Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Toxicomania
Toxicomania sau Narcomania este dependena unor persoane de
substane stupefiante. Persoanele care sufer de asemenea deranjamente se
numesc toxicomani sau narcomani. Exist denumiri specifice pentru dependena
de anumite substane determinate.
Etimologic, cuvantul "toxicomanie" provine din limba greaca de la toxikon
(otrava) si manie (nebunie). Termenul de toxicomanie se referea in primul rand la
consumul abuziv de stupefiante (opiu, morfina, cocaina).
Omul modern recurge, insa, la un numar tot mai mare de produse, in special
sintetice, care dau nastere la toxicomanie. In prezent, OMS-ul recunoaste 115
substante ce induc toxicomanii.
Numarul tot mai mare de substante ce pot da nastere la abuz a dus la
introducerea de catre OMS, in 1969, a termenului de "farmacodependenta", in care
agentul ce da obisnuinta este un medicament sau un amestec de medicamente. In
prezent, se foloseste termenul de "toxicodependenta".
Toxicomania sau farmacodependenta se defineste ca obiceiul de a consuma
in mod regulat cantitati importante de medicamente sau de substante toxice
susceptibile sa produca o stare de dependenta. Ea se manifesta printr-o nevoie
imperioasa de a lua unele droguri pentru efectele lor euforizante, asemanatoare celor
produse de alcool, excitante sau halucinogene.
Conform unei definitii a O.M.S., toxicomania este o stare de intoxicare
periodica sau cronica daunatoare individului si societatii, provocata de consumul
repetitiv a unui drog natural sau artificial. Definitiei O.M.S. i s-au adus unele precizari.
Se considera ca ar trebui sa se faca distinctia intre o substanta care provoaca
toxicomania si o alta subsatnta care provoaca simpla obisnuinta. Argumentele care
pledeaza in favoarea unei asemenea precizari decurg din faptul ca substanta care
instaleaza in organism aceasta obisnuinta fizica si psihica, fara a genera toxicomania
propriu-zisa nu prezinta nici simptomele de abstinenta violente.
Toxicomania este apetenta anormala si prelungita manifestata de anumite
persoane pentru substante toxice sau droguri, pe care acestea le-au cunoscut in
mod intimplator sau prin cautarea voluntara a efectului analgezic, euforizant sau
dynalic, apetenta care devine repede o obisnuinta tiranica, atragind dupa sine
marirea progresiva a dozelor. Aceste substante toxice, datorita unei mari nocivitati
proprii, ii fac pe unii autori sa se refere la puterea lor toxicomanogena (alcaloizi ai
opiului) sau printr-o folosire foarte intensiva si prelungita (alcool) provoaca in
organism reactii de adaptare ce se traduc prin toleranta paradoxala, printr-o stare de
nevoie imperioasa si prin accidente mai mult sau mai putin impresionante in cazul
unei intreruperi bruste a consumului.
Toxicomania se datoreaza folosirii drogurilor, adica a substantelor toxice care
modifica functionarea creierului determinand o dependenta fizica si psihica.
Toxicomania - abuzul de substante si de droguri
Toxicomania este o stare de intoxicare periodica sau cronica, daunatoare
individului si societatii, provocata de consumul repetat al unui drog (natural sau
artificial). Caracteristicile sale sunt:
1. Dorinta invincibila sau nevoia de a continua consumul drogului si de a-l
procura prin toate mijloacele.
2. Tendinta de a mari dozele.
1
fat in perioada intrauterina, daca mama este toxicomana. La cateva ore de la nastere
acesti copii fac criza de intarcare sau sevraj. Majoritatea acestor copii decedeaza
sau au malformatii.
Riscul instalarii farmacodependentei rezulta din actiunea conjugata a 3 factori,
asa cum preciza OMS in 1973:
- Particularitatile personale ale subiectului.
- Natura mediului social-cultural si imediat.
- Proprietatile farmacologice ale substantei in cauza, in corelatie cu cantitatea
consumata, frecventa utilizarii si modul de utilizare (ingerare, inhalare, fumare,
injectare subcutanata sau intravenoasa).
Sindromul de abstinenta (sevrajul, intarcarea) difera in functie de drog (ca
natura a simptomelor, cit si ca durata; e mai accentuata la opiacee si la
barbiturice).
Intarcarea brusca a toxicomanului dezlantuie manifestari spectaculoase si
extrem de periculoase, care pot provoca adevarate stari de colaps (asa cum se
intampla cu morfinomanii). Sunt variante ale cumplitului delirium tremens ale
alcoolicului care nu-si poate procura bautura. Criza are o baza fiziologica, otrava
devenind aproape indispensabila intr-un proces intim de metabolism vital. Dupa ce la ademenit pe toxicoman prin placere, drogul il retine prin durere.
Toleranta
Toleranta este cunoscuta si sub denumirea de mitridatism (Mitridate, regele
Pontului de acum 2.000 de ani, obisnuia sa ingereze cantitati crescinde de otrava,
pentru a se imuniza; ajunsese sa suporte doze mortale pentru orice alta persoana).
Este o sensibilitate redusa sau absenta a unui organism la unele actiuni ale
substantelor farmacologice asupra lui. Ea se bazeaza pe cresterea capacitatii
ficatului de a neutraliza toxinele. Dupa un timp, pentru a obtine acelasi efect este
necesara marirea treptata a dozei.
Toleranta se caracterizeaza prin:
a) reversibilitate: dupa un anumit interval de timp de la intreruperea
administrarii, organismul isi redobindeste sensibilitatea sa initiala
b) cresterea pragului de suportabilitate a dozelor de ordin toxic sau letal, pina
la un punct, dincolo de care se instaleaza intoxicatia cronica sau chiar
moartea.
Particularitati ale perceperii spatiului si timpului in toxicomanie
In toxicomanie apar perturbari in sfera perceperii si trairii spatiului si timpului.
Astfel apar patru categorii de senzatii ca efecte ale drogarii: senzatia de "planare",
"de zbor"; senzatia de "calatorie"; senzatia de "fulgerare" si senzatia de "viteza".
Fiecare din aceste efecte, legate de un drog sau de o serie de droguri, determina o
anumita transformare a campului perceptiv si senzorio-motor, aceste efecte fiind
izolate, asociate sau succesive. In doze mari derivatii "cannabis" pot provoca
veritabile halucinatii.
1. Senzatia de "planare" ("de zbor") apare in cazul utilizarii derivatilor "cannabis"
(canepii indiene) si a opiului. Efectul "planare" este determinat de un filtraj
atenuant al senzatiilor dezagreabile, accentuandu-se unele perceptii precum si
o lentoare psihomotorie. In extremis, aceasta traire se apropie de unele bufee
delirante. In particular, se pot intalni senzatii si perceptii ale unor modificari
corporale asociate uneori cu un sindrom de dismorfofobie. Acest sindrom
apare mai frecvent la preadolescenti si la adolescenti.
2. Senzatia de "calatorie" este caracteristica halucinogenelor care provoaca o
adevarata psihoza experimentala. Aici nu este vorba de modificari de tip
"filtru", ci de producerea unei alte logici spatio-temporale, astfel incat
organizarea Eu-lui poate fi busculta pana la pierderea cvasi-totala a realitatii.
Se cunoaste clasic al clasic al drogatului care supunandu-se unui "ordin
3
- anxiolitice;
- neuroleptice;
- antidepresive.
III. Drogurile sociale:
- alcoolul,
- tutunul,
- cafea, ceai, cacao, ciocolata,
IV. Inhalante (inebriante): solventi organici, inhalantele aneste-zice, poppers;
J. Molto si C. Randel (1995) precizeaza: "Fara indoiala nu exista o etiologie
pentru toxicomanie, ci exista, totusi, o serie de factori care adeseori coexista".
Dependenta fata de droguri este un proces complex, in geneza caruia
interactioneaza:
- factori individuali,
- factori socio-culturali.
Factori individuali: intoleranta la frustrare, nevoia imperioasa de a obtine
placerea, agresivitate patologica, perturbarea relatiilor parinte-copil, inadaptare
putand ajunge la comportamente deviante, diferite perturbari de gravitate variabila
cum ar fi: criza adolescentei, psihopatie, schi-zofrenie.
Factori socio-culturali: cautarea unei placeri inedite, ignorarea interdictiei si
gustul riscului, un mod de protest, neintegrare sociala, precaritate, apartenenta la un
grup de consumatori de droguri.
S-a spus ca se "intra in toxicomanie pe poarta durerii, a voluptatii sau a
disperarii".
In ultimele decenii, asistam la o cotitura in domeniul toxicomaniei: se
semnaleaza trecerea treptata de la "toxicomanii majore" date de droguri tari morfina, heroina, cocaina - la "toxicomanii minore" produse de droguri slabe medicamente si droguri sociale precum si aparitia unei "toxicomanii deviate" datorita
triadei: droguri, alcool si solventi industriali.
Comisia Nationala a Abuzului de Droguri si Marijuana din SUA a identificat mai
multe etape ale consumului de droguri:
- consumul experimental - individul manifesta curiozitate, dorinta de a
experimenta o stare de spirit noua;
- consum recreational - drogul este folosit in mod voluntar, de regula in cadrul
unui grup;
- consum circumstantial - drogul este folosit in anumite situatii;
- consum intensiv - drogul este utilizat zilnic, individul nu poate fi considerat total
detasat de drog, dar ramane integrat in societate si in activitatea pe care o
desfasoara;
- consum compulsiv - drogul este utilizat cu frecventa ridicata, individul fiind
dependent fizic si/sau psihic de acesta, drogul domina intreaga existenta a
individului, care nu mai are nici un fel de alte preocupari sociale.
Drogurile sunt administrate in cele mai variate moduri: fumate, prizate,
masticate, ingerate, baute sau injectate.
In functie de drogul administrat, apar reactii diverse: halucinatii, somnolenta,
micso-rarea capacitatii de gandire, ochi foarte rosii, midriaza sau mioza, privire
animalica, dezinteresul pentru viata sexuala sau, dimpotriva, mers ebrios, ras fara
motiv, pofta de mancare mai ales pentru dulciuri sau dimpotriva, lipsa poftei de
mancare, indife-renta si detasarea fata de cei din jur sau comportament agresiv,
fantezie in crearea minciunilor cu scopul de a obtine bani, acte antisociale (furt,
talharii), tendinta de a masca faptul ca s-a drogat (injectarea in locuri ascunse,
arderea cu tigara a locului injectat), neglijarea tinutei, grosolania in limbaj, plafonare
intelectuala, dispretul fata de viata si nepasarea fata de eventualitatea mortii, refuzul
internarii in spital.
In prezent, in lume sunt aproximativ 190 milioane de consumatori de droguri,
din care 80% tineri.
7
ntr-un fel sau altul situaia de moment, miznd pe calitile drogului. Pe nesimite,
solicitrile tot mai dese, la intervale tot mai sczute, creeaz o dependen fa de
drog. Aceast servitute se poate decela prin instalarea toleranei i n consecin a
obligaiei de a mri doza pentru obinerea efectului i prin apariia abstinenei imediat
ce dintr-o cauz oarecare drogul este suprimat brusc.
Dac tolerana nu ngrijoreaz dect n foarte mic msur sau chiar deloc pe
toxicoman, n schimb fenomenele de abstinen prin dramatismul desfurrii lor l
nelinitesc aa de mult, nct prefer s mreasc dozajul i s fac orice concesii
spre a-i obine drogul, dect s cad prad unei stri.
Abstinena (sevrajul) poate apare n mod "forat" n condiii imprevizibile ca: lipsa
brusc a drogului pe pia, epuizarea rezervelor personale naintea posibilitii unei
noi aprovizionri, apariia unei maladii intercurente cu internare de urgen, accident
de munc, de circulaie, nchisoare, etc. Tulburrile se instaleaz destul de repede n
cteva ore i se manifest n special prin urmtoarele simptome: nelinite care poate
ajunge pn la paroxism, agitaie psiho-motorie, reacii violente de tip impulsiv,
clastic sub o vdit scdere a strii de veghe i tendina instalrii unui episod oniric
cu halucinaii i producii delirante cu coninut terifiant. Odat cu aceste fenomene
psihice apar i modificrile neurovegetative pe ct de insuportabile pe att de
alarmante, deoarece pun n pericol nsi viaa bolnavului. Cele mai frecvente
tulburri neurovegetative ntlnite n cadrul abstinenei sunt: vrsturi, diarei,
midriaz, transpiraii, tulburri respiratorii, hiperalgii variabile, crampe musculare,
colaps circulator care poate duce la sincop i moarte. Apariia tulburrilor din cadrul
sindromului de abstinen reclam o terapie intensiv ntr-un serviciu de specialitate,
ele reprezentnd prin gravitatea prognosticului, o urgen medical.
Clasificri
Farmacodependenele pot fi grupate dup diverse criterii, fiecare din ele
presupunnd un indiciu important n cunoaterea acestei vaste categorii de suferin:
a. dup natura drogului folosit toxicomaniile se mpart n toxicomanii majore i
minore. Dintre toxicomaniile majore cele mai importante sunt toxicomaniile
produse de opiu i derivaii si (morfina, heroina) toxicomania produs de
cocain i canabis indica. Spre deosebire de acestea, cafeaua, tutunul,
sedativele, tranchilizantele minore i dup unii autori i amfetaminele produc
toxicomanii minore care se instaleaz mai lent, dau fenomene de abstinen
mai puin importante i duc la degradarea persoanei ntr-un interval de timp
mult mai ndelungat. Exist ns autori care consider c farmacodependena
la amfetamine depete presupusa benignitate a toxicomaniilor minore, astfel
c ea poate fi considerat ca un prototip intermediar, cu att mai mult cu ct
deseori ea deschide gustul spre toxicomaniile majore, aa dup cum au
relevat cercettorii japonezi.
b. dup felul intoxicaiei se deosebete o grup de intoxicaie acut accidental,
produs din impruden prin supradozaj sau potenare i intoxicaie acut cu
scop suicidar. Intoxicaia cronic este modelul cel mai frecvent ntlnit n care
se parcurge ntr-o perioad de civa ani faza de obinuire, dependen i
degradare a persoanei. n intoxicaia cronic se asist la o scdere a eficienei
personale, paralele cu creterea preocuprilor pentru drog. Funciile etice i
critica propriei persoane sunt terse, fcnd loc unei pasiviti, inerii i
cunturnd declinul socio-familial al drogatului. Fizic, slbirea progresiv
nsoit de anorexie duce la scderea rezistenei i capacitii de lupt a
organismului. Pe acest fond pot apare paroxistic episoade de farmacopsihoz
care iau forma clinic a unei confuzii onirice, a unui paroxism halucinatordelirant, sau chiar a unui sindrom Korsacov. Dup trecerea episodului
paroxistic, declinul se instaleaz mai evdent, lacunele sunt mai mari i drumul
spre demen continu.
c. Statisticile moderne au demonstrat c 90% din persoanele care consum
droguri n mod abuziv, sunt politoxicomani i numai 10% monotoxicomani.
10
Concluzii
Toate drogurile despre care am discutat au efecte profunde asupra SNC si
orice individ poate deveni dependent fizic sau psihologic de oricare dintre acestea.
Faptul ca pana si elevii de 11-12 ani consuma droguri este extrem de ingrijorator nu
numai pentru ca ca acestea afecteaza SNC care este in procesul de dezvoltare, ci si
pentru ca o implicare timpurie in consumul de droguri prevesteste o folosire
extensiva a drogurilor mai tarziu. Asta inseamna ca consumul unui drog va duce in
mod invariabil la consumul altor droguri in serie. Elevii se opresc la diferite stadii ale
consumului.(Kandel,1975).
Aceasta teorie a trambulinei catre consumul de droguri a fost criticata,
intrucat majoritatea persoanelor tinere care consuma marijuana nu continua cu
consumarea drogurilor dure.
Nu exista un anumit tip de personalitate asociat cu consumul de droguri.
Oamenii incearca drogurile dintr-o multime de motive, cum ar fi curiozitatea, dorinta
de a trai o noua stare de constiinta, de a scapa de durerea fizica sau de necazuri, ori
pur si simplu de a se elibera de plictiseala.
Newcomb si Bentler(1988) au condus un studiu important privind efectele
consumului de droguri asupra tinerilor. Acestia au concluzionat ca stilul de viata ce
implica un consum regulat de droguri include, de asemenea, noncomformismul fata
de valorile traditionale, trasatura intalnita in randul majoritatii adolescentilor din ziua
de azi. Relatiile dificile in familii, lipsa intereselor educationale sau starile de alienare
si razvratire precum si experientele de tulburare emotionala sunt factori ce determina
consumul de droguri in randul adolescentilor.
13