Sistemul fiscal din Canada

Sistemul fiscal actual al Canadei este format din 3 niveluri de baza:

-Federal (48% revin veniturilor bugetului federal);
-Provincial (42 % revin bugetelor provinciilor);
-Local (10% revin veniturilor bugetelor locale);
Ponderea cea mai mare a veniturilor din bugetul federal se constituie din impozitul
pe venit al persoanelor fizice si, fapt important, aceasta pondere e mereu in
crestere. Importante sunt si veniturile din impozitele pe corporatii, impozitele pe
marfuri si servicii, accizele, taxele vamale si veniturile din contributiile la
asigurarile sociale.
Veniturile fiscal ale provinciilor se acumuleaza din:
-impozitul pe venitul persoanelor fizice;
- impozitul pe vinzari;
- Impozitul pe venitul corporatiilor;
- accize;
-Contributiile la asiguratile sociale;
-Impozitul pe donatii;
- plata rentelor, diferite taxe de inregistrare si licentiere.

Partea cea mai mare din intrari revine impozitelor pe venitale persoanelor fizice si
impozitelor indirect. In ultimul timp toate tipurile de venit din bugetele provincial,
cu axceptia impozitului pe venitul corporatiilor au o tendinta de crestere. Intrarile
fiscal in bugetele locale constau din impozitul pe imobil si impozitul pe
antreprenoriat. In tara s-a conturat un system flexibil, bine determinat de
manevrare fiscal.
Politica fiscal se elaboreaza de Departamentul politicii bugetare si a analizei
economice din cadrul Ministerului de Finante. Toate proiectele se discuta mai intii
in cadrul Camerei Comunelor. De colectarea impozitelor se ocupa Ministerul
Venitului National. Toate litigiile aparute in legatura cu nerespecatarea legislatiei
fiscal se solutioneaza printr-un system de jurisdictie specializata- de Curtea
Fiscala.
Unor provincii li s-au facut exceptii. De exemplu, Quebec percepe de sine statator
impozitul pe venit al persoanelor fizice si juridice; Ontario si Alberta- impozitul pe
venit al persoanelor juridice.
Avind in vedere ca sistemul asigurarilor sociale este parte component a sistemului
financiar-fiscal, exista anumite directii de verificare a pensiilor si a tarifelor care

efectueaza controlul in sferele asigurarilor sociale si impunerii tarifare. Drept baza

juridical in sistemul fiscal servesc urmatoarele legi: Legea cu privire la impozitul pe
venit (reglementeaza impozitul pe venit al persoanelor fizice si al corpozariilor) si
Legea cu privire la asigurarea somajului (sistemul asigurarilor sociale).
Prima reforma fiscala in Canada a inceput in anul 1897. Aceasta modernizare a
avit ca scop perfectionarea pricipalelor surse de venit din buget, si anume:
impozitul pe venit al persoanelor fizice si juridice. Mai apoi a fost perfectionat
radical sistemul de impozite indirecte.
In conformitate cu reforma din 1897, in Canada la nivel fiscal au inceput sa
dunctioneze 3 plafoane ale impozitului pe venit al persoanelor fizice:
0-29590 mii dolari- 17% plafonul max.
29590-59180 mii dolari- 26% palfon max.
Mai mult de 59180- 29% plafon max.
Astfel, noul system fiscal este bazat pe impozitarea similara a veniturilor,
indifferent de marimea lor si formele de investire si, de asemenea, pe impozitarea
marimilor reale ale veniturilor. O mare importanta in sistemul de impozitare a
venitului de la persoanele fizice o are impozitul pe cresterea valorii de piata a
activelor. Daca anterior numai jumatate din acest venit era supus impunerii,
astfel incit marimea reala a
impozitului cumulative federal-provincial se egala cu 26%, actualmente cota
impozabila s-a marit cu 75%, iar marimea reala a impozitului pe cresterea valorii
de piata a activelor s-a marit cu 30%.
In acest context, un rol importante il au si diversele facilitati fiscal ce sunt
legate de impozitul pe venit, ce stimuleaza companiile la utilizarea rationala a
mijloacelor fixe si circulante, la introducerea cercetarilor stiintifice in producere, la
dezvoltarea activitatilor in anumite regiuni si al alte actiuni social utile.Plafonul
impozitului pe venit se formeaza din plafoanele regionale si federale. Plafonul
general federal este de 28% (pentru companiile industriei prelucratoare- 23%).
Facilitatile fiscal de baza pentru corporatii sunt:
-Creditul fiscal-investitional;
-Creditul fiscal pe cheltuielile pentru cercetari stiintifice;
-Conditii favorizate privind impozitarea cresterii valorii de piata a activelor;
-Norme progressive ale amortizarii (amortizarea accelerata).
Deficitul mereu in crestere a bugetului federal a impus autoritatile federale sa
foloseasca mai rationalfacilitatile fiscale. Totusi sunt pastrate facilitatile pentru
dezvoltarea regional a cercetarilor stiintifice. Creditul investitional pentru
provinciile atlantice constituie 15% iar pentru o grupa special evidentiata- 10%.
Creditul fiscal pentru investitiile capital in cercetarile stiintifice constituie 30%
pentru toate companiile si 45%- pentru companiile din sectorul de prelucrare.
Pentru stimularea dezvoltarii sectoarelor agrar si piscicol, de asemenea sunt
prevazute facilitati cu caracter fiscal. Exemplu de facilitate in domeniul dat, este

uniformizarea venitului pe o perioada de 5 ani in scopul protejarii fermierilor si

pescarilor de fluctuatiile imprevizibile, caracteristice ramurilor respective. Trebuie
de remarcat ca in Canada sistemul fiscal este axat pe impunerea directa, in care
pozitia dominanta o ocupa impozitul pe venit al populatiei, constituie un factor
regulator al economiei nationale. Ultimele tendinte in dezvoltarea sistemul fiscal
sunt lagate de extinderea bazei impozabile, micsorearea cotelor de impunere,
avind ca scop reducerea deficitului bugetului federal, cu pastrarea posibilitatilor
de influientare a proceselor economice. Sistemul fiscal cnadian si-a definitivat, in
consecinta multiplelor experiente, politica fiscal, acumulind veniturile bugetare
prin pirghiile oferite de impozitul pe vinzari, care in esnta este mai simplu in
administrare si, spre deosebire de impozitele directe, mai eficace in evidentierea
acumularii in termene otime a veniturilor bugetare.
De aceea, impozitul pe vinzari, paote fi privit prin prisma urmatoarelor
caracteristici:
-Se rasfringe numai asupra consumului, exonerind impozitele din procesul de
de productie, deci neamenintind producatorul intern;
-Are o baza impozabila mai larga.
Impozitul federal pe vinzari, invizibil pentru consummator, se colecteaza
impreuna cu impozitul pe vinzari cu amanuntul, utilizat in 9 din 10 provincii
canadiene. Colectarile erau percepute la nivelul vinzarilor cu amanuntul a
majoritatii produselor, cu exceptia celor alimentare, imbracamintei si
combustibilului. Cotele impozitului erau diferite in provinciile canadiene, fapt
determinat de necesitatile fiscal regionale. Cea mai mica era in British Columbia si
constituia 6%, iar cea mai inalta in Newfoundland-12%. In provincial Alberta, care
obtine venituri considerabile din extractia petrolului si
a gazelor natural, acest impozit nu se aplica. Confruntindu-se cu problema
impozitului federal pe vinzari, din 1897 Guvernul a hoatarit sa-si orienteze toate
fortele in directia reformarii impozitului local din vinzari. Acest pas al Guvernului a
dat nastere ideii de a incasa si dezvolta impozitul national din vinzari dupa
mecanismul European de incasare a TVA.
In 1991 a fost adoptat impozitul pe bunuri si servicii. Spre deosebire de TVA,
impozitul pe bunuri si servicii in Cnada are un avantaj si anume, cota de impunere
proportional este de 7%. In acelasi timp, produsele alimentare, medicamentele si
utilajul nu se supun impozitarii; de asemenea sunt scutite de
impozit serviciile medicale si activitatile din sfera invatamintului.
Prin introducerea acestui impozit sistemul Canadian a fost ameliorat susbstantial,
dar in acelasi timp au aparut si unele dificultati. Trebuie de remarcat faptul ca
impozitul pe bunuri si servicii se incaseaza concomitente cu impozitele provincial
din vinzarile cu amanuntul. Ca urmare, in cadrul vinzarilor cu amanuntul
actuineaza parallel 2 impozite, producind o serie de dificultati vinzatorilor, care
sunt nevoiti sa calculeze 2 impozite cu baze impozabile diferite sis a adapteze la
ele sitemul de calcul conatbil. In alta ordine de idei aceasta stare a servit ca motiv

pentru unificarea sistemelor fiscal provincial si armonizarea lor cu impozitul

federal. Cu exceptia Albertei si a altor 2 teritorii, toate regiunile incaseaza
impozitele locale pe vinzari.
In regiunile Canadei s-au stabilit urmatoarele taxe ale impozitului pevinzarile cu
amanuntul:
-Newfoundland- 12%;
-New Scotland-11%;
-Insula Printului Eduard- 10%;
-New Branceweek- 11%;
-Quebec- 6,5% (se incaseaza impozitul unic din cel provincial si federal);
-Ontario- 8%
-Manitoba- 7%;
-Sascacevan- 9%;
-British Columbia- 7%
Canada este o tara centralizata. Si cu toate ca organelle guvernamentale federale
exercita o influienta considerabila, provinciile au un mare rol in sferele-cheie ale
economiei nationale si in dezvoltarea sociala. Asadar, regiunile prevaleaza in asa
sfere de activitate ca invatamintul, medicina, relizarea programelor sociale de
asigurare. Cresterea importantei provinciei in economia nationala necesita o
coordonare a politicii intre guvernul federal si autoritatile locale. Cu toate ca
regiunile dispun de mari imputerniciri in ce priveste incasarea impozitelor , ele
totusi au nevoie de spreijin din partea Guvernului Federal. In medie, circa 28% din
toate veniturile revin transferurilor mijloace transmise de guvern
provinciilor in scopul compensarii decalajurilor dintre resursele financiare
necesare si cele existente. Spre exemplu, in Ontario, Alberta si British Columbia
aceasta cota atinge nivelul de 20%, iar regiunile slab dezvolatate peste 40%.
Un mare rol in procesele economice il joaca coordonarea impozitelor care poate
determina:
-Rolul provinciilor in federatie;
-Asigurarea compromisurilor politice intre nivelurile de conducere;
-Atentia crescinda a Guvernului acordata sistemului de impozitare pe venit ca
instrument al politicii de majorare a incasarilor;
-Imbunatatirea mecanismului de distribuire a venitului intre contribuabili cu
scopul dezvoltarii economice si sociale a provinciilor.
Ministrul federal de Finante, Jim Flaherty, a anuntat tintele pe care le are in
vedere Bugetul Canadei 2010 2011: stimularea economiei, diminuarea
somajului, limitarea deficitului bugetar si atingerea echilibrului financiar in
urmatorii 5 ani, inaintea oricarei alte tari din G7. Pentru a atinge aceste obiective,
Ottawa prevede investitii modeste in anumite sectoare (cercetare, dezvoltare,

pregatire profesionala a tinerilor), pentru care cele 900 milioane $ alocate in 2010
reprezinta cel mai mic buget din ultimii 13 ani. In planul fiscalitatii, bugetul nu
prevede cresteri de taxe si impozite, particularii beneficiind chiar de reduceri de
impozit -evaluate la 3,2 miliarde $. Cotizatia pentru ajutorul de somaj va ramine
neschimbata in acest an, insa de la 1 ianuarie 2011 va creste, cel mai probabil cu
15 centi pentru fiecare transa de 100 $. In acest fel se spera ca organismul care se
ocupa cu gestionarea fondurilor pentru ajutorul de somaj va elimina deficitul
financiar (care ar putea ajunge la 15 miliarde $ in
2012) cel tirziu in 2014. Pentru eliminarea deficitului record de 54 miliarde $ in
urmatorii 5 ani, ministrul federal de Finante a anuntat un plan in trei etape, unul
din aspectele principale fiind economisirea a 17,6 miliarde $ din fondurile
destinate aparatului guvernamental. In schimb, bugetele alocate Sanatatii si
Educatiei vor creste de la 35,7 miliarde $ in anul financiar 2009-2010, la 44,7
miliarde $ in 2014-2015. In acest an Sportul va primi 962 milioane $ (din care 22
milioane pentru sportul de mare performanta).
La nivel international, Canada afiseaza cea mica rata a impozitului global pe
noile investitii dintre toate tarile membre ale G7 (grupului celor sapte cele mai
dezvoltate tari din lume), iar incepind din 2010 si impozitul (federal si provincial)
aplicat pe veniturile societatilor va fi cel mai mic din G7. In plus, Guvernul de la
Ottawa a anuntat ca intentioneaza sa faca din Canada o zona libera de drepturi
vamale pentru industria manufacturiera.
Impozitul personal si sanctionarea evitarii fiscale Bugetul prevede reducerea
nivelului de impozitare a veniturilor obtinute de particulari (cu 3,2 miliarde $),
marirea contributiilor pentru copii (cu 310 milioane $), dar si acordarea de
reduceri fiscale suplimentare pentru persoanele in virsta (340 milioane $).
Analizind bugetele depuse in Parlament de conservatori de la instalarea la putere
(februarie 2006), se observa totusi ca reducerile fiscale pentru particulari au fost
mai mari in trecut. Legea impozitului pe venit urmeaza sa fie modificata pentru a
se impiedica retururile de impozit generate de operatiuni de evitare fiscala, care
permit contribuabililor sa evite plata unei parti din impozitul pe venit. Spre
deosebire de evaziunea fiscala, incadrata ca infractiune, evitarea fiscala se afla la
limita legii, respectind legea impozitului pe venit, dar nu si spiritul in care a fost
facuta legea. In viitoarele declaratii de venit va trebui sa se specifice in mod clar
orice operatiune de evitare fiscala, iar omiterea unei astfel de declaratii va fi
penalizata, a anuntat ministrul federal de Finante.Provincia Quebec a inclus deja
practica evitarii fiscale in rindul infractiunilor, pedeapsa prevazuta fiind o
amenda ce corespunde cu 25% din impozitul eludat; guvernul provincial estimeaza
ca sumele astfel recuperate incepind cu anul 2001 se ridica la circa jumatate de
miliard de dolari.