3.

APENDICITA ACUTA
Definitie:
Apendicita este inflamatia acuta a apendicelui, un rest embrionar al
intestinului, in deget de manusa, atasat de cec. In structura apendicelui
intra intra tesut limfatic, producator de anticorpi si muschi netezi ca ai
peretelui intestinal, dar mai putin dezvoltati.In marea majoritate a cazurilor
de apendicita se descrie obstructia lumenului apendicular, aceasta fiind
principala cauza a afectiunii. In cazurile in care obstructia intralumenala nu
este prezenta se presupune o compresiune externa prin bride sau
modificari de pozitie ce impiedica buna circulatie a materiilor prin lumen. Ca
urmare a obstructiei are loc afectarea perfuziei sanguine a organului,
distensia sa, si infectarea. Daca inflamatia si infectia ataca peretele
apendicular, organul se perforeaza, determinind peritonita sau un abces
local.
Apendicita este uneori controlata cu succes de catre organism, iar
simptomele se remit, nefiind necesara interventia chirurgicala, aceste
cazuri sunt mai frecvente la batrini si la administrarea de antibiotice.
Apendicita acuta se poate manifesta foarte variat, putand mima orice
afectiune acuta dureroasa abdominala.
Simptomul principal in tabloul clinic al apendicitei este durerea abdominala, initial difuza
si nelocalizata, in zona ombilicala. Urmatorul simptom este anorexia, care progreseaza
spre greata si varsaturi, febra, constipatie sau diaree cu gaze, iar in stadiu tardiv, oprirea
tranzitului pentru materii si gaze, si colaps cardio-circulator.
Evolutia apendicitei fara interventie chirurgicala, este agravarea progresiva a semnelor
si simptomelor, de unde rezulta importanta precocitatii diagnosticului si instituirii
tratamentului. Cea mai serioasa complicatie in apendicita este perforatia, cu peritonita

libera sau fistulizarea in organele vecine. Sepsticemia este de asemenea o complicatie

letala. Incidenta apendicitei este scazuta la persoanele cu o dieta care include fibre,
impiedicind astfel formarea fecalitilor, accelerarea tranzitului intestinal si scazind
vascozitatea materiilor fecale. Mortalitatea in apendicita se ridica la 20% la pacientii mai
in virsta de 70 de ani, datorita intirzierii diagnosticului. Perforatia este frecventa la
persoanele mai mici de 18 ani si peste 50 de ani. Rata generala de mortalitate este de
0,2-0,8% si este atribuita complicatiilor afectiunii, decit interventiilor chirurgicale.

Etiologie:
Cea mai frecventa cauza este ocluzia lumenului apendicular, realizata prin: - fecaliti, simburi de fructe - hiperplazia
foliculilor lifoizi, asociata cu alte boli infectioase si inflamatorii: boala Crohn, gastroenterita, ameobioza, infectiile
respiratorii, mononucleoza - obstructia lumenului prin paraziti intestinali, corpuri straine, tuberculoza, tumori.
Compresiunile extrinseci tumorale, modificari de pozitie ce impiedica circulatie materiilor prin lumen, sau bride postchirurgicale, sunt cauze mai rare.
Apendicita acut poate surveni la oeice vrst, ns fresvena cea mai mare este ntre 10-30 ani, motiv pentru care a
fost denumi i boala tinereii. n apariia apendicitei acute elementul patogenic determinat este cel infecios care
gsete condiii favorizante prin:
- situaia anatomic a apendicelui care constituie un fund de sac cu coninut bacterain, ce se poate exacurba prin
transformarea ntr-o cavitate nchis prin obstrucie ( copolii, corpuri strine n special, smburi mici de fructe );
-constipaie cronic;
-parazitare ( oxiuri, ascarizi, tenie );
-infecii generale ( gripa, angine pneumococice);
Agentul infecios nu este un germen specific, cel mai frecvent se gsete colibacilul singur sau n asociere cu ali
germeni-streptococ, pneumococ sau anaerobi (cacilul funduliformis ). Ptrunderea microbilor se poate face local prin
efracia micoasei apendiculare sau pe cale hematogen n cazul unor boli infecioase.

PATOGENIE :
Ca urmare a obstructiei lumenului apendicular, are loc afectarea circulatiei
sanguine a organului, agravata si de inflamatia peretelui prin infectie.
Aceasta duce la acumularea de fluid intraluminal si distensie - cauza
primara a durerii resimtite.

Drenajul limfatic si venos ineficient, permite bacteriilor existente sa

prolifereze si sa invadeze peretele intestinal. Se produce necroza
apendiculara, care impreuna cu infectie duc in 12-24 de ore de la debut la
perforare. In tervalul variaza mult de la pacient la pacient.
Deversarea continutului purulent in marea cavitate peritoneala conduce la
declansarea peritonitei, aceasta poate fi localizata sau generalizata in
functie de conditiile locale si rezistenta organismului. In conditii favorabile
se formeaza bride de aderenta, intre organele vecine, realizind un baraj in
jurul apendicelui inflamat - plastron apendicular. Sub terapie
medicamentoasa el se poate resorbi lent, in 2-3 luni. Plastronul poate
abceda, abcesul deschizindu-se in marea cavitate peritoneala.
Evolutia anatomopatologica a leziunilor poate urma trei faze: apendicita
acuta catarala - congestie apendicita acuta flegmonoasa - microabcese
parietale care pot conflua si deschide in lumen apendicita acuta
gangrenoasa - procesul inflamator determina tromboza arteriala cu necroza
parietala, ce poate fi urmata de perforatie peritoneala.
ANATOMIE PATOLOGIC:
Aspectul anatomico-patologic al apendicitei acute este variat si depinde pe de o parte de circulaia microbilor, iar pe
de alt parte de reactivitatea organismului, astfel putem avea:
a) Apendicita acut cataral n care apendicele este congestionat, hiperemiat cu desen vascular accentuat, mezoul
evideniat i mucoaa ngrot cu pete echimotice.
b) Apendicita acut flegmonoas n care apendicele este mrit de volum, cu aspect de limb de clopot, cu luciul
seroasei disprut, cu false membrane, mezoapendicele este infiltrat, friabil, cu adenopatie, iar n lumenul apendicelui
gsim puroi i microabcese perietale; n cavitatea peritomal gsim un lichid seros, tulbure, cu false membrane.
c) Apendicita acut gangrenoas n care apendicele are culoarea neagr-verzuie, cu aspect de frunz veted,
peetele flasc poate prezenta una sau mai multe perforaii; mezoapendicele este edematiat, friabil, vasele
apendiculare trombozate; n cavitatea abdominal lichid tulbure, fetid i infecios.
d) Plastromul apendicular se caracterizeaz prin aglutinarede ause i marele epiplon n jurul apendicelui, care are
aspect flegmonos, pentru a bloca aspectul inflamator, Este o peritonit plastic. Plastromul se poate resorbi sau
abceda, deschizndu-se n peritoneu, ntr-un organ cavitar sau la perete.

e) Perforaia apendicular reprezint o form evolutiv a apendicitei flegmonoase, dar mai ales a celei gangrenoase.
Perforaia poate fi punctiform sau din contr, att de mare nct amputeaz segmentul

CLASIFICARE - FORME CLINICE:

Formele clinice ale apendicitei se impart dupa localizare, dupa aspectul

anatomo-clinic si dupa virsta si sex.
Dupa localizare se descriu: - apendicita pelvina - apendicita retrocecala apendicita subhepatica - apendicita mezoceliaca - apendicita in fosa iliaca
stinga-situs inversus - apendicita herniara.
Dupa aspectul anatomo-clinic se descriu: - apendicita acuta catarala apendicita acuta flegmonoasa - apendicita acuta gangrenoasa - apendicita
acuta seroasa, purulenta, hipertoxica din peritonita acuta generalizata apendicita acuta cu plastron.
Dupa virsta si sex se descriu: - apendicita acuta la copil, care se
manifesta ca o infectie acuta cu febra, varsaturi, convulsii, anorexie, greata,
tulburari de tranzit; durerile abdominale sunt difuze, se accentueaza
noaptea - apendicita acuta la batrini- are semne mai putin alarmante,
datorita slabeireactivitati a organismului - apendicita acuta in sarcina - este
cea mai frecventa afectiune acuta la gravide.

CLASIFICAREA APENDICITEI ACUTE:

n conformitate cu clasificrile morfopatologice curente
ale apendicitei acute considerm posibil s difereniem 3
variante clinice evolutive ale apendicitei:

a) Apendicita acut necomplicat: apendicita acut

cataral, flegmonoas sau gangrenoas, necomplicat cu
peritonit (pacienii spitalizai n primele 12-24 ore).
b) Apendicita acut distructiv: apendicita flegmonoas,
gangrenoas i perforat, complicat cu peritonita
localizat (plastron apendicular) sau generalizat, abcese
intraabdominale,inclusiv hepatice.
c) Apendicita rezidual, dup apendicita acut.
- Apendicita acut necomplicat, inclusiv apendicita
acut simpl (cataral), flegmonoas, gangrenoas,
necomplicat cu peritonita supurativ (durata de la
debut: 12-24 ore).
Spitalizarea se face obligatoriu n secia chirurgie
general a oricrui spital, care acord asistena
chirurgical de urgen.

MANIFESTRI CLINICE:
Simptomatologie:
Semnele generale n apendicita necomplicat sunt: temperatura
37,5-38C, pulsul normal sau uor accelerat.

Pacienii cu apendicit prefer poziia antalgic n supinaie, cu

coapsa dreapt n uoar flexie, iar mobilizarea i tusea
accentueaz durerea.
Participarea abdomenului la micrile respiratorii este diminuat.
Limba este sabural, uor uscat.
Palparea evideniaz n cazul poziiei anatomice tipice a
apendicelui urmtoarele semne fizice: - durere n fosa iliac
dreapt (inclusiv punctele dureroase Mc Burney, Kummel, Lanz); aprare/contractur muscular aceeai zon; - semnul de
decompresiune brusc abdominal (Blumberg) pozitiv;
- hiperestezia cutanat n ariile nervilor spinali T10, T11 i T12
este semnificativ n formele incipiente ale bolii, cnd durerea la
palpare i aprarea muscular sunt incerte;
- semnul Rowsing: durere n fosa iliac dreapt, cnd se exercit o
presiune la nivelul fosei iliace stngi;
- semnul Sitcovski i Bartomier-Michelson: durere spontan i la
palpare n fosa iliac dreapt, cnd pacientul este poziionat n
decubit lateral stng;
- tueul rectal/vaginal este puin sensibil. Tabloul clinic descris
caracterizeaz forma comun a apendicitei acute necomplicate.
Semnele de localizare atipic a apendicelui inflamat.
Componenta visceral a durerii este resimit de pacient n
funcie de localizarea apendicelui, iar componenta somatic este
perceput n regiunea n care cecul s-a oprit din rotaie .
Apendicita acut retrocecal: Durerea i aprarea muscular
n zona supra- i retroiliac Leriche, cauzat de contractura
inflamatorie a muchiului iliopsoas drept, se evideniaz prin
manevra psoasului semnul Cope I (pacientul este poziionat n
decubit lateral stng, examinatorul extinde ncet membrul pelvin

drept al bolnavului, aceasta provoac durere n fosa iliac

dreapt).
Pe acelai fenomen (contractura inflamatorie a muchiului iliopsoas drept) se bazeaz simptomele Obrazov i Razdolski.
Apendicita acut pelvin: Semnele subiective abdominale pot
fi absente, doar tueul rectal sau vaginal, exercitnd o presiune
asupra peritoneului fundului de sac Douglas, provoac durere
perceput de pacient n regiune hipogastric sau suprapubian.
Cnd apendicele inflamat este aderent la peretele lateral pelvin,
muchiul obturator intern este n stare de contractur
inflamatorie. Acest fenomen permite suspiciunea unei apendicite
acute pelvine cu ajutorul manevrei obturatorului semnul Cope II
(testul se realizeaz prin rotaia intern pasiv a membrului pelvin
drept flectat, pacientul fiind n supinaie).
Apendicita acut mezoceliac : Durerea i aprarea
muscular la palpare se localizeaz periombilical. n caz de
localizare retroiliac poate s apar durerea testicular, probabil
prin iritaia arterei spermatice i a ureterului.
Apendicita acut subhepatic : Durerea i aprarea
muscular se localizeaz sub rebordul costal drept.
Apendicita n stnga: Poate avea loc n caz de situs inversus
sau malrotaie; aceast form atipic de apendicit acut poate fi
suspectat cnd durerea somatic spontan i provocat prin
palpare, aprarea muscular i simptomul Blumberg sunt
percepute n fosa iliac stng.
Apendicita herniar: simuleaz semnele herniei strangulate. n
rezumat, principalele simptome ale apendicitei acute
necomplicate sunt: durerea somatic spontan, sensibilitatea la
palpare, semnele de iritaie peritoneal (aprarea/ contractura
muscular, simptomul de decompresie brusc) i secvena
semnelor: anorexiedurere-grea-vrsturi.

DIAGNOSTIC :

Studii de laborator:
- hemoleucograma
- evidentiaza leucocitoza peste 15.000/mm cub, cu 75% neutrofilie
- grup sanguin si Rh
- VSH si proteina C reactiva crescute
- teste ale inflamatiei
- analiza urinei
- normal in cele mai multe cazuri, dar poate fi modificat de hematurie, sau
prezenta leucocitelor in apendicitele retrocecale sau pelvine.
Studii imagistice Computer tomograf - este cel mai importanta metoda
imagistica pentru evaluarea pacientilor cu prezentari atipice. Prezinta
sensibilitate superioara in detectarea cauzei si a localizarii apendicitei fata
de alte metode. Procedeele cu contrast oral sau intravenos cresc
sensibilitatea la 98%. Tehnica este neinvaziva, cea fara contrast, rapida,
dar prezinta dezavantaje cum ar iradierea, socul anafilactic la agentii de
contrast intravenosi.
Ultrasonografia - cu o sensibilitate si sensibilitate de 85-90%, evidentiaza,
diametrul peste 6 cm a apendicelui, absenta peristalticii intestinale, colectie
de fluid periapenculara. Avantaje: neinvaziv, timp scurt de evaluare, lipsa
iradierii si potential de diagnostic diferential, mai ales la femeile la virsta
activitatii reproductive.

Radiografia abdominala joasa poate arata un fecalit, astazi acest procedeu

nu mai este folosit in mod frecvent.
Examenul baritat - avantajul utilizarii sale este descoperirea altor afectiuni
cum ar fi boala Crohn, cancerul de colon, colita ischemica. Dezavantajele
includ rata crescuta de cazuri nediagnosticate, iradierea, si caracterul
invaziv.
Laparoscopia - este metoda care poate preciza diagnosticul, constituind
astazi si cale de apendicectomie in cazurile initiale.
Diagnosticul pozitiv: se bazeaza pe triada Deulafoy: durere spontana,
aparare musculara si hiperestezie cutanata in fosa iliaca dreapta, la care se
adauga febra si leucocitoza.
Diagnosticul pozitiv al apendicitei depinde de urmtorii factori
majori: poziia anatomic a apendicelui inflamat, stadiul
procesului inflamator, vrsta i sexul pacientului.
DIAGNOSTICUL DIFERENIAL:

Deoarece apendicita acut este cea mai frecvent form a

abdomenului acut, exist un numr mare de afeciuni intra- i
extraabdominale, care se manifest prin simptome comune cu
faza visceral a apendicitei, iar uneori i cu simptome de
inflamaie somatic.
Diferenierea de aceste patologii (diverticulul Meckel, ulcerul
peptic perforat, invaginaia iliocecal la copii, peritonita primar,
ciucurii epiploici infarctizai prin torsiune, ischemia acut
mezenteric, colecistita acut, pancreatita) este obligatorie
pentru un diagnostic preoperator corect .

n caz de incertitudine diagnostic este indicat laparotomia

exploratorie sau laparoscopia.
Afeciunile respiratorii pneumonii, pleurezii bazale drepte cu
iradierea abdominal a durerii, uneori i cu contractura
muscular, se difereniaz uor prin examinarea clinic (percuie
i auscultaie), confirmat de radiografia toracic. Adenita acut
mezenteric este frecvent confundat cu apendicita la copii. Fiind
asociat cu o afeciune respiratorie (cefalee, tuse, febr), se
manifest cu durere i sensibilitate moderat n fosa iliac
dreapt, uneori i cu aprare muscular voluntar, dar fr
contractur muscular adevrat. Incertitudinea diagnostic cere
o supraveghere a pacientului timp de cteva ore. Dac durerea i
sensibilitatea la palpare persist, este indicat intervenia
chirurgical. Intraoperator, n caz c apendicita acut nu se
confirm, se constat un apendice normal i ganglioni mezenterici
inflamai.
Gastroenterita acut, gastroenterita viral, gastroenterita cu
Salmonella provoac durerea visceral periombilical cu crampe,
urmate de diaree apoas. Lipsesc sensibilitatea local la palpare
n fosa iliac dreapt i contractura abdominal. Operaia este
contraindicat.
Febra tifoid, rar n prezent, se manifest prin intoxicaie
general prostraie, erupii cutanate maculo-papulare,
bradicardie i scaun lichid cu snge. Este posibil perforaia
ileonului (1% din cazuri), care provoac peritonita i impune
intervenia chirurgical de urgen.
Enterita regional acut simuleaz apendicita, provoac febr,
durere i aprare muscular n fosa iliac dreapt. Diareea, greaa
i voma nu sunt suficiente pentru difereniere. Este indicat
laparoscopia diagnostic sau laparotomia exploratorie. Chiar dac
cecul i apendicele sunt normale este indicat apendicectomia.
Afeciunile genitale masculine (epididimita acut i torsiunea

testicular); durerea epigastric sau periombilical poate masca

semnele locale, care pot fi uor descoperite n cursul examinrii
obiective.
Afeciunile urologice (pielonefrita dreapt, urolitiaza cu calcul
ureteral, cistita acut) se exclud prin examinare clinic, analiza
urinei, ecografie i radiografie. Tratamentul antispastic contribuie
la diferenierea de apendicit.
Afeciunile ginecologice acute (anexita acut dreapt, piosalpinxul
perforat, chistul de ovar torsionat, ruptura foliculului Graaf sau
sarcina extrauterin cu hemoragie) se difereniaz uor prin
examinare clinic, inclusiv tueul vaginal. n caz de
hemoperitoneu este necesar puncia abdominal sau
laparoscopia.
Boala inflamatorie pelvin (peritonita pelvin). Dei durerea i
aprarea muscular sunt sczute, este posibil suspiciunea
apendicitei. n caz de examinare clinic incert, este necesar
laparoscopia.
Plastronul apendicular trebuie difereniat de neoplasmele cecale
i de colon, de tuberculoz ileocecal, de enterit regional,
maladia Crohn. Inapetena, scderea ponderal, tulburrile de
tranzit n anamnez sugereaz posibilitatea cancerului de colon,
dar este necesar confirmarea prin radiografie abdominal simpl
i clism baritat, laparoscopie.
Tumorile apendicelui (carcinoidul, mucocelul, adenocarcinomul)
se manifest prin simptome de apendicit i diferenierea este
posibil doar intraoperator.
Alte afeciuni purpura Henoch-Schnlein, colica saturnin,
crizele tabetice provoac durerea abdominal de tip vegetativ
fr contractur muscular, dar au i semne specifice care
favorizeaz diferenierea.

Astfel, cnd examinarea clinic corect nu rezolv incertitudinea

diagnostic sunt indicate investigaiile paraclinice n ordine
secvenial. Laparoscopia diagnostic, care lmurete confuzia
diagnostic n ultima instan poate fi urmat de procedee
curative celioscopice sau de conversie la intervenii chirurgicale
convenionale. Laparotomia exploratorie astzi se practic doar
atunci cnd laparoscopia este contraindicat sau imposibil.
Acurateea diagnosticului preoperator al apendicitei acute
depinde n primul rnd de corectitudinea examinrii clinice i
paraclinice. n SUA acest indicator ar putea fi n jur de 85%. Dac
este semnificativ mai redus, se recomand un diagnostic
diferenial preoperator mai riguros. Deoarece ultrasonografia i
tomografia computerizat n-au redus substanial rata greelilor de
diagnostic, pentru acuratee diagnostic de peste 90% ar fi
necesar o observaie mai ndelungat a pacienilor, dar aceasta
dup experiena lui Haller i colaboratorii ar contribui la creterea
ratei apendicitei perforate.
O alt cauz a limitelor acestui indicator al corectitudinii
diagnostice este apendicectomia negativ sau abuziv, cnd
apendicele excizat la pacienii cu simptomele clinice ale
apendicitei la examinarea histopatologic este normal.
Apendicectomia n majoritatea acestor cazuri amelioreaz
simptomele. Examinarea histopatologic extensiv a acestor
apendici normali a descoperit n foarte puine cazuri focare de
inflamaie (infiltraie polimorfonuclear) n submucoas i lamina
proprie, care ar fi rezultatul aciunii unor mediatori (TNF-alfa i
interleukina-2), considerai markeri sensitivi ai inflamaiei
apendiculare. Poate aceste focare de inflamaie sunt semnele cele
mai precoce ale apendicitei. Astfel, apendicectomia este
recomandat la pacienii cu tabloul clinic de apendicit chiar dac
apendicele nu pare inflamat la explorarea operatorie. Procentajul
acestor apendicectomii abuzive este diferit, de la 8% la 41%. n
SUA rata apendicectomiei negative este de 16% [2], n Finlanda

12%, n Suedia 40% cu reducere remarcabil n ultimii ani [3842]. Conform rezultatelor finale ale tratamentului apendicitei
acute se poate admite o frecven a apendicectomiei negative de
16% i o acuratee a diagnosticului de 85%.
EXPLORRI PARACLINICE:
Explorrile hematologice:
Leucocitoza moderat, de aproximativ 12000/mm3 n 25% din
cazuri, este prezent la pacienii cu apendicit necomplicat;
creterea peste 18000-20000/mm3 caracterizeaznd apendicita
perforat;
n 20-30% cazuri leucocitele pot fi normale. Raportul
neutrofile/limfocite > 3,5 este sugestiv pentru apendicita acut .
Analiza urinei este folosit pentru diferenierea de patologia
tractului urinar, dar n apendicita pelvin i retrocecal
sedimentul urinar poate conine hematii i leucocite.
Scintigrafia cu leucocite marcate cu Tc99m nu este o metod
uzual.
Radiografia abdominal simpl are importan semnificativ
pentru diagnosticul diferenial : ocazional, n caz de apendicit
tardiv i flegmon retroperitoneal conturul muchiului iliopsoas
drept lipsete sau este umbrit; pneumoperitoneul impune
diferenierea de ulcerul perforat, dar acesta apare rar n caz de
apendicita acut perforat (0-7%); imaginile hidro-aerice
determinate de ileusul paralitic apar n caz de peritonit.
Radiografia toracic este indicat pentru diferenierea de un
proces pneumonic localizat la nivelul lobului pulmonar inferior.
Ecografia cu presiune gradat evideniaz: apendicele sntos
sau inflamat (structur tubular nedeformabil, multistratificat,
>6 mm), mas tumoral sau exsudat pericecal. Pe de alt

parte, aceast explorare permite diferenierea de litiaza biliar i

renal i/sau evidenierea patologiei ginecologice.
Computer tomografia relev apendicita flegmonoas i abcesul
apendicular.
Clisma baritat evideniaz plastronul apendicular i permite
diferenierea de o tumor cecal. Laparoscopia este folosit ca
metod de diagnostic i eventual de tratament n caz de
suspiciune de apendicit acut i pentru diferenierea apendicitei
de patologia acut ginecologic (sindromul de fos iliac dreapt
PID Pelvic Inflammatory Disease).
ECG (electrocardiograma) pentru aprecierea funciei cardiace
pre- i postoperator.
Examinrile paraclinice vor fi folosite n ordine secvenial: dac
diagnosticul clinic este pozitiv (durere, asociat cu orice grad de
contractur muscular) sunt necesare pentru confirmare doar
analizele de snge i urin, iar n unele cazuri radiografia
abdominal; dac n procesul diferenierii diagnosticul rmne
neclar sau incert (exist doar durerea somatic, dar localizarea ei
i alte simptome ale apendicitei nu pot fi evideniate prin palpare)
se practic celelalte metode paraclinice dup necesitate, chiar i
laparoscopia diagnostic.
EVOLUIA sI COMPLICAIILE:
Plastronul apendicular (o forma de peritonita localizata) reprezinta o reactie a organismului de a
limita procesul inflamator de la nivelul apendicelui. Apare la 2-3 zile de la debutul inflamatiei
apendicelui, se prezinta ca o formatiune tumorala insotita de febra si numar de leucocite crescut.

Poate fi diagnosticat palpator, ecografic, manifestarile fiind cele din

perforatie, care se amelioreaza prin terapie medicamentoasa si punga cu
gheata.
Abcesul apendicular se produce prin lezarea partii centrale a plastronului, iar clinic bolnavul se
prezinta cu stare generala alterata, varsaturi, febra de tip septic.

Peritonita acuta, generalizata de cauza apendiculara, survine in primele 24-48 de ore de la debutul
crizei apendiculare, atunci cand leziunea apendiculara este de tip perforativ sau poate aparea mai
tarziu, in timpul evolutiei unui plastron apendicular.

Peritonita localizata poate apare fie in cazul unei perforatii microscopice,

fie la persoane cu o aparare locala si o rezistenta generale bune.
Peritonita generalizata apare la persoane cu aparare slaba, dar
manifestarile ei sunt mai reduse la batrini si tarati, care decompenseaza
mai usor.
Perforatia apendicitei are o incidenta mai mare la copii si virstnici, 50%
dintre persoanele sub 10 ani sau peste 50 de ani putind fi afectate. Se
manifesta clinic prin exacerbarea simptomelor, cresterea febrei, aparitia
contracturii abdominale. Consecinta este peritonita localizata sau
generalizata, sau un abces.
Pileflebita este o tromboflebita supurata a sistemului venos port. Aparitia
frisonului la un bolnav cu apendicita acuta sugereaza o diseminare a
procesului infectios, iar starea subicterica, urmata la citeva zile de
constatarea ecografica a unui abces hepatic pun dignosticul de pileflebita.

Complicatiile operatorii sunt uneori redutabile, interventia nefiind lipsita de riscuri, la care se adauga
si cele anestezice.
Rata de complicatii este direct proportionala cu vechimea si extensia bolii, fiind influentata si
de afectiunile asociate. Riscurile sunt mai mari la persoanele varstnice.