Вы находитесь на странице: 1из 28

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 311.3:330.322:330.131.7(478)(043)

330.222:330.131.7:311.3(478)(043)

BRADU Marcel

ANALIZA STATISTICO-ECONOMICĂ A PROCESULUI INVESTIŢIONAL ŞI A RISCULUI INVESTIŢIONAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Specialitatea: 08.00.11 – Statistică Economică

AUTOREFERAT al tezei de doctor în ştiinţe economice

Chişinău 2006

Teza a fost elaborată în cadrul catedrei „Statistică şi Previziune

Economică” a Academiei de Studii Economice a Moldovei

Conducător ştiinţific:

Pârţachi Ion, dr. econ., conf. univ.

Referenţi oficiali: Voineagu Vergil, dr. econ., prof. univ., Preşedintele Institutului Naţional de Statistică, România Arvinte Vitalie, dr. econ., lector superior, director executiv SRL „Mercury International Moldova”

în

şedinţa Consiliului ştiinţific specializat D 32.08.00.11–02 din cadrul

Academiei de Studii Economice a Moldovei, pe adresa: MD-2005, or. Chişinău, str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni 59, bloc B, sala 701.

Susţinerea tezei va avea loc la „

2006, ora

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la biblioteca A.S.E.M.

Autoreferatul a fost expediat la „

2006

Secretar ştiinţific al consiliului ştiinţific specializat, dr. econ., conf. univ.

Brăilă Alexandru

Conducător ştiinţific, dr. econ., conf. univ.

Pârţachi Ion

Autor

Bradu Marcel

2

I. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI

Actualitatea temei de cercetare. Globalizarea economiei mondiale se caracterizează în primul rând printr-o stabilitate a relaţiilor şi legăturilor informaţionale, financiare, tehnologice între ţări. O însemnătate deosebită în cadrul apariţiei, dezvoltării şi menţinerii acestor relaţii internaţionale o au investiţiile. Investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economico-sociale a ţării. Ele stau la baza suplinirii, diversificării şi creşterii calitative a tuturor factorilor de producţie. Sporirea capitalului fix sau circulant, creşterea randamentului tehnic şi economic al utilajelor, sporirea productivităţii muncii, crearea de noi locuri de muncă, diversificarea producţiei nu pot fi asigurate fără un consum de resurse financiare, fără investiţii. În acest context investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi şi de eficienţă. Un rol hotărâtor în cadrul creşterii şi dezvoltării economice îl au investiţiile străine. Este recunoscut şi tratat benefic efectul de antrenare şi multiplicare al acestora. Investiţiile străine vin să completeze necesarul de resurse interne şi să dezvolte factorii competitivi de producţie. Acest lucru poate fi asigurat însă numai în cadrul unui climat investiţional adecvat, bazat pe politici şi reforme transparente, coerente şi competitive de atragere a capitalului străin. Identificarea avantajelor şi oportunităţilor investiţionale, valorificarea acestora va acorda şanse reale de redresare a activităţii investiţionale. Statistica, ca disciplină ştiinţifică, vine cu instrumentul şi metoda sa în vederea tratării fenomenului investiţional, utilizând tehnici specifice de observare, prelucrare şi analiză statistică. Informaţiile obţinute prin măsurarea, ordonarea, sistematizarea datelor caracterizează procesul investiţional, stau la baza calculării unui sistem de agregate la nivel micro şi macroeconomic şi exprimă aspectele esenţiale ce au loc în cadrul economiei naţionale, vizând potenţialul investiţional, structura, dinamica, precum şi randamentul activităţii investiţionale. În final rezultatele obţinute sunt tratate ca bază în fundamentarea deciziilor de politică investiţională. Astfel e necesară o analiza amplă statistică a procesului investiţional, definirea metodelor statistice utile, privind estimarea corelaţiilor existente între parametrii investiţionali, agregatele macroeconomice de rezultate şi principalii factorii de influenţă. Realizarea acestor obiective este posibilă însă numai pe baza unor metode statistice pertinente, bazate pe un suport metodologic şi informaţional adecvat. Cele expuse anterior precum şi faptul că acest domeniu este de un vădit interes în cadrul analizei şi investigaţiei ştiinţifice din punct de vedere statistic, determină cu prisosinţă actualitatea temei de cercetare în cadrul prezentei teze de doctor.

3

Scopul tezei constă în abordarea statistică a procesului investiţional în cadrul economiei naţionale, stabilirea unor direcţii de perfecţionare a cadrului metodologic şi de calcul a indicatorilor statistici. Pentru realizarea acestui scop au fost trasate următoarele obiective de bază:

caracterizează

formularea

sistemului

de

indicatori

statistici

ce

activitatea investiţională şi perfecţionarea metodelor de calcul a lor;

prezentarea utilizării acestor indicatori la determinarea tendinţelor şi modificărilor structurale în cadrul amplului proces investiţional din Republica Moldova;

surprinderea procesului investiţional în derularea lui concretă, formele, dimensiunile şi stimulii săi, precum şi efectele economice şi sociale pe care le generează;

evidenţierea măsurilor, mijloacelor şi a unor modalităţi reale de

îmbunătăţire a climatului de afaceri din republică în general şi a celui investiţional în particular;

conturarea unei imagini clare şi coerente a tipurilor şi surselor de risc

manifestate în cadrul procesului investiţional. Obiectul de studiu al investigaţiei îl constituie procesul investiţional din Republica Moldova analizat în intercorelare şi interdependenţă cu alte procese şi efecte ale rezultatelor la nivel micro şi macroeconomic. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei îl constituie ansamblul de concepte, noţiuni şi principii larg utilizate în lucrările de specialitate. La baza efectuării investigaţiei au stat lucrările fundamentale ale teoreticienilor de peste hotare în domeniul investiţiilor, statisticii şi econometriei. Au fost analizate lucrările economiştilor cu renume mondial W. Sharp, Keynes J., savanţilor şi cercetătorilor români şi ruşi Românu I., Vasilescu I., Cistelican L., Mazîlu A, Bonciu F., Voineagu V., Jaba E., Pecican E., Tănăsoiu O., Aivazean, Cetârkin E., Kovalev V. De asemenea suportul metodologic l-a constituit legislaţia Republicii Moldova, ce reglementează activitatea investiţională. Baza informaţională a tezei o constituie datele oficiale statistice ale Biroului Naţional de Statistică, rapoartele statistice şi datele Băncii Naţionale,

actele normative şi regulamentele Inspectoratului Fiscal de Stat al Republicii Moldova, precum şi materialele statistice ale unor organizaţii internaţionale Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute vizează următoarele elemente:

a fost tratat pe larg conceptul de investiţie acordându-se o atenţie

deosebită modalităţilor de abordare şi manifestare în cadrul relaţiilor de piaţă;

a fost sistematizat şi elaborat un sistem integru de indicatori statistici

ai activităţii investiţionale prin abordarea conţinutului şi metodologiei de calcul a lor;

4

a fost propusă o clasificare a investiţiilor conform standardelor şi normelor comunitare;

a fost efectuată o analiza amplă comparativă a procesului investiţional în economia naţională şi ţările cu economie în tranziţie;

au fost formulate şi propuse un complex de mijloace şi măsuri practice

în vederea promovării şi relansării activităţii investiţionale în republică. Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Investigaţiile efectuate referitor la analiza procesului investiţional permit elaborarea unor recomandări care au scopul de a contribui la:

abordarea şi interpretarea statistică a bazelor ştiinţifice, teoretico- metodologice ce condiţionează obiectivele constituirii, dezvoltării şi funcţionării eficiente a mecanismelor sistemului investiţional;

argumentarea comparaţiilor internaţionale bazându-ne pe criterii

coerente de clasificare a investiţiilor şi metodologii comune de calcul a indicatorilor statistici.

şi tendinţelor pe piaţa investiţională internă şi

stabilirea structurii

externă;

definirea punctelor slabe ale politicii investiţionale a statului,

argumentarea necesităţii perfecţionării acesteia prin evidenţierea unor cai

şi măsuri eficiente de îmbunătăţire a climatului investiţional;

statului şi

argumentarea necesităţii perfecţionării acesteia;

definirea punctelor slabe ale politicii investiţionale a

analiza riscului investiţional, formelor de manifestare şi stabilirea

unor metode statistice particulare de evaluare a riscurilor; Aprobarea rezultatelor obţinute. Principalele teze şi rezultate ale cercetării au fost expuse în şapte articole ştiinţifice şi în cadrul unor conferinţe, simpozioane şi seminare ştiinţifico - practice din Republica Moldova şi de peste hotare, precum:

Simpozion internaţional „Probleme regionale în contextul procesului de globalizare”, Chişinău, 9-10 octombrie 2002.

economică

Conferinţă

universitară” Iaşi, 24-27 octombrie 2002.

Simpozion internaţional ”Investiţiile şi relansarea economică” Editura

a V, Bucureşti, 29-31 mai 2003.

internaţională

„Globalizarea

şi

educaţia

Conferinţă internaţională, „Ştiinţa, businessul şi societatea: evoluţii şi

intercorelări în condiţiile integrării în spaţiul economic european”, Chişinău, 12-14 februarie 2004. Teza de doctor a fost discutată la şedinţa catedrei „Statistică şi previziune economică” a Academiei de Studii Economice a Moldovei, precum şi în cadrul şedinţei Seminarului Ştiinţific de Profil al Academiei de Studii Economice a Moldovei. Demersul metodologic, concluziile şi propunerile au fost prezentate

Biroului Naţional de Statistică.

5

Cuvinte-cheie: investiţii, proces investiţional, sistem de indicatori, investiţii străine directe, climat investiţional, fluxuri de investiţii, ţări receptoare, politici investiţionale, risc investiţional. Publicaţii. Tezele principiile şi enunţurile de bază ale disertaţiei au fost expuse în 8 lucrări ştiinţifice cu un volum de 2,2 coli de autor.

II. CONŢINUTUL DE BAZĂ AL LUCRĂRII

În capitolul I „Probleme teoretice ale investiţiilor în contextul integrării în sistemul statistic internaţional” – mi-am propus să analizez latura esenţială, uneori controversată şi extrem de largă a conceptului de investiţie. Preocuparea mea a fost să menţionez diferitele puncte de vedere şi să evidenţiez optica din care poate şi trebuie privit conceptul de investiţie. Abordarea sistematică şi simplista a dat posibilitatea expunerii pe larg a modalităţilor şi criteriilor de clasificare a investiţiilor. Este propus, dezvoltat şi caracterizat sistemul de indicatori statistici ai activităţii investiţionale menit să asigure baza informaţională şi analiza multilaterală în acest domeniu. Este făcută o analiză amplă a activităţii investiţionale în capital fix în Republica Moldova. Noţiunea de investiţie poate fi definita din punct de vedere lingvistic ca fiind o alocare, plasare, dotare. Prin investiţie se înţelege la fel orice utilizare a unui activ în calitate de capital în scopul realizării de eficienţă economică şi deci de profit. Datorită tocmai complexităţii acestui concept noţiunea de investiţie este abordată din punct de vedere a gradului de cuprindere sub două aspecte: un înţeles „larg” şi altul „restrâns”. În sens larg, noţiunea de investiţie cuprinde totalitatea cheltuielilor sau alocărilor de fonduri de la care se anticipează că se vor obţine venituri viitoare. Investiţia într-o astfel de abordare reprezintă o plasare de fonduri băneşti într-o acţiune, într-un proiect sau operaţie pentru a crea un spor de avuţie atât la nivelul individului, al firmei cât şi al societăţii în general. În sens restrâns, investiţiile reprezintă „totalitatea cheltuielilor prin care se creează, se achiziţionează noi fonduri fixe, se înlocuiesc mijloacele fixe uzate, se dezvoltă, se modernizează şi se reutilează bunurile materiale existente” Dar indiferent cum abordăm conceptul de investiţie, în sens larg sau restrâns precum şi al diversităţii de noţiuni şi opinii formulate, se desprind totuşi câteva trăsături comune ce prezintă interes:

Orice investiţie presupune transpunerea în cheltuieli a unor disponibilităţi băneşti indiferent dacă efortul înseamnă realizarea unor obiecte, bunuri concrete, echipamente sau dimpotrivă plasamentele în acţiuni, obligaţiuni sau alte hârtii de valoare. Orice investiţie înseamnă efort, sub mai multe aspecte (material,

6

financiar, uman), dar în urma cărora se scontează efecte diverse, multiplicatoare, cel mai des sub forma unui spor de profit. Orice investiţie implică renunţarea temporară, dar certă a unor resurse

curente al căror cost urmează a fi suplinit de efectele nete viitoare. Consideraţiile făcute ne permit să apreciem că investiţia reprezintă:

totalitatea resurselor (materiale, tehnice, umane, financiare etc.) alocate într-un anume moment de timp pentru dezvoltarea şi modernizarea forţei productive a societăţii, a întregii vieţi sociale, astfel încât să se creeze condiţiile necesare obţinerii unor efecte utile în viitor. În fundamentarea oportunităţilor cât şi a gestiunii activităţii de investiţie se impune structurarea cheltuielilor investiţionale după diferite criterii fiecare dintre acestea răspunzând la anumite necesităţi de analiză, decizie sau cerinţe de ordin practic. În teoria economică sunt folosite o serie de criterii de clasificare a investiţiilor, în această lucrare evidenţiind doar câteva recunoscute ca esenţiale:

1. Din punct de vedere al naturii investiţiilor se pot distinge:

- Investiţii în active materiale (numite şi reale sau fizice)

- Investiţii în active nemateriale

- Investiţii financiare

Investiţiile reale includ cheltuielile legate de crearea, reproducerea şi procurarea fondurilor fixe (construcţia nouă, extinderea, reconstrucţia şi reutilarea tehnică) numite pe scurt investiţii capitale, precum cheltuielile legate de majorarea stocurilor de materiale a mijloacelor circulante. Investiţiile în active nemateriale cuprind sumele alocate în active necorporale sub forma unor drepturi de autor, mărci de comerţ, brevete, embleme comerciale, licenţe, patente, programe informaţionale precum şi cheltuieli legate de formarea personalului de exploatare şi cele de constituire. Investiţiile financiare reprezintă plasamente de capital efectuate de un investitor, persoană fizică sau juridică în titluri şi instrumente financiare de valoare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat, etc.) În cadrul evidenţei statistice investiţiile sunt grupate doar în două grupe mari: prima grupă - investiţii în active nefinanciare ce includ: investiţii în capital fix, investiţii pentru majorarea stocurilor materiale a mijloacelor circulante, investiţiile în active nemateriale, investiţii în alte active nefinanciare (cheltuieli pentru procurare în proprietate a terenurilor, a obiectelor de protecţie a mediului şi altor active nefinanciare) şi a doua grupă -

investiţii financiare. 2. După sursa de finanţare se pot distinge:

Investiţii finanţate din contul mijloacelor proprii ale întreprinzătorilor Investiţii finanţate din surse atrase care pot fi după caz:

- mijloacele bugetelor publice,

- mijloacele populaţiei

7

- mijloacele investitorilor străini

- creditele bancare

- împrumuturile de la alte organizaţii

- sursele obţinute prin emiterea şi/sau tranzacţionarea pe piaţă a pachetelor de acţiuni sau obligaţiuni. 3. După destinaţie investiţiile, în o serie de lucrări de specialitate, sunt clasificate în productive şi neproductive. Este o structurare greşită a investiţiilor rămasă încă din cadrul sistemului centralizat în care erau distinse două sfere: sfera productivă şi cea neproductiva. Clasificarea după acest criteriu ar trebui realizată divizând investiţiile în:

- Investiţii îndreptate în sectoare producătoare de bunuri (industrie, agricultură şi silvicultură, construcţii etc.)

- Investiţii destinate sectoarelor ce prestează servicii de piaţă şi nonpiaţă (comerţ, transporturi şi comunicaţii, sănătate, învăţământ, administrare publică şi apărare, etc.) Măsurarea şi caracteristica statistică a procesului investiţional presupune calcularea şi analiza unor indicatori, ce ar permite evidenţierea mărimii, structurii, dinamicii şi eficienţei utilizării resurselor investiţionale. Sistemul de agregate conceput trebuie să furnizeze date necesare pentru fundamentarea politicilor şi adoptarea deciziilor la nivel micro sau macroeconomic. Indicatorii activităţii investiţionale pot fi structuraţi în linii mari după două nivele:

indicatori calculaţi la nivel macroeconomic

indicatori calculaţi la nivel microeconomic

Aceştia, la rândul lor, sunt grupaţi în indicatori de nivel care ar reprezenta volumul sau valoarea investiţiilor la aceste nivele, indicatori ai structurii

investiţiilor, precum şi indicatori ai eficienţei activităţii investiţionale.

Indicatorii statistici ai activităţii investiţionale Indicatori la nivel macroeconomic Indicatori la nivel
Indicatorii statistici
ai activităţii investiţionale
Indicatori la nivel
macroeconomic
Indicatori la nivel
microeconomic
indicatori de nivel
indicatori ai structurii investiţiilor
indicatori ai eficienţei investiţiilor

Sursa: Alcătuită de autor

Figura 1. Indicatorii statistici ai activităţii investiţionale

8

Indicatorul macroeconomic de bază ce reflectă volumul total al investiţiilor la nivel naţional este formarea brută de capital fix (FBCF) şi constituie partea componentă a produsului intern brut. Numit şi investiţii brute acest indicator reprezintă valoarea bunurilor durabile de producţie achiziţionate în perioada de calcul de unităţile producătoare rezidente în scopul de a fi utilizate pe o durată mai mare de un an în procesele lor de producţie. Structura investiţiilor se determină pe baza calculării indicatorilor relativi de structură. Ne interesează mai cu seamă structura investiţiilor după natura acestora, structura investiţiilor pe surse de finanţare, structura investiţiilor pe activităţi economice, structura tehnologică a investiţiilor. Relaţiile de calcul vor fi spre exemplu:

I

i m

I

s p

.

=

T

I

l c m

.

.

γ

i

.

m

=

I

T

.

.

*100

γ

s p

.

*100

γ

.

l c

.

m

=

I

T

* 100

(1.1)

I I l.c.m. – ponderea şi respectiv valoarea investiţiilor

materiale, a investiţiilor finanţate din surse proprii, respectiv a celor îndreptate în lucrările de construcţie montaj; I T – investiţiile totale.

unde: γ i.m. I s.p. ; γ s.p. I s.p. ; γ l c.m.

Din categoria celui de-al treilea grup de indicatori - indicatori ai eficienţei investiţiilor face parte: coeficientul eficienţei economice a investiţiilor.

ε

=

PNN

k

I

T

k 1

sau

ε

=

PIB

k

I

T

k 1

(1.2)

unde: ε – reprezintă coeficientul eficienţei economice a investiţiilor PNN k sau PIB k – sporul de produs naţional net (venit naţional) sau respectiv de produs intern brut în anul k I T k-1 – investiţia totală în anul anterior La nivel microeconomic ca indicator de nivel evidenţiem – valoarea totală a investiţiei calculată după formula:

I T = Id+Icol + Y + Iimob+Fm + T

(1.3)

în care:

I T – volumul capitalului investit; Id - valoarea investiţiilor directe (resursele materiale directe înscrise în devizul general); Icol - valoarea investiţiilor colaterale; Y - valoarea terenului achiziţionat sau închiriat; Iimob - valoarea compensării pierderilor provenite din imobilizări de resurse sau alte pierderi create de factorul timp; Fm - valoarea cheltuielilor efectuate cu pregătirea, calificarea şi specializarea forţei de muncă; T - taxe vamale pentru importul de utilaje, instalaţii etc. Ca indicatorii ce caracterizează eficienţa investiţiilor la micronivel amintim: investiţia specifică, termenul de recuperare a investiţiei, coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor, cheltuieli echivalente sau recalculate. Un real interes îl prezintă şi indicatorii statistici ce caracterizează aportul capitalului străin. Se are în vedere, pe de o parte, stocul de investiţii, iar pe de

9

altă parte, fluxurile de investiţii. Astfel vom avea: stocul sau fluxul anual de investiţii străine, stocul de investiţii străine pe locuitor, rata investiţiilor străine brute şi nete, cota ISD în formarea brută de capital fix, elasticitatea investiţiilor străine. Analiza structurii investiţiilor străine se realizează grupându-le în funcţie de: ţara de origine a capitalului; sectorul şi/sau

activitatea în care sunt îndrepte; distribuţia pe zone sau regiuni administrativ- teritoriale.

Un loc important în desfăşurarea procesului investiţional în republică îl ocupă investiţiile în capital fix. Analizând datele statistice recente spunem, ca în ultimii ani se conturează

o tendinţa de intensificare a activităţii investiţionale, influenţată fiind de

procesul decentralizării finanţării construcţiilor şi majorării rolului mijloacelor

proprii în realizarea proiectelor investiţionale.

Tabelul 1. Principalii indicatori ai activităţii investiţionale

 

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

Investiţii în capital fix (mil. lei) în % faţă de anul anterior în % faţă de anul 1995

1202,2

1444,4

1591,8

1759,3

2315,1

2804,2

3621,7

5140,0

92

110

78

85

111

111

107

108

85,6

93,1

72,6

61,7

68,5

76,1

81,4

87.9

Ponderea investiţiilor în capital fix în PIB (%)

13,5

15,8

12,9

11,0

12,2

12,4

13,1

16,1

Investiţii în capital fix pe locuitor (lei) în % faţă de anul anterior

436,6

483,5

637,6

774,1

1002,6

1426,5

78

85

111

111

107

108

Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova 2005

În evoluţia investiţiilor din perioada 1995-2004 putem delimita două

cicluri: un ciclu investiţional de 5 ani (1995-1999) cu faze ascendente şi descendente şi un ciclu ce a început în anul 2000 cu faza ascendentă ce a înregistrat două vârfuri ale indicilor în anii 2001 şi 2002. Având în vedere că investiţiile sunt un indicator de lag al ciclului economic încetinirea ritmurilor de creştere a investiţiilor în anii 2003 şi 2004 constituie premisă pentru conturarea fazei descendente a PIB. Totuşi pe fondul încetinirii ritmurilor de creştere a investiţiilor în capital fix are loc majorarea ponderii acestora în PIB -

de la 11% în anul 2000 până la 16,1 % în 2004.

În perioada 2000-2004 investiţiile în capital fix au înregistrat o creştere

de 42,4 la sută sau altfel spus o majorare medie anuală de peste 9 %. În anul 2004 investiţiile în capital fix au însumat 5140,0 mil. lei, în creştere cu 8 la sută faţă de nivelul anului anterior.

O problemă de primă importanţă în special la etapa decizională a

desfăşurării procesului investiţional o constituie găsirea surselor de finanţare.

În condiţiile tranziţiei la economia de piaţă deciziile investiţionale se plasează

tot mai mult pe seama agenţilor economici privaţi ponderea acestora la suplinirea resurselor financiare necesare investiţiilor variind în diferiţi ani între 47,7% şi 71,3%. În anul 2004 agenţii economici privaţi au investit 3151,9 mil.

10

lei sau peste 61 la sută din volumul total. Poziţia secundă este ocupată de investitorii străini. Aportul acestora în perioada anilor 1995-1999 este într-o creştere continuă, pentru ca în următorii 3 ani să se observe un declin. Începând cu anul 2003, odată cu iniţierea reformelor constructive orientate spre macrostabilizare şi integrare vest europeană, mijloacele investitorilor străini îndreptate în fonduri fixe au sporit atingând în anul 2004 valoarea de 1056,9 mil. lei (circa 21% din volumul total). În acelaşi timp se reduce aportul populaţiei în cadru procesului de finanţare a investiţiilor. Dacă în anul 1995 ponderea mijloacelor populaţiei alcătuia circa 17,3%, atunci în anul 2004 doar 2,4 la sută. O sursă de finanţare a investiţiilor ar fi creditele acordate pe termen mediu şi lung, dar până în prezent acestea ocupă o pondere destul de redusă. Creditele bancare îndreptate spre finanţarea investiţiilor în fonduri fixe au însumat 179,5 mil. lei în anul 2002 (6,4 la sută din total), 206,4 mil. lei în anul 2003 (5,7%) şi 319,9 mil. lei (6,2%) în 2004. Analiza structurii investiţionale pe forme de proprietate ne conduce la evidenţierea următoarelor aspecte: intensificarea activităţii investiţionale este determinată, în temei, de activitatea întreprinderilor şi organizaţiilor din sectorul nestatal al economiei. Acestor agenţi economici le revine 67 % din volumul total al investiţiilor în capital fix, 63% din lucrările de construcţii- montaj executate şi 95% din casele de locuit date în folosinţă. Interesează şi orientarea investiţiilor pe profil de activitate. Aprecierile sintetice, ce pot fi trecute în revistă, relevă faptul că investiţiile sunt concentrate cu precădere în transporturi; comunicaţii; industria prelucrătoare; energie electrică, gaze şi apă; comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; tranzacţii imobiliare. Repartizarea investiţiilor pe elementele structurii tehnologice demonstrează că, acestea sunt îndreptate în lucrări de construcţii montaj (ponderea medie pe parcursul ultimilor 10 ani fiind de 47%) şi pentru achiziţia de utilaje, unelte şi inventar (ponderea medie pentru aceiaşi perioadă fiind de circa 48%). Capitolul II „Investiţiile străine în Republica Moldova în perioada tranziţiei la economia de piaţăeste consacrat studiului evoluţiei investiţiilor străine în Republica Moldova. Iniţial sunt surprinse tendinţele şi modificările reale ce au loc pe plan mondial şi regional. Este abordată interdependenţa dintre climatului investiţional şi procesului investiţional din ţară făcându-se o analiză statistico-economică a evoluţiei investiţiilor străine în contextul reformelor economice. Este argumentat şi evaluat impactul şi aspectele benefice ale fluxurilor de investiţii străine asupra economiilor receptoare punându-se accent pe metodele reale de atragere a acestora în economia naţională. Capitalul străin este perceput ca un element important şi esenţial pentru reforma economică din Republica Moldova. Influenţa acestuia asupra economiei naţionale este dubla. Pe de o parte este vorba de fluxuri de credite, împrumuturi şi investiţii prin care capitalul străin poate completa resursele financiare naţionale în aplicarea programului de macrostabilizare, iar pe e altă

11

parte capitalul străin joacă un rol fundamental în restructurarea economiei şi realizarea procesului reformei. Investiţiile sunt privite ca o mişcare a capitalurilor a căror zonă de deplasare nu se mai opreşte la graniţele naţionale, devenind o activitate internaţională. Un rol deosebit în acest context îl au investiţiile străine directe (în continuare ISD). Investiţia străina directă reprezintă o relaţie economică pe termen lung care implică interesul de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă ţară decât cea a investitorului. ISD presupune în acelaşi timp posibilitatea reală pentru investitorul străin de a controla şi de a exercita un grad înalt de influenţă managerială în entitatea care face obiectul investiţiei. Analiza evoluţiei fluxurilor de ISD pe plan mondial ne conduce la evidenţierea următoarelor trăsături esenţiale:

Intensificarea într-un ritm major a fluxurilor internaţionale de investiţii. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de transport precum şi disponibilitatea unei varietăţi crescânde de instrumente financiare au fost însoţite de desfiinţarea de bariere din calea comerţului, plaţilor şi fluxurilor de capital. Orientarea acestor fluxuri în zonele mai competitive. Astfel în anul 2000 nivelul investiţiilor străine directe a atins un nivel record de 1388 miliarde dolari. Cele mai semnificative investiţii se concentrau în SUA-(314 mld. USD) şi ţările Uniunii Europene (671,4 mld. USD). În următorii ani influxurilor de ISD pe plan mondial scad dramatic, în anul 2003 acestea însumând doar 560 miliarde dolari sau 40 la sută din cele realizate în anul 2000. În acelaşi timp se observă o orientare clară a fluxurilor de capital străin spre China şi statele noi integrate în U.E. Liberalizarea politicilor privind investiţiile străine şi iniţierea de măsuri şi reglementări multilaterale privind atragerea fluxurilor de ISD. Intensificarea fuziunilor şi achiziţiilor transnaţionale. Vorbind doar despre fluxurile de ISD în statele central şi est europene vom prezenta distribuţia numărului acestora după mărimea investiţiilor atrase:

Tabelul 2. Distribuţia statelor din Europa Centrală şi de Est după intrările de ISD

 

1999

2000

2001

2002

2003

sub 1 mld. $ 1-5 mld. $ peste 5 mld. $ Total

13

11

12

11

10

4

7

5

7

9

2

1

2

1

-

19

19

19

19

19

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004 pag. 70

Companiile transnaţionale au făcut o anumită distincţie între ţările central şi est europene investind mai întâi în acele ţări care şi-au îmbunătăţit

12

performanţele economice (vezi figura 2). Putem spune, că dacă decizia de a investi în ţările cu economie în tranziţie constituie o decizie strategică a companiilor străine, atunci alegerea localizării efective a investiţiei este o chestiune ce ţine mai degrabă de anumiţi factori specifici statelor receptoare. Ritmul şi calitatea măsurilor de reformă, viteza şi hotărârea cu care sunt derulate procesele de privatizare, succesul programelor de macrostabilizare, transparenţa şi coerenţa regimurilor naţionale în materie de ISD, existenţa unui climat de afaceri favorabil sunt condiţiile ce au determinat o distribuţie inegală a fluxurilor de capital străin. Capitalul antreprenorial străin interesat în această zonă s-a orientat cu precădere spre Republica Cehă, Polonia, Slovacia, Federaţia Rusă, şi Ungaria. Aceste ţări deţin mai mult de trei sferturi din stocul de ISD localizat la nivelul statelor cu economie în tranziţie. Diferenţierea e şi mai semnificativă, dacă analizăm nivelul stocului de ISD pe locuitor. Acest indicator atinge niveluri ridicate de 4859$ în Estonia, 4326$ în Ungaria, 4003$ în Republica Cehă, 2156$ în Slovenia, şi doar de 638$ în Bulgaria, 567$ în România, 208$ în Republica Moldova, 142$ în Ucraina. Perspectivele privind intrărilor de ISD în aceste state sunt optimiste. Încercările firmelor transnaţionale de a reduce costurile de producţie pentru a putea concura pe pieţele stagnante din vest, inclusiv prin relocalizarea unor active productive în economiile de tranziţie, având drept motivaţie eficienţa şi drept scop exportul, ne indică în plus că regiunea central şi est europeană este zona cu mari şanse de a recepta fluxuri sporite de investiţii străine.

0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 4,1 Polonia 4,2 Republica Cehă
0
0,5
1
1,5
2
2,5
3
3,5
4
4,5
4,1
Polonia
4,2
Republica Cehă
2,6
8,5
2,8
Ungaria
2,5
1,1
Cruaţia
1,7
1,1
România
1,6
0,9
Bulgaria
1,4
2002
0,7
Ucraina
2003
1,4
0,5
Serbia
1,4
3,5
Federaţia Rusă
1,1
0,3
Estonia
0,9
0,13
Republica Moldova
0,08
Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004

Figura 2. Top 10 privind influxurile de ISD în Europa Centrală şi de Est (mld. $)

13

Republica Moldova face parte din grupul de ţări denumite central şi est europene. Integrarea Republicii Moldova în structurile economico-politice europene şi euroatlantice a devenit nu numai o chestiune de opţiune tactică, ci, în primul rând o problemă strategică unanim acceptată. În acest context internaţionalizarea şi globalizarea problemelor economice, ale producţiei materiale, ale mişcărilor de capital fac ca şi activitatea de investiţie să devină una de natură globală cu implicaţii asupra economiei naţionale. Prezentarea fenomenului investiţional în Republica Moldova ne conduce la o analiză amplă a volumului şi structurii investiţiilor străine, a dinamicii şi orientării sectoriale a fluxurilor de capital. Analizând datele statistice putem spune că startul tranziţiei a fost mult mai dificil în Republica Moldova decât în alte state ex-socialiste sud-est europene. Economia era aproape integral etatizata şi destrămarea sistemului de comanda centralizat s-a soldat într-o prima etapă cu adâncirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale, la care adăugăm şi insuficienta pregătire a clasei politice, a managerilor şi în general a populaţiei pentru a acţiona în condiţiile democraţiei şi mecanismelor de piaţa. Datele privind fluxurile de investiţii străine sunt selectate din Balanţa de Plăţi Externe şi Poziţia Investiţională Internaţională a ţării.

160 143,9 132,7 140 126,8 102,0 120 100 78,3 78,7 75,5 80 60 37,9 40
160
143,9
132,7
140
126,8
102,0
120
100
78,3
78,7
75,5
80
60
37,9
40
20
0
-20
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
-40
-60
capital subscris
venit reinvestit
alt capital
ISD (nete)
Sursa: BNM, Balanţa de plăţi externe a Republicii Moldova

Figura 3. Dinamica ISD în Republica Moldova (mil. $)

Intrări majore de ISD au avut loc în anii 2000-2002. Sporirea considerabila a acestora a fost condiţionată în primul rând de desfăşurarea procesului de privatizare a complexului energetic şi dezvoltarea comunicaţiilor. În anul 2004 investiţiile străine intrate în economia republicii au crescut de peste 2,3 ori înregistrând nivelul de 240 mil. dolari. Ponderea majoră revenind investiţiilor în capitalul social – 53,6% (128,82 mil. dolari). Doar în acest an este consemnată o creştere atât de majoră a venitul reinvestit (de 2,2 ori faţă de anul precedent). E un argument în plus pentru a afirma că investitorii străini doresc să-şi menţină poziţia şi, mai mult, să-şi dezvolte activitatea pe plan local. Luând în consideraţie capitalul subscris retras şi

14

rambursarea împrumuturilor primite anterior, volumul net al investiţiilor străine directe în economia naţională a alcătuit 143,9 mil. dolari. Către sfârşitul anului 2004 stocul cumulat de investiţii străine directe în economia naţională a constituit 902,1 mil. dolari, fiind de 2 ori mai mare decât nivelul consemnat la finele anului 2000. Capital subscris a alcătuit 677,3 mil. dolari, venitul reinvestit – 70,3 mil. dolari şi creditele de la firme-mamă consemnate sub denumirea de alt capital – 154,47 mil. dolari. Trebuie menţionat faptul că componenta esenţială a ISD ce duce la o creştere a întreprinderilor prin investiţii ulterioare în modernizare sau retehnologizare, adică – venitul reinvestit rămâne a avea o pondere catastrofal de mică. Aceasta a alcătuit la sfârşitul anului 2003 doar 1,5 %, iar în 2004 – 7,8%. În anul 2004 în republică au fost înregistrate 437 întreprinderi cu capital

străin, faţă de 393 – în 2003, iar numărul total al companiilor a atins cifra de

3621

întreprinderi. Cele mai mari companii cu capital străin înregistrate în

2004

în Moldova sânt „Metro Cash&Carry Moldova” SRL (comerţul cu

ridicata) şi „Azpetrol” SRL (importul şi comerţul cu ridicata şi cu amănuntul a benzinei, motorinei şi a gazului lichefiat). Federaţia Rusă este în continuare cel mai mare investitor al Moldovei. Astfel, către începutul anului 2004 volumul total al investiţiilor ruseşti în Moldova a constituit 158,2 mil. dolari. Rusiei i-au revenit 24,9% din volumul total al investiţiilor străine, atrase în Moldova în perioada 1994-2003, fiind urmată de Spania – cu 16,1% (102,7 mil. dolari), SUA – 15,9% (101,2 mil. dolari), Olanda – 8% (50,6 mil. dolari), Elveţia – 5,3% (33,7 mil. dolari), Germania – 3,8% (24 mil. dolari), România – 3% (18,8 mil. dolari), Franţa – 2,8% (18,02 mil. dolari). Din punct de structural aceste ţări au efectuat investiţii preponderent în energia electrică, gaze şi apă, transporturi, depozitare şi comunicaţii, industria prelucrătoare, comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, tehnologii informaţionale. Abordarea fenomenului investiţiilor străine directe din unghiul de vedere al ţărilor gazdă presupune, cu necesitate, evaluarea impactului şi al efectelor pe care le induc în economie ISD şi operaţiunile firmelor cu capital străin. Un prim efect direct şi evident al influxului de ISD constă în însăşi volumul efectiv al capitalului străin ca sursă externă de investiţii. Investiţiile într-un domeniu de activitate pot, la rândul lor, să atragă investiţii ale unor firme străine asociate cu genul concret de activitate sau investiţii ale unor firme concurente. Investiţiile străine directe reprezintă nu numai o sursă de capital, ci şi o metoda de atragere a tehnologiilor avansate. Transferul de tehnologie generează efecte pozitive prin stimularea inovării şi difuzarea respectivelor tehnologii la nivelul firmelor locale. Transferul de competenţe manageriale, organizaţionale şi de marketing reprezintă o altă componentă importantă a pachetului investiţional, aceste

15

aspecte fiind decisive pentru punerea în valoare a factorilor de producţie existenţi pe plan local şi a sporirii competitivităţii internaţionale a producţiei. Un rol deosebit de important al investiţiilor este acela de regulator al gradului de ocupare a forţei de muncă. Atragerea ISD conduce ulterior la deschiderea de noi pieţe de desfacere, iar prin aceasta şi la sporirea exporturilor. Pe de altă parte ISD constituie o modalitate de a compensa unele deficienţe pe piaţa locală şi de substituire a importurilor. Înţelegând prea bine eventualele efecte pozitive ale investiţiilor străine şi punând la bază inclusiv analizele de mai sus putem afirma că suntem mult prea în urmă comparativ cu performanţele înregistrate deja de ţările vecine. Cauzele ce au determinat o performanţă şi o competitivitate redusă în ceea ce priveşte atragerea de investiţii străine în economia naţională sunt:

Percepţia externă a climatului intern de afaceri

Instabilitatea cadrului juridic, instituţional şi fiscal

Condiţiile de operare pe piaţă

Oferta redusă şi ritmul lent al procesului de privatizare

Nu s-a dispus de o strategie, de un scenariu clar, de genul unei analize profunde, pe termen mediu şi lung prin care să se stabilească priorităţile şi direcţiile de dezvoltare, inclusiv pe domenii şi sectoare de activitate, care să dea investitorilor o perspectivă clară a pieţei pe care se pregătesc să intre.

Piaţa internă cu o capacitate de absorbţie şi putere de cumpărare foarte redusă.

Lipsa unui puternic sistem privat.

Prezenţa unui sistem birocratic de dirijare.

Insuficienta promovare a ofertei, a posibilităţilor şi a potenţialului de realizarea a investiţiilor în Republicii Moldova.

Existenţa unei pieţe de capital nedezvoltate şi slab reglementate

Accelerarea procesului de integrare economică precum şi relansarea economică a Republicii poate fi obţinută numai în urma unui proces de atragere masivă de investiţii atât de origine internă cât şi externă în infrastructura economiei. Guvernul ar trebui să asigure îndeplinirea unor măsuri şi acţiuni concrete în vederea creşterii volumului de investiţii străine în republică în special a celor directe. Printre acestea vom numi:

dezvoltarea şi perfecţionarea cadrului legislativ-normativ;

asigurarea unui sistem judiciar credibil şi transparent în aplicarea

acestei legislaţii, armonizarea legislaţiei, garantarea stabilităţii şi coerenţei cadrului legislativ, inclusiv a inviolabilităţii investiţiilor străine;

asigurarea transparenţei în demararea şi derularea investiţiilor străine

prin perfecţionarea procedurilor de administrare publică, eliminarea barierelor

administrative, simplificarea procesului de înregistrare a societăţilor;

16

definirea clară a domeniilor prioritare şi identificarea proiectelor de

investiţii strategice, care vor duce la modernizarea, reabilitarea şi dezvoltarea

infrastructurii, la crearea unui efect pozitiv de antrenare în economie.

e necesară o inversare a trendului economiei necontabilizate, ordonarea

stabilă a sistemului fiscal, atenuarea constrângerilor birocratice şi stoparea migraţiei agenţilor economici spre sectorul necontabilizat. Întărirea instituţiilor

publice şi combaterea sistematică şi tenace a corupţiei, fără discriminări politice, va amplifica fireşte o astfel de evoluţie;

extinderea dialogului cu asociaţiile investitorilor străini din republică

prin organizarea de târguri şi forumuri investiţionale;

acordarea serviciilor pre şi post investiţionale investitorilor potenţiali şi

a celor actuali (asigurarea informaţională, asistenţă de specialitate, înlăturarea şi soluţionarea operativă a problemelor întâmpinate de investitorii străini în Republica Moldova);

crearea unui sistem echitabil de impozitare inclusiv prin reducerea

presiunii fiscale, crearea condiţiilor în vederea diminuării ratelor dobânzilor la

creditele bancare, la fel şi a condiţiilor pentru sporirea creditării pe termen lung, în special, în sectorul real al economiei;

dezvoltarea pieţei de capital ca mecanism viabil şi principal de

finanţare a economiei. O buna funcţionare a pieţei de capital va contribui şi la dezvoltarea în ansamblu a structurilor integrate în economie; Capitolul III. – „Riscul investiţional– factor complex în activitatea investiţională” Înţelegerea activităţii economice şi în particular a activităţii investiţionale nu poate fi concepută fără a lua în calcul aspectele riscului. Riscul este o noţiune socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se află în posibilitatea ca o acţiune viitoare să genereze anumite pierderi. Prin risc se înţelege la fel nivelul unei pierderi financiare exprimat prin imposibilitatea atingerii scopului propus, nevalorificarea unor venituri comparabile cu varianta prognozată sau incertitudinea rezultatului prognozat. Aceste definiţii nu sesizează însă un element deosebit de important: riscul include nu doar potenţialitatea unei efect advers, ci şi pe cea a unei oportunităţi. În acest context, considerăm relevantă accentuarea asupra faptului că riscul poate reprezenta, în acelaşi timp, atât o ameninţare – şi de aici accepţiunea negativă asupra riscului, cât şi o oportunitate. În cadrul investiţilor riscul se manifestă prin aceea că există permanent o nesiguranţă a realizării investiţiilor, o posibilitate ca rezultatele scontate să nu fie atinse, unele evenimente legate de investiţie să evalueze într-o asemenea direcţie încât cei implicaţi în investiţie să nu obţină profitul aşteptat, iar în unele condiţii să-şi piardă parţial sau total sumele investite. Luând în considerare nivelul la care este perceput, riscul unei investiţii poate fi prezentat prin intermediul unor cercuri concentrice. În figura de mai

17

jos deplasându-ne dinspre exterior spre interior riscurile sunt următoarele:

riscul pieţei globale, riscul macroeconomic sau de ţara, riscul pieţei locale, riscul sectorului de activitate şi riscul proiectului.

riscul sectorului de activitate ş i riscul proiectului. Sursa: Alc ă tuit ă de autor riscul

Sursa: Alcătuită de autor

riscul proiectului riscul sectorului de activitate riscul pieţei locale riscul macroeconomic sau de ţară riscul pieţei globale

Figura 4. Tipuri de risc asociate unei investiţii

Vom trata mai cu seama riscul de proiect şi cel de ţară. Proiectul de investiţii este reprezentat de o totalitate de subiecţi şi elemente ce concură la realizarea lui, adică participanţii (consultanţi, ingineri, constructori, tehnologi, finanţatori, beneficiari ai rezultatelor, etc.) şi cadrul economic, juridic, politic, social de dezvoltare. Fiind realizat într-un mediu economic orice decizie de investiţie este puternic marcată de modificările imprevizibile – uneori în sens pozitiv, dar de cele mai multe ori în sens negativ – ale factorilor de mediu. Impactul negativ al acestor evoluţii imprevizibile asupra rentabilităţii proiectului au primit denumirea de risc al proiectului. Riscul de proiect se reflectă prin probabilitatea unor erori privind soluţiile

date prin proiect. Efectele unui asemenea risc pot fi identificate pe parcursul executării investiţiilor, cu ocazia recepţiei şi punerii în funcţiune a obiectivelor de investiţii sau chiar pe parcursul perioadei de exploatare. În dependenţă de fazele proiectului investiţional se pot distinge următoarele grupe de riscuri:

- riscuri specifice fazei preinvestiţionale sau de pregătire a proiectului

- riscuri specifice fazei de realizare sau de execuţie a proiectului

- riscuri specifice fazei operaţionale sau de exploatare a proiectului

Printre factori de risc inerenţi proiectelor de investiţii ce au ca efect modificarea rezultatelor economico-financiare vom numi: creşterea necesarului de resurse financiare în faza iniţială de pregătire a proiectului; creşterea preţurilor la materii prime, materiale şi energie; prelungirii duratei de realizare a obiectivului, ca rezultat al erorilor de estimare a beneficiilor, costurilor şi veniturilor; depăşirea volumului de investiţii prevăzut iniţial; scăderea preţurilor de vânzare; scăderea capacităţii de absorbţie a pieţii la produsele şi serviciile oferite.

18

Vorbind despre investiţiile la nivel macro există riscul datorat condiţiilor politico-economice şi sociale particulare în care acţionează fiecare economie naţională. Riscul de ţară cuprinde o sumă a riscurilor specifice funcţionării activităţilor economico-sociale într-un cadru naţional suveran şi independent în care sunt aplicate propriile politici, decizii şi strategii. În această categorie se înscriu: politica guvernului privind liberalizarea sau restricţiile în care acţionează mediul de afaceri, fluxul şi structura comerţului exterior, rata serviciului datoriei externe, deficitul contului curent şi rata plaţilor externe comparată cu rezervele valutare, rata şi structura deficitului bugetar în comparaţie cu produsul intern brut şi inflaţia, respectiv mărimea şi structura cheltuielilor realizate prin îndatorare internă şi internaţională şi profitabilitatea acestora. Riscul de ţară este consecinţa instabilităţii politice, gradului de îndatorare şi depinde în cea mai mare măsură de coerenţa politicii guvernamentale şi calitatea gestiunii macroeconomice. Putem spune că riscul de ţară se înscrie pe trei coordonate de bază: risc politic, risc economic şi risc social. Aceste componente se află într-o inevitabilă şi permanentă relaţie de interdependenţă şi analiza riscului impune tratarea conjugată a acestor componente. Riscul politic este o categorie a riscului general de ţară şi rezultă din multitudinea de variabile politice ce interacţionează în orice stat. În domeniul investiţiilor riscul politic priveşte prioritar cazul investiţiilor străine. Riscul politic se referă la pierderile posibile ale companiilor străine privind capitalul investit ca urmare a existenţei unui anumit mediu politic din ţara gazdă sau ca urmare a modificărilor potenţiale în respectivul mediu politic şi este văzut ca îmbrăcând următoarele forme: exproprierea sau naţionalizarea firmelor, restricţii în repatrierea profiturilor, restricţii impuse privind accesul pe piaţa valutară, blocarea derulării lucrărilor de investiţie, apariţia unor reglementări nefavorabile, incapacitatea investiţiei de a genera profiturile estimate, tocmai datorită acestor modificări în cadrul politic sau juridic. Riscul macroeconomic poate fi estimat în baza unor indicatori macroeconomici şi include fenomene de genul lipsei creşteri în ţara gazdă, nivelul redus al economisirii locale, infrastructura slabă şi disponibilitatea redusă a forţei de muncă. Cei mai importanţi indicatori luaţi în studiul riscului economic la nivel de ţară sunt:

indicatorii rezultatelor economice (produsul intern brut pe locuitor, contribuţia diferitor sectoare la formarea PIB, dinamica reală a PIB); Nivelul inflaţiei; Indicatorii deficitului bugetar; Indicatorii balanţei de plăţi; Indicatorii datoriei externe.

19

Riscul social este analizat pe baza a o serie de factori şi indicatori sociali precum indicatorii ce caracterizează structura socială şi pe vârste a populaţiei, resursele şi forţa de muncă, gradul de ocupare şi şomaj, calitatea forţei de muncă, indicatorii nivelului de trai al populaţiei, indicatorii veniturilor populaţiei şi ai puterii de cumpărare, indicatorii repartiţiei veniturilor, indicatorii consumului populaţiei. Pornind de la teoria economică ce explică fenomenul cercetat în acest capitol se încearcă printr-o oarecare abstractizare definirea unor categorii economice operaţionale, şi construirea unui model econometric ca o veriga intermediara între teorie şi realitate. Sunt trasate obiectivele de bază în elaborarea modelului, metodele de estimare şi de testare a parametrilor şi a modelului în întregime. Modelul reprezintă o imagine simplificată a relaţiilor dintre variabilele economice şi prive