1.

REGLEMENTAREA SI COORDONAREA AUDITULUI INTERN

In Romania, la recomandarea Comisiei Europene in 1999, s-a introdus auditul

intern, o activitate noua care a generat profesia de auditor intern,in baza OUG 119/1999
privind controlul financiar preventiv si auditul intern.Legea a produs suficienta perturbare
in sistem deoarece acolo se recomanda transformarea compartimentelor de control
financiar de gestiune in compartimente de audit intern.Totusi a avut si efecte pozitive prin
aparitia activitatii de audit intern ca o functie a managementului general si prin crearea
acestei dispute conceptuale in Romania intre controlul intern si auditul intern pe de o parte
si controlul extern si auditul extern pe de alta parte.
Datorita cresterii rolului auditului intern si intelegerea importantei auditorilor
interni in codul entitatilor si sprijiniti de Comisia Europeana am fost obligati sa scoatem o
lege a auditului intern (672/2002) in baza careia toate entitatile publice si cele asimilate
acesteia, fonduri bugetare si patrimoniu public sunt obligate sa aiba compartimente de audit
intern (directii, servicii, birou).
Standardele internationale de audit intern recomanda ca compartimentele de audit
intern sa nu fie mai mici de 3 persoane.
In Romania exista aprox. 30% de compartimente de audit intern din sistemul public,
compartimente mici si izolate (1-2 auditori).Din aceste considerente in proxima perioada
vom completa normele generale cu norme de asociere a auditorilor interni pentru a realiza
compartimente de minim 3 persoane.
Legea 672/2002 prevede constituirea unui CAPI format din 11 persoane la nivel
MFP.De asemenea, s-a constituit UCAAPI (Unitatea Centrala de Armonizare pentru Audit
Public Intern) la nivelul MFP si compartimente de audit intern la nivelul tuturor entitatilor
publice care au un volum al fondurilor bugetare de cel putin 100.000 euro 3 ani
consecutivi.
Pentru entitatile publice (mici) care nu ating acest barem, il va asigura structura
ierarhic superioara.
In concluzie exista intr-un minister o directie de audit (20 persoane) structurata pe
2-3 servicii si compartimente de audit intern.Avem aprox. 1000 si ceva de compartimente
mici de audit.
Prin legea 672/2002 in care utilizam frecvent “activitatea de audit” intelegem:
-activitatea de asigurare a functionalitatii sistemului de control intern din cadrul entitatii si
activitatea de consiliere.
Din aceste considerente Codul legislativ prezentat a fost completat cu normele de
exercitare si organizare a activitatii de audit public intern aprobate prin OMFP
38/2003.Ulterior au mai fost elaborate si alte documente privind sustinerea functiei de audit
intern cum ar fi CODUL ETIC AL AUDITULUI INTERN OMFP 252/2004, dar si alte
acte normative de completare si modificare a actului normativ (OUG 423/2003; HG
37/2004). La recomandarea Comisiei Europene a trebuit sa dezvoltam norm si pentru
partea de consiliere si in acest sens s-a elaborat OMFP 1702/2005 privind activitatea de
consiliere a auditului intern.
In normele 1702/2005 sunt prezentate tipurile consilierii care pot fi:
a)consultanta-avand ca scop solutii pentru eliminarea diferitelor obstacole care impiedica
desfasurarea normala a proceselor, stabilire cauze, determinarea consecintelor formuland
recomandari;

1
b)capacitatea intelegerii destinata obtinerii de informatii suplimentare pentru cunoasterea in
profunzime a unui sistem necesar personalului care are responsabilitatea implemetarii
acesteia
OMFP 946/2005 recomanda nivelului general de management urmatoarele:
-controlul/inspectia nu se vor mai organiza ca compartimente distincte ci activitatile de
control vor fi disipate pe fluxul procesului;
-organizarea Registrului Riscurilor la nivelul fiecarui compartiment si prin centralizare la
nivelul entitatii;
-elaborarea procedurilor scrise si formalizate pentru toate activitatile, subactivitatile,
programele din cadrul entitatii.Aceasta filozofie de organizare a controlului intern in
entitati este prezentata in Indrumarul Metodologic privind Organizarea Controlului Intern
existent pe site-ul MFP.
NOTA: pentru aceste activitati se recomanda auditorilor interni sa faca facilitarea
intelegerii.
c)formarea si perfectionarea profesiei destinata cunostintelor teoretice si practice gestiunea
riscurilor si controlului intern.
Consilierea se organizeaza si desfasoara sub mai multe forme:
-misiuni de consiliere formalizate cuprinse in plan care respecta OMFP 1702/2005, in
general pentru abordari sistematice si metodice si care se finalizeaza cu raport de
consiliere.
-misiuni de consiliere cu caracter informal, neformalizat realizate prin participarea in
cadrul unor comitete, schimburi de informatii, realizate dupa procedurile specifice acestora.
-misiuni de consiliere pentru situatii exceptionale (alegeri, cutremur, inundatii).

Reglementarea si coordonarea auditului intern in sistemul public din Romania

Prin legea nr. 672/2002 privind auditul public intern si OG 37/2004 privind
modificarile si completarile acestuia a fost reglementat auditul intern in entitatile publice,
ca activitatea functional independenta si obiectiva.
In entitatile economice din sistemul privat auditul intern este reglementat prin OUG
nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar republicata prin legea 133/2002.
Pentru restul entitatilor din sistemul privat auditul intern nu este obligatoriu, dar si
acestea sunt interesate sa-si organizeze activitatea de audit intern pentru accesarea
eventualelor fonduri structurale europene.
Organizarea auditului intern (AI)
Din punct de vedere structural:
a) Comitetul pentru API (CAPI)
b) Unitatea Centrala de Armonizare pentru API (UCAAPI)
c) Compartimentele de API din entitatile publice.
Nota : pctele a) si b) sunt organizate in structura Ministerului de Finante
Se înfiinţează Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) pe lângă Unitatea
Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), organism cu caracter
consultativ, pentru a acţiona în vederea definirii strategiei şi a îmbunătăţirii activităţii de
audit public intern, în sectorul public.

2
 Compartimentul de audit public intern se organizează astfel:
a) conducătorul instituţiei publice sau, în cazul altor entităţi publice, organul de conducere
colectivă are obligaţia instituirii cadrului organizatoric şi funcţional necesar desfăşurării
activităţii de audit public intern;
b) la instituţiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entităţi publice, auditul public
intern se limitează la auditul de regularitate şi se efectuează de către compartimentele de
audit public intern ale Ministerului Finanţelor Publice;
c) conducătorul entităţii publice subordonate poate stabili şi menţine un compartiment
funcţional de audit public intern, cu acordul entităţii publice de la nivelul ierarhic imediat
superior, iar dacă acest compartiment nu se înfiinţează, auditul entităţii respective se
efectuează de către compartimentul de audit public intern al entităţii publice de la nivelul
ierarhic imediat superior.
Compartimentul de audit public intern se constituie în subordinea directă a
conducerii entităţii publice şi, prin atribuţiile sale, nu trebuie să fie implicat în elaborarea
procedurilor de control intern şi în desfăşurarea activităţilor supuse auditului public
intern.Conducătorul compartimentului de audit public intern este numit/destituit de către
conducătorul entităţii publice, cu avizul UCAAPI; pentru entităţile publice subordonate
numirea/destituirea se face cu avizul organului ierarhic superior.Conducătorul
compartimentului de audit public intern este responsabil pentru organizarea şi desfăşurarea
activităţilor de audit.
Funcţia de auditor intern este incompatibilă cu exercitarea acestei funcţii ca
activitate profesională orientată spre profit sau recompensă.

Atribuţiile compartimentului de audit public intern sunt:

a) elaborează norme metodologice specifice entităţii publice în care îşi desfăşoară
activitatea, cu avizul UCAAPI sau al organului ierarhic superior, în cazul entităţilor publice
subordonate; b) elaborează proiectul planului anual de audit public intern;
c) efectuează activităţi de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management
financiar şi control ale entităţii publice sunt transparente şi sunt conforme cu normele de
legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate;
d) informează UCAAPI despre recomandările neînsuşite de căt re conducătorul entităţii
publice auditate, precum şi despre consecinţele acestora;
e) raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor şi recomandărilor rezultate din
activităţile sale de audit; f) elaborează raportul anual al activităţii de audit public intern;
g) în cazul identificării unor iregularităţi sau posibile prejudicii, raportează imediat
conducătorului entităţii publice şi structurii de control intern abilitate.
Auditul este o examinare metodica realizata in vederea determinarii daca activitatile
si rezultatele relative la subiectul examinat satisfac dispozitiile prestabilite si daca aceste
dispozitii sunt puse in opera intr-un mod eficace si apt in vederea atingerii obiectivelor"
Auditul se foloseste, atat cu titlu preventiv,in cadrul unui program de audit pentru
aprecierea eficacitatii unei organizatii, a unui proces, a unui procedeu, calificarea si
urmarirea unui furnizor, dar si cu titlu curativ, in situatii delicate: faliment (insucces) al
prestatiilor, stari de lucruri.
Auditul intern este, in interiorul unei intreprinderii sau al unui organism, o activitate
independenta de aprecierea sau controlul operatiilor; el este in serviciul Conducerii. In
acest domeniu, el este un control care are drept functie estimarea si evaluarea eficacitatii

3
altor controale.
Obiectivul auditului intern este de a asista membrii Conducerii in exercitarea eficace
a responsabilitatilor lor furnizând analize, aprecieri, recomandari si comentarii pertinente
referitoare la activitatile examinate.
Auditorul intern este vizat de toate fazele activitatii intreprinderii care intereseaza
Conducerea. Aceasta implica faptul de a apela pâna la aspecte contabile si financiare pentru
atingerea unei intelegeri depline a operatiilor examinate.
Auditul intern este o functie care se recomanda sa fie organizata in structura
entitatilor, indiferent daca functioneaza in sistemul public sau in sistemul privat.
In Romania, auditul intern este organizat prin lege in sistemul public, dar el ramane
o permanenta provocare si pentru sistemul privat.
In perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, cand fondurile de preaderare
(PHARE, ISPA si SAPARD) se vor transforma, dupa aderare, in fonduri structurale, atat
pentru entitatile publice, cat si pentru cele private, va fi de neconceput ca acestea sa fie
derulate fara monitorizarea si evaluarea auditorilor interni.
Scopul auditului intern care se organizeaza in entitati este de a oferi consiliere
managementului general si de a evalua functionalitatea sistemului de control intern,
activitati prin care aduce o valoare adaugata entitatii auditate.

2.AUDITUL INTERN AL ENTITATILOR ECONOMICE

a) reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatii economice in

scopul desfasurarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si
proceselor de conducere a acestuia;
b) se exercita in cadrul entitatii economice de catre persoane din interiorul sau exteriorul
acesteia. Practicile de audit intern se diferentiaza in functie de activitatea entitatii.

Auditul intern are urmatoarele obiective:

_ conformitatea activitatilor din entitatea economica auditata cu politicile, programele si
managementul acesteia, in baza prevederilor legale,
_ evaluarea gradului de adecvare si aplicare a actiunilor de control financiar si nefinanciar
dispuse si efectuate de catre conducere in scopul cresterii eficientei entitatii economice;
_ evaluarea gradului de adecvare a datelor, informatiilor financiare si nefinanciare destinate
conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitatea economica;
_ protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor
de prevenire a fraudelor si procedurilor de orice fel;
Resposabilii pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea
lucrarilor/angajamentelor si semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa aiba calitatea de
auditor financiar.
Cu ocazia exercitarii independente a profesiei de auditor financiar, indiferent de
cadrul legal care se aplica pentru organizarea si functionarea auditului intern la entitatile
economice, auditorii financiari externi efectueaza si evaluarea auditului intern.
Aceasta evaluare se refera la gradul de adecvare a ariei de cuprindere a programelor conexe
aplicate, precum si la performantele auditului intern, pentru a determina masura in care
auditorii financiari externi se poate baza pe auditul intern.

4
 Camera Auditorilor financiari din Romania elaboreaza norme de audit intern aliniate
la standardele internationale de audit intern, care au ca obiective:
_ definirea principiilor de baza privind modul in care se exercita auditul intern;
_ asigurarea cadrului de lucru pentru cercetarea si promovarea activitatilor de audit intern;
_ stabilirea criteriilor de baza pentru evaluarea exercitarii auditului intern;
_ supravegherea proceselor, a structurilor organizatorice, a managemrntului organizatoric,
precum si a operatiunilor entitatii economice.
Normele elaborate de CAFR cuprind reguli de organizare, reguli de exercitare, reguli
de implementare si Codul de etica pentru profesia de auditor intern, care au drept scop:
a) definirea principiilor de baza privind modul in care se exercita auditul intern;
b) asigurarea cadrului de lucru pentru cercetarea si promovarea activitatilor de audit;
c) stabilirea criteriilor de baza pentru evaluarea exercitarii auditului intern;
d) supravegherea proceselor, a structurilor organizatorice, a managementului organizatoric,
precum si a operatiunilor entitatii.

Normele elaborae de CAFR cuprind:

a) reguli de organizare;
b) reguli de exercitare;
c) reguli de implementare; si
d) codul de conduita etica pentru profesia de auditor intern.
Reguli de organizare se refera la elemente definitorii ale entitatilor si ale persoanelor
care exercita aceasta activitate de audit intern.
Regulile de exercitare se refera la natura activitatilor de audit intern si stabilesc
criterii de calitate pe baza carora exercitarea acestor servicii poate fi evaluate.
Regulile de implementare se elaboreaza in functie de tipurile specifiice de
angajamente.
Codul de etica pentru profesia de audit imtern se bazeaza pe incredere in asigurarea
obiectivitatii sale referitoare la managementul riscului, controlului si conducerii.

2.1Audit public intern

2.1.1 Definitii

Auditul public este reglementat de LEGEA 672/19.12.2002 privind auditul public

intern.
Potrivit legii 672/2002, auditul public intern:
_ reprezinta activitatea functionala independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere
conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand
activitatile entitatii publice;
_ ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si
metodica, prin care se evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de
conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare;
-este o functie independenta de evaluare stabilita in cadrul unei entitatii publice;
-are rolul de a contribui la buna si efectiva gestiune a fondurilor publice.
Economicitatea reprezinta minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea

5
rezultatelor astimate ale activitatii. Cu mentinerea calitatii corespunzatoare a acestor
rezultate.
Eficieta reprezinta maximizarea rezultatelor unei activitati in relatie cu resursele
utilizate;
Entitate publica autoritate publica, institutie publica, compania/societatea nationala,
regia autonoma, societate comerciala la care statul sau o unitate administrativ teritoriala
este actionar majoritar, cu personalitate juridica, care utilizeaza, administreaza fonduri
publice si/sau patrimoniul public;

2.1.2.Obiectivele auditului public intern sunt:

a. asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si

activitatile entitatii publice;
b. sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si
metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere
bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii.
De asemenea, constituie obiective aferente activitatii de audit public intern:
evaluarea managementului riscurilor si evaluarea sistemelor de control.
Auditul public intern ajuta entitatea publica sa:
_ identifice si sa evalueze riscurile semnificative si contribuie la imbunatatirea sistemelor
de management al riscurilor, sisteme a caror eficacitate o supravegheaza si evalueaza,
_ sa mentina un sistem de control adecvat prin evaluarea eficacitatii si eficientei acestuia,
contribuind la imbunatatirea lui continua.
Sfera auditului public intern cuprinde:
a) activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica din
momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii
finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titulurilor de creanta,
precum si facilitatile acordate la incasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea sau
inchirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitatilor administrative
teritoriale;
d) sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele
informatice aferente.

2.1.3.Desfasurarea auditului public intern

Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o
entitate publica inclusiv asupra activitatilor entitatilor subordonate cu privire la:
- formarea si utilizarea fondurilor publice;
- administrarea patrimoniului public.
Se auditeaza, cel putin odata la 3 ani:
a) angajamentele bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata,
inclusiv din fondurile comunitare;
b) platile asumate prin angajament bugetar si legale, inclusiv din fondurile comunitare;
c) vanzare, gajare, conservarea sau includerea de bunuri din domneniul privat al statului ori
a unitatilor administrativ teritoriale;

6
d) concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitatilor
administrative teritoriale;
e) constituirea veniturilor publice, respective modul de autorizare si stabilire a titlurilor de
creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;
f) alocarea creditelor bugetare;
g) sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;

2.2Analiza riscurilor

Riscul este posibilitatea de a se produce un eveniment susceptibil de a avea un

impact asupra realizarii obiectivelor. Riscul se masoara in termeni de consecinte si de
probabilitate.
Riscul reprezinta orice eveniment, actiune, situatie sau comportament cu impact
nefavorabil asupra capacitatii entitatii publice de a realiza obiectivele.

Categorii de riscuri:

o riscuri de organizare: lipsa unor responsabilitati precise; insuficienta organizare

a resurselor umane; documentatia insuficienta, neactualizarea;
o riscuri operationale: neinregistrarea in rezultate ca urmare a riscului sau a consecintelor
justificative; lipsa unui control asupra operatiilor cu risc ridicat,
o riscuri financiare: plati nesecurizate; nedetectarea operatiilor cu risc financiar;
o riscuri generate de schimbarile legislative, structurale, manageriale.
Riscul are doua componente si se bazeaza pe doua estimari:
_ probabilitatea de aparitie, respective probabilitatea ca riscul sa revina;
_ nivelul impactului, respectiv gravitatea consecintelor directe si indirecte si durata
acestora, se estimeaza gradul de gravitate al pierderii care poate sa rezulte ca
urmare a riscului sau a consecintelor.

Analiza riscurilor parcurge urmatoarele faze:

_ analiza activitatii entitatii auditate;

_ identificarea si evaluarea riscurilor inerente, respectiv a riscurilor de eroare
semnificativa a activitatilor entitatii auditate, cu incidenta asupra operatiilor
financiare;
_ verificarea existentei controalelor interne, a procedurilor de control intern,
precum si evaluarea acestrora;
_ evaluarea punctelor slabe, cuantificarea si impartirea lor pe clase de risc.
Masurarea riscului depinde de probabilitatea de aparitie a riscului si de gravitatea
consecintelor evenimentelor.
Probabilitatea de aparitie a riscurilor se masoara prin utilizarea a doua criterii:
_ aprecierea vulnerabilitatii entitatii, exprimata pe trei nivele: redusa, medie,
mare.
_ aprecierea controlului intern: corespunzator, insuficient, cu lipsuri grave.

7
 Concluzii
Auditul intern este o contraverificare facuta de un tert si genereaza un control mai
eficient asupra activitatilor si responsabilitatilor.Cu toate acestea, recomandarile
compartimentului de audit intern nu devin obligatorii, el ramanand in pozitia de consultant
intern.
Auditul intern are rol de consiliere, de recomandare, nu de decizie.
Plusul de valoare adus de auditul intern este rezultat al aportului de competenta
pentru practicarea unui control international.
Auditul intern are caracter represiv si preventiv. In cazul caracterului represiv
auditul intern, scoate la iveala erorile, fraudele, deturnari de fonduri .Auditul intern cu
caracter preventiv pune accent pe recomandari (conciliere,consultanta) care permit
managerilor sa progreseze printrun mai bun control asupra activitatii si responsabilitatii.
Auditul este o examinare metodica realizata in vederea determinarii daca activitatile
si rezultatele relative la subiectul examinat satisfac dispozitiile prestabilite si daca aceste
dispozitii sunt puse in opera intr-un mod eficace si apt in vederea atingerii obiectivelor"
Auditul se foloseste, atat cu titlu preventiv,in cadrul unui program de audit pentru
aprecierea eficacitatii unei organizatii, a unui proces, a unui procedeu, calificarea si
urmarirea unui furnizor, dar si cu titlu curativ, in situatii delicate: faliment (insucces) al
prestatiilor, stari de lucruri.
Auditul intern este, in interiorul unei intreprinderii sau al unui organism, o activitate
independenta de aprecierea sau controlul operatiilor; el este in serviciul Conducerii. In
acest domeniu, el este un control care are drept functie estimarea si evaluarea eficacitatii
altor controale.
Obiectivul auditului intern este de a asista membrii Conducerii in exercitarea eficace
a responsabilitatilor lor furnizând analize, aprecieri, recomandari si comentarii pertinente
referitoare la activitatile examinate.
Auditorul intern este vizat de toate fazele activitatii intreprinderii care intereseaza
Conducerea. Aceasta implica faptul de a apela pâna la aspecte contabile si financiare pentru
atingerea unei intelegeri depline a operatiilor examinate.
Pentru a ajunge la acest obiectiv final sunt implicate activitatile urmatoare:
 examinarea si aprecierea sinceritatii, suficientei si aplicarea controlului
contabil, financiar si operational si promovarea unui control eficace la un cost
rezonabil;
 verificarea conformitatii cu politicile, a planurilor si a procedurilor stabilite;
 verificarea la ce punct activele societatii sunt justificate si prezervate de
pierderi de orice natura;
 verificarea exactitatii informatiilor utilizate de catre Conducere;
 evaluarea calitatii actiunii in punerea in executie a responsabilitatilor asumate;
 recomandarea de ameliorari operationale.
Auditorul este persoana care are calificarea si care este mandatat pentru a conduce
toate componentele unui audit.
 Nu apartine unei caste superioare si nu este investit cu nici o putere;
 Constata fapte;
 Respecta principii deontologice stricte;
 Apartine unui corp nou de meserii creat in ultimii ani.

8
 Responsabilitatile auditului intern in cadrul organizatiei trebuie sa fie clar stabilite de
catre Conducere. Autoritatea sa trebuie sa permita auditorului intern accesul deplin la
documente, la bunuri si la persoanele care au un raport cu subiectul controlat. Auditorul
intern trebuie sa fie liber sa verifice, sa estimeze valoarea politicilor, a planurilor, a
procedurilor si a rapoartelor interne si externe.
Responsabilitatile auditului intern sunt:
 de a informa si consilia Conducerea, in acord cu deontologia Institutului
International al Auditorilor Interni;
 de a coordona activitatile sale cu cele ale altor grupe de control, astfel incât sa
garanteze cât mai bine posibil securitatea controalelor si eficacitatea organizatiei.
In indeplinirea functiilor sale, un auditor intern nu are asupra activitatilor pe care le
controleaza nici responsabilitate directa, nici autoritate. Din aceste motive, controlul si
avizul auditorului intern nu trebuie in nici un mod sa descarce alte persoane de exercitarea
responsabilitatilor care le-au fost repartizate.
Independenta este esentiala pentru eficacitatea auditului intern. Ea se obtine, in primul
rând, prin statutul sau si prin obiectivitatea sa:
 statutul functiei de audit intern si sustinerea pe care i-o aduce Conducerea sunt
determinanti majori ai actiunii si ai valorii sale. Din acest motiv conducatorul
functiei de audit intern, trebuie sa fie atasat unui compartiment a carui autoritate
acopera un domeniu intins si asigura, la recomandarile sale, o actiune eficace,
adecvata actiunii sale eficace vis-ŕ-vis de recomandarile auditorului;
 obiectivitatea este esentiala functiei de audit. Pentru acest motiv, un auditor intern
nu trebuie sa defineasca si sa puna in loc proceduri in orice activitate normala
supusa la controlul sau; aceasta ar fi de natura sa compromita independenta sa.

9
10