Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
CUPRINS :
1
1.MOTIVATIA LUCRARII
pag.3
1.1. INTRODUCERE
2. APITERAPIA
NATURISTE.
pag.4-6
ENTITATE
MEDICALA
MEDICINEI
pag.7-9
3.MIEREA DE ALBINE
pag.10-39
pag. 10-15
pag.15-17
pag.17-20
pag.25
pag.26-27
pag.27-
28
4.1.4 in gastroenterologie ( maladii ale tubului degestiv)
pag.28-29
4.1.5 in boli ale aparatului urinar
pag.29
4.1.6 in boli endocrine-metabolice
pag. 30
4.1.7 in afectiuni stomatologice
pag.30-31
4.1.8 in alte afectiuni
pag.31
pag.32- 37
6. CONCLUZII
pag.38-39
7. BIBLIOGRAFIE
pag.40
1.MOTIVATIA LUCRARII
1. INTRODUCERE
Lucrarea de fata contine informatii cu privire la proprietatile terapeutice,
respectiv efectele pe care mierea de albine le dezvolta asupra organismului uman. Prin
calitatile pe care le intruneste este considerata un aliment de mare valoare, avand utilizari
largi in dietetica si terapeutica. Mierea de albine nu are doar calitati nutritive; in urma
studiilor s-a demonstrat ca are actiune terapeutica eficienta, aceasta se exercita asupra
afectiunilor digestive cat si in afectiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii,
afectiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, in bolile nutritive si cele infectioase,
in afectiunile sanguine si in cele cutanate. Intrunind toate aceste calitati consider ca
mierea de albine este un aliment esential in hrana oamenilor de toate varstele.
Produsele stupului au fost cunoscute si folosite de catre om din cele mai vechi
timpuri. La inceput ele erau procurate de albine salbatice, iar mai tarziu prin cresterea
albinelor, care a devenit o ocupatie larg raspandita. Pe langa calitatile alimentare, omul a
descoperit in miere, dar si in celelalte produse elaborate de albine, virtuti tamaduitoare.
Mierea de albine a fost prima substanta dulce folosita de om, fiind pretuita de preoti in
cadrul diverselor ritualuri.
Apiterapia isi are originea odata cu descoperirea colaborarii om-natura-albina,
formandu-se un triunghi ce cuprinde multe calitati benefice pt. sanatatea omului. De fapt
apiterapia, prin utilizarea produselor stupului a contribuit inca din preistorie la
completarea si ameliorarea hranei si la combaterea unor suferinte ale omului.
Virtutile longevive ale mierii, ca exponent principal al stupului, erau recunoscute
de om inca din perioada sa de evolutie socio-culturala, fiind de retinut faptul ca intr-un
papirius egiptean se mentioneaza ca ranile erau tratate cu miere de albine, curata sau cu
adaos de grasimi, mierea asociata cu laptele intruchipand candva tara fericirii din multa
mitologii.
Istoria apiculturii include, inca din vremurile de inceput, relatia om-albina,
putandu-se retine doua aspecte ale acesteia:
-
imbogatit simtitor in toata lumea ; s-au acumulat date importante de cercetare, sau inmultit numarul de medici care opteaza si aplica acest gen de terapie.
Medicina
care
este
prin
definitie
un
domeniu
de
activitate
utilizeaza
in
scopuri
terapeutice
produse
recoltate,
PRODUS
Laptisor de
matca
Mierea
Polen
Propolis
Venin
PROPRIETATI
ESENTIALE
-cresterea
rezistentei
biologice
-stimularea statusului
psihic, cu efect
euforizant si
diminuarea motivitatii
-digestive si laxative
-diuretice
INDICATII MAJORE
Toate stadiile de obosela fizica si nervoasa,
gastro-enterologice(anorexie,hipotrofie de
alimentatie,tulburari functionale diverse) ,
afectiuni neuro-psihice (stadii depresive
minore), astenie sexuala.
3.MIEREA DE ALBINE
Mierea este produsa de albine pornind de la nectarul din flori sau de la alte surse
naturale, precum polenul sau mielat-ul, pe care il transforma si apoi le depoziteaza in
celulele fagurelui, de unde o culege apicultorul.
Mierea nu sufera sau nu este supusa nici unei modificari, ameliorari sau purificari, nici
unei manipulari industriale, asa cum se intampla cu alimentele moderne, conferindu-le
acestora din urma adjectivele de nocive sau periculoase. Mierea este deci un aliment
natural ideal nerafinat care conserva intacte proprietatile si componentele sale.
3.1 Caracteristici fizico-chimice si biologice ale mierii
Metodele de determinare a unor caracteristici ale mierii au constituit
preocupari ale apiculturii. Aceasta a devenit un domeniu profesional-stiintific, cu
o problemtica elaborata, atat in domeniul biologiei albinei, cat si a cunosterii unor
calitatii bioterapeutice ale produselor stupului, alaturat fiind,fara indoiala si
domeniul preocuparilor economice si de marketing privind aceste produse.
Caracteristicile unei mieri sunt standardizate prin valorile unor parametri
fizico-chimici, care asigura si cotarea sa pe piata economica, aceasta incluzand
valori ce sustin eficientele specifice biologice ale celor doua caractere proprii
acestui produs principal al stupului ( cel de aliment si cel de eficinta farmacoterapeutica ) ce asigura pozitia sa in arsenalul apiterapiei.
10
1. Culoarea
In raport cu substantele colorate care se gasesc in nectar si care sunt pigmenti
vagetali-caroteni, clorofila, xantofila, culoarea mierii difera de la incolor pana la neagra.
La mierea de nectar predomina culoarea galbena. Mierea stransa la inceputul primaverii
are o culoare de un galben viu, pana la portocaliu. Cu timpul, mierea isi pierde culoarea
initiala, de obicei se inchide la culoare, iar in timpul cristalizarii se deschide.
2. Continutul de apa.
Continutul de apa trebuie sa fie redus, pt. o buna calitate si conservare. Se
determina prin refractometrie. Mierea superioara nu contine mai mult de 17-18 % apa,
peste aceasta limita existand riscul de proliferare a ciupercilor si mucegaiurilor si de
fermantatie a mierii.
3. Aciditatea si pH-ul.
Aciditatea este determinata de continutul acizilor organici normali in miere, care
provin fie din nectar, fie din secretiile albinei. Masurarea potentiomertica este exprimata
fata de etalonul hidroxid de sodiu ( NaOH ). O miere comerciala de buna calitate nu poate
avea o aciditate libera mai mare de 4mEq pt.100 mg. Imbatranirea mierii ridica aciditatea
prin fermentatie. Mierea falsificata cu zahar invertit artificial are o aciditate crescuta.
4. Continutul de glucide.
Inaintea dezvoltarii tehnicilor de analiza, mierea era considerata ca o substanta
saturata de glucoza si fructoza, cu mici cantitati de zaharoza. Studiile americane si
germane au aratat ca problema este mai complexa, ajungand la concluzia ca fructoza si
glucoza sunt elementele constitutive cel mai importante ( 80-90%) din glucidele totale,
zaharoza fiind putin prezenta, iar maltoza, ignorata mult timp, este prezenta in cantitati
neglijabile. Astfel s-au izolat din miere 5 noi zaharuri : dextroza, melitoza,, erloza,
kestoza, rafinoza. Originea acestor glucide a indus considerarea ca mierea ar putea
contine enzime secretate de glandele hipofaringiene ale albinelor lucratoare si de insectele
producatoare de miere, capabile de sinteza oligozaharidelor. Evidentarea ulterioara a noi
dizaharide si trizaharide a completat spectrul glucidic care cuprinde 2 monozaharide, 11
dizaharide si 12 trizaharide.
Glucidele se gasesc in diferite proportii in compozitia diferitelor sortimente de miere.
5. Substante minerale.
Substantele minerale continute in miere sunt evaluate prin cantarirea rezidurilor de
la calcinarea probelor la temperaturi inalte. Mierea cu o compozitie normala nu contine
mai mult de 0.6% cenusa, in timp ce mieletul poate ejunge la 1%. Mierea supusa
11
conditionarii poate ajunge la un continut mai mare. Determinarea cenusii poate fii utila in
depistarea falsificarii cu zahar obisnuit ( adaugare directa sau hranirea fortata cu acesta a
albinelor). Mineralele, dar mai ales raportul unora dintre ele, constiuie factori pe baza
carora se poate identifica originea surselor de miere.
Elementele minerale continute de catre diferitele sortimente de miere s-au
identificat si in mierea romaneasca:Ca, Si, Al, Fe, Cu, Na, K., Mg, H, C, Cl, P,S, Mn.
6. Enzimele ( diastazele) .
Toate sarjele de miere naturala, in conditii bune de conservare, contine un numar
de enzime-catalizatori biochimici dintre care principalele sunt carbohidrazele: invertaza si
amilaza. Invertaza sau zaharaza este fermentul cel mai important din grupa oligazelor, ea
actionand asupra zaharozei pe care o scindeaza in doua zaharuri ( glucide ) simple:
fuctoza si glucoza.
Amilaza sau diastaza este un ferment pretios prin importanta pe care o are in
controlul mierii. Amilazele sunt enzime care catalizeaza reactia de scindare a amidonului
si a altor ozide pana la stadiul de maltoza. Enzima se gaseste in mod normal in toate
sortimentele de miere si are de asemenea o dubla origine: animala si vegetala. Aceasta
enzima s-a ales drept criteriu de apreciere a bogatiei enzimatice a unei mieri.
Indicele diastazic este expimat prin cantitatea de amidon hidrolizat intr-o ora de
un gram de miere. Mierea normala prezinta un indice diastazic sub 8. Diastaza este relativ
sensibila la caldura, putandu-se considera ca distrugerea sau scaderea sa intr-o proportie
importanta ar putea fi considerate drept consecinta unei incalziri exagerate. Pe de alta
parte, falsificarea mierii prin adugare de substante straine, poate fi atestata printr-un
continut scazut de diastaza.
Absortia de catre plante a mineralelor ca urmare a fertilizarii solului duce la
modificari in compozitia nectarului atat calitative, cat si cantitative in privinta zaharurilor.
Toate sortimentele de miere naturala, in conditii bune de conservare, contin un anumit
numar de enzime, inclusiv invertaza. Invertaza sau amilaza este fermentul cel mai
important din grupa oligazelor. Invertaza din miere are si ea o dubla origine: o foarte mica
cantitate provine din nectarul plantelor, partea cea mai importanta fiind secretata de
sistemele glandulare ale albinelor.
Colinesterazele si ele prezente in miere, au adesea o capacitate toxica inhiband
amilazele.
Alt grup de enzime importante, prin continut, cat si prin rolul biochimic-metabolic
il constitue cel al fosfatazelor. Experimentul efectuat prin alimentarea albinelor cu
12
13
14
15
afectiuni ale aparatului digestiv. Hidromelul este o bautura usor suportabila, tonica avand
din proprietatile terapeutice ale mierii din care provine. In tara noastra este cunoscut de
mult, insa apicultorii il prepara dupa metode proprii, fara o baza suficient fundamentata
din punct de vedere stiintific.
proprietatile
biologice
ale
mierii
cele
care
asigura
efectele
17
Inca din 1906, G.F.White a aratat ca mierea este un produs steril, negasind nici o
forma vegetativa de bacterie. Apoi prin analize bacteriologice fine se confirma prezenta
unor forme sporulate apartinand germenilor banali de tipul subtilis si diplococ nepatogeni,
sustinand concluzia ca miere este antiseptica.
De astfel proprietatile antibacteriene ale mierii sunt cunoscute din antichitate fiind
mentionate calitatile de vindecare a plagilor si arsurilor, cat si realizarea unei
regenareri rapide a tesuturilor, pansamente cu miere intrand in farmacopeea populara.
Factorii presupusi de a realiza aceasta calitate au fost studiati de diferite scoli. Scoala
germana, atribuie actiunea antibacteriana a mierii, zaharurilor si acizilor organici
continuti.
Zeiss (1934) este primul care atrage atentia asupra posibilitatilor unei actiuni
antibacteriene specifice mierii provocate de principiile prezente in produsul natural. In
1937 s-a demonstrat in vivo activitatea antibacteriana a mierii, denumind inhibina
factorul raspunzator. S-a aratat ca o miere incalzita la 80 C, timp de 5 minute sau expusa
la lumina solara timp de o ora isi pierde in totalitate puterea sa antibiotica, aratand
totodata ca mierea artificiala este lipsita de inhibina. Asfel in 1958 reprezentantii scolii
germane au experimentat pe 600 probe de miere de diferite origini, utilizand susa
bacteriana de referinta staphylococcus aureus, gasind o corelatie intre inhibina si
zaharoza, relatia fiind directa, adica un continut de zaharoza ridicat, determina ca
activitatea inhibinei sa fie mai mare.
Scoala franceza prin reprezentantii sai, Gonnet si Lavie (1980) studiaza acest
factor antibiotic in special in privinta comportarii la incalzire. Acestia gasesc ca factorul
antibiotic, prezent in diferite surse de miere este mai
temperaturii.
Fragilitatea
la
incalzire
principalelor
sisteme
enzimatice
ale
mierii(zaharoza si amiloza) este mai mare decat aceea a inhibinei, pH-ul jucand un rol
important.
Cercetatorii americani completeaza lucrarile de cercetare, prin studiul asupra
catalazei, demonstrand ca mierea naturala si proaspata, bogata in catalaza, elibereaza in
solutie putina apa oxigenata, avand in acest mod o activitate antimicrobiana redusa.
Catalaza, denumita si peroxidaza, se opune in acumularea de peroxidaze astfel activitatea
bacteriostatica asupra staphlococus aureus, luat ca test, dispare sau se reduce considerabil.
In experientele scolii franceze s-a aratat ca extractele eterice de miere poseda
efecte inhibitoare puternice, ca un extract de nectar de lavanda este la fel de activ ca
19
digestive,
parazitozele
intestinale,
20
maladiile
psihosomatice,
ORL,
21
unor
proprietati
favorabile
unor
numeroase
afectiuni
ale
prin glucoza ( dextroza) si fructoza ( levuroza), procentajul variind dupa originile mierii
respective ( in medie 30% glucoza si 40% fructoza). Se stie de asemenea ca puterea de
indulcire a acestor doua zaharuri este diferita, cea a fructozei fiind de doua ori mai mare
decat a glucozei.
Scoala franceza face o expunerea realista a posibilitatii utilizarii mierii, in special
a celei bogate in fructoza, in cazul diabetului zaharat. Astfel este amintit faptul ca absortia
digestiva a fructozei este de doua ori mai lenta decat a glucozei, ceea ce ar constitui un
element favorabil in utilizarea sa in diabet, dar utilizarea sa ulterioara de catre organism
( metabolismul propriu ) va fi de doua ori mai rapida, anuland primul avantaj. Fructoza
este covertita in mare parte in glucoza la trecerea sa prin peretele intestinal; apoi fructoza
este utilizata preferential in sinteza trigliceridelor, ceea ce poate agrava geneza
ateroamelor in vase mici sau mai mari in organism ( fiind cunoscuta afectarea vasculara
in diabet ), si in sfarsit, fructoza aduce un aport de 4 calorii per gram, fapt deloc neglijabil
in conditiile prezentei in diabet.
In consecinta, tinand seama de aceste fapte cunoscute asupra fructozei, se impune
concluzia practica ca miera nu pote constitui un aliment recomadabil in diabet si ca nu
poate fi integrata in ratia alimentara a diabetului.
Sanatatea este bunul cel mai de prt al omului. A dobandi vindecarea este mai
presus de orice stiinta medicala; mai multa cai, insa ducand catre acesta tinta, trebuie s-o
alegem pe cea mai putin vatamatoare spunea cel mai de seama medic al antichitatii.
Fondata pe utilizarea anumitor plante, mierea si produsele de stuparit sunt o
chintesenta a unei alchimii naturale nu numai care nu vatama, dar pe langa faptul ca
hranesc cu o valoare nutritiva si energetica de exceptie, trateaza, alunga boala din
corpurile slabite, da speranata intr-o viata noua, vitalizeaza organismul, creaza o stare
generala buna.
24
25
27
se consuma zilnic. Cura dureaza 3-4 luni, cu o pauza de o luna. Acest tratament se
recomanda in congestia cerebrala si in combaterea aterosclerozei.
Hipertensiunea arteriala se trateaza cu otet de mere cu miere. Se folosesc 2
lingurite de otet la un pahar, de 100 ml., care se bea inaintea meselor.
Varicele se pot trata cu un preparat din 600 ml suc de ceapa rosie cu 300g. miere
de salcam sau din flori de camp. Se amesteca foarte bine sucul cu mierea si se pastreaza la
frigider. Se iau 50g. inainte sau dupa cele 3 mese principale, in cure de 30 de zile. Dupa o
pauza de 1 luna, se repeta tratamentul, pana la disparitia varicelor.
Anemia se trateaza prin consum de 100-150g. miere de albine, de mana, in lapte
zilnic, timp de 20-40 de zile.
28
29
30
Efectul cariogen atribuit mierii a fost studiat in vitro, pt. a preciza raportul
efectului antibacterian al acesteia. S-au cercetat inhibinele din miere ce rezulta din
activitatea enzimei glucoxidaza , in solutie diluata de miere, enzima determinand
formarea de apa oxigenata ce asigura actiunea antibactericida. S-a observat producerea de
acizi si formarea de dextran in culturile de streptococcus mutag., inhibinele din mierea
naturala avand un efect inhibitor asupra bacteriei. Actiunea inhibinelor din miere in
conditiile unei concentratii reduse de zaharoza dovedeste ca nu exista conditii pt.
dezvoltarea de bacterii si contravine afirmatiei stomatologilor ca mierea este cariogena.
31
32
33
delicatetea
laptelui
demachiant
cu
de
galbenele
poseda
proprietati
34
35
36
-crema cu miere, nuc si castan pt.ten gras si mixt. Ingrediente active: miere de
albine, extract din frunza si fructe de castan. Controleaza aspectul lucios al tenului
regland secretia de sebum. Are rol astringent si hraneste epiderma.
-crema-gel anticearcan cu miere, flori de tei si nalba cu urmatoarele ingrediente
active: miere de albine, ulei din flori de tei si extract de nalba trateaza si previne
cearcanele instetice din jurul ochilor, hidrateaza si confera luminozitate tenului. Previne
semnele imbatarnirii premature si protejeaza tenul impotriva agresiunilor din mediu.
-crema cu miere si spirulina pt.ten normal si mixt: complexul de miere de
albine si spirulina asigura tenului hidratarea, supletea si protectia impotriva imbatranirii
premature.
-crema cu miere si germeni de grau cu actiune antirid: hidrateaza,
minimizeaza aparitia liniilor fine si a ridurilor si protejeaza impotriva imbatranirii
premature. Untul de Shea are rol nutritiv, ofera protectie UV si confera luminozitate
tenului.
-crema exfolianta cu miere si samburi de caise: inlatura celulele moarte de la
suprafata pielii, lasand-o supla si catifelata. Samburii de caise asigura tenului o exfoliere
blanda imbunatatind tonusul si textura pielii. Nu usuca pielea.
-crema cu miere si catina pt.ten sensibil si cu tendinte de uscare: complexul de
miere de albine si catina hidrateaza, hraneste si reda stralucirea tenului. Intarzie procesul
de imbatranire prematura, actionand ca regenerant celular.
Mierea de albine aduce o serie de beneficii pielii:
-reduce liniile fine si ridurile, daca este utilizata pe termen lung
-hraneste pielea in profunzime
-previne aparitia cosurilor datorita agentilor antimicrobieni continuti
-lupta impotriva radicalilor liberi care provoaca imbatranirea premature
-reface pielea deteriorata si calmeaza pielea iritata
37
6. CONCLUZII
Sanatatea este cea mai mare bogatie a omului.
Corpurile noastre sunt adevarate temple si perfectiunea lor trebuie intretinuta cu
multa grija, dand atentie unor reguli de bun simt, care sunt de urmat cu toata rigurozitatea.
Marele medic Paracelsus, vizionar si profet sustinea ca in om ar exista un
sustinator, un sprijin care stie foarte bine ce ii trebuie organismului pt. o functionare
perfecta. Daca entitatea este dereglata prin oboseala, exces de hrana, intregul organism
este pus in pericol. Aceasta entitate, Paracelsus o compara cu o clepsidra, pe care alte
entitati o tulbura precipitand viteza nisipului care se scurge, viata va fi simtitor scurtata,
echilibrul biologic existent in corpul omenesc se deregleaza, dand nastere bolii. Iar sfatul
pe care Paracelsus il da este urmatorul: Respectati natura! . Astfel Paracelsus, cu multa
secole in urma descoperise ceea ce medicina naturista din zilele noastre cerceteaza si
incearca sa puna in aplicare. A sti cu adevarat sa traiesti este o adevarata stiinta. Este mult
mai bine a lucra in armonie cu natura decat impotriva ei caci, oricat de bogat ai fi
sanatatea este de nepretuit.
In vechile civilizatii ca si in civilizatia contemporana exista viziunea ca intre om si
univers se gaseste o stransa legatura, Soarele, Luna, Planetele, rotatia sau miscarea
astrelor, succesiunea anotimpurilor toate acestea influenteaza organismul si sanatatea
omului. Natura a oferit omului numeroase remedii pt. a se apara si a reface sanatatea.
Paracelsus spunea: Toata lumea este o farmacie prin aceasta incercand nu numai sa
arate ca milenii la rand omul a trait in mijlocul naturii, intr-o intima comunitate cu
vegetatia si cu fauna ei, ci si fapul ca principalele remedii pt. a-si intretine sanatatea si a
combate bolile le-a gasit in lumea inconjuratoare, in Natura.
Asa s-a ajuns la folosirea unor plante ca agenti terapeutici, apoi a mierii si a altor
produse de stup, a apei, soarelui si aerului, a muntelui ca mijloace terapeutice.
Medicus curat, Natura sonat Medicina trateaza, Natura vindeca spunea
Hipocrate, sintetizand rolul pe care-l joaca Natura in asigurarea sanatii fiintei umane.
Astazi, arsenalul terapeutic depaseste 200.000 de produse farmaceutice. In mod
cert, prelungirea vietii omului, marile progrese inregistrate in lupta impotriva unor boli,
nu ar fi posibile fara utilizarea acestei uriase game de medicamente puse la dispozitie de
38
39
7. BIBLIOGRAFIE
Compendiu de apiterapie- Constantin Neacsu
Editura Tehnica Bucuresti 2002
Apiterapia sau cum sa folosim produsele stupului pentru
sanatate- Dr.Cristina Mateescu
Editura Fiat Lux 2005
Fitoterapia si Apiterapia. Bolile tratate cu plante
medicinale si produse apicole-Gheorghe Grigore
Editura Stefan 2008
Medicina naturista-Victor Duta
Editura Oscar Print Bucuresti 1995
http://apimond.ro
http://www.bioterapi.ro
40