Parohia Sfântul Gheorghe Vechi

Sãptãmâna 28.II - 06.Iii.2010

Al 214-lea cuvânt

cuvânt spre folos

"Doamne [i St`p#nul vie]ii mele,
duhul tr#nd`viei, al grijii de multe, al iubirii de st`p#nire
[i al gr`irii \n de[ert nu mi-l da mie.
Iar duhul cur`]iei, al g#ndului smerit, al r`bd`rii [i al dragostei,
d`ruie[te-l mie, robului T`u.
A[a Doamne, |mp`rate, d`ruie[te-mi ca s`-mi v`d gre[alele mele
[i s` nu os#ndesc pe fratele meu,
c` binecuv#ntat e[ti \n vecii vecilor. Amin".
Rug`ciunea Sf#ntului Efrem Sirul
nr. 214 Cuvânt spre folos pagina 2

Duminica întâia din post

(a Sfântului Grigorie Palama)

pericopa sfintei evanghelii

dupã sfântul apostol ºi evanghelist marcu (ii, 1-12)
(Vindecarea sl`b`nogului din Capernaum)

1. {i intr#nd iar`[i \n Capernaum, p`catele, f`r` numai unul

dup` c#teva zile s-a auzit c` este \n
cas`.
2. {i \ndat` s-au adunat mul]i, \nc#t
nu mai era loc, nici \naintea u[ii, [i le
gr`ia lor cuv#ntul.
3. {i au venit la El, aduc#nd un
sl`b`nog, pe care-l purtau patru in[i.
4. {i neput#nd ei, din pricina
mul]imii, s` se apropie de El, au
desf`cut acoperi[ul casei unde era
Iisus [i, prin sp`rtur`, au l`sat \n jos
patul \n care z`cea sl`b`nogul.
5. {i v`z#nd Iisus credin]a lor, i-a zis
sl`b`nogului: Fiule, iertate \]i sunt
p`catele tale!
6. {i erau acolo unii dintre c`rturari,
care [edeau [i cugetau \n inimile lor:
7. Pentru ce vorbe[te Acesta astfel?
El hule[te. Cine poate s` ierte
Dumnezeu?
8. {i \ndat` cunosc#nd Iisus, cu duhul
Lui, c` a[a cugetau ei \n sine, le-a zis
lor: De ce cugeta]i acestea \n inimile
voastre?
9. Ce este mai u[or a zice sl`b`nogu-
lui: Iertate \]i sunt p`catele, sau a
zice: Scoal`-te, ia-]i patul t`u [i
umbl`?
10. Dar, ca s` [ti]i c` putere are Fiul
Omului a ierta p`catele pe p`m#nt, a
zis sl`b`nogului:
11. Zic ]ie: Scoal`-te, ia-]i patul t`u [i
mergi la casa ta.
12. {i s-a sculat \ndat` [i, lu#ndu-[i
patul, a ie[it \naintea tuturor, \nc#t
erau to]i uimi]i [i sl`veau pe
Dumnezeu, zic#nd: Asemenea
lucruri n-am v`zut niciodat`.
pagina 3 Cuvânt spre folos nr. 214

SÃPTÃMÂNA 28.ii - 06.iiI.2010

ZI CALENDAR INTERVAL PROGRAM LITURGIC PreoÞi slujitori
ORAR În ordinea slujirii
Duminic` † Sfin]ii Cuvio[i Ioan Casian Romanul [i 08.00-12.00 - Utrenia [i Sfânta Liturghie Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Gherman din Dobrogea; Cuv. Vasile M`rtu Pr. Ionel Durlea
risitorul [i Sf. Sfin]it Mucenic Nestor Pr. Cristian Deheleanu

Luni Cuv. Muceni]` Evdochia; Cuv. Domnina;

Sf. Muceni]` Antonina; Sfin]ii Mucenici
Marcel [i Anton
Mar]i Sf. Sfin]it Mucenic Teodot, Episcopul Cirenei;
Sf. Mucenici Isihie [i Nestor

Miercuri Sfin]ii Mucenici: 17.00-19.00 - Sf#nta Liturghie Pr. Sorin-Vasile Tanc`u

Eutropiu, Cleonic [i Vasilisc a Darurilor mai înainte sfin]ite Pr. Ionel Durlea
Pr. Cristian Deheleanu

Joi Cuv. Gherasim de la Iordan;

Sf. Mucenici Pavel [i Iuliana, sora lui

Vineri Sf. Mucenici Conon din Isauria [i Conon 17.00-19.00 - Sf#nta Liturghie Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Gr`dinarul; Sf. Muceni]` Iraida a Darurilor mai înainte sfin]ite Pr. Ionel Durlea
Pr. Cristian Deheleanu
S#mb`t` Sfin]ii 42 de Mucenici din Amoreea; 08.00-12.00 - Sf#nta Liturghie [i Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Sf. Eufrosin; (Pomenirea mor]ilor) Parastas pentru cei adormi]i Pr. Ionel Durlea
Pr. Cristian Deheleanu
17.00-18.00 - Vecernia Mare [i Cuv#nt de Pr. Ionel Durlea
\nv`]`tur` la Apostolul zilei

cuvânt la duminica a doua a sfântului ºi marelui post

(a Sfântului Grigorie Palama)
Folosul m`rturisirii si al cercet`rii con[tiin]ei \n toate zilele
"Cine e[ti tu?"
(Ioan 1, 19)
Folosul m`rturisirii si al
cercet`rii con[tiin]ei \n toate zilele
De vreme ce noi, ori aici, ori \n via]a
cea viitoare, neap`rat trebuie s` ne
\ntrist`m pentru p`catele noastre, apoi
este mai bine ca noi s` facem aceasta aici
dec#t \n acea lume. De unde reiese aceas-
ta ? Din cuvintele Psalmistului, precum [i
din Evanghelie. Adic` Psalmistul zice:
"Cine \n iad se va m`rturisi ]ie ?" (Ps. 6, 6).
El cu aceasta voie[te s` spun` c` cineva
nu se va putea m`rturisi Domnului \n iad,
ci c` aceast` m`rturisire acolo nu va
putea ajuta la nimic. Acela[i lucru ne-a
\nv`]at Hristos \ntr-o pild` (Lc. 16, 19 [i
urm.). Era un s`rac, cu numele Laz`r,
Sfântul Ioan Gur` de Aur
peste tot plin ele bube [i ele umfl`turi, [i
cuprins de o boal` nevindecat`. {i era un
bogat, care nu da nimica s`racului, m`car
din firimiturile sale. Dar ce trebuie s`
povestesc eu toat` pilda? Voi o cunoa[te]i
cu des`v#r[ire: nemilostivirea bogatului,
cum el nu hr`nea pe s`rac, dar [i nevoia [i
foamea acestuia, cu care el de-a pururea
avea a se lupta. A[a s-a petrecut cu d#n[ii
\n via]a aceasta. Iar` dup` ce am#ndoi au
murit, bogatul acela a v`zut pe cel s`rac
\n s#nul lui Avraam. Si ce a zis ? "P`rinte
Avraame", a zis el, "trimite pe Lazar s`-[i
\nting` v#rful degetului s`u \n ap`, [i s`-
mi r`coreasc` limba mea, c` m` chinuiesc
\n v`paia aceasta" (Lc. 16, 24). Vezi
r`spl`tire ? El nu d`duse aceluia nici
m`car firimiturile [i ele aceea acum nu
nr. 214 Cuvânt spre folos
prime[te nici o pic`tur` ele ap`; "c`ci cu
ce m`sur` ve]i m`sura, zice Hristos, cu
aceea[i vi se va m`sura [i vou`" (Mc. 4,
24). {i ce a r`spuns Avraam la
rug`mintea bogatului ? "Fiule! i-a zis el,
tu ai primit cele bune \n via]a ta, iar`
Laz`r cele rele. Iar` acum acesta se
m#ng#ie, iar` tu te chinuie[ti (Lc. 16, 25).
Dar s` ne \ntoarcem iar`[i la prop-
unerea noastr`, c` cineva trebuie s` se
poc`iasc` de p`catele sale \nc` \n via]a
aceasta. A[a c` v` poftesc, v` rog [i v`
conjur, ca aici s` pl#ngem pentru p`catele
noastre, aici s` suferim pentru d#nsele.
Aici trebuie s` ne arunce \n \ntristare
cuvintele cele de pedeaps` ale preotului,
ca s` nu ne \nsp`im#nte \n acea lume
adev`ratele pedepse ale lui Dumnezeu.
Aici trebuie s` ne r`neasc` predicarea,
pentru ca s` nu ne road` \n acea lume
viermele cel neadormit. Aici arde-ne
dojana [i mustrarea, pentru ca s` nu ne
ard` acolo focul iadului. Este drept ca
aceia care sufer` aici, acolo s` se
m#ng#ie, iar` aceia care aici tr`iesc \n
desf`tari [i cu u[ur`tatea min]ii, [i nu le
pas` nicidecum de p`catele lor, este drept
ca acolo, neap`rat, s` pl#ng` [i s` se vai-
ete [i s` scr#[neasc` din din]i.
Aceste cuvinte nu sunt ale mele, ci
sunt tocmai cuvintele Aceluia care are s`
ne judece \n acea lume. El zice: "Ferici]i
cei ce pl#ng, c` aceia se vor m#ng#ia; dar
vai vou`, care r#de]i acum, c` ve]i pl#nge
[i v` ve]i t#ngui" (Lc. 6, 25). A[adar, este
mult mai bine a schimba un necaz scurt si
o durere scurt` pe ni[te bunuri [i bucurii
ve[nice [i nepieritoare, dec#t a se desf`ta
cineva [i a fi u[uratic la minte \n aceast`
via]` scurt` [i trec`toare, iar apoi a c`dea
\ntr-o pedeaps` ve[nic`.
Dar poate c` te ru[inezi a-]i m`rtu
risi p`catele tale ?
O, ce nebunie ! Mai v#rtos trebuie
pagina 4
s` te ru[inezi de a s`v#r[i p`catele ! Noi
\ns` facem dimpotriv`. Noi s`v#r[im
p`catul f`r` nici o ru[ine [i f`r` groaz`,
dar c#nd trebuie s` ne m`rturisim, atunci
ne ru[in`m [i st`m pe g#nduri, pe c#nd ar
trebui s` fim voio[i [i gata la aceasta. C`ci
nu este ru[ine a se p#r\ cineva pe sine
pentru p`cat, ci este o fapt` dreapt` [i
\mbun`t`]it`. Dac` aceasta nu ar fi o
fapt` dreapt` [i bun`, Dumnezeu n-ar fi
\ng`duit r`spl`tire pentru d#nsa. Iar`,
cum c` m`rturisirea p`catelor se
r`spl`te[te ele Dumnezeu, po]i a te
\ncredin]a de la Profet, cand zice: "Spune
tu faradelegile tale \nt#i, ca s` te
\ndreptezi" (Is. 43, 26).
{i cine poate s` se ru[ineze de
m`rturisirea p`catelor sale, prin care toc-
mai are s` se libereze de p`cate ? Sau nu
cumva Dumnezeu ne porunce[te a
m`rturisi p`catele noastre, pentru ca s`
ne poat` pedepsi ? Nici vorb` c` El nu ne
porunce[te aceasta pentru ca s` ne poat`
pedepsi, ci pentru _ca s` ne poat` ierta.
La judec`toriile lume[ti, \ntr-
adev`r, se \nt#mpl` c` dup` m`rturisirea
vinov`]iei, urmeaz` pedeapsa. Pentru ca
cineva s` nu t`g`duiasc` de frica pedep-
sei p`catele sale [i \naintea lui Dumnezeu,
de aceea Psalmistul a zis: "M`rturisi]i-v`
Domnului, c` este bun, iar mila Lui este
ve[nic`" (Ps. 106, 1). Nu cumva El nu [tie
p`catele tale, dac` tu nu I le m`rturise[ti
? Iar` dac` El le [tie, atunci ce-]i folose[te
t`cerea ? Sau po]i tu oare s` te ascunzi
cumva ele ochii Lui ? Chiar de n-ai
m`rturisi tu p`catele tale,
El totu[i le [tie. Iar` dac` le
m`rturise[ti, El le uita.
"Iat`, zice El, Eu sunt Dumnezeu,
Cel ce [terg f`r`delegile tale [i p`catele
tale nu le voi mai pomeni" (Is. 43, 25). Vezi
? El zice: "Nu le voi mai pomeni". Prin
aceasta arat` El iertarea. Tu \ns` trebuie
pagina 5 Cuvânt spre folos
s` pomene[ti p`catele tale pentru ca s` ai
prilej de a te \ndrepta. Sf#ntul Pavel,
[tiind aceasta, totdeauna amintea
p`catele sale de[i Dumnezeu nu le mai
pomenea, [i zicea: "Nu sunt vrednic a m`
chema apostol, pentru c` am prigonit
Biserica lui Dumnezeu." (I Cor. 15, 9); [i:
"Hristos a venit \n lume pentru ca s`
m#ntuiasc` pe cei p`c`to[i, dintre care cel
dint#i sunt eu." (I Tim. 1, 15). El nu zice
"am fost cel dint#i", ci "sunt cel dint#i":
de[i Dumnezeu \i iertase p`catele sale,
totu[i la Pavel niciodat` nu s-a stins
pomenirea p`catelor sale celor iertate.
Cele pe care Dumnezeu le [tersese, el
\nsu[i le f`cea cunoscute. Dumnezeu 1-a
numit pe Sf#ntul Pavel "vas ales", (F. A. 9,
15). Iar` el se numea pe sine "cel dint#i
\ntre p`c`to[i". Deci, fiindc` el \nsu[i
necontenit pomenea p`catele sale, po]i tu
s` judeci c#t de mult a pomenit
Dumnezeu faptele cele \mbun`t`]ite.
Dar ce zic eu, c` nu este ru[ine a-[i
m`rturisi cineva p`catele sale pomenirea
p`catelor noastre este cu mult mai m`rit`
dec#t pomenirea faptelor noastre celor
bune.
Pomenirea faptelor noastre celor
bune nu numai c` nu ne d` vreo
str`lucire, ba chiar aduce asupra noastr`
ru[ine [i os#ndire; pe c#nd pomenirea
p`catelor noastre ne umple de o vesel`
asigurare [i \ndreptare la Dumnezeu.
Cine ne spune aceasta ? Fariseul [i
vame[ul. Acesta din urm` [i-a m`rturisit
p`catele sale [i s-a dus \ndreptat de
d#nsele; iar` cel`lalt [i-a num`rat faptele
sale cele bune [i s-a pogor#t mai jos dec#t
vame[ul. Vezi c#t` v`t`mare se aduce
cand cineva pomene[te faptele sale cele
bune [i c#t folos se pricinuie[te cand cine-
va nu uit` p`catele sale ? Si aceasta nu
este de mirare.
C`ci cine pomene[te faptele sale
nr. 214
cele bune, cade \n m#ndrie [i seme]ie, dis-
pre]uindu-i pe ceilal]i oameni, ca fariseul
acela. El n-ar fi ajuns la o fal` a[a de mare
[i n-ar fi zis: "nu ca ceilal]i oameni" (Lc.
17, 11) dac` n-ar fi pomenit postul [i
zeciuielile sale. Dimpotriv`, pomenirea
p`catelor noastre smere[te duhul nostru,
ne \nva]` a fi cump`ta]i, si prin
cump`tare ne dob#nde[te bun`voin]a lui
Dumnezeu. Ascult` numai, cum ne
porunce[te Hristos s` nu pomenim
faptele noastre cele bune: "C#nd a]i f`cut
toate, zice]i: robi netrebnici suntem" (Lc.
17, 10). El vrea s` zic`: m`rturise[te tu
numai c` e[ti un rob netrebnic, iar Eu nu
te voi face a[a, dac` tu vei m`rturisi
\njosirea ta, ci te voi m`ri [i te voi \ncu-
nuna.
Ai v`zut tu oare dovezile cele multe
ce ]i-am \nf`]i[at, c` pomenirea p`catelor
noastre ne este ele folos, c` pomenirea
faptelor noastre celor bune ne este foarte
p`gubitoare; pe de alt` parte, c` noi vom
fi pedepsi]i dac` nu vom pomeni p`catele
noastre [i c`, dimpotriv`, vom primi
r`spl`tire dac` vom pierde din pomenire
faptele noastre cele bune ? Trebuie oare
s` v` mai ar`t [i \n alt chip c` tocmai
pomenirea p`catelor este cea mai m`rit`
fapt` bun` ? Ascult` pe cucernicul Iov !
Cum el, printre altele, a fost m`rit [i
str`lucit cu deosebire prin m`rturisirea
p`catelor sale, c#nd zicea: "Nu m-am
ru[inat de mul]imea gloatei ca s` nu
m`rturisesc p`catele mele" (Iov 31, 33-
34). El cu aceasta voie[te s` zic`: nici c#nd
mul]imea oamenilor celor asemenea mie
nu m-a adus la aceea, ca s` m` ru[inez de
m`rturisirea p`catelor. Si ce ar folosi a
ascunde p`catele \naintea oamenilor, c#nd
Judec`torul [tie toate ? Si ce poate
v`t`ma, c#nd oamenii [tiu p`catele mele,
dar Judec`torul m` libereaz` de
pedeaps` ?
pagina 6 Cuvânt spre folos
Chiar de m-ar os#ndi to]i, iar`
Judec`torul m` iart`, nu-mi pas` de toate
os#ndirile lor! {i iar`[i, de m-ar l`uda [i
m-ar admira oricine, iar` Acela,
Judec`torul, m-ar os#ndi, nu mi-ar fi de
nici un folos hotar#rea cea priitoare a
tuturor celorlal]i. La El, la Judec`torul
cel dumnezeiesc, trebuie s` ne uit`m pre-
tutindeni [i de-a pururea, f`c#nd cu
p`catul tocmai a[a cum facem cu averea
noastr`, \n toate zilele ne chem`m slugile
\naintea noastr` [i le cerem socoteal` de
ceea ce au cheltuit, [i noi putem vedea ce
ne-a mai r`mas. Si dac` vedem c` ne-a
r`mas prea pu]in, ne silim \n tot chipul a
spori veniturile noastre, ca s` nu ajungem
la lips` [i nevoi. A[a sa facem [i \n priv-
in]a faptelor noastre. S` chem`m
con[tiin]a noastr`, ca s` ne dea socoteal`
de-spre vorbele [i faptele, despre
g#ndurile [i poftele noastre. S` ispitim
dac` aici toate sunt curate [i dac` nu s-a
f`cut ceva spre v`t`marea noastr`, s`
cercet`m ce cuv#nt r`u s-a rostit spre
hul`, spre ru[ine [i spre batjocur`; s`
cercet`m ce g#nd a ademenit ochiul nos-
tru la o privire necurat` [i ce plan am
f`cut noi spre v`t`marea noastr`, fie cu
m#inile, fie cu limba, fie cu ochii. S` ne
l`s`m de risipele cele netrebnice, iar ce
am cheltuit cu f`r` socotin]`, s` \mplinim
\n alt chip.
In locul cuvintelor celor nefolosi-
toare, \n viitor s` facem rug`ciune, \n
locul privirii celei necurate s` punem pos-
tul [i milostenia.
Dac` noi nu vom aduna comoar` \n
chipul acesta [i nu vom depune \n aceast`
comoar` fapte bune, vom c`dea \n cea mai
mare s`r`cie a sufletului [i ne vom arun-
ca \n os#nda focului celui ve[nic. C#nd e
vorba de averea noastr`, noi adeseori
diminea]a facem socoteal`, c#nd suntem
nr. 214
singuri [i nimeni nu ne \mpiedic`, nici nu
ne tulbur`. Atunci s` d`m noi \n[ine
socoteal` de toate cele ce am f`cut [i am
vorbit ziua. Dac` vedem c` am p`c`tuit,
s` \nfr#n`m sufletele noastre, s` pedep-
sim inima noastr`, iar duhul nostru s`-1
umplem cu chinul poc`in]ei, pentru ca
dup` ce ne vom scula iar`[i, niciodat` s`
nu mai cutez`m a ne arunca \n aceea[i
pr`pastie a p`catului, c`ci se vor sim]i
\nc` urmele pedepsei din ziua trecut`.
Pe l#ng` aceea, nici un timp nu este
mai potrivit pentru aceast` \ndeletnicire
cu cercetarea con[tiin]ei ca timpul serii.
Ascult` ce zice Psalmistul: "Cele ce zice]i
\ntru inimele voastre, \ntru a[ternuturile
voastre v` umili]i" (Ps. 4, 5).
Multe se \nt#mpl` cu noi \n curg-
erea zilei, care noi am dori s` nu se fi
\nt#mplat; prietenii no[tri ne jignesc,
slugile ne duc la m#nie, femeia ne sup`r`,
fiul ne nec`je[te, vuietul grijilor [i al tre-
burilor vremelnice [i lume[ti ne \ncon-
joar` din toate p`r]ile. Dar c#nd noi sun-
tem liberi de toate acestea, seara, c#nd
suntem singuri si \n lini[te, atunci s` ne
judec`m pe noi \n[ine, pentru ca prin
aceasta s` facem pe Dumnezeu milostiv
c`tre noi. C`ci precum focul repede mis-
tuie si st#rpe[te spinii, a[a de u[or sufle-
tul st#rpe[te p`catele sale, c#nd cu
os#rdie g#nde[te la d#n[ele.
Iar` Dumnezeu, al c`rui har este
mai mare dec#t p`catele noastre, El, care
[terge f`r`delegile noastre, s` ierte [i
gre[alele noastre [i s` ne fac` p`rta[i
\mp`r`]iei cerurilor, prin harul [i iubirea
de oameni a Domnului nostru Iisus
Hristos, c`ruia, \mpreun` cu Tat`l [i
Sf#ntul Duh, se cuvine cinstea, acum [i \n
vecii vecilor! Amin.
din "Omilii la Postul Mare"
pagina 7 Cuvânt spre folos
Cuviosul GHERMAN din Dacia Ponticã
P#n` \n anii din urm` nu s-a scris
nimic despre un vrednic fiu al Dobrogei
noastre, despre Cuviosul Gherman daco-
romanul, de[i numele s`u era men]ionat
adeseori \n opera literar` a prietenului
s`u, Sf#ntul Ioan Casian. Abia \n anul
1989, mitropolitul Antonie al Transilvaniei
l-a scos din uitare [i i-a f`cut cunoscut
chipul luminos de teolog [i de c`lug`r
\nduhovnicit. Pu]ine date despre via]a [i
cultura acestui mare str`rom#n se g`sesc
\n cartea lui Ioan Casian intitulat`
Convorbiri cu P`rin]ii. De aici afl`m c` ei
"se \mprieteniser` \nc` de c#nd erau copii
de [coal`, apoi \n oaste, precum [i \n
via]a c`lug`reasc`", \nseamn` c` [i
Gherman era tot un daco-roman din
Scythia Minor - ca [i Ioan Casian - c`
\nv`]aser` \ntr-o [coal` din regiune -
probabil m`n`stireasc` - [i c` [i-au f`cut
\mpreun` serviciul militar \n armata
roman`. Iar \n alt loc, Ioan Casian
scria: "Am#ndoi eram nedesp`r]i]i din
vremea primelor lupte din oastea
duhovniceasc`; am vie]uit \mpreun` at#t
printre cenobi]i, c#t [i \n pustie [i fiecare
- pentru a ne ar`ta prietenia str#ns` unul
fa]` de altul [i scopul comun - aveam obi-
ceiul s` zicem c` nu eram dec#t o minte [i
un suflet \n dou` trupuri". Din alte
relat`ri ale lui Casian, se desprinde c` era
mai \n v#rst` dec#t el, deci se n`scuse prin
anul 355.
|n jurul anului 380 cei doi pri-
eteni - [i cu sora lui Ioan Casian -au
plecat \ntr-o c`l`torie \n Orient, \n
dorin]a de a cunoa[te Locurile Sfinte \n
care a tr`it [i a propov`duit M#ntu-
itorul Iisus Hristos. S-au a[ezat, pentru
\nceput, \ntr-o m`n`stire de l#ng`
Betleem, \n apropierea locului \n care s-
a n`scut Iisus, iar dup` cinci ani, cei doi
nr. 214
prieteni s-au \ndreptat spre pustiurile
Egiptului, unde tr`iau mul]i monahi cu
via]` aleas`, pentru a primi de la ei
cuvinte de \nv`]`tur` [i a le urma
nevoin]ele duhovnice[ti. Au r`mas acolo
ani \ndelunga]i - doar cu o scurt`
\ntoarcere \n Betleem - c`ut#nd mereu
modele de via]` [i mari P`rin]i ai
pustiei.
Sf#ntul Ioan prezint` cu mult`
nostalgie via]a lor \n \ndep`rtatele
pustiuri ale Egiptului, fiind "aprin[i de
dorul de fiecare zi al inimii, s` ne
\ntoarcem \n provincia noastr` [i s` ne
revedem p`rin]ii. Ceea ce ne reaprindea
mereu dorul era amintirea credin]ei [i a
evlaviei lor...". Mai departe scria de
"mo[ia str`bun` a str`mo[ilor no[tri", de
frumuse]ea peisajului Scythiei Minor, de
"dorul de patrie".
|n aceea[i lucrare a lui Ioan Casian
sunt redate mai multe convorbiri ale lor
cu mari P`rin]i ai pustiei, ca Moise,
Avraam, Isaac, Serenus. Dar \n aceste
Convorbiri, cel care punea \ntreb`rile era
Gherman; deci el conducea discu]iile, ca
un adev`rat "dasc`l", c#t` vreme Casian
se prezenta mai mult ca "ucenic".
Valoarea Convorbirilor scrise de Ioan
Casian se datoreaz` - \n mare m`sur` -
tocmai m`iestriei cu care punea Gherman
\ntreb`rile. El apare astfel ca un
adev`rat coautor. Erau \ntreb`ri sau
teme de teologie ad#nc`, mai ales de
spiritualitate, dar [i de filosofic [i psi-
hologie. Am#ndoi erau interesa]i s`
cunoasc` p`rerile P`rin]ilor pustiei
despre lupta cu p`catul, prin post [i alte
mijloace, despre des`v#r[ire, despre
rug`ciune, despre unirea credinciosului
cu Dumnezeu [i altele. Cercet#nd
\ntreb`rile lui Gherman, mitropolitul
nr. 214 Cuvânt spre folos
Antonie a ajuns la constatarea c` ace[ti
doi daco-romani au fost primii isiha[ti de
la noi, mai ales datorit` rug`ciunii
ne\ncetate pe care au practicat-o \n chili-
ile lor.
"Toate aceste lucruri - scria
Mitropolitul Antonie - sunt de mare
importan]`, pentru c` fixeaz` profilul cul-
tural [i spiritual al lui Gherman, at#t \n
con[tiin]a lui Ioan Casian, c#t [i a epocii,
precum [i a urma[ilor".
|n jurul anului 400 cei doi pri-
eteni au venit la Constantinopol, capi-
tala Imperiului roman de R`s`rit, unde
p`storea Sf#ntul Ioan Gur` de Aur.
Acesta l-a hirotonit pe Gherman preot, iar
pe Casian diacon. Au r`mas \n preajma
marelui P`rinte al Bisericii p#n` la primul
s`u exil, \n anul 404. \n anul urm`tor, au
plecat la Roma, pentru ca s` cear` spri-
jinul papei.
Misiunea lor \n capitala Imperiului
roman de Apus este prezentat` de
istoricul bisericesc Sozomen (sec. V), care
scria c` ei, fiind cei mai devota]i prieteni ai
Sf#ntului Ioan, au dus la Roma o scrisoare
a clerului [i a credincio[ilor din
Constantinopol, c`tre papa Inocen]iu I,
prin care-i cereau sprijinul \n vederea rea-
ducerii lui din exil. De la Roma, [tirile
despre Gherman \nceteaz`. Probabil a
murit aici, dup` anul 405. \nainte de anul
415, Ioan Casian a plecat la Marsilia, \n
sudul Galici, unde a \ntemeiat dou`
m`n`stiri - una de c`lug`ri [i alta de
c`lug`ri]e -, c`rora le-a dat r#nduielile de
via]` ale c`lug`rilor din pustiurile
Egiptului. Acolo a tr`it, singur, p#n` \n
jurul anului 435. {i tot acolo [i-a scris
CUV@NT SPRE FOLOS
s`pt`m#nal al Parohiei Sf#ntul Gheorghe Vechi
ISSN: 1843 - 8822
RO-030148, Calea Mo[ilor nr. 36,
sector 3, Bucure[ti
e-mail: cuvant@sfantulgheorghe.ro
pagina 8
lucr`rile sale teologice, \ntre care [i
Convorbirile cu P`rin]ii pustiei.
|n aceste Convorbiri, Gherman este
prezentat ca "sf#nt", ceea ce arat` c` Ioan
Casian i-a p`strat aceea[i admira]ie [i
pre]uire chiar [i dup` moarte. F`r`
\ndoial` c` [i al]i contemporani care l-au
cunoscut pe Gherman, l-au socotit tot ca
un "sf#nt", at#t pentru cultura lui, c#t mai
ales, pentru sfin]enia vie]ii sale. Din
aceste motive, \n 1992 Sf#ntul Sinod a
hot`r#t ca daco-romanul Gherman s` fie
trecut \n sinaxarul sfin]ilor rom#ni, al`turi
de Sf#ntul Ioan Casian [i de Cuviosul
Dionisie Smeritul sau Exiguul. Sunt trei
c`lug`ri c`rturari care au f`cut cinste nea-
mului nostru [i care au adus un aport de
seam` la formarea teologiei patristice [i a
spiritualit`]ii r`s`ritene.
"F`c#ndu-v` c`lug`ri, v-a]i d`ruit
lui Dumnezeu, [i lumin#nd cu faptele
voastre cele bune, cuvio[ilor Casian [i
Gherman, ca soarele a]i str`lucit cu lumi-
na \nv`]`turilor voastre celor dum-
nezeie[ti lumin#nd inimile celor care
pururea v` cinstesc. Pentru aceasta, cu
deadinsul mga]i-v` lui Hristos
Dumnezeu pentru cei ce v` laud` pe voi
cu dragoste fierbinte". (Condacul glas 4 la
Utrenia din 29 februarie).
Pr. Prof. Dr. Mircea P~CURARIU,
SFIN}I DACO - ROMANI {I ROM@NI,
APOLOGETICUM 2006, p. 34-36
Tel. 021.314.77.89; Fax: 031.811.53.75;
Mobil: 0726.325.888
Cod fiscal nr. 12102616,
Cod IBAN: RO93 BACX 0000 0030 0191 4000,
Unicredit }iriac Bank, Sucursala Lipscani
web: www.sfantulgheorghe.ro