Nume:.

Clasa a-XII-a
Limba si literatura romana

Portofoliu
Limba si literatura romana
Schita recapitulativa pentru
BACALAUREAT

I.Proba Scrisa. Subiectul I

Figuri de stil
Figura de stil Deviere de la uzul lingvistic normal, schimbare intr-un anumit
niver al limbii, care faciliteaza expresia poetica sau pe cea oratorical, diferita de
grad de expresivitate ori persuasiune fata de maniera comuna de exprimare ();
restructurare a limbajului dupa un cod propriu, cel al retoricii, bazat pe uzajul
figurat al termenilor sip e structuri sintactice specifice.

Rolul stilistic al substantivlului

Categoriile gramaticale de gen si numar cunosc intrebuintari speciale, precum
cele ce urmeaza:
Plurale marcate stilistic:
- ironice, depreciative (Ionesti, Popesti, creiere);
- cu functie de hiperbolizare (zapezi, ploi, pamanturi, peste mari si
tari).
Femininele peiorative si ironice (folosite pentru ambele genuri):
- substantive animate, mobile sau heteronimice: muiere (om fricos),
baba (om incet), natafleata (om bleg), mata (om slab), domnisoara (om delicat);
- substantive collective, epicene sau inanimate: animale(pupaza,
lighioana,ciurda, javra); obiecte(sperietoare, sorcova); boli(ciuma, raie, lepra,
rapciuga) s.a.

Antonomaza este procedeul stilistic prin care se realizeaza o

convertire a substantivelor proprii in substantive commune (si invers): dulcinee,
harpagon etc.

Rolul stilistic al adjectivului

Realizarea superlativului absolut antreneaza numeroase procedee

ale afectului:
folisirea termenilor adverbiali proveniti din substantive, in
urma adjectivului: frumoasa foc;
derivarea cu prefixe de tipul: ultra-, hiper-, super-, extrasau cu sufixul isim: ultraaglomerat, rarisim, simplisim;
adaugarea unui complement circumstantial de relatie: fript
de sarac, putred de bogat;
utilizarea unor locutiuni: frumos de mama focului, scump
din cale-afara, smecher fara pereche;
procedee fonetice: maaare;
repetarea adjectivului: mare, mare;

lung cat o zi de post.

adaugarea unor constructii comparative: curat ca lacrima,

Valori expresive ale cazurilor

Imtrebuintarea substantivelor la diferite cazuri poate avea, pe langa rostul
gramatical, si un substrat stilistic.
Nominativul cu valoare stilistica include:
a) apozitiile metaforice: Lira de argint, Sihleanu, Donici, cuib dentelepciune (M.Eminescu); G.Cosbuc, poetul taranimii;
b) numele predicative care intra in alcatuirea definitiilor metaforice:
Foamea e sarpe (Al.Macedonski).

Genitivul include structurile metaforice:

a) sosea de praf / prafuita > praful soselei; cer senin > seninatatea

cerului;
b) ochi ca marea > marea ochilor.

Dativul adnominal are nuanta populara sau arhaica, solemna: nepot

mamei mele; Preot desteptarii noastre, semnelor vremii profet (M.Eminescu)

Acuzativul isi actualizeaza valentele expresive prin:

a) epitete metaforice: lan de diamanturi (V.Alecsandri);
b) comparatii: nori ca argintul; lumina cat un sambure de mac
(M.Eminescu)
c) constructii atributive metaforice: niste pari de lumanari
(B.Delavrancea)

Vocativul, caz al adresarii, sustine atat functia emotiva, cat si pe cea

fatica. Insoteste frecvent popozitii interogative sau exclamative, uneori eliptice de
predicat: Cum, domnule? Ai stat doua ore acolo, asteptand? (Camil Petrescu)
Intrebuintari speciale (expresive) ale vocativului:
a)
Vocative emfatice, cu rol de insistenta, intalnite in:
enunturi solemne: Doamnelor si domnilor! ; Stimati
oaspeti!; Onorat auditoriu!;
vorbirea curenta (adresarea catre o persoana sau
invocarea divinitatii): Doamne, cumnatica-hai!;
literatura artistica, prin:

invocatiile retorice: O, tu crai cu barba-n

noduri... (M.Eminescu);

discursul solemn: O, padure tanara!

(B.Delavrancea) sau parodic (marca a infatuarii): Domnilor!...
Onorabili cetateni!... Fratilor!... (I.L.Caragiale)
b)
Vocative peiorative si ironice:
Nume de animale: magarule!
3

Adjective substantivizate: desteptule!;

savantule!
Termeni de adresare: cucoana!,
cumetre!, nene!
c)
Vocative personificatoare (nume de inanimate folosite la
vocativ): Batrane Olt! (O.Goga).

Figuri sintactice
(de constructie)
A) Ambiguizarea
raporturilor
sintactice prin
perturbari topice

B) Concentrarea
expresiei
C) Enunturi
paratactice

D)Figuri ale
insistentei

Figurile de stil
Inversiunea.Procedeu syntactic de schimbare a topicii intr-o
propozitie sau fraza;se poate realize prin antepunerea
atributului fata de substantivul determinat, prin antepunerea
complementului fata de verb, iar la nivelul frazei, prin
schimbarea de topica a subordonatei in raport cu regenta.
Vesela verde campie acu-I trista, vestezita.
Dislocarea.Procedeu syntactic de deplasare (si izoloare) a
unei unitati sintactice in cadrul enuntului.Trandafirii arunca,
rosii.
Hiperbatul.Procedeu constand in separarea (prin
intercalarea unei unitati distincte) a doua cuvinte strict conexe
syntactic.Dormea foarte dus
Elipsa.Procedeu syntactic de contragere a enuntului prin
omiterea (suprimarea) unuia sau a mai multor cuvinte. Eu
fuga iepureste prin canepa.
Asindetul.Procedeu constand in suprimarea elementelor de
relatie dintr-un raport sintactic de coordonare ( sau de
subordonare, la nivelul frazei).Ex: Bei, mori. Nu bei, tot
mori. , Copacii albi, copacii negri
Polisindetul.Procedeu sintactic bazat pe coordonarea
multipla a propozitiilor sau a partilor de propozitie. Si de
luna, si de soare/ Si de pasari calatoare
Enumeratia.Figura sintactica realizata prin insusireaunor
termini aflati in raport de coordonare.Bratul, haina, mintea,
fata, inima, totu-i subtire.
Repetitia.Figura sintactica realizata prin reluarea aceluiasi
cuvant (grup de cuvinte) de doua sau de mai multe ori.Ceata
se asterne randuri randuri; Care vine, vine, vine, calca
totul in picioare.
Anafora.Procedeu bazat pe reluarea unui segment syntactic
in pozitie initiala. Tot ce-n tarile vecine e smintit si
starpitura / Tot ce-i insemnat cu pata putrejunii de natura;
Uite-n livada stupii, / Uite-n vifore lupii, / Uite cerbii, / Uite
firul ierbii.
Epifora.Procedeu bazat pe repetitia unui segment syntactic in

FIGURI
COMPOZITIONALE

FIGURI RETORICE

FIGURI
SEMANTICE (tropi)

pozitie finala.Ex: Casa am, bani am, sanatos sunt

Chiasmul.Figura sintactica aparuta prin repetarea inverse /
incrucisata a doua functii gramaticale.Caci toti se nasc spre a
muri / Si mor spre a se naste.
Paralelismul sintactic.Procedeu bazat pe reluarea simetrica
a unor unitati sintactice.Ex: Fetisoara lui / Spuma laptelui /
Periorul lui / Pana corbului.
Anadiploza (reduplicatia).Figura care consta in repetarea
unei structuri lexicale la sfarsitul unei unitati sintactice (sau
metrice) si la inceputul celei urmatoare (cu mici modificari
gramaticale). O stea era pe ceruri.In cer era tarziu.
Epanadiploza.Figura sintactica create prin repetarea unei
structuri lexicale la inceputul si la sfarsitul unei unitati
sintactice (sau metrice).Ex: Zica tot ice vor sa zica.Treaca-n
lume cine-o trece.
Refrenul.Procedeu constand in reluarea unui cuvand sau a
unei constructii (cu mici modificari) la anumite intervale.
Sunt solitarul pustiilor piete (Al Macedonski), vers reluat in
poezia Palind.
Hiperbola.Figura a insistentei constand in extragerea
expresiei, prin marimea / micsorarea imaginii obiectului
reprezentat.
Simetria.Procedeu compositional bazat pe similitudini la
diferite niveluri (sintactic, lexical, al semnelor de punctuatie):
structura simetrica a poeziei Plumb de G. Bacovia.
Antiteza.Procedeu stilistic constand in punerea in opozitie
aunor notiuni, trairi, personaje, pentru a ilustra, prin contrast, o
anumita ide; se realizeaza frecvent pe baza antonimiei, iar la
nivel sintactic pe baza coordonarii (adversative).
Interogatia retorica.Figura de stil constand intr-o intrebare
(sau un sir de intrabari) cu valoare emfatica / functie persuasiva
(intrucat nu se asteapta un raspuns).
Exclamatia retorica.Figura de stil realizata sub forma unui
enunt exclamativ, prin care se exprima un sentiment puternic, o
judecata afectiva. O, te-admir, progenitura de origine
romana.
Invocatia retorica.Figura retorica realizata prin adresarea
catre muza, catre dvinitate, catre o figura istorica / simbolica
etc. Cum nu vii tu, Tepes Doamne!...
Epitetul.Figura de stil prin care se atribuie un determinant cu
valoare expresiva unui substantive sau, in acceptie largita, unui
verb.Prin interferenta cu alte figure se realizeaza: epitetul
personificator Ele trec cu harnici unde (M. Eminescu)
ornicul bate batran (Lucian Blaga); epitetul hiperbolic
Gigantica poart-o cupola pe frunte (G. Cosbuc) ; epitetul
5

FIGURI DE SUNET

metaforic Visul sau se-nfiripeazxa si se-ntinde vultreste

(M. Eminescu); slava de foc (T.Arghezi); epitetul sinestezic
acida melopee (I. Barbu); lumina umeda a diminetii (al.
Vlahuta); epitetul contrasitv (oximornon) farmec dureros
(M. Eminescu).
Comparatia.Figura de stil constand in stabilirea unui raport
de asemanare intre doi termini, in scopul reliefarii termenului
comparat.
Metonimia.Figura semantica realizata prin inlocurirea unui
termen cu altul, pe baza unei relatii de contiguitate logica. La
noi sunt cantece si flori / Si lacrimi multe, multe (O. Goga)
Sinecdoca.Figura semantica realizatea prin inlocuirea unui
temen cu altul, pe baza unei relatii cantitative.Se pot
substitui:singularul cu pluralul si invers Steagul turcului senclina (G.Cosbuc); intregul cu partea s invers Iti dau
catarg langa catarg (M.Eminescu);obiect cu material
Zdobita-n praf marea arama (O.Goga).
Metafora.Figura semantica aparuta prin inlocuirea unui
termen cu altul, pe baza unei comparatii subintelese. Se
realizeaza ca metafora in praesentia (explicita), cand se
pastreaza ambii termini ai comparatiei, fara elemental de
relatie: Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina(V.
Alecsandri); Cenusa visarilor noastre(T.Arghezi), sau ca
metafora in absentia (implicita), cand se pastreaza numai
termenul cu care se compara:Parea ca printer nouri s-a fost
deschis o poarta / Prin care trece, alba, regina noptii
moarta(M.Eminescu); Lumina altora / Sugruma
vraja(L.Blaga)
Sinestezia.Figura semantica realizata prin asocierea a doi sau
mai multi termeni care desemneaza senzatii percepute de
simturi diferite.Spre exemplu: Flori albastre tremor unde in
vazduhul tamaiet(M.Eminescu).
Personificarea.Figura semantica prin care se atribuie calitati
omenesti animalelor, plantelor, obiectelor neinsufletite.Spre
exemplu:Doar izvoarele suspina, / Pe cand codrul negru
tace(M.Eminescu).
Oximoronul.Figura semantica realizata prin asocierea a doi
termini care exprima notiuni opuse / incompatibile.Suferinta
tu, dureros de dulce(M.Eminescu)
Aliteratia.Figura de sunet realizataprin repetarea consoanelor
intr-un enunt, pentru a crea un effect muzical.Pluteste un lant
de lebede albe(G.Bacovia)
Asonanta.Figura de sunet realizata prin repetarea vocalei
accentuate intr-un enunt.Spre exemplu:O prea frumoasa
fata(M.Eminescu).

Notiuni de Prozodie
Ritmul si masura
Masura numarul silabelor dintr-un vers.
Ritmul succesiunea regulata a silabelor accentuat si neactneaccentuat dintr-un
vers.
Metrica structura ritmica a unei poezii fiind sinonima cu t.(4) prazodie
Piciorul metric grup de 2 sau mai multe silabe
Rima potrivirea versurilor in silabele lor finale

Tipuri de rima
masculina - accentul principal cade pe ultima silaba
feminina - accentul cade pe penultima silaba
Rima - saraca se potriveste ultima vocala accentuata
Rima - bogata se potriveste si consoana dinaintea vocalei accentuate din silaba.
Rima

MONORIMA (aaaa):
Mi bdi, buze moi,
Hai, tu, joi seara la noi
C-am un pr cu pere moi
S le mncm amndoi. (Lirica popular)
MPERECHEAT (aabb):
M-a fcut maica lunea,
S-mi fie drag lumea
Pe badea l-a fcut joi,
S ne iubim amndoi. (Lirica popular)
NCRUCIAT (abab):
i l-a plit un gnd n noaptea lung:
E poate i acolo un oier
Ce-i mulge toate stele n strung,
De curge Calea Laptelui pe cer. (Ion Pillat)
MBRIAT (abba):
De mult m lupt ctnd n vers msura
Ce plin e ca toamna mierea-n faguri,
7

Ca s-o atern frumos n lungi iraguri,

Ce fr piedici trec sunnd cezura. (Mihai Eminescu)

Rima variata:
Versurile nu sunt dispuse intr-o ordine uniforma ci intamplatoare

Monorima:
Repetarea aceleiasi rime la mai multe versuri succesive.
vers traditional - cu rima si ritm
vers alb - cu ritm dara fara rima
vers liber - fara ritm si fara rima cu masura inegala

Principalele ritmuri

TROHAIC: (prima silab accentuat, a doua neaccentuat)

IAMBIC: ( prima silab neaccentuat, a doua accentuat)
AMFIBRAHIC: ( accentuat, neaccentuat, accentuat)
DACTILIC: (accentuat, neaccentuat, neaccentuat)
ANAPESTUL: ( neaccentuat, neaccentuat, accentuat)

Litota
Exprimarea unei ideei prin negarea contrariului.Ex.Nu-i greu! (se intelege e usor!)

Simbolul
Imagine sau semn concret prin care sunbt sugerate insusiri caracteristice ale unor
fenomene sau notiuni abstracte.Ex: Porumbelul alb (semn de pace) ; Ancora (simbolul
sperantei)

Ironie
Usoara sau amabila batjocorire a unui personaj, a unui abstract sau a unei idei rezultat
a ciocnirii a 2 judecati.
-o expimare ca neadevarata
-o subanteleasa ca adevarata
ex: stimabile!. Se intelege ironia adica domnul nu este de stimat ci de dispretuit.
Ironia poate fi un vers, o propozitie, o fraza, un pasaj.

Tema
Este un aspect general al cunoasterii realitatii: "moartea, viata, iubirea, razboiul."
In functie de gradul de generalizare pot fi teme mai mici: "copilaria, maturitatea,
adolescenta, provincia, burghezia, etc."

Motivul
Este o subdiviziune a temei.Ex: - in poezie: "motivul ingerilor, motivul codrului,
motivul aripilor"

- in proza: "motivul calatoriei, motivul hanului,

motivulorasului, motivul apelor"
- in dramaturgie: "motivul domnitorului, motivul
armelor, mmotivul servitorilor, motivul stapanei"

Laitmotiv
Este un motiv care se repeta, nu trebuie confundat cu refrenul care se repeta cu
anumita regularitate.

Ideea poetica
Este opinia autorului descifrata din figurile de stil despre tema poeziei, prozei, eperei
dramatice, opere in general.
Ideea autorului decodata din structura si compozitie despre tema operei
Ideea poetica - semnificatia textului - mesajul textului.

Unitati fiziologige si clisee internationale

turnul babel (o multime de valmasie in neintelegere)
marul discordiei (cauza de cearta)
arca lui Noe (corabie pe care se salveaza toate speciile)
Genuri literare
Genul Epic: prezinta indirect, subiectiv sau obiectiv pozitia autorului prin nararea
actiunilor unor personaje
Speciile genului epic:
cult: proza, schita, povestirea, nuvela, romanul.
in versuri: fabula, poemul, epopeea.
popular:
oral: versuri, balada, legenda.
in proza: basmul, legenda, snoava
popular scris: cartile populare, Esopia, Alexandriu.
Genul Liric: presupune exprimarea directa a ideilor, sentimentelor, starilor afective
- autoexprimare
- subiectivitate
- interiorizare
Tipuri:
a) lirica autorului: poetul se exprima ("Fiind baiet paduri cutreeram")
M.Eminescu
b) lirica mastilor: poetul isi exprima sentimentul sub o identitate straina
("Rugaciunea unui Dac") M.Eminescu.
c) Lirica rolurilor: poetul se asimilieaza unor personaje exprimand
sentimentele care nu sunt propriu-zis ale sale ("Ce te legeni codrule") M.Eminescu.
Eul liric

Subiectul unei opere lirice, vocea care configureaza universul poetic si care transmite
viziunea artistica a acelei opere;
Exprimare prin forma unui monolog la pers. I -a la prezent, uneori persoana a- II -a
plural (noi) Ex: poezia "Noi" de Octavian Goga, alteori persoana I -a singular (tu)
Marci pronominale
Imi amintesc
Mi-aduc aminte
Ma visez
Speciile genului epic:
oda, imnul, satira, meditatia, idila, elegia, pastelul, egloga.
Genul dramatic
Cuprinde opere care au ca principal mod de expunere dialogul si au o dimensiune literara
si scenica.
Speciile genului dramatic:
tragedia, comedia, drama

Denotatie si conotatie.
Sensul cuvintelor in context
Denotatia: Reprezinta sensul din dictionar fiind situat in plan
cognitiv.Reuneste elemente semantice nonsubiective, analizabile in afara de
context, de discurs sau de enuntare; este echivalentul conceptului ori al unui sens
stiintific elaborat.
Conotatia: Se suprapune denotatiei ca o reprezentare suplimentara, care
se rezuma la o asociatie de idei datorata cand relativitatii obiective, cand
imaginatiei (interpretarii subiective).Intr-o interpretare mai larga, conotatia
reprezinta orice sens emotiv, afectiv, al unui cuvant; care se adauga denotatiei.
Contextul lingvistic: Parte a unui enunt (sau parti ale enuntului) care
preceda si/sau urmeza unitatea lingvistica supusa analizei si care ii conditioneaza
prezenta, forma sau functia. Limitele contextului sunt dependente de natura
unitatii considerate (pentru foneme, de obicei, silaba; pentru morfeme, alt morfem
sau un cuvant; pentru cuvinte, sintagma sau propozitia.)
Contextul comunicativ (extralingvistic); Ansamblu al factorilor care,
dincolo de sensurile determinate de structura ligvistica a enunturilor, afecteaza
semnificatia acestora.Orice informatie de baza care se presupune ca e impartasita
de emitator si de receptor si contribuie la interpretarea unui anumit enunt de catre
receptor.

10

 Conotatia si denotatia sunt valori ale semnului, bazate pe alt raport:

denotatia pe raportul dintre semn si obiect in genere; conotatia pe raportul dintre
semn si unele insusiri ale obiectului, intelese ca atribute ale acestuia.
Sensul conotativ (afectiv, expresiv) al unui termen este decodabil in
context, pe cand sensul denotativ se pastreaza si in afara contextului.(persoana
sireata,ex: Ion este o vulpe)
Diminutivele sunt cuvintele care contin o trasatura care micsoreaza
obiectul continand o nuanta afectiva de gingasie, alint (casuta, catelus, ingeras)
Augmentativele sunt cuvinte care au o trasatura care mareste obiectul
desemnat (casoi, maturoi)

Semnele de punctuatie
Punctul [.]
Marcheaza grafic pauza dintre propozitii sau fraze independente ca inteles.
Se pune la sfarsitul propozitiilor si frazelor enuntiative, dupa cuvintele sau
grupurile de cuvinte care echivaleaza cu o propozitie independenta: O bucurie
mare stapanea toata familia.De-abia acum isi dadeau seama de norocul Laurei.
(L.Rebreanu)
Se pune punct dupa o propozitie enuntiativa propriu-zisa, dupa propozitii
optative sau imperative rostite pe un ton neutru.
Se pune punct la sfarsitul unei fraze alcatuite dintr-o propozitie exclamativa
urmata de mai multe subordonate.
Nu se pune punct dupa titluri (de carti, opere muzicale ect.)
Semnul intrebarii [?]
Marcheaza grafic intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative.
Se pune dupa o interogare directa: Cum sa-ti multumesc? Ce ceri de la
mine? (I.L.Caragiale), inclusiv dupa titlurile care exprima o interogatie directa
(Ce e amorul de M.Eminescu)
Se pune la sfarsitul unei fraze care incepe cu o propozitie interogativa.
Cand comunicarea este interogativa si exclamativa in acelasi timp, se pun atat
semnul intrebarii, cat si semnul exclamarii: De ce nu moare omul cand e
fericit?! (I.L Caragiale)
Semnul exclamarii [!]
Marcheaza grafic intonatia frazelor si a propozitiilor exclamative sau
imperative: E voinica, n-am ce zice! (B.P.Hasdeu)
Se pune dupa interjectiile si vocativele care exprima stari afective:Naturo,
tu! (G.Cosbuc); Uf! Ianuleo, scoala-te! (I.L.Caragiale)
11

Se poate pune dupa fiecare termen al unei insusiri de exclamatii: Buna

mancare! (..) si niste vin! si cafea turceasca! (I.L.Caragiale)
Se poate pune semnul exclamarii dupa un titlu cu caracter exclamativ
(Colinde! colinde! de M.Eminescu).
Virgula [,]
Delimiteaza grafic unele propozitii in cadrul frazei si unele parti de propozitie
in cadrul propozitiei.Marcheaza anumite pauze scurte, servind la redarea grafica a
ritmului vorbirii.
La nivelul propozitiei, se pune virgula:
- intre parti de propozitie de acelasi fel cand nu sunt legate prin si, sau
(intre termenii unei enumeratii): E un ger amar, cumplit (V.Alecsandri);
- intre un substantiv si o apozitie explicativa, precum si dupa apozitie:
Tatal sau, popa, se plangea adeseori (I.Slavici)
- Intre constructiile gerunziale si particlipale asezate la inceputul
frazei si restul enuntului: Ajuns calfa la gaitanarie, vorbea frumos si cu patima
in mijlocul tovarasilor sai (Delavrancea);
- intre cuvintele (constructiile) incidente si restul enuntului: Ei vor
aplauda, desigur, biografia subtire...(M.Eminescu);
- intre substantivele in vocativ si restul frazei: Inca te uit la ei,
batrane, si la dai paile! (I.Creanga);
- intre interjectie si restul frazei: Mai, ca mi-am gasit beleaua...
(I.Creanga)
- intre complementele circumstantiale si restul enuntului, daca sunt
situate dupa subiect si inainte de predicat: Ion, auzind guitarile, se simtea mai
nenorocit ca oricand (L.Rebreanu).

Nu se pune virgula:
- intre subiect si predicat;
- intre predicat si un complement circumstantial asezat dupa el (in
genere).

La nivelul frazei se pune virgula:

- intre propozitiile coordonate prin juxtapunere:Jderul cel mititel
scurma cu degetul aratator al mainii stangi in cimitir, scoase trei grosi si-i trecu
in ghiocul babei. (M.Sadoveanu);
- intre propozitiile coordonate prin alte conjunctii decat si, sau: Eu
sunt luceafarul din cer, /Iar tu sa-mi fii mireasa (M.Eminescu).
In cazul subordonarii, se despart de obicei:
- atributiva izolata;
- completivele directe si indirecte asezate inaintea regentei.

12

circumstantiale de cauza, concesive, consecutive,

conditionale, indiferent de pozitia lor; cand se insista asupra cauzalei,
conditionalei sau concesivei, virgula lipseste.
Incidentele sau propozitiile se despart prin virgula de restul enuntului.

Nu se despart prin virgula de propozitia

regenta subordonatele subiective sau predicative.

Punctul si virgula [;]

Marcheaza grafic o pauza mai mare decat cea redata de virgula si mai mica
decat cea data prin punct.
Separa propozitii sau grupuri de propozitii care formeaza unitati relativ
independente in cadrul frazei: "Al treilea slujitor parea un nevrednic, caci nu
umbla in treaba negutatoarei; ori era si el stapan si poruncea numai celorlalti
doi." (M.Sadoveanu)
Separa, uneori, vorbirea naratorului de vorbirea personajului (propozitia
incidenta, de restul enuntului): "Mai jos nu putem! zicea d. Georgescu; mai bine
ramanem noi in ele." (I.L.Caragiale)
Doua puncte[:]
Anunta vorbirea directa, o enumerare, o explicatie, o concluzie.
Apare atat la sfarsitul, cat si in interiorul unui enunt, folosindu-se:
inaintea vorbirii directe: "Cineva il intreba la
ureche: - Cum iti place nunta mariei sale?" (M.Sadoveanu);
inaintea reproducerii unor sunete sau zgomote:
"A batut o data: clonc!" (M.Sadoveanu)
inaintea unui citat (proverb, zicala, maxima etc):
"Si-apoi, stii vorba aceea: Da-ti, popa, pintenii, si bate iapa cu calcaiele."
(I.Creanga);

inaintea unei explicatii "Asa scrie regulamentul:

daca un pasager n-are bilet (...) o se da o amenda." (I.L.Caragiale)
inaintea unei enumeratii: "Erau adunati culegatorii:
barbati, femei, copii." (I.Slavici)

Semnele citarii (ghilimelele) [ ]

Se folosesc pentru reproducerea unui text spus sau scris de cineva, a unui citat, a
gandurilor etc.: "O adevarata minune!"asa zicea maica Aegidia in gandul ei." (I.Slavici)
Pot exprima atitudinea ironica: "Prietenii tin sa afle pentru care afacere "foarte
serioasa" a venit in capitala munteanul lor. (I.L.Caragiale)
Se pun intre ghilomele titlurile unor opere, cand se reproduc intr-o fraza.
Cand se da un citat, se folosesc doua randuri de ghilimele: " N-ai ce sa-i faci!
zicea protopopul." (I.Slavici)

13

Linia de dialog []
Indica inceputul vorbirii fiecarei persoane.
" Care-i acolo?
Oameni buni!" (I.L.Caragiale).

Linia de pauza [- / ]
Izoleaza de restul textului cuvintele si constructiile incidente sau apozitiile
explicative: "Domnule profesor - se infurie solgabiraul - nu uita, te rog, cu cine vorbesti!"
(L.Rebreanu)

Parantezele [ ( ); [ ] ]
Parantezele rotunde marcheaza un adaos in interiorul unei propozitii sau al unei fraze,
o explicatie, o precizare: "Sa va fac o socoteala cu tahmin (aproximativa)." (N.Filimon);
"Mersera si ziua a treia si in seara acestei zile (dupa ce ratacisera drumul si nu-l mai
gasisera decat o data cu Argesul)..." (Gala Galaction)
In paratezele rotunte se noteaza si indicatiile de regie: "Eu?... (sughite) Eu sunt
alergator" (I.L.Caragiale)
Parantezele drepte se folosesc pentru indicarea unui adaos facut de altcineva intr-un
text citat.

Punctele de suspensie [...]

Noteaza o pauza mare in cursul vorbirii.
Arata o intrerupere a sirului vorbirii: "Nici sa nu va ganditi ca am sa-mi leg viata de
un..." (L.Rebreanu)
Marcheaza ezitarea, nehotararea, agitatia vorbitorului: "Poate... poate ca rugamintea
sa biruie ce n-a putut birui violenta..." (I.L.Caragiale)
In constructiile eliptice, punctele de suspensie tin uneori locul predicatului sau al verbului
copulativ: " Ei, flacaule, de pe unde? ..." (B.Delavrancea)

Cratima [-]
Se foloseste in repetitii, pentru a scoate in evidenta unitatea grupului: "Ganduriganduri treceau prin cugetul lui." (G.Galaction)
Noteaza aproximatia numerica: cinci-sase zile.
Se foloseste intre cuvintele care arata limitele unei distante, ale unui interval de timp:
Soseaua Bucuresti-Ploiesti

Exprimarea corecta si nuantata

Pleonasmul
Tip de redudanta care consta in repetarea aceluiasi smnificant prin semnificanti
diferiti.Abatere de la exprimarea corecta, care prezinta diverse grade de inadecvare.
Ex: "cadavru mort, a murit de deces, "seismul" cutremurului"

14

Tautologia
Fenomen lingvistic care se poate defini ca repetitie a aceluiasi semn sau a aceluiasi
grup de semne, cu rol de a sublinia o calitate sau o actiune, al doilea termen exprimand
identitatea cu cel dintai, cu anumite nuante distincte.Tautologia mai poate fi definita si
caracterizata, din perspectiva sintactica, drept o repetitie de tip special, in care se repeta
acelasi cuvant, dar cu functie sintactica diferita.
- tautologia logica (poti, nu poti...)
- tautologia atributiva (un copil e un copil)
- tautologia lingvistica (prin sinonime sau parafraza) (imi voi aminti si nu
voi uita niciodata).

Anacolutul
Discontinuitate sintactica in constructia propozitiei sau a frazei, aparuta din cauza
neconcordantei dintre modelul logic si realizarea gramaticala a enuntului.Ex:
"Mosneagul, cand a vazut-o, i s-au umplut ochii de lacrami" (I.Creanga)

Confuzia paronimica
Etimologia populara: Modificarea formei si/saua sensului unui cuvant sub influenta
altui cuvant cu care se aseamana din punct de vedere formal; vorbitorii "incearca sa-si
lamureasca anumite cuvinte, noi sau invechite, rare sau izolate in limba, cu sens neclar
sau cu o forma insolita, in general insuficient cunoscute sau pur si simplu susceptibile de
o interpretare prin falsa asociatie etimologica"
Atractia paronimica: Tip de etimologie populara constand in confuzia dintre paronime
(termenul mai cunoscut in limba il substituie pe celalalt).

Cacofonia
Efect acustic dezagreabil, rezultat din repetarea sau combinarea sunetelor / silabelor
in cuvant sau in fraza; opus euforiei.Ex: "M-am gandit sa va aduc la fiestecare cate ceva
ca cadou" (I.L.Caragiale)

Adecvare si inadecvare stilistica

Respectarea normelor literare are ca efect o exprimare coerenta, ingrijita, adecvata
din inct de vedere situational si functional la context. Cuvintele si sensurile argotice de
mai jos sunt nerecomandabile: bestial "exceptional"; beton "nemaipomenit"; gasca "grup
de amici"; marfa "bun, frumos, de calitate" etc.

Notiuni de vocabular
Sinonimele
Sunt cuvintele cu form diferit i neles identic sau foarte asemntor.
Un cuvnt poate avea mai multe sinonime, formndu-se astfel o serie sinonimic:
adevrat - real - veritabil - autentic
Ex: (prietenesc - amical; ntiul - primul; mereu - totdeauna;)

15

Antonimele
Sunt cuvinte cu form diferit i cu neles opus:
Ex:(mare - mic; nalt - scund; bun - ru; sus - jos)
Paronimele
Sunt cuvinte cu form aproape identic (uneori difer un singur sunet)i cu
sensuri diferite.Ex: "emigraie (expatriere) - imigraie (a se stabili ntr-o ar
strin); eminent (remarcabil, excepional) - iminent (care nu poate fi oprit)"
Omonimele
Sunt cuvinte cu form identic i acelai corp fonetic, dar cu neles total
diferit: Ex: "Barca plutete pe lac; Am dat cu lac pe unghii"
Regionalismele
Sunt cuvinte folosite numai in anumite zone ale tarii.Regionalismele intra in
masa vocabularului si sunt folosite in literatura pentru a zugravi mai plastic un
personaj.
Argou
Limbaj convenional, folosit mai ales de vagabonzi, rufctori etc. pentru a nu
fi nelei de restul societii. Din fr. argot
Jargon
Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc., care reflect fie
dorinta celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendinta
de a folosi termeni specifici profesiunilor respective si care se caracterizeaz prin
abundenta cuvintelor si expresiilor pretentioase, de obicei mprumutate din alte
limbi, sau a celor de ngust specialitate.

Locutiunile si expresiile
Locutiuni
Grupuri de cuvinte mai multi sau mai putin studiate, care au un inteles unitar si
se comporta din punct de vedere gramatical ca o singura parte de vorbire.Criteriul
echivalentei morfologice imparte locutiunile in:
substantivale (aducere-aminte, bagare de seama, bataie de cap,
tragere de inima etc.)
adjectivale (bun de gura, scaun la cap, pestrit la mate, strigator
la cer etc.)

16

pronominale (cine stie cine/ce, nu stiu cine/ce, te miri ce, nimica

toata, cate si mai cate etc.)
verbale ( a da gres, a-si bate joc, a-si lua campii, a pune la cale
etc.)
adverbiale (cu duiumul, din ce in ce, mort-copt, pe de rost, pas
cu pas, taras-grapis etc)
prepozitionale (alaturi de, de-a lungul, in afara, fata de, relativ
la etc.)
conjuntionale (asa cum, chiar daca, din pricina ca, prin urmare
etc.)
interjectionale (apoi de!, ei bine!, pe dracu!, Doamne fereste!,
etc.).
Locutiunile se caracterizeaza prin ordinea fixa a componentelor, a caror
expresivitate este redusa, prin imposibilitatea flexiunii acestora: nu se poate spune,
de exemplu: a nu fi in apa sa in loc de a nu fi in apele sale; de asemenea, nu se
poate inlocui cu un sinonim un termen al locutiunii.
Expresii
Imbinari constante de cuvinte, mai complexe din punct de vedere structural,
dar mai putin sudate decat locutiunile, avand o puternica incarcatura afectiva,
generatoare de efecte stilistice: apa de ploaie, a avea un dinte impotriva cuiva, cat
e ziulica de mare, in doi timpi si trei miscari, a mana porcii la jir, a-i umbla gura
ca o moara stricata, unde si-a intarcat dracul copiii etc.Dupa cum se observa,
expresiile, la randul lor, pot fi echivalate semantic cu o parte de vorbire: ca
magarul cu samarul ("impovarat")

Tipuri de texte
Textul argumentativ ( text nonliterar, dar cu multe apropieri de stilul
literar, mai ales dac textul argumentativ este un eseu, un fragment dintr-un
studiu de critic literar)
Este scris cu scopul de a convinge pe cititor de validitatea unui punct de
vedere.
Elementele lui sunt:
- formularea clar a ipotezei/ a propriei opinii fa de afirmaia dat
- enunarea a dou argumente viabile, pertinente, adecvate ipotezei i
dezvoltarea lor convingtoare, prin exemple sau prin explicaii clare
- construcia paragrafelor trebuie s sublinieze ideile
- utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate discursului de tip
argumentativ :
17

- verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.;

- adverbe/ locuiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai
subiectivitii evaluative: desigur, fr ndoial, cu siguran etc.;
- conjuncii/ locuiuni conjuncionale cu rol argumentativ, utilizate
pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final, conclusiv etc.:
deoarece, din cauz c, nct, ca s, aadar etc.;
- conectori argumentativi: n primul rnd, n plus, de fapt, oricum, n
ceea ce privete, prin urmare, n realitate etc.

Textul narativ ( text literar )

Este o succesiune de ntmplri reale sau imaginare, atribuite unui personaj i
transmise unui destinatar de vocea unui narator
- faptele prezentate se desfoar ntr-o succesiune de momente dintre
care unele sunt principale, altele sunt secundare.
- Nu este obligatoriu ca succesiunea evenimetelor s fie cronologic,
cauzal
Elementele unui text narativ sunt:
- cadrul aciunii: locul i timpul, personajele, obiceiurile acestora,
ambiana
- mprejurrile i faptele
- consecinele pe care le au faptele asupra personajelor
- finalul: faptele rele sunt pedepsite sau nu, aciunile eroice sunt
recompensate sau nu, situaia s-a mbuntit sau nu.
Epicul reprezint un mod de a fi. Situaia existenial e reprezentat printr-o
succesiune de aciuni, evenimente, fapte. Un narator (vocea abstract care
comunic ntr-un text epic ) povestete / nareaz / relateaz unui auditoriu,
respectiv cititorilor un eveniment petrecut. Aadar, presupunnd o aciune, n
genul epic se va folosi n mod preponderent naraiunea ca mod al expunerii. Nu
sunt neglijate deloc nici descrierea sau dialogul. Naratorul adopt fie o atitudine
obiectiv / detaat / neutr, fie una subiectiv / implicat. Atunci el va povesti la
persoana a treia, respectiv nti sau a doua. Cnd nu este el nsui protagonist,
avnd posibilitatea de a se exprima pe sine n mod direct la persoana nti, atunci
naratorul situaie des ntlnit exprim la persoana a treia, indirect, prin
intermediul personajelor viziunea sa despre lume.
Textul stiintific
Se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene,
fapte, investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile
stiintifice; comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva; accentul cade pe

18

comunicare de notiuni, cunostinte, idei etc., astfel ca functia limbajului este

cognitiva;
CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori,
savanti, persoane creditabile in domeniul stiintific. Textele stiintifice urmaresc sa
exploreze, sa explice, sa argumenteze cunostinte factuale.
CARACTERISTICI:
are functie exclusiv referentiala;
trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor
rationamente logice, deductive, argumentate;
respecta proprietatea termenilor;
se folosesc multe neologisme;
conform tipului de discurs: nonfictional, argumentativ, descriptiv,
explicativ.
conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi
specializat (chimis, sociolog, psiholog, medic etc.). Receptorul este specializat sau
nespecializat. Relatia emitator-receptor poate fi determinata de emitator prin
numirea publicului-tinta sau nedeterminata.
conform efectului mesajului: Acordul, fiindca autorii sunt
persoane creditabile in domeniul stiintific.
conform functiei mesajului (scop): informare, educare, publicitar
(functie colaterala intalnita la textele de escorta de tip prefete, cuvant inainte).
conform incarcaturii emotionale a mesajului: critic, polemic,
neutru.
- folosirea cuvintelor monosemantice;
claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata
a propozitiei/frazei), precizie, corectitudine;
- utilizarea sensului propriu al cuvantului;
- un grad mare de tranzitivitate;
- fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii utilizati
sunt monosemantici. Lexicul stiintific include numeroase neologisme si cuvinte
derivate cu prefixe si pseudoprefixe (antebrat , contraofensiva) sau compuse cu
sufixoide si prefixoide (biolog, geografie etc.) Acestora li se adauga utilizarea unor
abrevieri, simboluri, semne conventionale, formule stereotipe. Dintre compozitiile
pe baza textelor stiintifice, amintim: analiza stiintifica (filozofica, economica,
politica, botanica, etc);
Textul publicistic
Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public;
este stilul prin care publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o anumita
directie in legatura cu evenimentele sociale si politice, economice, artistice etc.
Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in presa si publicatii),
monologul oral (la radio si televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice),
dialogul scris (interviuri consemnate scris);
19

articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul, masa rotunda, stirea, anuntul

publicitar
CARACTERISTICI ALE STILULUI
are funcie de mediatizare a evenimentelor;
conine informaii economice, politice, sociale;
influeneaz opinia public (discurs persuasiv);
n conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate
adresa raiunii sau afectivitii;
strategia persuasiv se bazeaz pe argumente: A.persuasiunea
adresat raiunii aduce argumente de specialitate, de tip cauz-efect; (cauzesituaie de analizat i/ sau problem-soluii-rezultate/ modaliti de aplicare a
soluiilor); B.persuasiunea adresat afectivitii aduce argumente de
popularitate, superioritatea unor produse n raport cu altele similare, mrturia unor
beneficiari ai produsului, tradiie, grija fa de destinatar.
dimensiunea persuasiv ine de publicitar;
are funcie conativ;
exprim atitudini;
orientat spre maxim accesibilitate i actualitate.
utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului
cotidian;
receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ),
preocuparea pentru inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor
procedee menite a starni curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate
dintr-un singur cuvant, constructii retorice (repetitii, interogatii, enumeratii,
exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de aglomerare sintactica;
tendinta eliminarii conjunctiilor copulative .
utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii,
grafice, interogatii, imagini etc)

20

SUBIECTUL I (30 de puncte) 1

Era o zi senin ca fruntea de fecioar
Ce e neturburat de-ai patimilor nori,
O zi din care oapte de ngeri se coboar
i vin pe-o adiere s cnte printre flori.
Subiri ca o dantel urcau mereu din ap
Cldiri de nori fantastici ocoale dnd pe lac,
i prins de-o rece stnc pe care vntu-o sap,
Gemea mucat de vnturi un stuf de liliac.
Plpndele lui ramuri abia nmugurite,
Vitndu-se pe soarta ce-acolo le-a sdit,
Nainte de-a-i da rodul mureau nvineite
Cnd ea veni sead sub stuful oropsit.
Atunci acele ramuri de-odat nflorir
-o ploaie azurie vrsar peste noi...
O! Doamne, acele clipe ce repede pieir...
Uscat e liliacul i nu mai suntem doi.
(Alexandru Macedonski, Stuful de liliac)
1.Selecteaz, din text, doi termeni care aparin cmpului semantic al
suferinei. 2 puncte
2.Motiveaz folosirea cratimei n al doilea vers al poeziei. 2 puncte
3.Precizeaz valoarea expresiv a adverbului ce din structura ce repede

21

pieir. 2 puncte
4.Menioneaz dou teme/ motive literare, prezente n poezie. 4 puncte
5.Transcrie dou mrci lexico-gramaticale prin care se evideniaz prezena
eului liric n textul dat. 4 puncte
6.Explic semnificaia unei figuri de stil identificate n a treia strof. 4 puncte
7.Comenteaz, n 6 - 10 rnduri, ultima strof a poeziei, prin evidenierea
relaiei dintre ideea poetici mijloacele artistice. 4 puncte
8.Prezint semnificaia titlului, n legtur cu textul dat. 4 puncte
9.Ilustreaz, prin evidenierea a doutrsturi existente n text, conceptul
poezie liric. 4 puncte
Rezolvare 1
1. gemea ; vitndu-se
2. n al doilea vers, cratima care leag prepoziia de articolul posesiv este
utilizat pentru pstrarea msurii, a ritmului i a rimei (prin inversiune)
3. Adverbul ce este menit s accentueze trecerea timpului, precum i
caracterul su ireversibil: clipele frumoase pe care ndrgostiii le-au petrecut
n cadrul protector al naturii fiind acum doar o amintire.
4. Tema naturii ca spaiu protector (martor al iubirii), motivul iubirii, motivul
trecerii timpului.
5. Prezena eului liric este evideniat prin pronume i verbe la persoana I, dar
i prin exclamaii i interjecii afective: peste noi ; nu mai suntem doi, O!
Doamne
6. Epitetul din sintagma ramuri plpnde sugereaz fragilitatea naturii,
condamnat la efemeritate i mediocritate de ctre soarta ce-acolo le-a
sdit. Situaia are ns s se schimbe, n momentul apariiei iubitei. Devenind
martor al iubirii dintre cei doi, stuful de liliac nflorete magic, crend un
spaiu protector pentru ndragostii.
7. n strofa a treia este prezentat momentul n care destinul stufului de lilac
ncepe s se schimbe. Moartea iminent, timpurie, strnete groaza
ramurilor plpnde, contiente de propriul sfrit. Dintr-un element ce
aparinea strict regnului vegetal, plngndu-i soarta potrivnic, odat cu

22

apariia iubitei, liliacul se transform, nflorind. Astfel, stuful de liliac

descoper un alt regn i un alt rol al existenei sale, acela de a proteja iubirea
celor doi ndragostii.
8. Titlul prezint cititorului ideea central a poeziei: stuful de liliac, iniial
condamnat la moarte nc nainte de a nflori, i atinge totui scopul fiinei
sale prin intermediul iubirii, ns n final, se usuc odat cu aceasta.
9. Conceptul de poezie liric include att lirismul subiectiv, ct i pe cel
obiectiv, ambele prezente n discursul poetic.
Lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct
i, la nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitii (mrci lexico-gramaticale
prin care se evideneaz eul liric): pronumele personal la persoana I plural noi,
verbul nu mai suntem la timpul prezent, expresia interjecional O!
Doamne, topica afectiv.
Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare, o estompare a prezenei eului
liric n spaiul poetic. Eul liric rmne un observator discret al desfurrii
tabloului de natur (pastelul din primele trei strofe) n faa cititorului i doar
imaginarul poetic sugereaz personalizarea discursului liric.

23

SUBIECTUL I (30 de puncte) 2

Sunt numai o verig din marea ndoire,
Fragil, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existene din moartea mea rsar,
i-adevratul nume ce port e: unduire.
Deci, arcuit sub timpuri, desfur lung esut
De la plpnda iarb la fruntea gnditoare,
i blondul ir de forme, urcnd din soare-n soare,
n largurile vieii revars un trecut.
Din cltoarea und, din apele eterne
mi nsuesc vestmntul acelor care mor,
i nnoit, i ager, alerg subtil fior
Prin sli orgolioase ori umede caverne
i astfel, n Pmnturi croindu-mi vaste pori
Spre ritmuri necuprinse de minte, vreodat,
Aduc naltei Cumpeni povara mea bogat
De-attea existene i tot attea mori.
(Ion Barbu, Elan)
1.Scrie cte un sinonim pentru sensurile din text ale cuvintelor roi i
necuprinse. 2 puncte
2. Motiveaz scrierea cu majuscul a substantivului Pmnturi, n textul poetic
dat. 2 puncte
24

3. Alctuiete cte un enun n care cuvintele frunte, respectiv, nume s aib

sens conotativ. 2 puncte
4. Menioneaz dou teme/ motive literare prezente n poezie. 4 puncte
5. Transcrie dou mrci lexico-gramaticale prin care se evideniaz prezena
eului liric n textul dat. 4 puncte
6. Explic semnificaia unei figuri de stil identificate n prima strof. 4 puncte
7. Interpreteaz un sens al opoziiei ntre existene i mori, din ultima strof a
poeziei. 4 puncte
8. Comenteaz, n 6 - 10 rnduri, penultima strof, prin evidenierea relaiei
dintre ideea poetici mijloacele artistice. 4 puncte
9. Prezintsemnificaia titlului, n legturcu textul citat. 4 puncte
Rezolvare 2
1. mulime, o multitudine; ilimitate, infinite.
2. Scrierea cu majuscul evideniaz substantivul, conferindu-i acestuia o
deosebit important. Se face asocierea cu sensul conotativ al termenului, cu
ntoarcerea spre originile primordiale.
3. El este fruntea clasei. Valoarea pe care o are acest scriitor i confer dreptul
de a reprezenta un nume n literatura romn.
4. Tema trecerii ireversibile a timpului, motivul morii, soarelui, apei,
ritmurilor.
5. Mrcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent n text sunt
formele pronominale de persoana I singular: mea, mi. Sunt utilizate forme
verbale de persoana a I singular: port, nsuesc, aduc. Apare adresarea direct
a eului liric, caracterul confesiv al operei; prin intermediul imaginilor artistice
i al figurilor de stil, poetul i transmite n mod direct gndurile i
sentimentele.
6. Prin intermediul metaforei: o verig din marea ndoire, ipostaza liric a
creatorului surprinde percepia contient a trecerii ireversibile a timpului. El
analizeaz, cu luciditate, rolul pe care l joac omul n marea existen a
umanitii: faptul c este nensemnat n raport cu umanitatea, dar este n
acelai timp o legtur, o punte de trecere nspre viitor.

25

7. Ipostaza liric a gnditorului contientizeaz importana fiecrui individ n

procesul evoluiei umane. Omul poate fi privit ca punct ultim, fapt subliniat
prin valoarea metaforic a termenului existene, dar n acelai timp, omul este
perfect contient de finalitatea vieii, de alunecarea spre infinit.
8. Strofa transmite sentimentul de vitalitate al eului liric. Epitetele: cltoarea
und, apele eterne evideniaz micarea de alunecare a omului prin via,
capacitatea acestuia de a reine elementele vitale ale vieii i de a se hrni din
valorile fundamentale ale umanitii. Metafora: mi nsuesc vestmntul celor
care mor reliefeaz caracterul ciclic, acceptarea morii ca pe un lucru firesc,
faptul c orice om continu s duc mai departe valorile acumulate de
predecesori. O dat cu acceptarea contient a acestui destin, are loc o
metamorfozare, astfel nct el poate s i pstreze naturaleea n orice
situaie, idee sugerat prin epitetele: umede caverne, sli orgolioase,
elemente a cror construcie este antitetic la nivel ideatic.
9. n relaie cu textul poeziei, titlul operei este semnificativ, fiind alctuit
dintr-un substantiv nearticulat, ceea ce i confer un caracter de generalitate.
Titlu sugereaz o caracteristic specific uman: dorina de realizare personal
att n aceast existen concret, ct i n cadrul celei
spirituale.

II. Proba orala

Notiuni despre eseu

Provine din francezul "essai" - proba, verificare, incercare.
Astazi prin eseu se intelege un text de mici proportii realizat intr-o forma
literara care trateaza intr-o interpretare originala, probleme variate, fara pretentia
de a le epuiza.
In eseu interfereaza lirismul si expresia.Se pune in valoare subiectivitatea
creatoare.Astazi este considerata o specie moderna cu subiecte si impresii de mare
diversitate.
Pregatirea redactarii
verificarea surselor

26

clarificarea si precizarea propriei opinii sau a unui punct de

vedere fata de tema aleasa, alegerea unor strategii de argumentare.
Structura si redactarea
Enuntarea tezei sau ipotezei de demonstrat.
Cuprinsul
Introducerea, formularea si susinerea argumentelor.
Incheierea si concluzia
Modalitati de construire a unui text argumentativ.
Mijloace morfologice:
verbe de opinie (a crede, a considera)
verbe de judecata (a decide, a hotara)
verbele dicentii (a zice, a spune)
verbe reflexive impersonale (se poate, se intampla, se cuvine)
forme gerunziale (admitand, considerand, nemaispunand)
expresii verbale impersonale (este clar, este posibil)
termen cu rol argumentativ (chiar, astfel, numai)
conjunctii si locutiuni conjunctionale (deci, fiindca, pentru ca,
desi, incat)
interjectii (iata, haide)
adverbe de probabilitate (posibil, probabil)
adverbe de certitudine (desigur, fara indoiala)
adverbe de necesitate (obligatoriu, indispensabil)
forme verbale si pronominale de persoana I singular sau plural
(noi ne intrebam, cum este posibil sa, noi spunem ca)
adjective calificative (gest frumos, comportament urat)
mijloace lexicale:
cuvinte din aceeasi sfera lexicosemantica (text, context,
strofa, vers)
neologisme termeni de specialitate
derivate de la nume proprii si compuse (Eminescian,
Sadovian, Camilpetrescian)
mijloace sintactice si stilistice
- constructii apozitive si incidente, adversative si incidente,
propozitii negative subordonate specifice: (cauzale,
conditionale, consecutive)
- propozitii interogative (care pot fi si retorice)
- paralelisme sintactice, constructii fara predicat, paranteze
explicative, repetitii, enumerari.
Argumentul si argumentarea
Argumentul este o proba de dovada concludenta adusa in sprijinul unei idei,
opinii, afirmatii sau punct de vedere.

27

Argumentele pot fi diferite:

succesiune logica de rationamente sprijinite pe explicatii
exemplificarea ideilor prin comparatie
exemplificarea ideilor prin citate extrase din text
recurgerea la argumentele autoritatii (citam opinia unei
mari personalitati de la ipoteza eseului)
Indici lexicali
conjunctii coordonatoare concluzive (deci, asadar)
conjunctii coordonatoare adversative (ci, iar, insa)
conjunctii coordonatoare disjunctive (sau, ori)
conjunctii si locutiuni conjunctionale corelative (cu tot, cu
atat, desi, totusi, dupa cum, tot asa, pentru ca, de aceea)
Elemente relationale care exprima raportul de cauzalitate contentionalitate si de
consecinta (deoarece, pentru ca, fiindca, daca, astfel incat)
Sintagmele adverbiale ce erarhizeaza argumentele (mai intai, in primul rand,
in al doilea rand)

Eseu model
"In zilele noastre a merge la scoala este un lucru util"
Ion Popescu
(ipoteza)
Existand din antichitate, scoala a fost privita de-a lungul timpului din
diferite perspective.Eseistul Ion Popescu considera ca in zilele noastre mersul la
scoala este utill.Eu subscriu la opinia lui pe deplin, cred ca astazi a merge la scoala
este util.
(argumentul 1) In primul rand, este clar ca scoala este principalul mijloc de
cunoastere, educatie si cultura.
(probe)
Desi in fiecare zi facem obligatoriu analiza realitatii inconjuratoare, in
scoli ne insusim istoria cunoasterii si asimilam descoperirea ultimilor secole
pentru a ne integra intr-un prezent izolat timologic.Daca un individ nu invata
normele generale si comune de educatie, predate fara indoiala in gimnaziu, liceu,
facultati, societatea il respinge cu tot spiritul ei de toleranta.Cu cat un tanar
frecventeaza mai des orele, bibliotecile, manifestarile de gen, cu atat isi largeste si
isi adanceste cultura.Dupa cum spune Mircea Eliade in "Memorii", ca este posibil
sa renunti la o diversitate de preocupari pentru a face lectura si a explora
domeniile cunoasterii, tot asa o persoana se dedica studiului si educatiei, pentru a
fi o fiinta superioara si complexa.
(argumentul 2)
Un om fara scoala ramane adesea la marginea societatii, dar un tanar
ocupa un post bun fiindca are o diploma stralucita.Numai cu o diploma, un tanar
28

stagneaza mult timp in acelasi loc, insa un om de o mare cultura ocupa repede o
pozitie inalta.Astfel nu convietuieste cu oamenii civilizati de astazi o persoana
needucata.
(concluzie)
Se cuvine sa spunem ca in alte timpuri scoala era nu numai o
ocupatie utila, ci si una placuta.Indispensabil, scoala ne formeaza si ne dezvolta
personalitatea, ne asigura un loc in viata, insa ea isi implineste rolul sau util intr-un
grad maxim numai daca este urmata cu pasiune pentru un profesor, un obiect, o
activitate recreativa sau un ideal.

Eseu model
"Viitorul unui om ca si al unei lumi, se construieste nu se viseaza"
Eugen Lovinescu
Probabil cugetarile despre viitor nu se vor incheia niciodata.Criticul
E.Lovinescu distinge actiunea, faptele pe care le asociaza cu verbul a construi, de
imaginatie, de idealuri pe care le echivaleaza cu verbul a visa.
Eu cred ca afirmatia Lovinesciana este adevarata ca viitorul se construieste
dar consider ca arhitectura acestuia poate fi forma unui vis frumos si indraznet.
In primul rand, viitorul se realizeaza printr-o actiune reala, aflata sub
mirajul unui ideal.Obligatoriu, constructia viitorului presupune respingerea
atitudinii pasive, un plan si o punere in aplicare.
Daca viitorul este consecinta faptelor noastre, evolutia unei lumi se
intemeiaza pe acumularile trecutului.Indispensabil, nu este de imaginat experienta
de viata, pentru ca ea contureaza un destin, dupa cum eforturile de sincronizare, de
modernizare in spiritul timpului poate aduce o lume pe aceeasi linie cu civilizatiile
avansate.
Cu cat omul si lumea se implica mai activ in prezent cu atat viitorul este
mai aproape dupa cum spune Eminescu in Glossa "Tot cea fost, ori o sa fie / In
prezent le-avem pe toate."
In al doilea rand, visul nu este redus, face parte din viziune, fiind ca o tinta
se imagineaza in momentul planului.
Constructia de navete spatiale n-ar fi posibila fara oameni visatori, incat
ideile lor sa se0mplineasca.
Este clar ca uneori multi oameni viseaza acelasi vis, ca in mituri, basme,
legende, deci o comunitate intreaga urmeaza fara indoiala acelasi scop.

29

Se poate ca viitorul sa fie modelat, tinand cont de invatamintele trecutului si

de aspiratiile omenirii.Calea o reprezinta atat fapta cat si visul, nu in sensul
expectativei, ci ca un act de curaj.

30