare
vers deschide intelectului un infinit al meditrii, fiind vorba de destinul
poetului de a fi o singurtate absolut n raport cu restul, iar privindu-
si spiritul, care este mistuire pur, se absoarbe n sine nsusi: Totul
este intim/ Aceasta separ/ Astfel este ocrotit poetul// Temerarule/
Ai voi fat n fat/ S-i vezi sufletul/ Te-ai nrui n flcri.
Poezia eminescian este paradigmatic n privinta unei perfecte
si subtile logici interne. Asa are loc, de pild, nSomnoroase psrele
care, la prima vedere, pare o simpl dedicatie romantic dar, n re-
alitate, se desfsoar aici o ingenioas fenomenologie foarte co-
erent, cea a instalrii progresive a pcii nocturne, ritual pregtind
somnul iubitei creia i se adreseaz. Instalarea linistii are mers suitor
n patru trepte, si anume: se linisteste mai nti fauna, elementul cel
mai glgios al naturii, urmeaz flora, apoi simbolul tcerii pe pmnt,
lebda, pentru ca finalmente s aib loc nltarea spreastrul selenar,
simbol al linistii ceresti. Are loc o ampl dialectic intern a ritualului
avnd scopul de a induce intrarea iubitei n lumea de dincolo, a
visului: acest lucru se petrece cu att mai lesne, cu ct totu-i vis i
armonie, adic ntregul univers devine un vis despre el nsusi, gea-
mn cu viitorul vis al iubitei, precum exist si nalt armonie cosmic
simpatetic, inducnd armonia luntric, sufleteasc. Lumea din afar
face loc celuilalt trm, iar melodicitatea de exceptie a versurilor
perfecteaz armonizarea lor.
Pentru a ntelegepoemul unui poet-gnditor(denkender Dichter,
dup expresia lui Heidegger) sunt necesare, pe de o parte, sensibilitate
Descifrarea sensului
16
la frumos, la armonie si sensibilitate metafizic, iar pe de alt parte,
cunoasterea culturii artistice si filozofice a poetului. De pild, pentru
a ntelege poeziileVenere i Madon, Apari s dai lumina (denumit
si Pygmalion), pentru a descifra semnificatia celor trei personaje -
filozoful, sculptorul si Orfeu - din episodul Grecia al poemului
Memento mori - trebuie s stim simbolica miturilor respective. Cu-
noasterea vechilor civilizatii creionate si caracterizate de Eminescu
n aceast vast panoram a desertciunilor, parcurgerea sensurilor
convergente, explic profetia eminescian din final: apusul zeilor si
al marilor sisteme filozofice: mai mult - prbusirea n haos a lumii
umane. Filozofia indian are prin excelent corezonante cu opera
eminescian. Astfel, poeziaLacul, n aparent simplu episod elegiac,
ascunde o dram cosmic: faptul c fiinta iubit nu a venit, face im-
posibil confundarea lui tu cueu - cei doi devenind Dumnezeu din
Dumnezeu - anulndu-se n acest mod geneza care a dus la dehis-
centa Unului, la multiplul menit unei vieti a durerii si a stingerii.
Scoaterea n evident si sublinierea sensului unei poezii
beneficiaz n mod deosebit utilizndcomparatismul complex, adic
identificarea de consonante, corespunderi, tangente sau raporturi
antitetice ntre opere, att din domeniul literaturii, precum si al artelor.
Ca atare, este deosebit de relevant s punem fat n fat viziunea
unor teme lirice de-a lungul a diverselor epoci si la diversi autori.
ntelegerea sensurilor unor conceptii se potenteaz revelator n dublu
curent, fiind vorba de veritabile metafore - nu doar ntre cuvinte, ci
ntre creatii. ntelegem mai bine noptile din lirica lui Eminescu n
raport cu cele ale lui Musset, Novalis, Rilke, Arghezi. Apare mai
distinct sensul sublimului la autorul Luceafrului pus alturi de
sublimul din lirica lui Pindar, Hlderlin, sau Rabindranath Tagore.
La fel de relevant si bogat n reciproc valorizare, apare corezo-
nanta dintre creatiile diverselor arte, eventual, implicarea si a unor
sisteme filozofice.
Un asemenea comparatism presupune din partea hermeneutului
dou conditii: semnificativ experient spiritual n domeniul culturii
- literatur, muzic, artele plastice, gndire filozofic - precum si,
lucru hotrtor, capacitatea dea intui nrudiri ntre operele care
sunt puse s se ntlneasc, iluminndu-si unele altora sensurile.
Precizm c noi vorbim aici nu de alturri fortuite ntre diverse
creatii, ci de acele asocieri care se invoc ntre ele, trezesc nemijlocit
deschideri reciproce, initiind n felul acesta trirea efectiv, intimizat
a acelor poeme, tablouri, sculpturi, piese muzicale - chemate de creatia
care constituie punctul de plecare.
Asa cum notam n alt parte, faptul c Eminescu a considerat la
un moment datLuceafrul neterminat, poate intra n covibratie de
sens cuSimfonia neterminat a lui Schubert, poeziaDesprtire cu
tabloul ultim al lui Van Gogh - Lan de gru strbtut de un stol de
corbi, Venere i Madon cu Afrodita din Cnide a lui Praxiteles si
tabloul lui Rafael, nltarea Fecioarei.
Cu ct tema poeziei se afl la o mai nalt deschidere a gndirii,
cu att este mai susceptibil de variate interpretri, n functie de
deschiderile sensibilittii si gndirii cititorului si ale exegetului, de
cultura si experienta lor de viat - sufleteasc si spiritual.
Receptarea si interpretarea variaz cu att mai mult cu ct, afirm
Kant, opera de art fiind un dicteu, un poem poate contine sensuri
care i scap poetului nsusi. Paul Valry rspundea unui tnr care
afirma c i ntelesese poeziaCimitirul marin: M bucur, pentru c,
personal, eu nu-i stiu bine ntelesul. Un poem precumLuceafrul,
pare a fugi de vreo interpretare ultim. Fiecare comentator creeaz
un Luceafr al su. De altfel, acest poem constituie un exemplu
aparte de dificultate n a i se conferi un ultimatum exegetic, pentru c
Eminescu a fost nemultumit de forma publicat si intentiona s-l
modifice.
Pentru cititor, sensul operei aperta este rezultanta algebric dintre
ntelesul acelei opere si aparatul su receptor, care dispune de o
matrice modelatoare alctuit din simbioza dintre o structur aprioric
specific fiecruia dintre noi si cultura artistic si, eventual, filozofic
acumulat. Acest fond filtreaz si conlucreaz cu iradierile sensice
ale operei. Este o fenomenologie care duce la re-crearea operei. n
receptarea noastr ia nastere unalter ego al ei pentru c nimeni nu
poate reface drumul mplinirii unei creatii. Si nici autorul nsusi nu
poate reface acel moment originar; din acest motiv, se ntmpl ca,
recitndu-se, revzndu-si opera, s i se par strin, descoper
ceva inedit.
Pe de alt parte, cu ct este mai deschis, o oper este mai fe-
cundat, astfel nct cu fiecare lectur devii un altul, n sensul des-
chiderii a nc unui drum spre tine nsuti n forma ta ideal. Are loc o
nou schimbare la fat n elanul ascensional spre propria ipseitate.
Poezia este un nou mod de a fi al poetului, al lumii i al cititorului.
Se ntmpl, nu rareori, ca sensul pe care autorul l urmreste
ntr-o oper s nu-l poat atinge imediat. El se afl undeva n pro-
funzimea intentional luntric, si ajunge s fie ntruchipat dup o
serie de etape intermediare.
Ca atare, cutnd s nteleag raportul divinittii cu omul, pentru
a afla a cui este vinovtia destinului nostru tragic, Euripide - n piese
precumMedeea, d vina mai nti pe om, pe pasiunile sale nenfrnate;
apoi, nIfigenia n Aulida, pune n cauz lipsa de ntelepciune a
omului, inconsecventa fiecrui personaj cu el nsusi n a lua o decizie,
si lipsa unei gndiri rationale unitare ntre personaje pentru a nfrunta
capriciul sngeros al unui zeu; dar n ultima pies, Bacantele, izbuc-
neste sensul cutat: nebunia, dezmtul simturilor si al mintii provo-
cate de un zeu cruia i place haosul, bunul plac al dezordinii, minunile
absurde. Omul a fost aruncat n lume pentru a tri contradictiile si
loviturile fizice si sufletesti din partea unei forte oarbe. Euripide a
crezut n om, a ncercat s l apere de destin si din acest motiv, de-
masc cruzimea unui zeu care l chinuieste si l ucide. Dionysos, care
T
u
r
n
e
r

-
A
p
u
s

d
e

s
o
a
r
e
Sensuri multiple opera aperta
n cutarea sensului de ctre autor
17
Anul V, nr. 8(48)/2014
n Tracia, de unde a fost importat de greci, era un zeu al bucuriei, al
exuberantei vietii luminoase, devine la Euripide simbolul irationalului
distructiv venit de dincolo de om. Nietzsche avea s confirme c
tragedia greac are la origine mitul dionysiac. Dar, de la mretia
eschilian dinPrometeu, unde divinitatea este nfruntat si nvins
axiologic, cuBacantele se ajunge la o pies a absurdului, n care
personajul principal este divinitatea. Cci, se indigneaz Euripide:
Nu trebuie ca zeii, n furia lor, s semene cu muritorii. Iat un
gnd definitiv care ar trebui nteles de toate religiile.
Leonardo da Vinci a lucrat toat viata la tabloul Giocondei, a
refuzat s-l mai dea celui care l comandase, l-a luat n exil n Franta,
la curtea regelui Francisc I, lucrnd la el pn la sfrsitul vietii, fr
s-l termine: o curs extraordinar n a afla ntr-un zmbet expresia
cea mai potrivit a constiintei misterului insondabil al vietii, al lumii,
faptul c omul este o tain ntr-o tain mai mare.
Michelangelo, urmrind forma cea mai expresiv, a pictat trei
Piet; dac n cea dinti, din catedrala Sf. Petru, Maria si Iisus mbrac
frumusetea clasic, apoi n varianta din domul de la Florenta, com-
pozitia devine greoaie, baroc (Vasari relata c artistul intentiona s-
o distrug), n Piet de la palatul Rondanini din Milano, artistul de-
canteaz progresiv formele pn ce cele dou fiinte se dizolv n
marmur, pentru a rmne doar expresia durerii pure.
Asa cum se poate vedea n manuscrisele de la muzeul din Berlin,
Beethoven a ncercat pe pagini ntregi diverse formule melodice
pn a ajuns la cea pe care a considerat-o cea mai adecvat pentru a
exprima, n Simfonia a V-aso pocht das Schicksal an die Pforte -
asa bate destinul la us: sol-sol-sol mi. nFaust, Goethe a cutat
nc din tinerete sensul omului n lume. Dup ce, ajutat de spiritul
rului, personajul experimenteaz teluricul prin diverse implicatii,
ntre care cele dou aventuri erotice - Margareta si Elena - si, direct
sau indirect, comite cteva crime (Valentin, Baucis si Filomena),
autorul consider a fi aflat sensul mntuitor, cutat de-a lungul ntregii
vieti, n actul binefacerii materiale n folosul social, pentru ca, n
final, s izbveasc pe Faust prin licent poetic, urcndu-l n Paradis.
Manuscrisele eminesciene sunt un tezaur pretios pentru a urmri
traseul pe care l-a parcurs un poem, prin diverse variante, ctre n-
telesul urmrit. Astfel, de laOd ctre Napoleon, Eminescu trans-
cende laOd n metru antic. Aparent nu ar fi nicio legtur, ci o
brusc ruptur, escaladarea fulgurant de la un poem cu dedicatie la
un poem atingnd punctul extrem al desprinderii metafizice eli-
beratoare. Dar logica exist. De la evocarea unui geniu al istoriei,
aruncat n solitudine, poetul suie vertical la un sens ultim: geniul, un
strin ntr-o lume strin, cum scrie nMagul cltor n stele (nume
mai adecvat - Lume i geniu) -, absent din planul creatiei si aruncat
de nu se stie unde n corpul cel urt, reface drumul ctre conditia
sa primordial, esteredat sie nsui: o constiinta pur extramundan.
Diversele variante aleLuceafrului sunt de asemenea semni-
ficative ale traiectului parcurs pn la ntelesul urmrit: incompa-
tibilitatea dintre teluric si ceresc, dintre creat si increat. Numai c -
lectie extraordinar de urmrire de ctre intelectul eroic a unui
sens ultim - Eminescu voia s-l modifice si mai cu seam s-i nalte
radical sfrsitul, n sensul atingerii unei libertti metafizice ntr-un
dincolo unde poetul rmnesolitar, neatins i neatingnd, adic
iesit din orice conditie si determinare, n zbor durnd infinit.
Ca atare, este o mare sans faptul c manuscrisele eminesciene
au fost pstrate. Poetul le purta tot timpul cu el stiind bine valoarea
lor inestimabil: ele constituiau universul peregrinrilor metafizice
n cutarea supremelor ntelesuri ce se deschid n fata spiritului.
Cci n opera de art sensul este un dicteu care nu nsemneaz ns
o formulare venit de-a gata, ci pune creatorul n curs pentru a-i
afla expresia cea mai adecvat.
Vom urmri un exemplu semnificativ privind, pe de o parte,
reliefarea comparativ a sensului, iar pe de alt parte, drumul urmat
de Eminescu pn la ntruchiparea ideii, a ntelesului. Este vorba de
poezia postum n fereastra despre mare, reprodus n forma cea
mai expresiv dintr-o suit de variante:
La fereastra despre mare
St copila cea de crai -
Fundul mrii, fundul mrii
Fur chipul ei blai.
Iar pescarul trece-n luntre
Si n ape vecinic cat -
Ah! de mult un chip i-arat.
...Spre castel vrodat ochii
N-am ntors i totui plng -
M atrage n adnc.
Rudele acestei poezii sunt poezia lui Clemens Brentano, Zu
Bacharah am Rhein, publicat n 1800si poezia lui Heinrich Heine,
Loreley, publicat n 1835. n poemul lui Heine este vorba de zna
Loreley care cnt la fereastra unui castel de pe valea Rinului. Un
luntras, fermecat de cntec, este cuprins de un dor slbatec si, n
timp ce priveste la naltul castel, luntrea se sfarm de stnci. Si Heine
ncheie: Ich glaube, die Wellen verschlingen / Am Ende noch
Schiffer und Kahn. / Und das hat mit ihren Singen / Die Loreley
getan - (La sfrsit luntrasul si luntrea / Se-neac n al undelor hu
/ Si aceasta a fcut-o / Loreley cu cntecul su).
Dac n poezia lui Brentano puterea magic apartine cntului
ngnat de luntras, iar sfrsitul tragic este al fetei, n poezia lui Heine
sfrsitul tragic este al luntrasului datorit cntecului znei. El se
neac n undele cntului metaforizat de apele Rinului.
Simbolica rsfrngerii idealului n apele mrii l-a preocupat pe
Eminescu nc de la primele poezii. Astfel, npoeziaUnda spum...,
poetul ar dori s fie vntul care alearg pe oglinda mrii sub care, n
adnc, se afl ascuns o lume de mistere unde se reflect cerul si
visele amare / A copilei care / O ador, o cnt cum cnt / Harfa pe
o snt. n postumaCnd marea..., este relatat o iubire cereasc
tragic: n valurile mrii care turbeaz, raza unei stele si caut
astrul iubit czut de pe bolt si schimbat n mrgritar. ntr-o alt
postum, Lida, este vorba de o idil cu final fericit. Pe un fond me-
lancolic, n adncul mrii se oglindesc ruinele unui castel, unde o
fat tnjeste dup dragoste. nduiosat, marea nfptuieste un mi-
racol: construieste fetei o icoan ideal: Marea vede chipu-i pal /
Sin adncu-i zugrvete / Prin ruini un ideal. Un pescar vede
imaginea znei triste rtcind printre risipele de valuri si zidiri sf-
rmate. n final, aflm c peste un an, pe luciul vagabond al mrii,
pescarul zboar, n luntrea sa. cu-al ruinei geniu blond. Astfel,
idealitateaatins este cea care vindec rnile fizice (ruinele castelului,
metafor a durerii personajului feminin) si rana sufleteasc a fetei.
Dintru nceput se observ c n poeziaLa fereastra despre mare
este dezvoltat o idee poetic avnd alt semnificatie dect n poemele
germane. n poezia lui Heine, Loreley se oglindeste n apa linistit a
Rinului (Und ruhig fliesst der Rhein), pe cnd la Eminescu rs-
frngerea are loc n adncul misterios si zbuciumat al mrii. n raport
cu aceeasi poezie, originalitatea viziunii eminesciene const n faptul
c aici privirea fascinat a pescarului nu se ndreapt spre fiinta cea
vie, real, ci el este atras de imaginea rsfrnt a frumoasei fiice de
crai, adic de o idealitate -, rsfrngere care se pierde n noianul
7
18
valurilor mrii; prin urmare, este inaccesibil - att prin adncurile de
neatins, precum si prin aflarea icoanei ntr-un mediu inconsistent: se
sfarm de la o clip la alta. nseilat doar de undele nelinistite, idealul
nu se poate ntrupa, asa cum, fcut din lumin pur, nici fata din
Frumoasa - fr corp nu a putut fi cuprins, mbrtisat. Ne amintim
c, nscut din apele mrii, idealitatea fetei de mprat, luceafrul,
rmne si el inaccesibil. Dar acolo era vorba de incompatibilitatea
dintre dou firi.n fereastra despre mare neatingerea nzuintei rmne
pe seama idealului nsusi care scap aspiratiilor noastre.
n postuma eminescian soarta pescarului nu mai este pecetluit
cu moarte, ca n poezia lui Heine, ci rmne o durere fr capt sem-
nnd neputinta uman de a se nlta mai sus de sine.
Este semnificativ evolutia ideii poetice din aceast postum n
diversele variante, desfsurate ntre 1876-1879. n varianta cea mai
complet se spune c marea este cea care mai nti viseaz att cas-
telul de pe stnci, ct si un chip blai - Acest chip visat de apele
mrii, deci preexistent, este vzut si de pescar si devine propriul su
vis, dar dup ce privise- o unic oar - chipul fetei: Spre castel
odatn viat-mi/ Am privit, de-atuncea plng./ Fundul mrii,
fundul mrii/ M atrage n adnc. Se observ astfel c n varianta
publicat mai nti de N. Hodos si reluat apoi, ntre altii, si de
Perpessicius, ideea poetic devine mai profund: aceea a nzuintei
dup un ideal rsfrnt dintr-un real refuzat a fi vzut, pentru ca
idealitatea s rmn n forma sa pur, intrat prin oglind n
mntuit azur (Ion Barbu). Astfel, tensiunea dureroas fr rezolvare
provocat de acea magic atractie pune timpul n curs de durat
Ir capt, marea metaforiznd hul n pururea zbucium care alung
mereu si mereu n imposibil orice ntruchipare a idealului.
Reliefm faptul c n interpretarea sensului unui opere trebuie
avut n vedere acest adevr: cnd opera este unic i unitar, adic
are viziune original asupra lumii i vietii, iar pe de alt parte, se
bucur de o armonioas logic intern - atunci sensul acelei ope-
re este arheul, quidditatea, ADN-ul spiritual al poetului. Herme-
neutul care intuieste acest arheu capt aripi si devine co-creator,
criticul cu gril premeditat rmne un trdtor.
Turner - Marele canal
COROLAR
M publicau reviste literare
De pe cuprinsul patriei, eram
Si eu un nume-n plin afirmare
Visnd s onorez ntregul neam
Aveam deja vreo saptespe plachete
Printre prieteni si-n biblioteci
Contribuind astfel s se repete
Istoria cu printi si cu meteci
Triam cu sentimentul de-nltare
Sublim c-l apucasem de picior
Pe nsusi Creatorul, cel mai mare,
Eternul suveran al tuturor
Si nu eram departe de a crede
n steaua ce apare-att de rar
Si d savoare speciei bipede
Prin bravul Conte de Dejagaskar.
UN VIS TULBURTOR
Eram prezenti n unanimitate
Creatorii tuturor genurilor si speciilor
Literare, stiintifice, tehnice, medicale.
Tinndu-ne strns de mini
Compuneam o spiral imens
n jurul celui mai impuntor monument
Al limbii si neamului nostru
Vibratia era att de intens
Energia att de clocotitoare
nct, transmitndu-se, ne-nltam
Si luminam ntregul nostru trm
Conferindu-i grandoare si strlucire.
Raiul cobora pe pmnt.
DEZASTRE
Dezastrele din lume se produc
Indiferent c vrei sau c nu vrei
Le-ntmpini consternat, distrus, nuc
Si-ti pare c-s lipsite de temei
Tu te crucesti de vitregia lor
Dac ai timp si-n viat te mai las
Si nu mai stii cu cemijloacevor
Recupera din pierderi cei de-acas
Dar eu rmn perplex si-nmrmurit
Cnd se petrec dezastrele intime
Cu-acel impact ce nu s-a pomenit
Si e n stare chiar s te suprime
Stiam c moartea noastr e un dat
Si ceasul ei fatidic va s vin
Dar nu m asteptam s fiu prdat
De eminenta (excelenta) mea consanguin
Dominic DIAMANT
STIHURI
A(I)URITE
19
Anul V, nr. 8(48)/2014
Primul spectacol
Robert Wilson @n Romnia:
RINOCERII, dup[ Eugen Ionescu
Dan LUPESCU
Ipoteza lui Botard (Constantin Cicort, cu aceeasi prospetime,
dezinvoltur si naturalete ca n debutul su de acum 24 de ani din
Cui i-e fric de Virginia Woolf?) e de-a dreptul demential de dulce
n naivitatea replicii sale: Poate c-a fost vorba de-un purice strivit
de un soricel. Si din chestia asta se face un capt de lume!
Totul, repetm, n atmosfer de cabaret - saxofon, jazz, dixilen...,
supapa la prohibitia din acei ani si la ispita unei lumi onirice, n care
personajele se zbat ntr-un labirint de cristal, cad cu viteza de 140
km/h dintr-un Munte rusesc/ Montagne russe nvluit n nori himerici
de LSD.
Aici, trimiterea dramaturgului si a celui mai mare regizor american
- dup cum l aprecia Eugen Ionescu pe Robert Wilson nc din 1971,
pe cnd acesta avea doar vrsta de 30 de ani! - este, nu ne ndoim, la
faptul c, n perioada interbelic, nazistii interziseser spectacolele
de cabaret (n care, desigur, se regseau). Dealtfel, n romanul de no-
torietate n epoc Good bye to Berlin, scris de aventurosul Christo-
pher Sherwood, protagonista Sally Bowles fcea furori cu cntecul
ei Viata e un cabaret, satiriznd decadenta vietii de noapte din Ber-
linul anilor 30. Robert Wilson nu aveacums nu valorifice, capat
de culoare n reprezentatia sa, ecouri din filmul Cabaret (dup ro-
manul amintit), n care actrita Liza Minelli, cu un sarm rpitor, a avut
un succes de prim div. Acest film a intrat pe piat n 1972, la un an
dup ce Bob Wilson l cunoscuse pe Eugen Ionescu.
n tabloul urmtor, Daisy (Secretara) danseaz, strns mbrtisat
de ursitul ei...
De sus, de foarte sus, de pe scaunul su de sef, cu o voce tun-
toare, Ilie Gheorghe spulber momentul idilic, cerndu-i de urgent,
lui Daisy, condica de prezent. Fundalul scenei este de un alb ima-
culat. Din pmnt, din iarb verde, izbucneste un chirit asurzitor:
Rinoceri n tara noastr... asa ceva nu s-a pomenit niciodat
Replica Rinocerii dv. n-au putut nflori dect n creierele gos-
podinelor este reformulat, inteligent si fr discriminri astfel:
Rinocerii AU NFLORIT (s.n.) pe la noi.
Fulgertor, fundalul alb devine gri-alb, un perete de litere ce par
n debandad, dar pe care se deruleaz, ntr-un amalgam ametitor,
nume de personaje si replici aruncndu-se unele peste altele, ca
viperele dintr-o serpraie intrat n alert la presimtirea unui seism
puternic.
Cuvntul A NFLORIT mi se pare cam deplasat, n cazul ri-
nocerilor. Rinocerul dumitale e un mit. Un mit? Un mit, asa ca farfuriile
zburtoare! Dar e vorba totusi de-o pisic omort, asta nu se poate
nega! Sunt martor. Exist si martori! (...) Psihoz colectiv, domnule
Dudard, psihoz colectiv! Ca si religia, care-i opiumul popoarelor!
Ei bine, eu cred n existenta farfuriilor zburtoare! Poftim! (...) M-a
urmrit tot drumul un... rinocer... de-acas si pn aici... E-acolo,
acolo, jos, la intrare. Are aerul c vrea s urce ncoace.
Zgomot, trepte nruindu-se, rgete furioase, nor mare de praf
orbitor... Uite-l. E-acolo! Da stiu c-i urias! Se-nvrte-n cerc. Hai,
vino s-ti vezi rinocerul. Biata fiar, tot mugeste si se-nvrte de
colo-colo. Ce-o vrea oare? Oh, uite-l c se uit la noi! Pisu, pisu,
pisu... Doamna Boeuf se altur grupului de pe palier. Priveste
ndelung, atent, foarte ncordat mersul rinocerului, are o clarviziune
si scoate, instantaneu, un strigt teribil: Doamne! S fie oare cu
putint?... E sotul meu! E Boeuf, srmanul meu Boeuf, ce i s-a-
ntmplat? Rinocerul i rspunde printr-un muget violent, dar tandru.
Rinoceri n tot orasul! (...) Chemati pompierii! Doamna Boeuf sare
pe spinarea Domnului Boeuf metamorfozat n rinocer. Botard observ
imediat: Ca o amazoan!
Pompierii sunt pe drum... Rinocerii exist - asta-i totul si nimic
altceva. Primul tablou din actul II al spectacolului se ncheie ca n
piesa lui Eugen Ionescu: urcati spre fereastr, eroii acestei absurde
ptanii tragi-comice se invit unul pe altul s coboare: Dup dum-
neata. Dup dumneata. Dup dumneata... - repetat de fiecare n parte,
n total de nou ori.
Artistul vizual Robert Wilson - care a renuntat la toate pauzele
dintre actele piesei - creeaz un nou moment de interludiu. Deasupra
mlastinei, dou cptni de rinoceri femele vorbesc la telefon, n
limba englez. Gselnita e binevenit, mai ales pentru spectacolele
continuare din nr. trecut
Celebrul regizor nord-american Robert (Bob) Wilson monteaz pentru prima
oar n Romnia. El reuyeyte, la Craiova, un spectacol yocant - ca un desant
aerian necru(tor - pornind de la capodopera Rinocerii, care l-a catapultat, n
deceniul al yaptelea, pe dramaturgul francez de origine romn, Eugen Ionescu,
n elita creatorilor de gen, umr la umr cu Brecht, Beckett, Genet.
8. Rinocerii au NFLORIT pe la noi...
20
ce vor fi prezentate n cadrul viitoarelor festivaluri internationale si
n turneele din strintate. Dialogul este savuros - dou melite care
vorbesc, aproape simultan, fiecare pre limba ei. Un soi de dialog al
surzilor. Comunicarea incomunicrii... Este secventa la care l-amvzut
pe Robert Wilson, aflat pe rndul din fata mea, rznd discret, savu-
rndu-si cu evident satisfactie reusita profesional.
Cortina rosie se ridic din nou. Iarsi, o inventie 100% a regizo-
rului: pe un fundal muzical de srb olteneasc interpretat la fluier,
apoi la drmb, n ritmdin ce n ce mai nfocat, agrementat cu glazura
insolit a cte unui tignal de politist si a unui claxon isterizant -,
Valentin Mihali (Berenger) se lanseaz ntr-o pantomim foarte
gritoare.
Robert Wilson simte nevoia aducerii acas a lui Eugen Ionescu,
a identificrii dramaturgului cu spatiul cultural matrice. Din acest
motiv, regizorul include n spectacol dansul popular romnesc cel
mai electrizant - Cluyul oltenesc, joc apotropaic, comparabil ca
virtuozitate si cadent a tririi doar cu magica melodieCiocrlia.
Scenele anterioare, cu pecete american, luminate de dixilen, par
o anticipare a celor incendiare, de torential dezlntuire a vitalittii
ancestrale prin careCluyul oltenesc este dinamul de maxim foca-
lizare asupra matricei culturale din care s-a ivit dramaturgia lui Eugen
Ionescu.
Alturi de genul liric al Doinei -, Cluyul este nscris n Patri-
moniul Cultural Imaterial Mondial/ UNESCO. Din off, se aude vocea
cu inflexiuni oraculare a lui Ilie Gheorghe (Logicianul/ Eugen Io-
nescu): Pesemne c e cellalt.. E pentru cellalt... Esti bolnav? mi
pare ru pentru tine. Ai febr?... Eu nu visez niciodat... Uite, ai-
crescut... Te-ai nverzit la fat....
Vocea lui Jean (interpretat de Claudiu Bleont cu sigurant, n-
frigurare si capacitate de transmitere a vibratiilor luntrice) devine
din ce n ce mai groas. Din dialogul cu prietenul su Berenger
(Valentin Mihali) - purtat de cei doi actori n registrul clarobscurului
jucat cu subtilitate -, dar si din comportamentul su ezitant (al lui
Jean) reiese, ncet-ncet, c transformarea sa n rinocer, lent, foarte
lent, dar sigur, nu mai poate avea leac.
Lui Robert Wilson i revine, pe de o parte, meritul de a fi comprimat
aceast parte a actului al II-lea, iar, pe de alt parte, de a fi optat nu
pentru varianta facil, realist, de a ne nftisa, fie si cu mijloace
scenice, rinocerizarea lui Jean, cresterea cornului, nverzirea tot mai
puternic a pielii, ci de a fi ales varianta cea mai dificil: aceea de a
sugera rinocerizarea luntric. Claudiu Bleont se achit cu brio de
aceast misiune scenic de o dificultate comparabil cu ascensiunea
pe vrfurile Vistea Mare, Moldoveanul si Negoiul din Muntii Fg-
rasului ori pe Brna caprelor si piscul La Om din Piatra Craiului.
Fondul capodoperei lui Eugen Ionescu, scos n evident cu m-
iestrie de Robert Wilson, cu discretia specific Initiatilor (care dau
doar indicii, din cnd n cnd, nu reliefeaz cheile, nu dau, mur-n
gur, codurile celor neaveniti), este acela c n fiecare dintre noi
zace, nestiut, un rinocer. Rinocer pot fi eu, rinocer poti fi tu, rinoceri
putem fi cu totii.
Dac nu suntem atenti la capcanele vietii si ale istoriei, la capcanele
pe care, adesea, ni le ntindem noi nsine, fie si numai n plan moral,
trecem imediat la conditia de rinocer, Metamorfoza fiind similar cu
aceea a protagonistului din proza omonim a lui Franz Kafka, per-
sonaj care, nemaiputndu-se ridica de pe pat, trieste cu groaz ava-
tarurile trecerii din om n gndac. Devenit rinocer, desi prietenul su
Berenger nu-si d seama, Jean pledeaz pentru nlocuirea legii mo-
rale cu legea junglei. Acolo-i de mine, acolo-i viata. Trebuie s ne
reconstruim viata din temelii. Trebuie s ne ntoarcem la integritatea
primordial - sustine ferm J ean, spre stupefactia lui Berenger, care-
i si spune c nu este deloc de acord cu asa ceva. Rsuflnd cu
zgomot, Jean este nenduplecat: Eu vreau s respir, dup care cere
drmarea sistemului de valori al oamenilor, mugeste din ce n ce mai
tare: Brrr... Brrr... Omul... S nu mai pronunti cuvntul sta! (...) Gata
cu umanismul. S-a perimat. (...) De ce s nu fii rinocer? (n.n.: De ce s
nu fii nazist? / vrea s spun, sarcastic, Eugen Ionescu) Mie-mi plac
schimbrile.(...) Totul trebuie dat jos, hainele m zgrie, totul zgrie.
Mlastina! Mlastina!
Actul al II-lea se ncheie prin reiterarea disperat a strigtului de
ajutor: Chemati politia! Chemati politia! (...) Turme de rinoceri...
Rinocerii! Rinocerii!.
Interludiul care face tranzitia la actul III constituie, de asemenea,
un segment inventat pe deplin de Robert Wilson. De ast-dat, din
mlastin rsare o singur cptn hidoas, care peroreaz despre
felurile de rinoceri: ...Au trei degete. Rinocerul de Singapore... Ri-
nocerul african sau cu buz spart... Rinocerul cu armur din Orientul
Mijlociu... Rinocerul alb... Rinocerul asiatic... deget de 16,62 cm...
alearg cu o vitez de 45,63 km/ or, adic 12,4 m/secund...
Actul III. Scena e dominat de fereastra imens, de pe fundal, si
de vocea tuntoare cu care Ilie Gheorghe rosteste (n numele Auto-
rului) strigtele solitarului Berenger: Nu!... Coarnele, fiti atenti la
coarne!... Nu !... Voint, s am voint!... Nu. Nu-i la fel! Apare n
scen (acas la Berenger) Dudard, n al crui rol Valer Dellakeza
gseste mijloacele de finete redutabil pentru a demonstra - n pofida
rolului condensat masiv de regizor - c premiile cu care a fost n-
cununat de UNITER, trei n total, sunt pe deplin justificate si c, nu
se stie, l-ar putea adjudeca si pe al patrulea.
Prima jumtate a partiturii dramatice din actul III - scris de Eugen
Ionescu special pentru Berenger si Dudard - este comprimat de
autorul spectacolului, Robert Wilson, replicilor dndu-le glas, n cea
9. Eugen Ionescu este readus
n spa(iul matrice
10. Psihoz. Rinocerii cnt yi danseaz...
Sunt frumoyi. Sunt zei!
Turner - Panteonul dup incendiu
21
Anul V, nr. 8(48)/2014
mai mare parte, Ilie Gheorghe, proaspt ncoronat - umr la umr cu
Peter Brook si alti colosali oameni de teatru din lume! - cu una dintre
cele mai nsemnate distinctii acordate la Festivalul International de
Teatru de la Sibiu. Palmaresul laureatului Academiei Romne, Ilie
Gheorghe, include inegalabila interpretare din monumentalul spec-
tacol Faust de Silviu Purcrete, jucat de sapte ani cu casele nchise,
la Sibiu si peste tot n lume unde a fost prezentat.
Piloni ai productiei teatrale internationale de la Craiova a lui Robert
Wilson -, Valer Dellakeza si Valentin Mihali si pun n valoare talentul
de exceptie si experienta (demn de un Corn al Abundentei) pentru
a face tcerile s griasc ...asurzitor, necontenit, cei doi uzitnd,
desigur, de toate celelalte modalitti scenice de expresie rmase la
dispozitie.
Dellakeza/ Dudard joac foarte bine nedumerirea, apoi ngrijorarea
pentru starea de sntate a prietenului su gata-gata s lunece pe
panta ipohondriei (obsedat s nu devin altcineva, adic s nu se
transforme n rinocer), n timp ceMihali/ Berenger - baricadat n cas,
socat de metamorfozarea lui Jean, sub ochii lui - analizeaz, pe toate
fetele, fenomenul rinocerizrii, care l-a rvsit profund. ncercnd
s-l ncurajeze, Dudard se ntreab dac nu cumva e vorba doar de o
curiozitate a naturii, o bizarerie, o extravagant, un joc... Disectia
sursei rinoceritei pleac de la compararea ei cu gripa (Dar dac vine
din colonii? - se ntreab Berenger... Sunt ntr-adevr imun?) si
ajunge, n opinia lui Dudard, pn la prezumtia c Exist si boli
sntoase, sintagm la fel de absurd precum curat murdar din
Scrisoarea pierdut a lui I. L. Caragiale.
Zgomotele rinocerilor, care trec chiar pe sub fereastra casei lui
Berenger, sunt contrabalansate de Robert Wilson prin geana de
lumin, tot mai generatoare de sperante, adus, n plan sonor, prin
glasul albatrosilor, de scncetele argintii ale acestora si de tlzuirea
ncurajatoare a valurilor mrii.
Dup ce pedaleaz cu ncrncenare, ca un ciclist solitar n proba
de ctrare contra cronometru, n a-i spulbera ndoiala irepresibil,
ajuns pe culmile nelinistii, a lui Berenger: N-ai s devii niciodat
rinocer... N-ai vocatie de rinocer! -, lui Dudard i scap verdictul:
Esti un Don Quijote! O spun pentru binele dumitale, stii asta. Pentru
c-i timpul s te linistesti. Cteva clipe mai la vale, cade un prim
trsnet: Papillon a devenit rinocer... Logicianul a devenit rinocer.
Reactia lui Berenger e violent: i amenint cu pumnul, de la fereastr,
pe rinoceri, strignd: N-am s vin cu voi, nu, nu! Rusine s v fie!.
Zgomotul fostilor colegi si prieteni, ajunsi animale cu corn n frunte,
atinge parametri apocaliptici. Apoi, ca printr-o minune dumnene-
zeiasc, apare Daisy si rgetele sunt anihilate de vocile cristaline ale
unui cor de copii.
Vestea pe care le-o aduce Daisy este n nota celor anterioare:
Botard s-a fcut rinocer (...) Trebuie s fii n pas cu timpul. Astea au
fost ultimele lui cuvinte de om (...) Si vrul meu s-a fcut rinocer, si
sotia lui... Cardinalul de Retz... Mazarin... Ducele de Saint-Simon...
Clasicii nostri... Un sfert din locuitorii orasului (...) Magazinele sunt
devastate, au ras tot... Toti pompierii - un regiment de rinoceri cu
tobosarul n frunte. Invadeaz bulevardul! Ies si alti rinoceri de prin
curti! Ies si din case... Ies si peferestre! Sevor reuni cu ceilalti. Lo-
vitura de teatru, nu ultima, vine de la Dudard, care o zbugheste pe
scri spre a se altura cirezii de rinoceri. El crede c-si va pstra
luciditatea: Toat luciditatea. Dac e de criticat, atunci s criticm
dinuntru, nu din afar. Bomboana pe coliv o va pune nssi Daisy,
care - dup ce-l lsase pe Berenger s cread c vor ntemeia o fa-
milie, c vor avea copii, c vor regenera omenirea, din postura de
Adam si Eva - l prseste vijelios, fascinat de faptul c rinocerii
cnt. Nu cnt, rag - i replic Berenger. Dar Daisy nu poate iesi
din psihoza ei: Esti nebun, cnt... Danseaz n felul lor. Sunt frumosi.
Sunt niste zei.
Efecte de transparen(, armonie a coresponden(elor
Artistul vizual Robert Wilson nu diminueaz mesajul extrem de
puternic pe care l rosteste Berenger n finalul piesei, destinul salvator
pe care si-l asum, mpotriva tuturor nruirilor din jurul su: Am s
m apr mpotriva tuturor, am s m apr! Puca, unde mi-e puca?
Am s m apr mpotriva lumii ntregi, m voi apra, m voi apra!
Sunt ultimul om i voi rmne aa pn la cea din urm suflare!
Nu m dau btut!. Scena aceasta - transcris admirabil de actorul
Valentin Mihali, aflat la apogeul carierei sale artistice - atinge, ca
vitalitate, fort luntric, rectitudine dus pn la vehement ne-
ierttoare, piscul vibratiilor din finalul unui celebru roman al lui Balzac,
n care protagonistul, privind de pe un promontoriu Parisul, si
ncruciseaz bratele (semn al autoaprrii) si rosteste sec, ame-
ninttor: ntre noi doi, acum! - aruncnd simbolic mnusa Orasului
Luminilor.
n secventele finale ale reprezentatiei de la Craiova, Valentin
Mihali - a crui mobilitate luntric este att devast si dinamic
nct frizeaz absolutul ca exprimare prin toate mijloacele de trans-
figurare pe care un Actor (de film mut) le are la dispozitie - ne transmite
pn si aura unui soi mistic si mitic de a fi a lui Berenger, acest Abel,
Alesul care si asum misiunea de a ntemeia o nou lume.
Poate c Valentin Mihali nu va fi fost strin de momentul mpcrii
istorice dintre Constantin Noica - filosoful fiintei si devenirii, convins
c teatrul nu trebuie s lase omul cum l gseste -, care, dup decenii
de retineri, n care i-a reprosat prietenului din tinerete, Eugen Ionescu:
Nu vezi ce Don Quijote rsturnat ai devenit?, descoper, n
sfrsit, o pies cu mesaj, Rinocerii. Referindu-se la acest moment,
Eugen Simion reliefeaz, parc pe aceeasi linie cu artistul vizual Robert
Wilson: Aici, da, filosoful a descoperit ceea ce cuta de mult n
scrisul omului tare destept si tare tgduitor: a descoperit c are
ceva de spus despre omsi c, prin arta lui, nu-l las pe omcuml-a
gsit....
Robert Wilson izbuteste, la Craiova - unde monteaz pentru prima
oar n Romnia - s-si surclaseze toate barierele regizorului, fie el
clasic/ clasicizant, modern/ modernist, postmodern/ postmodernist.
n transcrierea scenic aRinocerilor, Robert Wilson realizeaz o
grandioas hermeneutic a capodoperei lui Eugen Ionescu din
perspectiva unui subtil artist vizual si a unui critic/istoric al teatrului
de autoritate irefragabil, descins dintr-un regizor/ om de cultur ale
crui anvergur, altitudine ideatic si ras sfideaz orizonturile uni-
cittii, tintind, direct si cu semetie deloc trufas, Absolutul.
Limbajele specifice TUTUROR artelor sunt convocate n spec-
tacolul acesta grandios, ponderea revenind acelora de sorginte cine-
matografic si poate chiar dodecafonic.
Asemenea simbolistilor wagnerieni, Robert Wilson a realizat, aici,
la Craiova, o oper de art total (Gesamtkunst), asociind n Rinocerii
toate expresiile artistice valorificate din perspectiva armonizrii co-
respondentelor dintre culori, sunete, linii si volume. Spectacolul ti-
tanului nord-american atinge, pe alocuri, efecte de transparent, con-
jugate cu un fel de chemare spre difuz, vag si mister, cu izvoare n
arta cinetic.
Mesajul piesei lui Eugen Ionescu si al spectacolului lui Robert
Wilson este acesta: rinocerizarea poate fi prentmpinat/ evitat
numai si numai prin cultivarea caracterului integru, prin autocontrol
riguros, prin respectarea strict a cutumelor si a tablei de valori ale
11. Gesamtkunst
22
umanittii, verificate de-a lungul secolelor, prin educatie, cultur si
trire spiritual profund.
mpreuna cu Eugen Ionescu, Robert Wilson si ...Petru Dumitriu
(cel din cartea testamentar, scris n englez, spre finalul vietii, Non
credo, oro/ Nu cred, m rog) -,Valentin Mihali transmite mesajul clar
c Berenger ntelege s-si asume rapid obiectivul suprem de salvare
a omului ca specie amenintat/ terorizat, simultan cu prezervarea
propriului suflet, a lamurei fiintei sale cu altoi divin si caracter de
unicat in Univers.
Inscriptia de pe frontonul Templului lui Apollo din Delphi - Nosce
te ipsum!/ Cunoayte-te pe tine nsu(i! - se impune a fi aplicat sub
forma canonic, strict: Cunoayte-te yi fii stpn pe tine nsu(i! n-
frneaz-(i pornirile agresive, de fiar a pdurilor!
Sub invizibila baghet a lui Robert Wilson, actorii craioveni fac,
n plan metafizic, acrobatii comparabile cu acelea, n plan fizic, realizate
de zburtorii la trapez ai Scolii Chineze de Circ de la Shanghai - care
execut, n sincronizare perfect, acrobatii la mare nltime, de o
dificultate ...inuman, unice n lume, parc dincolo de bariera terestr.
Aidoma expertilor care au comentat evolutiile magistrale ale
acrobatilor chinezi la Festivalul International de la Monte Carlo,
putem exclama si noi despre RINOCEROS, productia audio-vizual
total a lui Robert Wilson la Craiova, c este, indiscutabil, una dintre
acele Fapte cultural-artistice pe care, chiar dac le privesti cu o anume
doz de uluire, nencredere si retinere, nu ai cum s nu recunosti,
finalmente, c inima ti bate din ce n ce mai tare, sprgndu-ti pieptul,
pompnd adrenalina pn n cele mai ascunse pliuri ale sufletului.
Este obligatorie mentiunea c diamantul de 200 de carate izbutit
de Robert Wilson la Craiova nu ar fi fost posibil fr Echipa
colaboratorilor din sapte tri cu care d viat spectacolelor sale:
Regizorii asociati Tilman Haecker (Germania) si Charles Chemin
(Franta),Creatorul de costumeJacques Reynaud (Franta), Maestrii
de lumini JohnTorres si A.J. Weissbard (Italia),VideoArtistul Tomek
Jeriorski (Polonia), Compozitorul AdamLenz (SUA), Dramaturgul
Konrad Kuhn (Austria), la care s-au alturat romnii Bobi Pricop -
asistent de regie,AdrianDamian - asistent decor,AdrianaDinulescu
- asistent costume,Daniel Drgoescu - designer sunet, Tom Brnduy
- coordonare audio, George Dulmea - regizor tehnic, DoduIspas -
operator lumini, Valentin Prlogea - operator sunet, Gina Clinoiu
si Lauren(iu Tudor - coordonatori scen, Crista Bilciu - asistent
scen, Rui Monteiro - asistent lumini, Luiza Mitu -
asistentdramaturgie.
Robert Wilson induce convingerea c a ntors pe dos partitura
lui Eugen Ionescu, asa cum ar fi ntors o hain care a stat prea mult
n garderob, i-a scuturat lung, ndelung mnecile si poalele (pentru
a alunga eventualele molii), a pus-o, apoi, la aerisit pe srma de rufe,
n plin soare, dup care a adus-o nu neaprat la fata initial, ci la aceea
de comedie amar, tragicomedie cu intarsii metafizice, din sidef orbitor.
Directorul de scen pare a ntoarce pe dos spiritul ionescian, dar,
de fapt, el duce procesul de aprofundare pn dincolo de urzeala n-
ceputurilor. Chiar dac, la revenire, vestmintele nu mai au aparenta
de smoking, ci pe aceea de sacou policolor n dungi cu ptrtele -
acesta vine fest, bine cambrat pe setea de autarhie, totalitarism/dic-
tatur a fiecrei epoci.
n prelungirea creatiei celui mai mare sculptor al omenirii,
Constantin Brncusi - care, acum un secol, a ntors sculptura lumii la
vrsta de aur, Copilria, la obrsiile ancestrale si a lansatcioplirea
direct n piatr, lsnd materia s-si lepede, sub dalta lui vrjit,
vlurile, maramele misterioase, succesive -, Robert Wilson sculpteaz
direct, energic, n fluidul vital al personalittii fiecrui actor, pe care
o demoleaz, numai aparent, o face una cu pmntul (Pmntul care
duce cu sine o pecingine nestiut - culoarea rinocerilor), pentru a o
reconstrui/remodela apoi, nu ca individualitate, ci n spirit gregar, ca
pluton de marionete n cabaretul (social, politic...) care-i lumea ntreag.
Spectacolul artistului mondo-vizual Robert Wilson ne-a dus, prin
dinamismul lui nepereche, cu gndul laSemintele vietii (care este si
genericul primului tablou, urmat deTobe de primvar, Invocarea
ploii, Tobele vntului, Dansul sbiilor albastre, Dansul Drago-
nului, Joc de copii, Locomotiva, Tobele mrii), reprezentatie cu
care Trupa japoneza de taiko si teatru Tammakko-za a cucerit laurii n
toat lumea.
Este limpede c Wilson a lsat pe ultimul plan fondul (textul)
Rinocerilor, dnd credit prioritar formei, bogatul pachet de semnificatii
fiind sugerat, ntr-o atmosfer de ritual, de ini(iere tainic - prin
mimic, limbaj corporal si dans, sunete viscerale si pantomim, prin
miscri ritmate adesea dup respiratia, gemetele si tcerile rinocerilor
din luntrul fiecrui personaj.
Ritualic si apotropaic esteCluyul oltenesc -, ritualic si apo-
tropaic se dovedeste, finalmente, spectacolul Rinocerii visat, creat
si montat la Craiova de celestul regizor american.
Aidoma pictorilor japonezi, Robert Wilson creeaz la Craiova -
aici, unde Eugen Ionescu a absolvit Colegiul National Carol I si
unde si-a sustinut examenul de bacalaureat - o succesiune delirant
de tablouri conturate rapid, dintr-o singur, nentrerupt si sigur
miscare a minii, smerit unealt ghidat de Divinitate.
Dialog al tuturor artelor, fuziune a acestora ntr-un tot unitar de o
originalitate cutremurtoare reprezentatiaRinocerii concentreaz
chintesenta Spiritului Romnesc si European, Oltenesc si American.
Luminile de contur ale spectacolului monstruos de frumos de la
Teatrul National din Craiova probeaz c n Robert Wilson pulseaz
cu vigoare, din strfundurile subconstientului, idealul lui Confucius
conform cruia om adevrat, om mplinit nu este dect acela care
stpneste perfect toate artele, ncepnd de la caligrafie, pictur,
poezie, dans pn la artele martiale.
n alte vieti, Bob Wilson s-ar putea s le fi fost ucenic lui Zamolxe
si Confucius, lui Pitagora, Homer, Shakespeare si Goethe... Iar acum
hlduieste, desvrsindu-si Calea, ca un versat Dalai-Lama prin
lumea teatrului de pe Terra.
Comunicndu-ne incomunicabilul, Robert Wilson, hermeneutul
audio-vizual, l examineaz cu severitate nipon pe Eugen Ionescu
la el acas, conferindu-i Diplom de Excelent si Pasaport Diplo-
matic de liber circulatie n secolul XXI si, poate, n tot mileniul al
treilea.
Arigato gaziemashita, Mister Wilson.
Merci beaucoup, Monsieur Mircea Cornisteanu!
DAN LUPESCU
P.S.
Vrem-nu-vrem, piesa Rinocerii a lui Eugen Ionescu si spec-
tacolul bulversant de la Craiova al lui Robert Wilson constituie
un manifest categoric, cu mijloace artistice, contra politicia-
nismului desantat de aici si de aiurea, dintotdeauna i de acum.
P.P.S.
Apreciat n lume drept cel mai avangardist regizor al n-
ceputului de mileniu, Robert Wilson - propus pentru Premiul
Pulitzer - continu, la Craiova, seria montrilor epocale semnate
de Vlad Mugur, Silviu Purcrete, Tom Caroll, Tompa Gabor, Mircea
Corniteanu, Ctlina Buzoianu i multi altii.
12. Comunicnd incomunicabilul
23
Anul V, nr. 8(48)/2014
DOINA COPACIULUI-VERB
foaie verde-n rugi de coast
nflorit-a-n rai fereastr:
copaciul din tara noastr
zburatu-s-a pe-o miastr
pn n povestea voastr:
Copaciul Hristos de Munte
coaroana-i snger-n frunte...
...scprm si scprm
la miez de vzduh intrm
la miezul de Dumnezeu
unde doarme Duhul greu
n valea fntnilor
pe vara punilor
si cntm din stea n stea
bulgras din soartea mea
si cntm din brad n astri
vdim nimburi de sihastri:
ctu-i lumea de ierboas
preface gndul n coas
ctu-i valea de sulfin
tocma-n munte e lumin
unde Maica tot suspin...
- de ce suspini - Maic Sfnt
de ce-n pisc ti-e vorba frnt?
...a rspuns un glas usure
din volbura de pdure
lacrim de lacrim
prefcute-n patim:
- ...un copaci s-a-nluminat
psrile au zburat
corbii s-au ncrucisat
craca i s-a-ncenusat
cenusa s-a spulberat:
vorbele pe ru s-au dus
ctre-apus - tot ctre-apus...
...a rmas doar o scnteie
fagure de sfnt femeie:
...fiul meu - copaciul meu
fiul meu si stihul meu
cheam-ti maica - cheam-ti fratii
SCURT CNTEC
PENTRU ZEI $I FIINT
lui Charlie Chaplin
zei crunti - milogi de flori
cui mai dati astzi fiori?
peste vremi - printre ninsori
nu sunt oameni - nu sunt zori
rdcini si cltori
voi sunteti artisti - splendori
dar eu nu-s dect fiint
foame fr constiint
***
Adrian BOTEZ
s-nlumine iar Curatii
cheam Duh de Mtrgun
cuvintele se rzbun:
se rzbun n izvoare
s ard mierea n floare
se rzbun-n cruci de vnturi
sare foc din miez de scnduri
se rzbun-n frunti de munti
de se-arat zei crunti...
- nu mai plnge - Maic-a Lumii:
arde-n pisc Stihia Strunii
si pogoar drept din Lun
Rege Verb si Zna Bun...!
...din plugari stihuitori
ard heruvii peste nori
brazii toti si-au pus cunun
...nu se plnge-n zbor de strun...
***
AIURITA DIN POVESTE
- comdie neagr -
marti vin mortii din vecini
joi doar doi strigoi cretini
vineri - zi de srbtoare
pentru stafiile-n floare
smbta duminica
mortul meu la moarta ta...
luni si miercuri ncercm
cu candele ne-mbtm
si o frid cutm
drumul napoi s-aflm:
toti strigoii-s chercheliti
numai beau - c n-au si dinti
strigoaica si cu strigoiul
joac-n voie tontoroiul
...sptmn de nebuni:
alungatii din aluni
trepdeaz prin chilie
incendiind anarhie
...sfnt sihastrul se cruceste
matu-ntr-una-i ghiorieste:
de atta srbtoare
si-a uitat rndul la soare!
...murmurat-as murmura
dar mi-e c gaia m-a lur!
floricel de rncegai
trece-al beznelor alai
trece si-n argint se-opreste
aiurita din poveste!
***
ATT DE TRUDIT
att de trudit - att de
trudit - peste orice ntruchipare si
msur a trudei: as vrea s
dorm - dimpreun cu
stncile- as vreas mor - dimpreun cu
copacii si florile...
...att de trudit - att de
cosmic trudit...
***
T
u
r
n
e
r

-
Z
o
r
i

d
e

z
i
24
Ion PACHIA-TATOMIRESCU
O interesant si binevenit carte n pe-
rimetrul culturii noastre public Doina Mo(,
Valorile Olimpismului (2013)*, cu ariad-
nica prefat, O profesoar de olimpism,
de Adrian Dinu Rachieru, prefat-radio-
grafie din care - pentru Distinsul Nostru
Receptor - spicuim: Incursiune documen-
tar, de mare suflet, n istoria olimpismului,
cartea d-nei Doina Mot este, de fapt, o cald
pledoarie pentru ceea ce autoarea nssi nu-
mestefilosofia olimpismului. Adic o filo-
sofie a vietii, de vreme ce sportul, ca bun al
tuturor, propune un limbaj universal si are
un urias rol social. Mai mult, olimpismul ca
fort sociologic mondial, prin valorile
sale, ar putea impuneun stil de viaj [...]
Volumul dedicat valorilor olimpismului
trece n revist, inevitabil, olimpismul antic
[...] Excursul istoric aduce n prim-plan figuri
legendare, de la Thomas Arnold, Jahn si
Evanghelie Zappa (ca precursori ai renasterii
olimpismului), la amintitul baron de Cou-
bertin, cel care, surprinztor, era potrivnic
participrii femeilor. Aflm lucruri surprin-
ztoare despre Carta si simbolistica Olimpic,
despre Comitetul International Olimpic (CIO)
si Academia International Olimpic (AIO)
[...] Amintim proiectul Valorile olimpice -
punte ntre generajii (dezvoltat ntr-un ca-
pitol distinct), pledoaria pentru fairplay, n-
vtmntul sinergic, transdisciplinaritatea,
pentru I.O. (inteligenta olimpic) si educarea
inteligentei emotionale [...] Poate s-ar fi cu-
venit si o privire apsat-critic, printr-o per-
ceptie contextual, asupra situatiei sportului
n lumea de azi (degradat, concurential,
sportivofil, n sensul goanei dup rezul-
tate). Sau a refuzului, dispretuind miscarea
fizic nsocietatea mediatic [...] n acest
context, soarta ideii olimpice, amenintat,
deturnat de fapt ntr-o societate dopant
(cf. Gilles Lipovetsky), interesat degradant
de ceremonialitate, ritualizeaz chiar com-
portamentul de consum. Iar Olimpiadele, co-
nectnd Planeta, se vor bucura, negresit, de-
o acaparant cuvertur mediatic ntr-o
societate care ne condamn la divertis-
ment (p. 5 sqq.).
Subscriind acestor asertiuni prefatator-
radiografice ale lui Adrian Dinu Rachieru,
ngduie-ni-se a releva n amnunt si
structura triadic a lucrrii Doinei Mot: (I)
Olimpismul antic, o strlucitoare istorie a
umanitjii (sectiune n patru cardinale
capitole: Olympia, focarul civilizatiei gre-
cesti, Jocurile olimpice antice, Declinul
jocurilor olimpice, Poti fi erou fr s pus-
tiesti pmntul); (II) Olimpismul modern
(cu 12 capitole: Precursorii renasterii
olimpismului, Jocurile olimpice moderne,
Valorile olimpice si olimpismul, Femeia
si olimpismul modern etc.); (III) Valorice
olimpice, punte ntre generajii (cu cinci
capitole: Educatia n spirit olimpic, In-
tegrarea olimpismului n scoli prin nvt-
mntul sinergic, Olimpism si transdiscipli-
naritate etc.).
Se poate spune - la sfrsitul lecturii -
c Valorile Olimpismului, de Doina Mot
(evident, respectnd majuscula din titlu),
este nu numai o lucrare imperios-actual-do-
cumentat, scris cu farmec olimpic, ci si o
binevenit ancorare n pillatiana eternitate
a clipei, dndens-ului receptor (nu neaprat
initiat / epopt n olimpism) sentimentul
de-a fi participant la o ordine sntos-pla-
netar-sportiv si, totodat, de-a fi avnd
cheia-gerovitalittii, cheia vesnicei ti-
nereti, cogaionice mai nti, olimpic, mai
apoi (cci Olimpul, permanent a avut drept
model Cogaionul Pelasgimii >Valahimii,
astfel cuibrindu-si perenitatea plane-
tar)...
____________________
* Doina Mot, Valorile Olimpismului,
eseuri, Timisoara, Editua Brumar (ISBN 978
9736029042), 2013 (pagini B-5: 136).
Despre
dogma olimpismului
Turner - Zi cu vnt
25
Anul V, nr. 8(48)/2014
Daniel MARIAN
Dac sunt doar lacrimi si durere, nu e
bine pentru noi, nici pentru Basarabia, nici
pentru Romnia ciuntit. Cu o frond legat
cu fund de ironie subtil, delicat, nu zic c
rentregim Tara, dar putem prea mai pu-
ternici si, deloc de neglijat, mai ntelepti dect
am fost n ultimii vreo saptezeci de ani. Iar
poezia e acel spatiu frumos alctuit din gn-
duri treierate, strecurate prin cuvinte; si de
unde excludem granitele de orice fel!
E un Putin la Rsrit de romnitate; iar
cum-necum rsrit poetic printre ciudteniile
Historiei, unRAS/putin; un fel de Ras-
putin mai putin groaznic dect Ivan cel
Groaznic, dar la fel deIvan. De fapt, e sub-
stratul ales deMoni Stnil pentru o ecuatie
poetic plcut si deopotriv ndrzneat,
pe alocuri intimidant. Dup cum se poate
vedea: RAS/ putin scurm prin buctrie/
dup cafea si tigri// - alteori se loveste cu
fruntea de ziduri si rde -// se admir n
oglind si se felicit/ negresit/ ... / apoi
rasputin/ iese din bloc cu mai multe sticle/
de plastic sub brat/ si se ndreapt spre
autobuz// - alteori se loveste cu fruntea de
masini si rde -// ia autobusul/ oamenii se
dau la o parte// - alteori// rasputinul/ iesit
din dulapul meu/ mbrcat cu hainele mele/
aranjat cu ochii mei// se loveste cu fruntea
de inima lor si plnge - (alteori RAS putin).
Avem deci, rasputinul suficient de caraghios
nspre imbecilizare, astfel c odat fcut spe-
rietoare de crp, putemmerge mai departe
...Nu fr unda de tristete inerent, pentru
c oameni fiind avem asa ceva uneori chiar
pe post de pilon existential; dar e cazul unei
tristeti filtrate prin prisma poetei care nti
de toate e femeie, nempcat la gndul ru-
sificrii / rusofonizrii pe care din jur o trans-
cende ntr-o eventualitate a propriei fiinte:
astzi am s dansez cu tine n piata unirii/ o
s strivim terasele/ si o s umplem lumea de
copii/ ntr-o singur noapte// o s nasc prin
fiecare por al pielii/ copiii care mine vor
refuza intrarea n europa/ si vor fraterniza cu
rusii// o s fiu o femeie mplinit/ cnd fiii
mei mi vor rosti numele n limba/ lui Stavro-
ghin/ cnd tu vlguit nu vei mai fi dect ima-
ginea/ mamei lor strin si moart (yi nu o
s-(i vin s crezi c). Iar imaginea unei Rusii
cam asa cum e, extrapolat doar prin pura
comparatie intuit ca nivel al perceptiei in-
trinseci, si gseste locul fix: undeva n mos-
cova niste fetite cu cordelut/ pe scen/ entu-
ziasmul lor m zdruncin/ / mi strng tm-
plele cu genunchii/ simt n strnsoarea lor/
un obiect strin.// acum mi se pare c sunt n
unirii/ lng ecranul urias/ instalat pentru
spectacol (royu).
Toat, dar toat vrajapodului de flori se
ofileste o dat si bine, atunci cnd ne atin-
gem palmele prin sticl/ o spargem/ ne urcm
pe case/ si de acolo srutul se transform/ n
alt fereastr/ ... / nclestarea asta nu e m-
brtisare/ e un gest sinucigas calm calculat/
de parc/ ne-ar toarce cu nepsare/ o mt
neagr si oarb n poal.
Ajungem undeva, foarte probabil ntr-o
fibr a esentei pe care o percepem fie si doar
pentru c o asteptm; sensibilitatea poetei
Moni Stnil se decanteaz clar vizibil si
nedisimulat: viata mea e un tren n vitez/
care ti traverseaz cu ur antebratul/ m
aduni n cusul palmei si-mi spui gndcel//
dar soarele casei mele e cu dinti/ te prinde de
palm nainte s moar/ nainte s-ti intre n
piele cu secera n mn/ ... / un soare cu dinti
mi-am construit lng cas... (de dou ori
mai n spate). E sensibilitatea care tine att
de suflul personal, ct si de habitatul per-
sonal pe care l numim Tar. De dincolo si de
dincoace de Prut.
Peste Prut, ne atingem palmele prin sticl,
conytien(i c ncleytarea asta nu e mbrjiyare
Un
RAS/putin
Nicolae M~TCA{
Cea mai aprig
lupt
Cea mai aprig lupt
n curnd se va da
nu pe Cmpul lui Marte,
pe Rhin sau Nev,
sub baia de soare,
sub clarul de lun,
sub scrsnet de sbii,
n goan nebun,
ci tainic, ca smoala
pe fundul cazanului,
n miezul tenebrelor
lavei vulcanului
din inima mea.
n lupta aceea n-
vingtori nu vor fi.
Doar eul din mine
si steaua-mi vor sti
durerea ce sufletul
mi-l va rvsi.
Enigm
Sursul Giocondei
ascunde-n gropitele
abia schitate ale obrajilor
umbrele terne ale brbatilor
ce s-au perindat
- trenuri prin gar -
prin viata ei rnd pe rnd
sau
durute regrete
pentru brbatii
pe care nu-i va
cunoaste
nicicnd?
26
Constantin STANCU
ntr-o vreme n care Biserica este n criz,
un ev n care criza a marcat sisteme sociale,
politice sau culturale, Adrian Botez ne pre-
zint, n cartea saDosoftei - vestitorul lui
Eminescu, carte aprut la Editura Rafet,
Rmnicu Srat - 2014 (Director Constantin
Marafet) - o parte a miracolului romnesc,
cumva uitat, cumva discret.
Dou nume: Dosoftei si Eminescu.
Eseul este unul la coliziunea dintre do-
menii, penduleaz ntre literatur si teologie,
sub fortele istoriei.
Adrian Botez este un curajos...
Multi intelectuali iau n derdere ritualul
crestin, uit de valorile eterne, sunt interesati
de nihilism, absurd, cinism, postmodernism,
realitatea fr de realitate etc. Altii se afund
n formalism sau n ritualul cel de toate zilele.
Autorul nu este un desuet, este un pasionat
care deranjeaz ierarhii si restabileste regulile
normalului n literatura romn. El consider
c aceast carte dens este o prim abordare
stilistico-poetico-hermeneutic a operei
Sfntului Mitropolit Dosoftei.
Dosoftei, un nume n epoc, a luat n se-
rios sarcina care i revenea si a tradusPsalmii
(Davidieni), din Sfnta Scriptur n limba ro-
DOSOFTEI: CA ROUA
CE CURGE PE MUNTE...
mn. Traducerea unui text biblic este o nde-
letnicire foarte grea, o piatr de ncercare pen-
tru orice traductor, pentru orice popor:
limba ebraic veche are multe meandre, este
uneori dificil de abordat, nu sunt puse n
lumin toate secretele ei, are o logic
lingvistic rar, ne-uzual pentru un
european. Ceva este totdea-una altfel (sucit)
la evrei, o limb care preg-teste capcane,
pentru un literat autentic.
Traducnd psalmii, Dosoftei (1624-1693)
a reformat, din interior, limba romn, a pro-
pus teme noi, a pus bazele unui edificiu po-
etic si a descoperit geniul romnesc. Dosoftei
l anunt, astfel, pe Eminescu. El a fost primul
mare poet romn, el a fost si un teolog de-
osebit, a adus noutti, a propus directii si a
avut curajul s dea o variant romneasc a
psalmilor. n psalmii lui Dosoftei se simte
Hristos cel nviat, Cel care ne-a lsat Evan-
ghelia. Exist un spirit crestin n aceast tra-
ducere. Privind n contextul european care a
respectat regulile logicii ebraice, un context
marcat de rationalismul lui Aristotel, pro-
movat de linia catolic sau reformat, uneori,
demersului poetului romn este original,
propune solutii noi. El se detaseaz de Jan
Kochanowscki (Polonia), sau de Clment
Marot (Franta) - un duh special pune n mis-
care materia fin a psalmilor. De asemenea,
Adrian Botez declanseaz un demers spe-
cial: Dosoftei a fost un geniu, din perspectiva
timpului n care a trit, el a pregtit calea pen-
tru Eminescu, un capt de drum n literatura
romn (Aminul).
Sunt scoase, n peisajul teologic si literar
- viziunea, mistica, fantezia romnului pasio-
nat dup adevrul lumii. Mentalul romnesc
capt o dimensiune superioar, cuvinte in-
tr n Templul sufletului romnesc, devenind
universale... Autorul crtii este un curajos,
face o reverent pentru cultura noastr, are
o mare recunostint pentru naintasii care
au marcat istoria Moldovei si a romnilor. El
arat limitele criticii literare romnesti, privind
analizaPsaltirii n versuri, se delimiteaz de
Clinescu, preia, sub o aspr cenzur, scri-
erile lui Nicolae Cartojan, sau ale altor critici.
Deficitul de cultur teologic la criticii romni
este pus n evident - astfel, unele conside-
ratii, considerate certe, sunt spulberate.
Adrian Botez, ns, forteaz nota, intr n me-
canismele istoriei, trateaz subiectul sub ra-
port politico-istoric, nfrunt htisul noilor
notiuni de popor, natiune - termeni care se
cristalizau ntr-o Europ n fierbere, ca-
tolicismul si protestantismul se duelau, evreii
si impuneau doctrina n viata public. Ana-
liza sa este pasional si dedicat, nu se de-
limiteaz prea clar de curentul ortodox (teo-
logic) si Biserica Ortodox - ntre calea
dreapt si biseric (fie ea si majoritar), exist
cteva diferente, diferente care au marcat
istoria lumii, chiar prin rzboaie... Or, Duhul
tutelar al lui Hristos nu duce la rzboaie, duce
spre iubire, iar psalmul este expresia unei iu-
biri. Psalmii Davidieni l nvat pe credincios
cum s se adreseze lui Dumnezeu, n aura
Duhului Sfnt. Dosoftei, sustine Adrian Bo-
tez (si are dreptate), a poetizat si a ncrestinat
psalmii, druindu-i poporului romn. Misiu-
nea sa a fost realizat ntr-o form nou,
demn de geneza unui fenomen unic. S-a
deschis cale dosofteian spre Paradis!
Misterul credintei se relev n textul vechi
romnesc, o mireasm nou adia n
aceast scriere.
Adrian Botez are o mare pasiune pentru
cuvintele vechi, cuvinte-izvor. Se pun fat
n fat lumea lui Dumnezeu si limba romn
vie, o recreare a psalmilor dinVechiul Testa-
ment!
Pentru cititor, Adrian Botez are cteva
concluzii ferme, Dosoftei este actual! Folo-
sind un principiu teologic solid - pentru au-
torul crtii, Dosoftei este Ioan Boteztorul,
el anunt venirea lui Eminescu, el pregteste
limba, viziunea, starea, principiile.
Dosoftei a fost printre putinii crturari
care au trit n acel ev mediu complicat n
Romnia, deschizndu-se spre Europa. El
avea substant, avea putere. A creat un ar-
hetip romnesc al poeziei! Noi teme: uni-
versul n expansiune, cuvntul transfor-
mndu-se n Logos n limba romn, observ
frumusetea vietii, lumea este dinamic, are
fapte mrete, n spatele a toate este Dum-
27
Anul V, nr. 8(48)/2014
nezeu, verbul divin are putere de creatie, n-
deamn la slvire (laud), psalmii pot vindeca
spiritual, omul evit orbirea spiritual, se lea-
pd de boal, cunoasterea este una vie, de
viat, pe vertical si pe orizontal, este pus
n lumin elementul acvatic - uterul cosmic...
Adncul mrii pare locul unde se plm-
deste viata, chitul din adncuri ca agent al
lucrrii divine. Leul lui David devine Lupul
Valahic! Puterea lui Dumnezeu se manifest
vizibil, metafora si dinamica creatiei sunt
prinse, de Dosoftei, n versuri fr egal, n
acea vreme - si actuale! Analiza lui Adrian
Botez este aici profund yi d mre(ie lite-
raturii romne. Criza uman este pus bine
n lumin, drama omului limitat rzbate din
versurile vechi, n forme proaspete, noi chiar
si pentru cititorul modern.
Putem retine cteva cuvinte din cartea
dedicat btrnului poet nou: Psaltirea
Sfntului Dosoftei nu este una eminamente
extatic, prin atitudinea spiritului yi a su-
fletului yi prin nmnuncherile de cuvinte
- ci este o carte spiritualist-vitalist, oferind
un Model de Credinj Creytin-Ortodox,
deplin-dinamic, ntru slvirea lui Dum-
nezeu, n chip de cutare a Sinei Cosmice,
ca identi tate Divin/ORIGINAR a
omului. Adrian Botez sintetizeaz si l n-
cadreaz pe Dosoftei n panteonul ortodox
romnesc, dar n pasiunea sa nu observ c
si unele manuale teologice ale altor culte fac
trimitere la traducerea psalmilor, realizat de
marele romn, n secolul al XVII-lea, ca o
etap necesar n traducerea corect a Bibliei.
Cultura romn este una a romnilor, dincolo
de diferentele de viziune ale teologilor.
Iat mesajul unui psalm:
1-Ct e de bine e yi de frumos, s locu-
iasc frajii n unire!
2-Aceasta-i ca o mireasm frumoas pe
cap, ca mirul ce s-a turnat pe barba lui
Aaron, ce s-a cobort pe marginea vestmin-
telor lui.
3-Aceasta-i ca roua Ermonului, ca roua
ce se coboar pe munjii Sionului. C, unde-
i unire, Domnul trimite: viaj yi binecu-
vntri nesfryite (Psalmul 132, citat de
Adrian Botez).
Mai mentionm c la baza analizei lui
Adrian Botez au stat:
1. Dosoftei, Psaltirea n versuri, Editura
100 +1, GRAMAR, Bucuresti, 1998, editie
realizat deAUREL GOCI.
2. Biblia sau Sfnta Scriptur, dup
textul grecesc al Spetuagintei, Institutul
Romn si de Misiune al B.O.R., Bucuresti,
1940 (Biblia Canonic).
De retinut si bibliografia care a stat la
baza crtii, peste 178 de trimiteri si docu-
mente: o carte n carte, dominate, ambele, de
Biblie!
Florin M~CE{ANU
La 23 aprilie 1775, n cartierul londonez
Coven Garder, strada Maiden Lane, se naste
Joseph Mallord WilliamTurner, fiul unui frizer
si al unei mame care a murit nebun. La zece
ani deseneaz cu usurint psrile, florile si
copacii vzuti pe fereastr. Perseverenta si
dragostea de pictur l impresioneaz pe tatl
su care vede n el un viitor pictor. i expune
lucrrile n vitrina frizeriei sale fcndu-l,
astfel, public. Precocitatea se manifest eloc-
vent la doisprezece ani, cnd ncepe s pic-
teze din memorie sau dup gravuri. Primele
lectii de pictur le ia n atelierul lui Thomas
Malton, autor de acuarele cu subiecte topo-
grafice si arhitecturale.
n 1789, Turner este primit ca elev al scolii
Royal Academy, apoi petrece o perioad ntr-
un sat, la un prieten al tatlui su, pictor
peisagist. Are cinsprezece ani cnd expune
pentru prima dat la Salonul Academiei
Regale. Din acel moment, si va expune cu
regularitate lucrrile la sesiunea anual.
Cltoreste la Bristol, viziteaz Oxford si
Kent, Peark District si Midlands dar si n
Europa. De fiecare dat scopul cltoriilor
este n strns legtur cu munca lui crea-
toare. n anul 1802, n Elvetia, se afl sub
puternica impresie a Alpilor, l fascineaz
forta masivelor muntoase si finetea contu-
rurilor piscurilor. n acelasi an, Turner soseste
la Paris, unde va reveni n 1821 si 1832. n
capitala francez viziteaz muzeul Louvre si
studiaz cu entuziasm pictura lui Poussin,
precum si cea a lui Lorrain. Execut nume-
roase desene si gravuri.
Turner repurteaz succese dup succese
si munceste tot mai mult. n 1804 deschide o
galerie particular, unde si va prezenta lu-
crrile. Pictura l absoarbe pn-ntr-att,
nct viata sa particular trece pe plan secun-
dar. La 27 de ani este numit membru al Acade-
miei Regale.
n 1817 si 1825, cltoreste n Olanda,
Germania si Belgia. ntre timp, n anul 1819,
Roma si Venetia sunt pentru el un adevrat
soc artistic: cerul de cristal si magica lumin
italian l fascineaz si l inspir.
Dup numeroase cltorii n Europa, n
anii 1820-1830, pictorul se stabileste la Lon-
dra, n cartierul muncitoresc Chelsea, pe ma-
lurile Tamisei. Locuieste ntr-o csut mo-
dest a crei pivnit o transform n atelier.
Ritmul criminal de munc pe care si l-a
impus l oboseste din ce n ce mai mult. La
saptezeci si cinci de ani ncepe s se simt
foarte ru. Pe 19 decembrie 1851, Turner
moare si este nmormntat la catedrala Sf.
Pavel din Londra.
Turner - Autoportret
WILLIAM TURNER
WILLIAM TURNER
28
Livia CIUPERC~
Semne de ntrebare
Sunt constient de limitele care m-nco-
lcesc, de acea zbatere continu n mrejele
nisipoase, oglindire putregioas a nevoin-
telor fr putint de numrare.
Vointe si nevointe, ce se intersecteaz,
Ir a spori-n mine, asa cum primim mereu
sfaturi de la cei dispusi s-o fac. Semn male-
ficul, scobor umbra n jur, respir minusuri.
Sunt flmnd dup un zmbet mplinitor
de succes, pentru o sincer prietenie.
De ce tot evit plusul si m scald n necu-
rtie?
Crezi c-as putea rspunde? Flmnzesc
n inconstient.
Ideal ar fi s m descotorosesc de falsuri,
de acele deprinderi pguboase, de golurile
sinelui si ale acelora din juru-mi.
Dar ti-ai gsit?! Tot astept s-mi vin
mintea la cap... n van!
- Nu vrei s retii cel sfat ntelept. S-l mai
repet?
Pentru tine sau pentru alte urechi?
- Ce important mai are? Dac tot mi-ai
ntrerupt gndurile, d-i drumul!
- Nu-i nimic de la mine, ci de la Sfntul
Cuvios Anatolie de la Optina. Ascult, me-
rit: Ca s ai pace, nu cuta prietenia ni-
mnui! Sezi n chilia ta i chilia ta te va
nvta toate (adic tot ce-i bun)! Chilia
altora ntotdeauna te nvat ce e ru (sau
iti tulbur linitea)!
- Mda! nchilia mea, n intimitatea
mea, gsi-voi rspunsuri, mplinire, pace.
Dinspre a altuia, n adevr, revrsatu-s-
au ispite, nvrtoseli seismice, prietenie pgu-
boas - adic, nepace.
- Cam asa ceva.
Apa cea vie a purificrii
Nu stiu ct de pregtit sunt a dezlega
misterul unei rostiri ntelepte care tot mi
frmnt teasta, dar stii tu vorba btrneas-
c... ncercarea moarte n-are. Asadar, ce-a
vrut s spun bunul nostru Lascarov?
A, nu stii cine este bunul Lascarov? Da,
NLN|UIRI EPICE
da, promit s ti-l prezint. Da, da! Promit! Dar
acum, hai s nedumirimcevreaanespune
el, prin: Lepdarea de sine e ca o scar la
cer. Cu ct mai mult ne lepdm de noi, cu
atta urcm mai multe trepte spre cer...
Recunosc, asta-i voroav bine ticluit...
ce mai!...
Un adevr relevat de cei curati la suflet,
negresit!
Doar cte un anahoret (pe ici, pe colo!) a
reusit - n toat viata lui - dezlegarea de
sine, adic de cele lumesti, prdalnicele, ju-
cusele gnduri cobortoare n desertciu-
nile desertciunilor?!...
Si mie mi este imposibil?...
Lepdare de sine... - scar la cer...
Hmmm!...
Si-aceast lepdare, dezbrcare, dezncer-
cuire sau dezlegare de rul din mine nu-i asa
un joc de-a ... hai s m cumintesc...
Hei, hei!...
Curtirea (cea interioar) este un exercitiu
de lepdare prin acumulare. M spl de ru,
uitnd de ale mele (vrute si nevrute), pentru
a m mbogti si nnobila sufleteste.
Cumadic a uita de mine? Dar n adn-
cul fiintei mele slsluieste viermele ispitei.
Ei, dac reusesc a-l ndeprta (si nu-i usor,
defel!), pentru c multi viermisori viermuiesc
n adnc de adnc, Doamne! Pentru fiecare
viermisor, am a lucra, nu glum! Post, rug-
ciune, iertare, iubire, smerenie.
Da, da, smerenie!... Si mai presus de toate
- voint! ndeprtarea fiecrui viermisor ce
viermuieste n adnc, tot mai adnc...
Ei, nu-i treab usuric... Nu-i, deloc. Sunt
pus la subtil ncercare.
Arunc un viermisor, urc o treapt, nu?!
Si dac vreau s mai urc... una cte una
(uf! e greu, nu glum! ncearc... si vei ve-
dea!...), atunci bine-i, pentru tine, suflete bi-
cisnic! Doar tie-ti fi-va bine. Doar tie!
De vei a pregusta din apa cea vie a bi-
ruintei, te pleac! Izvorul te-asteapt, nu-ti
rmne dect s-l gsesti. Rcoarea lui - o
binecuvntare! mbiere ntru nltare.
Un exercitiu tainic, doar pentru tine, cel
narmat cu vointa si iubirea de reusit.
Lepdarea de sine este ca o lepdare
a rului din tine. Si merit acest efort. Merit
a pregusta din aromele bunului rod al faptelor
noastre.
Doar asa voi ndeprta cu ceva mai mult
usurint acele miasme dltuitoare, scrijeli-
toare, surptoare, care-mi rnesc delicata mea
fiint. Si-acum cred, numai de mine depinde
mbierea n rul cel viu al credintei purifi-
catoare. Numai si numai de mine. Ajutorul
de la Tine, rmne, Doamne! De la Tine, spre
mine - nspre Tine, Doamne!
M simt nln(uit
de-un vis...
Un vis cretacic, strpuns de mezozoicesti
fantomatice creaturi lugubre.
Si-n adevr, zresc n umbr de tufis alpin,
un humanoid... sau cam asa ceva... Scheletic
trup cu muschi solzosi si ochii... o! ochii...
afundati mult n orbite. Mi-e fric! Sunt n
pericol? Si ce m fac? Cum s-actionez? Unde
s-mi gsesc scparea? M iart Doamne,
nu m prsi tocmai acum!... Si credeti?! Ca
ntr-o strfulgerare, artarea humoiform era
n stnga mea.
Ce brate, sfinte si ce gheare - proeminen-
te pros-solzoase, vineti-verzulii... - ce mai -
urciunea-ntruchipat... si s fugi, s fugi...
Ira-te-opri...
O, Doamne! Adevrul adevrat v spun!
- Nu te sfii! sopteste artarea. Nu-ti fac
nimic. Aici nu esti n pericol. Te apr eu. Cel
Ata, fiorosul, nu v-a-ndrzni s te atace. Aici,
eu sunt stpn. Vedea-vom ct si cum voi
redobndi puterea triumfal alor mei hum-
bolzii, strbunii mei. Vrei poate, a-ti povesti
cine-s si de ce-am ajuns astfel?
O, nu... arti, cumva- ncerc amurmura
cuvinte fr sens. Si-mi zic n gnd: Oare s
fie-adevrat? S fie cineva?... S poat a m
ocroti de cele jivine fioroase? Ce ama pierde,
juca-vei cartea vietii... l lingusesc putin... si-
apoi... o sterg!...
- Nu cred s poti asa usor!...
Hait! Lepra-mi stie gndurile!...
- Nici chiar asa, eu vreau a te-ajuta. Nu
mi privi scheleticul meu trup. Ai ngduint.
29
Anul V, nr. 8(48)/2014
Am fost si eu... cndva... am fost... Frumos?!...
O spune cam pentru sine. Iar eu, sfios, se
poate a fi, da... si de ce nu?! n fond, cu totii,
la-nceput, prem plpnzi si diafani, dar anii...
- De-ar fi doar anii..., sopteste humo...
... si pun amprenta: ncruntim...
- Si schioptm...
Chelim si ne stirbim...
- Dar stii c ai dreptate?!... Mai si slbim..
Nu chiar... ntotdeauna... Prin lumea mea,
s vezi, ce burti si solduri prea concave le-
mpodobesc slninic trupul buhvit...
- Mie nu mi-ar plcea, zu, pe credinta
mea.
Fireste, dar nici cum esti acum... nu e so-
lutia cea fericit, cu solzi pe scheleticu-ti trup
ncovoiat si ochi ascunsi ntre orbite... Tu
te-ai privit vreodat n vreo oglind?...
- Da ce... sunt cea mprteas care...
Las-o-n plata... Nici nu ai cum te com-
para... Era ea urtic, rea si-afurisit, dar nici
cu tine nu pot ndrzni a compara...
- ti cer iertare, nu m mai privi, de nu-ti
este pe plac, dar te-as ruga s ai ncredere,
cuvntul ti l-am dat, eu te voi apra... orice
primejdie... te va-nconjura... ti sunt alturi,
poti crede, te-as ruga!
n fond, ce am a pierde? Ba, dimpotriv...
Si ct rotesti un zmeu spre zare, cin crezi c
apru? Schelete-nvesmntate n purpur ar-
gintie. Brumatice-artri solzoase, rpnoase
si zoioase. Zu! Voi de pe unde-ati aprut?
Prin ce coclauri puturoase v-ati scldat? Sau
cine si-a btut asa joc de voi?
- Noi suntem fiii scobortori din pntecul
adncurilor, din Hadesul strpuns de hor-
hiturile ltosului Nessie...
i ntrerup, uimit, nfricosat, nfiorat... Dar
eu parc-l stiam, ba nu, citit-am eu cndva,
ba... undeva, prin Scotia... M stpnesc, as
vrea s fug, dar unde?!... O, Doamne, visez...
Si dac nu...
- Ba nu visezi. E-adevrat. Pn aici ti-a
fost!
Nu mi-a rmas dect o rug s mai spun...
- O, nu!... Nu, fr nicio rug... Ce crezi
c-ti merge-asa usor?
V rog!...
- Am spus, fr-niciunrog!...
Ciupeste-te! Trezeste-te! Iesi de sub man-
tia lugubrului. Elibereaz-te!
- S-o crezi tu, nu vei putea!
Ba pot. Tu n-ai de unde sti: Crede si te vei...
- Elibera?
Mntui!... Simt patul cum se zguduie...
Sau poate... trupul meu... Recta ratio! O,
Doamne! Ce minune! M simt eliberat... Ce
straniu vis! Unde e cafeaua? Ba, nu conia-
cul... Unde e coniacul? Si-am rostogolit pe
gt, nvalnic, eliberator, unul mare... triumfal,
asa spre a uita de cest calvar. Si ce calvar! Ia
s m vd n oglinjoar... Vai! ce urt... oare-
am slbit?
- Te rog retine, frica nu te-ngras, dar
nici nu te slbeste, ci doar...
ti rzi un pic de mine, oglind oglinjoar...
si n-ar fi ntia oar... oar...
- Eu vrea s uiti c frica te cuprinse ru,
dar ru detot...
Ce vrei a spune, c-amfost las?
- Mhhh! eu n-as ndrzni asa o vorb
mare... Mai bine caut-ti borseta, portmo-
neul, chiar seiful. Investigheaz... ct ai fost
plecat... totu-i n ordine, pe-aici?!
Eh, si tu!... Sunt printre-ai mei, asta con-
teaz. Ce senzatie ciudat... aceast imersie
lent n magma timpului-timp! Visul, ncr-
ctur spasmodic, nu de putine ori, te-
nlntuie si te-nrobeste!... Si asteptnd!... Oare
ce?!... gndu-mi zbur... spre... stii tu ce...
Dar dintr-odat, cel gnd curbat fu ncurbat
de-un vizual. Si ce vizual... Prin fereastra larg
deschis - e-o cldur toropitoare, si-n miez
de noapte - ptrunde-alene - de ce s-ar gr-
bi?! - o rtcit raz... C-as vrea o mngiere
din parte-i, elesne, dar ea, scumpa, deces-
ar si grbi... Ea are timp - abia e miez de noapte
- mai are ceva ore pn-se-va disipi-n lumina
binefctoare, spre care se las-mbiat de
roua diminetii... Dar eu, speriat dup-acel vis
nspimnttor, as vrea mcar o blnd adi-
ere, pe care-as putea-o socoti... o diafan-
mbrtisare, spre care tot aspir... ht-ht... de
cnd?! Astept, si-astept, n van e totul. Spe-
ranta, stiti, domniilor-voastre, nu moare ea,
dar nici cu tine nu-i prea moale. Te zvrco-
lesti, te zvrcolesti... O, Doamne, e cumplit!
- Si raza? se-aude-o voce de dincolo de
timp, dar mie-mi este cunoscut, prea bine
cunoscut. Sau poate mi se pare... Ct mi-o
doresc de mult!...
Ea, raza, diafana, prea blnda, jucusa,
danseaz-n ritmu-i cunoscut. Pluteste-n ritm
celest, rotiri unduitoare, peste birou, si peste
crti, si spre un dulap... Da, n sfrsit, si-
asupr-mi. nchid ochii. Vreau s-i simt atin-
gerea si s-adorm, precum un prunc, n sfntul
balansoar, gndind la tine, dulce deprtare,
cumplit de-ncptinat prin golul ce-ai croit.
- Esti slab, astepti mereu un sfat, o mn-
giere... Nu esti brbat, nu, nu! Esti slbi-
ciunea-ntruchipat. Nu esti os din Domnul-
Tatl. O, nu, deloc! Te roag, ai credint,
deschide-ti mintea, fii puternic!
Al ngerilor fctor i Domn al puteri-
lor...
- E bine-asa! E bine... continu.
M simt orfan n chilia mea prealinistit...
- Nu, nu-i bine-asa!...
Gingas si trist m-ating de-aceast astep-
tare, care nu-si cunoaste mplinirea-n imagi-
narul meu duhovnicesc, prealuminat si ro-
ditor. Nu simt pcat n sentimentul ce mi-a-
ncolcit fiinta. Te rog, m crede, tu, vecin al
gndurilor mele arse de un dor nestins, ne-
ostoit.
- Dac-as putea, te-as mngia, dar nu eu
am puterea, ea doar n tine st, si coace-
acolo... neputincios. Doar credinta e sal-
varea. Doar credinta. Poti crede!
Turner - Castelul din San Angelo
30
Anul V, nr. 8(48)/2014
Cunoscutul poet si prozator, profesorul
dr. George Baciu, si face din nou aparitia n
mediul cultural romnesc, cu o nou carte
surpriz, desi n-ar trebui s constituie o sur-
priz pentru cine s-a mai ntlnit cu autorul
n ipostaza de prozator. Este vorba de cartea
Apus n deriv (Editura Bibliostar, Rm-
nicu Vlcea, 2014), un roman dup o
poveste a bunicului, cumafirm nsusi au-
torul. O carte-document pe care George Ba-
ciu o aseaz sub noi orizonturi scriitori-
ceti, pentru a descoperi, asa cum afirm
editorul pe copert, sensul unei lumi care
a fost, este i fi-va un nou rsrit dup orice
apus...
Aparitia acestei crti reprezint, fr-
ndoial, un eveniment editorial deosebit si
trebuie luat n seam de amatorii de literatur
si mai ales de critica si istoria de specialitate.
Romanul Apus n derivevoc oameni
si locuri, dintr-o epoc istoric deosebit de
controversat, ncrcat de evenimente poli-
tice si sociale tulburtoare. Este perioada
interbelic, n care capitalismul romnesc se
manifest cu vigoare n societate, prin crize
economice, curbe de sacrificiu, fenomene de
supraproductie, toate sporind, prin coruptie,
profiturile celor bogati si adncind srcia
n rndul clasei muncitoare. Facem cunostin-
t n roman cu diverse personaje de epoc:
baroni i actionari din Societatea Foresti-
er Anonim; cu muncitori veniti din zone
rurale, angajati ntr-o fabric de cherestea;
cu ndrgostiti fr prejudecti, ntre ti-
neri de nationalitti diferite (romni si ma-
ghiari), care strnesc ngrijorarea printilor
si brfa comunittii si, n sfrsit, cu juristi,
ingineri, n devenire, veniti pe santierul fo-
restier cu noi mentalitti. Este vorba de o
perioad n care se formeaz timid o clas
muncitoare, prin emigrarea tranilor, din zone
rurale, spre cele industriale, formnd colonii
de muncitori care triesc n srcie, n niste
barci ale fabricii, cu salarii de mizerie, de-
pinznd de bunvointa baronului si actio-
narilor capitalisti.
Romanul ncepe cu descrierea unor scene
de viat, dintr-un cartier bucurestean, n care
linitea diminetilor este tulburat de stri-
gtele oltenilor grbiti s-si vnd tru-
fandalele aduse cu trud din gospodriile
trnesti. Tnrul Fane si-a lsat iubita acas
si a venit cu marf n Capital, s fac rost de
bani pentru a-i cumpra Victoritei o nou
rochit, asa cum vzuse el lacucoanele de
ora. Cu cobilita n spinare si greutatea
cosurilor cu peste, el mergea, sub apsarea
gndurilor triste, strigndu-si marfa pe traseu,
pn la Hala lui Traian. Pretentioasele cu-
coanese tocmeau cu negustorul de peste
pentru un pret convenabil. Prin astfel de
scene, autorul si introduce cititorul n ade-
vratul subiect al romanului: viata i acti-
vitatea trepidant, din Fabrica de Cheres-
tea din zona intramontan, scldat de
apele Lotrului, o fabric din cadrul Socie-
ttii Forestiere Anonime. n luxoasa cldire
din Bucuresti, cufirm de marmur neagr
i litere de bronz, se afl doar sediul central,
de undeDirectorul Generalul si actio-
narii coordoneaz activitatea ntregii socie-
tti forestiere. Baronul, care detinea 51% din
capitalul societtii, triete pe picior mare
doar laViena sau la Budapesta si si nca-
seaz redeventele de la societate. El nu
face altceva dect c se obosete o dat,
de dou ori pe an, s viziteze fabrica de che-
restea. Dar fabrica trece prin mari probleme
de supraproductie. Se simte lipsa pietelor de
desfacere. Desi apar oameni de afaceri greci
interesati s cumpere cherestea, tranzactia
nu se realizeaz, considerndu-se c nu este
destul de profitabil pentru actionarii soci-
ettii. Att baronul, ct i ceilalti actionari
urmresc doar profitul lor, neglijnd inte-
resele angajatilor din fabric. Baronul cere
chiar restrngerea activittii de productie,
prin reducerea efectivului de muncitori. n
acest sens, directorul fabricii ateapt ordi-
nele celor puternici de la centru, pentru a
lua msurile profitabile pentru actionari. Se
poart foarte aspru cu muncitorii, dar aban-
doneaz prerogativele directoriale, n
fata secretarei, manifestnd cele mai
subtile gingii i atentii: Fac din el ce
vreau i nu-mi refuz nimic, gndea secre-
tara Ily cnd l auzea tipnd la muncitori (p.
19). Secretara era o tnr unguroaic
plin de farmec, cu o nftiare angelic i
priviri languroase, dup cum i dicteaz
interesele, comenteaz metaforic autorul.
Profitnd de slbiciunile sefului su, pentru
un serviciu uor, un concediu ct mai pl-
cut, plimbri peste granit, o garderop
asortat, cadouri... si multe altele, secre-
tara ptrunde cu intimitate n gratiile sefului
su si chiar n asternutu-i conjugal, cnd
sotia directorului se afl n diverse deplasri.
Tnra unguroaic avea un efect tonic asu-
pra efului su. l viziteaz chiar si noaptea
la Castel, unde directorul o rsfta cu sub-
tile amabilitti, aranjndu-i pe spezele fa-
bricii si o plimbare la Ema, prietena ei din
Budapesta. Cu talentul su poetic, autorul
chiar sugereaz, prin descrieri lirice, scene
intime, gingase, de amor ntre fidela secretar
si protectorul su, directorul Sieg, cu toate
c diferenta de vrst ntre ei era de peste 20
Apus @n deriv,
roman de George Baciu
Daniel DEJANU
31
Anul V, nr. 8(48)/2014
de ani: ...cldura trupului ei tnr lipit de
al lui, respiratia ei tot mai accelerat, l-au
tulburat peste msur. Femeia se aprinsese
toat, n ciuda hotrrii s-i reziste... Re-
flexele luminii, modificate de viiniul drape-
riilor, armonizau cu rozul trandafiriu al
furoului, ridicat deasupra genunchiului
pn la jumtatea pulpei i contrastau cu
albul imaculat al lenjeriei. Deasupra lor,
tic-tacul pendulului marca ritmic, monoton
i linitit, curgerea timpului (p. 24-25).
Dup astfel de escapade nocturne, sigur c
se dezlntuie brfa n colonia de muncitori.
Paznicul de la Castel nu e surd i mut, iar
mustciosul la de vizitiu tie tot ce mic
la Castel i n jurul Castelului (p. 31). P-
rintii secretarei sunt ngrijorati c fetita lor
nu s-a ntors nici noaptea acas. La fabric
se anuntase vizita directorului general din
Central, eveniment care l determin pe Sieg
s-si trimit secretara n concediu. Dorea s
rmn singur cu Generalul, pentru a pune
n aplicareplanul secret venit de la Cen-
tru, de incendiere a depozitelor de cheres-
tea. Baronul fusese convins c incendierea
fabricii, ca n urm cu zece ani, rmne planul
cel mai profitabil, pentru a iesi din criz. Fa-
brica era asigurat pentru o sum important:
pagubele vor fi mari, dar i ncasrile de
la Asigurri vor fi pe msura pierderilor.
De fapt, suma asigurat va compensa totul
(p. 53). Trebuia gsit persoana de ncredere
si aceasta nu putea fi dect chiar directorul
fabricii. Eu voi fi acela care va provoca
incendiul, i comunic Sieg directorului ge-
neral, gndindu-se la importanta proble-
mei(p. 51). Cei doi directori, Generalul i
Sieg, inspecteaz sectiile din fabric, ntr-o
zi de duminic, pentru a nu fi deranjati de
forfota muncitorilor. n secret, ei pun la cale
incendierea fabricii, lapresa de bricheti,
unde focul poate mocni neobservat pn
va izbucni... Paznicul observ c un nor
de fum albicios i dens se ridica din hala de
ambalaje Focul mocnise n rumegusul
presat din hala presei de bricheti si se ntin-
sese pn-n hala de ambalaje... Urmeaz un
adevrat dezastru, pe care autorul l nfti-
seaz cititorului printr-o descriere metaforic
expresiv: jerbe de flcri ncepur s se
ridice drept spre acoperiul de scndur;
fumul albicios i dens se transformase n
nori rozalii, cuprinznd ntreaga hal; se
auzeau plesnete nsotite de limbi de foc;
valuri, valuri de aer fierbinte se rspnd-
eau n jur; bradul uscat ardea cu rezo-
nante lugubre; bucti de scndur aprin-
s pluteau ca nite zmeie deasupra stivelor
de cherestea din depozitul central; sti-
vele se aprindeau, lund nftiarea unui
fabulos templu antic, n care focuri sacre
ard n cinstea zeilor (p. 57). Din sala unde
rula filmul sptmnii, operatorul d si el
alarma: Arde fabrica ! Arde depoul mare!.
Cu ntreruperi scurte si reluri prelungite, se
aude i chemarea trist i sinistr a sirenei
fabricii. Locomotivele dau si elealarma prin
fluiere stridente... Se produce un vacarm
nfiortor. Toti locuitorii din colonie ntr n
panic si alearg dezorientati n toate direc-
tiile. Intervin pompierii, dar nu reusesc s
sting incendiul. Depozite ntregi de scn-
dur sunt fcute scrum. Vine noaptea trist,
sumbr...
Asadar, punctul culminant al romanului
Apus n deriv este, fr-ndoial, marele
incendiu de la Fabrica de Cherestea din
zona intramontan a Lotrului, pe care autorul
l descrie ca peun nfiortor spectacol noc-
turn de dimensiuni apocaliptice. Focul,
care arde totul poate avea i un rol simbo-
lic: sfritul unei lumi, care se stinge... Dup
incendiu, urmeaz ca jandarmii s deznoade
firele ncurcate ale tragicului eveniment.
Sunt cercetati cei doi paznici, prin vechi
metode brutale, bti si schingiuiri inumane.
Juristul i convinge ns pe cei din conduce-
rea fabricii c incendiul trebuie pus pe sea-
ma unei ntmplri necunoscute, deoa-
rece numai asa vor intra n posesia primelor
de asigurare. Cei doi castelani, Sieg si Ge-
neralul, comenteaz evenimentul relaxati, n
fata unor cafele aburinde. Au ncredere c
juristul fabricii se va ocupa de ntreaga do-
cumentatie pentru despgubiri. Maramure-
senii Sle si Puiu (avnd bnuiala c boierii
au avut tiint, de n-o alergat niciunul i-o
stat ae cu mnurile-n bozonare) comen-
teaz si ei evenimentul, cu amrciunea c
s-a ales praful de munca lor... Urmeaz o
perioad de calm, de relaxare n ntreaga fa-
bric. n grdina cazinoului se organizeaz
Seri albastre pentru elita boiereasc. La
asemenea manifestri, ca si la strand, accesul
muncitorilor este interzis. n timp ce brbatii
dinelita fabricii comentau separat eveni-
mentele politice, doamnele se implicau n
divertismente erotice: Inginereasa si
urmreste rivala la dans; doamna Dora, sotia
Zbirului, danseaz la sentiment cu aman-
tul Marcel, cruia i propune ntlniri de tain,
pentru perioada cnd seful este plecat la Cen-
tral; Nora, sotia sefului de la gatere, este
amanta vecinului Don J uan cruiasavu-
roasa Berthy i-acam sucit capul ntr-o
excursie; Magda, sotia lui Don Juan trieste
cu gateristul; ntr-un dialog savuros, Fred
si Mety si fac complimente gingase, n stil
romantic; numai dragostea dintre Emil si Rely
se sfrseste tragic - Rely trdeaz, fugind la
Timisoara pentru un alt brbat, iar Emil se
sinucide din disperare si gelozie. Asadar,
ntre cucoane se strnesc tot felul de riva-
litti si brfe reprobabile, n timp cebrbatii
responsabili cu productia din fabric cons-
tat cu ngrijorare c n tar se intensific
activitatea P.C.R. prinLiga Muncii (1933) sau
prin organizatia de mas Amicii U.R.S.S
(1934), instignd muncitorii prin ntreprinderi.
Din pcate, n Fabrica de Cherestea condus
de Sieg se produc si accidente de munc
tragice. Desi informati de pericolul drmrii
podului de la Ruginoasa, sefii dau totusi ordin
mecanicului si fochistului de la locomotiva
trei s porneasc n curs. Amndoi si pierd
viata la podul care n-a mai rezistat la trecerea
locomotivei. Indignat de tragedie, multimea
din centrul forestier particip la nmormn-
tarea celor dispruti. Castelanii se tem
de revolta muncitorilor, dar nu fac nimic
pentru rezolvarea problemelor. si fac doar
planuri pentru mbunttirea conditiilor de
munc, dar triesc cu speranta c, dup n-
mormntare, munca si grija zilei de mine
i vor face s uite totul...
n ambianta politic foarte schimbtoare,
autorul introduce n actiune si dou perso-
naje cu roluri semnificative, specialisti pentru
viitorul societtii romnesti:normalistul Ser-
giu, fiu de,tapinari, care ajunge nvttor
ntr-un sat izolat din Dobrogea si studentul
Mihai, fiu de mare actionar, care lucreaz la
proiectul de diplom, pentru a deveni inginer
n fabrica de cherestea. Sergiu era ndr-
gostit de Anny, fiica unui actionar foarte bo-
gat, iar Mihai de Erika, fiica unor muncitori
sraci, de origine maghiar. Cele dou cu-
pluri de ndrgostiti strnesc aprinse dis-
cutii n familiile lor, pe tema diferentelor
de mentalitate, de stri sociale i de natio-
nalitate. Tatl Eriki, muncitor maghiar, cu
studii liceale n Sibiu, ncearc s-i explice
fetei c deosebirile sociale i nationale
sunt destul de pronuntate n zona Ardea-
lului si ncearc s-o protejeze. Dar tinerii fr
prejudecti nu-si puneau problema discri-
minrii nationale sau sociale... Aflnd c Mi-
hai face parte dintr-ocelul comunist din
Timioara, unde si fcea studiile, tatl
Eriyi si exprim ngrijorarea privindncol-
tirea ideilor propagandei comuniste, n
rndul tinerilor. Comunismul esteo boal
contagioas i periculoas, spunea el,
deoarece totul este cldit pe minciun.
Comunitii sunt permanent n obiectivul
politiei, fiindc sunt oameni periculoi...
Pe de alt parte, Sergiu discut cu Anny des-
preconditia muncitorului cu salariu de
mizerie si este indignat c Garda de Fier,
care a comis asasinate (se refer la asasinarea
lui I. G. Duca, prim-ministru), este aceptat
n legalitate sub un alt nume: Totul pentru
tar. Tinerii sunt ngrijorati de ofensiva
Miscrii Legionare. n vizit la Fabrica de
cherestea, Baronul recomand conducerii s-
i sustrag pe muncitori de la actiuni care ar
putea genera unele actiuni refractare. Cum
n fabric muncesc oameni din diverse prti
ale trii, baronul sugereaz sefilor s-i pun
indirect n conflict ntre ei: Romnul s nu
32
Anul V, nr. 8(48)/2014
fie prieten cu maghearul, italianul cu sasul,
neamtul cu polonezul, cehul cu rusul. n fe-
lul acesta vor fi evitate micrile revendi-
cative, frictiunile consumndu-se ntre ei
(p. 174). ntre timp, rsftata fiic a baronului,
lsat singur de guvernant, se ascunde
de printi pentru a atrage atentia asupra ei...
Se d alarma la castel, sun sirena, si pornesc
cu totii, chiar si cu formatia de pompieri, n
cutarea rsftatei fetite a baronului... Se pro-
duceomare procesiune nocturn, de cu-
tare cu tortele aprinse prin Valea Cascadelor,
prin parcul si vile din jurul Castelului. Se
produce, vorba autorului, un spectacol ca-
n basme... Baronul ngrijorat promite chiar
o mare recompens pentru cel care o va des-
coperi pe printes... Dup lungi cutri si
agitatii, mogldeata ascuns este identi-
ficat de un om insistent, cu torta aprins.
Ea se izolase intentionatca s-i creeze tat-
lui un puternic proces de contiint (p.
178). Sear de sear, la Castelul scldat n
lumini se strng cei bogati pentru discutii
si pentru distractii. Ca de obicei, brbatii
comenteaz separat evenimentele politice din
tar si din lume, precum si problemele fabricii.
Doamnele se plimb prin parc, discut despre
mod sau brfesc la adresa muncitorilor m-
brcati prost, care trec, n pauza de prnz,
prin fata Castelului, nesplati, aducnd cu
ei mirosul de ulei, de rumegu mucegit
(p. 180). Amfitrioana l comptimeste pe
bietul Sieg c econdamnat s stea tot
timpul n acest furnicar glgios, cu voci
sparte, rguite i rstite (p. 180). Per-
soaneimportante din conducere si dau
ntlnire n salonul Castelului: Baronul,
Generalul, directorul comercial, financiarul
Auster, Sieg, directorul fabricii, juristul fa-
bricii, Zbirul, inginerul silvic, medicul ntre-
prinderii etc. Baronul se arta interesat s
cunoasc starea de spirit a muncitorilor din
ntreprindere: Pentru scurtul timp ct voi
mai detine actiuni n fabricile din Romnia,
gndea el, trebuie s cunosc tot ceea ce ar
putea pune n pericol capitalul investit
(p. 181). Baronul este informat c n fabric e
liniste si n-au fost accidente de munc, dar
interventia doctorului, care aminteste de
cazul mecanicului strivit mortal de loco-
motiva rsturnat la podul de la Rugi-
noasa, i surprinde pe toti.
Naratorul desface firul evenimentelor
pn n anul de vrf al capitalismului ro-
mnesc, cnd la Castel se fac pregtiri pentru
Revelionul 1938. Multumiti c si Fabrica
de Cherestea a nregistrat noi profituri i
creterea valorii actiunilor, beneficiarii se
pregtesc de petrecerea dintre ani. n timp
ce doamnele din elita boiereasc si preg-
teauelegante toalete pentru Revelion, so-
tiile muncitorilor erau ngrijorate c s-a scum-
pit zahrul la cantin si n-au bani pentru hi-
nutele copiilor. Juristul fabricii ntmpin
musafirii la gar si, n convoi cu snii si clinc-
hete de zurgli, i conduce spre Castel. Dar
Baronul si contramendeaz prin telefon par-
ticiparea la Castel, deoarece face revelionul
la Monte-Carlo. La Castel se deschide pe-
trecerea cu valsul vienez. Cu gndul la Ily,
pe care o stia plecat s fac revelionul la
niste rude, Sieg i invit sotia la dans,
Icndu-i false declaratii de dragoste. Se fac
modeste pregtiri de revelion si n casele
muncitorilor. Dup obiceiul locului, copiii
colind cu plugusorul prin centrul forestier.
Vestea c baronul i-a vndut actiunile
unui trust din Monaco i ngrijoreaz pe
actionari. Evenimentele politice din tar si
mai ales cele din Germania influenteaz si
miscrile muncitoresti. Se organizeaz n
fabric Breasla muncitorilor meseriai
condus de mecanicul de la exploatare. Dis-
cursurile furibunde ale lui Hitler si narmarea
Germaniei l-au determinat pe Baron s-si
vnd actiunile n strintate (bnuieste
Sieg). Juristul i informeaz pe cei din con-
ducere despre principalele evenimente
politice si sociale: ntlnirea Regelui Carol
al II-lea cu Hitler (24 noiembrie 1938);
executia celor 14 legionari, din noaptea
de 29/30 noiembrie 1938; nfiintarea
Frontului Renaterii Nationale (16 de-
cembrie 1938); organizatia Straja ]rii
(Decretul din 15 decembrie 1938) etc. Prin
invadarea Poloniei (1 septembrie 1939) se
declaneaz Al Doilea Rzboi Mondial iar
prinDictatul de la Viena, cu ajutorul lui Hitler
si Mussolini, ni se rpete nordul Transil-
vaniei. n septembrie 1940, armata ungar
pune stpnire pe teritoriul din nordul Ar-
dealului. La radio se transmite ordinul ge-
neralului Antonescu: V ordon, treceti
Prutul ! (Ordinul oficial prin care Romnia
a intrat n rzboi alturi de Germania hit-
lerist). Fabrica de Cherestea trece si ea n
regim de munc pe timp de rzboi.Directorul
Sieg este nlocuit cu un nou director, ins-
talat de legionari, care constat c n fabric
exist muncitori care saboteaz productia de
rzboi. Ing. Mihai militeaz pentrucreterea
salariilor muncitorilor i, mbunttirea
conditiilor de lucru. Se continu actiunile
de sabotaj i manifestri antifasciste, co-
ordonate deUniunea Patriotilor si de gazeta
ilegal Romnia liber. Apare si prima
gazet comunist: Buletinul C.C. al P.C.R.
Directorul vine si cu ziarul Informatia zilei,
n care Tudor Arghezi public celebrul
pamfletBaroane !, adresat ambasadorului
Germaniei la Bucuresti. Dup asemenea sem-
nale alarmante, juristul anunt c intenti-
oneaz s-si retrag si el actiunile, deoarece
rmne pesimist n ce priveste perspectiva
fabricii. Att n Fabrica de Cherestea, ct si
n Centrala de la Bucuresti se simte tot mai
intens uncurent filorus, ceea ce produce
mari tensiuni n rndul actionarilor. Ei simt
c actiunile lor devin vulnerabile. Gene-
ralul numeste un director personal n
Central, pentru a prelua actiunile de la Casa
Autonom de Finantare si Amortizare
(CAFA). Dar vestile de pe front sunt ngrijo-
rtoare. Victoria de la Stalingrad declanseaz
nceputul eliberrii URSS si lupta pn la
Victoria final asupra Germaniei naziste.
ngrijortor este faptul c si n Romnia firul
istoriei este urmat cu fidelitate. Se arat la
orizontun nou rsrit, dar dup modelul
aplicat de Stalin. Proclamatia Regelui Mihai
I (difuzat la radio n seara zilei de23 august
1944) ndeamn la ntoarcerea armelor m-
potriva Germaniei hitleriste. De-a dreptul
zdruncinat de evenimentele tragice prin
care trece Romnia, Generalul Societtii Fo-
restiere si d seama de falimentul Fabricii de
Cherestea din depresiunea Lovistei, dar si
deiminentul pericol comunist. Astfel, el
triete sfritul epocii interbelice, sub cos-
marul unui bombardament furibund asupra
Capitalei, fcndu-si n minte bilantul unui
apus n deriv... Dar, vorba autorului,
dup orice apus se ivete i-un nou
rsrit...
Structura romanului Apus n deriv
Romanul Apus n deriv de George Ba-
ciu este structurat n dousprezece capitole
(250 de pagini), fiecare capitol fiind alctuit
din mai multe tablouri n proz, ca unitti
logice, delimitate prin asterisc. Stpn pe mij-
loacele de exprimare clasice, autorul mbin
cu deosebit talent toate modurile de expunere
( naratiunea, dialogul, monologul, descri-
erea), realiznd n ansamblu o oper bine
nchegat, atractiv si provocatoare pentru
cititorul de orice vrst. Apreciez, n mod de-
osebit, felul cum stpnestearta portreti-
:rii i a descrierii poetice, mergnd, ca stil,
pe urmele marelui prozator Sadoveanu. Este
surprinztor, de asemenea, ct de usor si
manevreaz condeiul prinepoca interbelic,
nct ai impresia c a trit-o cu adevrat si
povesteste din propria experient. Noutatea
crtii const si n faptul c scriitorul, ca un
adevrat dascl de istorie, vine cu explicatii
de factur crturreasc, cititorul descope-
rind, la subsolul multor pagini, extrase din
presa si din istoria adevrat a vremii inter-
belice: comunicate, evenimente politice, cul-
turale, sociale, informatii din pres privind
schimbrile de guvern i de minitrii, apa-
ritia unor legi, decrete, organizatii, aparitii
de ziare, de crti, premiere teatrale etc.
Toate avnd menirea de a explica faptele si
ntmplrile prezentate n roman. Sunt doar
cteva modalitti didactice prin care profe-
sorul cu harul su, poetul si prozatorul Geor-
33
Anul V, nr. 8(48)/2014
ge Baciu reusestes contureze o realitate
istoric prin mijloacele literaturii, recon-
struind destine, oameni obisnuiti cu gesturi
si atitudini din cotidian saupunnd n lu-
min firele de tain din urzeala ascuns a
vietii interbelice. Ca un fin analist de ca-
ractere si portretist, iat, de pild, cum niste
muncitori maramureseni cu mnurile aspre
i crpate, bttorite i noduroase, co-
menteaz evenimentele trite, n fabric si n
colonie, ntr-ungrai uor arhaizat, specific
zonei din care provin: Ia, dup mintea me,
io cred c boierii o avut tiint, de n-o aler-
gat nice unu -o stat ae, cu mnurile-n bo-
zonare i s-o uitat cum arde fabreca
(comenteaz Sle)...N-ai grit ru, mi
Sle ! O mai fos aice un foc, cu zece ani n
urm, un foc de-o ars tt, tt, i boierii n-au
perdut nimic. S-or luat banu-napoi cu vrf
i-ndesat(completeaz colegul Puiu; p. 62).
De asemenea, forfota muncii din Fabric este
descris cu amnunte semnificative, veridice,
de parc ar fi lucrat ani de zile ntr-o fabric
de cherestea: huruitul insistent i aproape
uniform al motoarelor electrice, tiptul
rguit i prelung al gaterelor, vjitul stri-
dent al polizoarelor, zgomotul nfundat al
curelelor de transmisie, toate mruntaiele
fabricii care se zvrcolesc parc ntr-o per-
manent frmntare, agoniznd uneori, dar
relund ritmul cu mai mult intensitate, ti
d senzatia surdittii (p. 18). Sau, un sef
de la stive, numit n roman Zbiru, suprat pe
Sle c nu-mpinge mai cu smtire, l ame-
nint cu reducerea salariului: Las c te ard
eu la plat! Ati venit aici la poman? Pa-
tele mamei voastre de trani! V-art eu vou
!... Apoi, ncruntat i cu mna tremu-
rnd, Zbiru scoase un carnet gros, cu
scoarte de piele, roas de purtat, caut fil
dup fil, i moaie mai nti creionul n
gur i noteaz ncretindu-i fruntea, cu
buzele tuguiate i scotnd putin limba (p.
35).... Asadar, romanul Apus n deriv este
o carte de exceptie, care vine s mbogteasc
zestrea aparitiilor editoriale ale Baciului din
Domnesti. Amintesc pe cele mai importante:
Domneti. Oameni de ieri i de azi (coau-
tor, 2004); Dictionar. Agresiuni, Btlii,
Campanii, Rzboaie din istoria lumii
(mileniul al III-lea .Hr. - 2 septembrie 1945);
Cu muza Cleo pe drumuri de istorie (co-
autor, 2008); Tristetea unei iubiri (roman
de dragoste, 2009); Domneti. Arc peste
timp. Crmpeie de monografie (coautor,
2010); Istoria mai aproape de tine(2010);
Obtile steti, leagnul neamului rom-
nesc (2010), la care se adaug zestrea de
suflet, cu inima btnd n metafore: Gn-
duri de la marginea lumii (Poeme, 2010);
n vestiarul inimii (Poezii, 2011), Cu
gndu-n buzunar (Poezii, 2012) si altele, n
curs de aparitie. Sigur, profesorul, eseistul,
publicistul, poetul si prozatorul George Baciu
se afl la apogeul maturittii artistice, n plin
ascensiune creatoare, iar munca i-a fost rs-
pltit cu numeroase premii nationale si in-
ternationale, la concursurile la care a parti-
cipat, precum si cu diplome si distinctii care
l onoreaz. Operele sale l reprezint, prin
originalitate, ca o emblem domneasc, le-
gat de satul de bastin, dar si o mrturie c
stie s-si aleag sursele expresive cele mai
potrivite structurii sale sufletesti. i dorim
mult succes n continuare!
Apus n deriv, de George Baciu
geneza romanului
N-am vorbit cu dl George Baciu despre
geneza romanului Apus n deriv. Fac doar
niste presupuneri. Am citit cu mare plcere
aceast carte nu numai pentru faptul c este
scris de un bun prieten al nostru, un cunos-
cut om de cultur argesean, cu o bogat bi-
bliografie, un omsensibil careneatrageprin
stil si prin subiectele abordate. Am citit-o cu
deosebit interes, ntruct povesteste despre
oameni si fapte dintr-o fabric de cherestea,
pe care cred c am cunoscut-o si eu, per-
sonal, pentru care am lucrat, n dou vacante
liceale, n calitate de,tapinar la corhnit
buteni de brad, pe Valea Rea si apoi pe
firul Rului Doamnei pn n apropiere de
satul Corbsori. Sigur, imaginatia prozatorului
este bogat, a localizat actiunea romanului
n alt zon; n Tara Lovistei, pe valea Lotru-
lui. Dar eu, ca cititor, m-am dus cu gndul
imediat la Fabrica din Domnesti, unde a lucrat
tatl autorului si, probabil, bunicul din Cor-
bori, acel om de aleas cultur, autodi-
dact de ras, care i-a povestit multe fapte
si ntmplri din perioada interbelic. Ca s
identificmgeneza romanului, trebuies a-
mintim si cteva date biografice, din copilria
si adolescenta autorului, perioad care a avut
o influent important asupra formrii
personalittii viitorului prozator. S-a nscut
n miezul toamnei anului 1962, n Domnestiul
Argesului, n familia sotilor Viorica si Ghit
Condrea, dar primii 14 ani i-a trit n casa
bunicului Baciu din Corbori-Stneti, c-
ruia i-a preluat si numele n semn de respect
si recunostint. A fost o perioad n care mi-
cutul Gigi Baciu si-ampodobit destinul
cu picurul rului ce poart n albie urma
srutului domnesc, dup propria-i confe-
siune. A trit printre oameni de munte, fores-
tieri i tapinari, pe care i evoc n roman,
cu ndeletnicirile si traditiile lor, cu men-
talittile si problemele lor de viat. De aceea,
cred c romanul este scrisdup o povestire
a bunicului, asa cum precizeaz la n-
ceputul crtii, dar si dup o cercetare si o
documentare foarte serioas. Putem spune,
asadar, c romanul Apus n deriv este o
carte de suflet, dinspre inima autorului,
scris din suflet n semn deomagiu adus ta-
tlui su, Ghit Condrea (venit n Domnestii
Argesului, tocmai din Vasluii lui Stefan,
pentru a lucra n Fabrica de Cherstea) i
bunicului Baciu din Corbsori-Stnesti, care
i-a povestit multe ntmplri din epoca in-
terbelic. Trebuie amintit c, n perioada in-
terbelic, pe firul Rului Doamnei, functionau
mai multe fbricute, gatere si fierstraie de
prelucrare a lemnului, cele mai cunoscute
fiind ale boierului Vic Poinreanu, ale tm-
plarului Nae Dogaru, iar la Domnesti, cele
ale proprietarilor Ghica Anastase, Gh. Tuta
si Petre Preda. n zona montan, muncitorii
forestieri triau n mici colonii, n asa-zise
barci, formau echipe de tapinari, care adu-
ceau busteni, bile de brad, prin mari platforme
plutitoare pe firul nvolburat al Rului Doam-
nei. Cu astfel de imagini si ncarc autorul
legtura de suflet cu meleagurile copilriei si
adolescentei scldate de apele cristaline ale
Rului Doamnei. Fr-ndoial c a cunoscut
din tinerete activitatea din Fabrica de che-
restea din Domnesti, a vizitat sectiile, n care
au lucrat printii, bunicul si alti oameni a-
propiati din Corbsori si din Domnesti. Din
povestirile bunicului a aflat despre vremurile
cnd pe valea Rului Doamnei, echipe de ta-
pinari aduceau din vrf de munte bile sau
busteni de brad, plutind pe albia rului Valea
Rea, apoi pe valea Rului Doamnei, pn la
gaterul lui Vic Poinreanu si mai jos, pn
la Fabrica din Domnesti. n perioada inter-
belic, n incinta localittii Domnesti, se aflau
dou fbricute de prelucrare a lemnului (pro-
prietari Ghica Anastase, Gh. Tuta si Petre
Preda), iar dup nationalizarea din 1948, cele
dou fabrici trec n proprietatea statului, prin
contopire, sub conducerea lui Sapira, apoi,
din anul 1949, sub conducerea lui Ion Men-
cinicopschi, tatl cunoscutului om de stiint
si cercettor prof. univ. dr. Gheorghe Men-
cinicopschi. Fiul chiar aminteste n biografia
sa c n prima zi de cirear a anului 1949,
n odaia efului fabricii de cherestea din
Domneti rzbtea suspinul primului copil
nscut, iar nu fcut pentru a cinsti memo-
ria neamului domnian (G. Baciu, Ion C.
Hiru, Domnesti. Oameni de ieri si de azi, p.
170). Considerat ceasornicul zonei, sire-
na Fabricii din Domnesti, suna la ore fixe, n
functie de programul muncitorilor, si se auzea
nu numai n tot satul Domnesti, ci si prin
satele nvecinate, Stnesti, Poduri, Priesti,
Corbsori, de unde cete-cete de forestieri se
grbeau spre fabric. ntr-un fel regret c dl
George Baciu n-a localizat actiunea roma-
nului chiar n zona localttii Domnesti. Dar,
oricum, cartea Baciului Domnian rmne
o mrturie de suflet peste timp, ce-l poart
pe cititor, cu emotie, pe firul istoriei inter-
belice, sfintind sufletul celor dragi, cu un nou
rsrit de lumini i umbre, dar si cao rug de
suflet pentru satul natal si oamenii apropiati...
34
Mircea GHEORGHE
(Canada)
La 75 de ani, George Filip si surprinde
cititorii cu un nou volum de poezii, Top se-
cret 2013, subintitulat Satire. Nu faptul de
a scrie satire este original - cci satire au
scris, naintea lui, printre multi altii, Eminescu
si emulul su Vlahut, Bogdan-Petriceicu
Hasdeu, minorul Constantin Mille si marele
Arghezi - ci consecventa. Ne aflm pentru
prima dat n fata unui volum cu un asemenea
subtitlu care sugereaz o atitudine polemic
sistematic.
Dar pentru cine ar fi nclinat s cread c
satira este sinonim cu poezia satiric mus-
tind de umor si de voie bun, ca aceea a lui
George Toprceanu, trebuie precizat c po-
emele lui George Filip sunt n general extrem
de grave si, uneori, agresive. Multe sunt de
fapt meditatii amare si termenul de satire li se
potriveste doar pentru faptul c poetul re-
fuz, uneori ironic alteori violent, sentimen-
talismul ieftin si melodramatic. Exist desigur
si exceptii - poeme ludice ca, de exemplu,
Reclam national sau Nunta cu un cal -
dar nota dominant este dat de poemele
care trec dincolo de suprafata si aparentele
derizorii ale realittii si care sunt de la caz la
caz, vituperante, reflexive, nostalgice. Putem
cuta pentru satirele lui George Filip un punct
de referint n satirele anticilor Juvenal si
Horatius ca amplitudine si varietate a subi-
ectelor, dar tonul lor tine de romantismul uni-
versal, acela care nu se reduce la o scoal
sau la un curent literar ci exprim dispozitia
organic a firilor sensibile ctre stri sufletesti
complexe, cocteiluri de energie pozitiv si
negativ, de entuziasm si de imprecatii, de
cinism si de revolt.
Ne ntlnim n poemele dinTop secret
2013 cu nsusirile celorlalte bune volume ale
lui George Filip - expresivitate, muzicalitate,
originalitate metaforic, simtul baladesc si
darul de a construi percutant, din putine ele-
mente, un personaj, o staredesuflet, o situa-
tie, o istorie. Titlurile sunt de multe ori edifi-
catoare pentru ceea ce vom gasi dincolo de
ele: Mileniu trist, Tevatura total, Inima
prezidential, Reclam national, Cntec
emigrant, Scrisoare tineretii mele, Demo-
cratie pe plaj, Haideti la parad, Intelec-
tual de ocazie. Exist n toate o retoric
specific n care sonorittile ce ar trimite
uneori la Labis, alteori la Beniuc cel tnar,
nainte de a deveni poetul comunist detes-
tabil al anilor 50 sau la rusul Esenin, sunt
ruinate cu bun-stiint de schimbarea de
registre. Iat, de exemplu, Cntec emigrant,
care ncepe festiv, ntr-o ambiant de pe-
trecere, cu vinul, personaj principal ca n
catrenele lui Omar Khayam:
Hai s bem convivii mei - cu Bachus
curg vinul de din mna stng
nu-s brbati acei ce-njur vinul
pogorti din rasa nsrmb.
Dar atmosfera aceasta de chef se sparge
repede, poetul trece la o retoric patriotic,
un ecou ndeprtat poate de la strbunul su
pe linie matern, Octavian Goga:
i mai titi pe Doja i pe Cloca?
unde e bitangul de la Floci?
Ati sculptat pe munti de nemurire
doar lepdaturi i dobitoci
hei... de-ar fi i Cuza la-nviere
sau domnul Brncui s v cuvnte
ce-ar sta ea-n genunchi - toat suflarea
s asculte vorbele lor sfinte
hai s plngem obidit ]ar
ti s-au dus brbatii la rzboaie
i-au venit rniti i morti acas
dintre gloante. geruri i din ploaie
Dou sunt temele predilecte ale poetului:
prezentul detestabil si istoria personal, a-
venturoas si animat de o revolt perpetu,
intersectat cu istoria ultimilor zeci de ani
lamentabili ai Trii.
George Filip are uneori discursul unui
poeta vates - poet profet - si viziunile lui,
cnd nu se las dominat de cealalt nclinatie
care si ea i este natural, histrionic, au o
fort iesit din comun. nMileniu trist, poem
cu unele aluzii politice, versurile cad ca niste
mciuci:
Paii notri calc pe planet duri
pe sub ei chiar iarba se usuc
nu avem rgazuri nici s ne murim
precum lupii - obositi de duc
hrti imaginare ne absorb spre zri
nu avem busole dar pornim la drum
trile i muntii - timpul melancolic
toate-n urma noastr se prefac n scrum
idealul turmei e un scop incest
de-a strivi smnta verde sub picior
bustul ratiunii l zdrobim cu ranga
i ne ducem singuri - vii - la abator.
Un poem frumos, cu accente puternice
estenceputul sfritului, care, spre deose-
bire de altele, mai putin tulburtoare, ar merita
s fie citat n ntregime:
S-au rsculat stejarii prin pduri
i n-au dat frunze verzi i n-au dat muguri
o mantie de doliu era cerul
Neobositul poet
George Filip
35
Anul V, nr. 8(48)/2014
iar Bachus a uscat seva din struguri
copacii i-au proptit bratele-n cer
i-l scuturau frenetic s dea ploaie
mioarele fceau nduf de sete
arar mai rsuna vreo acioaie
urii dormeau pe luna lui cuptor
nici lacrimi nu curgeau n lcrimarii
nite securi mari ca tingirea Lunii
loveau cumplit i-ngenuncheau artarii.
nFuga din cetate trecerea de la viziunea
de cosmar la teluricul prozaic se face ful-
gertor n cuprinsul aceleiasi strofe:
...i mercenarii au ucis copiii
iar strjile pe zid erau drogate
locotenentii notri cei mai teferi
sorbeau n tihn ceti cu surogate
parc era pelagra mondial
din Lun - luna ne stropea cu coma
toti vrcolacii lumii scriau versuri
i-a dezertat chiar papa de la Roma
Dar finalul poemului este cu totul im-
previzibil. Fuga din cetatea asediat si czut
prad focului este n cer spre a-i cere soco-
teal ultimului vinovat, Dumnezeu:
hai s-i lsm uitrii cimitirul
i documentul Terrei cel mai fals
priviti n urm - e cetatea - flcri
i tot trecutul nostru a fost ars
s emigrm n cer spre Dumnezeu
s-i ducem tina noastr napoi
i la opaitul lui de-ntelepciune
s-l ntrebm de ce i-a rs de noi?
Lista nsa a vinovatilor si a oportunistilor
istoriei, pn la Dumnezeu e lung. l gsim
n ea si pe autorul celebrelor pieseScaunele
si Rinocerii - adic pe Eugen Ionescu, artat
cu degetul pentru nepsarea cu care si-a cl-
dit celebritatea francez uitndu-si tara de
origine si soarta ei trist dup al doilea rzboi
mondial.
Nu e n discutie corectitudinea perceptiei
lui George Filip fat de un dramaturg cu ori-
gine mixt - romn si francez - care si-a
ales n mod legitim Franta ca patrie spiritual,
ci semnificatia acestei perceptii pentru exi-
genta si elanul patriotic al poetului care se
simte sfidat:
l doare n fund pe Domnul dramaturg
i-a dus scaunele lui cu fr speteaz
prin toate teatrele de pe mapamond
i ne sfideaz pe toti n limba francez
Alturi de el se afl si liderii nvingtori
ai celui de-al doilea rzboi mondial, Stalin
fostul hot de cai, Roosevelt pe care l ro-
dea poliomelita si Churchill devenit si mai
obez
Uneori obiectul satirei face parte din ac-
tualitatea zilei, ca de exemplu n poemul Imna
prezidential. Elementele prin care l portre-
tizeaza pe Domnul Presedinte - un slogan
politic, o iubit, utilizarea limbii engleze, aple-
carea spre butur etc. - l fac recognoscibil.
Tonul poeziei este ironic si demolator:
l iubete tara ca o mam
El evit s-o priveasc-n ochi
este mndru coz - precum se vede
o s-l scuip cu drag - s nu-l deochi.
Cnd vorbeste despre sine, poetul ne su-
gereaz imaginea, bine cunoscut din cele-
lalte volume, a unui rebel impenitent care si-
a trit viata din plin. Revine obsesiv represi-
unea (proces, nchisoare, tortur) pentru o
vin absurd ntr-o societate democratic dar
des ntlnit ntr-un regim totalitar - aceea
de a scrie versuri nonconformiste cu gndirea
unic. O ipostaz consecvent cu cea din
alte volume este cea a orgoliosului care si-a
dominat persecutorii. Ca, de exemplu, nDia-
log cu viata:
nu clcasem legea niciodat
dar scriam poeme despre lume
tentativa asta e o crim
i bgam toti mahrii n spume
la mito vorbeam cu polititii
aveam gaperi grei la mititica
iar de cdeam mesa cteodat,
m scotea de printre legi - gagic
Dar n acest volum apare un element nou
- fragilitatea. nScrisoare tatei, ultima strofa
este un strigt de ajutor adresat printilor:
Spune-mi Taic: ce vor de la mine?
Maica mea btrn, cui m dai?
o s plec pe ci diamantine
i-o s mint c am ajuns n rai.
Nu avea cum s lipseasc din acest volum
o alt tem predilect a lui George Filip -
conditia sufleteasc a emigrantului aflat de-
parte de locurile natale. nDor rotund rd-
cinile celui care si-a lsat tara l urmeaz
n-ati tiut - rdcinile zboar
duc mereu ale noastre tulpini
ctre patru luminile-albastre
s rodeasc i printre strini
Fr ndoial, s-ar putea spune mult mai
multe despre acest volum substanttial al neo-
bositului nostru contemporan George Filip.
E un volum valoros si, cum este si normal,
totodat si inegal.
Dar momentele n care poetul adoarme,
aidoma lui Homer, nu sunt importante.
i iubim pe poeti nu pentru asemenea
momente, ci pentru cele de gratie cnd se
nasc poemele frumoase si adnci n care ei
si dau msura pe deplin si reusesc s vad
altceva si altfel dect ce si cum vedem noi
ceilalti. Si George Filip este un astfel de poet
care vede multe.
n Pia(a Florescu
Atunci m-ai strns n brate
n labirintul cu biciclete
la scoala cu flori si fantome
cu frunze uscate de Ziua Recoltei
M-ai srutat lng tractorul
din cmpul cu usturoi -
eram ascunsi n ceat ntre
cminul cultural si liceu
Focuri de artificii pe cer,
explozii, eroziuni astrale din
strigtul profei de la fereastra
clasei noastre de la primul etaj
Nu m-ai srutat n Piata Florescu
din Bacul bacovian - furtuna se balansa
n scrnciob, ploaia btea
sacadat n tufe muribunde
Trziu, erai pe-un tandem la soseaua
cu trafic nebun - eram ntr-o cltorie
spre nicieri, la colt - confuz! -
Strfulgerati cocorii plecau n toamn.
Fluturi yi vise
Erai un alt vis cu buze fantom
n parcul cu havuz si colivii solare
cu ascunse locuri de vntoare
ci btute de fluturi, ci btute de vise
Erai un alt vis cu ochii albastri
n alte lumi cu preeri fragmentate
msti si totem, cioplituri senzuale
Erai un alt vis cu trupul atletic
la distant m-ai iubit la Podul cu Lanturi
vedenii de nopti si zile trecute pe web
Erai un alt vis cu haine de marc
stingherit n patul din lemn ecologic
amintiri scolare cu msti de vpaie
Erai un alt vis cu maniere rebele
bani, muzici, arcusuri, naiuri, lute,
sgeti, himere, alaiuri din pene
Mariana ZAVATI GARDNER
(Anglia)
36
SOLIE DE TOAMN
n oceanul trupului meu
Pescrusii se-adap mereu
Si-o frunz beat de culoare
Vesteste-a toamnei srbtoare
Cnd Luna plou cu arginti
Pe fruntea holdelor cuminti
Gtind o toamn dobrogean
Cu ie de domnit-An
Iar fetele cu flori pe frunti
si cnt zestrea ctre nunti
Si trec poetii - sorbind har
Prin viile din Murfatlar...
VIS AUTUMNAL
micutul Sebastian
azi priveste prin ochean
si pe-ntinderea de ape
mult i pare mai aproape
tot ce el visa c va
vede - cnd va naviga.
Polul ploii - Terra-Pungi,
ntinzi bratul si-l ajungi.
din Mamaia sau din Iasi,
Himalaia-i la doi pasi.
dup-o curs pe Selena
faci escal la... Viena.
...Dunrea si Dunrea
cu copilria mea,
se desir ca o at
si de vrst mi se-agat
nflorindu-mi, prin strini,
pn-n Tar - rdcini.
de la Tuzla la Paris
poti cltori pe-un vis
cnd ai harta n port-hart
si esti liber de la cart,
navignd pe-a lumii fluvii
cu o nav de iluzii
FILA DE ALBUM
Orizontul toamnei e aproape,
Sau, e poate numai o prere,
Dar de ce triunghiuri de cocoare
Duc spre nord a dorului durere?
Trmul st sub pnzele mhnirii
Frmntnd pe-a zorilor clavire
Ce descnt clipa desprtirii
Pentru veci - n lanturi de iubire.
Mare bun ce ne-ai dus n brate,
Te-am sdit cu flori NU NE UITA
S-ti respire trmul dorul nostru
Cnd o bate iarna-n coasta ta.
O... dar nu exist desprtire
Si cu roua clipei de acum
Voi stropi poemul revederii
Scris n al veciilor album...
George FILIP
(Canada)
VERSURI PENTRU COPII
Decembrie, 1965, la Tuzla
TOAMNA BUNICULUI
se fcea c trag cu pusca.
pusca - nou, cum s spun.
pn-si bea bunicul dusca
mpuscam ca un nebun
tot ce-mi aprea-n crare,
lupi albastri, psri gri,
pn explodau pe zare
zorile de-a doua zi.
mi zicea bunicul: - bine,
Vntor de te-ai visat
Azi, ascult-m pe mine,
Primesti vesti, neaprat.
Si venea la noi postasul
Cu o veste n scrisoare.
Mi-mplinea visul - poznasul
Si cresteam, cresteammai mare
Pn ntr-un vis aiurea
Cnd fcea bunicul trnt
Cu un urs - vuia pdurea
Si-am visat o pusc frnt.
...M-am trezit cu buza supt
Dar dormea bunicul - dus.
Ce nseamn pusca rupt
Niciodat - nu mi-a spus.
LACRIMA ZERILOR
Trziu, toamna, la un timp,
Zeii pleac din Olimp
Si-alergnd din rug n ruguri
Lacrima o storc din struguri.
Lacrim de zeu e mustul.
Si culoarea lui si gustul
Si poemele pe care
Le strecoar n pahare
Si toate le simti cnd bei
Daruri scumpe - de la zei.
Zeii cine-s? Cin-s fie,
Oamenii de omenie
Ce-altoiesc pe vi si dealuri
Visele n idealuri
...Si tot zei, ce-n timp i-avnt,
Sunt poetii care-i cnt!
T
u
r
n
e
r

-
L
a
c
u
l

L
u
c
e
r
n
a
37
Anul V, nr. 8(48)/2014
De la Zenit la Nadir
Emil BUCURE{TEANU
Se mplinesc anul acesta 70 de ani de la
23 august 1944, moment crucial n istoria
romnilor, schimbarea cu 180 de grade a ati-
tudinii trii noastre n conflagratia anilor
patruzeci. Despre participarea Romniei n
Al Doilea Rzboi Mondial s-a scris mult si
se va scrie, autorii aflndu-se de o parte si
de alta a baricadei.
Cum adevrul este de partea celor puter-
nici, ct timp am circulat pe orbita din jurul
Uniunii Sovietice, actul de la 23 august a
fost opera nsemnat a comunistilor, elibe-
rarea de sub influenta fascist devenind si
srbtoarea national a Romniei. Cum roata
istoriei si-a schimbat sensul nvrtirii, des-
trmndu-se Uniunea Sovietic, romnii tre-
cnd de la comunismla capitalismn mai putin
de o zi, actul de la 23 august este opera regelui
Mihai, comunistii avnd un rol minor.
Opiniile despre acest moment important
din istoria Romniei sunt contradictorii.
Sub semntura lui Gheorghe Buzatu, la
Editura Tipo Moldova, au aprut, n 2010,
dou mari volume Marealul Antonescu,
peste o mie de pagini. Scopul autorului a
fost - Gheorghe Buzatu trecnd n lumea
umbrelor, unii considerndu-i moartea cam
suspect - de a demonstra c Ion Antonescu
a fost un erou, nu poate fi considerat crimi-
nal de rzboi si vine cu o multitudine de ar-
gumente pentru a-si sustine teza.
Pentru aceasta, Gheorghe Buzatu nu re-
alizeaz o lucrare proprie, n sensul c si
exprim prerea prin ceea ce scrie el efectiv,
ci realizeaz antologie de documente, n-
semnri, preri ale unor contemporani lui
Antonescu, lsnd pe cititor s-si formeze
propriile convingeri despre viata, compor-
tarea, gndirea, n special militar, ale lui An-
tonescu. Documentele sunt alese, ordonate
si prezentate cu grij pentru a-si realiza
scopul propus, a face din Antonescu un erou
national. n parte si realizeaz acest lucru,
numai c adversarii lui Antonescu, si ai lui
Gheorghe Buzatu, vin cu contraargumente,
c Antonescu i-a adus pe legionari la putere,
c armata a fcut crime la Odessa, iar ordinele
au fost date de Antonescu. Maresalul se a-
pr, amintind de cedarea Basarabiei fr a
se trage un foc de arm, c Armata Romn a
fost njosit, a fost insultat de comunisti n
timpul retragerii dincoace de Prut. El nu a
Icut dect s-i dea demnitatea pierdut, si
nu din cauza ei.
Cteva date din biografia lui Antonescu:
Pregtirea militar superioar si-a fcut-
o n Franta, a fost pe front si n Primul Rzboi
Mondial, era un elev al renumitului maresal
Prezan,. De fapt nu el a vrut puterea, ci a fost
adus de Carol al II-lea, care, cu calittile lui
de afemeiat (un eufemism pentru curvar), a
adus tara n pragul disolutiei. n acea peri-
oad critic, politicienii de frunte ai trii,
Maniu si Brtianu, au refuzat s guverneze,
au fugit de rspundere.
Iat ce scrie Pamfil Seicaru, la doi ani de
putere antonescian, n articolul Misiunea
istoric a Marealului Antonescu.
[] La 6 septembrie 1940, n momentul
cnd omul providential, Marealul Anto-
nescu, lua n mini destinele Romniei, pe
al crui tron se urca tnrul nostru rege
Mihai I, tara se prea cu hotarele sfiate,
nencrederea, teama, descurajarea strb-
teau sufletele tuturor i toti ne ntrebam ce
alt nenorocire vor aduce zilele urmtoare.
Cu multimea refugiatilor tlzuindu-se pe
drumuri, cu autorittile evacuate, cu tiri
ngrijortoare venite din locurile pierdute,
populatia i pmntul trii era imaginea
unui stat trindu-i ultimele zile.
Aa era la 6 septembrie 1940, cnd
Marealul Antonescu a luat conducerea
acestei nave btut de furtuni. Ultimul ro-
mn a simtit atunci c, odat cu schimba-
rea fcut n conducerea trii, o schimbare
se va face i n destinul ei. Si, ntr-adevr,
schimbarea s-a fcut. Principal era faptul
c natiunea i rectiga ncrederea n vi-
itorul ei.
Zece luni au urmat, cu care ne-am oblo-
jit rnile, ne-am msurat pierderile i du-
rerile i am strns n suflet sperante pentru
o zi care tiam c va veni.
La 22 iunie 1941 Armata trii, batjoco-
rit fr vina ei, cu un an nainte, a fost
chemat s repare onoarea. Cum a fcut-o,
nu mai trebuie s spunem. Nu ne-am pre-
cupetit sngele; i dac aa au rmas n
urm multe case ndoliate, n schimb o lume
ntreag s-a nchinat n fata soldatului
nostru.
Acest soldat avea s ne dea, n marul
lui nsngerat i eroic spre rsrit, tot ceea
ce nechibzuiala unora din naintai ne f-
cuse se pierdem.
Sacrificiile pentru eliberarea Basarabiei
au fost imense, n special n Sud, n btlia
de la Tiganca. Iat mrturia unui participant.
7 iulie 1941. Sergentul Pantelimon Ne-
delescu, medic, Regimentul 6 dorobanti
gard Mihai Viteazul noteaz:
[] Se mpliniser dou sptmni de
cnd izbucnise rzboiul i nu ntelegeam
de ce rmneam n aceste locuri de unde n
prima noapte gndisem c n cteva zile
vom izgoni cotropitorii din Basarabia! Si
deodat firul acestor gnduri a fost ntre-
38
Anul V, nr. 8(48)/2014
rupt de ordinul ce se transmitea fulger: pre-
gtirea de atac! Dup cteva minute, am
pornit n iure spre Prut [] Dup trecerea
Prutului, am i devenit tintele inamicului,
care continua s ocupe linii succesive pe
dealul ]iganca - Gheltosu, perpendicular
pe directia noastr de atac. Atacam pe un
front larg de-a lungul Prutului, n salturi
om cu om, pe grupe, plutoane etc. Pe msu-
ra naintrii noastre, focul inamic devenea
tot mai nimicitor, cu toate armele din do-
tare. Suieratul gloantelor, asociat cu cel al
schijelor, ne sugera ideea c eram n iad,
din care nu mai aveam scpare.
Am ajuns la nivelul unui pod (pe partea
stng a atacului nostru) peste un pru
care tia oseaua care lega localittile ]i-
ganca i Hrtoape. Am fost nevoiti s ne
oprim pentru un timp, pentru ca artileria
s intervin asupra aprrii inamice.
Pierderile noastre erau foarte mari: peste
50% din efective numai n cteva ore de
atac. Lacul ]iganca era plin de cadavre ca
i ruletul n care se zbteau i cereau aju-
tor cei rniti.
[...] n acest vacarm, peste care plutea
coasa mortii, am continuat s respingem
prima linie a inamicului situat n dealul
din fata noastr, astfel nct, la cderea
serii, ocupam traneea inamic. Din efec-
tivul companiei mele rmsesem 17 oameni
n viat! []
Soldatul romn merge ns mai departe,
nfrunt moartea si pe 27 iulie este eliberat
pmntul detinut de Stefan cel Mare si co-
tropit de rusi si turci, austrieci, mprtit ntre
ei dup bunul lor plac, revenit prin vointa lo-
cuitorilor la patria mam dup Primul Rzboi
Mondial si acaparat cu forta n 1940, revine
la Romnia. Se prea c Dumnezeu fcea drep-
tate, mai ales c romnii declarar c lupt
mpotriva ateismul, c duc un rzboi sfnt,
pentru a-l pune pe Dumnezeu n drepturi.
Vestea eliberrii Basarabiei si Bucovinei
de Nord face s tresalte de bucurie inimile
romnilor. n tar se vrsau ns multe lacrimi.
Evenimentul este ns srbtorit cu turle si
trmbite. Trompeta lui Hitler se face si ea
auzit:
[] Dati-mi voie deci, domnule general
Antonescu, s v multumesc nc o dat
pentru ajutorul pe care ni-l dati n acest
rzboi domnia voastr personal, ct i bra-
vii domniei voastre soldati, i ngduiti-mi
s v felicit pe domnia voastr i pe poporul
domniei voastre n mod deosebit i din toat
inima pentru rectigarea unei provincii,
a crei pierdere n mprejurrile din 1940
era inevitabil i care, mai cu seam n acel
moment, nu putea fi mpiedicat prin m-
suri militare.
J rog, totodat, s bine voiti a trans-
mite Majesttii Sale tnrul rege, aceste
sincere felicitri ale mele.
n credincioas camaraderie i cu cele
mai cordiale salutri al domniei voastre,
Adolf Hitler
Ct de pervers este aceast felicitare!
Parc nu el mpreun cu cellalt casap al ace-
lor timpuri, I.V. Stalin, au jucat ca la poker
teritoriul Romniei.
Antonescu i rspunde si i aminteste,
elegant:
[] Si eu am ncredere n justitia pe
care Fhrerul Cancelar Adolf Hitler o va
face Poporului Romn i drepturilor sale
statornice i seculare. misiunei sale din Car-
pati, din Dunre i din Marea Neagr.
Aluzie fin la Ardealul de Nord ocupat
cu aprobarea Germaniei de ctre unguri. S
citm mai departe acest rspuns al genera-
lului Antonescu, pentru a ntelege care era
relatia conductorului statului romn, asa
cum era considerat, si a regelui cu satrapul
de la Berlin.
De aceia multumindu-v pentru toate
informatiile pe care mi le dati cu privire la
mreata campanie ce duceti n Rusia i
felicitndu-v din toat inima pe D-Voastr
Excelent i glorioasa armat german
pentru darul de snge civilizator, pe care-l
faceti lumii i Europei i pentru nentrecuta
victorie militar ce ati repurtat, v rog s
primiti ncredintarea sentimentele mele
credincioase de admiratie.
Majestatea Sa regele v multumete de
asemenea pentru felicitrile ce i-ati trimis
i v roag s primiti mrturia admiratiei
Sale. (Sublinierea - E.B.)
Al D-Voastr
General Antonescu
n mesaj, Hitler i-a cerut lui Antonescu
s continue lupta si dincolo de Nistru, propu-
nndu-i s administreze teritoriul dintre
Nistru si Bug. Ostasul Antonescu, urmas al
marilor voievozi romni, credincios n cu-
vntul dat, loial camaraderiei, merge mai de-
parte, desi Maria Britanie l avertizeaz si
declar rzboi Romniei, Maniu i spune s
se opreasc la Nistru c noi nu facemcuceriri.
- Trecem dincolo s ne aprm granitele.
Antonescu credea n victoria final, avea
ncredere n armata sa, format mai mult din
trani condusi de nvttori. Si voia s dove-
deasc lumii de ce sunt n stare romnii. Pri-
lejul apru: cucerirea Odessei. Orasul de la
Malul Mrii Negre fusese organizat pentru
aprare. Armata a 4-a lupt eroic, dar pierde-
rile au fost enorme, cteva zeci de mii de
ostasi. Despre Dalnic, un sat din apropiere
de Odessa, ofiterul si poetul Nichita Bistri-
ceanu, participant la rzboi, avea s scrie:
DALNIC, COTA 66,8
Prea o rscolire de furtun.
Obuzele plngeau, plesneau, oftau...
Ca demonii ai notri alergau
Si se trau... Cu arman mn,
Cu zecile ca ngerii cdeau.
Dup cucerirea Odessei, Armata a 4-a a
fost adus n tar pentru refacere, pe front
rmnnd doar cteva divizii
n Odessa, generalul Gologojan si instal
cartierul general n cldirea n care fusese
sediul NKVD, securitatea rus, de pe strada
Engels nr. 40. A fost aruncat n aer si au
murit peste 40 de ostasi, majoritate ofiteri
superiori. Se zice c, sosind la Odessa, Anto-
nescu a fost si la mormntul generalului si s-
ar fi exprimat: Ai luptat ca un erou i ai murit
ca un cine. Aruncarea n aer a cldirii NKVD
cu ostasi romni n ea a avut urmri tragice.
Mii de evrei au fost ucisi, ei fiind acuzati de
dezastru. n felul acesta unittile civilizatoare
de germani si romni au transformat pe atei
n sfinti. Repercusiunile acelor acte de bar-
barie se simt si acum, Antonescu si romnii
fiind acuzati de Holocaust. De aici a nceput
s se sting steaua lui Antonescu. Porni co-
borrea spre Nadir.
Ce a urmat dup Odessa, n general se
stie. Alte sute de mii de romni au czut pe
front, la Cotul Donului, Stepa Calmuc, Ca-
ucaz, Stalingrad. Hitler abia trziu avea s
nteleag c rzboiul e pierdut. De Anul Nou
1944, cnd frontul era la granitele trii, ntr-
un mesaj adresat natiunii, Antonescu mai era
ncreztor n victoria Germaniei. Se vehicula
ideea unei arme secrete cu care nemtii vor
ntoarce soarta rzboiului. n curnd rusii
ajung la Oglinzi, localitate nu departe de in-
vincibila Cetate Neamt Toat vara aveam s
vd de pe dealurile din mprejurimile satului
natal cum ardea cerul spre apus ca, apoi dup
23 august s vd cum se retrgeau n dez-
ordine armatele romne, cum lsau pe cmp
tot ce ngreuna fuga, cum erau luati prizonieri
soldatii ajunsi din urm sau orice brbat n
putere aprut n calea armatelor eliberatoare,
cum se spunea n proclamatia citit de rege
la radio n seara zilei de 23 august.
Dup arestare, Antonescu a fost predat
comunistilor, Lucretiu Ptrscanu si Emil
Bodnras. Acestia, cum au intrat rusii n Bu-
curesti, l-au si predat acestora. A fost dus la
Moscova si, dup doi ani, a fost readus n
tar si condamnat de romni, la ordinul Mos-
covei. Antonescu era prea mic pentru a fi ju-
decat la Nrenberg. Acolo, poate americanii,
englezii ar fi aflat c noi n-am vrut s cucerim
Uniunea Sovietic, ci s ne cucerim drepturile
asupra Basarabiei si Bucovinei de Nord.
La proces si n momentul executiei pe-
depsei, condamnarea la moarte prin mpus-
care, Antonescu s-a comportat demn, n-a ce-
39
Anul V, nr. 8(48)/2014
rut gratierea. (I-a cerut-o maic-sa, doamna
Baranga, dar i-a fost refuzat). Ultimul cuvnt
n fata cupletului de judecat a fost zguduitor.
E poate cel mai emotionant document din
ntreaga carte a lui Gheorghe Buzatu. Ci-
tindu-l, ti dai seama de personalitatea lui
Antonescu fr s apelezi la alte materiale.
[] Scump popor romn, sunt mndru
c am fcut parte dintr-o natiune cu dubl
ascendent, roman i dac, a crei istorie
a fost luminat de strlucitoarea figur a
lui Traian i de jertfa marelui Decebal!
Sunt fericit s cobor cu cteva clipe mai
devreme lng martirii ti. Toti au luptat
pentru dreptatea ta!
Fotii mei colaboratori au cutat s se
desolidarizeze de mine. Eu nu m desolida-
rizez de greeli lor.
Las ]rii tot ce a fost mai bun n guver-
narea mea. Tot ce a fost ru iau asupra mea,
n afar de crim.
[] mi vin n minte, n aceste clipe
tragice ale vietii mele, fr s m gndesc
c a putea fi comparat cu ilustrul general
roman ( Este vorba despre Scipio Africanul,
nvingtorul lui Hanibal i distrugerea Car-
taginei), cuvintele pe care el, pornind n
exil, le-a adresat poporului su: ]ie, popor
ingrat nu-ti va rmne nici cenua mea!
Tribunalul poporului rmase ns impa-
sibil si l condamn la moarte.
Pe 1 iunie 1946, Antonescu, cu alti trei
inculpati, fu dus n fata plutonul de executie.
Dori s fie mpuscat de soldati, fu executat
de gardieni, crora le tremurar minile si l
chinuir prin imprecizia gloantelor. Trupul i-
a fost ars iar cenusa mprstiat. Asa s-a ter-
minat cu Maresalul.
*
A fost poporul romn ingrat? Unii zic c
nu. Oare popoarelor nu le revine nicio res-
ponsabilitate n istorie? Or fi numai turme?
Dup cum exist oameni si oameni, la fel sunt
popoare si popoare. n Romnia prea des s-
au nlturat conductorii, iar poporul a asistat
indiferent, trecnd usor de la unul la altul, de
la orientare politic la alta. Alexandru Ioan
Cuza a fost nevoit s plece, Carol al II-lea a
fost alungat, Antonescu a fost mpuscat, Re-
gele Mihai a fost fortat s abdice iar Ceau-
sescu a fost mpuscat dup o parodie de ju-
decat, aducndu-i-se acuzatii nentemeiate.
S-a nvtat ceva din dictatura lui Anto-
nescu? Nimic. Asa cu nu s-a nvtat nimic
din dictatura comunist. Totul a fost ru,
numai noi, cei de la putere, facem bine. E
binele de azi. Cu romni slugi n strintate,
cu copii vagabonzi, cu coruptie la nivel nalt,
cu cersetori cti ncap, cu institutii n derapaj.
Cine este curios s observe care era situatia
de dinaintea venirii lui Antonescu la putere
si va analiza si situatia politic si economic
de azi va constata c exist multe similitudini,
n primul rnd lipsa de unitate la vrful so-
ciettii si nivelul nalt de coruptie. Situatia
politic international de azi este alta, dar
dac oamenii politici de acum ar fi fost n
fruntea trii n 1940, ungurii ar fi ocupat tot
Ardealul, rusii veneau pn la Carpati, de
altfel cum era dorinta lui Stalin, iar bulgarii
ocupau toat Dobrogea. n noile conditii nu
mai este nevoie de ocuparea teritorial. Este
suficient subordonarea financiar, rom-
nilor lsndu-le impresia formal c sunt un
stat independent si suveran.
Not: Citatele sunt luate dinMarealul
Antonescu, de Gheorghe Buzatu, Editura
Tipo Moldova, Iasi, 2010.
De mic mi doream s-mi cunosc bunicul. Matei Nicolae, un
brbat mic de statur, cu niste ochi negri si mari, un brbat foarte
destept de care toat lumea mi vorbea cu foarte mult noblete.
Profesor de limba romn, rus si latin.
ntr-o zi frumoas de primvar, bunica mea m-a luat de mn si
mi-a spus c vrea s m duc ntr-un loc unde bunicului meu i
plcea s-si petreac multe ore din zi.
Mergnd cu pasi mici si temtori, am ajuns n fata unei case mari,
cu o arhitectur veche, cu ferestre mari si nconjurate de multe desene
care ti captau privirea.
Strngnd-o de mn pe bunica, mi spuneam cu un glas timid
De ce i plcea bunicului meu aici?, iar ea mi-a zmbit. Mi-au aprut
n fat rafturi cu mii de crti, de toate mrimile si cu fel de fel de
modele si imprimeuri pe ele. Era un vis.
Crtile m asteptau cuminti ntr-un raft, nerbdtoare s m
ntlneasc si s-mi sopteasc secretele lor. Nici o copilrie n-a nceput
Ir A fost odat ca niciodat....
n acel moment, a venit bunica la urechea mea si mi-a soptit:
Aceasta este biblioteca pe care mi doream s o vezi...
Cu pasi mari, m-am ndeprtat de ea, am luat de pe un raft mai
multe crti pe care le citisem deja: Micul Print, Alice n tara
minunilor, Cuore inim de copil, Print si cersetor, Morcoveat
si multe altele.
Aruncndu-mi privirea spre alte crti, mi-a srit n ochi una veche,
Cartea ]i biblioteca,
prietenii mei
nclinat spre dreapta, cu o copert maro, pe care scria Poti poposi
n epoci de mult apuse... - era cartea preferat a bunicului meu .Am
deschis-o si am nceput s citesc din ea cteva rnduri si dintr-o
dat am rmas cu ochii privind spre fereastr si mi spuneam: Acum
am nteles ce vroia s spun bunica. Povestile au fost cele care mi-
au dat gustul lecturii. Prin diversitatea lor si prin actiunile absolut
fantastice ale personajelor nzestrate cu tot soiul de calitti sau chiar
defecte, am ajuns pe trmuri fermecate, tri ndeprtate, n lumea
celor care nu cuvnt, pe care nu le ntlnim n viata noastr. Cu
ajutorul crtilor mintea noastr poate depsi orice granite.
n acel moment am simtit cum o mn fin mi atingea umrul
ncet, inima a nceput s mi bat tare, eram surprins de cine ar
putea s fie lng mine.
O lacrim mi-a curs pe obraz, m-am ridicat n picioare si am vrut
s-l strng n brate...
Nu puteam face treaba aceasta, totul fusese un VIS.
M-am trezit, mi-am sters lacrimile, m-am dus n buctrie la mama
si i-am zis: A citi o carte presupune s trezesti n sufletele fragile ale
copiilor dorinta de a citi, dorinta de a ptrunde nc de mici n
universul linistit al unei biblioteci, RESPECTUL fat de carte si de
cel care a scris aceast carte...
O carte bine scris este asemenea unui covor fermecat care te
poart ntr-o lume n care nu ai putea avea acces altfel (Caroline
Gordon).
S\nziana Theodora MATEI
(elev#, Urziceni)
D
e
b
u
t
40
Anul V, nr. 8(48)/2014
Chimia vie(ii
Viata este o reactie chimic, fenomen ce se petrece n
timp.
Fericirea, produsul principal de reactie;
Nu poate fi dobndit dac
Reactantii (tu si eu) nu sunt ajutati de un catalizator
Care mreste viteza de reactie, exprimat prin numrul
de ispite,
dorinte nbusite, piedici ce reactioneaz n unitatea de
timp pe unitatea de suflet.
Catalizatorul se dezactiveaz n perioada de inductie;
E nevoie de tine, de soare s-l reactivm
n credint si iubire...
Dragul meu promotor, vei mri considerabil
activitatea catalizatorului, partea mea de noroc;
Dragostea (promotorul vietii), fr druire nu modific
viteza reactiei chimice; viata rmne searbd,
trind n ntuneric esti doar o umbr goal pe pmnt.
Destinul este ntors cu 180 grade dac otrvurile
(substante fr suflet)
urmresc fatalitatea, sorbindu-ti si ultimele frme de
oxigen,
ultimele raze de soare.
Inhibitorii micsoreaz viteza reactiilor chimice, actionnd
asupra reactantilor,
tu, prietena mea cea mai bun care te-ai asezat
nerugat, nedorit,
ca un zid ntre mine si cellalt reactant,
ai rupt firul iubirii, ai udat scnteia n motorul inimii.
Te-ai erijat n aprtorul drepttii, actionnd asupra
noastr, a reactantilor,
iubiti pe veci, soti-niciodat.
Si nu asupra catalizatorului, destinul care curge...
Fr iubire, fr sperant, n btaia vntului si nbusit de
lacrimi,
Viata trece pe lng mine, lsnd loc altor reactanti
s reactioneze fericiti...
Eu rmn observator,
un nvins fr nvingtor,
O clip n asteptarea somnului,
Si ceasul s-a oprit...
mprtyire
(cnd nu te visez, cnd nu te simt,
te triesc prin moarte...)
Prea mult de mprtsit n-a mai rmas
n prima noapte fr mine;
mi-a trntit pmntul inima din piept
si bjbi cu un trup cleios ntunericul sub pas,
trna m apas n nestire;
un elan izbit de pretentia srman de a fi cu tine
m ntoarse n noptile n care nu visam,
c pot deveni pmnt nsufletit n lumina ta,
dar nicio mbrtisare nu-i etern;
mi se stinge sngele-n mormnt,
pltind tributul cel dinti,
si anotimpul mprospteaz florile
sub care m descompun;
eu m-am iertat si te-am iertat demult,
tu care niciodat n-ai plecat din mine;
adie trist a primvar
n cimitirul btut de clopote si liturghii
si nimeni nu priveste n urm,
spre lumea fr cpti.
Nici viat, nici moarte nu rmn,
pmntul stinge orice mprtsire;
mi-a mai rmas iubirea si parc sunt mai demn,
acum la mrturisire
s-ti spun ct te iubesc si te triesc n moarte
sub crucea mea de lemn;
triesc mbrtisarea ta
preaplin de tine, prea gol de mine,
chiar dac trna mi-a zdrobit
lumina de sub pleoape
De m-ai regsi
undeva, cndva,
n groapa cerului,
renscut din ape,
atunci ai s stii
c poti respira din mine
dorinta si durerea cuvntului,
tu care n-ai plecat
din moartea mea,
s ne ntrupm
din vesnicie si abis...
{tefan Radu MU{AT Rodica MORU}AN
T
u
r
n
e
r

-
C
a
t
e
d
r
a
l
a

C
a
e
n
41 Anul V, nr. 8(48)/2014
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
* Trim, vrnd-nevrnd, ntr-un prezent permanent...
* Personalittile controversate sunt mai interesante si deseori reinter-
pretate. Pe cnd personalittile plate (fie numai negative, fie numai
pozitive) devin monotone. Totusi, reinterpretarea pozitiv a celor
negative, si negativ a celor pozitive att curiozitatea publicului.
* S nu-ti spun ce stiu, si s-mi spui ce nu stii...
* Cltorind nveti.
* A fi mereu preocupat si pasionat, ti ncetineste procesul de
mbtrnire.
* E mare lucru s ai prieteni devotati prin lume.
* Ca poet e aproape genial, dar ca ome un porc!
* Cea mai sigur, n aceast societate super-cibernetizat si electro-
nizat, este nesiguranta. De unde si studiul acestor neutrosofice...
* ntotdeauna legile au favorizat pe unii, si defavorizat pe altii...
* Nu mai ajut nimeni astzi. Toti sunt pusi pe cptuial.
* Oamenilor li se pare c ceea ce au nu e bun, dar mai bun este ce nu au!
* M-am trezit dizident fr s vreau...
*Cmpul biofizic individual al tu s rezoneze cu cmpul biofizic colectiv.
* Independent, dependent, si interdependent...
* O femeie de cas e un univers ntreg pentru un brbat.
* Trei lucruri conteaz: banul, sexul, si puterea.
* Dup o pierdere mareee, ce mai conteaz o pierdere mic?!
* Viataeo curv [folclor].
* Lumea a devenit att de materialist, fr nerusinare... c nu mai
stie si altceva.
* Pozitia schimb omul [folclor].
* Singurul Dumnezeu care exist pe lume... este banul!
* nceputul nu e usor pentru nimeni.
* Cnd beau ap rece... parc renasc...
* Te-ai nscut singur, mori singur.
* Omul destept doarme ntr-o or ct un om prost n opt!
* De ce divorteaz lumea: pentru o p(uc) mai mare, sau pentru o
p(ist) mai mic.
* Plimbarea n aer rece este un sfetnic bun.
* Mai bine mor ca mine, dect s triesc ca tine.
* Un binemareseuit, dar un ru ct demic... nu!
* Cutati s calmati mintile ncinse, fr ns a le stinge.
* S-o tinem tot asa: de la foarte bine... n sus!
* Asa trim toti... Fiecare cum poate si, mai ales, cum... nu poate.
* Exist doar adevruri relative. Nimic absolut n realitate.
* S folosesti rul n slujba binelui.
* E anormal s pretinzi c nu vei avea esecuri.
Se scald azi n ieri
n susur de izvoare-ti aud
glasul armonic,
n suspinul curat
al cerului
ti vd ochii deschisi
larg, ct s cuprind zarea,
infinitul tcerii
din gndurile
mele
nflorite din culorile
verii.
Se scald azi n ieri si aceeasi
asteptare
doarme n arsita alb
Ir cuvinte,
Ir pasi nainte,
lsnd timpul s conduc
din umbr
marsul zilei de mine.
Aceeasi dragoste nebun
ne alearg prin vene,
ni se las n gene
si ochii ne curg n miez
de var
ca o povar cnd
se scald azi n ieri.
Ultimul pas
Ultimul pas, greoi si trist,
se-neac n asfaltul umed,
pantofu-i ncoltit de timp
si-mi tremur piciorul
privind la ultimul pas
nedumerit.
As aduna cu degetele
cioburi
de cuvinte
si as pune pe acelasi trecut
aceleasi vesminte,
dar timpul bate-n limbi de ceas
si m ascund plngnd
sub ultimul pas.
Noaptea coboar
ca o sfnt
si-si las nframa
pe ochii mei
convins ca-ti aud
n surdin
dulcele glas.
Mi-e somnul prins
de un vis fierbinte
n care facem
mpreun
un nou pas.
Gnduri nfometate
Curge zenit din lacrima verii,
timpul si fierbe
fiecare ceas
n asteptri ciudate,
mestecnd gndurile
nfometate
din sufletul ce-mi rtceste
srman,
cutnd ce are si nu vede,
ce simte si nu atinge,
ce vrea si nu mai poate
crede.
D-mi tu a soarelui cldur,
Zeu nscut din rugile-mi
fierbinti
si las-n urm o dr
de lumin
s nu uitm
c-am fost uniti
de tcerea mut
n asteptri ciudate
mestecnd gndurile
nfometate.
Elena Andreea ION
42
De curnd, am avut marea bucurie de a
afla c pe meleagurile n care m-am nscut,
are, ca si mine, rdcini Ioana Heidel, o scri-
itoare de talent, stabilit, de peste trei decenii,
n Germania. n plus, am fost ncntat s-i
citesc romanul Dincolo de orizont, pe care
mi l-a trimis.
1
Autoarea este nscut n comuna Popo-
viceni, judetul Dolj, iar eu n comuna Goicea
Mic, astzi amndou fiind contopite cu
comuna Goicea Mare. Actualmente, toate
acestea alctuiesc n prezent o singur loca-
litate care poart numele de Comuna Goicea.
Amndoi, venind pe lume n generatii
diferite, fr mare diferent n timp, nu ne-am
cunoscut n decursul vietii noastre, dect
acum, printr-o ntlnire trzie si cu ajutorul
scrisului. Ne-am format primele impresii si
am rscolit amintirile prin sistemul modern
de astzi al comunicatiilor dintre oameni, tri-
mitndu-ne, unul altuia, si crti proprii, tiprite.
A fost o descoperire epocal de amintiri
si sentimente omenesti.
Ioana din Popoviceni si-a intitulat cartea
sa, de altfel primul roman, Dincolo de
orizont.
Pentru prima oar, copil fiind, am luat cu-
nostint de cuvntul orizont de la nvt-
toarea mea. Ne-a spus, atunci, la scoal c
orizontul este locul unde ni se pare c ce-
rul se mpreun cu pmntul. Era o defi-
nitie, spus simplu, ca s ntelegem noi, co-
piii, la vrsta curiozittii si a dorintei de cu-
noastere. nDictionarul limbii romne li-
terare contemporane, sed o prim expli-
catie cum c orizontul este olinie care re-
prezint intersectia aparent a suprafetei
pmntului cu bolta cereasc; partea ce-
rului sau a pmntului pe care o mrginete
aceast linie.
2
Orizontul mai este definit,
pe scurt, ntr-un singur cuvnt: zare.
Pentru autoare (de altfel si pentru mine),
locul nasterii si al copilriei reprezint Para-
disul cel ncrcat cu armonie si frumusete.
n cazul comunei noastre, legenda spune
c n urm cu sase secole, un cioban a venit
AMINTIRI DIN
PARADISUL COPILRIEI
de la munte, pe aceste locuri, cu o mare turm
de oi si cu trei fiice ale sale pe care le chema
Ciuta, Goicea si Dulgeana.
De la numele fetelor a rmas numele p-
mnturilor muncite de oamenii din satul meu
care se aflau, dup cte mi amintesc eu din
copilrie, la Ciuta sau la Dlgeana.
Dar s revenim la destinul Ioanei, descris
cu atta farmec si frumusete spre ncntarea
cititorului s afle un drum omenesc.
Venirea pe lume aIoanei este povestit
de mama ei, cu sentiment si emotie, amintind
venirea celor trei ursitoare care i-au hotrt
destinul vietii. Dou dintre acestea erau cu
daruri bune si generoase iar alta prevestea
rul noului nscut.
Legenda ursitoarelor este adnc nrd-
cinat n constiinta oamenilor din sat. Mama
lehuz, trieste emotii nebnuite. Ea roag
pe Bunul Dumnezeu ca noul venit pe lume
s fie sntos si fericit n viat.
MamaIoanei are un vis ciudat. Trei cl-
reti pe cai puternici au venit pentruIoana si
apoi au disprut nvluiti n pulberea pmn-
tului, dincolo de orizont.
Unde va plecaIoana se ntreba mama n-
grijorat?! n ce colturi ale lumii?! Atunci, nu
avea rspuns, ci doar ngrijorri. Timpul avea
s dea sens si realitate... Peste ani...
Ioana era dornic de cunoastere a lumii
n care venise. Era grbit. La 7 luni mergea
n picioare, spre bucuria bunicilor si a p-
rintilor, cnd, curajoas, a fcut primii pasi
prin cas.
Necazurile aveau s vin n viata familiei.
Mai nti, mamaIoanei, mbolnvindu-se, a
avut operatii grele si a stat o lung perioad
la spitalul dttor de sperante.
Apoi, Ioana, fiind n carul ncrcat ce adu-
cea bucatele acas, s-a dezechilibrat si, sc-
pnd de sub observatia bunicilor, cade si
este clcat de rotile carului... Corpul era inert,
aproape fr suflare.
Acas, a stat n com aproape o spt-
mn. Toat speranta rmsese n grija lui
Dumnezeu. Au urmat rugciuni ctre Dom-
nul, zile si nopti sub supraveghere, precum
si rugciuni ale preotului de la biserica
Izvorul Tmduirii din Goicea Mic, satul
meu si al familiei mele.
n simtiri, n priviri si n rugciuni era
numai dragoste fat de tnra fat si Domnul
s-a aplecat cu dragoste si Ioana s-a nsn-
tosit.
n timp, a revenit la Biserica Izvorul Tm-
duirii pentru a rennoi multumirile fat de
Divinitate. Aci, constat c biserica este
pictat de vestitul Corneliu Baba, celebrul
pictor de mai trziu al Romniei.
Puterea mortii fusese nvins...
*
nsntosit, fata trece la o nou faz a
vietii sale. Intr n Paradisul copilriei.
Am trit si eu n acest Paradis. Poate c a
rmas cea mai frumoas perioad a vietii
noastre. Aceast perioad se simte mai bine,
mai puternic si mai emotiv n viata trit la
sate, cu bunici buni si dragi. Sunt bucuros
c si destinul meu a fost hrzit s vd lumina
zilei ntr-un sat cu trani, de care sunt mn-
dru, iar aceste locuri, ca si ulita copilriei,
sunt cele mai scumpe locuri din lume. Am
trecut prin pmnturile a 55 de tri ale lumii,
unde am vzut frumuseti nebnuite. Dar, pen-
tru mine, tot satul natal si tara mea sunt cele
mai scumpe, fiind o alt mam alturi de cea
biologic. Dac ar fi s m pot naste a doua
oar, tot aci as vrea s vd prima oar lumina
soarelui.
n acelasi fel simteIoana, cnd, n romanul
su autobiografic, vorbeste despre satul ei
Popoviceni, rmnndu-i de-a pururi n
suflet.
As asemna descrierea pmntului natal
al Ioanei, pe care l numeste Paradis, cu
versurile poetului anticHora(iu, care, ntr-
una din odele sale spune: Angulus ridet,
adic acest colt de pmnt mi surde.
De altfel, versul complet esteIlle terrarum
mihi praeter omnes angulus ridet, care, n
traducere, nseamn: Acel locor mi su-
Petre GIGEA-GORUN
43 Anul V, nr. 8(48)/2014
rde mai mult dect oricare pe pmnt si
a fost inspirat de peisajul sudic din Tarent,
care l-a ncntat peHora(iu cu frumusetile
sale neasemuite.
*
Pe copiii satului su i cunoaste mai nti
pe ulita copilriei si apoi la grdinita de copii,
nou construit, a satului. si face noi prieteni.
Se apropie mai mult, atunci la cinci ani, de
Costic, un biat cu ochi albastri si pr blond,
cu privire blnd, cu care fcea diferite forme
constructive din pietricele rotunde si fru-
moase. Figura lui va rmne mult vreme n
constiintaIoanei.
Plimbrile pe valea din apropierea casei
erau zilnice, pline de farmec, revenind acas
numai cnd foamea o obliga la ntoarcere.
Toate anotimpurile sunt frumoase pentru
copila din Popoviceni. Primvara si vara o
atrgeau cu mireasma cmpului, cu bzitul
crbusilor. Covorul de iarb, verde si mt-
sos, era mbietor, atrgnd-o la plimbri lungi
de ncntare n care concertul psrilor crea
o atmosfer de poezie. Zilele erau prea mici,
prea scurte pentru timpul rezervat jocurilor
copilriei, venirea ntunericului fiind ca o pe-
deaps. Si totusi, dup o zi de alergri pn
la oboseal, noaptea era bine venit, ca o
binefacere.
*
Scoala primar i aduce alti colegi si
prieteni si i deschide ochii asupra lumii cu o
alt ntelegere asupra universului nconju-
rtor. Un alt orizont se deschide n fata ochi-
lor si. La nceput, mai frumos, mai atractiv
si ncnttor, plin de fantezii si frumusete.
Aci, avea s cunoasc farmecul crtii, al po-
vestilor, al cunoasterii. Dar nici farmecul co-
pilriei, din afara scolii, nu avea s lipseasc
din viata tinerei scolrite.
Natura nconjurtoare era atractia zilnic
a ochilor si a gndurilor. Dup iesirea din
curtea grdinitei, Ioana, alergnd ctre cas
n ritm de vals, nainte s ajung acas,
nerbdtoare, ncepea s dezbrace uniforma
din pnz bleu, legat cu cordon peste mij-
loc. Urma satisfacerea foamei ct mai n grab
si din nou n natur pentru a se adpa ca de
la un izvor viu, nesecat de secrete ascunse
si de frumuseti, o minuntie vie, fascinant.
Se simtea bine sub ciresul din grdin, unde
si aducea cu bucurie si grij ppusile con-
fectionate de ea din peticele procurate de la
tanti Mrioara, croitoreasa satului, legate cu
firele colorate rmase de la mama ei din te-
sutul covoarelor. Desigur, nu lipsea patul n
care ppusile trebuiau s se odihneasc.
Atractia verii era apa Dsntului, un ru
curgtor, cu ap limpede, ce putea fi trecut
cu picioarele, iar la anumite distante aduna
apele n gropane tocmai bine de scldat pen-
tru copii. n unele locuri apa, ajungea pn
la doi metri. Aici, era vraja scldatului care-i
atrgea pe copiii satului, asa cum apa Ozanei
l ispitea pe marele povestitor Ion Creang,
n copilria sa.
Pe apa Dsntuiului se perindau plcuri
de copii, voiosi si frenetici, pe de-o parte iar
la mic distant plcuri de gste, pe de alt
parte. Att copiii ct si gstele alergau cu
plcere pentru prinderea pestisoril or
dezlntuiti, crora oamenii le-au pus numele
defte saujuveti. Si Ioana a alergat
prin apa curgtoare s poat prinde fte, asa
cum fceau si alti copii.
Si pentru mine, apa Dsntuiului a fost
fascinatia vremii si a scldatului.
O ap curgtoare, pentru un sat si cet-
tenii si, este o binefacere de neuitat.
Eu cred c as fi fost mai putin fericit n
copilria mea, dac nu as fi avut apa acestui
ru si a zvoaielor sale. Pentru aceasta sunt
recunosctor lui Dumnezeu pentru aceast
ap si pentru bunicii mei grijulii si ngduitori.
Asa c o nteleg pe deplin peIoana, care a
trit aceleasi clipe, care i-au fcut copilria
fericit.
Dar anii trec si curg ca si apa.
Din scoala primar, chipul nvttoarei
Stela, o dsclit sever si eficient a rmas
n mintea elevilor, pe care o priveau cu mult
respect dar si mai mult cu spaim. Era
neierttoare.
Perioada studiilor din scoala general s-
a ntiprit ca una bogat n acumularea de
cunostinte noi si interesante, iar viata din
afara scolii rmne ca o parte a copilriei fe-
ricite si lipsite de griji.
A cunoscut si perioada colectivizrii,
privind neputincioas cum tranii se despr-
teau cu greu si durere de pmnturile moste-
nite din mosi si din strmosi ca si de animalele
crescute cu grij si afectiune n gospodriile
trnesti.
La vrsta maturittii, cndIoana scrie
acest roman autobiografic, atrgtor, cu tan-
drete si talent, nu uit s aminteasc si crm-
peie din viata petrecut la Liceul Elena Cuza
din Craiova, la Facultatea din Bucuresti si s
se opreasc asupra obiceiurilor si al traditiilor
din satul ei, pe care nu le va uita niciodat.
Revine si asupra Dsntuiului, consacrn-
du-i cteva pagini, aceast ap ce strbate
satul si care printre binefacerile aduse a fas-
cinat generatii de copii.
n Bucuresti, cunoaste un student de la
Politehnic, un sas din Sighisoara, care i va
deveni sot si cu care ntemeiaz o familie.
Intrnd n familia si neamul sotului, se adap-
teaz obiceiurilor sasilor din Transilvania si,
nainte de 1989, pleac cu copilul grav bolnav
n Germania, iar ntregirea familiei are loc
dup evenimentele din Decembrie 1989.
Si astfel, autoarea descrie cu sinceritate
drumul ei prin viata dat de Cel de Sus, do-
vedindu-se, asa cum o spune nteleptul grec
Democrit, prin afirmatia Cuvntul este
umbra faptei. Totodat, se nfptuieste
astfel visul mamei sale, descris att de frumos
n carte. M simt obligat dar si plcut impre-
sionat s-l redau n continuare:
Multe scene mi se perind i acum prin
fata ochilor, dar sunt neconturate, neclare,
ns din aceast nebuloas s-au desprins
trei clreti, ce galopau pe nite cai de o
frumusete cum nu mai vzusem pn atunci.
Eu te tineam strns la pieptul meu, ncer-
cnd s te protejez de trna spulberat de
un vnt nprasnic, specific zilelor toride
de var aici, la noi, n Lunca Dunrii.
Ne aflam la o rscruce de drumuri i nu
mai tiam pe care drum s o apuc napoi
spre cas. Cei trei clreti s-au apropiat
ntr-o goan nebun spre noi. Ne-au n-
conjurat i s-au rotit de cteva ori n jurul
nostru, n timp ce praful spulberat mi-a tiat
vederea i orientarea. Nu am avut timp s
desluesc ce se ntmplase, ns mi-am sim-
tit inima njunghiat, n timp ce minile
mele ntinse te cutau n necunoscut. Abia
cnd trna se mai aezase, mi s-a luminat
calea. Am strpuns orizontul cu rcnetul i
cu privirea neputincioas. Disprusei
dincolo de orizont.
Ultimele capitole ale crtii sunt dedicate
vietii ei, petrecute n Germania, deci Dincolo
de orizont, cu viata familiar, social din
Germania, fr a uita de rdcinile ei din
Popovicenii Doljului.
Aci, n satul natal, Ioana revine de fiecare
dat cu emotie si dragoste, cu lacrimi de bu-
curie si recunostint pentru pmntul str-
bun.
Aceast carte scris este nc un dar pre-
tios oferit oamenilor, devenindu-se vorbele
cronicarului Miron Costin (1630-1691), care
cu adevr spune: Nu e o alt i mai fru-
moas i de folos zbav n toat viata
oamenilor, dect cetitul crtilor.
Sunt ncntat s citesc aceast carte au-
tobiografic, pe care o recomand cu cldur
cititorilor crora le vor trezi emotii, duiosie si
dragoste de locuri si de oameni.
1
Ioana Heidel: Dincolo de Orizont, roman,
368 pagini. EdituraNICO, Editia II, revizuit
si adaugit.
2
Academia Romn: Dictionarul limbii
romne literare contemporane - vol. III,
Literele M-R, Ed. Academiei Romne, 1957,
p.285.
44
Monografia Turburea- Gorj, vatr
multisecular de civilizatie romneasc,
de Nelu Vasile, aprut la Editura Miastra,
Trgu-J iu, 2014, este, de-a lungul a 422 de
pagini, un bun prilej de trire intens si de
reflectii asupra istoriei oamenilor din acest
areal romnesc. Masiva lucrare uimeste prin
metoda de organizare si prin exacerbata pa-
siune cu care autorul se apropie de docu-
mentele vremii. Istoria comunei Turburea, de
la primele atestri documentare, pn n pre-
zent, este turnat n sapte tipare dttoare
de sens: cadrul natural, cadrul istoric, cadrul
administrativ, cadrul socio-demografic, ca-
drul economic, cadrul spiritual si comuna de
azi, vzut n perspectiv. Dup trasarea
fundalului spatio-temporal, autorul si ncepe
activitatea de scafandru, n cutarea relic-
velor unui imaginar Titanic scufundat, adu-
cerea probelor la suprafat, cntrirea si
clasificarea lor. Desi aterizat, prin cstorie,
n comuna Turburea, Nelu Vasile, din dra-
goste fat de oamenii deosebiti ai plaiului
gorjenesc, a ptimit mai mult de un deceniu
O MONOGRAFIE
UNICAT
la plmdirea acestei monografii. Dup ce
aminteste semnificatia toponimului Tur-
burea, printr-o legend cunoscut de oa-
menii locului, autorul se nham si purcede
la mpletirea istoriei celor patru sate com-
ponente ale comunei: Turburea, Sipotu,
Poiana de Sus si Cocorova. Plecnd de la
asezarea geografic, de la ci de acces, relief,
clim si hidrografie, flor, faun, sol, resursele
subsolului, se ajunge la o ploaie de toponime,
toponime transmise, de la o generatie la alta,
fie prin legende si cntece, fie prin acte si
documente, atestri documentare, acte de
vnzare sau de schimb terenuri, hotrri jude-
ctoresti, descoperiri arheologice, sau obi-
ective economice noi. Lumea toponimelor se
evidentiaz printr-o suculent expresivitate
involuntar, mereu sub stresina unei curi-
ozitti debordante. Cadrul istoric uimeste
prin bogtia de acte doveditoare, nsirate
cronologic, privind fiecare localitate com-
ponent a comunei, ncepnd din 1480 pn
n zilele noastre, incluznd revolutia de la
1821, rzboiul ruso-turc din 1828-1829, pe-
rioada Regulamentului Organic, Reforma
agrar din 1864 si urmrile ei, Rzboiul de
Independent din 1877-1878, miscrile t-
rnesti din 1902 si 1907, Rzboiul Balcanic
din 1913, primul rzboi mondial, al doilea
rzboi mondial. Cadrul istoric se ncheie cu
o emotionant trecere n revist a sutelor de
eroi ai comunei, care si-au jertfit viata pentru
aprarea pmntului romnesc, si prezen-
tarea monumentelor ridicate, n timp, n a-
mintirea acestora, pe fiecare localitate, n
parte. Dac omul se afl sub puterea spatiului
si a timpului, administratia este lucrarea
oamenilor. Aici se vede priceperea localni-
cilor de a se autoorganiza, de a se gospodri,
de a face reguli si a consolida cutume. Nu e
de mirare c istoria multisecular a comunei
Turburea umple zeci de pagini cu sute de
primari care s-au perindat n fruntea obstei
si care au directionat un destin sau altul, prin
organizarea fiscal, paza obsteasc, politia
local, organe judectoresti, institutii sani-
tar-veterinare. Crosetat cu igla pasiunii, ca-
drul socio-demografic este o bijuterie a
atentiei si a concentrrii. Sunt urmrite, cu o
lup de mare putere, miscarea natural a
populatiei, natalitatea si mortalitatea, mi-
gratia populatiei, repartitia populatiei n te-
ritoriu, pe sexe, pe grupe de vrst, structura
etno-cultural a populatiei, structura socio-
economic, nivelul de instruire. Capitolul se
ncheie cu un emotionant pomelnic de antro-
ponime care ncnt prin frumusetea deta-
liului. Cadrul economic, desi rece, prin in-
formatii, e o lectie de savant observatie, ca
peste tot, cu documentele pe mas. Cadrul
spiritual este o lume n sine, o poveste care
instruieste, dar care si ncnt. Pe un fir
imaginar, se nsir bisericile vremilor, preoti,
parohi, scolile cu nvttori si profesori,
activitti culturale si sportive, biblioteci,
cenacluri, cercettori, publicisti, scriitori,
amenajarea locuintelor, gospodriile t-
rnesti, industria casnic, alimentatia, mes-
tesugurile, portul popular, muzeele, jocurile
populare, obiceiuri, traditii privind nasterea,
nunta si moartea, srbtorile calendaristice,
credinte si superstitii, folclorul local. Dup
bogata ochire retrospectiv, impresionanta
lucrare se ncheie cu o privire la zi a co-
munei,, fr documente si manuscrise, ci n
act, n fapt, pregtit s ia viitorul n piept,
spre o modernizare rapid, eficient si trai-
nic.
Amintim c monografia este ingenios do-
zat cu hrti, tabele si fotografii care probeaz
textul si conving prin autenticitate. Minutio-
zitatea cu care sunt numrate obiectele din
cas, vitele din grajduri, exponatele din mu-
zee, primarii, preotii, nvttorii si mosierii, si
care d farmec lucrrii, unic, n felul ei, nu
ne mpiedic a semnala un minus al mono-
grafiei si, n acest sens, s-i reprosm auto-
rului c nu a numrat, de dragul preciziei,
ginile, mustele, tntarii, fluturii si privighe-
torile din mprejurimile secularei sale comune!
Janet NIC~
45
Anul V, nr. 8(48)/2014
Cnt 1
Tovarsul Stalin trieste n noi,
Habar nu avem ce este un moroi,
Era el, tovarsul bun specialist,
Numai putini l stiu ca lingvist,
Nu era el un oarecare,
A sugrumat cuvinte, popoare,
Eu i mai scriu uneori, n pustiu,
El nu citeste, mi plac cei ce stiu,
Cei ce nu dau nimnui socoteal,
n iad ei au dusmani de clas, de scoal,
La fel si urmasii urmasilor si,
ti vine s strigi la Dumnezei,
Intr un varan, iese un pui,
Portretul lui Stalin fixat e n cui.
Cnt 2
Clina, calina, Mlina, mlini,
Cti ai sfrmat ntre canini?
Outsideri, buldogi de pe Vega m latr,
Ei sunt genialii din era de piatr,
M simt depsit, sunt poate senil,
Dar rd de prostanul trufas, infantil,
n art, de-i art, atuul nu-i scris
n ani, sex, etnie. E doar Paradis.
Dar ce ntelege bostanul citit?
El stie s-njure scuipnd cu acid,
Brila cu mila, n Bucuresti
Cresc doar bureti, se bea fr cesti,
Margento? Ce-i asta? ntreab un ins
Fost grangur, acum un cinstit securist,
Epitalamul, may Lord never put,
Boris MARIAN
Eu cred c-n zadar unii insi s-au nscut.
V iert, cum v iart si Domnul din cer,
Scrieti bieti, cum spunea Boris Mehr.
Cnt 3
Apoi veni aporia si spuse,
Las-ne, Doamne, opinii opuse,
Locomotiva prinde vitez
si va lovi n mers o cintez,
au si apele ironiile lor,
voi nu veti sti, onorati verisori,
nu v ratati timpul, talentul,
eu nu accept, glumet, argumentul,
scriu si triesc serios si seros,
doar cu perfuzii de snge cinos,
las linistit n urm istoria,
Homer, Vergiliu si Muntele Moria,
Trec pe la post, iau un pachet,
E cioclopedia unui biat
Ce m admir de peste ocean,
Lacom admir postrita, n-o am.
Cnt 4
Reversul unui zbor,
O amintire de cocor,
Din cormoran nu scoti un ban,
Sunt cel ce spal umbrele pe ap,
Doar albul ne nvat si ne scald,
Din scorburi vin ciclopii mult prea htrii,
Se-nvrte moara vietii, se nvrte,
Cnd se coseste iarba fr voie,
Poti s-l decapitezi pe zeul Joe.
Staliniana -
2014
SONETUL VISCOLULUI
n geamuri bat cu degete din neaua
Cu care-acopr spatii necuprinse,
Iar pe culmile ce par nenvinse
Troiene-asez precum drumetul saua.
Pe buz v ngheat zeflemeaua
Cnd alarmate stiri, anunt prinse:
Tractoare, pluguri sau masini deprinse
Cu lupte doar prin fulgi ca floriceaua.
Nu-s case-n care focul s trosneasc
Pe priciuri reci zac babe degerate
Trgnd de-o tuic s se nclzeasc
Si-n crsme stau trani cu chip de iasc
Ce-asteapt-n lungi tceri nfiorate
S vin-armata s-i dezpezeasc!
SONETUL LEULUI LA PND
Perfid ca leul stnd sub sicomor
Pndesc atent la dulcea-mi cprioar
Si simturile mi-s ntinse, sfoar,
De trupul tnr, frumos aromitor...
Zglobie-i, cu ochi blnzi ca de mioar,
Iar eu ce-n Kama-Sutra-s profesor,
Fierbinte sunt acum si totu-i fior
Iar gndurile parc-n ceruri zboar.
Mental transmit idei de actiune
Filtrez priviri adnci si reci, d-agat
Ea vine-ncet si toat-i pasiune...
Sursu-i este o promisiune,
Iar vorba-i cald inima-mi desfat...
- Bunelu, astzi iar ai tensiune!
Mihai BATOG-BUJENI}~
Turner - Avalanya
46
Janet NIC~ Eugen DEUTSCH
SONET FONDANT
Fondul tu e cu probleme?
Are forme cam socante,
Sterse, abracadabrante,
Dup-alambicate scheme.
Unele-s extravagante,
Altele-ti propun noi teme
Ce se-nsir-n mici sisteme
Neputnd a fi savante.
Dar crocantul tu sonet
Nu e chiar un croc-odil,
Nici o ciorn de pamflet
Iar, cum pare fistichiu,
Si un pic prea versatil
Cred c-i numai un crochiu!!
Eugen Deutsch,
5 martie 2013
SONET CUCUIET
Deci m-ai citit, dar mi se pare,
C te-ai ales cu un cucui
Sau poate ti-ai btut un cui
n talp (unul fr floare!)
Umblnd prin versul meu, hai-hui,
Cazi cte-odat n eroare
Si sorbi deprin borcane... moare
(Precum se zice la Vaslui!)...
Vd c mai ai si-acum ghiozdan
Ca uncoler de grdinit
Ce n-a-nvtat dup un plan
Dar, ca s scapi cumva de nervi,
Asa ca pe-un produs de vit,
Doresti setos s m... conservi!
Eugen Deutsch,
5 martie 2013
SONET CU CUI
Eu vorbeam de FOND, maestre,
Iar matale pricepusi
C-s o cas fr usi,
Fr scri, frde ferestre.
Pui stampile si sechestre
Peste flori si crbusi,
Rzi de mine cu mnusi
De ideile-mi campestre.
Eu vorbeam de-un FOND de aur
Al petalelor de-april
Ce se-apropie ncet
Rezumnd, al meu sonet
Nu-i exotic CROCO-DIL,
Ci un dacic CROCO-ZAUR!
Janet Nic
5 martie 2013
SONET $COLERESC
Eu nc, Doamne, sunt scoler,
M duc la scoal, am orar
Si mari iluzii n penar
Am si compas, am si echer
Si, mai presus de toate, fler!
- as ndrzni s spun: chiar HAR! -
mi pun povestile-n ierbar
Cu toate stelele din cer.
Am mintea-ntreag n ghiozdan,
Dar sunt, parol, scoler istet
Si, de-as avea putin noroc,
As vrea, urmnd un tainic plan,
S mi teamcaursulet
De plus, cu tine s m joc!
Janet Nic
5 martie 2013
n numele crucii
Rstignit n tcere la captul lumii
Sngele curge sleit n nisip;
Ape duc spumele albe n funii,
Cuiele-n oase scrsnesc ruginit
Trec pescrusi cu tipt lugubru,
Clipa cu viata odat s-a scurs,
Chinul mreste retina si urlu
Mirarea n mine c eu nu-s Isus
Fanatic-i lumea ce crede-n religii
Si arde firescul pe rugul ncins;
Fiara zvcneste la atingerea fricii,
Omul-reptil umil si nvins.
Sfrsit, mi vd umbra czut pe mal,
Vine un cine-nfiorat si grbit
Si sngele-mi linge-n delirul carnal,
Musc din mine flmnd si scrbit.
Zbor agonic
Agonic este sensul fiintrii n magia
Nscut din teluric. Balanta m nclin
S nu mai cer iertarea, ci s triesc orgia
Cnd viata si cu moartea n mine aglutin.
Voi astepta si astzi minunea, ca s vin,
n rstigniri de raze, pe ochi ntors de mort,
Iar cnd, tcut ca piatra, m vei gsi la cin,
O s-ti art cum steaua se stinge n avort;
Tu vei psi pe ape, la fel ca si cum mina
Ascunde flcri albe. Atras de-al ei focos,
Ti se-nclesteaz dintii si tremurndu-ti, mna
O duci spre tmpl palid si fr de folos.
Cu soapte-or s te cheme divinele miraje
n prguirea sacr, crend implozii, iar,
Strfulgerri n noapte ca-n tragice melanje
ti vor strpunge trupul, fiinta s ti cear
Si, rsucit de zborul ce-o clip te ridic,
Triesti dumnezeirea n vis ca pe-o durere,
Tu vei simti n haos c, dac-ai fi furnic,
Nu ai cunoaste visu-n delir, ci n tcere
Alensis De Nobilis
47
Anul V, nr. 8(48)/2014
Ion N. OPREA
Declinul istoric
al Basarabiei ]i Bucovinei
- m[rturii ]i imagini,
recurs la memorie -
Dramaticul destin al Basarabiei si al Bu-
covinei, mereu aflate sub ochiul lacom si ne-
drept a doi vecini, a expansionismului nazist
si a celui sovietic-stalinist, Hitler si Stalin, se
acutizase, astfel c, n urma semnrii n secret
a protocolului din 1939, la 28 iunie 1940 - iat
sunt 74 de ani de atunci, o viat de om -, Uni-
unea Sovietic, tara cu principiile cele mai
umaniste din lume, cum si promova existenta
propaganda, a transmis Romniei vecine ulti-
matumul ca n 48 de ore s evacueze cele
dou provincii - Basarabia si nordul Bu-
covinei. Contrar, trupele sovietice ocup teri-
toriile pretinse. Ceea ce s-a si ntmplat dup
doar 40 deore- nu numai cu ele, ci si cu Ti-
nutul Herta si Insula serpilor, nementionate
n ultimatumum
n timpul retragerii, populatia civil a fost
supus de nvlitori la jafuri, torturi si asasi-
nate, pe care nimeni nu le poate descrie pe
deplin. Ultimatumul Moscovei din 25-27 iunie
1940 este continuat de alte si alte orori,
Katynul romnesc de la Fntna Alb este
doar un exemplu. Aici, chiar n ziua de Pasti,
1 aprilie 1941, au fost masacrati 3.000 de
romni, populatie civil, dar mrturiile ridic
cifra la 7.000 de suflete
...La 1 aprilie 1941, n ziua de Pasti, n jur
de 15 mii de romni din tinutul Hliboca, femei
cu copii n brate, gravide, btrni, copii din
satele Suceveni, Ptrutii de sus, Ptrutii
de jos, Carapciuc, Cupca, Priscreni, Iord-
nesti, au pornit ctre tar cu icoane, cruci
din cetin de brad, trecnd prin pdurea Ca-
mencii spre satul Fntna Alb, aproape de
Varnita. Anterior li se promisese c vor putea
trece liber n Romnia. Potrivit martorilor
oculari, rnitii au fost hcuiti cu sbiile si
apoi ngropati, inclusiv de vii, n gropi co-
mune, pmntul miscndu-se sub ei dou
zile pn au murit cu totii, scriu Diana Vrabie
si Constantin Chiril, n cartea lor, Declinul
istoric al Basarabiei si Bucovinei - mrturii
si imagini, Editura PIM, Iasi, 2014, 173 p,
despre lansarea creia, chiar n ziua de 28
iunie 2014, n cadrul Festivalului Interna-
tional al Educatiei, organizat de Primria
Iasului, ne vom referi n continuare.
Organizat de Asociatia Universul Prie-
teniei Iasi, sub egida creia a aprut cartea,
de Fundatia Ginta Latin, Complexul Mu-
zeal Moldova - Muzeul Unirii Iasi Asociatia
Alexandru Lpusneanu Iasi si desfsurat
ncepnd de la ora 11, 28 iunie a. c., la Muzeul
Unirii Iasi, lansarea de carte a fost un succes
care a impresionat, sala fiind arhiplin, iar
punctualitatea participantilor si organizato-
rilor desvrsite, cum rar se ntmpl la alte
actiuni de acest fel. Mai ales c n sal, ca
vorbitori sau participanti, n afara localnicilor,
au fost si oaspeti scumpi de la Chisinu si
Cernuti, dar si din alte localitti ale Basara-
biei si Bucovinei.
Structurat n mai multe capitole, care de
care mai incitant si interesant - Unitate de
neam si unitate de limb; Detentii si masacre
politice: mesaje pentru posteritate; Figuri de
valoare ale culturii romnesti din Basarabia,
dintre care nu lipsesc vesnicul regretat po-
etul Grigore Vieru, Paul Goma, att de apreciat
de noi romnii de rnd, Andrei Vartic, patriot
care si el ne-a prsit, dr. Vlad Bejan, fonda-
torul Societtii Culturale Ginta Latin, la
cei 92 de ani ai si, s ne triasc, Eugeniu
Coseriu, lingvist de mare renume, cu un an
mai n vrst dect doctorul Bejan, aceleasi
urri - cartea cu foarte multe semnturi de
Diana Vrabie, critic si istoric literar, cu Scoal
Icut la Iasi, Doctor n filologie (2004), pro-
fesoar la Universitatea Alecu Russo de
Blti, membr a Uniunii Scriitorilor din R.
Moldova si Romnia, nscut n 1976, Cons-
tantin Chiril, nscut n 1938, un cunosctor
pn la subtilitatea pulsului istoriei mai ales
al Basarabiei si Bucovinei, dar si a ceea ce se
ntmpl n Palatele administratiei si politicii
din Bucuresti, Chisinu si nu numai, de la
Cernuti, un foto-reporter care stie s ia si
s foloseasc imaginile vietii.
Colocviul desfsurat, cu momente muzi-
cale (Stefania Turcu, vioar, Rodica Ionit
Grosu si Vasilic Iftimie) si o expozitie cu
lucrri de art plastic - Daniela Vrabie,
moderatori dr. Aurica Ichimsi Rodica Rodean,
a fost sustinut si de alte nume care nseamn
profesionism: dr. Vasile Diacon, Iasi, scriitor
si conductor de publicistic literar, autor
de volume n domeniul pe care l onoreaz,
prof. univ. dr. Stefan Urtu, presedintele Co-
mitetului Helsinki pentru Drepturile Omului
din Republica Moldova.
Prezenti n sal, dar si printre vorbitorii
nscrisi n programul de sal al manifestrii,
nc o dovad a bunei organizri, am fost si
la expozitii de art unde att de necesarul
program al actiunii lipsea: Vasile Bcu, pre-
sedintele Societtii pentru Cultura Rom-
neasc M. Eminescu, Cernuti, Doina Bo-
ghian, jurnalist, scriitorii Nicolae Busuioc,
Daniel Corbu, Emilian Marcu, Constantin
Parascan, Constantin Mnut, Liviu Papuc,
Ioan Muscalu, Stefan Boboc-Pungesteanu,
poetul Horia Zilieru, oameni de art, actori,
muzicieni, graficieni, muzeografi, editori de
carte, conductori de reviste.
Bun initiativa existentei standului de
crti cuDeclinul Istoric al Basarabiei i Bu-
covinei - mturii i imagini de Diana Vrabie
si Constantin Chiril, de vnzare la sal.
Ar fi fost util si o expozitie de carte cu
lucrri pe aceeasi tem, spre informarea sau
aducerea aminte a participantilor, mai ales a
oaspetilor. Speram s gsesc la standul expo-
zitional si volumele de interes, zic eu, Buco-
vina n presa vremii. Cernuti n presa vremii
1811-2008, Editia a II-a aniversar, cu o
postfat de prof. univ. dr. ing. Mandache
Leucov si Bucovina pmnt romnesc. Pre-
sa din zona Rduti-Siret, 1893-2008, Editia
a II-a aniversar, cu o postfat de prof. Petru
Bejinariu, autor la ambele Ion N. Oprea, Ed.
PIM, Iasi, 2008, nchinate romnilor din
Cernuti, Herta, din Lunca, Fntna Alb.
Mahala, Ciudei la mplinirea a 90 de ani cnd,
48
n vizit la Dumnezeu
ntr-o dimineat, Dumnezeu a cobort pe pmnt. Cu toiagul n
mn si mbrcat ca un zdrentros, a pornit nspre un sat din munti,
s vad ce mai fac oamenii de acolo si ct l iubesc acestia pe Domnul.
Cinii de prin curtile oamenilor au nceput s fac zarv, iar oamenii
l fugreau de pe la porti aruncnd spre el cu bte si pietre, unii chiar
as-muteau cinii prin gard. La un moment dat a ntlnit un copil ce se
juca pe o movil de nisip si s-a apropiat de el. Copilul s-a uitat lung
spre cersetor, msurndu-l din cap pn n picioare si a disprut n
curte. Dup cteva minute s-a ntors cu un pahar cu lapte si o bucat
de mmlig si fr s zic nimic i le-a ntins acestuia. Btrnul i-a
multumit, le-a luat si s-a asezat pe movila de nisip ncepnd s m-
nnce. Copilul s-a apropiat de el si l-a mngiat pe pletele-i albe si
lungi, parc cu mil.- Cum te cheam, mi copile - Mihai - Cti ani ai
tu? - Saseani - Si nu mergi lascoal? - Eu stau numai cu bunica, c
mama si tata au plecat de mult de acas, si eu nu i cunosc, iar scoala
e dincolo de deal si nu am cum ajunge acolo, iar bunica n-are bani s
m dea la scoal.
Dumnezeu a dat din cap, a multumit si a plecat mai departe. Prin
sat a ntlnit tot felul de oameni, si cu stare, dar cei mai multi su-
prati pe viat si necjiti. A btut ulitele satului n lung si n lat si a
vzut necazurile si durerile oamenilor. Satul nu avea nici preot, nici
biseric, slujbele se tineau la un fost cntret acas, acolo se
nchinau, se rugau si se apropiau de Dumnezeu. n rest fiecare avea
rugciunea lui sub un colt de perin, iar pe perete icoane cu Maica
Precist sau cu Iisus. Acas la om era biserica, iar rugciunile n
suflet. Spre sear s-a ntors napoi, iar la poarta Raiului l astepta Sf.
Petru cu Mihai de mn, iar acesta i-a spus: Doamne, de cum te-am
vzut am stiut c numai tu poti fi, deoarece la noi n sat nu ajung
niciodat cersetorii, fiindc mai cersetori dect noi nu mai exist, de
aceea am venit pn aici s ti vd casa, si s mai vd de cumva
mama si tatl meu nu se afl la tine. Dumnezeu l-a luat de mn si la
purtat prin toat mprtia, artndu-i frumusetile raiului, locul de
odihn al sufletelor plecate de pe pmnt. Psrile ciripeau, vntul
adia usor, pe cte un nor n-gerii cntau la lir sau harf, iar lacurile
erau pline de pesti multicolori, n timp ce izvoarele susoteau sub
codrii de argint. Mihai a fost att de ncntat de ceea ce vzuse nct
nu a mai vrut s se ntoarc. A-tunci Dumnezeu a chemat la el un
nger si i-a spus acestuia s l duc pe biat napoi pe Pmnt si s se
asi-gure c acesta a ajuns acas.
Era ntr-o zi de noiembrie, la nceput de lun, iar Dumnezeu a
decis ca acea zi s devin sfnt, si asa a aprut n calendar: Sf.
Mihail si Gavril.
Stej#rel IONESCU
la 28 noiembrie 1918, Consiliul National al
Bucovinei hotra revenirea la Romnia furat
la 1775, dup cum avea s se ntmple cu
Basarabia la 1812... Expozitia de profil ar fi
dat si o not de optimism...
Poate pe altdat propunerea visat...
*
Duminic, 29 iunie 2014, la ora 11, n sala
Recitalul din neant
Am urcat pe acoperisul lunii s sustin o sear de poezie. Timpul
nu-mi era chiar prielnic, fiindc dinspre rsrit btea boare de vnt
cu arome de toamn, dinspre apus stropi de ploaie ncununau ori-
zontul, dinspre est venea miros de moarte cu pcle de fum, iar tu la
vest mi fceai cu mna. Toate aceste stri s-au ntlnit n apropierea
mea, dup care s-au asezat tcute la mas. Pe stinghia cerului erau
asezate vinuri multicolore n di-ferite gusturi de fructe dar si de frun-
ze, cu arome ce te mbtau doar cu mirosurile lor, adormindu-te si
apoi purtndu-te prin catacombele si abisurile necunoscute ale sortii,
ca n cele din urm s te abandoneze ntr-un alt ciclu stelar ce venise
la masa mea pentru a-mi lumina rimele, fiindc din senin peste toti
czuse noaptea. Bteau culori n rosu-violet, n negru-carmin, verde-
marin si ntr-un albastru de Voronet peste orizontul nc nenchegat
cu noaptea. Am aruncat pe furis o privire spre haoticul Pmnt si
undeva ntr-un stingher colt dintr-un codru nedefrisat Eminescu se
ntlnea cu Veronica Micle pe malul unui lac ncrcat de mtasea
broastei si de orcituri de pe frunze de nufr ofilite. El o purta pe
brate, iar prul ei precum vntul nconjura pdurea, acoperea izvorul
n si-potul lui, n timp ce psrile orizontului s-au format n triluri de
cor lng orga de bazalt a codrului. ncepusem recitalul n timp ce
gustam din nurii invitatelor, seara devenind din ce n ce mai apoca-
liptic, snii acestora revrsndu-se peste orgile dezacordate ale
muntilor plesuvi, peste care norii asezaser cciuli de fum. Gongul
btuse demult ora ze-ro, huiau la lun cinii pmntului, iar cucu-
velele umpluser nucii spre descojire. O lir din cer mi purta pe
coardele ei strofe din poemul meu, rostit acum de ngerii de lumin
ce traversau universul. Se aplauda, se aplauda tot mai tare, s-au ri-
dicat cu totii n picioare cu paharele multicolore n mini aclamndu-
mi reusita, n timp ce continutul se revrsa peste Pmnt ntr-o Auror
Boreal plin de lumin si culoare. ncepuse s adie vntul cnd
Dumnezeu a deschis cartea vietii si a mortii, se fcuse lumin, si era
lumin peste tot, iar ngerii erau mbrcati n alb si purtau lumnri n
mini . Dumnezeu striga catalogul n cele dou limbi, a vietii si a
mortii, vorbit si nevorbit iar cnd ti auzeai numele treceai spre
zona de lumin sau spre cea de neguri. Mi-am auzit si eu numele,
PREZENT, si am pornit spre neant.
B.P. Hasdeu a Bibliotecii Centrale Uni-
versitare Mihai Eminescu, n organizarea
Societtii pentru Cultura si Literatura Romn
n Bucovina - Filiala Iasi n colaborare cu
Biblioteca Central Universitar Iasi, s-au
desfsurat lucrrile celei de-a LIX-a editie -
AMIAZ CULTURAL BUCOVINEAN.
Conferinta Bucovineanul Gheorghe
Tofan - educator, a fost sustinut de pro-
fesorul Gh. Giurc, autor de crti literare,
bibliografii si antologii referitoare la zon.
Au fost lansate crtile: Gheorghe Tofan,
nvtmntul n Bucovina; Gheorghe Patza,
Din Bucovina; Gheorghe Patza, Glasuri bu-
covinene. Prezentator, dr. Vasile Diacon. Mo-
deratorul manifestrii: Liviu Papuc.
Desfsurat cu participarea grupului
vocal SENIOR.
49
Anul V, nr. 8(48)/2014
La putin timp dup ce s-a cstorit, n
cminul conjugal a venit mama-soacr. n
farmacii nc nu erau absorbante, pachetele
de vat se ddeau pe sub mn si ea avea un
scop, s mearg la Sofi-farmacista ca s-o
scoat din impas. Numai c din pachetele ce
le-a adus acas, ndesate ntr-o plas de de-
un albastru criant, crosetat cu iglita, Des-
pinei nu i-a dat nici unul.
- Toate le-am luat pentru Nastasia, ea are
copii, i trebuie mai multe, tu... ai s-ti cumperi!
Gestul acestanu aputut s treac fr s
fie disecat, fr s despice firul n patru. T-
nra nor a nteles c nu e dorit. Cinndu-
se la Emil, acela a atentionat-o c a intrat
ntr-o familie de vit nobil...
- Din care a rmas doar vita, a conclu-
zionat Despina, rsucindu-si cu degetul ar-
ttor o suvit din pru-i roscat, n timp ce si
imagina cum aburc crceii pe o loz si cum
arat vita-de-vie seac, lipsit de zulufi.
Pe Emil nu l-a deranjat apostrofarea ne-
vestei si fcndu-se c nu a auzit un cuvintel,
a continuat nestingherit logosul, n timp ce
scormonea printre discurile cu muzic:
- Cnd s-a luat bunu cu Iconia, n biseric,
i-a pus coroana pe cap cu vrful pistolului
ca s-nteleag c-i este vasal, nu egal.
Chiar dac buna Iconia a venit cu dou salbe
de cocosei, cazan de fcut rchie, zeci de
marve, batoz si treizeci de iugre de pmnt,
ciompu nostru nu a vzut-o niciodat ca pe-
o boboant cci mosu a vrut s primeasc si
bucata de pmnt de la Cuci, iar ai ei nu i-au
dat-o nici n ruptul capului.
Uica, fratele geamn al bunicului, stia trei-
sprezece limbi, a nvtat la Sorbona, a fost
ministrul justitiei pe vremea guvernului... A
murit dup revolutie, stnd la coad s pri-
measc verzisori ca s poat pleca n Turcia.
l astepta o amant tnr, frumoas foc, ce
a emigrat cu familia la Stambul, tot dup...
Pe Despina n-o interesau balivernele so-
tului. A gsit n cmar douzeci de cutii cu
gloante si o sticl baban, sutit din cine
stie ce laborator de chimie, plin ochi cu
mercur. Astea au fcut-o s-si aminteasc
vorbele exasperante ale doctoritei de la dis-
pensarul comunal:
Braconierii
de vise
- Ai intrat ntr-o familie de oameni ai dra-
cului, ai grij! Vru sotului tu mi-a fost
profesor la medicin. Studentii l-au poreclit
Statu-Palm-Barb-Cot. Odat, a tras de pr
o student baptist ce si-a permis s-l n-
frunte. Au ajuns pn la rector.
Pitia, secretara, avea dreptate cnd i-a
spus tinerei: corb la corb nu-si scoate ochii.
Rectorul era la unison cu zbirul ce-i pstorea
oitele si proaspta medicinist s-a lsat p-
gubas.
Despina umbla, vedea si tcea. Nu stia
dac puteas aib ncrederen Emil. Nu era
apropiat de haita lui si era sigur c anti-
patia reciproc va genera conflicte serioase
mai trziu.
n seara aceea au cinat mpreun spio-
nndu-se unul pe cellalt, apoi au dormit n
acelasi pat, un pat din lemn de nuc, ncrcat
de amintiri aventuroase cu nimfele ce s-au
perindat prin casa cu molii. A doua zi urma
s vin Dnut, Don Juanul familiei, vulpoi
btrn, uns cu toatealifiile. Chermezaces-a
dat n cinstea peregrinului, a fcut-o pe Des-
pina s nteleag care sunt regulile jocului n
familia n care tocmai a fost hirotonisit. Emil
era un fel de inelus-nvrtecus pentru ai si,
adesea sfios, descumpnit. Ai lui i luau piu-
itul cu o struint neierttoare si ea a tras
ivrul discutiilor cu babuinii. Prefera s fac
ct mai multe grzi pentru a asculta istorisirile
pacientelor din salonul orfelinelor. Cel mai
mult au impresionat-o amintirile doamnei Isis,
o inginer de la centru de calcul din Valea
Domanului. Stia c nu mai avea mult de trit
si tot ceea ce regreta era faptul c nu va mai
apuca s mearg cu ai ei la o alt srbtoare
a narciselor, la Zrvesti. Acolo l-a cunoscut
pe Filip, svab bntean ce lucra la Serviciul
Romn de Informatii. S-au plcut de cum s-
au vzut, a fugit de-acas pentru el, au stat
pe la Vliug, la bunicii lui, cteva sptmni,
pn s-a potolit pllaia suprrii printilor
din cele dou tabere. Cnd s-au convins c
nu e chip s le curme hotrrea tinerilor, s-au
ntlnit pentru a stabili cum si unde vor face
nunta. Au fcut-o, binenteles, ai ei, la Vrani.
Printii lui Filip au acceptat, resemnati: dac-
i musai, bucuros! Nu au vzut vrnentii de-
mult un asa alai de nunt si asa bairam. Fan-
fara din sat a cntat ca niciodat de frumos.
Cecea Nina a venit val-vrtej la biseric, cu
toalele ce le punea doar la nedeie, cu strimfi
de nailon, cu papuci din piele de antilop, cu
prul pus pe moate. Cipca alb a combine-
zonului iesea de-un lat de palm de sub fusta
neagr de catifea si Ccecea se rotea ca un
curcan ce se buzurluia, nfoiat, s fie admi-
rat, mai-mai dect mirii.
- Of, of, si-un pantof si-o rochit mov!
Ce cinr-i mireasa, tucu-i ochii ei! Si golum-
bul ce si l-a ales, parc-i leit mosu-su, fain,
paur d-al nostru. M-am zuitat c trebuie s
vin, era s pic pe primus, dar iacat-m-s!...
La putin timp dup nunt, Filip a fost
trimis n misiune, n Anglia. Tot ceea ce stia
Isis era faptul c Filip a primit ca arm letal
un stilou chinezesc cu penit de aur, otrvit.
O tigncus, cu fuste crete si-nflorate,
care avea prul mpletit cu funde rosii si b-
nuti de argint, ce se tinea scai de dnsa, i-a
dat cu ghiocul pe una din strzile nfundate
ale Oravitei, sub un mr sntilesc:
- Veti avea multe necazuri, dar ndrzniti
c-o s le biruiti, s fiti milostiv!
Dup trei sptmni de la plecarea lui, o
vedere cu turnul Londrei pe care a recunos-
cut hieroglifele sotului o ncunostintau c e
bine si-att! Sapte ani nu a stiut nimic de su-
fletul pereche. A fcut parastase... Cnd a
nceput puiul lor clasa-nti, n prima zi de
scoal a lui Tudor, Filip a aprut din morminti.
Isis a lesinat. Cu greu a putut s-si revin...
Atunci, cnd au intrat si pentru ei lucrurile
n normalitate, s-a mbolnvit. Era sigur c
nu au reusit s-l lichideze pe el, asa cum au
Icut-o cu prietenul su, care s-a evaporat
n zborul A779 si au recurs la un viclesug
radind-o pe ea. Doamne, ct era de sfrijit
si ce zdrahoan a fost! La capul patului, m-
brcat cu lenjerie apretat, adus de-acas,
avea nrmat o fotografie alb-negru. Era ea,
Tudorel si Filip. Bietii veneau zilnic la spital.
Stteau ore n sir la povesti. Ochii cu lumini
stinse erau ca un telescop ce-si observ
astrii. Zi de zi rmnea cu privirea pierdut la
usa ce se nchidea n urma lor. Doar cnd nu
Dorina MAGARIN
50
Anul V, nr. 8(48)/2014
le mai auzea pasii pe coridor, lacrimi tcute i
splau suferinta. ntindea mna flescit s
primeasc Arnetin, No-Spa, snge...
Ta-ca, ta-ca, ta-ca, taaa-caaa, taaaaaa-
caaaaaaa! Sunetul lin al toaci a fcut-o s
se ridice din pat si s se preling la fereastra
larg deschis. Si-a umflat pieptul ca un bur-
duf, trgnd avid aer cu miros de tulipani,
mrgritare, panselute si liliac. A privit parc
pentru ntia oar valsul florilor din grdina
botanic, rsdite n duct continuu.
- Vreau acas! Asa sfrijit cum sunt, vreau
s merg la biseric s bat toaca, s vopsesc
ou cu frunze de ceap si rdcini de pp-
die, s le ncondeiez cu cear de albine, asa
cum am nvtat de la maica, s fac colaci aurii
si drob ce ti se topeste n gur, s merg la
slujba de nviere, s-mi tmiez mortii, s le
dau de poman. n curnd am s fiu cu ei si
de sufletul meu cine stie cine s-o mai ngriji?
Crestinul, atunci cnd loveste lemnul toaci
cu ciocnelul, edator s spun n sinerug-
ciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul.
- ti lipseste o doag, mi femeie, i-a spus
infirmiera ce tocmai s-a nfipt n pragul usii,
cu mopul. Crezi c doctorul a bolnzit ca s-
i dea drumul acas la o hrghie?
Isis era departe, tare departe, departe n
lumea ei. I-a dat mart doctorului cnd si-a
expus cu hotrre motivele si a semnat fr
sovial externarea.
Peste ani, ntr-o dimineat, n timp ce dor-
mita pe un sezlong decolorat din fata hotelului
Tahiti din Lido di Jesolo, cineva i umbri fata.
- Doamna Despina? A deschis ochii ca
un codobelc, primvara. n fata ei era Hathor,
zeita feminittii, cu un ibis pe umr.
- Cred c visez... doamna Isis?! Btrnica
cu priviri de jad, nvluit n danteluri de
Burano si podoabe de Murano, a surs.
- Connais-toi toi-mme disait Socrate
dans lancienne Athnes. V amintiti?
- Cums nu, doamn Isis!
- Hristos a nviat din morti/ Cu moartea
pe moarte clcnd/ Si celor din morminte/
Viat druindu-le... Atunci, am nviat si eu
si tot atunci destinul familiei mele a luat o
alt ntorstur. Acum trim n Val-David.
Veniti s vedeti srbtorile ce se tin pe Cm-
pul Romnesc!
Era semeat precum arborele mamut,
sequoia. Despina s-a ridicat s-i ntind mna,
s-o mbrtiseze, dar Isis a disprut ca si gon-
dola ce-si poart iubitii pe sub Puntea Sus-
pinelor. Valurile calde o mbiau n largul fosfo-
rescent al mrii. Un brotac ce se juca cu loptele
n nisip, o stropi cu ap, strignd repede, cris-
talin: - Mami, mami, vreau cocola!
A fost un vis?
MOARTEA
Dincolo de perete plng copiii
Ea mi spune ceva
Respir floarea de gheat
din cmpii necunoscute
Iar acolo asculti cntece de leagn
aici fosnesc baticurile
nu se afl nimic mai amar mai tcut
dect vocea ei
n zadar triesc gndesc psesc numai
dinaintea Pragului
iar cnd plutesc prin oras prin sate
fosnesc a pdure cafenea fundturile
teatrului
ea este mereu undeva departe
dincolo de suflarea tcut a vntului
Nu pot asurzi
amurgurile nemiscate peste strzi
de aram ca grosii nostri
automobile cu sirenele tiptoare
ziduri de fabric n vesnic bubuial
fuga desteapt a trenului
strig dinadins despre vietuire
nu vor s cread c este si un trm
Eu vreau s nu cred si nu vreau s cred
corbul mic mutilat
rupt n bucti de dulii strzii
moartea vine la mine si-mi vorbeste
cu soapte fierbinti
se pare c de pe chipul reversului de aur
iese Domnul
se-apleac asupra mea pe moarte corb
rsuflat
Pe pleoape se scurge rusinoas lacrima
vd prin ea lumea lutoas ca o pusculit
goal
peste mine nval lunca de gheat
acesta nu mai sunt eu
Nici tu corbule nu mai esti
(poate nimeni nu mai este dincolo
de fundalul de aur)
schema ofilit
Jzef CZECHOWICZ
(Polonia)
Traducere de Al. {ERBAN-IA{I
DISTRACTIE
FULGERTOARE
Nu erau stele
nu se stia dac au fost ori dac noaptea
pleca deja
ntre patru pereti de mtase nu se afla
pe strzile orasului nimeni nu trecea
Voci betive se stingeau
mngiau tot mai departe
un domn zvelt sruta papucei ajurati
o pereche dansa
cdeau comenzi bea toarn
de pe buzele unei domnisoare n rochit lila
sticlele glgiau pe deasupra de pahare
Deodat
au nceput s se miste peretii cabinetului
trebuiau s se aseze ca s nu cad
fereastra neagr nocturn rtcea
de pe un perete pe altul
ptratele de pardoseal goneau dincolo
de linia de sosire
damigenele umflate dincolo de perdele
vrtejeau deasupra meselor
ca oceanul
S-au asezat au adormit
cabinetul ca un vagon alerga spre zori
capetele bete le-arunca-ndrt
venele zvcneau de snge si alcool
iar din neputinta capetelor si febra venelor
se cldea o fantom - Golem
De as fi fost acolo
poate-as fi zdrobit acea grmad
dar iat cum
n lirismul unui tangou deprtat
a-nceput s urle motorul zilnic
cerul palid s-a schimbat
ntr-un strident si prealuminat
hangar
51
51
Anul V, nr. 8(48)/2014
Ratase un sejur de zece zileall inclusiv
n Tenerife. Ghinion! La aeroport, cnd s se
mbarce n avion, a constatat cu stupoare c
a rmas fr bilete. Le pierduse sau i fuse-
ser furate. Nici nu mai avea important, cci
nu numai biletele de avion se evaporaser,
ci si cele de sedere la hotel.
Asa c se vzu nevoit s se-ntoarc a-
cas. Murea de ciud, la gndul c la nce-
perea noului an scolar, colegele aveau cu ce
s se laude, pe unde au cltorit si ce toale
si-au mai cumprat. O si vedea pe nesuferita-
aia de Marina Cochilescu povestind cu lux
de amnunte ce colt de lume mai vizitase cu
Cipinel al ei, careo urmapestetot, caun ci-
ne credincios. Apoi, cum si invit colegele
la ea n cabinetul de informatic, la un suc,
un fursec si-o cafea fcut la cine stie ce alt
filtru sofisticat, cumprat caamintire de
voiaj. De fapt, Marina nu cumpra asa ceva
din strintate. Aflase de la Delma Avram, la
care Marina se scpa de fiecare dat, lu-
dndu-se, c fcea cumprturi on line, de
lae-mag. n preajma srbtorilor de iarn, de
Pasti, dar mai ales cnd erau oferte laresi-
gilate, Marina Cochilescu l exasperase pe
bietul brbatu-su cu zecile de comenzi de
posete, asortate la rochii si pantofi, etalndu-
le apoi, ostentativ, n cancelarie si la clasele
la care preda.
Gina Cotor si-a spus c tot rul va fi spre
bine. Cu gndul sta optimist s-a dus la
scoal. Vorbise la telefon, cu o sear n urm,
cu amica ei, Anisoara Ciornescu, directoarea
adjunct, si-i ceruse ontrevedere oficial.
- Dac tot te ai cu sefu ca soarecele cu
pisica, spuse Gina, asezndu-se pe fotoliul
de lng biroul directorial, m-am gndit s-i
dau amicii mele o mn de ajutor
- S nu-mi spui c te-ai gndit la otrav!
se sperie directoarea,
- Nici vorb! Doar suntem membre nCo-
misia pentru protec(ia animalelor pe oras,
o linisti Gina.
- Ce mn-mi dai, stnga sau dreapta?...
Nu cred c-n alt viat s fi fost brbat, ca s
am astfel de apucturi si s-ti cer mna, n-
cerc s glumeasc Anisoara Ciornescu.
- S rzi, dup ceiadelainspectorat ti-
or zice c ai stof de manager principal si ti-
or da si patalama la mn!... Acu suntem
serioase!...
- Tre s te fi gndit tu la ceva, de-ai asa
aspiratii pentru sefa ta.
- Tot e scoala-asta santier n vara asta si
n-ar strica s mai facem niste spturi...
Vorbesc eu cu Rducu, veni oferta Ginei Co-
tor.
- Schimbm toate tevile laccstoare, de
sus, pn jos si e deranj mare, nu mai avem
bani pentru alt ceva, explic sefa. Primria
abia ni i-a dat si p-stia...
- Vine Rducu meu cu echipa si nu v
cost nimic! Numai tu s fii de acord
- Ai, c m-ai fcut curioas!
- Cabinetu meu e lipit de cel al lu madam
Tibanu, ncepu Gina, desennd cu minile n
aer perimetrul imaginar al celor dou locatii.
- Si ce dac
- Pentru c madam a plecat si n-o s mai
FE}TANIA
avem titular la geografie, m-am gndit s spar-
gem peretele desprtitor dintre cele dou ca-
binete si s facem o sal multifunctional.
Pstrm doar tabla pe care madama a trans-
format-o n paravan pentru proiectia filmelor
din cltoriile ei n jurul lumii.
- Stii c ne-a lsat toat filmoteca?
- Eu as da-o de poman, c n-are licent!
- Nici ministeru nu are asa filme didactice!
- Mai bine le dm luia de se ocup cu
organizarea carnavalului de la Mamaia... I-o
veni lui vreo idee...
- Tu apuc-te de renovare si vedem noi
ce facemcu filmoteca! ndemn directoarea.
*
Veniseziua cea mare. Invitaser si pri-
marul, care fusese rugat s taie el panglica la
inaugurarea noii sli multifunctionale din
scoal. Gina Cotor avea emotii mari. Nu dor-
mise toat noaptea si se gndise la ce-o s
spun ea n fata multimii curioase, invitate la
un asemenea eveniment. Chemase si cele
dou televiziuni locale, iar amica ei, direc-
toarea, i fcuse surpriza s invite o televi-
ziune de la judet ti nc trei posturi de radio,
ca s afle tot judetu.
Primarul se pregtea s taie panglica.
Toat asistenta rmase consternat, cnd
apru nimeni alta dect Carmen Tibanu. Pri-
marul ntepeni cu foarfecele ntredeschis, iar
Gina Cotor rmase gur-casc la o asa aparitie
intempestiv. Persoana nou venit era urmat
ndeaproape de preotul Demirel. Gina nici nu
avu timp s se dezmeticeasc din uluial, c
se vzu luat de mn si tras cu putere la o
parte.
- n clipa-asta, ti iei catrafusele si dispari
din ochii mei! porunci Carmen Tibanu. N-ai
ce cutaaici, intruso! Eu sunt titular aici!
tun Carmen.
- Mcar primaru s taie panglica, dac
tot a venit, ndrzni Gina.
- Printe, chem Carmen Tibanu, ia vino-
ncoace! Ai adus tot ce-ti trebuie?
Acesta ddu aprobativ din cap.
- Facem festanie, printe!... D-i mai
repede cu tmie, c dac n-alungi piaza rea
care mi-a subminat notorietatea, se-mpute
totu aicea... Dom primar n-are bani s-o dez-
infecteze pe intrusa care s-a mutat n locu
meu!
Constantin MIU
T
u
r
n
e
r

-
F
o
c

l
a

m
a
r
e
52
Leonard Ionu] VOICU
(Canada)
(continuare din nr. trecut)
n cele din urm, n acea dimineat de
iunie, s-a sunat desteptarea. Dan Vardan n-
trerupse exercitiul imaginativ si se ridic din
pat, n timp ce si ceilalti colegi de camer au
srit grbiti s se mbrace si s pregteasc
bagajele pentru plecarea acas pe timpul mult
asteptatei vacante de var. Noul pedagog
stia c nu avea nevoie s vin, s deschid
usile dormitoarelor si s-i ndemne pe copii
s mearg la spltor, de aceea, fr s-i pese,
si de la geam oricine a putut s-l vad, mer-
gea n pas grbit spre cantin s-si bea ca-
feaua si s serveasc micul dejun - una din
activittile sale favorite. Nu dup mult timp
ajungeau si elevii la sala de mese, numai c
trebuia s intre fiecare n mod disciplinat,
Ir s alerge si fr glgie. Ceai, pesmeti,
pine cu unt si gem ori marmelad erau la
ordinea zilei, salam ieftin cteodat, n zilele
mai norocoase. Fiecare mnca n fug, gr-
bindu-se apoi spre clasa lui, convins fiind c
aceast grab obliga si timpul s treac mai
repede. Asemenea celorlalti, si Dan Vardan
numra minutele si abia astepta s plece acas.
Orice ncercare de a capta atentia elevilor
la cursuri n aceast ultim zi de scoal era
zadarnic. De aceea profesorii preferau s
soseasc cu ntrziere ori de loc. Aceast
situatie era cea mai fericit pentru elevii din
clasa lui Dan. Dac vreun profesor ntrzia
mai mult de cincisprezece minute, se consi-
dera c nu mai are loc cursul si n mare grab
elevii prseau clasa. Bietii, n frunte cu Dan
Vardan, se ndreptau spre terenurile de sport.
Acolo, ncingeau un fotbal si cu mare greu-
tate i mai recupera cineva de acolo. Le tre-
buiau cinci minute s ajung si s nceap
jocul si peste treizeci s fie adusi napoi. Asa
se pierdeau n mod sigur dou ore de curs.
Cea la care lipsea profesorul si a doua la care
ar fi venit cineva, dar i trebuia prea mult timp
s aduc elevii napoi n clas. Scuzele era
mereu aceleasi - nu tiau ct e ceasul, nu i-a
chemat nimeni, nu le-a spus nimeni si bine-
nteles favorita tuturor generatiilor de oriunde
de pe planet - nu am tiut. Ori alte ineptii de
acest gen. Toate, motive valabile dup pre-
rea tinerilor, aberatii exasperante si fr va-
loare pentru profesori.
La sosirea prnzului, copiii plecau n fug
spre dormitoare, puneau n sacose ori valize
claie peste grmad haine si crti, si prseau
n grab cminul. O mare nghesuial se forma
pe scri si pe coridoare, dar nici un profesor
nu-si asuma riscul s le spun s mearg n
ordine, s nu se grbeasc, ar fi fost inutil.
Hrana rece pregtit la cantin pentru drumul
spre cas, rar si gsea clienti, majoritatea
uita de ea, toti dorind s plece ct mai repede.
Tudor Vardan, unchiul lui Dan, si astepta
nepotul ntotdeauna mai retras, asezat pe o
banc, la umbr. Nu se nghesuia, cum fceau
multi printi la poarta liceului abia asteptnd
s-si revad odraslele. Stiind unde l va gsi,
Dan Vardan se simtea n sigurant iar cnd
prsea curtea scolii si l zrea, uita n acelasi
moment toate lunile petrecute departe de
cas. Unchiul Tudor l privea cu ochii si p-
trunztori, ascunsi sub sprncene negre si
stufoase. Minile sale, de o curtenie exem-
plar si albe de parc ar fi trit la oras si nu la
tar, erau asezate pe genunchi ntr-o pozitie
ce sugera c este pregtit n orice moment
s se ridice. Nu zmbea n mod deschis, si
Dan Vardan nu-si amintea s-l fi auzit vreo-
dat rznd, dar pe fata sa colturoas se citea
satisfactia revederii. ngrijorarea ns, nor-
mal fiecrui printe, era un sentiment ce nu
lsa s se ntrevad, dar la ntmpinare, un-
chiul Tudor, punea an de an aceeasi ntrebare:
- Ei... eti bine ?
Dan Vardan ar fi preferat s fie luat n
brate, pupat, dar nu era n firea unchiului
su s treac la asemeneagesturi femeieti
cum le spunea el.
- Da sunt bine! rspundea tnrul elev,
cu sentimentul de apartenent la septelul
familiei, ce trebuia s fie bine sntos si bun
de munc n orice moment.
Tudor Vardan lua repede din mna nepo-
tului su bagajele, de parc ar fi fost prea
plpnd s le care, apoi cu pasi fermi si repezi
pleca spre statia de autobuz. Umerii si largi
si puternici acopereau cmpul vizual al lui
Dan, care se multumea s-l urmeze grbindu-
ses tin pasul cu el. Unchiul lui Dan nu era
prea nalt, dar era vnjos si mergea repede,
crnd gentile cu haine si crti, fr s fac
aparent, nici un efort. Poteca de pe lng
gardurile caselor nu era prea larg, nu se pu-
teau plasa unul alturi de cellalt, de aceea
Dan Vardan prefera s rmn n spate, dar
ct mai aproape, cutnd subiect de discutie:
- Ce mai e pe acas? ncerc el o prima
ntrebare la care ar fi dorit o list complet a
tuturor evenimentelor din ultimele luni, plus
vesti despre fiecare n parte.
- E bine ! rspunse scurt unchiul Tudor.
Trebuiau puse ntrebri mai precise
pentru a-i deschide apetitul de a vorbi si cum
Dan stia c unchiului su i place s se ocupe
de grdin...
- Ce rsaduri ai pus n primvar ?
- Pi... am pus ardei, dar nu numai d-ia
verzi, am pus i ardei iuti. Am pus i Capia,
salat, vinete, roii... vreo patru soiuri. Anul
acesta am gsit nite roii bune pentru bu-
lion, foarte dulci, sigur are s-i plac Tantei.
Abia ateapt s te vad. Si uite asa, de la
rsaduri ajungeau apoi la vesti despre toti
membrii familiei, despre cti iezi le-au ftat
caprele, cti ctei are cteaua, despre puii de
la closc, rate, gste, aproape fiecare om din
sat ce a mai fcut, ce s-a mai ntmplat. Dac
a fost vreo nunt, botez ori nmormntare.
Partea cu nmormntrile l preocupa pe Dan
cel mai putin, dar prea interesat ca s nu-si
opreasc unchiul din povestit. Apoi, cnd
simtea c nu mai are ce s spun, l ntreba
Ir s-i lase timp s rsufle:
- Dar Laura i Doina s-au ntors de la
coal?
- Ajung i ele astzi, or s fie acas
naintea noastr, mine poti s te duci s
te joci cu ele.
Mine? Se ntreba Dan Vardan n gnd.
Ce spui unchiule? Dar n seara aceasta ce
are? Las s ajungem noi c stiu eu ce am de
Icut. Lui Dan i sfriau clciele de nerb-
dare, dar nu putea s fug dup cum ar fi
vrut. Trebuia s astepte si pentru moment,
s mearg n spatele unchiului su rbdtor.
- Tanti-ta Tanta ti-a pregtit gogoi cum
iti plac tie, ncerca s-l mbie unchiul Tudor.
Dan stia c de partea cu mncarea nu putea
s scape, n-avea ncotro, dar apoi... tot satul
era al lui. (va urma)
53
Anul V, nr. 8(48)/2014
PLOU
Calc peste
umbrele de rou,
cem ard caun jar...
Din cnd, n cnd,
m-aplec s culeg cenusa
gndurilor arse,
stinse n iarba plns...
Copaci mi se nasc
din tlpi.
Au trunchiurile arse
din dor de rou...
Calc
peste umbrele
ce m ngroap.
A nceput, deja,
s... plou.
RAIN
Im stepping over
the dew shadows,
which are burning me like an
ember
From time to time,
I lean to pick up the burnt
ashes thoughts,
extinguished in the weeping
grass
The trees are born
from my feet.
They have the trunks burnt
by thirst of dew
Im stepping
over the shadows
which are burying me.
Its, already, started
to rain.
PDURE...
Calc peste
ruguri,
mbrcate n lumin.
Din cnd n cnd,
mi ard n vene
fosnete
de vlstare.
Trna mea ud
zmisleste mldite
n cnt suav.
Calc peste cetinile
vuind, din pdurea
ascuns n palme...
FOREST
Im stepping over
branches,
covered of light.
From time to time,
in my veins burns
sprouts
whirs.
My wet dust
gives birth to offsprings
in sweet song harmonies.
Im stepping over the rumbling
savins, from the forest
hidden in my palms
ARIPI...
Calc peste
ceata deas
nvluind orizontul.
Din cnd n cnd,
respir n
btile aripilor
de fluturi.
Din povara umerilor
cresc mugurii
durerii vii,
tot mai vii.
Calc peste zborul
crosetat n fo?net
de aripi
sngerii...
WINGS
Im stepping over
the thick fog
Gheorghe A. STROIA
covering the horizon.
From time to time,
I breathe in
the butterflies
wing waves.
From my shoulders heaviness
are growing
the living
pains buds,
alive, much more alive.
Im stepping over the flight
tatted in bleeding
wings whir
DIMINETI
Calc peste
siluetele
dese ale norilor.
Din cnd n cnd,
gnduri
roiesc
n asternuturile
cu miros de stele.
Visul
despleteste
lungi trombe de jar
peste cerul nsngerat.
Calc peste arome
rubinii
n pasii culorilor
diminetii.
MORNINGS
Im stepping over
thick
clouds shadows.
From time to time,
thoughts
are pervading
in the silks
with stars scent.
The dream
unplaits
long ember twirls
over the bleeding sky.
Im stepping over ruby
flavours
in the morning
colours steps.
CORALE
Calc peste
tipetele
mbrcate
n borangic.
Din cnd n cnd,
cusul palmelor
ascunde
glasuri acute.
Auzul
desparte
mrile nesomnului
n acorduri de lir
vibrnde.
Calc peste sonuri
albastre de vnt,
clipocind
n corale
HARMONIES
Im stepping over
The screams
covered
in gossamer.
From time to time,
the palms cup
hides
high voices.
The hearing
separates
insomnias seas
in the liras
trembling notes.
Im stepping over blue
wind tones,
flowing
in harmonies
SECVEN|IAL/
SEQUENTIAL
Din volumul bilingv, n
curs de aparijie, (C)RUG
de Gheorghe A. STROIA
Traducere \n limba englez# de GEORGE-NICOLAE STROIA,
clasa a VII-a, Liceul Emil Bota din Aiud
54
Pe unde-a umblat Dumnezeu,
cre]te un nger
La nceputurile literare, n noaptea sfnt
din grunte, a scris haiku, a evoluat spre
tanka - forme ale poeziei extrem orientale, n
care trirea e sugerat doar n cteva exem-
plare silabe (Pasrea cu apte aripi amin-
teste de motivul heraldic al psrii cu trei
picioare din tinuturile - arhipelag si peninsu-
le - Soarelui-Rsare). Si ce este mai subtil,
mai plpnd si mai aproape de simplitatea
dumnezeaiasc dect un haiku de Bash en-
gravat pe o piatr, ntr-o grdin japonez,
pstrat n feeria lampioanelor!
Aici, totul este esentializat, pn la linia
continu - cea care era cutat si de Brncusi:
Am slefuit materia pentru a aflalinia con-
tinu. Si cnd am constatat c n-o pot afla,
m-am oprit. Parc cineva nevzut mi-a dat
peste mini
1
. Transferm aceast importan-
t mrturisire a sculptorului pentru c ea si
revars rostul si n scrierea unui poem, n a
crui structurare, poetul trebuie s triasc
asceza desvrsit a textului. Dup toate ca-
noanele.
Este ceea ce arta poetic occidental a
fixat: Prinde elocventa si rupe-i gtul. Amin-
tit de oriceintroducere n poetic, acest vers
al unui poet francez a fcut carier.
Dar, prin aceast reducere la esential, la
diafaneitate, lahaiku, psim n pmntul
transfigurat
2
care are, printre avatarurile
sale, si frumusetea care va salva lumea.
Acest trm al diafaneittii e un trm n
care poetul si spune: Aici nu sunt dect
eu! Dar el este generos si smerit foarte si
mprstie viziunea sa, ntr-un joc de artificii
interminabil. Tot ce atinge, tot ce priveste
are sansa de a deveni poem, n alchimia tai-
nic a proceselor si transferurilor n creatie.
Desi, tot ce-am strns e pleav. Cu toate
acestea, n jocul cu ngerii de-a v-ati ascun-
selea, cu poemul meu / L-am osptat pn-
n amurg pe Dumnezeu. Iat de unde plecm.
Si, peste toate, nceputul de lume, clipa
nspimntat n vortexul cosmic. Dar si
bucuria de a tri n Urania, n lumina corpus-
cular - cea urzit, fr de stative, fuscei,
hemoglobin.
Cteva poeme mi-au amintit o ntmplare
cu un copil cruia i-am spus: Ai 4 ani si tu ai
un nger. Roag-te, cu ngerul tu, pentru
mine! Dup o crruie si o colin, el m-a n-
trebat: Spune-mi: ngerul meu creste odat
cu mine?
n poezia lui Dumitru Ichim, creste un
nger, care apr spatiul, ppdiile, narcisa,
orhideea, trifoiul, bujorul, sofranul, tranda-
firul, trandafirul slbatic, trestia, o albin, cri-
nul plecat dintr-o icoan, crinul cu patru
aripi gata pentru zbor, un cires ce peste
noapte nflorise, magnolia, salcmul care n-
floreste pe limba sa; apr copilul de stin-
gtorul de lumnri, a crui vorb / ntot-
deauna a fost veche / ca iarna putrezind;
dar iat, n preajma copilului, si un nger
mai mic / o fi adormit pe jos / si trebuie s-l
care pe umr / pn-n ptutul lui / din norul
curat de culcare. Cci, prin ochii copilului
/ trece o umbr / mult mai subtire / ca boran-
gicul serii / n ecou... Aflm c mprtia-i
dat / celor ce-nfloresc / s zboare / cu toate
patru aripi deodat. Universul floral nu are,
n el, nimic exotic, nimic strin pentru c este
nevedit din flori / din neamul celor ce se
aduc / n Vinerea Mare pe epitaf. Copilul,
mereu prin preajm cu firul subtire de raz,
anunt: Am aflat cine lucreaz / n spatele
somnului Meu / si M trezesc prin livada de
vis / pe unde-a umblat Dumnezeu.
Este copilul universal care atinge pnza
de miracole a lumii: el spune mereu: Stiu!
Scoas din ascunzisul hainei sale, copilul
atinge universul, cu o narcis. Copilul, el
nsusi mai nalt dect crinul, l ceart pe
Archange Gavriil, dintr-un trefond usor
suprarealist, c si-a pierdut crinul su, ca pe
un fiu: Te-ai rtcit / de ngerul tu pzitor?
/ Nu-ti fie team, am s te ajut.
Discursul vesperal al ngerului (care si
desfsoar peste tot filologiile sale), fie si ca
semn al deprtrii, apare n contrast cu
stingtorul de lumnri - demonul din a
XXI-a vale
3
care sparge si amenint simetria
lumii, iar lezarea simetriei pune accente pe
viata copilului - le Petit Prince - care, prin
narcisa lui, restaureaz teritoriile: ale sale si
ale altora.
Fiecare poem are o epic (vntul care
ridic stuhul).
Pe scurttura drumului de ap, drumul
apei desfsoar si el tensiuni epice: d-mi
mostenire pustiul / asa / cum numai dunele /
stiu-l! dar pleiadele / treceau pe lng ei
nflorind / cu lumina n soapte. Un alt nger
desena pe unda apei / precum un inel / t-
mduitoarea trecere. Rezolvarea poemului
e dureroas: Ia patul tu... / c se cuvine ca
ngerul mortii / n patul tu s moar. E po-
sibil ca ngerul, n cele din urm, s spun:
Eu sunt Raphael ngerul. Si, de ambut si
de am mncat la masa aceasta, doar ochilor
vostri li s-a prut aceasta
4
. Coborm n an-
ghelologie.
Textul trimite la o proz (foarte scurt) a
ultimului val romnesc: ploile care se n-
torc n cer
5
- cu umbra lui Dumnezeu peste
oameni, n jocul secund pe care numai Dum-
nezeu l ngduie ca atare.
Poezia caut, precum Pilat din Pont,
Adevrul / umbra lui / n numele tuturor ur-
melor. n Vinerea Mare, copilul uni-
versal
6
vede n albin un nger. Omoar-o
s nu te ntepe!, i spuse, din lume, mama.
Mam, dar oare / nu mi-ai spus / c la moar-
tea lui Doamne-Doamne / nu se lucreaz /
c-i Vinerea Mare?
Poetul este arghezian, n cutrile si sui-
surile sale: Las-m s Te sorb din lumin /
pn se va face ntuneric / peste tot pmn-
tul sau Cuprinde-m / si arde-m de-i cu
putint / n nvierea Ta ca s m strng. l
descoperim pe Arghezi (dinDuhovniceasc,
Heruvic, Psalmi, ntre dou nopti), cu al su
Vreau s te pipi si s urlu: Este! ori n Su-
fletul meu deschis ca sapte cupe / Asteapt
o ivire din cristal.
ntrebarea este (cnd unul dintre noi /
deja se pierduse / celuilalt n oglind): ce s-
ar fi ales de aceast Poezie - cu motivele,
temele si subtemele ei - dac autorul ar fi
rmas n aceast Romnie profund, an-
Nazaria BUGA
55
Anul V, nr. 8(48)/2014
corat, cu dramele ei, n Dragonul Carpatic;
Romnia - generatoare, la nesfrsit, de poli-
semie si metafor? Consider c autorul, n
ceea ce-l priveste - esential -, a nfptuit raptul
cel mai dureros: si-a smuls rdcinile adnc
nfipte n pmntul neamului
7
su: tcere
subtire si alb / din miresmele pinii.
Pentru c poezia sa, ca-n stema-mpr-
teasc-a unui spic, este scris - cu toat
universalitatea teologal a motivelor - de
parc ar fi nc aici, n Romnia, patria du-
rerilor-fantom dar si a epifaniilor cotidiene:
aici unde transcendentul coboar
8
si doar
numai tie ti-a fost hrzit / ca s bei / din pri-
mul potir de lumin. Dar poetul, n pofida
tuturor distantelor, se face o scar plin de
ngeri / corcodus nflorit n noaptea de denii.
Elementele predicative suplimentare (din
mica filocalie vorbit), dubla determinare
sintactic, evalurile de sintax, fenomenul
de dizlocare - att de drag achizitiilor post-
moderne, toate, si multe altele, creeaz acele
fericite sfere lexicale, prin careSarpele de
aram si dobndeste autonomia. Fiind o
piatr pentru templul su, e timpul s-si
aib definit acel teritoriu, numai si numai al
su, n pustiul si-n metafizica acestei lumi.
Arsenalul poetic provine din registre
diferite ale romnei vorbite, din polenul de
Iin (fluierul stnii, pit, cusul palmelor,
Irmtura de pine, hlciuga, scrin, hultani,
hrb...), pe care autorul le transfigureaz, n
rostul lor, uneori, cu totul si cu totul de aur,
cci era cusul palmelor de nger / plin de
minune si ap. Trim, prin poezie, ntr-un
univers transfigurator: vrful lui de toiag /
dup lovirea n piatr / precum un migdal n-
florise. nvtati de la smnt nti.../ iar
toate celelalte le voi ntoarce vou.
Si, pornind de la o formul ca aceasta, s-
ar putea scrie un Acatist: Marie / si pururea
Fecioar / asteptrilor mele-mprumut / Prun-
cul tu si-al Duhului Sfnt. O mprumutm
noi nsine ca pe o rugciune, cea mai scurt.
Unul din marii duhovnici ai Ortodoxiei
9
spu-
nea: mprstiati chipul Maicii Domnului.
Fcnd abstractie de titlurile care secven-
teaz ansamblurile, aceast carte are traseul
unui poem de amploare, este recursul la Ge-
nez si la frumusetea de neegalat a tririi n
lumina fr asfintit a Evangheliei. Este o m-
prstiere, un elogiu adus Mariei, loc de n-
tlnire ntre Dumnezeu si om
10
. Arhetipul
feminin, acopermntul fragilittii omenesti,
cu Pruncul nfsat n axion. Este o sesizare
(cu mijloacele prozodiei) a ontologiei femini-
nului: univers n care singurul lucru nou
sub soare este ntruparea Fiului lumii: che-
marea de a-L ntrupa. Arhetipul Teotokos este
suveran, dincolo de sacerdotiu si de ierarhie.
Iar cea mai frumoas mam din lume si
desfsoar, cu egalitate desvrsit, lectia ei
de pedagogie sacr: mereu ea priveste spre
Copil / din spatele lui Dumnezeu. Iat poe-
mul care edific:
Pentru c tu esti mama,
esti la fel de frumoas
ca aceast piatr ce ti-am adus
gri ctre Fecioar
Copilul Iisus.
E rotunjit de ape si vise
pe dinafar.
Are pleoapele-nchise, dar nu doarme
somnul rotundului greu
ca Iacob la capt de scar.
Piatra aceasta si aminteste
ceea ce nimeni nu stie
cum ngerii cntau lui Dumnezeu,
pentru prima dat lumina rostind-o
cu numele ei de Marie,
din raz n raz
ecoul suind.
Piatra aceasta nu doarme.
Ascult-o!
Perdeaua e tras.
Tcerea-i ntreag,
Cu pleoapele nchise,
se roag ca tine,
la fel de frumoas,
Lumino!
Cum ar putea s doarm
cnd Dumnezeu de departe
s-a ntors acas!
Iat si o definire a oglinzii: o ap / n care
ai putea s te vezi / ca si cum ai fi nc o
dat. Era pe cnd nflorise luna.
Oricum, poetul si are jumtatea sa de
inel deasupra oceanului.
Poemul navighez peste acel trm al
salvrii, soteriologie pe care o regsim, pn
trziu, n exegeza teologilor care pzesc pra-
gurile: Georges Barrois, Thomas Hopko, J.
Meyendorff:
La chute inaugure lhistoire du salut.
La femme personnifie une nergie imma-
nente lhumanit qui soppose la puis-
sance du Mal, personnifie dans le Serpent.
Il y aura hostilit entre sa descendence et
celle de la femme. Il la blessera au talon.
Mais le Fils n de la femme lui ecrassera la
tte
11
.
Dar iat, aflm c pe ascuns / plnse n-
susi Dumnezeu - imagine care rmne prin
paradoxul ei. Asta, de-ar fi s ne referim la
pustiul acestei lumi: Am fost pn la
soare, / btndu-i n poart, / dar nu era
acas. De fapt, poezia lui Dumitru Ichim e o
rsturnare de canoane, e un tumult n care
limba romn se refract, din nenumratele
fatete ale prismei. Se primeneste, se schimb
la fat (D-mi rnile Tale c tare mi-e frig),
arondat de multitudinea de sintagme care
iau cu asalt fiinta poetului - transferul de du-
rat (si imperceptibil) de la chip la asem-
nare, ctre un apex desvrsit. Versul liber,
departe de constrngerile formale, ngduie
limpezimi n apele sensului, defrisndu-se si
tulburndu-se acele mluri n care cresc
neaprat rdcinile crinilor.
Neologisme precumhemoglobina, al-
gebra, paradoxal intr si ele n planul a-
toatetestorului ce-a ntrupat / din lumin
primul trandafir. Dar neologismele stau
cuminte pe lng alte forme de tezaur: porfira,
vizon, firet de aur, ita, ghemul, spata, stative,
fuscei, mosor, borangic, (ne)nvdit, vorba
proast (cu sensul de simplu), tiubeiu,
chiler, harang, turta sfnt coapt pentru
Cin...
Poetul (si-n slav si-n osnd), cel din
alternativa kierkegaardian, este fiul picturii
de ap, n chiar miracolul de a avea apa
adus din adncuri de incantatii colective si
de solomonarii de alt dat; el i contempl
metamorfozele de rou, promoroac si
boare, / stihie trectoare / de curcubeu si
mlastin. Si trebuie s descoperimcumscria
cerul pe lut / cu litere n form de cuie. Poetul
se mbrac-n stihar de srbtoare / ce-o via-
t-ntreag l-am tesut cu calm. Poetul e locuit
de Ierusalim, cnd a doua oar se arat Dum-
nezeu. E momentul epiclezei! Trim ntr-un
univers floral, ca-ntr-un desen executat pe o
mtase foarte fin: la Cina de Tain / nflo-
resc din psalmi... ciresii. Lacrimii mele i este
de-ajuns chiar si o soapt de nger. Aceste
ultime sentinte enunt c poetul e familiarizat
cu constrngerile diafane ale haiku-ului.
Dintr-o apocrif - au aprut attea - aflm
pe iazul somnului, / c de pe patul de crini /
plecase Maica Domnului, iar n locul ei -
imagine de avangard - nflorise Coroana
de Spini.
Cum numai o mam poate s fie colind,
ntr-un sat atemporal din Valea Uzului, s-au
dus / cu colindatul, ca melcii-ncet urcnd
spre cer, cu casele n spate, cu tot satul...
Apoi, supra-spiritual, totul este jur-mpre-
jurul mesei de sear n Nazaret: Ca n orice
cas de la tar / e mai mult pace dect mn-
care / dar destul pentru prnzul de sear.
Pe ulitele satului ancestral, miroase a colaci,
a pine coapt/ si-a amintire veche / uscat-
n busuioc.
Gndurile, vorbele, zborurile, vi-
surile, pcatele fac, si ele, parte din viata
complex a poetului. Totul e Frngere.
Cartea este o apologie a bobului de gru,
ntr-un univers nmiresmat, agrest, familiar,
cci miroase a lumin / din pinea aburind
de la Cin. Chiar alfabetul luminii e aprins
n smnt, iar Duhul e scris n grunte.
Viata e concentrat n universul mic, mereu
56
pe miracolul posibilei germinatii. Al ncoltirii
fundamentale. Grunt, grunte, smnt,
dar si Spicul, cu pecetea Duhului sunt un
elogiu al pinii cea spre o fiint, Pine /
din fecioara-fin. Prefacerile Pinii, n acest
efort al transsubstantierii, vin dinspre
smnt, seminturi, clipa ncoltirii din tarini,
pn la saci de gru n coltul de hambar. E
pretul rodirii si al ritmurilor sempiterne. Poetul
e fericit pentru c i s-a spus: Doar numai tie
ti-a fost ngduit / ca s bei / din primul potir
de lumin. Peste roua grdinii arhetipale,
peste roua trandafirului, poetul macin ste-
lele toate / pn la ziu. Mereu e tangent la
eforturile atoatecreatorului si si are rostul
bine definit, ntre alte elemente de fizic a
pmntului, cci i s-a spus: din toate ale
Tale, Te-adun cum pot, grdin! / De eu nu
ti-as fi umbra, cum poti s fii Lumin?
Florile au fugit din flori / si au rmas
fructele. / Fructele au fugit din fructe / si au
rmas semintele. / Semintele au fugit din se-
minte / si s-au ascuns n pmnt. / Pmntul
a fugit din pmnt / si s-a ascuns dup frun-
ze. Iat o evaluare evolutiv/involutiv a
lumii epifenomenale.
Cum nu poate pieri fiul attor lacrimi, e
vremea s se ntoarc Fiul Risipitor (omul, n
finit/infinitul problematicii sale), s se n-
toarc din ecoul angoaselor care spulber
lumea, s se ntoarc din secolul contradic-
toriu si att de nefericit: Tat, mi-e noapte,
Tat, mi-e fric! / Nu se mai vede drumul acas
/ Lumina-i rupt / Puntile toate s-au frnt sub
dorul / de mine nsumi, risipitorul; Doare
tcerea, dar eu tot te strig / De Tine mi-e foa-
me si tare mi-e frig!. Este aici si acea noapte
groas, noapte grea, din recuzita arghe-
zian.
Pentru c, n transfigurarea paradisiac
a infernului terestru, trim nrezonant si
n lumea corespondentelor; imaginea lui
Iisus pe marea-nvolburat mi-a amintit de
impresionanta partitur Sfntul Francisc
mergnd pe valuri - transpunere pianistic
de ctre Franz Liszt a meditatiei de dup anii
de pelerinaj. Franz Liszt - abatele, n cele
din urm.
Ne axm pe simultaneitatea pe care o
presupune arta tuturor timpurilor, n idee,
intuitie, (im)permanent: Novalis fixa ca-
lea ce duce nuntru (au ddans de soi
mme), prin tulburtoarea afirmatie,
lternit et ses univers, le pass et lavenir
sont en nous ou nulle part. n acest univers
pnevmatofor, Iisus Hristos a sosit n ipostaza
Mielului (A) care s-a adus pe Sine ca Jertf
(W), nceput i Sfrit. Agnus Dei, la care
se refer poetul: n care Dumnezeu, / de-
odat, / se vedea pe sine nsui / pentru pri-
ma dat / ca Tat.
Nu n cele din urm, trebuie s amintim
respiratia de prerie american a poeziei
veacului XX: William Carlos William,
Wallace Stevens, Carl Sandburg, Ezra
Pound, Edgar Lee Masters, Langston
Hughes, Emily Dikinson (descoperit, ca
poet, n veacul amintit XX, dei trise n
secolul XIX); iar, ntr-un profund astzi,
Tess Gallagher, precum i scriitorul (tra-
ductorul de poezie romneasc) Adam
Sorkin...
Poetul romn, e de presupus, a ndurat
influenta jurnalului su american, la ni-
velul versului liber - tehnic ce i-a ngduit
s aib - in excelsior - spatiul fulgurrilor
poetice, sugerate mai nainte.
n ... drumurile care se despart i se
afund n lume
12
.
Sarpele de aram e jocul secund bar-
bilian, e mntuitul azur, e Timpul care, n
curata rcoare, se reflect pe sine, n al-
chimia dureroas a Creatiei, e iluzia dintre
Rsrit si Amurg, e vreascul care se face mr
nflorit, sub puterea de nestvilit a metaforei.
Totul este metafor, este sens si harism care
se transfer pn n lumina materializat a
Cuvntului. nSarpele de aram.
1
- PetreTutea, O ntlnire cu Brncui, n
Rev. Ratiunea Mistic, 2009.
2
- Ioan Alexandru, Pmnt transfigurat,
B.P.T., Ed. Minerva, 1982.
3
- cum l-ar fi numit, la mijlocul veacului
trecut, nHiroshima sa, E. J ebeleanu.
4
- Cartea lui Tobit.
5
- Dan Stanca, n rev. Ratiunea Mistic,
1994.
6
- G. Clinescu l-a bnuit pe Ion Creang,
nAmintiri, c ar reflecta universul
copilului universal.
7
- cum ar fi spus Sadoveanu, ntr-un
jurnal Anii de ucenicie.
8
- Lucian Blaga, Spatiul mioritic, Ed.
Cartea Rom., 1936
9
- Ioan Negrutiu, Accesul la memorial,
Ed. Sfntul Gheorghe-Vechi, Buc., 1999.
10
Paul Evdokimov, Femeia i mntuirea
lumii, traducere de Gabriela Moldoveanu,
Ed. Christiana, Bucuresti 1995; Sacrement
de lamour (Le mystre conjugal la
lumire de la tradition ortodoxe),
ditions de lpi, Paris, 1962; Le sacerdoce
royal: tat charismatique du chrtien, n
vol. Le Mystre de lEsprit-Saint (autori:
H. Cazelles, P. Evdokimov, A. Greiner),
Maison Mame, Paris, 1968.
11
- Lalterit homme-femme, nLe
ministre de la femme dans lglise, Les
Editions du Cerf, 1987, Paris.
12
- Constantin Prut, Crarea rtcit,
Fundatia InterArt Triade, Timisoara, 2012.
Puiu R~DUCAN
Zodia tcerii
n gara sufletului trist,
A poposit iar un tren.
mi zguduie sacul cu amintiri,
Nu stiu de-i veste, ori blestem.
Vorbesc copacilor n soapte
S nu m-aud iarba cea de ln.
O arip de ger mi d trcoale,
Si-mi iau copacul meu de mn.
Mergem asa pe drum spre nicieri,
n aceeasi credint, strnsi, uniti,
Psim usor n zodia tcerii,
Eu si copacul meu blnd, alipiti.
Soapta zpezii negre-mi d srutul.
Sunt deja clretul spre... vzduh,
Mai stau un pic n bratele de timp,
Si-apoi m culc... cu ngerul de puf.
Trenul
Din gar-mi d s plece un alt tren.
Eu, tot ridic la umbre noi statui.
S tin mereu lumina lng tmple,
Cnd umblu peste tot hai hui.
As vrea s-mi vnd dreptul la moarte!
S stau cu Domnul, ct mai am de scris.
Un pic mai e si trenu-mi pleac...
Si-mi ia cu el un... manuscris...
mi pleac-un tren n dou zile,
Cum multe, multe, mi-au plecat.
si ia elan cel cu saizeci si trei
Si cnt mereu cu oasele-n pcat.
Din zri pustii alt tren soseste-n gar.
O! Si-sta este tare obosit!
Poart pe bot numrul saizeispartu,
M-apuc iar de scris si de citit.
57
Anul V, nr. 8(48)/2014
Nelu VASILE (07.08.1949)
S-a nscut n com. Tudor Vladimirescu, n prezent sat al com. Salcia, jud. Teleorman. A absolvit Scoala Medie Mixt Salcia, Facul-
tatea de Electrotehnic a Univ. din Craiova (1972) si Cursurile Postuniversitare de Prelucrare Automat a Datelor (1976). A lucrat ca
inginer la I.M.Sadu-Gorj, analist-programator la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Trgu-J iu, sef oficiu calcul la MIRFO Trgu-J iu,
instructor de specialitate la comisiile economice ale municipiului Trgu-J iu si jud. Gorj, inginer la Trustul Petrolului Trgu J iu si Petrom-
service (Sef Sectie Turburea), n prezent fiind pensionar, stabilit la Turburea, Gorj, comun a crei monografie a publicat-o recent.
Scrie crti documentare, epigram, proz scurt umoristic si rondel. Este detintorul unor premii locale si nationale ca epigramist
si ca publicist, participant la reuniunile epigramatice nationale, ale cror cronici le-a publicat n revista Hohote (redactor-sef, ntre 1999-
2009) si volumul Intelligenti pauca verba / Pentru omul inteligent sunt suficiente pu(ine cuvinte (2009), iar mai recent n
revista Turburele (director fondator, din 2010) si nu numai. mpreun cu Grigore Marian Dobreanu a publicat Catrene de... doi lei
(epigrame, 2004), iar mpreun cu Alexandru Doru $erban a publicat patru crti documentare. A ngrijit volumele Antologie de
umor rural, Antologie de umor politic-os (ambele alturi de Emil Ianus) si Ingineri epigramiyti (mpreun cu Viorel Martin). Este
membru al Societtii Umoristilor Gorjeni si al Uniunii Epigramistilor din Romnia, membru fondator al Cenaclului Hohote, din Trgu
J iu, al Cenaclului Epigramistilor Olteni, din Craiova si al Cercului Epigramistilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR. Este inclus
n peste 35 de antologii sau volume colective de epigram aprute dup anul 2000. Semneaz cu numeroase pseudonime: Lelia Venus,
Vali Leneyu, Evelin Layu, Lis Veleanu (toate sunt anagramri ale lui Nelu Vasile), NEVA, N. V. Teleormneanu, N. $tiutoru s.a.
Eterna epigram
n lumea asta trectoare
C-o existent tot mai tern,
n care si speranta moare,
Doar epigrama e etern.
Precau(ie
Mi-e team de abis, de hu,
La nltime mi e ru,
De-aceea nu-mi permit s risc
S urc pe-al epigramei pisc.
Modestie olteneasc
Faima ne-aseaz, decent,
Primii-n tar-n clasament
Ceilalti sunt dup noi,
Mult mai jos de locul doi!
Calvarul (ranului
Tranu-i purttor de vin:
Nu-i d pmntului hodin,
n timp ce ierttoarea glie
i d odihn pe vecie!
Cum mi-am cunoscut so(ia
Sunt zeci de ani, de cnd, la ghiol,
Am mproscat-o cu nmol
Si tot de-atunci m-ntreb spsit:
Nu puteam oare s-o evit?!...
Cu ocazia pensionrii
Nepotii mi-au urat prin ploaie,
Rupndu-mi inima n dou:
Un secol s triesti, tataie!...
Si pensia s ne-o dai nou.
Atenuant
Ce-am comis n viata mea?
Serenade si romante,
Dar, fiind din Turburea...
Acordati-mi circumstante!
Cum ne-o fi norocul
Mine, cnd la urne mergem,
S fim bine ntelesi:
Una este s alegem
Alta-i s-i votm pe-alesi!
Candidatul nostru
Era un candidat smerit
Si atasat de cei calici.
Toti l-au votat si-au nimerit
Un veritabil pclici!
Unui candidat
Cu-al tu program documentat
Ce l expui ca un robot
Att de mult m-ai mbtat
C nici s te mai vd nu pot!
Oferta guvernului romn
Ne-a mobilizat degrab,
Ne-a ales pe cei mai buni
Si ne-a pus urgent la treab
(n Spania, la cpsuni!).
Ieri yi azi
Am fost regimului supus
Dar s-a schimbat, n fine, treaba,
Cci ieri plteam o vorb-n plus,
Iar azi vorbesc orict degeaba!
Taxa romneasc
Taxa-i ct o zi de post
Pe orice, pentru oricine,
Findc taxa are-un rost:
S putem s-o ducembine!
Demnitate rebusist
ntre demn si demnitar
Diferenta e-un itar!
Sau, spus fr protocol,
Esti demn doar n fundul gol!
Graba stric treaba
La slujb mai mult trndvesc,
C n-ammotiv s m grbesc.
M-a nvtat cum s-mi fac treaba
Chiar seful meu (Cnd sta degeaba!)
Unde e minte e yi prostie
Proverbului i dau dreptate,
C si acum, ca-n alte dti,
Una-i s fii n facultate,
Alta-i s fii n facultti!
Hran pentru to(n)(i
La masa unui demnitar
Grtare, vinuri, caviar
Si boschetarii se rsfat:
Ghenei cu resturi nu-i fac fat.
Interpretare
Un african privatizat,
Recunoscut drept om integru,
n Romnia-i acuzat
C-a promovatmunca la negru!
Medicul internist ciubucar
Prins n flagrant, foarte-afectat,
Pe politisti i-a implorat:
Nu m-arestati, rog a discerne:
Si eu lucrez tot la INTERNE!
La concursurile de epigram
Oricine-ar fi la jurizat
De rezultat se face caz:
Cnd unul este premiat
Un altul moare de necaz.
Prostul
Tipologia-i vast:
Sunt unii-ntr-o ureche,
Sunt prosti ce au nevast
Si prosti fr pereche.
Javra
E permanent lingusitoare,
Te laud n mod ftis
Si-asteapt calm clipa-n care
O s te muste pe furis.
Retoric de Ignat (vezi Legea
sacrificrii animalelor)
Cum n srcia-mi trist
Eu tai porcul de pe list,
Invocnd Legea, pot spune
C-l tai cu afectiune?!...
Epitaful unui longeviv
Zace vesnic fr trac,
n lcasul din zvoi,
Cel ce s-a sustras un veac
Judectii de apoi.
G
r
u
p
a
j

r
e
a
l
i
z
a
t

d
e

J
a
n
e
t

N
I
C
58
{tefan Al. SA{A (n. 02.06.1950)
S-a nscut n localitatea Cmpina, judetul Prahova, cu numeleAlexandru $TEFAN. A absolvit Scoala de
Maistri Mecanici la Cmpina (1987) si a lucrat la ntreprinderea NEPTUN, din Cmpina (1976-2006). Este
membru al Clubului Umoristilor Prahoveni Ion Ionescu Quintus, din Ploiesti si al Uniunii Epigramistilor
din Romnia. Scrie epigrame, parodii, rondeluri, poeme, semnnd cu pseudonimul $tefan Al. Saya, aparen
numeroase publicatii de gen, a primit mai multe premii pentru creatiile sale.
Aparitii editoriale: Forme fixe i libertine(rondeluri, parodii, epigrame, 2001), Cuvinte de-alungat
tristetea (rondeluri, balade, epigrame, 2005), Parodii (2009) si 4 volume de versuri, dintre care, unul
pentru copii. A ngrijit, n colaborare, aparitia antologiei Dulce viata de la bloc (epigrame, 2005).
Este inclus n peste 25 de volume colective de epigram.
Portret
Se d poet si are barb
Precum clugrii din schit,
Dar stie-ambrozia s-o soarb,
Fiind adesea chiar cinstit!
Binefacerile nv(turii
De mic copil am mers la scoal
Si iat-am reusit n viat,
C-o facultate triumfal:
Vnd zarzavat si fructe-n piat!
Prerea criticilor
Despre muza mult iubit
Care l inspir-n art,
Unii spun c-i adormit,
Altii c-i de-a dreptul moart.
Unui volum de epigrame
Volumul e o simfonie
Cu epigrama ca artist
Ce notele perfect le stie.
Doar melodia-i foarte trist.
Justificare
Cnd i-am spus: nu ai cultur! -
Ea cu mult aplomb mi zice:
Cu-asa sni si cu-asa gur
Vrei s l citesc pe Nietzsche?
Electronic aplicat
Neobosit tot mereu
Vorbea precum televizorul,
Cnd sotul, printr-un procedeu,
C-o palm i-a tiat sonorul.
Reparti(ii
Grdina Domnului e mare,
Privind la ea rmi nuc,
Iar cine-ntrnsa loc nu are,
Se consemneaz-nGuiness Book.
Unui medic ginecolog
Cnd cizmarul n-are ghete
Si geambasul n-are cai,
Consultndu-le pe fete
Tu ce trebuie s n-ai?
Final fericit
Sunt student si amun crez
Pregtindu-m, cci sper
Ca apoi s-mbrtisez
Meseria de somer.
Avantaj
Cu trupul ce din minti te scoate
l subjug ndat fata.
Si mai avea o calitate:
Era nsrcinat gata.
Propor(ionalitate
Gndind c sunt nc brbat,
M-am dezbrcat la o... amic.
De ce-ai venit, m-a ntrebat,
Cnd... pensia-ti e-asa de mic?
Munca nnobileaz omul
C munca ne nnobileaz
Sunt ntru totul de acord.
Nedumerirea m-obsedeaz,
De ce bunicul n-a fost lord?
Bucuriile btrne(ii
Nu mai beau, nu mai fumez,
Pe femei doar le visez,
Trist, dar am un beneficiu:
Nu pltesc taxa pe viciu!
Fair play electoral
Btlia a fost mare,
Cu sloganuri, cu procente,
ns nu cu-ncierare
Ci cu vorbe... contondente!
Nudism la tribun
E-un om politic pornograf
C-n toate spiciurile sale
Auditoriu-l face praf
Cu vorbe multe, toate... goale!
Ales pe via(
El vrea att de insistent
S fiereales din nou,
nct acolo-n parlament
Fotoliu-i pare un cavou!
Mrturisire
As vrea s fac din voi ciomag
Si curajos ca un brbat
n URN bucuros s-l bag
Pentru alesul preferat.
Candidat artilerist
El este un artilerist
Si-un ochitor att de bun
C nu-i un alt specialist
Mai mare... trgtor detun!
Eu yi oamenii politici
E-un diferend cam curios
Ce logica o s-o rstoarne;
Cnd ei alearg dup os
Eu fug dup un kil de carne!
Avantajele democra(iei
mi amintesc de vremi oculte
Cnd blestemam doar un partid
Si-s fericit c azi, lucid,
Pot njura att de multe.
Soacr-mea
E-o poam acr, viper cu corn,
Stnd lng ea simti viata c se-ncheie,
La suflet e mai neagr ca un horn,
Dar unii spun c-a fost odat femeie.
Epitaf politic
Iat, candidatul trece
ntr-un car cu patru boi,
Cci i-ales de sfinti s plece
Ctre URNA de apoi!
La vrsta a treia
Btrn, fac parte din elit,
Valoarea-ntreag mi-a rmas,
De-aceea multi m tot invit
Mereu la cte-un parastas!
Convorbire la cimitir
Cti ani ai?, ntreab-o bab
Pe colega ei, miloas.
Nou`s trei!, rspunse-n grab.
Bun! Si te mai duci acas?
G
r
u
p
a
j

r
e
a
l
i
z
a
t

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
59
Anul V, nr. 8(48)/2014
Doina DR~GU}
EXERCI|II
DE
LUCIDITATE
Dramatizare dup# romanul
JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL,
de I. D. S@rbu
continuare din nr. anterior
Personaje:
- Gary (profesor, 65 de ani)
- Candid (un alter-ego al lui Gary); este un personaj invizibil; o
voce interioar, o completare a gndurilor nerostite. Este o voce
din culise.
- Xantipa (sotia lui Gary - al treilea personaj care relateaz
ntmplri din viata real, de la cozi etc.).
Deasupra scenei este scris un motto ce caracterizeaz nsusi
secolul XX.
Motto:
Toji cei care yi pierd ncrederea n Umanitate yi n Istorie se
ntorc, cu faja sau pre-faja, spre Dumnezeu...
Asta, dac nu alunec n apathia ndobitocirii sau a cinismului
ticloyiei cotidiene.
Actul II
Actiunea se petrece n aceeai garsonier. Gary i Xantipa stau de
vorb. Sunt relaxati. Gary fumeaz i bea cafea. Xantipa i face
de lucru prin camer. Sterge praful, aeaz florile n glastr etc.
Se aude o muzic de Bach.
(...)
Gary: Cea mai rusinoas replic pe care am auzit-o: un japonez,
dup ce a lucrat ntr-o uzin romneasc, timp de un an, la
plecare e ntrebat ce cuvnt romnesc a nvtat el de-a lungul
acestui stagiu ntr-o fabric electronic: Merge i aa! a
rspuns, zmbind asiatic, respectivul nipon. Ieri, la France-
Inter, s-a anuntat moartea, la Chicago, a lui Mircea Eliade. l
consider egal si asemntor cu Blaga n ceea ce priveste ori-
zontul, cuprinderea si mretia metafizic a operei sale. Nu
stiu dac vreunul dintre ei a aderat la vreo confesiune reli-
gioas; stiu c amndoi si-au sacrificat viata cutndu-l pe
Dumnezeu, gsindu-l peste tot si nicieri.
Xantipa: Ar trebui ca, n fazan careamajuns, s considermcafiind
membru de partid orice om nscut n tara noastr. Fiindc
toti respirm acelasi aer, adorm acelasi stpn si credem n
acelasi ideal. Toti suntem nscuti membri de partid. Astfel ar
disprea clasa aristocratic a activistilor de profesie. Ei tot
nu fac nimic dect s tin sedinte inutile, s dea ordine aiurea
si s raporteze n sus minciuni si falsuri.
Gary: Se poate tri fr nici o sperant? Se poate! Noi ncercm.
Sperantele de lung btaie, pentru mine sunt desertciuni:
pleav si vnt. Umbr si vis. n a doua mprtie a dinastiei
Ming exista un clu-artist, unic n priceperea sa de a tia un
cap printr-o singur lovitur martial, perfect si frumoas.
Acest clu nutrea si el un vis al su: s ajung s reteze un
cap care s nu cad; att de perfect s fie tietura, nct
capul s rmn pe gt, asa cum unii scamatori pot s smulg
o fat de mas fr ca vasele de pe ea s cad. Avea 77 de ani,
tiase n ziua aceea 11 capete. El sttea cu sabia la spate si
condamnatul, ras n cap, urca treptele esafodului. Pe la spate,
l suiera, capul cdea jos, n cos, totul era de o perfectiune
vecin cu arta si cu plcerea. n sfrsit, urc cel de-al 12-lea
condamnat. Se concentr. Si reusi! Capul tiat nu czu. Mai
mult, condamnatul continua s urce pe trepte ca si cnd... De
fapt, nici nu simtise tietura. Ajuns sus, se ntoarse ctre c-
lu si-i spuse: Maestre, tu, care esti cel mai mare artist n
meseria ta, de ce mi prelungesti chinurile asteptrii? Puteai
s m tai cnd urcam treptele, nici nu as fi simtit.... ncntat,
maestrul-clu si simti inima plin de bucurie. Cu mrinimie i
spuse celui ce i vorbea: Rogu-te, salut!.
Xantipa: Nu se mai pot aprinde ruguri, nici tia capete. Chiar si
epoca marilor procese a apus. Fiecare constiint e izolat n
celula sa, srbtorile nebuniei se tin lant. Vorbim mult si tare
60
ca s nu se aud plnsul copiilor si ghioritul matelor noastre
flmnde.
Gary: Nu poti lumina capete, tind capete luminate; nu poti elibera
constiinte, nchiznd si izolnd toate constiintele libere; min-
ciuna poate nlocui adevrul, dar ea nu poate fi Adevrul.
Statistica e valabil pe hrtie, ea poate fi citit si urlat la
microfon, dar realitatea rmne indiferent; ea vrea fapte si
nu vorbe.
Xantipa: Ca s te scot din starea asta tensionat, ti spun o anec-
dot pe care am auzit-o ieri la coad la lapte. Aglomeratie
mare la poarta raiului. Sfntul Petru e disperat. Multimea de
afar sparge poarta si intr grmad. E chemat Dumnezeu
nsusi. Acesta vine, face liniste si ntreab multimea de suflete.
Voi, cine sunteti?; Noi suntem cei care au murit n acci-
dentul termonuclear de la Cernobl. Dumnezeu se ia cu
minile de cap. Vai, vai, dac voi doi sunteti attia, cti vor
fi cei ce vor muri n accidentul de la Cernavod?!.
Gary: n Provincia Omului, Elias Canetti spune: Din fiecare groap
comun, la nviere va iesi un singur om. Ca n Ferma anima-
lelor a lui G. Orwel, sunt n situatia bietului cal, ajuns la
captul puterilor, care vede c porcii ies de la sedint... n
dou picioare. Blaga a fost un martir, dar spatiul su mioritic
este astzi o mrtoag nclecat de toti protocronistii-kitsch.
Nu ampierdut dragosteafat deoameni, cu toat scrbaceo
simt pentru un anumit model de omenie, dar, se pare, c ea nu
mai functioneaz n afar. Anii mei de izolare si singurtate si
spun cuvntul, amutindu-m, idiotizndu-m, nstrinndu-
m. Toat viataamvisat s urc si eu o dat, o singur dat, pe
o tribun a soartei mele spre a-mi rosti crezul si lozinca mea
de baz. M tem c acum, dac as fi invitat, as urca, as des-
chide gura, nu as rosti nici un cuvnt: as geme, as plnge... si
as cobor penibil si rusinat de moarte.
(Xantipa iese din camer)
Nu am fcut nicio descoperire n viata mea, nici o idee sau
schem original nu mi poart numele; am spus cteva vorbe
spirituale si am scris cteva crti, mediocre si pline de locuri
comune. Dar, att n aventurile mele amoroase din tinerete, n
lunga experient alcoolic si chiar lng masina mea de scris,
mi-a devenit oarecum clar cum c fiinta mea e alctuit din
dou persoane separate si contradictorii. As zice: Un Ion D.
Srbu (cettean obscur, scriitor neutru, dascl trind din niste
lauri banali si ridicol-nvechiti) si EU, o constiint chinuit, n
criz permanent, o ran, o ntrebare, un tipt retinut, o mare
potentialitate ratat, timpuriu si ngropat de mult sub ml si
cenus. Tot timpul, acestia doi triesc si cltoresc (spre
aceeasi moarte) separat: doar cnd reusesc s m rog curat,
s scriu cu adevrat curat, s iubesc curat, atunci ei doi se
salut sau se mbrtiseaz frteste. Triesc ca un anahoret.
Ascult muzic aproape religioas, scriu scrisori prin care
revrs asupra cunostintelor mele o dragoste de care nu ei, ci
eu am nevoie. Citesc enorm, la ntmplare. Seara ascult radio
si ncerc s tin focul aprins n vatr. mi folosesc btrnetea
si libertatea la totii indicii si parametrii spiritului si inimii. Ca
apoi, noaptea, s am cele mai scabroase vise. Niciodat n
viat nu am fost un porc, n relatiile mele cu femeile am pstrat
msura, ferindu-m de excese, murdrii sau perversitti. Si
totusi... Noaptea visez c... mi-e si rusine s spun, urmresc
s m culc cu ea, m si culc, n pozitii imposibile, sub ochii
lumii. Groaznic. Am oroare de psihanaliz, cuvntul libido
l-am pronuntat totdeauna cu scrb. Si totusi...
Actul III
n aceeai garsonier. Gary i Candid (vocea). Xantipa intr sau
iese n functie de Candid. Nu trebuie s fie n camer cnd vorbete
Candid.
Gary: O eroare neoprit la timp se transform n greseal; o gre-
seal neoprit se transform n catastrof si o catastrof ne-
oprit se transform, obligatoriu, n dezastru... Din clipa n
care poporul nu are puterea s stvileasc o eroare (de pild
alegerea unui succesor n postul suprem) sau s curme o
greseal (de dictatur personal) - catastrofa si dezastrul care
urmeaz n mod logic si necesar primesc, ca fatalitate si simbol,
nsemnele nenorocirilor de tip inundatie sau cutremur.
Candid: Din istorie si politic, rul se mut n sufletele oamenilor si
de-acolo n soart si natur. Omul devine total neputincios, e
rndul apelor, uscatului, cerului s se revolte si s-si arate
mnia.
Gary: Omul e singura creatur care poate dispune, la un moment
dat, de mai mult fort dect i-a dat natura-mam. Tanchistii,
pilotii, cosmonautii - toti acesti eroi ai tehnicii n slujba omului
si a stiintei - mi se par niste subalterni slabi si iresponsabili
ai masinii pe care o ncalec - spre a cuceri, spre a cstiga,
spre a ucide.
Candid: Micul favor, mica ciupeal, micul bacsis - iat reteta prin ca-
re se poate alctui acel alai de lichele de care are nevoie orice
tiran, despot sau dictator ca s poat stpni masele largi.
Gary: Srcia vietii si a casei mele este ea o dovad de cinste? Nu stiu.
Sotia mea alearg prin oras dup o relatie prin care vom obtine
ou; eu astept un mprumut de la Bucuresti pe care mi-l aprob
acolo un prieten apropiat; am fcut rost de 5 kg de mere refu-
zate la export, deci excelente, printr-un vecin ce are o rud la
aeroport; as mitui pe redactorii ce ezit s m publice, dar nu
am bani; caut o pil grea pentru un eventual pasaport; la cin-
ema nu stau la coad s cumpr bilet si trec prin spate cernd
bilet din locurile rezervate pentru protocol etc.
Candid: (rznd) Iar pe Mitropolitul casei l cultivi tot pentru o
relatie. Cu cerul. Cu transcendentul.
Gary: mi aduc aminte, am povestit mereu, si voi povesti pn la
moarte, de acea zi din septembrie 1944, cnd, din balconul
hotelului Bulevard, din Sibiu, generalul comandant al diviziei
mele (18 Infanterie), a tinut urmtorul discurs: Camarazi! Pn
acum am avut ordin s luptm mpotriva hidrei comuniste.
Acum avem ordin s luptm mpotriva hidrei fasciste. Asa c
stnga-n prejur, nainte mars....
Candid: Adevrul este c suntem singurii din ntreaga Europ care
ne-am btut zdravn cu dou hidre: am fcut dou rzboaie
mondiale, unul dup altul, pierzndu-le pe amndou. Dis-
pretul rasial al nemtilor, dispretul ideologic al rusilor... Si prin-
tre aceste recife si cataracte, noi navigamsi mureamvitejeste,
soptindu-ne: Basarabia, Ardealul...
Gary: Nu sunt un fricos sau un las. De pild, la cutremurul din 1977,
m-am purtat ca un viteaz. Dup prima zdruncintur, n
panic, lumea din blocul nostru de 156 de apartamente, n
pijamale, s-a adunat n mijlocul prculetului, din mijlocul U-
ului cldirii. Sotia mea tremura de frig, ca si celelalte cucoane.
Erau circa 7 colonei grei acolo, iar eu, sergentul vajnic, ca n
Schiller, elegant, am urcat la etaj - sub ochii holbati ai coloca-
tarilor - si i-am adus din dulap blana de iarn. Deci, nu as fi un
fricos din nastere - si, totusi, mi-e din ce n ce mai team. M
gndesc tot mai des la o sinucidere. mi vine s strig n gura
mare: Jos cu turntorii! Jos cu ticlosii de la cadre! Jos cu
aplaudatorii de profesie!.
continuare n nr. urmtor

Constelatii Diamantine Nr. 8 (48) / 2014

Загружено:

Сведения о документе

Исходное описание:

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Constelatii Diamantine Nr. 8 (48) / 2014

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Revist# de cultur# universal#

editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Вам также может понравиться