Multiculturalism

MANIFESTRI ALE MULTILINGVISMULUI I
MULTICULTURALISMULUI N ROMNIA
CONTEMPORAN
1. INTRODUCERE
Evenimentul definitoriu al sfarsitului de secol XX il reprezint trirea diversitii, a diferenei
si a eterogenitatii societii. Ca urmare a proceselor transnationale ale productiei, consumului
si comunicarii, bunurile realizate la mari distante, evenimentele petrecute la mii de kilometri
de noi, devin experiente cotidiene. Trairea alteritatii, a conditiei de strain devine si mai
determinanta in locurile care sunt tinte ale migratiei in masa, mai ales in metropole. Odata cu
imigrantii straini ia nastere cautarea unor noi forme de recunoastere a celor care, desi au fost
si pana atunci, discursurile societatii i-au redus la tacere ori i-au uitat la periferia vietii
publice: minoritatile etnice autohtone sau cele care au imigrat mai demult. Diferentele sociale
si culturale dintre cei de origine diferita, reprezinta o provocare atat pentru sfera politica,
interesata sa gaseasca solutii pentru astfel de situatii, cat si pentru acele stiinte sociale care se
angajeaza la o interpretare a acestora. Raspunsurile generate de aceasta provocare au creat un
nou tip de discurs: multiculturalismul.
Multiculturalismul reprezinta una dintre cele mai celebre si controversate tematici ale
timpului nostru.
Multiculturalismul este un discurs pentru o modernitate tarzie, care prezinta, interpreteaza i
reevalueaza experienta sociala a diversitatii i a diferentelor. Multiculturalismul pune accentul
pe diferentiere si diversitate. Cultura, identitatea si politicul devin categorii centrale ale
dezbaterii si ale discursului public, context in care dobandesc noi sensuri.
Ca ideologie, multiculturalismul porneste ,,de la experienta ca exista grupuri bine definite din
punct de vedere etnic, care doresc sa-si pastreze specificul, respectiv diferenta, considerand ca
recunoasterea, ba chiar respectarea diversitatii nu este incompatibila cu unitatea politica a unei
tari, dimpotriva, ea poate fi integrata in ea.1[1]
Ideologia multiculturalismului isi propune ajutarea comunitatilor in sustinerea culturilor
diferite. Acest lucru insa nu inseamna ca multiculturalismul se opune schimbarii.
Multiculturalismul recunoaste ca schimbarea in lumea contemporana este inevitabila, deci
scopul acestei politici nu este conservarea culturilor in starea lor primara.
Multiculturalismul desemneaza un manunchi de idei relativ noi, dezvoltate in contextul unei
miscari de redefinire a filosofiei occidentale: depasirea obiectivismului modernist,
abandonarea autonomismului etic. Multiculturalismul izvoraste din dorinta de reusita a
membrilor societatii, iar aceasta reusita depinde de respectul si inflorirea grupurilor culturale
ale indivizilor. Multiculturalismul pretinde respect si apreciere din partea grupurilor pentru
alte culturi din societate, pretinde toleranta unei comunitati fata de cealalta comunitate si, in
acelasi timp pretinde dreptul individului de a parasi propriul grup cultural sau refuzul
acestuia.
Un alt aspect important al trairii diversitatii il reprezinta multilingvismul.
1[1] Feischmidt, Margit, ,,Multiculturalismul in Altera, nr. 12/1999, p. 6.
Pagina 1 din 58
Uniunea Europeana este intemeiata pe ideea diversitate: diversitate a culturilor, a obiceiurilor,

a credintelor si a limbilor. Pe langa cele 20 de limbi oficiale ale Uniunii, exista in jur de 60 de
alte limbi autohtone si zeci de limbi neautohtone vorbite de comunitatile de imigranti.
,,Tocmai aceasta diversitate face ca Uniunea sa fie o casa comuna in care diversitatea este
omagiata si in care multele noastre limbi materne reprezinta o sursa de bogatie si o punte spre
o mai mare solidaritate si intelegere reciproca. Limba este expresia cea mai directa a culturii;
este cea care ne face umani si cea care ne da fiecaruia din noi sentimentul identitatii.
Impreuna cu respectul fata de persoana, deschiderea spre alte culturi, toleranta si acceptarea
celorlalti, respectul pentru diversitatea lingvistica este o valoare esentiala a Uniunii
Europene.2[2]
2.
DEFINIIA CULTURII
La inceput, prin cultura au fost intelese obiectele unor popoare exotice colectionate si apoi
depuse in muzee de catre calatori si filantropi. Mai tarziu, cultura era considerata atat o
expresie a obiceiurilor care au atras atentia prin ciudatenia lor, cat si a manifestarilor de
comportament invatat, care puteau fi cercetate direct prin metodele antropologului. Aceasta
definitie a fost urmata de cea prin care se recunoaste ca o cultura se afla in spatele a ceea ce
este vizibil, in cunoasterea culturala care poate fi recunoscuta cel mai bine in limbaj. Si astazi
sunt multi cei care impartasesc acea opinie dupa care cultura nu este alcatuita din obiecte,
obiceiuri si reprezentari ci din semnificatia comuna a acestora.
Caracteristica comuna a unor astfel de conceptii despre cultura este aceea ca ,,si-au imaginat
cultura ca pe o entitate inchisa si statica, ce caracterizeaza grupuri sociale de asemenea
inchise, care nu comunica intre ele si care sunt constante in timp.3[3] La inceput se vorbea
de triburi, ca mai tarziu sa se vorbeasca despre etnii.
Cercetatoarea maghiara Margit Feischmidt face referire la modul in care este prezentat, dintro alta perspectiva, caracterul simbolic si instrumental al culturii, specific epocii modernitatii.
Astfel: cultura ca identitate se refera la ,,acel efort al persoanelor sau grupurilor de a se
manifesta in conceptele unei culturi obiectivate sau emblematizate. Vorbim deci despre un
proces care priveste in primul rand actiunea si reprezentarea politica, avand ca scop
autodefinirea simbolica si delimitarea, cel mai important instrument al sau fiind reprezentarea
culturii proprii.4[4]
In conceptia lui Levente Salat5[5] diferitele interpretari date termenului cultura sunt
determinate de factori de interes. Citandu-l pe Kymlicka6[6], ,,cultura reprezinta atributul
2[2] ,,O noua strategie cadru pentru multilingvism Document din Altera, nr. 30/2006, p. 167.
4[4] Idem., p. 14.
5[5] Levente Salat presedinte executiv al Centrului de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala din Cluj,
doctorand si lector asociat in cadrul Facultatii de Filosofie respectiv Stiinte politice a Universitatii Babes-Bolyai
Pagina 2 din 58
esential al unei natiuni, respectiv al unui popor, in masura in care prin natiune sau popor
intelegem acea comunitate inter-generationala cu o limba si o istorie comuna, care traieste
prin traditie pe un anumit teritoriu si pe care-l considera, de la o generatie la alta, si tot prin
traditie, pamant natal.7[7]
Exista insa si interpretari care atribuie conceptul de cultura unor grupuri diferentiate pe baza
unor caracteristici specifice, a diferentelor legate de stilul de viata, de obiceiuri, de pareri ale
acestora, sau chiar prin setul de principii al membrilor unei organizatii voluntare.
Levente Salat considera ca, daca ne plasam de cealalta extrema a interpretarii conceptului de
cultura, ,,conform careia democratiile occidentale si in cele din urma, intr-o tot mai mare
masura, lumea globalizata sunt caracterizate de cultura produsa de aceeasi civilizatie
moderna, urbana si secularizata, industriala si postindustriala, atunci trebuie sa fim de acord si
cu imposibila concluzie ca nici statul cu cele mai multe minoritati nationale recunoscute
oficial din lume, Elvetia, nici statul cu cele mai multe etnii, Australia, nu au nimic de a face
cu multiculturalitatea, caci formele de viata ale epocii moderne sunt caracteristice pentru toate
minoritatile si etniile acestora.8[8]
2.1.
Tipuri de interpretari ale culturii
In discursul multiculturalist survin doua tipuri de interpretari ale culturii, pe care se cladesc
doua conceptii care polemizeaza una cu alta: una priveste cultura ca dat, ca o caracteristica a
unei comunitati, cealalta vede cultura ca proces ce trebuie continuat, creat si tocmai din
aceasta cauza o vede si perpetuu schimbatoare.
Cea dintai se reflecta in conceptul de ,,cultura societala (societal culture) al lui Will
Kymlicka.9[9] Cultura societala este cea care ofera posibilitati pline de semnificatii in toate
domeniile activitatii umane, in sfera publica si privata deopotriva. Cultura interpretata astfel
se organizeaza teritorial si se bazeaza pe limba comuna.10[10] Aceasta inseamna nu doar
amintiri si valori comune, ci si institutii si practice comune in fiecare domeniu al vietii
sociale: in invatamant, in mass media, in economie, in guvernare. Nu este necesar ca toate
aceste institutii sa fie prezente in acelasi timp, dar in general este nevoie de institutii ca sa
existe cultura. Institutiile creeaza si sustin cultura caracteristica unui grup. Din acesta cauza,
considera Kymlicka, este important sa se faca distinctia dintre minoritatile nationale si
grupurile entice11[11]: cele dintai dispun de institutii proprii, pe cand cele din urma nu.
din Cluj. Publicatiile sale includ o colectie de studii de filosofia stiintei, un volum de eseuri, cat si articole legate
in special de problematica minoritatilor nationale, publicate in limbile maghiara, romana si engleza.
6[6] Will Kymlicka doctor in filosofie la Oxford University.
7[7] Salat, Levente, Multiculturalism liberal, Editura Polirom, Iasi, 2001, p. 67.
8[8] Salat, Levente, ,,Puncte de vedere la interpretarea multiculturalismului in Romania in Altera, nr. 15/2000,
pp. 31-32.
10[10] Ibidem.
11[11] Ibidem.
Pagina 3 din 58
Potrivit acestora se vorbeste de doua forme distincte privind esenta lor, a diversitatii culturale:
prima a luat fiinta datorita faptului ca statul a incorporat culturi concentrate teritorial, cea de-a
doua a luat fiinta prin imigrare individuala sau familiala. Cele doua situatii diferite din punct
de vedere cultural necesita proceduri diferite din partea politicii.
Teoreticienii multiculturalismului incearca sa dea un raspuns la intrebarea cum se raporteaza
cultura la politica, dar si la principiile democratiei liberale care functioneaza pe baza
libertatilor democratice ale individului.
Dupa Joseph Raz12[12] postura de membru cultural al oamenilor determina orizontul
posibilitatilor lor, deoarece ,,cultura comuna inlesneste relatiile, interactiunea sociala, oferind
un sentiment de siguranta cognitiva si in mod indirect, siguranta unei apartenente la
ceva.13[13]
Si Kymlicka gandeste similar: ,,cultura societala ofera posibilitati semnificative privind
libertatea si realizarea alegerii, cu alte cuvinte cultura nu reprezinta altceva decat contextul
alegerii. Deci, desi culturile sunt date si caracteristice unei societati, ,,ele nu au o valoare in
sine, ci numai prin aceea ca fac posibila alegera dintre posibilitatile semnificative.14[14]
Ce desemneaza, in concluzie, conceptul de ,,cultura? De ce atat de multe dezbateri si chiar
conflicte se poarta in numele sau in relatie cu acesta? Cercetarile din campul sociologiei si
antropologiei au amendat conceptia clasica a culturii ca ansamblu compact si invariabil de
caracteristici impartasite de un grup etnic/national, subliniind caracterul artificial, relational al
oricarei culturi.
In tot cazul, ,,cultura este un termen la moda, (daca ,,rasa a devenit un cuvant suspect, prin
contrast, cel de ,,cultura este adoptat si celebrat, si chiar puternic asociat emotional si
nostalgic cu un mod distinctiv de viata care se adreseaza direct sensului identitatii si
apartenentei indivizilor.
3.
NATEREA MULTICULTURALISMULUI
Conform lui Joseph Raz multiculturalismul ia nastere datorita rupturii dintr-o societate relativ
omogena. ,,Ruptura poate fi rezultatul unei cuceriri de teritoriu si al subjugarii populatiei sale
indigene sau al unor migratii pe scara larga, cum ar fi migratia africanilor in Marea Britanie
sau a turcilor in Olanda. Cateodata ea apare si ca efect al unirii politice a popoarelor din tari
vecine, diferite insa din punct de vedere cultural. In toate dintre aceste cazuri culturile
constituente sunt expuse la o presiune mare de a se schimba, ca urmare a interactiunii lor cu
celelalte grupuri. Este normal ca ele sa se opuna acestei presiuni. Nevoia rezistentei este
12[12] Joseph Raz profesor de filosofie de drept la Universitatea din Oxford si profesor la Universitatea
Columbia Law School, autor al unor numeroase publicatii.
13[13] Raz, Joseph, ,,Multiculturalismul: o perspectiva liberala in Altera, nr. 13/2000, p. 14.
14[14] Feischmidt, Margit, ,,Multiculturalismul in Altera, nr. 12/1999, pp. 16-17.
Pagina 4 din 58
simtita mai ales de comunitatile mici, aflate in situatia de a coexista cu grupuri mult mai mari
care domina arena publica.15[15]
Levente Salat considera ca multiculturalismul este strans legat de schimbarile demografice si
de structura a populatiei cu care se confrunta tarile cu un numar mare de imigranti Statele
Unite, Canada, Australia, Noua Zeelanda sau chiar Regatul Unit. ,,Aceste procese au generat
constientizarea treptata a diferentelor culturale, iar constiintele identitare mobilizate au ridicat
probleme tot mai greu de ocolit pentru institutiile statului probleme legate de raportarea
acestora la specificul cultural sau la diferitele identitati culturale. Pentru statul de drept bazat
pe principiul democratiei liberale acest lucru insemna raspunsul care trebuia dat la intrebarea
privind modalitatea de impacare a diferentelor culturale.16[16]
Intr-adevar, curentele cele mai influente ale multiculturalismului graviteaza in jurul acestei
probleme: de a gasi raspuns la intrebarile contradictorii legate de raportul dintre individul
definit in termeni culturali si statul de drept democratic aflat in contextul proceselor sociale
datorate imigratiei.
Raz sustine c cel mai eficient mod de a contracara diversificarea economica moderna si
stratificarea de clasa generata de ea ar fi fost mobilitatea sociala, bazata pe un sistem
functional de egalizare a sanselor. Intr-un asemenea sistem de referinta, ,,educatia devine un
pivot decisiv al mobilitatii cheie a succesului economic si a accesului egal la acesta. A
inzestra fiecare generatie cu un nucleu cultural informativ si formativ, obligatoriu si comun
inseamna a stopa diferentierea de clasa si a impiedica sa se produca si sa se accelereze de la
o generatie la alta.17[17]
Multiculturalismul constituie o problema a prezentului si a viitorului, o problema politica si
una de etica politica. Multiculturalismul a aparut ca efect secundar al miscarii de decolonizare
si castiga teren pe zi ce trece.
3.1.
Multiculturalism si cultura/culturi
Giovanni Sartori18[18] incearca sa raspunda la intrebarea atat de des intalnita: In ce sens
multiculturalismul inseamna cultura si culturi? Autorul incepe astfel prin a preciza ce anume
nu este cultura multiculturalistilor. ,,Se intelege ca nu este cultura culta, cultura in acceptia
inalta a termenului. Si nici cultura in intelesul antropologic al termenului, conform caruia
fiecare fiinta umana traieste in ambianta unei culturi, de vreme ce este un animal vorbitor
(loquax) si deci un animal simbolic, caracterizat prin aceea ca traieste in lumi simbolice. Nu
este nici cultura ca ansamblu de modele de comportament si nici cultura politica.19[19]
16[16] Salat, Levente, Multiculturalismul liberal, Editura Polirom, Iasi, 2001, p. 52.
18[18] Giovanni Sartori profesor de filosofie, editor de revista, profesor de stiinte politice la universitati
prestigioase din Statele Unite si autorul multor publicatii.
19[19] Sartori, Giovanni, Ce facem cu strainii?, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, p. 57.
Pagina 5 din 58
Aceste delimitari prin negatie nu sunt totusi suficiente nici pentru autor caci, asa cum el insusi
afirma, ele ,,nu reusesc sa rezume pe cat ar trebui conceptual vorbind tocmai fiindca
prefixul multi de la multiculturalism nu exprima doar multitudinea de culturi, ci
implicit faptul ca acestea sunt diverse, de felurite tipuri.20[20]
Pentru multiculturalisti, cultura poate fi o identitate lingvistica (de exemplu, limba care ne
alcatuieste ca natiune), o identitate religioasa, o identitate etnica, si pentru feministe o
identitate sexuala, dincolo de care se intelege o traditie culturala in intelesul obisnuit al
termenului (de exemplu, traditia ebraica, traditia occidentala, traditia islamica sau obiceiurile
fiecarui popor). Aceasta lista este relevanta in a intelege cat de eterogen este amalgamul,
precum si cat de mult ne poate insela. Caci sub expresia cultura nu totul este cultura. Si
trebuie sa ramana clar ca o diversitate culturala nu este acelasi lucru cu o diversitate
etnica: cele doua lucruri sunt foarte diferite.21[21]
G. Sartori dezbate problema neobisnuitului agregat in a pune laolalta etnia si feminismul.
Autorul considera ca ,,o identitate este revendicata, de regula, daca se simte amenintata; si
este amenintata, de regula, fiindca priveste o minoritate care se considera oprimata de o
majoritate.22[22] De exemplu, in Statele Unite, albii sunt si ei o etnie; dar fiind majoritari,
nu au nici un motiv sa-si revendice o identitate alba. In schimb, femeile, desi sunt
pretutindeni o majoritate (fata de barbati), nu inceteaza sa se declare oprimate. Pe ce motiv? se intreaba Sartori23[23]. Etnic nu, fiindca feministele sunt mai intai de toate albe (chiar daca
trag dupa ele negre). Cultural? Nu este clar in ce sens. Cultura femeilor americane este in
aproape toate sensurile termenului aceeasi cu a barbatilor. Asadar, motivul lor de protest si
revendicare este cel de a fi discriminate in special in privinta educatiei. Dar acesta nu este un
motiv de revendicare a identitatii si oricum este diferit de toate celelalte. Caci este limpede ca
identitatea in cazul femeilor nu este acelasi lucru cu identitatea (cu adevarat amenintata) in
cazul indiano-americanilor. Important este aici ca forta multiculturalismului se bizuie pe o
stranie alianta si pe stranii tovarasii: o alianta care potential transforma forte minoritare intr-o
forta majoritara.
Si atunci, se intreaba Sartori, de ce ii spunem multiculturalism? Raspunsul dat tot de autor
este acela ca termenul cultura ,,suna bine, in timp ce, schimbandu-l in rasa si spunand
multirasism ar suna rau. Sartori merge mai departe afirmand ca multiculturalismul este si
rasist, ,,in special in randul adeptilor lui turbati, dar nu comite eroarea de a se recunoaste ca
atare.24[24]
In ceea ce priveste distinctia dintre termenii multietnic si multirasial, avem de-a face cu doua
cuvinte, fiindca etnie vine din greaca, in timp ce rasa este de origine moderna. Asadar cei doi
termini ar putea fi sinonimi. Dar in evolutia lingvistica conceptul de etnie a devenit mai extins
decat cel de rasa; caci o identitate etnica nu este doar rasiala, ci si o identitate bazata pe
caracteristici lingvistice, de obiceiuri si de traditii culturale. In schimb, o identitate rasiala este
20[20] Ibidem.
21[21] Ibidem.
22[22] Idem., p. 58.
24[24] Ibidem.
Pagina 6 din 58
in prima instanta o (mai restransa) identitate biologica care se intemeiaza mai intai pe
culoarea pielii. De altfel, rasa este si un concept antropologic inglobat ca atare in cel de etnie.
Concluzia este aceea ca termenul etnic este intrebuintat in sens neutru, in timp ce rasa si
rasial sunt ,,descalificante, pentru uz si consum polemic.25[25]
Este evident ca multiculturalismul ca existenta in lume a unei imense multitudini de limbi,
culturi si etnii este un fapt atat de evident, incat face inutil un alt termen apt sa le identifice.
Multiculturalism este astazi un cuvant purtator de ideologie.
3.2.
Diversiti etnoculturale
Minoritati naionale versus etnii imigrante
Contrar constientizarii tot mai intense a prapastiei ce se deschide intre caracteristicile
etnoculturale ale lumii (cele peste 10.000 de etnii care tin la limba, cultura si forma lor de
viata traditionala) si ordinea etnopolitica a acestui moment (aproximativ 200 de state
recunoscute de comunitatea internationala a statelor), discursul referitor la diversitatea
culturala a lumii confunda diferitele tipuri ale diversitatii etnoculturale.
De-a lungul istoriei, diferitele tipuri de comunitati etnoculturale s-au integrat in conditii
diferite in comunitatile politice si formele statale de astazi, fapt ce le-a determinat decisiv
situatia, natura problemelor, precum si relatia pe care ar dori sa o aiba cu etniile majoritare.
Conform lui Kymlicka, doua sunt categoriile etnoculturale de baza care odata confundate duc
la complicatii atat in teoria cat si in practica politica. Astfel, comunitatile etnoculturale ajunse
in noile formatiuni statale create in urma schimbarilor istorice Kymlicka le numeste
minoritati nationale alcatuiesc in cadrul majoritatii natiunilor politice societati separate,
paralele, care incearca sa obtina diferite forme de autonomie sau autoadministrare, a caror
garantare este privita de ele ca singura posibilitate de pastrarea a specificitatilor existentiale si
culturale. ,,Fata de acestea, scopul imigrantilor veniti individual sau cu familia este de a se
bucura de o sfera cat mai larga a drepturilor rezultate prin obtinerea cetateniei, si de a se
integra cat mai rapid ca membri cu drepturi egale in societatea care i-a primit.26[26]
Comunitatile formate de imigranti pentru denumirea carora Kymlicka foloseste termenul de
grup etnic tin si ele la pastrarea culturii lor, iar lupta dusa de acestea pentru drepturile lor
constituie de obicei parte a stradaniilor de recunoastere a identitatii lor, dar ei nu doresc ca
acest lucru sa fie asigurat de sistemul institutional paralel al autoadministrarii si autonomiei,
ci prin fortarea cadrelor institutionale si legislative a societatii care i-a primit, in asa fel incat
acestea sa devina mai permisive si mai tolerante fata de diferentele etnoculturale.
Statele care cuprind in interiorul lor minoritati nationale sunt numite de Kymlicka state
multinationale, in timp ce pentru statele care primesc un numar mare de imigranti foloseste
termenul de polietnic. Din aceasta diferentiere rezulta o concluzie importanta: statele care au
in componenta lor minoritati nationale nu pot fi considerate, in conceptia lui Kymlicka, state
25[25] Ibidem.
26[26] Salat, Levente, ,,Puncte de vedere la interpretarea multiculturalismului in Romania in Altera, nr.
15/2000, pp. 27-28 (articol in care sunt expuse pe larg opiniile lui Kymlicka din Multicultural Citizenship. A
Liberal Theory of Minority Rights, Clarendon Press, Oxford, 1995).
Pagina 7 din 58
nationale.27[27] Conform definitiei de mai sus, minoritatile nationale sunt comunitati care
dispun de traditii autoadministrative si, prin urmare, de un sistem institutional mai mult sau
mai putin integral; au o limba si o cultura proprie si traiesc pe teritorii pe care prin traditie le
considera natale si unde ei formeaza majoritatea. Prin aceste puncte de vedere sunt epuizate in
cea mai mare masura majoritatea acceptiunilor folosite de specialisti pentru conceptul de
natiune.
Cealalta sursa a diversitatii etnoculturale o constituie emigrarea. Pana la sfarsitul anilor
cincizeci, inceputul anilor saizeci, statele care primeau imigranti duceau o politica de
asimilare, aplicand dispozitii care aveau menirea sa asigure alinierea si asimilarea totala a
imigrantilor la normele culturale dominante. Incepand cu anii saptezeci, aceste state au
renuntat treptat la politica de asimilare, introducand o practica mai toleranta fata de identitatea
culturala sau obiceiurile imigrantilor. Ca urmare, imigrantii si-au putut pastra si practica
traditiile, au putut infiinta in acest scop asociatii bazate pe voluntariat, adeverindu-se rapid
faptul, ca si aceia dintre ei care au o identitate culturala marcanta si o constiinta etnica
dezvoltata se pot integra in sistemul de institutional al tarii care i-a primit, si isi pot insusi
limba oficiala pentru a deveni cetateni loiali si productivi.
Este evident faptul ca multiculturalismul prospera doar in democratiile liberale, in asanumitele democratii populare cum era si Romania pana in 1989 nici nu se poate vorbi de
asa ceva. Era permisa doar existenta decorativa a diversitatii, tinta fiind insa nivelarea, deci
disparitia intr-o masa amorfa, uniforma ideologic. Diferentele erau doar de natura folclorica
intre romani si unguri de exemplu, toata lumea luptand pentru pace si construirea
socialismului.
Astfel, politica de asimilare fortata a pierdut treptat teren, iar staruinta imigrantilor in a-si
pastra traditiile a fost tot mai putin calificata drept lipsa de patriotism. Insusirea limbii oficiale
a ramas cu toate acestea o cerinta.
Atasamentul imigrantilor fata de cultura lor, oponenta lor fata de tendintele asimilationiste, nu
inseamna ca grupurile de imigranti ar pretinde un sistem institutional pe care-l percep ca fiind
indispensabil pentru afirmarea culturii lor si a societatii paralele, asa cum se intampla de
obicei in cazul minoritatilor nationale. Imigrantii tin la pastrarea specificitatii lor etnoculturale
in cadrul sistemului institutional oficial al societatii care i-a primit, in timp ce interesul lor
este in primul rand acela de a fi cetateni recunoscuti ai curentului principal al societatii, care
sa se bucure de drepturi egale. Ei nu traiesc pe teritoriile avute in proprietate in mod
traditional de stramosii lor, traditiile lor nu se leaga de resursele unui teritoriu si nu ii
caracterizeaza nici o forma de autoadministrare institutionala aparuta istoric si exercitata pe o
lunga perioada. Structurile lor de grup sunt caracterizate in primul rand de voluntariat, iar
lupta purtata de ei pentru dreptatea etnoculturala se restrange la influentarea conditiilor de
integrare: ei incearca sa extinda cadrul legal si institutional al societatii care i-a primit in asa
fel incat acestea sa fie cat mai tolerante si mai permisive in privinta specificitatii
etnoculturale.28[28]
15/2000, pp. 27-28 (articol in care sunt expuse pe larg opiniile lui Kymlicka din Multicultural Citizenship. A
Liberal Theory of Minority Rights, Clarendon Press, Oxford, 1995).
15/2000, p. 29.
Pagina 8 din 58
Aceasta echivocitate a termenului de multiculturalitate atat in ce priveste minoritatile

nationale cat si etniile imigrante poate fi criticata pentru ca termenul ofera deseori
posibilitatea unor interpretari contradictorii, chiar subordonate diferitelor interese.
3.3.
Pluralism i/sau multiculturalism?
Pluralism si multiculturalism nu sunt prin ele insele niste notiuni antitetice, incompatibile.
Daca multiculturalismul este inteles ca o stare de fapt, ca o expresie care inregistreaza
existenta unei multitudini de culturi (intr-o multitudine de intelesuri ce trebuie precizate), intrun astfel de caz multiculturalismul nu contravene unei conceptii pluraliste despre lume, fiind
doar una din posibilele configuratii istorice ale pluralismului. Daca insa multiculturalismul
este declarat o valoare, si nu una oarecare, ci prioritara, atunci discutia se schimba. In acest
caz pluralismul si multiculturalismul risca sa intre in coliziune.
Giovanni Sartori subliniaza faptul ca ,,mai mult multiculturalism nu inseamna mai mult
pluralism.29[29] Daca o societate anume este din punct de vedere cultural eterogena,
pluralismul o asimileaza ca atare. Daca o societate nu este eterogena, ,,pluralismul nu se simte
dator sa o multiculturalizeze.30[30] Pluralismul se naste simultan cu toleranta, iar toleranta
nu se manifesta foarte entuziast pentru celalalt si alteritate: le accepta pur si simplu. Adica
pluralismul apara si totodata franeaza diversitatea.
Pluralismul nu se confunda cu o diversificare sporita, ceea ce este confirmat cu tarie de catre
pluralismul partidelor (in pluralismul partidelor trebuie asigurat echilibrul intre doua existente
diverse: reprezentativitatea si guvernabilitatea. Daca inmultirea partidelor inseamna cresterea
capacitatii lor de a reprezenta diversitatea electoratelor, aceeasi inmultire se va intoarce
impotriva guvernabilitatii, a eficientei guvernelor). Asadar pluralismul se recunoaste intr-o
diversitate moderata.
Astfel vorbim despre doua versiuni de multiculturalism: un multiculturalism care se supune
criteriilor pluralismului si un multiculturalism antipluralist (versiune dominanta astazi). De
exemplu, Statele Unite ale Americanii abordeaza un multiculturalism care neaga fara retinere
pluralismul: fie din intoleranta, fie fiindca refuza recunoasterea reciproca, punand accent pe
separatie in detrimentul integrarii.
3.4.
Multiculturalism descriptiv, normativ si critic
In functie de raportarea fata de diferentele sociale, multiculturalismul are trei interpretari
fundamentale: multiculturalism descriptiv, normativ si critic.
Multiculturalismul descriptiv priveste multiculturalismul ca pe un fapt, o atitudine - acest tip
de multiculturalism este considerat drept cinic-culinar sau de consum. In aceasta interpretare
multiculturalitatea se refera la diversitatea bunurilor ,,culturale din societatea de consum, in
primul rand din domeniul productiei culturale (arta, muzica, film etc.), din domeniul
comunicarii si al serviciilor (al industriei hoteliere, turismului etc.). Acesta este cazul unui
Doner Kebab, al restaurantelor grecesti, al telenovelelor sudamericane. Aceasta forma
30[30] Ibidem.
Pagina 9 din 58
spectaculoasa, dar superficiala a diversitatii culturale este un rezultat al globalizarii, al

productiei si al consumului transnational.31[31] In acest caz toleranta culturala este doar o
iluzie, deoarece gusturile, dispozitiile diferite sunt mai ales accesorii ale unei alteritati
abstracte, intruchipate de nostalgia altor locuri vizitate ca turisti, si nu cele ale unor oameni
traind realmente alaturi de noi, avand o alta cultura.
Unii vorbesc despre societatea multiculturala ca despre un fapt, mai ales acolo unde interesele
productiei si ale politicii sociale, aparent au relaxat cadrele statului national, si unde este
sprijinita imigrarea in tara a fortei de munca slab calificata in idea satisfacerii cerintelor pietii
si ale sistemului de pensionare. Acest tip de multiculturalism este denumit multiculturalism
instrumental demografic.32[32]
Cel mai des, multiculturalismul este abordat intr-un sens normativ: critica regulile anterioare
privind diferentele sociale si culturale, pretinde noi norme in aceasta privinta. Conceptul de
baza a multiculturalismului normativ este diferenta, care foarte des - spun criticii
multiculturalismului - presupune grupuri inchise, sever delimitate. Analistii accentueaza
faptul ca multiculturalismul ridicat la nivel politic intareste chiar acel lucru pe care vrea sa-l
depaseasca, si anume categorii de identitate rigide, segregatia (adica sciziunea societatii pe
grupuri determinate de caracteristici entice si/sau rasiale) minoritatilor. Oponentii
multiculturalismului sustin ca acesta duce la ghetoizarea minoritatilor si impiedica integrarea
acestora in societatea majoritara.
Conform lui J. Raz, politica multiculturalismului accepta drepturile privind non-diferentierea,
dar in actiunea politica considera ca importante doua judecati de valoare: a) libertatea
personala si reusita depinde de apartenenta completa si neingradita la un grup cultural
respectat; b) crede in pluralitatea valorilor, in special in valabilitatea acelor valori diferite care
se materializeaza in practica diferitelor societati. 33[33]
Multiculturalismul pretinde recunoasterea egalitatii de catre comunitatea politica a tuturor
comunitatilor culturale valabile.
Statul - daca este multicultural - este format din diferite comunitati, si nu este proprietatea
niciuneia.
Multiculturalismul critic, pornind de la faptul diversitatii culturale, reevalueaza conceptele si
discursurile folosite de culturile dominante si minoritare, cu scopul crearii unei culturi
comune mai democratice si mai deschise.
Multiculturalismul critic contesta regulile existente si accentueaza, in primul rand, importanta
reprezentarilor si a institutiilor producatoare de sensuri in construirea identitatii. Categoria
centrala a multiculturalismului critic este eterogenitatea, adica transformarea discursurilor
normative anterioare referitoare la diferentele sociale si culturale, reclamand validarea unor
noi norme; se vorbeste despre identitati granita 34[34](border identity), unde exista un dialog
intre intelesuri si influente culturale diferite. ,,Cand adeptii lui gandesc in acesti termini
32[32] Ibidem.
Pagina 10 din 58
programele de invatamant, ei nu doresc sa introduca canoane inchise minoritare in cele

majoritare, ci doresc sa sublinieze caracterul dialogal al pedagogiei. 35[35]
Multiculturalismul critic spun clasicii europeni ai fenomenului este raspunsul dat la criza
tehnicilor de tratare a fenomenului diversitatii culturale si a statului national etnic omogen, iar
ca program se angajeaza sa gaseasca noi conceptii pentru convietuirea grupurilor demografice
cu traditii diferite. Aspectul programatic a fost conceput inainte de toate in institutii ale
normalizarii si ale controlului social, respectiv in invatamant, in pedagogie si in politica
sociala. Exista tendinta ca multiculturalismul sa fie interpretat tot mai mult ca o tehnica
sociala dispunand de o ideologie proprie.
Multiculturalismul critic nu porneste de la ocrotirea culturilor, ci, mai ales, desfiinteaza orice
discurs si tehnica, care abordeaza o cultura ca unitate izolata si o trateaza ca un fenomen al
unui domeniu independent de procesele sociale sau politice. In sensul acestei critici politica
de identitate multiculturalista care se suprapune cu identitatea etnica este periculoasa
indeosebi pentru ca esentializeaza culturile, pune prea mare accent pe caracterul lor inchis si
pe deosebirea lor, iar prin aceasta face indivizibile domeniile de interpatrundere dintre culturi.
Multiculturalismul critic pretinde ca sfera culturii/culturilor sa fie abstrasa din centrul
sistemelor politice si al comunitatilor sociale, respectiv al ideologiilor care il legitimeaza.
Principiul culturii unice trebuie inlocuit cu ,,principiul ca institutiile politice ale statului
trebuie sa-si castige legitimitatea din sprijinirea si coordonarea convietuirii diferitelor grupuri,
traditii si identitati culturale. Nu cultura, ci capacitatea de a crea cultura va fi principiul, pe
care pe de o parte il sustin noile teorii culturale ale antropologiei, dar pe care, pe de alta parte,
se poate construi o politica. Menirea acestei politici nu este sprijinirea culturilor existente,
care se zbat pentru recunoasterea lor, ci crearea unui cadru constituit din institutii si
discursuri metaculturale, care sustin si sprijina manifestarea in sfera publica a grupurilor,
identitatilor si problemelor culturale.36[36]
Scopul politicii multiculturalismului este sa sprijine capacitatea oamenilor, a tuturor
membrilor si grupurilor societatii de a se reprezenta pe ei insisi.
3.5.
Multiculturalismul la nivel de politic
Multiculturalismul la nivel de politica de stat considera ca diversitatea trebuie sa fie nu doar
tolerata, ci si sprijinita, iar pe aceasta baza se sugereaza doua directii ale actiunii politice:
transfornarea pluralista a institutiilor nationale si a serviciilor organizatorice si crearea unor
cadre institutionale in care minoritatile sa-si poata pastra mostenirile culturale, fara a-si pierde
astfel sansa egalitatii sociale.
Multiculturalismul ridicat la nivel de politica ajunge sa consolideze exact ceea ce ar dori sa
depaseasca: categoriile identitare rigide si segregatia minoritatilor. Raspunsul minoritatilor la
o astfel de politica este retragerea intr-o forma de viata microcomunitara, cu o identitate
culturala autentica.
Multiculturalismul ,,defineste in primul rand critica statului national asimilator, care
urmareste omogenizarea etnica, respectiv critica culturii nationale subordinate acestuia,
35[35] Ibidem.
Pagina 11 din 58
cautand alternativele care recunosc si promoveaza diversitatea culturala. Ca un nou discurs si

o noua strategie politica este in multe privinte asemanator miscarilor feministe sau a
minoritatilor sexuale.37[37]
Segregatia38[38]este o tendinta permanent prezenta la nivel social, dar accentuata de anumite
tipuri de politica. Granitele rigide, impenetrabile dintre grupurile sociale, separarea pe baze
etnice sau rasiale pot fi explicate in mai multe feluri: din cauza concurentei inegale pentru
bunurile limitate si pentru putere, a exploatarii bazate pe clase sociale, din cauza interiorizarii
inferioritatii si a imbinarii acesteia cu identitatea culturala colectiva si din cauza aparitiei unei
enclave etnice, fuctionand dupa propriile legi.
Critica segregatiei atrage atentia in primul rand asupra faptului ca inegalitatea, care are in
primul rand origine economica, este legitimata si permanentizata de rasismul institutionalizat,
de practica birocratica a discriminarii.
In dimensiunea sa politica, multiculturalismul este corelat, in primul rand, cu emanciparea, cu
recunoasterea si cu lupta pentru o reala egalitate de sanse a grupurilor etnice si rasiale.
Criticii considera ca problemele ridicate de identitatea culturala, de minoritatile culturale
atat la nivelul principiilor cat si al practicilor sunt radical diferite de problemele celorlalte
grupuri marginalizate. Totusi putem gasi multe similitudini in felul in care se discuta in public
in ultimii douazeci de ani despre minoritati etnice / rasiale, femei sau minoritati sexuale. Se
folosesc aceleasi concepte (de exemplu, identitate, cultura), iar in interpretarea lor gasim
referiri la aceleasi traditii ale istoriei ideilor. Cea mai mare asemanare consta in tehnica
prezentarii problemelor, in modul in care sunt reprezentate si se fac publice diferitele
probleme ale identitatii.
In disputa dintre adeptii si oponentii multiculturalismului se confrunta conceptiile traditionale
ale relatiei dintre identitate si politica. Adeptii multiculturalismului cred ca au gasit un
instrument radical nou pentru tratarea deosebirilor sociale si acesta poate sa functioneze in
cadrul statului democratic.
Dupa Raz, liberalismul are trei raspunsuri la aceasta problema: 1) atitudinea numita toleranta,
care inseamna si limitarea celor diferiti in folosirea spatiilor publice si a mediei; 2) conceptia
care, impotriva discriminarii, ocroteste prin drepturi individuale; 3) sustinerea
multiculturalismului din convingerea ca libertatea si reusita personala depind de posibilitatea
de a apartine unui grup cultural.39[39]
Un punct de plecare al multiculturalismului consta in aceea ca statul liberal desi i-a ocrotit pe
membrii minoritatilor de discriminare cu ajutorul legilor sale, nu a sprijinit exprimarea culturii
lor specifice.
Adeptii multiculturalismului vad doua modalitati ale emanciparii si totodata ale integrarii
sociale pentru minoritatile marginalizate si identitatile nerecunoscute. Cultura comuna
controlata de stat, cele mai importante discursuri publice si institutiile politice trebuie
transformate in asa fel incat acestea sa recunoasca si sa reprezinte pluralismul valorilor,
38[38] Segregatia sciziunea societatii pe grupuri determinate de caracteristici etnice si/sau rasiale.
Pagina 12 din 58
diferentele existente si dreptul la a fi diferit. Pe de alta parte, doresc sa aplice si tehnici

speciale in practica politica, de exemplu discriminarea pozitiva in diferite domenii
concurentiale, cu ajutorul carora se pot echilibra situatiile sociale defavorizate.
Multiculturalismul cauta solutii politice noi la problemele aparute in societatile moderne sau
care pana in present nu au fost solutionate in mod satisfacator: statutul politic al imigrantilor,
problema marginalizarii minoritatilor autohtone, tratarea dezavantajelor sociale provenite din
aceste diferente.
Multiculturalismul pune in lumina minoritatile, diferentele, diversitatea. Dar inainte de toate,
inseamna un nou discurs, care tinteste atat omogenizarea cat si discriminarea, situeaza intr-un
alt context raporturile dintre identitate, cultura si politica.
4.
MULTICULTURALISMUL IN ROMNIA
Modul in care multiculturalismul face cariera in Romania este surprinzator, mai ales prin
sistemul de referinta in care este plasat. Una dintre axiomele false este cea conform careia
multiculturalismul ar lansa cultura romaneasca in circuitul marilor valori mondiale,
contracarand pozitia sa marginala, periferica, minora. In spiritul aceluiasi multiculturalism s-a
incercat recuperarea campaniei lovinesciene de sincronizare cu valorile apusului, de integrare
prin imitatie a culturii romane in conceptul occidentul european.40[40]
In acest orizont de referinta, cultivarea agresiva a specificului de catre autohtonistii interbelici
sau de cercurile Romaniei de astazi, se inscriu in spiritul logicii multiculturaliste, care
presupune refuzul dialogului cultural.
Radu Neculau41[41] dezbate felul in care Hurduzeu42[42] defineste multiculturalismul,
subliniindu-i trasaturile negative vazute de acesta din urma: o ideologie stangista,
colectivista, un instrument de distrugere a unicitatii valorice, o ideologie care pune
semnul egalitatii intre toate culturile lumii si potrivit careia culturile nu pot fi superioare sau
inferioare, ci doar diferite; o ideologie care trece sub tacere caracterul national sau
40[40] Eugen Lovinescu conducatorul revistei Sburatorul si al cenaclului cu acelasi nume - teoretician al
modernismului propune eliminarea rapida a decalajelor culturale si modernizarea literaturii romane, deci
sincronizarea cu spiritul veacului. Principiul sincronismului in litaratura inseamna in mod practic acceptarea
schimbului de valori, a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar. Nu e vorba de o
imitatie servila, de un imprumut fara discernamant, ci de o integrare a literaturii intr-o formula estetica viabila, in
pas cu evolutia artei europene. Prin modernizare, Lovinescu intelege, in fond, depasirea unui spirit ,,provincial,
deci nu opozitie fata de traditie, de specificul national. Punctul de pornire il constituie, in teoria lovinesciana,
principiul imitatiei, vizand in esenta imitarea societatilor avansate de catre cele ramase in urma.
41[41] Radu Neculau - licentiat in filosofie, Universitatea 'Al. I. Cuza'- Iasi, Bard College, New York si
Universitatea din Konstanz, doctor in filosofie, Universitatea 'Babes-Bolyai'- Cluj. In prezent, doctorand in
filosofie sociala si politica la New School for Social Research si asociatul departamentului de filosofie,
Universitatea Villanova din Philadelphia. Colaborator la Altera', Noesis', Revue Roumaine de Philosophie',
Revista de cercetari sociale', Revista de filosofie'. Coautor la Dictionar de scrieri politice fundamentale'
(Humanitas, 2000).
42[42] Hurduzeu, Ovidiu autorul articolului ,, Noua identitate a omului occidental aparut in Romania
Literara, nr. 37/1998.
Pagina 13 din 58
universal al culturii, diferenta de esenta intre culturi si subculturi o ideologie a enclavizarii

culturale si a conflictelor entice, o ideologie pentru care standardele de valoare sunt total
arbitrare, o ideologie a carei esenta este sa schimbe lumea, o ideologie care vrea sa curete
cultura occidentala de orice urma de rasism, o ideologie ce poarta matricea stilistica
protestanta, o ideologie a expansiunii mondiale a fortelor tehnologice si a capitalismului
financiar.
Dincolo de aceste afirmatii considerate de catre Radu Neculau false sau absurde, inexacte sau
contradictorii, multiculturalismul apare ca o ideologie extrem de generoasa, toleranta si
rezonabila. In opinia lui Neculau culturile nu pot fi superioare sau inferioare, ci doar diferite,
iar prejudecatile eurocentriste, nationaliste, elitiste, antiminoritare trebuie denuntate;
grupurilor de victime trebuie sa li se acorde o atentie speciala; lumea trebuie schimbata;
cultura occidentala trebuie curatata de rasism.
Redusa la aceste caracteristici, ideologia multiculturalista pare mai curand un iluminism decat
un instrument de distrugere, relativizare, suprimare, excludere etc., asa cum pare sa fie
convins Hurduzeu. Trasaturile de mai sus sunt tocmai cele care definesc proiectul
emancipator al modernitatii europene si profilul ideal al omului occidental tolerant, deschis,
neprejudicativ, solidar conchide Neculau. 43[43]
Intrarea multiculturalismului pe piata de idei din Romania este consecinta unui efort timid de
racordare la discursul intelectual occidental.
Impunerea multiculturalismului ca tema importanta a dezbaterii publice din Romania este
coextensiva procesului de delimitare a unor noi pozitii in mediile intelectuale si politice. Miza
acestui proces consta in impunerea unui nou criteriu de identificare a democratului, altul decat
acela furnizat de opozitia fata de comunism. Astfel, pe langa faptul ca propune noi forme de
critica si actiune sociala, multiculturalismul pare sa reprezinte si un coagulant identitar.
In primul rand, multiculturalistii provin dintre intelectualii activi din diferite organizatii civice
care, in perioada postdecembrista, au abandonat discursul anticomunist, ,,preferand strategiei
de demascare ideologica o forma alternativa de critica sociala si politica, construita pe retorica
drepturilor civice, a participarii minoritatilor entice, religioase sau sexuale la viata publica, a
criticii feministe a institutiilor etc.44[44]
Cel de-al doilea mediu de provenienta a sustinatorilor multiculturalismului (prin reprezentanti,
obiectul preocuparii si audienta lor comuna, cele doua medii se afla intr-o relatie de
contiguitate) este universitatea. In deceniile trecute, universitatea a fost perceputa ca o
institutie nationala, monocolora, identificata exclusiv cu misiunea de formatoare a statului si
modelata pe structurile de partid.
Apare frecvent intrebarea daca multiculturalismul a aparut ca o preocupare academica.
Radu Neculau subliniaza faptul ca dezvoltarea institutionala si diversificarea interna a
universitatii in perioada postdecembrista are aici o importanta decisiva. Reinfiintarea unor
departamente suprimate in anii 80 (cum este psihologia) si introducerea unor discipline noi
(stiintele politice), dezvoltarea departamentelor de sociologie, aparitia preocuparilor de
43[43] Neculau, Radu, ,,Multiculturalism, anticomunism, nationalism in Altera, nr. 13/2000, pp. 66-67.
44[44] Idem., p. 58.
Pagina 14 din 58
filosofie sociala, antropologie sau critica feminista au impins in centrul atentiei modele
diferite de competenta intelectuala si forme de analiza sociala si politica inexistente.
Deschiderea fata de neo-pragmatism si filosofia morala de influenta analitica arata destul de
clar intentia de a iesi din sfera traditionala a preocuparilor intelectuale romanesti prin
impunerea unor noi topici de discutie. A contribui la discursul critic pare sa nu mai insemne,
astazi, comentarea productiei literare romanesti prin prisma angajamentelor politice
contestabile ale scriitorilor in comunism sau a compune eseuri filosofice cu trimitere
autobiografica.45[45]
Levente Salat considera ca felul in care conceptul de multiculturalism a castigat faima in sfera
publica din Romania ultimilor ani, prin revendicarea care a produs atatea polemici pe seama
cazului universitatii de stat maghiare de la Cluj46[46] ,,poarta o relevanta sugestiva: pe de o
45[45] Neculau, Radu, ,,Multiculturalism, anticomunism, nationalism in Altera, nr. 13/2000, p. 60.
46[46] Peste 500 de persoane au participat la o demonstratie organizata in fata Universitatii ,,Babes-Bolyai
(UBB) din Cluj-Napoca (octombrie 2005), cerand reinfiintarea Universitatii Bolyai, ca universitate de stat cu
predare in limba maghiara. Participantii la demonstratie au purtat pancarte pe care scria ,,Eliberati universitatea
noastra, ,,Universitatea Bolyai, ,,Invatamant in limba materna'. Deputatul Toro T. Tibor a cerut conducerii
politice a tarii initierea unei legi in acest sens si a recomandat societatii civile sa recurga la miscari de
nesupunere civica in cazul in care universitatea maghiara de stat din Cluj-Napoca nu va fi reinfiintata.
Organizatorii manifestarii au cerut vicepremierului Marko Bela, presedinte al UDMR, sa sustina luarea unei
,,decizii rapide privind reinfiintarea Universitatii ,,Bolyai. De asemenea, intr-o scrisoare deschisa adresata
presedintelui Romaniei, Traian Basescu, seful statului este rugat sa isi foloseasca autoritatea pentru adoptarea
solutiei conforme cu ,,doleantele si traditia din cadrul comunitatii maghiare din Romania.
Participantii la demonstratie au mai solicitat finantarea de la bugetul de stat al Romaniei a Universitatii
particulare maghiare Sapientia si a Universitatii Crestine Partium, precum si schimbarea situatiei
,,discriminative in care se afla elevii maghiari.
Asociatiile care au organizat manifestarea Consiliul Tineretului Maghiar din Romania (CTM), Comisia de
Initiativa Bolyai (CBI), Asociatia Tineretului Maghiar din Ardeal (ATMA), Consiliul National Maghiar din
Transilvania (CNMT), Uniunea Studentilor Maghiari din Cluj (USMC) mai solicita infiintarea de facultati
maghiare independente in cadrul UBB. De asemenea, s-a cerut infiintarea unor sectii cu predare in limba
maghiara la facultatile de inginerie, stiintele agriculturii, medicina veterinara si arte plastice.
Printre revendicarile asociatiilor se mai numara cele referitoare la autonomia intregului sistem de invatamant
preuniversitar si universitar in limba maghiara, la dreptul ceangailor de a invata in limba maghiara, eliminarea
obligativitatii invatarii istoriei si geografiei Romaniei in limba romana in unitatile de invatamant cu predare in
limba maghiara.
,,In cladirile universitatii nu exista decat inscriptii in limba romana, publicatiile universitare importante sunt
aproape exclusiv in limba romana, diplomele si atestatele eliberate de universitate pot fi solicitate doar in limba
romana, nu exista posibilitatea folosirii in administratia interna universitara a altei limbi decat romana.
Comunitatea universitara maghiara, nu are autonomie in cadrul universitatii, la toate nivelurile deciziile se iau cu
participare mixta si cu majoritate de voturi, astfel initiativele reprezentantilor maghiari pot fi, si deseori chiar
sunt, respinse cu usurinta. La unele specializari (drept, geologie) numarul profesorilor maghiari este foarte mic,
de aceea studentii sunt nevoiti sa studieze multe discipline in limba romana, se arata intr-un comunicat transmis
de asociatiile maghiare.
Aceste revendicari au fost sustinute prin semnatura de peste 500.000 de maghiari din Romania, care si-au
exprimat sustinerea in campania de colectare a semnaturilor a UDMR revendicarile lor inca nu au fost
solutionate.
Pagina 15 din 58
parte face lumina in privinta anumitor particularitati care impovareaza, inca, atat constiinta
nationala romana cat si cea maghiara, pe de alta parte ilustreaza neincrederea reciproca care
umbreste incercarile de a crea conditii institutionalizate pentru coexistenta interetnica in
Romania.47[47]
Pana si abordarile nepublicistice, mai ample, motivate de intentia nepretentioasa a clarificarii
conceptului de multiculturalism poarta deseori insemnele unei gandiri preconcepute, cazand
frecvent in greseala generalizarilor exagerate.48[48] Chiar daca unele constatari se
incadreaza in unele variante ale multiculturalismului, concluziile acorda in general atentie
doar anumitor elemente ale continutului semantic extrem de ramificat, iar punctele de vedere
alternative sunt tratate ca inexistente.
De asemenea, majoritatea clasificarilor sunt de cele mai multe ori incomplete si imposibil de
comparat intre ele, iar denumirile identice si asemanatoare acopera de multe ori continuturi
diferite, cu referiri la alti autori, care daca abia pot fi suspectati ca apartinand aceleiasi
comunitati de idei. In mod cert si acest lucru se leaga de imaginea contradictorie care s-a
conturat pe parcursul ultimilor ani in sfera publica din Romania despre conceptul de
multiculturalism: in timp ce unii raman partizani ai conceptului, altii sunt sceptici in privinta
posibilelor urmari ale raspandirii acestuia. Daca unii accentueaza irelevanta conceptului in
context romanesc, altii in schimb atrag atentia asupra posibilitatilor si pericolelor politice pe
care le ascunde acesta. Iar daca se gasesc din aceia, care vad in diferitele curente ale
multiculturalismului puncte de sprijin spiritual pentru incercarile de emancipare ale
minoritatilor, exista si autori care se tem ca raspandirea ideilor multiculturale va duce la
consolidarea segregarii identitatilor etnoculturale si la marginalizarea si mai accentualta a
identitatilor periferice sau hibride.
In opinia lui Levente Salat, conceptul si-a meritat soarta de care a avut parte in
Romania.49[49] Astfel, in a doua jumatate a anilor 90, acceptiunea dupa care
multiculturalismul inseamna in acelasi timp totul sau nimic a ajuns sa domine pana si
mediul lui natural de provenienta.50[50]
Guvernul comunist roman din 1959 a dispus unificarea Universitatii ,,Bolyai, care pana atunci functiona ca
universitate independenta de stat cu predare in limba maghiara cu Universitatea ,,Babes, luand fiinta
Universitatea ,,Babes-Bolyai de astazi. Aceasta actiune a fost dirijata de Nicolae Ceausescu si secundul sau Ion
Iliescu, devenit mai tarziu presedinte al Roaaniei. Unificarea fortata a celor doua universitati era un atentat la
interesele comunitatii maghiare din Romania si a avut ca rezultat sinuciderea mai multor profesori universitari
maghiari.
15/2000, p. 23.
48[48] Ibidem.
15/2000, p. 24.
50[50] Formularea apartine lui Joe L. Kincheloe si Shirley R. Steinberg autorii unui volum care evalueaza si
critica din punct de vedere al politicii educationale, traditia multiculturalismului care se prolific: Changing
Multiculturalism, Open University Press, Buckingham-Philadelphia, 1997. Conform acestor autori,
multiculturalismul a fost atat de des folosit si exploatat pana acum, si in interesul atator pretexte si ratiuni care
se contrazic una pe alta, incat astazi nimeni nu-si mai poate permite sa vorbeasca de multiculturalism fara a
preciza din timp care este, si care nu este sensul utilizat al conceptului.
Pagina 16 din 58
4.1.
Minoritile din Romnia
Romania este considerata un model european al relatiilor interetnice, deoarece are legi care
sanctioneaza aspru discriminarea, permite minoritarilor sa devina politicieni profesionisti,
accepta invatamantul in limbile diferitelor etnii si universitatile multiculturale. In acelasi timp
insa, marile comunitati minoritare nu sunt reprezentate aproape deloc in administratia
centrala.
Romania, tara in care populatia majoritara este socotita toleranta fata de minoritari, a fost
totusi marcata de conflicte interetnice. Cele mai puternice conflicte au avut epicentrul in
judetul Mures, unde convietuiesc maghiari, romani si rromi, si s-au petrecut in primii ani dupa
caderea dictaturii Ceausescu, cand populatia nu era obisnuita cu libertatea de exprimare, iar
tensiunile sociale rabufneau instantaneu. Comunitatea rroma este mai prost vazuta si adeseori
marginalizata, in ciuda eforturilor Guvernului de a o integra in societate. Din ce in ce mai
multe voci ale politicienilor de la Bucuresti acrediteaza ideea ca problema rromilor nu este
una nationala, ci una a intregii Europe, considerand ca ea ar trebui rezolvata la nivelul Uniunii
Europene.
Minoritatile mai vizibile sunt deseori folosite pe post de tapi ispasitori pentru a deturna atentia
cetatenilor de la problemele interne importante cu care se confrunta o tara. Salat Levente,
profesor de stiinte politice la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, considera ca
aceasta este o practica ,,frecventa, peste tot in lume, inclusiv in Romania, iar conditiile de
criza sunt prielnice aplicarii acestei tactici. Sociologul Ovidiu Voicu argumenteaza ca si
Romania a avut, de-a lungul timpului, astfel de ,,minoritati de serviciu: ,,Daca inainte de 89,
aceasta era minoritatea maghiara, dandu-se tot timpul vina pe iredentismul maghiar, dupa
Revolutie, minoritatea maghiara a fost inlocuita de cea rroma. Momentul schimbarii l-a
reprezentat cooptarea UDMR la guvernare, sustine Ovidiu Voicu, iar minoritatea de sacrificiu
este acum cea rroma.51[51]
Minoritarii activi in viata politica:
Minoritarii din Romania au fost dintotdeauna bine reprezentati in Parlament, chiar daca in
structurile legislative ei au promovat legi care tin mai degraba de reglementarea unor domenii
economice decat de drepturile propriilor etnii. La ora actuala exista 18 organizatii inregistrate
ale minoritatilor nationale, in afara celei maghiare, care au dreptul de a-si trimite in
Parlament, o data la fiecare 4 ani, cate un reprezentant. Aceste organizatii reprezinta etniile:
rroma, italiana, albaneza, macedoneana, croata, bulgara, ucraineana, sarba, elena, turca, tatara,
turco-musulmana, slovaca, ceha, armeana, rutena, germana, evreiasca, poloneza si a rusilor
lipoveni.
Organizatiile minoritatilor care nu obtin in alegeri cel putin un mandat de deputat sau de
senator au dreptul, potrivit legislatiei, la un mandat de deputat, daca au obtinut, pe intreaga
tara, un numar de voturi egal cu cel putin 10% din numarul mediu de voturi valabil exprimate
pe tara pentru alegerea unui deputat. Legea electorala este insa considerata discriminatorie si
acuzata de conservarea unui cerc vicios de procedura, in conditiile in care unele etnii precum
secuii, aromanii si ceangaii nu sunt reprezentati in Consiliul Minoritatilor Nationale, iar
accesul in aceasta structura se poate face doar castigand mandate in Parlament.
51[51] ,,Romania celor 19 minoritati in Romania Libera, 6 martie 2009.
Pagina 17 din 58
Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania (UDMR) s-a implicat atat in problematica
minoritatilor nationale, cat si in guvernarea tarii, oferind de-a lungul timpului, prin specialistii
sai, inclusiv vicepremier si ministri, expertiza in domenii-cheie precum Mediul, Lucrarile
Publice, Sanatatea sau Comunicatiile.
Increderea acordata Uniunii de catre etnicii maghiari, dar si de catre romani a fost reflectata si
in rezultatele alegerilor locale din 2008, pe listele sale fiind alesi 184 primari, 89 consilieri
judeteni si 2.195 consilieri locali.
In prezent, patru consilii judetene (Covasna, Harghita, Mures si Satu Mare) sunt prezidate de
reprezentantii UDMR, iar candidatii Uniunii au fost alesi primari in mai multe localitati cu
populatie majoritar romaneasca, precum Satu Mare, Reghin si Jimbolia.
Majoritarii romani au votat si minoritari germani in alegeri, asa cum s-a intamplat in cazul
primarului Sibiului, Klaus Iohannis, reprezentand Forumul Democrat al Germanilor din
Romania. Iohannis si-a castigat cel de-al treilea mandat la conducerea orasului din primul tur
de scrutin cu peste 85% din voturile populatiei romanesti.
Istoria ultimilor 20 ani a Romaniei a fost marcata de conflicte interetnice, cele mai puternice
avand ca epicentru judetul Mures, situat in Regiunea de Dezvoltare Centru a Romaniei.
Primul dintre acestea a avut loc chiar in municipiul Targu-Mures, in martie 1990. Aici s-a
iscat o batalie generala, in cadrul careia cinci oameni (trei maghiari si doi romani) si-au
pierdut viata, iar alte 278 de persoane au fost ranite. Scanteia care a declansat conflictul a fost
promovarea, in cadrul Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, a unor idei neobisnuite pentru o
Romanie abia iesita din comunism si extrem de sensibila la cele mai mici tensiuni politice si
sociale autonomie culturala, invatamant in limba materna, precum si a simbolurilor statului
ungar.
A urmat, in septembrie 1993, conflictul de la Hadareni (Mures) intre rromi pe de o parte, si
romani si maghiari, pe de alta, cand patru persoane au murit, 14 locuinte au fost incendiate,
iar alte patru au fost distruse partial. Curtea Europeana a Drepturilor Omului le-a dat dreptate
rromilor, acordandu-le daune materiale si morale cuprinse intre 11.000 si 95.000 de euro.
Judetul Mures pare sa fie, la ora actuala, un vulcan inactiv, caci pericolul unor conflicte
interetnice romano-maghiare persista.52[52]
Institutul National pentru Studierea Holocaustului ,,Elie Wiesel a dat publicitatii, in 2007, un
sondaj de opinie cu privire la perceptia relatiilor interetnice din Romania. Potrivit sondajului,
intre 58 si 71% din romani cred ca minoritatile trebuie sa aiba aceleasi drepturi ca si
majoritarii. In ceea ce-i priveste pe evrei, mai mult de jumatate dintre respondenti au fost de
acord ca acestia au o relatie buna cu restul populatiei, iar 42% au aratat ca evreii reprezinta o
comunitate care conduce la progresul tarii. Un alt sondaj de opinie, realizat in Cluj-Napoca in
2006, de Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala arata ca stereotipurile etnice
raman in continuare foarte puternice, in ciuda tolerantei ridicate pentru minoritari.53[53]
52[52] http://htdig.informatia.ro/romanialibera/afisez.php?sid=45747, accesat in 06.03.2009.

53[53] Ibidem.
Pagina 18 din 58
Astfel, daca romanii au o perceptie in general pozitiva despre maghiari (si reciproca este
valabila), in schimb fata de etnicii rromi persista prejudecatile, iar ei sunt vazuti in continuare
ca ,,lenesi, ,,hoti sau ,,smecheri.
Exista semne ca relatiile dintre romani si minoritarii rromi s-ar fi putut deteriora si mai mult
in ultimii ani, din cauza scandalurilor in care a fost implicata minoritatea rroma din Italia. Un
studiu realizat de Metro Media Transilvania in 2008 arata ca singurii pe care romanii din Italia
nu-i vor in preajma lor sunt rromii.
Minoritatea rroma pare a fi cea mai defavorizata. Din punct de vedere al imaginii sociale,
comunitatea rromilor este privita cu mari prejudecati in ceea ce priveste raportarea la munca
si unele aspecte ale specificului lor cultural. Este foarte probabil ca, inainte de 1989, rromii sa
fi avut o situatie mai avantajoasa decat astazi, admite profesorul clujean L. Salat: ,,Aveau
locuri de munca in special in jurul gospodariilor de stat agricole, aveau conditii de locuit
cvasidecente. Aparent, pentru rromi, aceasta a fost o consecinta pozitiva a sistemului
comunist, insa profesorul atrage atentia ca este foarte posibil sa fi existat atunci si alte
probleme si mai grave legate de rromi care au ramas ascunse.
Pe de alta parte, intransigenta romanilor fata de rromi are cauze sociale si culturale, legate mai
ales de cultura nomada: Rromii si-au asumat rolul de paria si sunt asociati cu nemunca, hotia
si mizeria. Chiar daca nu toti se incadreaza in aceasta perceptie, exemplele negative sunt
foarte vizibile. Mai mult, imaginea negativa a rromilor in societatea romaneasca pare sa se
amplifice si din cauza perceptiei ca ei sunt cauza pentru care romanii sunt prost vazuti in
strainatate.
,,Multe dintre problemele pe care le au sau le provoaca rromii pleaca de la faptul ca nu au
educatie, spune deputatul Madalin Voicu intr-o emisiune TV, care crede ca ei ar trebui sa fie
invatati sa munceasca. Pentru alfabetizarea rromilor, statul roman a finantat locuri speciale in
scoli, in licee si in facultati. Astfel, numarul prescolarilor si elevilor de etnie rroma a crescut
de la 109.325 in anul 1990 la peste 260.100 in prezent, reprezentand 7,43% din totalul
populatiei scolare, a declarat Gheorghe Sarau, consilierul pentru probleme de limba romana
din cadrul Ministerului Educatiei. Natalitatea in comunitatile de rromi este mult mai ridicata
in comparatie cu cea a romanilor, ceea ce l-a facut pe deputatul Madalin Voicu, cunoscut
aparator al drepturilor acestei minoritati, sa afirme ca in curand Romania se va numi
Rromania: ,,In 20 de ani Romania se va scrie cu doi de R.
Presedintele Traian Basescu sustinea, in august 2007, in timpul unei vizite in Covasna,
necesitatea introducerii unui sistem special de predare a limbii romane pentru copiii maghiari.
Solutia ar fi ca romana sa fie invatata precum o limba straina. Discutia a fost reluata in acest
an, cand ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu, a promis ca va incerca sa gaseasca o
solutie pentru eficientizarea invatarii limbii romane in scolile maghiare, dupa ce inspectorii
scolari i-au raportat ca elevii maghiari nu stiu limba romana. In schimb, presedintele UDMR,
Marko Bela, propunea recent modificarea legislatiei astfel incat copiii maghiari sa invete dupa
programe si manuale diferite de cele romanesti pana in clasa a XII-a.
Multe dintre problemele minoritatii maghiare din Romania au fost discutate in cadrul celor
patru sedinte de guvern romano-ungare care au avut loc pana acum. Nerezolvata a ramas
problema autonomiei Tinutului Secuiesc, autonomie ravnita de reprezentantii comunitatii
maghiare, dar respinsa ferm de Bucuresti. ,,Romania nu recunoaste drepturi colective pentru
Pagina 19 din 58
minoritati si nu accepta ideea de autonomie teritoriala, a declarat presedintele Traian

Basescu, intors dintr-o vizita intreprinsa la Budapesta.
Profesorul Salat Levente, recunoaste ca drepturile comunitatii maghiare au evoluat
spectaculos fata de perioada comunista din punct de vedere lingvistic, al invatamantului si al
administratiei publice. Pe de alta parte, felul in care este definita comunitatea politica
romaneasca face ca maghiarii sa se simta exclusi.
Conform recensamantului din ianuarie 1992, structura populatiei era urmatoarea: romani
(89.4%), maghiari (7.13%), tigani (1.80%), germani (0.52%), ucraineni (0.29%), rusi-lipoveni
(0.17%), sarbi (0.14%), turci (0.13%), tatari (0.11%), slovaci (0.09%), alte nationalitati:
bulgari, evrei, croati, cehi, polonezi, greci, armeni s.a. (0.3%).
Minoritatile etnice au reprezentat intotdeauna un procent semnificativ din populatia Romaniei.
In anul 1930, populatia Romaniei era putin peste 18 milioane de locuitori. Romanii
reprezentau 73% dupa limba materna si 71,9% dupa etnie, din populatia tarii. Peste sase
decenii, conform ultimului recensamant, procentul minoritatilor din totalul populatiei
Romaniei (de circa 22 milioane de locuitori) reprezinta circa 12%.
La ora actuala in Romania sunt recunoscute oficial 18 minoritati etnice, fiecare dintre acestea
(cu exceptia celei maghiare) fiind reprezentate automat in Parlamentul Romaniei. Lor li se
mai adauga organizatii deja constituite ale slavilor macedoneni (de asemenea, cu un
reprezentant in Camera Deputatilor), ale rutenilor etc.
Potrivit ultimului recensamant al populatiei din Romania, realizat in 2002, comunitatile
maghiara si rroma sunt cele mai numeroase. Recenzorii au inventariat 1.434.377 persoane
care s-au declarat de etnie maghiara (6,6% din cetatenii tarii), 535.250 de persoane de etnie
rroma, 61.091 ucraineni si 60.088 germani. Urmatoarele etnii reprezentate in Consiliul
Minoritatilor Nationale, in ordinea numarului de membri, sunt: rusii lipoveni 36.397
membri, turcii 32.596, tatarii 24.137, sarbii 22.518, slovacii 17.199, bulgarii 8.022,
croatii 6.786, grecii 6.513 si evreii 5.870. Exista si grupuri etnice mai putin numeroase,
cum ar fi albanezii 520 de persoane declarate la ultimul recensamant, macedonenii slavi
731 de membri, rutenii 262 membri sau ceangaii 1370 membri.54[54]
In urma recensamantului din 2002 s-a stabilit ca 10,5% din populatia Romaniei are alta etnie
decat cea romana, iar 9% din populatie are alta limba materna decat limba romana. In prezent,
18 minoritati au cate un deputat din oficiu, iar partidul maghiarilor UDMR are 27 de mandate
de deputat (7.83%) si 12 mandate de senator (8.57%).
In general, cu unele exceptii, minoritatile etnice s-au bucurat in Romania moderna de drepturi
si libertati care le-au permis sa-si conserve si promoveze specificul etnic sau cultural.
Nu trebuie trecute cu vederea unele momente din istorie precum perioada de robie a tiganilor,
masacrarea a numerosi evrei si tigani in anii '40, politicile de deznationalizare a maghiarilor
sau cele de favorizare a plecarii din tara a germanilor si evreilor in timpul regimului comunist.
Dupa 1990, chestiunea ocrotirii minoritatilor s-a pus cu mai multa pregnanta. Crearea si
mentinerea conditiilor pentru pastrarea, dezvoltarea si afirmarea identitatii minoritatilor
nationale au devenit - uneori doar la nivel retoric - politici de stat. Principala idee care ramane
este ca minoritatile nationale, prin contributia lor la viata culturala, stiintifica si economica a
54[54] http://www.recensamant.ro/pagini/rezultate.html.
Pagina 20 din 58
tarii, prin spiritul de convietuire si acceptare reciproca pe care-l genereaza, reprezinta un atu si
o bogatie pentru Romania. In acest context, protectia si valorizarea lor poate insemna o
indatorire.
In cadrul populatiei minoritare din Romania exista diferente semnificative intre etnii in ceea
ce priveste volumul, trasaturile etno-culturale si nivelul mobilizarii etno-politice. Sub aspectul
diferentelor etno-culturale se remarca cele lingvistice si cele religioase. De asemenea,
distributia teritoriala a etniilor prezinta o importanta deosebita.
In legatura cu concentrarea regionala a anumitor populatii minoritare, aceasta implica un
anumit nivel de integrare regionala. Aceasta situatie este caracteristica mai ales Banatului,
unde, indiferent de nationalitatea declarata, ,,identitatea de banatean este foarte puternica si in
multe situatii transcende granitele etnice.55[55]
Regiunile cu cea mai mare diversitate etnica din Romania sunt Transilvania, Banatul,
Bucovina si Dobrogea. In zonele cu diversitate etnica mai redusa, precum Oltenia si Moldova,
se manifesta cea mai mica deschidere atat fata de pluralismul etnic, cat si fata de cel politic.
Sub aspectul mobilizarii politice, al relatiei dintre elita politica a minoritatilor si stat, putem
distinge trei situatii:
Minoritatea maghiara, care incearca sa-si renegocieze statutul politic si public cu statul
roman;
Minoritatile reduse ca volum, avand probleme specifice legate de mentinerea identitatii
culturale, care sunt integrate in sistemul politic prin mecanismele de reprezentare specifice si
care dispun de o anumita capacitate de a mobiliza resurse si de a influenta deciziile politice,
pentru mentinerea identitatii lor specifice;
Minoritatea rromilor, marginalizata atat social cat si cultural, cu un nivel de mobilizare
politica nesemnificativ. Problemele specifice legate de aceasta populatie sunt foarte variate si
apar mai ales la nivel local, fara a fi suficient de articulate la nivelul marii politici.
In urma recensamintelor din 1930, 1956, 1966, 1977, 1992 si 2002 se observa o reducere
treptata a ponderii si numarului grupurilor minoritare din Romania, fapt ce se explica doar
partial prin asimilarea la grupul majoritar, si se datoreaza, mai ales in cazul etnicilor germani
si evrei, si partial al celor maghiari, emigrarii. Tot asa, modelele de reproducere demografica
difera de la un grup etnic la altul, fapt ce explica descresterea volumului unora dintre acestea.
4.2.
Participarea politic a minoritilor
In cadrul sistemului politic din Romania, structurat dupa 1989, exista institutii menite sa
faciliteze reprezentarea efectiva a minoritatilor in politica. Exista doua forme institutionalizate
principale prin care se realizeaza aceasta participare:
1.
O formula de asociere a minoritatilor, implicand cooptarea reprezentantilor
organizatiilor minoritare la anumite niveluri ale procesului de decizie politica, concretizata in
Consiliul Minoritatilor Nationale (avand in principal un rol consultativ) si Departamentul
pentru Protectia Minoritatilor Nationale, care este o structura Guvernamentala, promovand in
cadrul Executivului (pe langa sarcinile si proiectele care ii revin din Programa de Guvernare)
hotararile luate de Consiliul Minoritatilor Nationale.
55[55] Horvath, Istvan, Minoritatile din Romania, Editura Limes, Cluj, 1999, p. 8.
Pagina 21 din 58
2.
Facilitati acordate prin Legea Electorala pentru reprezentantii minoritatilor, si
anume un prag electoral mai mic pentru candidatii organizatiilor legal constituite ale
minoritatilor nationale, la alegerile generale.
Conform Legii Electorale, organizatiile legal constituite ale minoritatilor beneficiaza de un
mandat de deputat (un loc in Camera Deputatilor) ,,daca au obtinut, pe intreaga tara, un numar
de voturi egale cu cel putin 5% din numarul mediu de voturi valabil exprimate la nivelul tarii
pentru alegerea unui deputat.56[56]
In astfel de imprejurari apar si unele probleme specifice precum:
In cadrul legislatiei ce reglementeaza functionarea diferitelor niveluri ale administratiei
locale nu exista prevederi care sa asigure participarea directa sau indirecta in procesul de
decizie, prin care sa se promoveze interesele specifice locale ale comunitatilor minoritare.
Trebuie mentionat faptul ca minoritatile, data fiind ponderea lor in anumite localitati, au sansa
de a promova reprezentantii in Consiliile Locale. Problema majora o reprezinta faptul ca
acesti reprezentanti nu au nici o competenta specifica prin care sa poata influenta in mod
direct sau indirect deciziile care afecteaza comunitatile etnice, la nivel de localitate, exceptand
situatiile de majoritate sau de aliante, respectiv nu au nici un statut formal special in relatia cu
diferitele autoritati publice.
Consiliul National al Minoritatilor gestioneaza fonduri bugetare din care sunt sprijinite
activitati menite sa: sustina conservarea si dezvoltarea identitatii culturale a minoritatilor; sa
isi exprime pozitia in legatura cu legi si proiecte de legi care au un impact direct sau indirect
asupra vietii comunitatilor etnice minoritare; sa sesizeze clasa politica si opinia publica asupra
unor fenomene ce influenteaza in mod negativ dezvoltarea acestor comunitati si convietuirea
interetnica. Pana la ora actuala nu s-a pus problema extinderii competentei acestui for in
directia unui drept de veto limitat.
O cerere insistenta, formulata mai ales de Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania,
este implementarea unor formule de gestionare a problemei minoritatilor care ar presupune
devolutia puterii centrale si descentralizarea, variate forme de autonomie (personala, culturala,
teritoriala). Majoritatea clasei politice si in general opinia publica dezbaterea acestei cereri,
cel mai adesea fiind invocat efectul domino.57[57]
In Constitutia Romaniei se spune ca ,,Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor
cetatenilor sai fara diferenta de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie,
apartenenta politica, avere sau origine sociala. Astfel se consacra fara dubiu caracterul civic
al natiunii romane. In acelasi timp, Constitutia Romaniei recunoaste explicit existenta
minoritatilor nationale pe teritoriul sau si instituie principiul respectului pentru drepturile lor
cultural-identitare. Dimensiunii civice a statului sau natiunii romane i se asociaza, deci,
dimensiunea multiculturala. Pe aceasta dubla natura a natiunii se bazeaza modelul romanesc
al pacii inter-etnice si securitatii identitare.
In logica ei, strategia de securitate nationala a Romaniei aseaza printre obiectivele si
mijloacele politicii de securitate nationala constructia statului roman ca ,,stat civic si
multicultural.
56[56] Legea pentru Camera Deputatilor si a Senatului, nr. 68 din 15 iulie 1992, Articolul 4.
57[57] ideea ca, in lipsa unui control central, autonomia ar putea conduce la secesiunea unor teritorii unde
populatia minoritara detine o pondere semnificativa.
Pagina 22 din 58
Spre deosebire de Constitutia romana, Constitutii precum cele ale Greciei, Italiei sau
Ungariei, punand la baza edificiului statal poporul, fac referire doar la caracterul etnic al
natiunii. In cazul Ungariei, mentiunea potrivit careia minoritatile nationale si etnice impart
puterea cu poporul fiind elemente constitutive ale statului face si mai clar faptul ca puterea
apartine etnicilor maghiari, ei acceptand sa o imparta cu minoritarii.
In timp ce in Romania etniile se unesc printr-un ,,contract national spre a da nastere unui stat
comun, in Ungaria etniile se separa spre a coabita in statul majoritatii maghiare. Alte state,
precum Danemarca, Franta sau Olanda nu dau recunoastere constitutionala minoritatilor
nationale, ramanand fie pur civice, fie pur etnice.
Pentru un minoritar maghiar din Romania idealul este ca aceasta sa fie stat civic, iar Ungaria
stat etnic. Astfel el ar putea solicita in acelasi timp protectie celei dintai in calitate de cetatean,
iar celei din urma in calitate de membru al natiunii culturale maghiare. Dar pentru stabilitatea
ordinii europene o atare situatie este inacceptabila.
De cativa ani, mai exact din 1993, ungurii din Romania, prin intermediul UDMR, si-au
structurat un sistem de cereri a caror realizare o considera necesara pentru pastrarea si
afirmarea identitatii lor. A fost mai intai Proiectul de Lege privind minoritatile nationale si
comunitatile autonome, iar mai apoi Programul UDMR adoptat la Congresul al IV-lea, din
mai 1995. Reactiile din societatea romaneasca, pe marginea acestor documente si a
solicitarilor continute, au fost descurajante. ,,S-a realizat un consens in respingerea celor mai
multe din ele fara o adevarata discutie, fara a se incerca patrunderea in intimitatea cererilor si
a se vedea in ce masura ele au doar un caracter politic sau daca minoritatea maghiara crede cu
adevarat ca, prin nerespectarea lor, fiinta ei este in pericol. Politicieni si ziaristi au prezentat
punctul de vedere al majoritatii romane, dar prea putin s-a incercat discutarea si intelegerea
punctului de vedere al minoritatii.58[58]
5.
EDUCAIA MULTICULTURAL
Interpretarea multiculturalismului in mediile intelectuale nord-americane este o intreprindere

in progres. Exista numeroase dezbateri privind limitele practice ale politicilor multiculturale.
Nu acelasi lucru se poate spune despre sustinatorii invatamantului multicultural romanesc.
Initiativa lui Andrei Marga de a transforma universitatea clujeana intr-o institutie
multiculturala a fost receptata, acum cativa ani, cu superioara ironie, ca fiind una dintre
numeroasele forme fara fond, ca obsesie a intelectualului roman instrainat de valorile
nationale.
Cand este vorba de multiculturalism, ca tehnici de organizare societala se vorbeste despre
doua niveluri de considerare a culturii: cultura pe care o creeaza statul, cu care acesta se
identifica si cultura pe care o reproduc comunitatile minoritare, respectiv institutiile acestora.
,,Aparatorii statului liberal obisnuiesc sa spuna ca trebuie sa existe o cultura nationala in
sensul unei culturi controlate de catre stat, un canon cultural, pentru ca absenta acestuia ar
submina solidaritatea sociala, legitimitatea tarii ca unitate politica. Adeptii
multiculturalismului, pe de o parte, ar ceda minoritatilor dreptul crearii, reproducerii si
58[58] Weber, Renete, ,, Trei minoritati si solicitarile lor in Altera, nr. 6/1997, p. 149.
Pagina 23 din 58
sustinerii culturii lor specifice, dar afirma in acelasi timp si ca participarea cu sanse egale in
functionarea politica si economica a tarii pretinde o cultura comuna. In interesul ca cea din
urma sa-si poata satisface functia integrativa, ea trebuie recreata in asa fel incat sa reflecte
diversitatea culturala a tarii. Dupa Kymlicka, aceasta este ceea ce pretinde majoritatea
grupurilor entice: recunoasterea prezentei lor in societate.59[59]
Transformarea canoanelor si, legat de aceasta, reinterpretarea diferentelor culturale in
pedagogie este unul dintre cele mai importante domenii ale multiculturalismului. Reforma
planurilor de invatamant, ale cadrelor universitare si ale liceelor urmaresc doua feluri de
principii: unul care incearca sa ofere tuturor un sortiment cultural mai bogat, iar celalalt care
incearca sa ofere o apreciere demna a grupurilor pana acum exluse.
Dupa unii analisti, planurile de invatamant multiculturale sunt bune in primul rand pentru a
ajuta minoritatile in transformarea imaginii lor negative. Iar pe termen lung, trebuie sa aiba
loc fuzionarea orizonturilor culturale. Scopul este de a ne transforma prin cunoasterea altor
culturi. Punctul de pornire trebuie sa fie presupunerea egalitatii culturilor, deci un fapt
fundamental moral.
Pedagogia multiculturala sau educatia interculturala indica mai multe tendinte edificate pe trei
principii de baza: (1) doreste sa ne educe in spiritul tolerantei si intelegerii reciproce, unde
acceptarea si rabdarea sa se indrepte spre ,,cealalta cultura, spre deosebirea aceleia; (2) se
straduieste sa gaseasca elementele comune in diferitele culturi si pe aceasta baza sa dezvolte
solidaritatea; (3) considera ca educatia este dirijata spre moralitatea universala si sarcina sa
este mijlocirea acesteia.60[60]
Politica educationala multiculturala urmareste doua scopuri pedagogice determinante: unul
este cresterea si dezvoltarea personalitatii elevilor minoritari, iar celalalt este ameliorarea
relatiilor dintre persoanele apartinand grupurilor de culturi si situatii sociale diferite. In
interesul acestor scopuri, se aplica doua feluri de metode: una consta in modificarea planului
de invatamant in asa fel incat cultura si conceptia istorica mijlocita prin ea sa fie mai degraba
integrativa, sa reflecte mai curand diversitatea decat sa fie omogenizatoare si exclusiva.
Cealalta metoda inseamna elaborarea unor astfel de tehnici, cu ajutorul carora sa se poata
solutiona conflictele observate in mediul elevilor, sau sa se poata oferi solutii pozitive in
sensul moral la aceste situatii.
Pornind de la ideea educatiei interculturale si bazandu-se pe argumente fundamental morale
multiculturalismul pedagogic doreste sa realizeze respectul dintre culturi. In acest scop
preconizeaza accelerarea reformei curriculare, a planurilor de invatamant valabile la diferitele
niveluri ale scolarizarii. Scopurile, respectiv asteptarile acestuia sunt concepute astfel incat
canoanele culturale transmise prin intermediul invatamantului sa reflecte, pe langa cultura
majoritara, si pe cea minoritara, respectiv cele ale subculturilor, ca scoala sa permita, chiar sa
stimuleze autoreprezentarea minoritatilor.
Multiculturalismul, in general, lupta impotriva inegalitatilor sociale si politice iar pentru
aceasta, adeptii principiului diferentelor vad solutia in domeniul culturii: doresc sa asigure
reprezentarea culturala. ,,S-a pornit de la critica acelui plan de invatamant in primul rand a
Pagina 24 din 58
conceptiei culturale si istorice care serveste reproducerea hegemoniei grupurilor sociale

dominante, dar s-a comis greseala de a alcatui noul canon cu aceleasi categorii hegemone, cu
elemente constitutive ale culturii superioare.61[61]
Istvan Horvath62[62] considera ca am putea construi o tipologie ad hoc a practicilor
legislative in domeniul educatiei minoritatilor, in functie de masura in care legislatia permite
ca prin procesul scolarizarii sa se reproduca integral limba minoritatilor.
Astfel, conform lui Istvan Horvath, putem distinge urmatoarele tipuri de practici
legislative:63[63]
promotoare Minoritatea are acelasi status lingvistic si nu exista restrictii majore in
ceea ce priveste folosirea limbii/limbilor minoritare la toate nivelurile si formele de instruire.
Esenta acestei politici nu consta doar in aceea ca permite invatamantul in limba minoritatilor,
ci in promovarea bilingvismului ca resursa. Este vorba de faptul ca in administratiile locale
sau in anumite functii publice se cere si cunoasterea limbii minoritatilor, pe langa cea a
majoritatii. Astfel, educatia in limba minoritatii nu reprezinta doar un mod de a pastra
identitatea lingvistica, ci este o optiune care poate sa aiba valente pragmatice.
Obiectivul principal al politicilor educationale promotoare nu il constituie numai pastrarea
identitatii etnice a minoritatilor, ci si promovarea acestei limbi in contextul comunicarii
sociale reglementate oficial. Acest lucru inseamna mai mult decat politici educationale, prin
care sa se asigure competenta in doua limbi, dar si politici lingvistice de promovare a
bilingvismului in administratie.
permisive Aceste politici educationale permit invatamantul in limba minoritatii la
nivel cvasigeneral, asigurand conditii adecvate pentru reproducerea institutionala a limbilor
minoritare. Insa atat in sistemul de invatamant, cat si la nivelul administratiei publice sau in
justitie, statul promoveaza limba oficiala; cazurile de folosire a limbii minoritatilor in
comunicarea reglementata oficial sunt mai degraba exceptii, decat situatii frecvente. Scopul
statului este sa promoveze un bilingvism minoritar, permitand invatamantul in limba
minoritatilor, dar impunand diferite limitari in ceea ce priveste nivelul sau formele pentru care
acesta poate fi organizat. Obiectivul principal este ca scoala sa produca indivizi cu o
competenta lingvistica adecvata in limba oficiala. Ca atare aceste politici incuba o atitudine
pozitiva in ceea ce priveste identitatea minoritara si, in cel mai bun caz, o atitudine de
indiferenta in ceea ce priveste promovarea limbilor minoritare in contextul comunicarii
sociale reglementate oficial.
restrictive Statul permite predarea limbii minoritatilor in unitatile de invatamant,
instruirea fiind organizata, in cea mai mare parte, in limba majoritatii. Scopul acestor politici
este insusirea unei competente lingvistice minime prin procesul de invatamant, socializarea
lingvistica a minoritatilor petrecandu-se in general in afara sistemului de invatamant.
prohibitive Statul nu ofera nici un sprijin institutional in reproducerea limbilor
minoritare, tot invatamantul desfasurandu-se in limba oficiala. Socializarea in limba
minoritara are loc doar in cadre extrascolare (biserica, societate civila, familie).
61[61] Idem, p. 7.
62[62] Horvath, Istvan este conferentiar universitar la Facultatea de Sociologie a Universitatii Babes-Bolyai
din Cluj-Napoca si presedinte al ISPMN (Institutul pentru Studiul Problemelor Minoritatilor Nationale), ClujNapoca. Domenii de cercetare: relatii interetnice, migratia internationala.
63[63] Horvath, Istvan, Minoritatile din Romania, Editura Limes, Cluj, 1999, pp. 33-35.
Pagina 25 din 58
Dupa cadrele tipologiei de mai sus, legislatia romaneasca privind invatamantul in limbile
minoritatilor este permisiva:
permite invatamantul in limbile minoritatilor la toate nivelurile si pentru aproape toate
formele de invatamant.
au existat si limitari semnificative (iar dezbaterile asupra acestor teme continua si
acum in Legislativ), dupa cum urmeaza:
1.
in conformitate cu vechea lege a invatamantului, organizarea invatamantului vocational
in limbile minoritatilor era limitata, materiile de specialitate fiind predate in mod obligatoriu
in limba oficiala.
2.
invatamantul superior organizat in limba minoritatilor era limitat la acele specializari
pedagogice care puteau fi predate in limba minoritatilor, la cele cu specific cultural si la
invatamantul superior medical.
3.
Geografia Romaniei si Istoria romanilor se predau in mod obligatoriu in limba romana,
inclusiv in institutiile de invatamant unde limba predarii este alta decat cea oficiala.
pentru copiii proveniti din randurile minoritatilor nationale, care nu au optat pentru
invatamant in limba materna, legea permite, cu titlu optional, predarea limbii si literaturii,
precum si a traditiilor si istoriei comunitatii din care fac parte, in limba minoritatii respective.
Problema principala, care genereaza dezbateri publice si politice vehemente, tine de modul
institutional de organizare a invatamantului in limba minoritatilor. Legea permite organizarea
invatamantului in cadre institutionale separate pana la nivel de invatamant universitar si exista
licee in care invatamantul se desfasoara in limba minoritatilor.
Dezbaterea este semnificativa din cel putin doua puncte de vedere:
din punct de vedere istoric, pentru ca maghiarii din Romania au avut, pana in 1959, o
Universitate separata, care a fost integrata intr-o Universitate cu predare in limba romana. In
perioada 1959 1989 invatamantul superior de limba maghiara s-a atrofiat treptat.
Din punct de vedere organizational desi dupa 1989 a inceput un proces de revigorare
a invatamantului superior de limba maghiara, acesta s-a caracterizat mai ales prin cresterea
numarului studentilor si a specializarilor la care predarea se face in limba maghiara.
Restructurarea organizationala a institutiei, si in general a invatamantului superior in limba
maghiara, s-a impotmolit la nivel politic.64[64]
,,Un invatamant de calitate in limba materna se poate asigura numai printr-un sistem de
invatamant maghiar de sine statator afirma sustinatorii unor astfel de proiecte. Realizarea
sistemului de invatamant maghiar de sine statator este in continuare o prioritate a UDMR
deoarece un invatamant de calitate in limba materna se poate asigura numai prin autonomia
institutionala - a subliniat vicepremierul Mark Bla.65[65]
La consfatuirea de doua zile, organizata de Grupul de Lucru pentru Cercetarea Invatamantului
al Insitutului Universitar Maghiar de la Cluj si de sectia maghiara a UBB, cadre didactice
universitare din tara si din Ungaria au dezbatut, printre altele, relatia dintre reforma
invatamantului si procesul de la Bolonia, posibilitatile de finantare a sistemului universitar,
precum si relatia invatamantului in limba materna si piata fortei de munca. In cuvantul sau,
presedintele UDMR, Mark Bla a aratat ca posibilitatea crearii sistemului scolar maghiar de
sine statator este nu numai sarcina si raspunderea societatii cadrelor didactice sau a clasei
politice: in acest domeniu este nevoie de actiune si de conceptie unita, coordonata.
65[65] 16 decembrie 2005, la conferinta privind invatamantul superior maghiar, care a avut loc la Cluj.
Pagina 26 din 58
Mark Bla a aratat ca cercetand situatia invatamantului maghiar din ultimii 15 ani, exista si
vesti bune: dupa datele ultimei statistici in domeniu, fata de 20.130 de elevi care au invatat in
licee cu predare in limba materna, in 1999, in anul 2005 numarul lor a crescut la 31.491.
Aceasta tendinta este sesizabila si in privinta invatamantului prescolar si elementar: de la
6000, in 1999, numarul prescolarilor si elevilor din ciclul elementar a crescut la 11.000. Acest
proces pozitiv se explica, in opinia presedintelui UDMR, prin cresterea semnificativa a
numarului unitatilor de invatamant cu predare in limba materna, prin extinderea retelei
invatamantului maghiar si, nu in ultimul rand, prin intarirea increderii in invatamantul in
limba materna.
Prin prezenta sa la guvernare, UDMR dispune de mijloace pentru dezvoltarea retelei de
invatamant in limba maghiara, a declarat presedintele Uniunii, mentionand ca s-a reusit
cresterea procentului din buget alocat invatamantului superior de la 1,5% la 2%, ceea ce nu
rezolva in intregime problemele de finantare ale invatamantului superior, dar constituie totusi
un pas insemnat inainte. Au beneficiat, de asemenea, de sprijin substantial liceele, scolile
generale si gradinitele cu predare cu precadere in limba maghiara.
In anii care au trecut, UDMR a militat constient si consecvent pentru infiintarea institutiilor de
invatamant de sine statatoare, rezultatul fiind infiintarea mai multor licee de sine statatoare,
printre altele la Sighetu Marmatiei, la Deva, dar un succes important este si revenirea Liceului
Bolyai printre scolile exclusiv maghiare, a subliniat presedintele UDMR. Mark Bla a opinat
ca largirea retelei scolilor medii este de importanta fundamentala, fiindca situatia
invatamantului superior maghiar este inseparabila de situatia generala a intregului sistem de
invatamant.
In legatura cu autonomia institutionala presedintele UDMR a precizat ca desi aceasta starneste
neintelegere in randurile clasei politice romanesti, ea este necesara nu din cine stie ce interese
obscure, ci tocmai pentru crearea unui invatamant de inalta calitate. ,,Telul nostru este de a
oferi copiilor nostri un invatamant de calitate si de nivel corespunzator, si aceasta o putem
asigura numai prin institutii de sine statatoare. Fiindca autonomia nu inseamna ca romanii si
maghiarii isi intorc spatele, ca nu trebuie sa gandim impreuna, ci ca in problemele ce privesc
scolile, copiii nostri, sa poata decide specialisti, oameni in cunostinta de cauza, cei care
conduc acest sistem. In acelasi scop militam si pentru autonomia comunitara: nu din interese
obscure, ci pentru calitatea vietii noastre - a declarat presedintele UDMR.66[66]
In legatura cu dobandirea autonomiei facultatilor maghiare din cadrul UBB, Mark Bla a
precizat ca desi considera si el importanta respectarea autonomiei universitare, ,,trebuie vazut
de unde si pana la ce punct se intinde aceasta autonomie, fiindca autonomia facultatilor
maghiare a fost refuzata tocmai in virtutea autonomiei universitare. ,,Trebuie sa vedem daca
aceasta autonomie nu este doar autonomia ciudata a majoritatii, a punctat Mark Bla,
calificand in aceasta privinta ca un pas foarte important Raportul adoptat de Parlamentul
European la 15 decembrie, in care se cere adoptarea cat mai grabnica a legii privind statutul
minoritatilor nationale, dar se afirma si necesitatea largirii invatamantului in limba
materna.67[67]
66[66] Articol din AMOS News Agentie Independenta de Presa, 18 decembrie 2005.
67[67] Ibidem.
Pagina 27 din 58
Vicepremierul Mark Bla a dat asigurari cadrelor didactice universitare ca UDMR, in spiritul
programului sau, lucreaza cu aceeasi energie pentru crearea invatamantului superior maghiar
de stat, de sine statator.
Prorectorul UBB, Salat Levente a aratat ca in perioada care a trecut s-a incheiat reforma
invatamantului superior, dar aceasta s-a facut fara sa fi avut loc, concomitent, si o dezbatere
profesionala privind scopul reformei. El a opinat ca este necesar ca in perioada care urmeaza
sistemul invatamantului superior sa fie umplut de continut si adus la nivelul sistemului de
invatamant european. Prorectorul UBB, ca si alti universitari, au apreciat ca invatamantul
superior maghiar din Transilvania trebuie sa-si asume un rol de interes public, social.
In anul 2000, Fundatia Pro Universitate Partium infiinteaza in Oradea Universitatea Crestina
Partium, ca prima institutie de sine statatoare a invatamantului superior maghiar din Romania
de dupa 1959. Scopul universitatii, fondate pe resursele materiale si umane ale Institutului
Superior Reformat Sulyok Istvn, este de a contribui la dezvoltarea invatamantului superior
in limba maghiara, ca parte organica a sistemului de invatamant pentru minoritati din
Romania, si de a asigura comunitatii maghiare specialisti cu pregatire superioara, competitivi
in tara si in strainatate, in cadrul unui sistem de invatamant in limba materna.
In spiritul educatiei multiculturale au luat nastere diferite parteneriate intre scoli cu predare in
limbile minoritatilor si scoli cu predare in limba romana. In cadrul unor astfel de programe se
ofera sprijin financiar pentru desfasurarea unor activitati extracurriculare comune de catre
elevii de diferite etnii. Elevii, provenind din scoli cu predare in limbile minoritatilor, pe de o
parte, si scoli cu predare in limba romana, pe de alta parte, au ocazia de a cunoaste mediul in
care colegii lor din scoala partenera traiesc si invata, principalele beneficii fiind o mai buna
intelegere a valorilor etnodiversitatii si dezvoltarea de atitudini bazate pe toleranta si respect
fata de alte grupuri etnice.
Scopul programului este promovarea educatiei multiculturale in Romania, prin realizarea de
parteneriate intre scoli cu predare in limbile minoritatilor nationale si scoli cu predare in limba
romana.
Obiectivele specifice sunt: formarea de prietenii si conexiuni intre elevii diferitelor grupuri
etnice; prevenirea prejudecatilor intre copii de nationalitate diferita, cunoasterea culturii,
traditiilor si viata cotidiana a celorlalte grupuri etnice, realizarea unor colaborari institutionale
la nivelul scolilor.
Beneficiarii ai programului nu sunt doar elevii de diferite etnii, ci si familiile si profesorii
acestora.
Programul faciliteaza desfasurarea unor activitati extracurriculare comune de catre copii de
diferite etnii de varsta scolara, provenind din regiuni etnoculturale si geografice diferite.
Copiii se viziteaza reciproc, fac cunostinta cu mediul in care traiesc si invata colegii lor din
scoala partenera. Vizitele elevilor, insotiti de profesori, sunt axate pe diferite activitati de
familiarizare cu specificitatile etnoculturale ale orasului si regiunii in care se afla scoala
partenera. Sunt organizate excursii, tabere, ateliere de lucru, activitati artistice si recreative.
Elevii lucreaza impreuna la pagini de web, reviste scolare bilingve, participa impreuna la
exercitii de cunoastere reciproca, deseneaza, recita, canta, danseaza, invatand astfel despre
traditiile, obiceiurile si cultura celorlalte grupuri etnice.
Parteneriatele stabilite dupa acest model au un impact pe termen lung: colaborarile
institutionale dintre scoli continua si se dezvolta si dupa incheierea proiectelor, iar copiii de
diferite etnii leaga prietenii durabile.
Scopul unor astfel de proiecte este sa contribuie la cresterea nivelului general de
implementare a educatiei multiculturale in cadrul invatamantului primar din Romania.
Pagina 28 din 58
Obiectivele specifice ale proiectului isi propun:

- sa creasca nivelul de constientizare a profesorilor din judetele multiculturale, ca Bihor,
Salaj, Maramures, Mures, Alba, Bistrita Nasaud, asupra diversitatii etnoculturale si a
educatiei multiculturale in Romania;
- sa transfere profesorilor din aceste judete multiculturale instrumentele si cunostintele
necesare pentru implementarea pachetului educational de Educatie multiculturala la clasele a
III-a si a IV-a;
- sa creasca gradul de sensibilizare fata de problemele diversitatii etnoculturale a profesorilor
din ciclul primar din cele judetele multiculturale;
- sa includa elemente ale educatiei multiculturale si ale diversitatii etnoculturale in manualele
de literatura, geografie si istorie din ciclul primar;
- sa creasca capacitatea de implementare a elementelor educatiei multiculturale de catre
profesori in predarea materiilor literatura, geografie si istorie in ciclul primar.
Tot in acelasi spirit, al educatiei multiculturale, beneficiem si de o serie de activitati:
1. Cursuri pentru profesori - prin care profesorii sa fie expusi nu doar cunostintelor de
educatie multiculturala si diversitate etnoculturala, dar si echipati cu metode si instrumente
care pot fi integrate atat in predarea educatiei multiculturale ca materie optionala cat si in
predarea literaturii, geografiei si istoriei prin includerea unor elemente specifice diversitatii.
Ideea cursurilor a aparut din nevoia profesorilor de a primi nu doar informatii sub forma
ghidului metodologic dar si sub forma de aptitudini si metode practice. Astfel cursurile vor
imbina exercitiile practice, simularile si lucrul pe cazuri concrete din tematica manualelor din
ciclul primar cu elemente caracteristice educatiei multiculturale. Sunt inclusi in aceasta
activitate atat profesori care sunt familiari cu pachetul educational Educatie multiculturala
distribuit in judetele Bihor, Salaj si Mures, precum si profesori care in aceasta etapa au primit
atat pachetul educational cat si formarea necesara pentru predarea elementelor de educatie
multiculturala la orele de curs. Se doreste ca aceste doua cursuri sa reuneasca profesori cu
expuneri diferite la pachetul Educatie multiculturala din dorinta de a crea un mediu cat mai
dinamic si realist posibil, profesori deja familiari cu subiectul oferind o perspectiva diferita
fata de cei care vor fi expusi prima data acestei tematici.
2. Evaluarea manualelor - aceasta activitate consta in analiza manualelor de literatura,
geografie si istorie din ciclul primar in vederea recomandarii introducerii unor elemente
suplimentare de diversitate, in concordanta cu educatia multiculturala. Analiza acestor
manuale este necesara nu numai din perspectiva educatiei multiculturale, ci si din perspectiva
alinierii curriculei romanesti la curricula europeana. Nevoia integrarii elementelor diversitatii
in celelalte materii va crea atat tranzitia usoara spre materii legate de drepturile omului,
cetatenie si democratie, dar va aborda si stereotipurile legate de minoritati, conflict si
diversitate.
Aceasta activitate consta in crearea unui material final al proiectului, care sa includa
recomandarile unor specialisti precum si rezultatele cursurilor pentru profesori, astfel incat in
viitor programele scolare sa includa elemente ale diversitatii in predarea literaturii, geografiei
si istoriei in ciclul primar. Aceasta recomandare prezenta exemple concrete si metodologice,
precum si exercitii practice, dar si o multitudine de paralele la alte astfel de practici existente
in Uniunea Europeana. De asemenea, recomandarea reprezinta un instrument util nu doar in
predarea diversitatii in viitor, ci si un model pentru crearea unor materiale de tip ghid
metodologic care sa usureze si sa simplifice introducerea unor elemente noi in curriculele
formale, tinand cont de standardele europene de educatie.
Pagina 29 din 58
Beneficiarii proiectului sunt cadrele didactice din ciclul primar al invatamantului de stat,
elevii din ciclul primar ai scolilor participante, precum si alte cadre didactice din invatamantul
de stat din judetele in care sunt distribuite pachetele educationale de Educatie multiculturala
pentru clasele a III-a si a IV-a.
Probleme legate de curriculum:
In conformitate cu Legea Invatamantului s-a introdus pentru minoritati o disciplina speciala
de studiere a istoriei si traditiilor minoritatii respective, o disciplina menita sa ofere in mod
sistematic informatii considerate esentiale pentru identitatea istorica a minoritatilor.68[68]
Insusirea limbii oficiale de catre elevii proveniti din randurile minoritatilor nationale este
prevazuta in lege. Problemele in dezbatere se refera la nivelul de la care instruirea se face pe
baza aceleiasi programe scolare pentru minoritari si pentru cei care invata in limba romana.
Istoria romanilor si Geografia Romaniei, au fost disciplinele care au suscitat discutii aprinse
in Legislativ si in viata publica. In primul rand este vorba de limba predarii acestor discipline.
Prevederile din Legea Invatamantului din 1995 impuneau predarea acestor discipline,
incepand cu nivelul gimnazial, in limba romana. Ulterior s-a initiat modificarea acestei
prevederi in sensul predarii acestor discipline in limba minoritatilor atat in ciclul primar, cat si
in cel gimnazial si liceal. Dezbaterile din Parlament nu au intarit aceasta intentie de
schimbare, problema ramanand in suspensie. Esenta discursului ideologic care refuza
schimbarea acestei prevederi legale este ca insusirea in limba romana a informatiei despre
romani si Romania este de importanta capitala pentru a genera loialitatea cetatenilor si orice
incercare de schimbare a legislatiei reprezinta un gest de neloialitate.
O alta problema o reprezinta continutul acestor manuale, in speta al celui de istorie, care, dupa
cum arata si titlul este o istorie a unui grup etnic (Istoria Romanilor). Atat forul consultativ al
minoritatilor: Consiliul pentru Minoritati Nationale, cat si alte organizatii neguvernamentale
au avut variate initiative pentru o prezentare mai adecvata in aceste manuale a istoriei si
traditiei minoritatilor care convietuiesc pe teritoriul Romaniei. ,,In acest sens pana acum nu se
pot notifica schimbari esentiale din partea Puterii, totusi sunt remarcabile (desi poate prea
putine) initiativele societatii civile, menite a promova cunoasterea traditiei si istoriei
minoritatilor in cadrul majoritatii.69[69]
In ce priveste sectorului educational, scolile trebuie sa-i pregateasca pe copii sa faca parte
dintr-o societate deschisa altor culturi si in care ei pot veni in contact cu persoane din multe
tari si traditii. Scolile au un rol important in a-i ajuta pe copii sa-si dezvolte gama abilitatilor
de comunicare, inclusiv limba materna, limba de instruire acolo unde cele doua difera si
limbile diferite de limba materna, dar si competente de ordin intelectual. Fiecare scoala are
nevoie de o politica coerenta, unificata, care sa ia drept punct de plecare amestecul lingvistic
si cultural de la nivelul comunitatii respective.
6. ATITUDINEA ROMNIEI FA DE CARTA EUROPEANA A

LIMBILOR REGIONALE SAU MINORITARE
Adoptata de catre Comitetul de Ministri la 5 noiembrie 1992, Carta europeana a limbilor
regionale sau minoritare poate fi considerata cel mai amplu instrument de protectie a
69[69] Ibidem.
Pagina 30 din 58
minoritatilor lingvistice sau nationale existent la nivelul Consiliului Europei. Ea este mai
elaborata decat Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, aceasta din urma
continand mai mult prevederi programatice, decat articole de lege aplicabile in dreptul intern.
Citita de la un capat la altul, Carta poate sa para drept instrumentul care raspunde aspiratiilor
minoritatilor lingvistice sau nationale. Asa pare a fi vazuta de catre UDMR, care a invocat-o
ca standard atat in Proiectul de lege privind minoritatile nationale si comunitatile autonome,
din 1993, cat si in Programul adoptat de catre Congresul al IV-lea, din 1995.70[70]Dar,
avand in vedere ultimele evolutii sau involutii legislative din Romania in domeniul protectiei
minoritatilor nationale, ratificarea Cartei71[71]nu va determina nici o schimbare
spectaculoasa a folosirii limbii materne a diferitelor minoritati nationale fata de situatia
actuala.
Astfel Carta solitica statelor ca la ratificare sa aleaga 35 de paragrafe sau subparagrafe
privind drepturi substantiale, din cele peste 60 existente, multe subparagrafe continand cate 34 alternative, din care unele reprezinta prevederi foarte largi, iar altele sunt minime. Luate in
ansamblu, aceste prevederi, chiar si numai cele minime, reusesc sa garanteze ceea ce s-a
considerat esential: supravietuirea minoritatilor si limbilor minoritare sau regionale. ,,Dar de
la supravietuirea la afirmarea deplina a identitatii, la considerarea specificitatii minoritatilor
ca pe ceva firesc (limba fiind un element esential), este un drum foarte lung. Parcurgerea lui
este determinata nu numai de traditiile diferite ale fiecarei tari, ci si de vointa politica a
acestora.72[72] Care va fi vointa politica a Romaniei in aceasta privinta? Nu este greu de
identificat si de prezis, avand in vedere evolutia ultimilor ani.
Romania a avut, din punct de vedere legislativ, in ultimele decenii, standarde care se plasau
peste nivelul mediu al Cartei. Ulterior ele au fost coborate foarte mult. Este cazul, de
exemplu, cel al folosirii limbii materne in administratie si justitie. Acest lucru a devenit, daca
nu imposibil, in orice caz un lux. In aceste conditii pregatirea si angajarea personalului bilingv
nu se mai specifica. Unele din restrictiile severe impuse prin recent adoptata Lege a
invatamantului au coborat la un nivel foarte jos traditiile in domeniu: inscriptionarile bilingve
sau multilingve, practicate zeci de ani, au fost lasate la placul prefectilor nationalisti, care leau inlaturat.
In situatia in care Carta ar fi fost semnata inaintea acestor modificari legislative restrictive,
Romania ar fi fost obligata sa mentina propriile standarde ridicate. Dar chiar si acum, in ciuda
acestor restrictii, Romania se mentine, in mare parte, peste limita inferioara a prevederilor
Cartei. Tocmai de aceea, ,,semnarea ei obliga la foarte putin. Si cum am putea crede ca o tara
care, in ultimii ani, si-a diminuat propriile standarde, ar putea dori sa le ridice in urma
semnarii Cartei? Asa ceva, desi de dorit, nu este logic73[73] conchide R. Weber.74[74]
70[70] Weber, Renate, ,,Intre sinceritate si impresionarea Consiliului Europei in Altera, nr. 2/1995, p. 107.
71[71] Incorporarea ei in dreptul nostru intern.
74[74] Renate Weber avocata, absolventa a Facultatii de Drept, Copresedinta a Comitetului Helsinki Roman,
vicepresedinta a Federatiei Internationale Helsinki pentru Drepturile Omului (Viena). A publicat numeroase
studii si articole pe problemele drepturilor omului si minoritatilor in presa de specialitate.
Pagina 31 din 58
Cateva exemple sunt necesare pentru a dovedi ca afirmatiile anterioare nu sunt simple
speculatii. Astfel:
Articolul 7 al Cartei contine obiectivele si principiile acesteia.75[75] Printre ele exista unele
care functioneaza deja in Romania: recunoasterea aportului limbilor regionale sau minoritare
la imbogatirea patrimoniului cultural, posibilitatea de a invata si studia limbile minoritare la
toate nivelele educationale, cercetarea in domeniul limbilor minoritare in universitati sau
institutii echivalente etc. In acelasi timp paragrafele 2-5 ale aceluiasi articol contin cateva
prevederi interesante, cum ar fi instituirea ca obiectiv al sistemului educational al tolerantei
lingvistice, a respectului fata de limbile minoritare si incurajarea presei in promovarea unei
asemenea atitudini; obligatia statelor de a lua in considerare dorintele si nevoile exprimate de
grupurile minoritare in elaborarea deciziilor interesand limbile minoritare, incurajarea
grupurilor pentru a forma consilii pe langa autoritati, cu rol consultativ in luarea deciziilor
care privesc limbile minoritare.
Dar statele au posibilitatea de a face rezerve la adoptarea acestor prevederi, ceea ce
inseamna ca totul depinde de bunavointa lor.
In ceea ce priveste capitolul referitor la educatie, din care in mod obligatoriu trebuie acceptate
trei paragrafe sau subparagrafe, el nu ridica nici o problema Romaniei. Opt din paragrafele
articolului 8 al Cartei exista deja ca prevederi interne: exista invatamant in limba materna la
nivel prescolar, primar, secundar. A fost introdusa, ca disciplina de studiu, istoria si traditiile
minoritatilor. Exista invatamant in limba materna la nivel universitar, ca si posibilitatea
perfectionarii cadrelor didactice. Invatarea limbii materne sau invatamantul in limba materna
este posibila si in alte parti decat cele locuite traditional de minoritati. Este adevarat ca recent
a fost desfiintat invatamantul vocational si profesional in limba materna, la acest capitol
Romania fiind sub prevederile Cartei, dar ea nu va fi obligata sa accepte acest subparagraf.
Din articolul 9, care se refera la folosirea limbii materne in sistemul judiciar, statele trebuie sa
accepte un paragraf sau subparagraf. De la sistemul instituit de Statul nationalistilor din 1945,
de la Constitutia din 1965, care permitea folosirea limbii materne ca limba a procedurii
judiciare, s-a ajuns, prin Constitutia din 1991, la folosirea limbilor materne numai prin
interpret, serviciile acestuia fiind gratuite numai in cauzele penale. Este foarte putin, dar
compatibil cu una din alternativele propuse de Carta. Este greu de crezut ca standardele mai
inalte pe care le propune Carta vor fi acceptate, atata timp cat acest lucru nu este obligatoriu.
Fapt imposibil de crezut cat timp invatamantul vocational in limba materna nu mai exista, iar
in universitatile de stat nu se vor constitui facultati de drept in limba minoritatilor. Vor fi,
probabil, acceptate unele prevederi care constituie o practica in Romania, desi nu exista
legislatie care sa le contina. Astfel, documente legale ce tin de sfera dreptului privat sunt
acceptate in justitie, iar unele legi importante sunt publicate si in limba minoritatilor.
Acceptand aceste paragrafe, Romania ar putea sa aiba 5-6 paragrafe acolo unde i se
cerea, ca obligatie, numai unul singur. Dar problema acceptarii limbii materne ca limba a
procedurii juridiciare, nu va fi rezolvata, si nu va fi rezolvata chestiunea dreptului la interpret
pe cheltuiala statului in cauze civile si penale. Deci este posibil sa nu se schimbe nimic
fata de practica actuala.
In articolul 10, referitor la autoritatile administrative si serviciile publice, se prevede ca
obligatorie acceptarea unui singur paragraf sau subparagraf. Trebuie facuta precizarea ca, in
ceea ce priveste folosirea limbii materne in administratie, prevederile din Romania sunt
75[75] Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare, in Altera, nr. 2/1995, pp. 95-96.
Pagina 32 din 58
categoric inferioare standardelor minime ale Cartei. Exista totusi, trei paragrafe care
functioneaza deja la noi si a caror ratificare n-ar ridica probleme: dreptul de a avea si folosi
numele de familie in limba materna; publicarea, de catre autoritatile locale si regionale, a
principalelor hotarari si in limba minoritatilor.
Deci toate prevederile de mare eficienta ale Cartei, care fac folosirea limbii materne
functionala, privind adresarea de cereri catre autoritati in limba materna si primirea
raspunsurilor in aceeasi limba, asigurarea unor servicii de traducere pe cheltuiala statului,
pregatirea si angajarea personalului bilingv etc., pot ramane in afara optiunii Parlamentului
roman.
O situatie asemanatoare este cea privind presa. Tot numai un paragraf trebuie acceptat, in
vreme ce la noi functioneaza cateva prevederi care acopera trei paragrafe.
Trei paragrafe trebuie acceptate din articolul privind activitatile si facilitatile culturale. Carta
contine cateva prevederi care ar avea eficienta, precum: angajarea unui personal care sa fie
foarte bun cunoscator al traditiilor minoritare sau regionale, incurajarea participarii directe a
reprezentantilor grupurilor minoritare la planificarea activitatilor culturale; initierea,
promovarea si finantarea unor servicii de traducere si cercetare terminologica in vederea
mentinerii si dezvoltarii unui limbaj adecvat in limba minoritatilor in domeniul administrativ,
comercial, economic, social, tehnic, juridic.
Va accepta Parlamentul Romaniei aceste prevederi? Sau se va multumi cu acelea care deja
exista si functioneaza? Raspunsul tine de vointa politica.
In Preambul se apreciaza ca ,,dreptul de a folosi o limba regionala sau minoritara in particular
sau in public este un drept inalienabil si se subliniaza ,,valoarea interculturalismului si
multilingvismului.76[76] Mai departe, se afirma ca ,,protectia si incurajarea limbilor
regionale sau minoritare nu trebuie sa fie in detrimentul limbilor oficiale, accentuand
,,nevoia de a le invata.77[77]
Carta se vrea ,,o contributie importanta la edificarea unei Europe bazata pe principiile
democratiei si diversitatii culturale in cadrul suveranitatii nationale si integritatii
teritoriale.78[78]
Carta reprezinta rodul multor ani de eforturi concentrate din partea reprezentantilor limbilor
minoritare indigene din Europa si a Oficiului European al Limbilor Mai Putin Utilizate si s-a
bucurat de sprijinul catorva membri angajati ai Parlamentului European.
Documentul are totusi unele limitari. Statul poate preciza caror limbi minoritare este dispus sa
o aplice. Limbile imigrantilor sunt explicit excluse. Pe de alta parte, orice stat are posibilitatea
de a alege spre aplicare (un minimum de 35) dintr-un intreg set de paragrafe sau subparagrafe.
Fiecare formulare include o serie de nuantatori, cum ar fi ,,pe cat posibil, ,,relevant,
,,corespunzator, ,,cand este cazul, ,,intr-un numar considerat ca suficient, ,,daca numarul
utilizatorilor unei limbi regionale sau minoritare o justifica, ca si un numar de alternative,
bunaoara ,,a permite, incuraja sau asigura predarea in sau a limbii regionale sau minoritare la
toate nivelele de educatie adecvate.
76[76] Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare, in Altera, nr. 2/1995, p. 93.
77[77] Ibidem.
78[78] Phillipson, Robert, ,,Drepturi si nedreptati lingvistice in Altera, nr. 14/2000, p. 16.
Pagina 33 din 58
Ca urmare, Carta permite statelor refractare la acordarea drepturilor lingvistice sa se situeze

pe pozitia de a adopta standarde minimale si le ofera, pe deasupra, legitimitate in a pretexta ca
adoptarea anumitor prevederi nu ar fi fost ,,posibila sau ,,adecvata, ca numarul solicitantilor
nu ar fi fost ,,suficient sau ,,nu ar justifica o anume masura.
In concluzie putem spune ca acest document poate sa aduca foarte mult sau sa nu schimbe
mai nimic. Depinde de ceea ce determina statele sa-l accepte. In cazul Romaniei depinde daca
este vorba de dorinta sincera de protejarea limbilor minoritare sau doar de un gest menit sa
impresioneze Consiliul Europei, prin dovedirea disponibilitatii Romaniei de a accepta un
document pretuit de aceata institutie. Astfel, fiind pretuit documentul va fi pretuit si gestul,
chiar daca in esenta nu se va produce decat o modesta schimbare.
Unii considera ca Romania a avut o politica de coborare a propriilor sale standarde si a
semnat Carta intentionat numai dupa aceea, pentru a nu mai fi obligata sa le mentina (conform
art. 4 din Carta, ea n-ar mai fi putut face acest lucru dupa adoptarea Cartei). Cel mai bun
argument este faptul ca documentul a fost semnat la cateva saptamani dupa adoptarea Legii
invatamantului, cand, practic, toata legislatia interna privind minoritatile era deja
adoptata.79[79]
7.
MULTILINGVISMUL
Multilingvismul se refera la capacitatea unei persoane de a folosi mai multe limbi cat si la
coexistenta in aceeasi zona geografica a unor comunitati lingvistice diferite.
Capacitatea de a intelege si de a comunica in mai multe limbi deja o realitate cotidiana
pentru majoritatea oamenilor de pe glob este o competenta deziderabila pentru toti cetatenii
europeni. Ea ne incurajeaza sa devenim mai deschisi fata de culturile si conceptiile altor
oameni, imbunatateste capacitatile cognitive si consolideaza competentele lingvistice pe care
le detine in limba materna cel care invata o limba straina. Ea da oamenilor posibilitatea sa
profite de libertatea de a lucra si studia intr-un alt Stat Membru.
7.1.
Drepturi lingvistice
,,Drepturile lingvistice ale omului sunt considerate ca o categorie a drepturilor umane care
reflecta o norma inalienabila. Drepturile le sunt necesare vorbitorilor de limbi dominate,
expusi, individual sau colectiv, intolerantei lingvistice, marginalizarii si, in cele din urma,
extinctiei lingvistice. Efortul de a promova drepturile lingvistice ale omului in cadrul a
numeroase foruri internationale este pe cale de a renaste, renascand inclusiv asociatiile de
lingvistica aplicata. Drepturile lingvistice ale omului sunt protejate prin conventiile deja
existente, indeosebi declaratiile ONU si Carta Europeana a Limbilor Regionale sau
Minoritare, precum si de catre unele constitutii nationale. Respectarea drepturilor lingvistice
ale omului, indeosebi a dreptului la educatie in limba materna, este vazuta ca un instrument de
reducere a conflictelor societal.80[80]
Pagina 34 din 58
Documentele internationale cu privire la drepturile minoritatilor nationale au in vedere trei

aspecte legate de limba: (a) invatarea, (b) utilizarea si (c) recunoasterea valorii ei simbolice.
Prima problema de care se lovesc minoritatile este recunoasterea statutului lor. Ce este o
minoritate, ce este o limba regionala/minoritara? ,,Problematica definitiei este una foarte
controversata, disputata de decenii. Cum pana in momentul de fata nu s-a gasit nici o definitie
care sa cuprinda toata complexitatea realitatii, marea majoritate a specialistilor afirma ca nici
nu este nevoie de ea; la dezbateri internationale pe tema minoritatilor doar cei care incearca sa
blocheze autenticele discutii asupra problemei minoritatilor mai pun intrebarea retorica: dar ce
intelegeti prin minoritati, care este definitia lor?81[81]
Declaratia Universala a Drepturilor Lingvistice reprezinta, in domeniul definirii limbii
proprii unei comunitati, punctul de vedere exprimat de specialisti, si nu de oameni politici:
recunoscuta sau nu, limba unei comunitati este cea care a devenit ,,o limba comuna ca mijloc
natural de comunicare si de coeziune culturala82[82] intre membrii sai, introducand si un
criteriu istoric.83[83] Este important faptul ca acest document recunoaste drepturile
lingvistice ca fiind in acelasi timp ,,drepturi individuale si collective.84[84]
O alta caracteristica definitorie a Declaratiei este ca, in principiu, se pronunta pentru
egalitatea limbilor comunitatilor, fara a face deosebire intre limbi majoritare si minoritare,
limbi oficiale si neoficiale, limbi recunoscute si nerecunoscute.
Campania pentru drepturi lingvistice reprezinta o incercare de transpunere a principiilor din
sfera drepturilor fundamentale ale omului in planul rectificarii injustitiei lingvistice. Scopul
este de a oferi limbilor mai putin favorizate o parte din sprijinul acordat de regula limbilor
dominante.
Astfel se considera ca:
,,Drepturile lingvistice constituie o categorie de drepturi ale omului; ca atare,
reprezinta o componenta a setului de norme inalienabile si universale care asigura exercitiul
deplin al drepturilor civile, politice, economice, sociale si culturale;
,,Privarea de exercitiul drepturilor fundamentale conduce la stari conflictuale. Daca
drepturile minoritatilor sunt respectate, probabilitatea declansarii conflictelor se reduce.
Diversitatea lingvistica nu relationeaza cauzal cu declansarea conflictelor, cu toate ca limba
este un factor mobilizator major in contextele in care un grup etnic se simte amenintat.
In prezent, se depun eforturi pentru reglementarea drepturilor lingvistice ,,la nivel interstatal,
global (organisme ONU, ca Organizatia Limbilor Indigene) si regional (european, african
etc.). Unele documente sunt aplicabile tuturor grupurilor lingvistice (o declaratie sau un acord
universal), altele se rezuma doar la anumite categorii care au nevoie de un sprijin special
(copii, muncitori imigranti, populatiile indigene). Ele au ca numitor comun principiul conform
81[81] Haller, Istvan, ,,Un document de referinta, in Altera, nr. 14/2000, p. 121.
82[82] Declaratia Universala a Drepturilor Lingvistice in Altera, nr. 14/2000, pp. 110-111.
83[83] expresia ,,limba proprie unui teritoriu desemneaza idiomul comunitatii stabilite istoric pe acelasi
teritoriu.
84[84] Declaratia Universala a Drepturilor Lingvistice in Altera, nr. 14/2000, p. 111.
Pagina 35 din 58
caruia acordul la nivel interstatal este normativ si poate conduce la practici mai bune la nivel
national.85[85]
Statul poate determina politici pentru a promulga legi privind utilizarea limbilor in sfera
publica, in educatie, in sistemul legistativ si in administratia publica. Unul dintre scopurile
campaniilor de drepturi ale omului este de a oferi sprijin tuturor celor care se implica in
tentativa de a obliga statele sa respecte drepturile omului.
O forma extrema de privare a drepturilor lingvistice este lingvicidul.86[86] O metafora mai
potrivita decat ,,moartea limbii, sintagma ce pare sa presupuna cauze naturale pentru
,,decesul unei limbi, ar putea fi ,,asasinarea limbii, dat fiind ca eliminarea unor limbi
minoritare de catre limba dominanta a fost adesea rezultatul unui demers constient.87[87]
Nedreptatile lingvistice sunt identificabile acolo unde limbile minoritare sunt marginalizate,
lipsite de resurse si recunoastere, iar indivizilor sau grupurilor minoritare li se impune
schimbarea limbii.
Drepturile lingvistice constituie o categorie a drepturilor minoritatilor, parte, la randul lor, a
drepturilor omului, care au evoluat in ultimele decenii in directia protejarii individului sau
grupului. Respectarea drepturilor lingvistice ale omului implica, la nivel colectiv, dreptul
grupurilor minoritare la existenta, adica dreptul de a fi diferit. Aceasta presupune dreptul
minoritatilor de a-si utiliza si dezvolta limba, de a-si infiinta si mentine scoli si institutii de
perfectionare, de a controla programele scolare si de a asigura predarea prin intermediul
limbii lor. Presupune totodata garantii de reprezentare in afacerile politice ale statului si
garantarea autonomiei in administrarea problemelor interne ale grupului, cel putin in
domeniul culturii, educatiei, religiei, informatiei si problemelor sociale, paralel cu asigurarea
resurselor financiare din taxe, impozite si subsidii, apte de a permite indeplinirea acestor
functiuni. Drepturile trebuie sa poata fi exercitate, ceea ce inseamna alocarea de resurse
financiare si garantarea de proceduri democratice, constitutionale si legale adecvate.
Restrangerea acestor drepturi constituie o injustitie lingvistica, o violare a drepturilor
lingvistice ale omului.
Leonard Orban, comisarul european pentru multilingvism, considera ca multilingvismul
inseamna, la nivel global, convietuirea a diferite culturi si a diferite limbi, deci acel proces de
gestionare a diversitatii lingvistice care exista in momentul de fata in Uniunea Europeana.
,,Exista 23 de limbi oficiale, peste 60 de limbi regionale si minoritare si, daca numaram si
limbile migrantilor, undeva la cateva sute.88[88] Multilingvismul este procesul de
promovare a diversitatii lingvistice existente la nivelul Uniunii afirma in continuare
comisarul european.
Intrebat cum se reflecta filosofia multilingvismului la nivelul politicilor educationale,
Leonard Orban raspunde: ,,In momentul de fata, multilingvismul s-a extins extrem de mult, si
asta este una dintre marile realizari ale acestei perioade cat am fost comisar extinderea si
largirea aprofundata a politicii de multilingvism la o serie intreaga de domenii: dialogul
86[86] Ibidem.
87[87] Ibidem.
88[88] Intr-un articol de Sorin Ivan in Tribuna invatamantului, anul LX, nr. 993, 30-5 aprilie 2009.
Pagina 36 din 58
intercultural, domeniul social, al coeziunii sociale, domeniul economic, al competitivitatii

economice, noile tehnologii, inovatie, creativitate, justitie s.a.89[89]
La intrebarea cum se reflecta politica multiculturalismului in Romania comisarul european
pentru multilingvism, Leonard Orban, raspunde: ,,In Romania, initial, impresia unora a fost
aceea ca politica multilingvismului nu este una importanta, ci una secundara. Ulterior, din
toate reuniunile, conferintele si intalnirile la care am participat a reiesit faptul ca este o
politica din ce in ce mai importanta. Romania are deja componente importante in ceea ce
priveste aceasta politica: sunt universitati multilingve, exista diferite institutii care acorda din
ce in ce mai multa importanta multilingvismului. Constat faptul ca, pentru prima data, avem si
un studiu al Institutului European referitor la aceasta politica. In momentul de fata, pot spune
ca nivelul de constientizare si gradul de implementare a acestei politici in Romania a crescut
substantial.90[90]
8.
DIALOGURI INTERCULTURALE
Anul 2008 a fost considerat anul dialogului european intercultural.

Dialogul intercultural este inteles ca un dialog al Uniunii Europene cu restul lumii, inclusiv ca
un dialog al civilizatiilor si al religiilor. Dar, de fapt, dialogul european intercultural este, in
primul rand, un dialog in interiorul Uniunii Europene.
Dupa 2007, Uniunea are 27 de state membre. Este mult mai diversa: exista 23 de limbi
oficiale, peste 60 de limbi regionale, ale minoritatilor, ale migrantilor. Exista trei alfabete,
exista o diversitate culturala extraordinara, sunt traditii si obiceiuri diferite. In aceste conditii,
este necesar ca dialogul de la tara la tara, de la comunitate la comunitate sa fie consolidat.
Deci, in primul rand, vorbim de un dialog intracomunitar.
Ca o consecinta, in viitor, scoala europeana, in general, si scoala romaneasca, in special, vor fi
scoli multiculturale. Aceasta este tendinta: o scoala multiculturala si multilingva. Dar sunt
diferente foarte mari nu numai de la un stat membru la altul, de la o regiune la alta; sunt state
care avanseaza mai rapid in dezvoltarea acestui concept. Speram ca directia sa fie una foarte
clara: cea a dezvoltarii multiculturalismului si multilingvismului, inclusiv la nivelul sistemelor
educationale.
8.1.
Festivaluri multietnice
Privind situatia minoritatilor din Romania dintr-un alt unghi, am putea afirma ca sute de
tratate de colaborare si buna intelegere intre natiuni nu fac cat evenimentele multietnice.
Astfel de manifestari dovedesc ca se poate reuni cultura si traditiile nationalitatilor
conlocuitoare si mai mult decat atat, dansul si muzica pot trece de orice granita cunoscuta.
89[89] Ibidem.
90[90] Articol de Cristina Miu in Tribuna invatamantului, anul LIX, nr. 944, 7-13 aprilie 2008
Pagina 37 din 58
Aceste evenimente ale multiculturalismului ofera comunitatilor etnice din Romania

posibilitatea sa prezinte publicului aspecte referitoare la cultura, traditiile si obiceiurile
proprii.
Obiectivul unor astfel de proiecte este sprijinirea dezvoltarii unui climat de armonie
interetnica si de toleranta in spatiul multicultural al societatii romanesti, instrumentul cel mai
eficient in atingerea acestui scop fiind considerat educatia oferita tinerilor.
Manifestarile multiculturale au devenit o traditie in diferitele zone ale tarii, Astfel:
In judetul Mures, la Bahnea, are loc in fiecare an festivalul folcloric multietnic judetean
pentru copii, Martisorul, desfasurat pe scena Centrului Cultural din Bahnea, in organizarea
Primariei Bahnea, a Scolii Generale din localitate si cu sprijinul Centrului Creatiei Populare
Mures, care a reunit opt ansambluri folclorice.
Festivalul incepe cu o parada a portului popular, urmand ca apoi cele opt ansambluri din
festival sa evolueze in fata a peste 400 de persoane. Pe langa dansurile romanesti
binecunoscute, spectatorii pot vedea si suite de dansuri maghiare, dansuri tiganesti s.a. Sunt
prezentate dansuri populare de pe Tirnava Mare, dansuri specifice zonei Fagarasului, dansuri
populare maghiare din Grindeni, suita de jocuri de pe Cimpie, joc de bota, Crihalma, joc de
fete, Roata de la Chimitelnic, jocuri de pe Muresul Superior, jocuri din Bobohalma, toate
acestea intr-un maraton de aproape patru ore. Evolutiile sunt in fiecare an aplaudate la scena
deschisa, copiii dovedind ca traditia, dansurile si cantecul muresean sunt pastrate cu sfintenie,
iar prin intermediul acestor mesageri vor fi transmise mai departe, nealterate.
Un alt eveniment multietnic are loc la Pitesti. Organizatori au fost Consiliul Local si Primaria
Municipiului Pitesti, Centrul Cultural Pitesti, Ministerul Culturii si Cultelor, Directia pentru
Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Arges si Complexul Muzeal National Golesti.
Festivalul a prins contur la initiativa tiganului argintar Mircea Craciun. Umilit de imaginea cu
rezonanta a etniei sale in tara si in lume, acesta s-a adresat directoarei adjuncte a Complexului
Muzeal National de la Golesti, Luminita Pally, in ideea valorificarii la nivel media a
potentialului traditional al rasei si al sangelui sau. Mircea Craciun sustine ca tiganii merita o
soarta mai buna, inauntrul careia comentariile critice sa vizeze strict aspectele de criticat, caci
sunt destui tiganii care-si duc existenta onest. Astfel, in mai putin de o luna de la formularea
acestor consideratii in fata doamnei Pally, forma si dezideratele festivalului au devenit fapt
implinit. S-a pornit de la o dorinta si o rugaminte, care sa deschida ochii populatiei majoritare
asupra a ceea ce reprezinta, in esenta sa, comunitatea rroma actuala din Pitesti si din Arges.
Cum aici convietuiesc insa inca alte sase etnii: de armeni, de greci, de evrei, de italieni si de
maghiari, cu totii au fost interesati, la nivel de comunitate, sa-si valorizeze specificul cultural.
Comunitatea Elena, cu cei 220 de membri activi, s-a prezentat prin expozitia de carte si
pictura realizata de studenti la Arte Plastice.
La standul Comunitatii Evreiesti, care numara astazi, in Arges, 50 de membri, o pereche in
varsta gestiona expozitia de carte in cuprinsul careia titlurile laureatului cu premiu Nobel
Isaac Bashevis-Singer alternau cu volume-document despre viata, istoria si osanda poporului
evreu.
Italienii s-au infatisat cu carti si din bucataria lor foarte apreciata cu pizza si inghetata.
Mestesugurile traditionale au fost insa de departe cel mai bine primite de publicul vizitator.
Cosuri, mese si scaune impletite, farfurii, cani, strachini, sfesnice, papusi, piatra pictata,
linguri, scrinuri si dulapioare de perete din lemn de ulm, tei, cires, salcie si plop, statuete,
gablonzuri si icoane, talmacite in diferite materiale, forme si marimi, s-au insiruit de-a lungul
aleilor cu accent maghiar si roman.
Pagina 38 din 58
Tiganii, spectaculosi, au venit cu lucru manual bratari, inele, o salba de arama cu bani
intinsi pe patru randuri, confectionata chiar de Mircea Craciun, dupa modelul vechi,
macedonean, si o coroana, care a putut fi probata demonstrativ, valorand 15 milioane de lei.
Cel putin interesanta s-a dovedit a fi expozitia de fotografie care a surprins scene din viata de
zi cu zi a familiei tiganesti, alaturi de portrete de o expresivitate stranie, cu mustati lungi si
dese, ochi adanci, acoperiti de umbre, si gesturi largi, imbratisand lumea ca si cum ar
imbratisa o femeie.
Pe o planeta directionata pe traiectoria globalizarii, manifestari de factura aceasta dau expresie
relatiei personale pe care fiecare o are cu valorile in mediul carora s-a format.
O alta manifestare de amploare, ce a devenit de mult o traditie, a atras in Cetatea Sighisoarei
un public numeros. Sub genericul ,,Unitate in diversitate se desfasoara timp de noua zile,
editia a festivalului minoriatilor din Romania ProEtnica.
Festivalul ProEtnica - Zilele Comunitatilor Etnice in Romania este cel mai important proiect
realizat de Centrul Educational Interetnic pentru Tineret din Sighisoara in plan national.
ProEtnica isi propune sa ofere comunitatilor etnice din Romania o voce publica si
posibilitatea sa se reprezinte singure, cel putin la nivel simbolic, prin forme culturale si
programe pe care ele insele le considera reprezentative si corecte. Programul festivalului
cuprinde reprezentatii de dans si muzica, dezbateri, ateliere de lucru, concerte, teatru de
papusi, precum si numeroase expozitii de arta si mestesuguri.
In cadrul expozitiilor sunt prezentate lucrari de arta plastica contemporana si traditionala,
obiecte de etnografie, carti si publicatii.
Dezbaterile si mesele rotunde din cadrul festivalului supun discutiei teme importante pentru
viata comunitatilor etnice in Romania. ProEtnica a inregistrat, in fiecare an, un mare succes la
Sighisoara si a avut un ecou pozitiv pe plan comunitar si la nivel national, ecourile festivalului
minoritatilor etnice trecand peste granitele Sighisoarei si chiar ale Romaniei.
ProEtnica a devenit pe parcursul celor opt ani de existenta una din cele mai importante
manifestari multietnice din Europa de Sud-Est. Festivalul ProEtnica - Zilele Comunitatilor
Etnice in Romania este organizat de Centrul Educational Interetnic pentru Tineret impreuna
cu Primaria Sighisoara si cu majoritatea comunitatilor etnice: albaneza, armeana, aromana,
bulgara, ceha, croata, elena, evreiasca, germana, italiana, macedoniana, maghiara, poloneza,
rroma, ruso-lipoveana, ruteana, sarba, slovaca, tatara, turca si ucraineana.
Pentru a promova dialogul si convietuirea pasnica intre minoritati si majoritate, Asociatia
Centrul Educational Interetnic pentru Tineret din Sighisoara organizeaza din anul 2001 acest
festival in a doua parte a lunii august.
De-a lungul editiilor 2001-2005 festivalul s-a desfasurat pe perioada a trei-patru zile. Luand
amploare s-a ajuns ca la editia din 2006 sa dureze chiar zece zile. Aproximativ 850 de
participanti ofera an de an reprezentatii de dans si muzica, dezbateri si conferinte, ateliere de
lucru, concerte, teatru de papusi, precum si numeroase expozitii de arta si mestesuguri.
ProEtnica nu este un eveniment care se limiteaza doar la prezentarea folclorului. Partea
stiintifico-culturala este organizata de Institutul de Studii Internationale al Universitatii
Babes-Bolyai si de Asociatia Dieter Schlesak. In cadrul acestei sectiuni se dezbat teme
referitoare la dialog inter-religios, holocaust, gulag, multiculturalism, minoritatile etnice etc.
Pagina 39 din 58
Avand in vedere ca Uniunea Europeana a declarat anul 2008 - Anul Dialogului Intercultural,
organizatorii festivalului au afirmat ca doresc ca ProEtnica sa devina, in viitor, un proiect
cultural de dimensiune europeana sub mottoul ,,Unitate in Diversitate.
9.
CONCLUZII
Nu este inca clar daca am devenit ori nu cu totii multiculturalisti. Ca traim intr-o societate
multiculturala (fie ca o privim sub raport national, european ori international) e clar, dar daca
acceptam ori nu premisele multiculturalismului ca politica/ideologie ramane inca o intrebare
deschisa.
Cred ca si Romania va trebui sa-si accepte si sa-si pretuiasca multiculturalismul, asa cum o
fac deja alte tari vestice. Evident ca asta nu inseamna neaparat autonomie teritoriala (desi nu
cred ca este nimic rau aici, caci autonomia teritoriala nu este echivalenta automat cu o alta
tara). Inseamna pur si simplu a respecta si valorifica traditiile, cultura si stilul de viata ale
celui care este diferit, dar care traieste alaturi de noi.
Democratia liberala a facut posibila existenta multiculturalismului. Care sunt sursele
ideologiei diversitatii si care sunt limitele aplicabilitatii ideilor multiculturaliste reprezinta
puncte de reflectie pentru gandirea politica.
Ce este foarte interesant este ca multiculturalismul prospera doar in democratiile liberale, in
asa-numitele democratii populare cum era si Romania pana in 1989 nici nu se poate vorbi
de asa ceva. Era permisa doar existenta decorativa a diversitatii, tinta fiind insa nivelarea, deci
disparitia intr-o masa amorfa, uniforma ideologic. Diferentele erau doar de natura folclorica
intre romani si unguri de exemplu, toata lumea luptand pentru pace si construirea
socialismului.
Multiculturalismul reprezinta una dintre cele mai celebre si controversate tematici ale
timpului nostru. Multiculturalismul, in acceptiunea reductiva de diversitate etno-culturala,
reprezinta o conditie a celei mai mari majoritati a societatilor umane in tot decursul istoriei.
Dezvoltarea ideologiei diversitatii promovate de multiculturalism trebuie inteleasa si ca punct
de intalnire a doua miscari: (1) interesul crescut pentru domeniul culturii, ca matrice
explicativa a actiunilor si comportamentului ,,neeconomic al individului, (2) incercarea de
adaptare a filosofiei socialiste prin identificarea unor noi relatii pe teritoriul culturii si
identitatii.
Cat din preocuparea pentru aspectele culturale, identitare vizeaza efectiv spatiul culturii si cat
reprezinta o forma de a accesa resurse si avantaje eonomice, ramane o chestiune deschisa.
Raspunsul la aceasta intrebare devine cu atat mai complicat cu cat este tratat din chiar
perspectiva multiculturala care, nu doreste sa separe indreptatirea si dreptul la anumite resurse
simbolice (demnitate, recunoastere) sau materiale (proprietate) de asigurarea efectiva a
beneficiului acestor drepturi. Nu putem spune ca suntem mai aproape de rezolvarea acestei
tensiuni dintre drepturi negative si pozitive, decat eram acum cateva secole in timpul
ascensiunii gandirii socialiste.
Departe de a fi neproblematica, relatia dintre multiculturalism si liberalism reitereaza
dezbateri istorice cu privire la raportul dintre individ si comunitate, rolul statului in viata
Pagina 40 din 58
indivizilor, rolul valorilor si virtutilor in societate. In centrul dezbaterii asupra

multiculturalismului se situeaza relatia antinomica dintre drepturile comunitare si libertatile
individuale.
Drepturile minoritatilor sunt legitime; ele raspund unei anumite cerinte de echitate culturala,
prin faptul ca vin sa ofere grupurilor minoritare, chiar daca tardiv, instrumente de promovare
a propriei identitati similare celor de care a beneficiat grupul dominant in trecut: suportul
activ al statului sau circumstanta de exceptionalitate, masuri discriminatorii (pozitive).
Pericolul enclavizarii grupurilor si a pierderii controlului asupra reglementarilor interne este
una dintre rezervele fundamentale cu care este intampinata orice revendicare multiculturalista.
Orice libertate de autonomie acordata grupurilor reprezinta un motiv de ingrijorare asupra
supravietuirii libertatilor fundamentale din chiar interiorul acestora.
Multiculturalismul, in dimensiunea sa filosofic-culturala, presupune reordonarea spatiului
public in vederea valorizarii tuturor culturilor si modurilor de viata prezente intr-o societate
politica, indiferent de numarul celor care le impartasesc prin promovarea unor schimbari de
mentalitate atat in randul populatiei majoritare, cat si a celor minoritare in scopul asigurarii
egalitatii in demnitate. Ori, pentru ca o cultura/grup sa poata accesa aceasta ,,subventionare a
demnitatii, trebuie sa se angajeze intr-un proces de re-definire identitara. O abordare bazata pe
ideea de interculturalitate isi propune sa deschida granitele culturale in speranta constituirii
unui spatiu al dialogului si al respectului reciproc. In realitate, nu se poate concepe
interculturalitatea fara multiculturalitate, aceste notiuni fiind corelate logic, functionand ca
fetele aceleiasi monede, care asigura jocul schimbului in cadrul pluralismului cultural.
Dezbaterea la nivelul prefixelor poate fi taxata ca fiind irecuperabila. Inversunarea pe
principii si distinctii probeaza mai curand rafinamentul intelectual decat viziunea strategica a
solutiilor propuse.
De fapt, marea problema a multiculturalismului nu (mai) este lipsa de legitimitate a valorilor
pe care le promoveaza, ci stabilirea limitelor intre care aceste valori raman sustenabile fara a
intra in conflict cu altele.
Multiculturalismul constituie o problema a prezentului si a viitorului, o problema politica si
una de etica politica. Multiculturalismul a aparut ca efect secundar al miscarii de decolonizare
si castiga teren pe zi ce trece.
Este evident ca multiculturalismul ca existenta in lume a unei imense multitudini de limbi,
culturi si etnii este un fapt atat de evident, incat face inutil un alt termen apt sa le identifice.
Multiculturalism este astazi un cuvant purtator de ideologie.
Multiculturalismul pretinde recunoasterea egalitatii de catre comunitatea politica a tuturor
comunitatilor culturale valabile.
Statul - daca este multicultural - este format din diferite comunitati, si nu este proprietatea
niciuneia.
Scopul politicii multiculturalismului este sa sprijine capacitatea oamenilor, a tuturor
membrilor si grupurilor societatii de a se reprezenta pe ei insisi.
Multiculturalismul la nivel de politica de stat considera ca diversitatea trebuie sa fie nu doar
tolerata, ci si sprijinita, iar pe aceasta baza se sugereaza doua directii ale actiunii politice:
transfornarea pluralista a institutiilor nationale si a serviciilor organizatorice si crearea unor
Pagina 41 din 58
cadre institutionale in care minoritatile sa-si poata pastra mostenirile culturale, fara a-si pierde
astfel sansa egalitatii sociale.
In dimensiunea sa politica, multiculturalismul este corelat, in primul rand, cu emanciparea, cu
recunoasterea si cu lupta pentru o reala egalitate de sanse a grupurilor etnice si rasiale.
Multiculturalismul cauta solutii politice noi la problemele aparute in societatile moderne sau
care pana in present nu au fost solutionate in mod satisfacator: statutul politic al imigrantilor,
problema marginalizarii minoritatilor autohtone, tratarea dezavantajelor sociale provenite din
aceste diferente.
Multiculturalismul pune in lumina minoritatile, diferentele, diversitatea. Dar inainte de toate,
inseamna un nou discurs, care tinteste atat omogenizarea cat si discriminarea, situeaza intr-un
alt context raporturile dintre identitate, cultura si politica.
STABILITATEA I SFIDRILE
MULTICULTURALISMULUI CIVIC N
EUROPA
Trim ntr-o lume traversata de conflicte interetnice si de crize identitare. Lucrul este att de
evident nct el nu mai trebuie demonstrat. Tragicele evenimente din 11 septembrie 2001 se
ncadreaza n aceeasi fenomenologie.
Dup prabusirea sistemului mondial bipolar, omenirea traieste n cadrul procesului
globalizarii efectele contradictiei dintre integrarea politica pe baza solidaritatii de interese si
dezintegrarea statala pe criterii identitare, dintre omogenizarea economica si pulverizarea
culturala. Globalizarea modelului societatii deschise si libere a facilitat contactul intim al unor
culturi diferite. Incrucisarea lor a generat uneori fenomene periculoase precum crima
organizat, fundamentalismul religios sau terorismul. Ele pun astazi n discutie ntregul sistem
de securitate si stabilitate al lumii. Fr a nega susbstratul lor economic si social, este totusi
imposibil sa nu observam ca motorul care pune n miscare factorii de destabilizare amintiti
este mai putin foamea ct alienarea indusa de sentimentul implicarii fortate n experiente
moral-culturale esuate, precum si teama ca acceptarea complicitatii cu protagonistii unor
asemenea experiente nu va ramne nesanctionata. Saracia creaza doar cadrul favorabil
recrutarii celor care formeaza armatele luptatoare sub diferite steaguri identitare. Aceste
armate sunt finantate, nsa, din belsug, nu numai de strategii cinice ai politicilor de manipulare
ci si de lideri carismatici care si asuma proiecte mesianice.
Trebuie observat, de asemenea, ca globalizarea a mai permis si accesul reprezentantilor unor
anumite comunitati culturale la tehnologii pe care numai reprezentantii altor culturi le-au
putut produce. Cultura este un mod specific de a crea. Aceasta este legata de o ntelegere
particulara a lumii si a ordinii universale. Cnd o anumita cultura si nsuseste tehnologii pe
care nu le-a creat si nici nu le-ar fi putut crea - potrivit logicii sale interne - atunci exista riscul
Pagina 42 din 58
ca respectivele tehnologii sa fie utilizate n scopuri diferite fata de cele pentru care au fost
create. (ntr-adevar, este dificil sa credem ca cei care au inventat avioanele cu reactie si care
au construit zgrie-norii, si-ar fi nchipuit ca avioanele ar putea fi folosite pentru a demola
zgrie-norii. Motivul pentru care tehnologia de vrf per se nu ar putea coexista cu terorismul
care utilizeaza aceasta tehnologie, este acela ca nimeni nu ar putea fi de acord sa traiasca ntro era n care mbarcarea ntr-un avion sa reprezinte un pericol, construirea unui zgrie-nori un
exercitiu riscant, iar progresul n chimie sau biologie o amenintare pentru aer sau pentru apa).
Identificam aici sursa unui mare pericol pentru stabilitatea lumii si desigur, pentru cea
european.
Traversam n prezent o era moderna n care se ofera mult. Cu toate acestea, multe grupuri
culturale care, aparent, ar fi putut accede la promisiunile acestei ere noi, scapnd astfel de
neregulile si esecurile vechii ere, nu au facut-o. De ce se ntmpla asa? Scuza clasica ca
neprogresarea si saracia au fost cauzate de fortele imperiale si de intentiile coloniale este
insuficienta, daca nu chiar nesatisfacatoare. Raspunsul principal rezida ntr-un set de valori
culturale care sunt caracteristice diferitelor comunitati umane. si dupa cum preciza odata
Ministrul de Externe israelian Shimon Peres: "Nu poti avea potentialul pentru o tehnologie
nalta daca nu adopti libertatea reala si decenta reala. Nu poti avea o economie bazata pe
stiinta acolo unde stiinta exista laolalta cu minciuna. Stiinta nu poate fi alaturata dictaturii. Nu
poti minti stiintific. stiinta si tehnologia cer cautarea adevarului nentrerupt, fara
compromisuri. Nu poti avea investitii daca nu ai transparenta. Nu poti avea cercetare libera
daca nu ai o societate libera. Nu poti avea o economie moderna daca nu ai portile si spatiul
aerian deschise pentru comert si pentru schimbul onest".
A acumula modele de viata si tehnologii circumscrise lor, este un lucru. A le asimila este cu
totul altceva. O asemenea asimilare - mai ales daca este superioara si constructiva - schimba
inevitabil ceva din paternul identitar. Cel mai adesea aceste schimbri se produc pe linia
convergentei mai multor culturi. De aici rezulta ca identitatea nu este, nu poate fi si nu trebuie
sa fie imuabila. De-a lungul evo1utiei istorice orice cultura pierde unele trasaturi si cstiga
altele. Un astfel de proces trebuie acceptat si nu are nimic negativ n sine. Culturile sunt vii si
este necesar sa ramna vii. Pastrarea identitatii nu trebuie sa nsemne mortificarea culturala.
Problema este - aici gasim una dintre marile sfidari ale lumii de astazi - cum sa facem ca sa
acceleram si sa controlam evolu# 20520w2219u 5;iile diverselor culturi pe directia
convergentei si sa punem astfel convietuirea interculturala n locul conflictelor interculturale,
fara riscul siluirii diversitatii culturale pe calea asimilarii unei culturi de catre alta? De
asemenea o alta provocare este legata de nevoia construirii - n snul diferitelor comunitati
organizate (statal) - a unor institutii compatibile folosind elementele traditionale specifice
culturii fiecareia dintre ele.
Pentru Europa se pune si o chestiune suplimentara: Cum sa fie conciliate o identitate
europeana nca destul de indefinita cu identitatile nationale care au fost motor al dezvoltarii
dar care nu au reusit sa rezolve cu bine tema garantarii pacii si eliminarii razboiului ca
modalitate de solutionarea divergentelor?
Solutionarea problemei identitate europeana versus identitate national-statala constituie piatra
de temelie pentru dezvoltarea noii arhitecturi institutionale europene. Cu ct viziunea asupra
Europei viitoare promoveaza o integrare mai profunda a actualelor state-natiune europene, cu
att mat mare este teama celor din urma n fata "pericolului" de a-si pierde identitatea. n ce
consta, de fapt, aceasta identitate si de ce ar fi o nenorocire att de mare disparitia ei? Cum s-
Pagina 43 din 58
ar putea pierde identitatea nationala si cum ar putea fi ea nlocuita de o identitate europeana?

lata doar cteva ntrebari care framnta astazi constiintele europenilor.
PROCESUL EUROPEAN CA UN DRUM CU DOU

SENSURI CULTURALE
Procesul european - proces constnd n proiectarea si edificarea unei Europe unite apte de a
depasi stadiul "Europei-Piata" spre a deveni o "Europa - Putere" - trebuie privit ca rezultat al
unei deplasari cu sens dublu. Pe de o parte este vorba despre miscarea Vestului european catre
Estul continentului - realitate numita "extinderea UE" - iar pe de alta parte avem n vedere
miscarea universului de o complexa si adesea conflictuala diversitate al Europei Centrale si
Orientale catre Occident - realitate care ar putea fi numita "expansiunea dezordinii orientale".
Cele doua Europe (orientala si occidentala) isi au izvoare culturale comune n literatura elina,
religia iudaica si dreptul roman. Fluviile plecate dintr-un loc unic s-au despartit, nsa, spre a
iriga teritorii spirituale si istorii diferite, ajungnd sa se verse n doua mari nsemnnd doua
modele de viata distincte.
Europa Occidentala a parvenit la o identitate caracterizata prin pluralism politic, participare
sociala, respect al diversitatii, concurenta libera si loiala, suprematia legii si primordialitatea
drepturilor omului. (Aceste valori sunt frecvent sintetizate ca find democratia
pluralista/participativa, statul de drept si drepturile omului, la care credem ca trebuie adaugata
si ceea ce am numi "democratia economica", respectiv caracterul sacru al proprietatii private
si formarea libera a preturilor pe piata. Ele includ, evident, egalitatea sanselor si laicitatea
statului.) n paralel cu aceste trasaturi considerate a fi pozitive, Occidentul european a
acumulat si vulnerabilitati avndu-si radacinile n modele comportamentale negative.
Consumismul, egoismul si lipsa de flexibilitate a pietei muncii - consecutiva unui exces de
protectie sociala - sunt doar cteva dintre ele. La nivelul structurilor comunitare (institutiile
Uniunii Europene) li se adauga birocratismul, lipsa de transpanenta si de sisteme de
raspundere fata de cetatean, precum si un anume deficit de legitimitate. Dincolo de toate
acestea, statele Occidentului, chiar daca mai sunt afectate de unele puseuri nationaliste,
au parasit ntr-o foarte mare masura cultura independentei spre a trai n cultura
interdependentei. Pentru Rasaritul european, n schimb, independenta statului natiune
si caracterul absolut al suveranitatii sale ramn trasaturi esentiale ale identitatii att la
nivelul elitei politice ct si la acela al mentalului popular.
Europa Centrala si Orientala este caracterizata, nca, prin insecuritate - existentiala si
cultural-identitara, individuala si colectiva, nationala si internationala - si prin saracie.
Adica exact ace1easi realitati care au facut din Europa Occidentala, la finele celui de al doilea
razboi mondial, o adevarata "Uniune a Fricii" transformata apoi ntr-un proiect politic realizat
prin mijloace economice - "Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului" - spre a deveni
o "Uniune de Valori" ntrupata n Uniunea Europeana de astazi. Insecuritatea si disparitatile
economico-sociale, dar si lipsa unei societati civile dezvoltate si, mai ales, a unei clase de
mijloc puternice, au imprimat popoarelor si statelor din jumatatea estica a continentului
mentalitati si atitudini circumscriind modele de viata cartacterizate printr-o combinatie
ciudata de individualism si colectivism, printr-o slabiciune cronica a spiritului rational si
pozitiv. Individualismul si are originile in experienta rezistentei pasive mpotriva
totalitarismului si explica o redusa participare sociala, fiecare ncercnd sa se "salveze" pe
sine prin practicarea unui joc de suma nula. El nu a ajuns n faza spiritului de ntreprindere si
Pagina 44 din 58
a excelentei competitionale, ci se manifesta prin energia consumata n acumularea primitiva

de capital. Colectivismul este o expresie inertiala a experientei sociale comuniste si se
manifesta prin lipsa spiritului de initiativa si teama asumarii de riscuri, ca si prin tendinta de a
transfera ntreaga raspundere si ntreaga grije pentru rezolvarea problemelor comunitatii, catre
stat. Colectivismul este tot att de departe de comunitarismul occidental si de solidaritatea
sociala, precum este si individualismul. El este responsabil pentru mentinerea centralismului
n admnistratie si modesta evolutie a principiului subsidiaritatii, precum si pentru ineficienta
economica consecutiva unor cereri de protectie sociala fara legatura cu productivitatea
muncii. n fine, lacunele spiritului rational si pozitiv face din Europa Centrala si Orientala
locul unei religiozitati necunonoscute astazi n Occident (uneori chiar ordinea de stat este
marcata de clericalism), al practicarii unui nationalism de secol XIX - retoric n forma si
retrograd n continut - ca si al recurgerii la confruntare violenta ca forma de rezolvare a unor
conflicte etnice (cultural-identitare) si religioase. Asa se face ca pentru cetatenii tarilor
respective ncrederea n Biserica si Armata trece naintea ncrederii n institutiile specifice
democratiei dintr-un stat laic. Iredentismul, razboaiele religioase si gndirea solutiilor la
problemele politico-economice n termeni etnici - ca, de altfel, si celelalte trasaturi evocate
anterior - sunt parte a identitatii acestei bucati de Europa (inclusiv ct priveste statele din
Grupul de la Visegrad) ele fiind cu att mai accentuate cu ct ne deplasam mai la Est. De aici
nu ar trebui, nsa, sa se ajunga la concluzia superioritatii absolute a Europei occidentale.
Aceasta, n primul rnd, ntruct n materie de identitate este periculos a se judeca n termenii
morali de "bine" si de "rau", ori n cei, tot subiectivi, de "superior" si "inferior", ci trebuie sa
se rationeze n context ontologic si pragmatic, fiind vorba despre optiuni referitoare la modul
de a exista si de adecvarea la provocarile si oportunitatile oferite de mediul nconjurator. n al
doilea rnd, pentru ca est europenii aduc n patrimoniul identitar comun atuuri certe deduse
dintr-o istorie relativ mai vitrega, precum un nivel ridicat de adaptabilitate (flexibilitate),
imaginatie mai dezvoltata, un spirit de sacrificiu cu mult mai accentuat - consecinta a
obisnuintei cu lipsa de confort si a religiozitatii sporite -, un mai mare devotament pentru
familie, o rata oarecum mai accentuata a natalitatii (importanta mai cu seama n conditiile n
care scaderea de populatie n Occident va genera un tot mai acut deficit de forta de munca
educata susceptibil, n lipsa aportului est-european, a atrage migratie din spatii culturale mai
departate de standardele europene), o mai mare rezistenta la efort si o disponibilitate sporita
pentnu munca, n special cea grea - chiar daca travaliul lor nu este si foarte disciplinat.
Asa cum stau lucrurile n prezent, se poate afirma ca "extinderea UE"-- despre care am
putea vorbi si ca despre un "imperialism pozitiv occidental" - are un caracter pseudo
sau cvasi globalizator - evident mentinndu-ne la scara continentului european. Aceasta
ntruct Uniunea concepe integrarea europeana exclusiv ca pe un transfer al modelului sau aquis-ul comunitar - catre tarile Europei Centrale si Orientale. Dimpotriva, miscarea
integratoare care se deplaseaza de la Est la Vest - "expansionismul dezordinii orientale"
dispunnd de o proteicitate similara migratiunilor barbare care au darmat cu peste un mileniu
n urma Imperiul Roman de Apus - are un cert caracter globalizator. ntr-adevar ea tinde chiar daca lucrul nu este totdeauna constient iar intentia, de cele mai multe ori, nu este
declarata - spre o sinteza a modelului Occidental cu traditiile, experientele, valorile si
abilitatile caracteriznd viata europeana care a existat si continua sa existe n afara Uniunii
Europene. Din perspectiva vestica procesul european este limitat la o extindere, ceea ce pune
accentul pe aspectul cantitativ al problemei. Din perspectiva estica procesul vizeaza realizarea
unei sinteze identitare ceea ce deplaseaza accentul pe latura calitativa, rezultatul final urmnd
a consacra schimbarea n toate componentele noii Uniuni. ntrebarea care se pune este care
dintre aceste doua tentative va izbndi ?
Pagina 45 din 58
Integrarea europeana (constructia unei Europe unite) nu este un exercitiu de fantezie ci o

ncercare vitala menita a oferi o securitate si stabilitate durabile pentru ambele jumatati ale
Europei. Principala cale spre stabilizarea securtatii este fobosirea puterii pentru exportul
propriului model de viata. Cu alte cuvinte este vorba despre construirea unei identitati comune
a "Marii Europe" bazate pe un set unic de valori si pe institutii compatibile integrate unui
sistem de gestiune unitar conceput la nivel continental. Procesul european este, deci, o
chestiune de putere si de cultura. Cine are puterea sa transfere altora propria paradigma
cultural-identitara isi mareste puterea necesara spre consolidarea securitatii proprii. Privit din
acest unghi de vedere aquis-ul comunitar este, n fapt, un aquis identitar.
Problema este ca n prezent UE nu are capacitatea nici de vointa si nici de efort spre a-si
impune modelul n afara frontierelor sale desi securitatea sa, ntr-o lume aflata n plin proces
de globalizare, cere mai mult ca oricnd o astfel de extindere. Capacitatea de vointa ar implica
renuntarea la confortul actual si la sentimentul de superioritate care caracterizeaza Europa
Occidentala spre a face din integrarea europeana un proces preponderent politic menit sa
conduca spre o entitate continentala dotata cu o structura de institutii politice unitara.
Capacitatea de efort se refera la mobilizarea resurselor economico-financiare apte a consolida
unitatea politica prin echilibrarea dezvoltarii sub-regionale n interiorul ei si prin lichidarea
disparitatilor economico-sociale dintre natiunile europene care ar intra n componenta Europei
unite.
Nefiind, asadar, n masura sa conjuge securitatea prin integrare cu securitatea prin dezvoltare,
UE va fi, inevitabil, n situtia de a constata nu doar ca nu-si poate consacra identitatea ca atare
n jumatatea estica a continentului ci si ca taria defensivei sale mpotriva invaziei cu care o
ameninta actuala "dezordine orientala` este depasita de forta de atracte a standardelor sale de
viata. mpinsi de disperarea pe care insecuritatea si saracia prelungite si fara de perspective leo alimenteaza, pe de o parte, si sedusi de civilizatia apuseana, pe de alta parte, europenii de est
vor gasi, cu siguranta, energia spre a darma zidurile de aparare cu care acest Apus a nlocuit
demolatul Zid at Benlinului. Din acest punct de vedere UE este cu mult mai ndreptatita sa se
gndeasca la "pericolul" ca identitatea sa sa se modifice n urma actiunii de extindere. n fapt
nu va fi vorba despre o Uniune mai mare ci despre o alta Uniune. n discutie nu este
extinderea UE ci unificarea Europei.
Pentru ca intlnirea Vestului cu Estul si sinteza lor n cadrul procesului de integrare europeana
sa nu conduca la convulsii, la anarhie si instabilitate, sau pentru ca ele sa nu genereze
fenomene nocive de felul celor rezultate din ncrucisarea culturii (identitatii) de clan cu
cultura (identitatea) statului-natiune, n unele parti ale lumii si chiar n Europa (n Balcani - n
special n Kosovo si Macedonia --, n Sicilia, n ara Bascilor, n Corsica, precum si n
Orientul Apropiat si Asia Centrala), va fi nevoie ca viziunea asupra Europei unite de mine sa
fie dezvoltata n comun de catre toti europenii, deopotriva din Apus si din Rasarit. UE nu
poate fi unica responsabila pentru derularea procesului european. Iar acest proces nu poate si
nu trebuie sa fie unul de transfer identitar ci unul de sinteza identitara. Impactul cultural al
unificarii Europei trebuie acceptat si asumat de toti participantii la proces. Pentru moment se
pare ca Europa Centrala si Orientala este mai dispusa la aceasta.
O ECUAIE POLITIC DE REZOLVAT

Statele moderne au de rezolvat o ecuatie complexa (de fapt, un sistem de ecuatii cu mai multe
necunoscute) n care intra urmatoarele componente principale: omul (ca valoare suprema si
masura a tuturor lucrurilor); comunitatea (ca grupare reala, concreta de oameni ce se simt
Pagina 46 din 58
legati ntre ei printr-o identitate comuna circumscrisa de traditii, mod de viata, interese,
eventual cultura similara); teritoriul (asupra caruia se exercita prerogativele aferente
suveranitatii); drepturile (ce sunt recunoscute omului si comunitatii pe teritoriul si n legatura
cu teritoriul pe care traiesc).
Ordinea enumerarii nu este ntmplatoare. Ea exprima ordinea importantei componentelor
ecuatiei ntr-o conceptie democratica moderna. n cadrul unei asemenea conceptii omul (fiinta
umana) si fericirea sa sunt principala ratiune de a fi a statelor, dupa care urmeaza protectia
stabilitatii, identitatii si prosperitatii comunitatilor, iar apoi apararea si administrarea
teritoriului. Drepturile acordate, recunoscute si protejate de state, ca si cele pe care ele se
exercita n raporturile cu cetatenii, trebuie sa fie astfel concepute nct sa respecte ierarhia
respectiva. Aceasta trebuie sa se reflecte n constructia sistemului subsidiaritatii nationale
menit a integra interesele n concurs si a stabili pricipiile care ndruma alegerea ntre ele.
(Conceptia descrisa este opusa celei pentru care statul - reprezentat mai ales prin teritoriu,
bunurile materiale si popor ca abstractiune - constituie principala valoare de aparat, dupa care
vin, n ondine, colectivitatile umane locale si persoana umana considerata individual.)
n lumina celor de mai sus, legatura dintre elementele componente ale ecuatiei politice date
spre rezolvare statelor poate fi exprimata prin urmatoarele principii:
a) viata omului/fericirea omului este valoarea primordiala care depaseste n importanta
capacitatea de a controla/administra un teritoriu;
b) caracterul unitar al organizarii si controlului unui teritoriu este garantat nu de
declaratii politice (fie ele chiar ridicate la rang de lege), ci de satisfactia populatiei/comunitatii
care locuieste acel teritoriu, n legatura cu drepturile ce-i sunt necunoscute si pe care le poate
exercita efectiv;
c) statul care nu da drepturi, da (pierde/cedeaza) teritorii (adica statul care nu este gata
sa recunoasca anumite drepturi persoanei umane spre a-i determina satisfactia, trebuie sa se
pregateasca la a pierde teritorii).
Aparent paradoxal, ecuatia schitata mai sus ar putea fi rezolvata mai usor prin complicarea ei,
adica prin includerea n calcul a componentei suprastatale. Aceasta ridica problema
suveranitatii ca si aceea a integrarii sistemului subsidiaritatii nationale ntr-un sistem al
subsidiaritatii globale.
Avnd n vedere extraordinara interdependenta practica a nivelului national cu cel
international, ca si extinderea considerabila a normelor care descriu obligatiile ori
angajamentele nationale fata de comunitatea internationala, clasica evaluare a suveranitatii, ca
manifestare nengradita a deciziei n treburile interne si externe, arata asemenea scheletului
unui dinozaur. Numai un concept suficient de relativizat poate pilota problema suveranitatii.
Am invoca, n acest context, propunerea lui Jean Tuscoz, care descrie suveranitatea drept
"ansamblul de competente ale statelor reglementate de dreptul interntional"1. Este evident ca
ramne doar un pas de facut, pentru a gndi suveranitatea unui stat n raport cu o organizatie
inter- ori supra guvernamentala: "acel set de competente ale statelor-membre definite n raport
cu dreptul comunitar".
1 Jean Touscoy, Droit international, Presses Universitaires de France, Paris, 1993
Pagina 47 din 58
Un fruct al acestei perspective este imediata conexiune care se poate face cu principiul
subsidiaritatii, ca mecanism care fondeaza Uniunea Europeana. Sa invocam continutul acestui
principiu, asa cum apare el n Tratatul de la Maastricht (Titlul II, art. 3b): "n domenii care nu
tin de competenta sa exclusiva, Comunitatea va actiona n concordonanta cu principiul
subsidiaritatii, numai daca si n masura n care obiectivele actiunii propuse nu pot fi atinse
suficient de statele-membre si de aceea, datorita amplorii sau efectelor actiunii propuse, ea ar
putea fi mai bine ndeplinita de catre Comunitate"2. Vedem de aici, ca principiul
subsidiaritatii nu este dect un complement al principiului suveranitatii si nu mpotriva
lui. Suveranitatea statelor se construieste - si n sensul n care este relativizata - conform
principiului subsidiaritatii. Desigur, ntr-o federatie europeana, "suveranitatea statelor" are un
sens. Dar ea este relativa la competentele federatiei. Iar continutul suveranitatii se
construieste conform schemei pe care o impune o conceptie inteligenta a aplicarii
principiului subsidiaritatii.
Deci, nimic dramatic, a gndi suveranitatea statetor membre ale unei eventuale viitoare
federatii europene. Ea si pierde nsa caracterul mitic-metafizic, prelungire pna astazi a unei
viziuni hegeliene si fichtiene, pentru a capata o dimensiune practica si contextuala. Avnd n
vedere universalitatea principiului subsidiaritatii, suveranitatea statelor-membre va fi un etaj
ntre alte etaje, de la cel inferior al suveranitatii locale pna la etajul nsusi al suveranitatii
Federatei Europene, la rndul ei relativa la ansamblul de competente pe care i le rezerva
dreptul international.
Suveranitatea statelor se va actualiza n timp, n functie de competentele pe care, tot firesc, au
de ce sa le delege la nivelul Uniunii3. "Constructia" suveranitatii statelor membre ale
federaitei va fi esentialmente problema practica a aplicarii principiului subsidiaritatii. n acest
sens putem spune ca formula de ,,suveranitate limitata" cu care ar ramne statele nationale n
urma procesului de integrare europeana, sau chiar aceea de ,,transfer de suveranitate" catre
structuri supranationale, nu sunt cu totul corecte. De fapt, suveranitatea nici nu se limiteaza si
nici nu se transmite ci exercitiul ei se reorganizeaza tinnd seama de datele obiective ale lumii
nconjuratoare, pentru a mari eficienta demersului politic spre satisfactia detinatorului
primordial de putere si a celui care este sursa originara a puterii: cetateanul. Dintr-o atare
perspectiva Europa unita a viitorului va fi Europa cetatenilor liberi si a comunitatilor culturale
tolerante.
NAIUNEA MODERN - GEOPOLITIC I CULTUR

Aparitia natiunilor moderne este fie rezultatul unei evolutii geopolitice, fie al uneia culturale.
n primul caz este vorba despre o experienta comuna acumulata de populatia traitoare pe un
anumit teritoriu supus unei anume suveranitati statale. n cel de al doilea caz referirea se face
la construirea unui anumit fel de viata, de raportare la lumea exterioara si de creatie, comun
unor persoane pentru care, ca grup, legatura cu un teritoriu statal nu are nici o relevanta.
2 Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii europene", sub coordonarea lui Valentin Constantin, Polirom,
1999
3 Nu trebuie uitat nsa, nici o clipa, ca spre deosebire de frontierele unitati1or locale, frontierele statelor nu pot fi
modificate printr-o decizie la nivel federativ. Iata de ce suveranitatea statelor membre ale federatiei, relativa cum
este, pastreaza n orice caz suveranitatea asupra granite1or sale.
Pagina 48 din 58
De aici, pe aceste doua linii de evolutie diferite, a rezultat conceptul teritorial si conceptul
organic al natiunii. Conceptul teritorial are caracter obiectiv ntruct el aseaza n plan central
elementul palpabil, material al teritoriului, privind natiunea ca pe o comunitate umana ce
locuieste un teritoriu, ce traieste ntre frontierele teritoriale ale unui stat. Asa s-a format
natiunea franceza si pe aceasta baza generalul De Gaulle a putut identifica republica cu
natiunea si a vorbit despre ea ca despre o entitate ,,unica si indivizibila". Din conceptia
teritoriala asupra natiunii s-a desprins conceptul de ,,natiune civica", membrii natiunii
distingndu-se doar prin raportul juridic care i leaga de statul pe teritoriul caruia traiesc.
Conceptul organic are caracter subiectiv ntruct el pleaca nu doar de la om si de la realitatea
abstracta a spiritualitatii, ci de la cultura care este un produs al gndirii si simtirii umane, iar
nu un dat precum pamntul. Acest produs s-a dezvoltat n timp si potrivit unei logici intrinseci
care i explica elementele de identificare. Natiunea este, astfel, o comunitate caracterizata prin
anumite relatii spirituale ntre indivizii care i sunt membri, relatii incluznd traditie, limba,
tendinte culturale, interese, eventual religie,comune. O astfel de comunitate - aparuta n afara
ideii de stat si lipsita, deci de statalitate - pe masura ce si-a stabilizat caacteristicile culturale si
a devenit constienta de sine, a nceput sa doreasca protectie statala si, prin urmare, sa-si caute
un stat. Asa s-a nascut natiunea germana, dar si cea romna. Unificarea principatelor romne
ca o consecinta a constiintei nationale formate n afara unui stat unitar si iridenta romna
transilvana, bucovineana si basarabeana reflecta exact modelul descris. Conceptul organic a
evoluat catre acela de ,,natiune culturala". Natiunea culturala traieste pe teritoriul mai multor
state iar pe teritoriul unui anumit stat traiesc parti ale mai multor natiuni culturale care
mpreuna alcatuiesc o natiune civica.
Natiunea franceza s-a desavrsit prin transformarea statului feudal centralizat si unitar al
francezilor ntr-un stat national francez.
Natiunea romna, ca si cea germana, s-au desavrsit prin adunarea tuturor comunitatilor de
romni mpartasind aceeasi cultura ntr-un stat unic (national) care, din ratiuni istorice, n
cazul Romniei este un stat unitar, iar n cel al Germaniei este stat federal.
Provocarea cu care Europa de astazi este confruntata se leaga de ntrebarea asupra modului n
care poate fi facuta sinteza ntre natiunea civica si cea culturala, n conditiile n care statele
natiune nu sunt pure din punct de vedere ethic.
Imperialismul European rezolvase pna n secolul al XIX-lea n mod satisfacator problema
dezvoltarii prin integrare (pe parti ntinse ale teritoriului Europei - comparabile cu cele ale UE
de astazi - existau piete interne unice, moneda unica, politica externa si de aparare comuna,
libera circulatie a persoanelor, sisteme judiciare si de administratie unitare) dar s-a prabusit
sub lovitura conflictelor cultural-identitare pe care nu a stiut sa le rezolve. Statele-natiune
nascute pe ruinele vechilor imperii au asigurat o anume democratizare a vietii interne si
internationale dar nu au reusit sa rezolve garantarea pacii si excluderea razboiului ca mijloc de
solutionare a disputelor internationale. Astazi, n contextul unei dezvoltari tehnologice care
conduce implacabil spre globatizare, statele-natiune se dovedesc prea mari spre a rezolva
problemele mici ale comunitatilor pe care le guverneaza si prea mici spre a rezolva
problemele mari ale lumii. Maretia viziunii parintilor fondatori ai UE a constat n ntelegerea
faptului ca pacea, ca obiectiv politic, poate fi asigurata prin solutia economica a punerii si
gestionarii n comun a resurselor economice cu caracter strategic. Aceasta modalitate de a-i
aduce mpreuna pe fostii inamici a generat apoi un set de valori comune care au creat fundatia
pentru un edifiu politico-economic si cultural al Europei occidentale. Dupa prabusirea
Pagina 49 din 58
bipolarismului si triumful libertatii n Europa s-au ntlnit cultura Occidentului si a Orientului,

cultura comunitara si cea etnocrata, cultura integrationista si cea independentista, precum si
cultura statului natiune si cea a statului tribal (cultura de clan). Intlnirea a fost uneori si
continua a fi exploziva. Cum se pot include toate aceste contrarii ntr-o combinatie stabila?
Pagina 50 din 58
MODERNISM CONTRA NAIONALISM

Nationalismul a fost, nendoielnic, motorul, factorul dinamizator al progresului n secolele
trecute. Creatia sa perena, daca nu chiar eterna, cea mai importanta a fost "natiunea" concept
si realitate care si astazi se afla n centrul proceselor caracteriznd evoluta lumii.
Statul national - desi n momentul nasterii sale a reprezentat un progres - nu a reusit sa rezolve
pe deplin nici problema dezvoltarii, nici problema pacii, nici, mai ales, problema armoniei si
solidaritatii inter-etnice. Crizele si conflictele identitare care par a fi deficiente intrinseci ale
nationalismului, au facut ca aceasta conceptie, si totodata practica politica, sa fie supusa unor
severe critici.
Criticile respective nu au condus nici la distrugerea ideii nationale si nici a statului natiune.
Ceea ce s-a intmplat, n mare masura, si ceea ce se mai ntmpla n continuare, este
modernizarea vechilor concepte care au stat la originea statului national unitar, n lumina
oportunitatilor, amenintarilor si provocarilor care se vad deja la orizontul lumii globalizate. n
principal, conceptul de stat national si-a pierdut ntelesul de etnic iar conceptul de stat unitar
si-a pierdut ntelesul de centralizat.
Liniile pe care modernismul a actionat mpotriva nationalismului clasic (primitiv) pot fi
prezentate sintetic astfel:
1) Trecerea de la democratia majoritara la democratia participativa. Democratia
majoritara a asigurat primatul numarului si astfel, prin "dictatura majoritatii", a alimentat
conflictul dintre cei multi si cei putini.
n prezent aceasta conceptie asupra democratiei a fost depasita n cea mai mare parte a
Europei n favoarea democratiei pluraliste (bazata pe respectul si valorificarea diversitatii),
democratiei liberale (bazata, printre altele, pe asigurarea egalitatii reale a sanselor prin
acceptarea discriminarilor pozitive), democratiei paritare (bazata pe mecanisme care sa
asigure reprezentarea egala a persoanei umane indiferent de deosebirile de sex sau de alte
deosebiri similare, la actul de decizie politica) si a democratiei participative (bazata pe
participarea directa a cetatenilor la initierea, formularea, aplicarea si controlul deciziei
politice, inclusiv prin transferul unora din competentele statului catre societatea civila).
Desi aceste progrese sunt resimtite pretutindeni n Europa, din pacate, mentalitatile vechi
nradacinate n conceptul democratiei majoritare sunt nca vii si ele conduc, printre altele, la
transformarea actului electoral n element central al mecanismului democratic (respectiv
exacerbarea electoralismului si promovarea democratiei electorale), la minimizarea si
minimalizarea rolului societatii civile si la tratarea minoritatilor n general - a celor nationale,
n special - ca pe niste corpuri straine care infecteaza organismul sanatos al natiunii.
2) Abandonarea centralismului (descentralizarea). Statele (unitare) au abandonat
centralismul si l-au nlocuit printr-un mecanism agregat din subsidiaritate, solidaritate si
legitimitate democratica.
Pagina 51 din 58
Descentralizarea s-a produs att prin transferul unor competente de la autoritatile centrale
catre cele locale (autonomia locala) dar si de la autortatile de stat catre societatea civila
(dcmocratia participativa generatoare de legitimitate democratica).
n acest context regionalizarea interna nu reprezinta doar o forma de organizare a
subsidiaritatii, ci si o solutie pentru cresterea solidaritatii intra- si inter-comunitare.
3) Protectia comunitatilor minoritare. Statele (nationale si unitare) au sesizat ca una din
cele mai mari amenintari la adresa coerentei si linistii lor launtrice sunt miscari1e centrifuge si
"anarhismul" grupurilor minoritare. S-a remarcat, de asemenea, ca astfel de miscari nu pot fi
contracarate - dect, cel mult, temporar si cu costuri uriase - prin masuri de forta. n fine, s-a
constatat ca, n masura n care nelinistile minoritare sunt calmate, diversitatea creata prin
convietuirea majoritatii cu diferite minoritati, reprezinta un factor de bogatie, dinamism si
eficienta ale statului n ansamblul sau.
Toate acestea au fost motive care au dus la dezvoltarea unei conceptii tot mai cuprinzatoare
asupra "protectiei comunitatilor minoritare" (conceptie care nu include doar minoritatile
nationale ci si toate tipurile imaginabile de minoritati). Amintita conceptie este bazata, n
principal, pe urmatoarele principii:
a) principiul respectului diversitatii, ntr-o mare masura diferit de principiul tolerantei care
presupunea aroganta raportului ierarhic ntre tolerant si tolerat (minoritatile nu sunt tolerate
ntruct ele au un drept originar egal n valoare cu cel al majoritatii);
b) principiul convietuirii parteneriale (al parteneriatului) care presupune asocierea
minoritatilor la actul de conducere general (de guvernamnt, n special) fara a se tine seama
de ponderea lor n totalitatea populatiei;
c) principiul discriminarii pozitive care presupune acordarea, n favoarea minoritatilor, a
unor privilegii, atunci cnd acestea sunt necesare spre a compensa inegalitatea numerica
dintre ele si majoritate (asemenea privilegii privesc, printre altele, dreptul de initiativa n
diverse domenii sau drepturi speciale de control asupra functionarii institutiilor statului sau
drepturi de vot pe plan local pentru necetateni etc.);
d) principiul conservarii identitatii culturale care priveste crearea conditiilor pentru
pastrarea elementelor de identificare ale comunitatii n cauza (limba, religie, traditii etc.);
e) principiul integrarii multiculturale (multiculturalismul) care depaseste simpla
coexistenta si, refuznd, n egala masura, att asimilarea minoritatilor ct si izolarea
(insularizarea, ghetoizarea) lor, urmareste ca membrii fiecarei entitati, fie ea majoritara sau
minortara, sa-si nsuseasca, sa nteleaga, sa respecte si sa se exprime conform valorilor
specifice culturii celorlalte comunitati culturale colocuitoare. (Societatea multiculturala nu
numai ca respecta diversitatea dar, n acelasi timp, pastreaza si sintetizeaza valorile culturale
ale tuturor grupurilor cu identitate proprie care coexista pe teritoriul unui stat dat.)
4) Autodeterminarea interna. Practica a aratat ca simpla legiferare a unai norme nu este
suficienta spre a disciplina realitatea potrivit normei respective. Astfel, faptul ca n dreptul
international autodeterminarea a fost recunoscuta numai popoarelor nu a mpiedicat
minoritatile nationale - uneori din motive temeinice, alteori ca rezultat al unor manipulari
politice - sa ceara separarea de statul n care traiesc.
Pagina 52 din 58
Acestei autodeterminari externe care opereaza prin excludere si secesiune i s-a opus
autodeterminarea interna care implica includerea minoritatilor ntr-un tot neconflictual unde,
odata temerile identitare calmate, cetatenii - apartinnd fie majoritatii fie minoritatilor - si pot
stabili o identitate comuna pe baza de elemente apte a face obiectul unor compromisuri
rationale. (De regula, aceste elemente apartin domeniului economic si social.)
Autodeterminarea interna presupune conferirea unui set de drepturi de definit n fiecare caz
concret, care ngaduie minoritatilor nationale sa-si organizeze liber viata fara a prejudicia
unitatea statala n interiorul careia traiesc si cu care au raporturi de cetatenie activa
functionnd potrivit regulilor democratiei participative. Potrivit acestui tip dc autodeterminare
drepturile recunoscute de stat comunitatilor umane minoritare sunt nelegate de teritoriu. Prin
conferire de drepturi se pastreaza, astfel, integritatea teritoriala, ntruct tot practica a dovedit
ca statele care nu dau drepturi dau (pierd) teritorii.
5) De la statul national la statul civic. Statul national n sensul de stat organizat pe baze
etnice cedeaza tot mat mult locul statului civic bazat pe mbinarea ntre laicitate, garantarea
drepturilor individuale si multiculturalism. ntr-un asemenea stat etnocratia este nlocuita de
meritocratie, conceptele de majoritate si minoritate, nsesi, dispar din ratonamentul politic, iar
deosebirile identitare pot fi observate numai la sarbatori dupa Dumnezeul la care se roaga
fiecare om.
Pronuntndu-se mpotriva oricarei autonomii teritoriale pe baze etnice, Europa ar trebui sa
combata si conceptul statului etnic, discriminarile economico-sociale pe criteriu etnic,
solutiile politice cu caracter etnic adoptate pentru stingerea conflictelor culturale si totodata,
sa militeze n favoarea statului civic multicultural precum si a modelului de convietuire
specific acestuia.
SOCIETATEA MULTICULTURAL A EUROPEI

UNITE4
Cele prezentate mat sus aveau n vedere evolutia multiculturalismului civic n cadrul statelor
nationale existente, ca efect al modernizarii ideii nationale. Cum stau lucrurile daca analizam
perspectivele societatii multiculturale n cadrul unei viitoare Europe unite?
Au fost aduse argumente n sensul ca federalizarea Europei "sugereaza dezirabilitatea
descentralizarii autoritatii politice la nivelul acceptabil, att n cadrul fiecarui stat n parte ct
si n cadrul UE", dar "tot ele par sa indice ca a presa descentralizarea pna la punctul unde
statele existente, n special cele multinationale, se dezmembreaza, ar putea fi grav, n
defavoarea minoritatilor culturale"5.
Este totusi putin probabil sa obtinem concluzii asupra efectelor federalizarii Europei pornind
de la experiente circumscrise cum este Canada (folosita drept studiu de caz de catre Peter
Leslie, autorul citat). Observatii importante asupra societatii multiculturale a Europei Federale
4 Idem 12
5 Peter M. Leslie, "The Cultural Dimension", Joachim Jens Hesse si Vincent Wright, pg. 154-155
Pagina 53 din 58
pot fi obtinute nsa din studiul logicii raporturilor etno -politice, o data cu amorsarea unui
astfel de proces.
Societatile de astazi traiesc sub tensiunea celor 2 determinatii care sunt, pe de o parte norma
dreptului international si, pe de alta parte, realitatea practica a statului national. n masura n
care dreptul international postbelic garanteaza - la nivel de principiu - drepturile si libertatile
individuale iar acestea includ principiile egalitatii si non - discriminarii, atunci popoarele care
se bucura astazi de drepturi la autodeterminare sunt concepute ca fiind formate din cetateni
liberi si egali ntre ei6.
Norma dreptului international lucreaza , drept urmare, cu un concept abstract de societate n
care solidaritatea comunitara ar avea la baza, cumva, patriotismul constitutional n sensul lui
Habermas.
Realitatea este, evident, diferita. Ea reflecta nu numai faptul ca statele actuale s-au format (n
marea majoritate istoric), ca manifestare a etosului national, ci si faptul practic ca limba si
cultura majoritatii asigura acesteia un ascendent n raport cu celelalte identitati etno-culturale.
Aceasta diferenta este astazi echilibrata de o alta componenta a dreptului international, prin
care s-au codificat drepturile minoritatilor nationale si protectia identitatilor culturale
minoritare. Statele n care principiul non discriminarii este aplicat consecvent alaturi de alte
instrumente de protectie a minoritatilor nationale au reusit sa "acorde" norma de drept cu
realitatea practica a ascendentei culturii majoritare. Frontiera statelor nationale actuale
"decupeaza" un teritoriu prin care, pe de o parte se determina o anumita majoritate nationala
si anumite minoritati; pe de alta parte se stabileste o jurisdictie a unor autoritati publice
obligate sa preserveze principiile unui stat civic7.
Echilibrul dintre aceste doua tipuri de determinatii este pastrat la un nivel decent n (practic)
toate statele-membre ale Uniunii Europene actuate. Dezechilibrul dintre ele a generat n restul
Europei reale probleme inter-etnice (n tari precum Romnia, Slovacia, Bulgaria) pna la
tragedia fostei Iugoslavii. Dar, si n cazul "modelelor bune", cu att mat mult n cazul
"modelelor negative", tensiunea dintre egalitatea de principiu a cetatenilor statului national n care cetatenia este chemata sa statueze egalitatea abstracta a locuitorilor - si etosul
majoritatii se pastreaza8. n Europa de astazi, comunitatile etno-culturale au fost "taiate" de
catre frontiere pentru a fi distribuite n rolul de majoritati si minoritati (nationale).
6 Exista o distinctie "fina" ntre discriminarea care se produce n raport cu drepturile si libertatile fundamentale
(prohibita, spre exemplu , de art. 14 al CEDO) si discriminarea n sensul larg - n raport cu egalitatatea n munca
, la servicii, etc. - care presupune dezvoltarea sistemului actual de protectie ("Race Directive" adoptata n iunie
2000 de catre Comisia Europeana, sau Protocolul 12, ratificat recent de catre tarile -membre ale Consiliului
Europei). De abia instrumentele oferite de codificarea sensului larg al non-discriminarii ofera autentica egalitate
ntre cetateni. n ceea ce prieste re1atia dintre autodeterminare si drepturile omului, vezi Gabriel Andreescu ,
Renate Weber, Self- Determination ans Secession, Memorandum drawn up in consultation with the Rapporteur
Adrian Severin , Political Affairs Comittee, Parliamentary Assembly, AS/Pol (1996) 24.
7 Vezi dezbaterea Gabriel Andreescu - Caius Dobrescu, despre "Statul civic": Provincia, Cluj, nr. 5/2000.
8 Germania, unde Bundestag-ul a adoptat o rezolutie de interpretare a Constitutiei federale care sublinia ca
tara este "patria tuturor locuitorilor ei" indiferent de originea etnica, acorda totusi cetatenia pe baza criteriului
national.
Pagina 54 din 58
Federalizarea Europei aduce (sau poate aduce) cu sine o schimbare fundamentala. Daca
suveranitatea statelor nationale nu va mai "administra" drepturile si libertatile individuale
(incluznd statutul cetateniei europene si principiul egalitatii ntre cetateni, acestea intrnd sub
competenta federala), atunci frontierele statelor federate nu vor mai exista pentru a face
distinctii etno-culturale, nu vor mai fi separate n minoritati si majoritati de catre frontiere.
Desigur, comunitatile multiculturale ale Europei Federale aflate ntre granitele statelor
federate si vor administra viata conform competentelor specifice (conform principiului
subsidiaritatii). Daca nsa o majoritate locala (la nivel de stat federat ori de unitate
administrativa) va ncerca sa si creeze un avantaj n dauna altor comunitati (minoritare ntre
frontierele statului federat sau unitati administrative), atunci actul de justitie va fi asigurat la
nivel federal. La nivelul federal nu are cum sa existe, n principiu, partis pris-ul cu care se
judeca la nivelul statelor nationale. Alegerea administratorilor actului de justitie la nivel
federal nu mai este expresia unei vointe nationale.
n acest sens, nsusi conceptul juridic de "minoritate nationala" si va pierde ncet, relevanta9.
Complementar, nsusi conceptul nejuridic dar cu substanta practica, de "majoritate nationala"
, nu va mai fi la fel operant n cadrul statelor federate. Masurile non-discriminatorii si
afirmative vor ramne, desigur, instrumente necesare pentru asigurarea egalitatii de fapt a
diferitelor categorii de persoane. Dar ele vor fi motivate mai ales prin dimensiunea lor socioeconomica si nu prin asimetria de putere dintre grupuri etno-culturale care se considera n
competitie.
SECURITATEA/ STABILITATEA PRIN

MULTICULTURALISM
(n loc de concluzii)
S-a vorbit mult despre stabilitatea/securitatea prin dezvoltare, prin integrare, prin cooperare.
Este timpul sa recunoastem valabilitatea unui nou concept: securitatea/stabilitatea prin
multiculturalism. Pe de o parte este vorba despre multiculturalismul realizat la nivel national
(mai exact la nivelul statului-natiune evoluat pna la faza de stat civic) iar pe de alta parte,
despre multiculturalismul global.
ntr-un atare context se impune si distinctia ntre culturile nrudite (e.g. catolicism,
protestantism, ortodoxism etc.), de familie si culturile nenrudite. Desi din punct de vedere
politic nu pare a fi foarte corect, din punctul de vedere al unei analize obiective se poate
afirma ca avem de a face cu culturi compatibile si culturi incompatibile. Primele sunt
culturile surori. Cele din urma sunt culturile de filiatie sau cele complet straine una alteia.
Multiculturalismul n privinta culturilor surori se poate realiza prin ,,strategia proiectelor
comune", adica prin aducerea reprezentantilor acelor culturi la identificarea unor interese
comune n sfere extra-culturale pentru ca prin cointeresarea la efort constructiv comun sa se
ajunga la cunoastere, acceptare si respect reciproc.
9 Se poate imagina si o perspectiva opusa, dar e esenta culturala, nu juridica. O Europa federala ar fi o Europa a
minoritatilor - n primul rnd etnice, nsa nu numai etnice - fiind obligata dar si apta sa construiasca un model de
convietuire multiculturala/multi-identitara. (Adrian Severin, pg. 37, "Federalism-federalizare-separatism ", n
Europa 2000. Contributii la dezbaterile privind viitorul Europei, Ed. InterGraf, 1999.
Pagina 55 din 58
n cazul culturilor de filiatie ori lipsite de legaturi genetice, constructia stabilitatii trebuie sa
nceapa de la dialogul intercultural menit sa asigure cunoasterea reciproca. ntr-un asemenea
cadru de cunoastere si acomodare se poate trece la edificarea de institutii compatibile. n acest
sens, Europa va fi indispensabil sa observe ca problema ei nu este aceea de a-si transfera
modelul - odata gasit - n jumatatea estica a continentului sau n alte parti ale lumii ci de a
asista state sau societati partenere de acolo n realizarea de institutii compatibile bazate pe un
set mpartasit de valori si executate cu ,,caramizile traditiilor nationale".
Dialogul multicultural devine, asadar, un instrument al stabilitatii. Ecumenismul - religios dar
si cel laic - apar ca find absolut necesare att spre a se evita globalizarea urii ct si spre a se
crea bazele unei societati - nationale si/sau globale - care sa asocieze dreptul la solidaritate cu
dreptul la diversitate.
Acestea fiind spuse trebuie sa notam de asemenera care sunt principalele pericole ale
politicilor multiculturale. n primul rnd, acestea se refera la folosirea protectiei
comunitatilor culturale ca mijloc pentru realizarea obiectivelor geo-politice. n al doilea rnd,
exista pericolul evitarii asimilarii culturale prin (auto)izolare. Ambele pot fi depasite prin
crearea legaturii/uniunii ntre multiculturalism si civism.
Statul civic este opusul statului etnic. n acest sens, trebuie mentionat ca asa numitul stat
multinational este de asemenea un stat etnic, dar un stat care recunoaste existenta ctorva
grupuri etnice. n consecinta, acesta nu este un alt tip de stat fata de cel creat pe baze etnice si
acesta promoveaza aceeasi calitate a relatiilor interculturale. Din contra, statul civic realizeaza
solidaritatea indivizilor (personalitatilor) depasind frontierele culturii (grupurile culturale). Cu
toate ca stabilitatea sa poate fi subminata de mndria identitara care ar putea duce la aparitia
frustrarilor, a ambitiilor si a cererilor specifice, adesea inspirate sau ncurajate de asa-numitele
"natiuni mama" (statul natiune care si asuma rolul de integrator cultural si de protector
cultural al tuturor minoritatilor nationale de peste hotare care au aceeasi origine etnica cu
majoritatea etnica/grupul cultural), care la rndul lor, de multe ori, au actionat prin prisma
obiectivelor de politica internationala sau a nclinatiei de a exporta problemele lor interne prin
vehicule nationaliste. De aceea, statul civic trebuie sa accepte diversitatea cuturala si astfel sa
devina multicultural, prin multiculturalism ntelegndu-se coexistenta comunitatilor culturale
(diferitele grupuri culturale duc o viata normala) si nu doar o coabitare culturala (diferitele
grupuri culturale care traiesc mpreuna n acelasi stat, dar sunt separate, i.e. traiesc separat).
Ce garanii ar putea exista pentru funcionarea normal a unui stat multicultural civic?
n primul rnd, trebuie sa observam n maniera cea mai realista faptul ca politicile
multiculturale nu trebuie sa ignore mndria si ambitiile comunitatilor etnice majoritare.
Acestea nu dispar doar pentru ca societatea se globalizeaza. Nu ne putem imagina o societate
globala nestructurata. n consecinta, sistemul societatii globale va avea n continuare
subsisteme la nivelul carora vom putea gasi o majoritate etnica si minoritati etnice. Relatiile
lor trebuie sa fie ghidate de spiritul cooperarii si coexistentei, adica fiecare sa puna n comun
punctele lor forte specifice pentru a putea realiza mpreuna un proiect comun (am putea vorbi
despre un "animus cooperandi" sau mai bine, un "animus cohabitandi" sau chiar si mai bine,
un "animus convivendi"), iar nu de un spirit de comert si de trguiala, adica partile sa fie
implicate ntr-un joc cu suma nula, fiecare ncercnd sa ceara mai mult si spernd sa ofere ct
mai putin. Pentru realizarea acestor obiective trebuie sa pregatim majoritatile nationale (care
la nivel global vor fi, ele nsele, minoritati) sa nteleaga si sa accepte conceptul de "natiune
cosmopolita". Acest lucru va comporta un efort intens si lung de educatie publica dublata de
dezvoltarea solidaritatii civice.
Pagina 56 din 58
n al doilea rnd, o alta garantie consta n combinarea dintre stat/national si protectia

internationala a modelului cultural. Adica, n etapa actuala, fiecare stat ar trebui sa fie
responsabil, ca actor principal la nivelul jurisdictiei sale teritoriale, pentru pastrarea
multiculturalismului civic. Daca acesta esueaza, ar trebui recunoscut dreptul la actiune al
comunitatii internationale ca actor subsidiar. Aceasta ar nsemna dezvoltarea la nivel
international, a unui sistem subsidiar eficient pentru protectia drepturilor minoritatilor/culturii
n spiritul unui multiculturalism civic adevarat. In acest fel, putem elimina pe ct de mult
posibil interventia directa a unui anumit stat ("natiunea mama") care ar putea avea interese
partinitoare n protejarea unui anumit grup cultural/etnic. Desigur, cu ct integrarea europeana
si societatea globala vor evolua, cu att va avea loc o diviziune a muncii ntre entitatile statale
si entitatile federale/regionale/globale. Prima se va ocupa (cel putin n principiu) de aspectele
civice ale problemei, iar cea din urma se va ocupa de aspectele culturale ale problemei. Acest
lucru nseamna frontiere spiritualizate care nu mai separa grupurile culturale n majoritati si
minoritati.
La aceste remarci putem adauga si problema drepturilor emigrantilor. Un set comprehensiv de
reguli privind drepturile culturale ale emigrantilor ar trebui realizat la nivel international.
Acest lucru ar fi si mai important pentru o viitoare Europa unita (posibil federala) care va
deveni o atractie pentru fluxurile migratoare ce si au originea culturi diferite fata de cea
europeana. Aceasta este, nsa, o problema speciala pentru care nu avem aici spatiul necesar de
a intra n detalii. Putem indica numai nevoia de a o studia mai n profunzime.
n finalul acestei treceri n revista a problemei foarte sensibile privind stabilitatea Europei din
perspectiva provocarilor multiculturalismului civic, trebuie pus accentul, nca o data, pe rolul
educatiei si a dialogului intercultural. Nu ne putem astepta ca o schimbare spontana n
modelul existent si o recunoastere generala a unui model civic multicultural al societatii sa
aiba loc fara amenintari serioase la adresa stabilitatii internationale, daca procesul/progresul
natural nu este nsotit de un efort consistent de educatie. De aceea am sugera crearea unei
retele de universitati multiculturale, care ar putea sa se concentreze, fiecare, pe o anumita subregiune (unele dintre acestea ar putea fi: Universitatea pentru Europa Centrala; Universitatea
pentru Europa de Sud-Est; Universitatea Marii Negre; Universitatea Danubiana; Universitatea
Mediteraneana; Universitatea Marii Baltice etc.). n acelasi timp am sugera organizarea unei
conferinte Multiculturale Internationale care ar putea evolua eventual ntr-un sistem de
Forumuri Interculturale ndreptate catre dezvoltarea dialogului si ntelegerii ntre culturi si
religii, si catre ndrumarea lor pe liniile respectului si ntelegerii reciproce, ct si catre acelea
ale coexistentei si convergentei n diversitate.
Diversitatea culturala nseamna bogie. Ar trebui pstrata ntocmai. Dar aceasta diversitate
nu trebuie sa submineze ansele unei viei civice n cadrul unei civilizatii coerente,
consolidat de solidaritatea membrilor sai. Multiculturalismul civic ar putea acorda Europei
stabilitatea dorit, permind tuturor si fiecrui individ s ating satisfacia deplin de a avea
posibilitatea s traiasca, n acelasi timp, n cadrul unei civilizaii si a ctorva mii de culturi.
BIBLIOGRAFIE
Pagina 57 din 58
Document: Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare in Altera, nr.

2/1995;
Document: Recomandarile de la Oslo cu privire la drepturile lingvistice ale
minoritatilor nationale in Altera, nr. 9/1998;
Document: Declaratia Universala a Drepturilor Lingvistice in Altera, nr. 14/2000;
Document: O noua strategie cadru pentru multilingvism (Comunicat al Comisiei catre
Consiliu, Parlamentul European, Comisia Economica si Sociala Europeana si
Comitetul Regiunilor) in Altera, nr. 30/2006;
Dialoguri: De la monocultura la interculturalitate in Altera, nr. 7/1998;
Dialoguri: Tendinta intolerantei in Altera, nr. 3/1996;
Feischmidt, Margit, ,,Multiculturalismul in Altera, nr. 12/1999;
Horvath, Istvan, Minoritatile din Romania, Editura Limes, Cluj, 1999;
Kusy, Miroslav, ,,Drepturile colective ale minoritatilor in Altera, nr. 3/1996;
Marino, Adrian, Pentru Europa, Editura Polirom, Iasi, 1995;
Marino, Adrian, Revenirea in Europa antologie, Editura Aius, Craiova, 1996;
Neculau, Radu, ,,Multiculturalism, anticomunism, nationalism in Altera, nr. 13/2000;
Pecican, Ovidiu, Romania si Uniunea Europeana, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003;
Phillipson, Robert, ,,Drepturi si nedreptati lingvistice in Altera, nr. 14/2000;
Raz, Joseph, ,,Multiculturalismul: o perspectiva liberala in Altera, nr. 14/2000;
Salat, Levente, Multiculturalism liberal, Editura Polirom, Iasi, 2001;
Sartori, Giovanni, Ce facem cu strainii?, editura Humanitas, Bucuresti, 2007;
Spiridon, Monica, ,,Splendoarea si mizeriile unui concept: multiculturalismul in
Altera, nr. 12/1999;
Tonoiu, Vasile, Despre diferenta, alteritate si dialog intercultural, Editura Academiei
Romane, Bucuresti, 2005;
Weber, Renate, ,,Intre sinceritate si impresionarea Consiliului Europei in Altera, nr.
2/1995;
Zub, Al. Identitate, alteritate in spatiul cultural romanesc, Editura Universitatii
Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 1996;
Pagina 58 din 58

Multiculturalism

Загружено:

Сведения о документе

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Multiculturalism

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

MANIFESTRI ALE MULTILINGVISMULUI I

1[1] Feischmidt, Margit, ,,Multiculturalismul in Altera, nr. 12/1999, p. 6.

Uniunea Europeana este intemeiata pe ideea diversitate: diversitate a culturilor, a obiceiurilor,

Aceasta echivocitate a termenului de multiculturalitate atat in ce priveste minoritatile

spectaculoasa, dar superficiala a diversitatii culturale este un rezultat al globalizarii, al

programele de invatamant, ei nu doresc sa introduca canoane inchise minoritare in cele

cautand alternativele care recunosc si promoveaza diversitatea culturala. Ca un nou discurs si

diferentele existente si dreptul la a fi diferit. Pe de alta parte, doresc sa aplice si tehnici

universal al culturii, diferenta de esenta intre culturi si subculturi o ideologie a enclavizarii

51[51] ,,Romania celor 19 minoritati in Romania Libera, 6 martie 2009.

52[52] http://htdig.informatia.ro/romanialibera/afisez.php?sid=45747, accesat in 06.03.2009.

minoritati si nu accepta ideea de autonomie teritoriala, a declarat presedintele Traian

Interpretarea multiculturalismului in mediile intelectuale nord-americane este o intreprindere

conceptiei culturale si istorice care serveste reproducerea hegemoniei grupurilor sociale

Obiectivele specifice ale proiectului isi propun:

6. ATITUDINEA ROMNIEI FA DE CARTA EUROPEANA A

Ca urmare, Carta permite statelor refractare la acordarea drepturilor lingvistice sa se situeze

Documentele internationale cu privire la drepturile minoritatilor nationale au in vedere trei

intercultural, domeniul social, al coeziunii sociale, domeniul economic, al competitivitatii

Anul 2008 a fost considerat anul dialogului european intercultural.

Aceste evenimente ale multiculturalismului ofera comunitatilor etnice din Romania

indivizilor, rolul valorilor si virtutilor in societate. In centrul dezbaterii asupra

ar putea pierde identitatea nationala si cum ar putea fi ea nlocuita de o identitate europeana?

PROCESUL EUROPEAN CA UN DRUM CU DOU

a excelentei competitionale, ci se manifesta prin energia consumata n acumularea primitiva

Integrarea europeana (constructia unei Europe unite) nu este un exercitiu de fantezie ci o

O ECUAIE POLITIC DE REZOLVAT

1 Jean Touscoy, Droit international, Presses Universitaires de France, Paris, 1993

NAIUNEA MODERN - GEOPOLITIC I CULTUR

bipolarismului si triumful libertatii n Europa s-au ntlnit cultura Occidentului si a Orientului,

MODERNISM CONTRA NAIONALISM

SOCIETATEA MULTICULTURAL A EUROPEI

SECURITATEA/ STABILITATEA PRIN

n al doilea rnd, o alta garantie consta n combinarea dintre stat/national si protectia

Document: Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare in Altera, nr.

Вам также может понравиться