Вы находитесь на странице: 1из 13

REFERAT MEDICINA SOCIALA

Toxicomania
Toxicomania sau Narcomania este dependena unor persoane de
substane stupefiante. Persoanele care sufer de asemenea deranjamente se
numesc toxicomani sau narcomani. Exist denumiri specifice pentru dependena
de anumite substane determinate.
Etimologic, cuvantul "toxicomanie" provine din limba greaca de la toxikon
(otrava) si manie (nebunie). Termenul de toxicomanie se referea in primul rand la
consumul abuziv de stupefiante (opiu, morfina, cocaina).
Omul modern recurge, insa, la un numar tot mai mare de produse, in special
sintetice, care dau nastere la toxicomanie. In prezent, OMS-ul recunoaste 115
substante ce induc toxicomanii.
Numarul tot mai mare de substante ce pot da nastere la abuz a dus la
introducerea de catre OMS, in 1969, a termenului de "farmacodependenta", in care
agentul ce da obisnuinta este un medicament sau un amestec de medicamente. In
prezent, se foloseste termenul de "toxicodependenta".
Toxicomania sau farmacodependenta se defineste ca obiceiul de a consuma
in mod regulat cantitati importante de medicamente sau de substante toxice
susceptibile sa produca o stare de dependenta. Ea se manifesta printr-o nevoie
imperioasa de a lua unele droguri pentru efectele lor euforizante, asemanatoare celor
produse de alcool, excitante sau halucinogene.
Conform unei definitii a O.M.S., toxicomania este o stare de intoxicare
periodica sau cronica daunatoare individului si societatii, provocata de consumul
repetitiv a unui drog natural sau artificial. Definitiei O.M.S. i s-au adus unele precizari.
Se considera ca ar trebui sa se faca distinctia intre o substanta care provoaca
toxicomania si o alta subsatnta care provoaca simpla obisnuinta. Argumentele care
pledeaza in favoarea unei asemenea precizari decurg din faptul ca substanta care
instaleaza in organism aceasta obisnuinta fizica si psihica, fara a genera toxicomania
propriu-zisa nu prezinta nici simptomele de abstinenta violente.
Toxicomania este apetenta anormala si prelungita manifestata de anumite
persoane pentru substante toxice sau droguri, pe care acestea le-au cunoscut in
mod intimplator sau prin cautarea voluntara a efectului analgezic, euforizant sau
dynalic, apetenta care devine repede o obisnuinta tiranica, atragind dupa sine
marirea progresiva a dozelor. Aceste substante toxice, datorita unei mari nocivitati
proprii, ii fac pe unii autori sa se refere la puterea lor toxicomanogena (alcaloizi ai
opiului) sau printr-o folosire foarte intensiva si prelungita (alcool) provoaca in
organism reactii de adaptare ce se traduc prin toleranta paradoxala, printr-o stare de
nevoie imperioasa si prin accidente mai mult sau mai putin impresionante in cazul
unei intreruperi bruste a consumului.
Toxicomania se datoreaza folosirii drogurilor, adica a substantelor toxice care
modifica functionarea creierului determinand o dependenta fizica si psihica.
Toxicomania - abuzul de substante si de droguri
Toxicomania este o stare de intoxicare periodica sau cronica, daunatoare
individului si societatii, provocata de consumul repetat al unui drog (natural sau
artificial). Caracteristicile sale sunt:
1. Dorinta invincibila sau nevoia de a continua consumul drogului si de a-l
procura prin toate mijloacele.
2. Tendinta de a mari dozele.
1

3. Dependenta de ordin psihic (psihologic) si, uneori, fizic fata de efectele


drogului
4. Abstinenta
Sindromul toxicomanic are etapele urmatoare:
1. Euforia initiala, stare tranzitorie. Ea este caracteristica numai anumitor
stupefiante (mai ales opiului si morfinei). Este un fel de anestezie care-i da
toxicomanului senzatia de plutire intr-o lume imponderabila, cu vagi momente
de fericire vegetala. In aceasta stare de supraexcitare a imaginatiei, sub
forma de vise stranii si deseori erotice, omul isi pierde controlul si esueaza.
2. Toleranta, care se instaleaza lent, are un caracter temporar, pentru ca poate
sa dispara daca subiectul renunta la drogul care a provocat-o. Fenomenul de
toleranta se explica prin reactia organismului fata de efectele aceleiasi doze
de substanta administrate in mod repetat. Incetul cu incetul, organismul
reactioneaza mai slab, pe masura ce are loc o adaptare functionala. Este
momentul in care ficatul neutralizeaza si metabolizeaza drogul.
3. Dependenta. Majoritatea cercetatorilor au ajuns la concluzia ca este un
fenomen fizic si psihic totodata, ce se manifesta prin simptomele clasice de
abstinenta pe care toxicomanul le suporta foarte greu si cu riscul unor crize
organice ori functionale severe. Formele de manifestare difera de la individ la
individ.
4. Abstinenta se produce la 12-48 ore de la incetarea administrarii drogului.
Toxicomanul nu poate suporta aceasta stare, care-i provoaca tulburari
nervoase, tahicardie, spasme viscerale si musculare, varsaturi, salivatie
abundenta, diaree, hipersecretii glandulare. Asemenea manifestari sunt
insotite de simptome psihice, insomnie, anxietate, agitatie psihomotorie, crize
de isterie.
Wolff respinge termenul de obisnuinta: obisnuinta nu este decit o stare de care
te poti elibera oricind printr-un efort de vointa, asa cum este dovedit in cazul
tutunului, in timp ce in toxicomania adevarata exista intotdeauna o dubla
dependenta, psihica si fizica, care nu poate fi oricind invinsa. Dependenta
psihica, specifica in multe privinte toxicomaniei, tine de personalitatea proprie
a subiectului.
Dependenta
Cautand acel element comun care sa caracterizeze abuzul de droguri,
Comitetul de experti al OMS a stabilit, in 1964, ca acesta este starea de dependenta,
fizica sau psihica, ori ambele. Ei recomandau specialistilor inlocuirea termenilor de
toxicomanie, farmacodependenta sau obisnuinta cu acela de dependenta, indicand
totodata si drogul care a generat aceasta stare aparte: dependenta de tip morfinic,
ori cocainica, ori barbuturica etc. Exista tot atatea tipuri de dependente, cate droguri
sunt. Dependenta, conform definitiei date de OMS in 1969 si unanim acceptata este:
starea psihica sau fizica ce rezulta din interactiunea unui organism si a unui
medicament caracterizata prin modificari de comportament si alte reactii, insotite
intotdeauna de nevoia de a lua substanta in mod continuu sau periodic pentru a-i
resimti efectele sale psihice si uneori pentru a evita suferintele. Starea de
dependenta este insotita sau nu de toleranta.
Dependenta este de doua tipuri: psihica si fizica. Consumatorii sustin ca unele
droguri dau numai dependenta psihica (dorinta de placere), desi in realitate aceasta
este dublata si de modificari fiziologice. Cele doua componente, fizica si psihica, nu
pot fi disociate pentru ca pun in cauza interventia diencefalului, care exercita
comanda deopotriva asupra pulsatiilor vietii afective si asupra centrilor
neurovegetativi.
Dependenta fizica se mai numeste adictie. Ea apare la reducerea marcata a
dozelor, la intreruperea completa a administrarii sau la amanarea acesteia peste
limitele suportabile ale organismului. Exista si o dependenta transmisa dobandita de
2

fat in perioada intrauterina, daca mama este toxicomana. La cateva ore de la nastere
acesti copii fac criza de intarcare sau sevraj. Majoritatea acestor copii decedeaza
sau au malformatii.
Riscul instalarii farmacodependentei rezulta din actiunea conjugata a 3 factori,
asa cum preciza OMS in 1973:
- Particularitatile personale ale subiectului.
- Natura mediului social-cultural si imediat.
- Proprietatile farmacologice ale substantei in cauza, in corelatie cu cantitatea
consumata, frecventa utilizarii si modul de utilizare (ingerare, inhalare, fumare,
injectare subcutanata sau intravenoasa).
Sindromul de abstinenta (sevrajul, intarcarea) difera in functie de drog (ca
natura a simptomelor, cit si ca durata; e mai accentuata la opiacee si la
barbiturice).
Intarcarea brusca a toxicomanului dezlantuie manifestari spectaculoase si
extrem de periculoase, care pot provoca adevarate stari de colaps (asa cum se
intampla cu morfinomanii). Sunt variante ale cumplitului delirium tremens ale
alcoolicului care nu-si poate procura bautura. Criza are o baza fiziologica, otrava
devenind aproape indispensabila intr-un proces intim de metabolism vital. Dupa ce la ademenit pe toxicoman prin placere, drogul il retine prin durere.
Toleranta
Toleranta este cunoscuta si sub denumirea de mitridatism (Mitridate, regele
Pontului de acum 2.000 de ani, obisnuia sa ingereze cantitati crescinde de otrava,
pentru a se imuniza; ajunsese sa suporte doze mortale pentru orice alta persoana).
Este o sensibilitate redusa sau absenta a unui organism la unele actiuni ale
substantelor farmacologice asupra lui. Ea se bazeaza pe cresterea capacitatii
ficatului de a neutraliza toxinele. Dupa un timp, pentru a obtine acelasi efect este
necesara marirea treptata a dozei.
Toleranta se caracterizeaza prin:
a) reversibilitate: dupa un anumit interval de timp de la intreruperea
administrarii, organismul isi redobindeste sensibilitatea sa initiala
b) cresterea pragului de suportabilitate a dozelor de ordin toxic sau letal, pina
la un punct, dincolo de care se instaleaza intoxicatia cronica sau chiar
moartea.
Particularitati ale perceperii spatiului si timpului in toxicomanie
In toxicomanie apar perturbari in sfera perceperii si trairii spatiului si timpului.
Astfel apar patru categorii de senzatii ca efecte ale drogarii: senzatia de "planare",
"de zbor"; senzatia de "calatorie"; senzatia de "fulgerare" si senzatia de "viteza".
Fiecare din aceste efecte, legate de un drog sau de o serie de droguri, determina o
anumita transformare a campului perceptiv si senzorio-motor, aceste efecte fiind
izolate, asociate sau succesive. In doze mari derivatii "cannabis" pot provoca
veritabile halucinatii.
1. Senzatia de "planare" ("de zbor") apare in cazul utilizarii derivatilor "cannabis"
(canepii indiene) si a opiului. Efectul "planare" este determinat de un filtraj
atenuant al senzatiilor dezagreabile, accentuandu-se unele perceptii precum si
o lentoare psihomotorie. In extremis, aceasta traire se apropie de unele bufee
delirante. In particular, se pot intalni senzatii si perceptii ale unor modificari
corporale asociate uneori cu un sindrom de dismorfofobie. Acest sindrom
apare mai frecvent la preadolescenti si la adolescenti.
2. Senzatia de "calatorie" este caracteristica halucinogenelor care provoaca o
adevarata psihoza experimentala. Aici nu este vorba de modificari de tip
"filtru", ci de producerea unei alte logici spatio-temporale, astfel incat
organizarea Eu-lui poate fi busculta pana la pierderea cvasi-totala a realitatii.
Se cunoaste clasic al clasic al drogatului care supunandu-se unui "ordin
3

categoric", venit de nu se stie unde, deschide fereastra pentru a ajunge in


strada si cade de la inaltimea acesteia.
3. Senzatia de "fulgerare" este efectul cautat de cei care consuma heroina. La
heroinomani senzatia de fulgerare se ingemaneaza cu senzatia de planare.
Declansata imediat dupa injectare sau in cazul absorbtiei declansata dupa o
anumita perioada de timp, senzatia fulgerare se manifesta ca o "explozie
orgastica". Dimensiunea temporala este total perturbata prin combinarea
vertijului cu senzatia de accelerare. Pe acest fond apare o puternica
tahicardie. O consecinta a acestei stari o reprezinta aparitia la toxicomani, in
mod frecvent, a endocarditelor.
4. Senzatia "viteza" este obsinuta prin amfetamine si prin cocaina. Injectarea de
amfetamine declanseaza, de asemenea, si senzatia "fulgerare", dar prin
aceste subsatnte toxicomanii cauta mai ales senzatia "vitezei". Este o
accelerare nu numai perceptiva, ci si a proceselor intelectuale.
Particularitati ale personalitatii toxicofile
Lucrarile de specialitate au pus in evidenta cateva aspecte ale personalitatii
tinerilor care consuma droguri, dintre care cele mai specifice sunt:
a) spirit competitiv scazut;
b) labilitate afectiva;
c) neintegrare sau dezinsertie profesionala;
d) dificultate de a se proiecta in viitor;
e) trebuinta intensa de a trai in prezent, in mod cat se poate de liber, fara
constrangeri;
f) sensibilitate mare fata de diferite probleme sociale;
g) anxietate;
h) intoleranta la orice frustrare (J. J. Dglon, 1974).
Tinerii toxicofili manifesta o stare de disconfort general, stare care in fapt nu se
atenueaza, ci creste proportional cu consumul de droguri. Adesea, ei nu se considera
inadaptati, ci spun ca parintii, autoritatile, scoala, biserica, armata, societatea, in
general, nu sunt in masura sa le satisfaca trebuintele lor firesti.
Tinerii toxicofili incearca un profund sentiment de insecuritate, legat de
credinta ca ei sunt foarte vulnerabili la situatiile stresante. Pe planul dezvoltarii
psihice, ei apar adesea ca fiind persoane cu imaturitate sociala, incapabile de a
stabili relatii interpersonale adecvate, preferand adesea situatii de dependenta mai
mult sau mai putin regresive. Acesti tineri traiesc sub imperiul principiului placerii,
dovedind o intoleranta marcanta la orice frustrare si manifesta o puternica trebuinta
de satisfacere imediata a oricarei dornte. Recurgerea la droguri pare a fi un mod de
calmare a angoasei profunde legata de problemele existentiale si o cale - desigur,
ineficienta - de a si cauta identitatea.
Adolescentii se drogheaza cel mai frecvent cu morfina, heroina, opiu, iar in
ultimii ani a crescut procentajul celor care consuma LSD si amfetamine.
Simptome psihopatologice in toxicomaniile amfetaminice
Dependanta de amfetamine este mai ales psihica. Dependenta fizica este
inconstanta. Profunda stare de depresie si astenie care urmeaza intreruperii drogarii
este considerata de unii autori ca manifesarea dependentei, de altii ca repartitia
oboselii preexistente intoxicarii si care a fost mascata de aceasta. Toleranta poate fi
importanta. Subiectul obisnuit sa-si mareasca progresiv dozele poate ajunge la un
consum zilnic de mai multe miligrame (doze uzuale de 5-10 mg.) Se mentioneaza
cazul unor subiecti care au ajuns sa absoarba 1.700 mg. de amfetamina.
Toxicomaniile cu amfetamine iau forme diverse. O forma foarte banala a fost
observata in Franta si Anglia la femei de varsta medie carora li s-au prescris
psihotonice ca anorexigene in cura de slabire sau ca stimulente in cursul unor cure
de tratare a nevrozei depresive sau psihastenice. Cautarea efectului psihotonic a
4

condus la cresterea dozelor, cateva zeci de comprimate pe zi, cu consecinta instalarii


unei stari de febrilitate anxioasa cu iritabilitate, tulburari ale somnului si dezordini
comportamentale. Adaugarea de tranchilizante sau de barbiturice, pentru a depasi
aceste inconveniente secundare, conduc la toxicomanii mixte dificil de tratat.
La unele categorii profesionale este favorizata, prin specificul meseriilor,
toxicomania (muzicieni, corp medical si paramedical, ziaristi, studenti, soferi de curse
lungi etc.).
La unii subiecti cu tulburari de personalitate, cu sociopatii, consumul de
amfitamine devine cronic, dozele crescand pana la depasirea a 100 mg. zilnic.
Psihoza amfetaminica ia alura unui bufeu delirant schizoiform cu excitatie
psihomotorie, experiente halucinatorii polisenzoriale, idei de influenta si de
persecutie, mai rar teme megalomanice. Trairea intr-o atmosfera angoasanta de
suspiciune si de ostilitate, psihoza amfetaminica este adesea o ocazie de descarcari
agresive sau de raptus secundar. Halucinatiile pot persista mult timp dupa oprirea
drogarii. La oprirea injectarilor, urmeaza o perioada de intensa oboseala, uneori o
stare apropiata de coma.
In unele tari, toxicomania amfetaminica a devenit cea mai grava dependenta
de droguri, fiind raspandita si la adolescenti. In prezent, aceasta toxicomanie se
considera ca fiind mai periculoasa decat heroinomania. Ea conduce mai rapid la
degradare fizica si la dezinsertie sociala, fiind adesea responsabila si de acte
criminale.
Utilizata in doze masive, pe cale intravenoasa, amfetamina provoaca
subiectului o experienta cvasi-orgasmica, cu sentimentul de atotputernicie, de
libertate, trebuinta de exteriorizare. Atunci cand injectiile sunt repetate de mai multe
ori pe zi si timp de mai multe zile, subiectul devine nelinistit, banuitor, agresiv. In
mediile toxicomane, se utilizeaza termenul de "parano" pentru a desemna experienta
deliranta a persoanelor intoxicate, ale caror reactii destructive pot fi extrem de
violente.
Toxicomania, dependenta de droguri
Consumul de droguri incepe in general in timpul adolescentei. Consumul
ocazional de droguri este deseori legat de senzatii noi sau de dorinta de a-i imita pe
adulti. Ea poate, de asemenea, sa raspunda unei nevoi de excitatie creatoare sau sa
reprezinte incalcarea unei interdictii. Dupa aceste prime experiente, unii adolescenti
devin consumatori constanti de droguri, de care pot deveni rapid dependenti.
Mai multi factori pot contribui la aceasta modificare de comportament:
frecventarea altor grupuri de tineri care deja se drogheaza; un dialog insuficient cu
membrii familiei, in special cu parintii; probleme psihologice personale precum
anxietatea, timiditatea, o stare de rau generala; o structura psihica cu tendinta spre
excese; in fine posibilitatea de a-si procura droguri cu usurinta in locurile frecventate
de tineri, de fapt controlate de dealeri.
Marea majoritate a persoanelor care continua sa consume droguri la varsta
adulta se marginalizeaza din punct de vedere social. Spre a face rost de banii
necesari pentru cumpararea drogului, toxicomanul se misca in medii unde violenta,
prostitutia si traficul constituie regula. In fine, unii adulti iau droguri ocazional, in
special cocaina, pentru efectul ei psihostimulant.
Consumul repetat de droguri antreneaza o obisnuinta fizica a organismului.
Intr-adevar, drogurile interfereaza cu mecanismele neurologice si biologice, in special
cu substantele chimice care transmit mesajele in celulele sistemului nervos
(neurotransmitatori) si se fixeaza pe receptori specifici ai creierului.
In stare normala, la acesti receptori ajung niste substante secretate de
organism, endorfinele, care au proprietati calmante si care induc o senzatie de
5

placere. Atunci cand organismul primeste cu regularitate substante de tip morfina de


origine exterioara (ca in cazul utilizatorilor de heroina) productia interna de endorfine
scade. Ca atare, senzatiile de placere nu mai pot sa se produca, la un anumit stadiu
de intoxicatie, decat in urma unui aport din afara.
Efectele drogurilor asupra creierului se traduc prin confuzie mentala, delir,
halucinatii si adesea un comportament agresiv. Drogurile pot provoca de asemenea
tulburari digestive si cardiace, pot creste riscul de obstructie brutala a unui vas
sanguin (embolie), iar in cazul administrarii intravenoase, favorizeaza aparitia
diverselor infectii.
La doze foarte mari, ele pot fi responsabile de o intoxicatie acuta, care
cateodata conduce la moarte datorita unei supradoze.
Toxicomanii care folosesc seringa deja intrebuintata risca, in plus, sa
contracteze boli virale grave (hepatite B sau C, SIDA), care se transmit pe cale
sanguina.
In functie de efectul pe care il provoaca drogurile sunt clasificate in patru
grupuri. In cadrul lor se disting drogurile tari si cele usoare in functie de gradul de
dependent ape care il determina.
Primul grup cuprinde substantele numite psohodepresive, care exercita o
actiune de calmare, cateodata soporifica, si combat starea de anxietate. Alcoolul,
opiaceele (heroina), barbituricele, tranchilizantele (sedative si hipnotice), dar si
solventii precum eterul si terbentina fac parte din acest grup.
Al doilea grup e format din substante numite psihostimulente: cocaina si
derivatul ei, crack-ul, amfetaminele, precum si ecstasy, iar intr-o masura mai mica
nicotina, cofeina si khat-ul.
Al treilea grup e cel al substantelor numite psihodisleptice cu efecte
halucinogene. Ele cuprind LSD si psilocybina (extrasa dintr-o ciuperca mexicana),
precum si hasisul.
In sfarsit, cel de-al patrulea grup de droguri e compus din unele medicamente
(atropine, antihistaminice) care pot avea efecte speciale asupra psihicului sau,
dimpotriva, stimulante) si pot determina dependenta.
Dependenta este consecinta unui consum regulat si excesiv de droguri. Cea
psihica se manifesta printr-o nevoie imperioasa de a consuma droguri, ce modifica
activitatea mentala. In absenta drogurilor, toxicomanul resimte o stare de disperare
intensa. Dependenta fizica se manifesta prin tulburari organice (stare de lipsa) din
momentul in care drogul nu a mai fost consumat: angoasa profunda, transpiratii,
varsaturi, accelerarea ritmului cardiac, confuzie mentala si chiar halucinatii.
A. Noirfalise (1991) clasifica drogurile ce antreneaza o toxicodependenta
astfel:
I. Stupefiantele si produsele inrudite:
- opiu, morfina, codeina;
- analgezice opioide de semisinteza: heroina, oximorfona, hidromorfona,
oxicodona, hidrocodona;
- analgezice opioide de sinteza: petidina, metadona, dextromoramida,
pentazocina;
- cocaina;
- substante psihodisleptice: can-nabis-ul si produsele sale (hasis,
marijuana), psilocina, psilocibina, ergina, khat, LSD25, amfetamine;
- fenciclidina, ketamina.
II. Medicamente psihotrope:
- hipnotice;
6

- anxiolitice;
- neuroleptice;
- antidepresive.
III. Drogurile sociale:
- alcoolul,
- tutunul,
- cafea, ceai, cacao, ciocolata,
IV. Inhalante (inebriante): solventi organici, inhalantele aneste-zice, poppers;
J. Molto si C. Randel (1995) precizeaza: "Fara indoiala nu exista o etiologie
pentru toxicomanie, ci exista, totusi, o serie de factori care adeseori coexista".
Dependenta fata de droguri este un proces complex, in geneza caruia
interactioneaza:
- factori individuali,
- factori socio-culturali.
Factori individuali: intoleranta la frustrare, nevoia imperioasa de a obtine
placerea, agresivitate patologica, perturbarea relatiilor parinte-copil, inadaptare
putand ajunge la comportamente deviante, diferite perturbari de gravitate variabila
cum ar fi: criza adolescentei, psihopatie, schi-zofrenie.
Factori socio-culturali: cautarea unei placeri inedite, ignorarea interdictiei si
gustul riscului, un mod de protest, neintegrare sociala, precaritate, apartenenta la un
grup de consumatori de droguri.
S-a spus ca se "intra in toxicomanie pe poarta durerii, a voluptatii sau a
disperarii".
In ultimele decenii, asistam la o cotitura in domeniul toxicomaniei: se
semnaleaza trecerea treptata de la "toxicomanii majore" date de droguri tari morfina, heroina, cocaina - la "toxicomanii minore" produse de droguri slabe medicamente si droguri sociale precum si aparitia unei "toxicomanii deviate" datorita
triadei: droguri, alcool si solventi industriali.
Comisia Nationala a Abuzului de Droguri si Marijuana din SUA a identificat mai
multe etape ale consumului de droguri:
- consumul experimental - individul manifesta curiozitate, dorinta de a
experimenta o stare de spirit noua;
- consum recreational - drogul este folosit in mod voluntar, de regula in cadrul
unui grup;
- consum circumstantial - drogul este folosit in anumite situatii;
- consum intensiv - drogul este utilizat zilnic, individul nu poate fi considerat total
detasat de drog, dar ramane integrat in societate si in activitatea pe care o
desfasoara;
- consum compulsiv - drogul este utilizat cu frecventa ridicata, individul fiind
dependent fizic si/sau psihic de acesta, drogul domina intreaga existenta a
individului, care nu mai are nici un fel de alte preocupari sociale.
Drogurile sunt administrate in cele mai variate moduri: fumate, prizate,
masticate, ingerate, baute sau injectate.
In functie de drogul administrat, apar reactii diverse: halucinatii, somnolenta,
micso-rarea capacitatii de gandire, ochi foarte rosii, midriaza sau mioza, privire
animalica, dezinteresul pentru viata sexuala sau, dimpotriva, mers ebrios, ras fara
motiv, pofta de mancare mai ales pentru dulciuri sau dimpotriva, lipsa poftei de
mancare, indife-renta si detasarea fata de cei din jur sau comportament agresiv,
fantezie in crearea minciunilor cu scopul de a obtine bani, acte antisociale (furt,
talharii), tendinta de a masca faptul ca s-a drogat (injectarea in locuri ascunse,
arderea cu tigara a locului injectat), neglijarea tinutei, grosolania in limbaj, plafonare
intelectuala, dispretul fata de viata si nepasarea fata de eventualitatea mortii, refuzul
internarii in spital.
In prezent, in lume sunt aproximativ 190 milioane de consumatori de droguri,
din care 80% tineri.
7

Din datele publicate (2006) in cel de al 11-lea Raport al Observatorului


European pentru Droguri si Toxicomanii (OEDT), raport publicat in 23 de limbi
europene, inclusiv romana, aflam ca:
- cannabis-ul este cel mai raspandit drog in Europa (consumat de 225 milioane
de europeni), unul din cinci europeni a consumat cel putin o data in viata
cannabis (65 de milioane).
- peste 3% din europeni, adica 10 milioane de oameni au consumat, cel putin o
data in viata, cocaina sau amfetamina.
- Ecstasy-ul a fost consumat de 8,5 milioane de europeni cel putin o data in
viata lor, 3 milioane de europeni au consumat cocaina si ecstasy.
- Romania, dupa 1990, este asaltata violent de fenomenul drogurilor; din tara de
tranzit si de depozitare a devenit o tara de producere de droguri (culturi ilegale
de cannabis si mac, laboratoare clandestine pentru prepararea drogurilor
sintetice) si consumatori de droguri - acestia crescand de la an la an.
Consumatorii de droguri utilizeaza: heroina, marijuana, hasis, codeina,
cocaina, crack, ecstasy, LSD, diazepam si alcool ("cocktail explosiv") si droguri
volatile (aurolac, prenadez). Consecintele toxicomaniei, acest "inamic al omenirii",
sunt deosebit de grave.
Pe plan individual, toate drogurile dau nastere, prin abuz, la alterarea rapida a
starii de sanatate, la dezinteres crescand pentru familie si munca; este o adevarata
autodistrugere.
Pe plan social, un pericol il constituie prozelitismul, transmiterea de boli
infectioase, incidenta crescuta a cazurilor de HIV/SIDA. O alta consecinta sunt actele
infractionale, de la furtul de formulare de retete, pana la crima si sinucidere. Toate
statisticile confirma inmultirea actelor antisociale sub influenta drogurilor, mai ales
marijuana.
Folosirea de substane capabile s influeneze dispoziia i comportamentul,
cunoscute n mod obinuit sub denumirea generic de droguri, dateaz de milenii,
fiind ntlnit constant, n diversele structuri socio-culturale, care, de multe ori, au
legitimat consumul unora dintre ele, cel puin n anumite circumstane, perpetuate
prin tradiie.
Toxicomania este un termen clasic, sinonim cu cel de narcomanie, toxicofilie,
dependen sau farmacodependen.
Experii O.M.S. au descris n deceniul al aselea al secolului nostru dou
aspecte principale legate de consumul de substane psihoactive:
1. Toxicomania propriu-zis (addicia), care reprezint o stare de intoxicaie
cronic sau periodic , produs de consumul repetat al unui drog natural sau
sintetic i care se caracterizeaz prin:
Dorina invincibil de a continua consumul i de a obine substana prin
orice mijloace;
Tendina la a mri dozele (tolerana);
Dependena fizic i psihic de efectele drogului, concretizat prin
apariia sindromului de abstinen, cu simptomatologie psihic i
somatic specific n cazul ntreruperii brute a consumului;
Efecte negative asupra individului i societii;
2. Obinuina, care rezult din consumul repetat al unui drog i care se
caracterizeaz prin:
Dorina (dar nu compulsiunea) de a lua drogul;
tendina redus sau absent de a mri dozele;
O anumit dependen psihic, fr dependen fizic (absena
sindromului de abstinen n condiii de sevraj);
Efecte negative eseniale pentru individ.
Orice dependen fa de o substan psihoactiv presupune existena a dou
aspecte: tolerana i abstinena (sevrajul).
8

Tolerana i simptomatologia de sevraj sunt elemente fundamentale pentru


definirea dependenei precum i , aa cum s-a mai artat, pentru diagnosticul
diferenial dintre abuzul i dependena de substane, delimitare recomandat i de
clasificarea american a bolilor psihice (DSM - III), ncepnd cu 1980.
Pn la un moment dat s-a presupus c att tolerana ct i sevrajul sunt
mediate de aceleai mecanisme fiziopatologice, fapt care a fost infirmat de date mai
recente.
Astzi problema drogului a depit de mult o ar, un continent sau o
civilizaie, devenind o problem mondial.
De la bun nceput trebuie subliniat c toxicomania depete cu mult ca
importan i greutate, ca preocupare i posibiliti de rezolvare graniele medicinei.
La elucidarea acestui capitol de mare rspntie sunt chemai s-i dea concursul
sociologii, psihologii, juritii, economitii, educatorii i politicienii, fiecare ncercnd pe
msura profesiunii pe care o deine, s gseasc mijloacele cele mai eficiente de a
stvili actualul dezastru produs de creterea ngrijortoare a consumului, odat cu
scderea mediei generale a vrstei de debut de la 20 - 25 de ani la 13 - 15 ani - mai
ales n rile din apusul Europei i S.U.A.
Explozia de stupefiante sintetice, precum i reclamele zgomotoase i
abundente pentru consumul de sedative i de tranchilizante minore, au fcut s
apar noi modele de toxicomanii, cu precdere n rile unde nu exist suficiente
msuri de control i oprire a contrabandei cu droguri, sursa cea mai direct a "beiei
albe".
Clinica toxicomaniei
n apariia i desfurarea unei toxicomanii medicamentoase se gsesc
intricai o diversitate de factori cu contribuii variabile. n afara calitilor
farmacologica ale drogului pe locul cel mai important sunt situai factorii personali,
att cei psihologici ct i cei de natur biologic, pentru c n acest ntlnire pe timp
ndelungat ntre om i drog, omul continu s rmn marele vinovat. n ansamblul
lor, cercetrile au ncercat s identifice aspectele vulnerabile, respectiv "punctele
slabe" prin care omul i deschide drumul periculos al farmacodependenei.
Drumul unui toxicoman ncepe totdeauna insidios, astfel c debutul se
stabilete cu destul de mare aproximaie numai printr-o evaluare retrospectiv. Omul
ajunge s ncerce drogul ntr-o situaie de impas, recurgnd la el ca la o soluie
pasiv, facil i oarecum la ndemn. Astzi, se tie c mai puin de 10% din totalul
toxicomanilor ncep farmacodependena intrnd prin clasica "poart a durerii", adic
prin utilizarea drogului cu scopul de a scpa de un sindrom algic (dureros) pe care
medicina contemporan nu este nc n msur s-l stpneasc. Restul
toxicomanilor, care alctuiesc marea majoritate, intr n farmacodependen prin
"poarta plcerii" a curiozitii, a divertismentului sau a mimetismului, pltind ulterior
un tribut foarte greu pentru o ncercare aparent inofensiv.
Pn nu demult medicii considerau c pentru a deveni toxicoman este
neaprat necesar s fi psihopat sau cel puin nevrotic, presupunnd c o persoan
matur, echilibrat i pe deplin stpn pe propriul su organism nu este dispus s
se hazardeze ntr-o astfel de aventur. Astzi ns, dup "noul val" de toxicomanii
produse de halucinogene, s-a constatat c afirmaiile de mai sus necesit cercetri n
sensul c este foarte greit a presupune c procentul ridicat al tinerilor consumatori
de droguri din coli i universiti, care se ridic n unele ri la 15-20% din populaia
de aceast vrst, ar fi alctuit din bolnavi psihici.
n evoluia general a unei farmacodependenei se pot deosebi trei faze mai
importante: faza de tatonare, faza de impregnare i faza de degradare. n perioada
de tatonare se produce un adevrat dialog ntre om i drog. n acest rstimp variabil
ca durat dup persoan i nsuirile farmacologice ale substanei folosite au loc
ncercri multiple i la intervale neregulate. Omul se simte stpn pe situaii i
recurge cnd dorete la drog, de cele mai multe ori cu sperana de a-i mbunti
9

ntr-un fel sau altul situaia de moment, miznd pe calitile drogului. Pe nesimite,
solicitrile tot mai dese, la intervale tot mai sczute, creeaz o dependen fa de
drog. Aceast servitute se poate decela prin instalarea toleranei i n consecin a
obligaiei de a mri doza pentru obinerea efectului i prin apariia abstinenei imediat
ce dintr-o cauz oarecare drogul este suprimat brusc.
Dac tolerana nu ngrijoreaz dect n foarte mic msur sau chiar deloc pe
toxicoman, n schimb fenomenele de abstinen prin dramatismul desfurrii lor l
nelinitesc aa de mult, nct prefer s mreasc dozajul i s fac orice concesii
spre a-i obine drogul, dect s cad prad unei stri.
Abstinena (sevrajul) poate apare n mod "forat" n condiii imprevizibile ca: lipsa
brusc a drogului pe pia, epuizarea rezervelor personale naintea posibilitii unei
noi aprovizionri, apariia unei maladii intercurente cu internare de urgen, accident
de munc, de circulaie, nchisoare, etc. Tulburrile se instaleaz destul de repede n
cteva ore i se manifest n special prin urmtoarele simptome: nelinite care poate
ajunge pn la paroxism, agitaie psiho-motorie, reacii violente de tip impulsiv,
clastic sub o vdit scdere a strii de veghe i tendina instalrii unui episod oniric
cu halucinaii i producii delirante cu coninut terifiant. Odat cu aceste fenomene
psihice apar i modificrile neurovegetative pe ct de insuportabile pe att de
alarmante, deoarece pun n pericol nsi viaa bolnavului. Cele mai frecvente
tulburri neurovegetative ntlnite n cadrul abstinenei sunt: vrsturi, diarei,
midriaz, transpiraii, tulburri respiratorii, hiperalgii variabile, crampe musculare,
colaps circulator care poate duce la sincop i moarte. Apariia tulburrilor din cadrul
sindromului de abstinen reclam o terapie intensiv ntr-un serviciu de specialitate,
ele reprezentnd prin gravitatea prognosticului, o urgen medical.
Clasificri
Farmacodependenele pot fi grupate dup diverse criterii, fiecare din ele
presupunnd un indiciu important n cunoaterea acestei vaste categorii de suferin:
a. dup natura drogului folosit toxicomaniile se mpart n toxicomanii majore i
minore. Dintre toxicomaniile majore cele mai importante sunt toxicomaniile
produse de opiu i derivaii si (morfina, heroina) toxicomania produs de
cocain i canabis indica. Spre deosebire de acestea, cafeaua, tutunul,
sedativele, tranchilizantele minore i dup unii autori i amfetaminele produc
toxicomanii minore care se instaleaz mai lent, dau fenomene de abstinen
mai puin importante i duc la degradarea persoanei ntr-un interval de timp
mult mai ndelungat. Exist ns autori care consider c farmacodependena
la amfetamine depete presupusa benignitate a toxicomaniilor minore, astfel
c ea poate fi considerat ca un prototip intermediar, cu att mai mult cu ct
deseori ea deschide gustul spre toxicomaniile majore, aa dup cum au
relevat cercettorii japonezi.
b. dup felul intoxicaiei se deosebete o grup de intoxicaie acut accidental,
produs din impruden prin supradozaj sau potenare i intoxicaie acut cu
scop suicidar. Intoxicaia cronic este modelul cel mai frecvent ntlnit n care
se parcurge ntr-o perioad de civa ani faza de obinuire, dependen i
degradare a persoanei. n intoxicaia cronic se asist la o scdere a eficienei
personale, paralele cu creterea preocuprilor pentru drog. Funciile etice i
critica propriei persoane sunt terse, fcnd loc unei pasiviti, inerii i
cunturnd declinul socio-familial al drogatului. Fizic, slbirea progresiv
nsoit de anorexie duce la scderea rezistenei i capacitii de lupt a
organismului. Pe acest fond pot apare paroxistic episoade de farmacopsihoz
care iau forma clinic a unei confuzii onirice, a unui paroxism halucinatordelirant, sau chiar a unui sindrom Korsacov. Dup trecerea episodului
paroxistic, declinul se instaleaz mai evdent, lacunele sunt mai mari i drumul
spre demen continu.
c. Statisticile moderne au demonstrat c 90% din persoanele care consum
droguri n mod abuziv, sunt politoxicomani i numai 10% monotoxicomani.
10

Polivalena toxicomanic se consider a fi datorit cerinelor individului de a


cuta mereu alte mijloace, fie pentru a corecta anumite inconveniente sau tulburri
care apar odat cu dependena (cum ar fi spre exemplu insomnia, comarurile,
indispoziia, iritabilitatea, depresia sau apatia, etc.) fie pentru a reedita pe o alt cale
tririle primelor experiene.
Particularitile clinice ale farmacodendenelor celor mai importante
- Opiul i derivaii si (morfina, heroina). Clasa acestor substane realizeaz
tabloul tipic al farmacodependenei. Obinuina apare n cteva luni i tolerana
permite folosirea unei doze/zi de 100-300 ori mortale pentru o persoan
neobinuit ndeamn. n extremul orient, opiul se fumeaz, n timp ce n Europa
apusean i S.U.A. se folosesc mai ales injeciile de morfin sau de heroin.
Efectele psihofiziologice observate se manifest prin instalarea unui tablou
apatico-abulic cu dezinteres progresiv pentru familie, profesie, societate i o
preocupare dominant spre folosirea drogului. Slbirea fizic merge pn la
caexie, iar ntreruperea fortuit poate declana sindrom de abstinen pe ct de
brutal pe att de periculos pentru viaa celui obinuit s se drogheze.
- Cocaina este folosit sub form de priz nazal sau oral, ceea ce face ca s
apar deja local o serie de leziuni uor evideniabile i care precizeaz rapid
diagnosticul (coriz, rinit, ulceraia septului nazal, dini verzi, eczem, etc.).
Intoxicaia cronic este mai cu seam rspndit n rile Americii Latine.
Instalarea dependenei aduce cu sine progresiva tergere a spotaneitii i
nlocuirea sa cu indiferena, n contrast cu episoadele paroxistice de adevrate
"beii cocainice" cu logoree, agitaie, nelinite. La 1-2 ani de la debut se observ
scderea ponderal, inapeten i apariia tulburrilor psihice de tipul confuzooniric (iluzii, dismorfopsii, halucinaii vizuale strlucitoare, puncte, stele
multicolore, alturi de halucinaii auditive i idei delirante din seria paranoid.
- Psihodislepticele denumite i droguri halucinogene au reintrat pe sena
preocuprilor actuale odat cu utilizarea L.S.D. -ului. naintea acestui drog,
toxicomania aceasta era mai ales frecvent n Mexic, unde se obinuiete
consumul de mescalin pentru anumite ceremonii religioase. Dup 1938 cnd
Stoll i Hofmann au sintetizat L.S.D. -ul 25, consumul abuziv a nceput s
creasc mai ales la tineri. Toate produsele din acest categorie dau tulburri ale
contiinei cu instalarea unui onirism caracterizat prin iluzii, dismorfopsii,
halucinaii mai ales vizuale, depersonalizare, derealizare. Afectiv n decursul
drogrii pot apare stri de panic, de depresie sau mai rareori de extaz - cu
pierderea controlului i n timpul crora drogaii pot comite acte de violen,
delicte, crime sau s se sinucid.
- Substanele din grupa amfetaminelor sunt cunoscute de aproximativ 5 decenii,
utilizarea exagerat a fost semnalat n Japonia, Suedia, Frana, SUA etc. Dac
doza terapeutic este de 5 - 10 mg/zi, n toxicomanii, datorit creterii toleranei
se ajunge la 500 - 1000 mg i chiar pn la 5 gr/zi. Adolescenii prefer aceste
produse att pentru starea de euforie pe care o produc, ct i pentru c sunt
anorexigene i astfel pot tri 2 -3 zile fr s mnnce i s doarm i n acelai
timp fr a simi semnele unei oboseli. Dei pn n prezent nu s-a putut observa
n cazul ntreruperii brusce a drogului apariia unui sindrom clasic de abstinen,
n schimb ntreruperea sau scderea dozei habituale aduce dup sine anxietate,
depresie, slbiciune, somnolen, o adevrat stare general de indispoziie. n
consumul cronic de amfetamine apar periodic episoade de panic, exaltare a
agresivitii, impulsivitii, stri convulsive. Tabloul simptomatologic seamn cu
al unei schizofrenii paranoide. Experimental s-a dovedit prezena unor distrugeri
neuronale masive din straturile corticale mai ales.
- Dintre sedative - hipnotice, grupul substanelor barbiturice poate crea
barbitomania descris deja n 1930 de Le Guillant. Dependena se instaleaz n
decurs de cteva luni mai ales la ersoane labile, dup tensiuni, eec, traum
11

psihic, etc., iar tolerana poate ajunge la 1 -2 gr la zi. Barbitomania produce o


lent srcire a fondului mintal, cu tulburri de caracter, iritabilitate, manifestri
cutanate, incoordona psihomotorie, disartrie, salivaie, obtuzie. Impregnarea
barbituric d fenomene analoage cu alcoolismul cronic cu care este deseori
confundat. n diagnosticul diferenial nafara lipsei mirosului de etanol
caracteristic pentru alcool, probele de laborator (urina, snge) pot elimina acest
supoziie fals. Sindromul de abstinen este extrem de alarmant, n mare similar
cu delirium tremens, caracterizndu-se prin tremurturi, halucinaii, delir, grea,
febr, deshidratare, tahicardie i convulsii epileptice.
Dei sunt n atenia cercettorilor toxicomaniile minore produse prin
tranchilizante minore ca meprobamat, clordiazepoxid, diazepam, etc., nu au fost nc
suficient de bine sistematizate.
Prevenirea i tratamentul farmacodependenei
Mijloacele de prevenire, vizeaz informarea ct mai larg a populaei despre
pericolul pe care-l reprezint farmacodependena la ora actual i totodat crearea
unei puternice opinii de mas mpotriva acestui flagel social. Este de presupus c
antrenarea presei, a radioului, a televiziunii i a cinematografului ct i o bun
propagand fcut de specialiti prin conferine, dezbateri publice, etc. i vor putea
aduce o contribuie esenial.
Tratamentul unui toxicoman presupune un registru larg de metode medicale
i socio-educative mpletite cu mult tact i perseveren spre a da rezultat.
Condiiile necesare ca un tratament s fie eficient sunt urmtoarele:
a) Obligativitatea internrii ntr-un spital de psihiatrie. Este exclus posibilitatea
unei terapii la domiciliu tiut fiind pericolul abstinenei i a imperioasei dorine
de a continua luarea drogului.
b) Internarea se va face cel puin pentru prima perioad ntr-un serviciu nchis cu
prezena continu a personalului de supraveghere.
c) Toxicomanul va fi supus la observaie atent i la controlul repetat a tuturor
surselor prin care i-ar putea procura drogul.
d) n prealabil este necesar a se obine consimmntul bolnavului i concursul
familiei spre a asigura toate condiiile unei terapii corecte i adecvate.
Odat cu acceptarea acestor condiii, se ncepe tratamentul, care reclam o
complexitate de procedee i un interval variabil de timp, de la 4 luni la 3 ani - n
funcie de stadiul n care se afl toxicomania. Tratamentul cuprinde n sine trei etape:
a) etap preparatorie, foarte scurt de cteva zile;
b) etap de dezintoxicare cu o durat aproximativ de 1 -4 sptmni
c) etap lung de consolidare de 3 luni - 3 ani.
a) n etapa preparatorie se trece la determinarea ct mai exact posibil a drogului,
a dozei, a modului de administrare, folosind pentru aceasta pe lng afirmaiile
toxicomanului i informaiile primite de la aparintorii i prietenii acestuia. Tot acum,
pe baza unui examen atent medical se apreciaz gradul de intoxicaie i starea
general a organismului, studiindu-se concomitent trsturile eseniale ale
personalitii sale. Etapa preparatorie se ncheie cu alctuirea unui program imediat
i de perspectiv n care se vor angaja cele mai importante metode medicale i
socio-educative utile i necesare cazului respectiv. Dac se constat prezena unor
complicaii, fie datorite intoxicaiei acute de supradozaj sau potenare, fie unei
afeciuni asociate, se vor lua de urgen primele msuri care pot reclama instituirea
metodelor de reanimare, ntr-o secie profilat n acest sens.
b) Etapa de dezintoxicare vizeaz treptata dezobinuire a organismului fa de
utilizarea drogului. Astzi s-a prsit cu totul ideea ntreruperii brute care poate
determina o serie de reacii grave, paradoxale i prin aceasta s pun n pericol
nsi viaa bolnavului. Drogul va fi suprimat lent i progresiv, folosindu-se o terapie
intens biologic de susinere i de corectare a tulburrilor metabolice existente
12

( vitamine i tonice). Rolul neurolepticelor de tip fenotiazinic sau butirofenonic este


astzi universal recunoscut. Pentru stabilirea adecvat a dozelor este necesar
alctuirea schemei individuale n funcie de starea organismului, de drogul consumat
i de vechimea toxicomaniei. Aceast perioad se consider ncheiat dac au trecut
cel puin 5 -7 zile fr consum de drog i fr s apar alte simptome ce ar
presupune eventual o abstinen.
c) Etapa de consolidare este perioada cea mai dificil a tratamentului, perioad n
care apar de altfel i recidivele cele mai frecvente. Greutile acestei perioade se
datoresc faptului c este necesar un timp ndelungat pn cnd terapia
medicamentoas de baz (roborante, tonice, tranchilizante) mpreun cu
psihoterapie complex (individual, familial i de grup) i o terapie ocupaional
susinu reuesc s produc virajul necesar de la toxicomanie la o via
independent i angajat socio-profesional. Muli toxicomani nu au rbdarea
necesar perseverrii i de aceea recidivele apar la cele mai nensemnate traume
psihice sau greuti survenite n mod obinuit. Uurina de a recurge la drog oblig i
n aceast perioad la instituirea unui control sistematic i la organizarea unui climat
familial i profesional ct mai agreabil i mai atractiv pentru bolnav. De aceea este
extrem de necesar a se pstra n permanen legtura cu familia i prietenii care
cunoscnd bine bolnavul pot sesiza eventualele sale reacii paradoxale i prin acesta
pot contribui la prevenirea recidivelor - pericolul cel mai mare din perioada de
consolidare.

Concluzii
Toate drogurile despre care am discutat au efecte profunde asupra SNC si
orice individ poate deveni dependent fizic sau psihologic de oricare dintre acestea.
Faptul ca pana si elevii de 11-12 ani consuma droguri este extrem de ingrijorator nu
numai pentru ca ca acestea afecteaza SNC care este in procesul de dezvoltare, ci si
pentru ca o implicare timpurie in consumul de droguri prevesteste o folosire
extensiva a drogurilor mai tarziu. Asta inseamna ca consumul unui drog va duce in
mod invariabil la consumul altor droguri in serie. Elevii se opresc la diferite stadii ale
consumului.(Kandel,1975).
Aceasta teorie a trambulinei catre consumul de droguri a fost criticata,
intrucat majoritatea persoanelor tinere care consuma marijuana nu continua cu
consumarea drogurilor dure.
Nu exista un anumit tip de personalitate asociat cu consumul de droguri.
Oamenii incearca drogurile dintr-o multime de motive, cum ar fi curiozitatea, dorinta
de a trai o noua stare de constiinta, de a scapa de durerea fizica sau de necazuri, ori
pur si simplu de a se elibera de plictiseala.
Newcomb si Bentler(1988) au condus un studiu important privind efectele
consumului de droguri asupra tinerilor. Acestia au concluzionat ca stilul de viata ce
implica un consum regulat de droguri include, de asemenea, noncomformismul fata
de valorile traditionale, trasatura intalnita in randul majoritatii adolescentilor din ziua
de azi. Relatiile dificile in familii, lipsa intereselor educationale sau starile de alienare
si razvratire precum si experientele de tulburare emotionala sunt factori ce determina
consumul de droguri in randul adolescentilor.

13

Вам также может понравиться