HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

Hipotensiunea arteriala este definita ca un sindrom care cuprinde numeroase situatii

patologice, in care valorile TA sunt mai mici de 100/60 mm Hg, la subiectii peste varsta de 20 de
ani, dupa mai multe determinari.
Clasificare.
Etiologic, hipotensiunea arteriala se clasifica in esentiala (cauza nu este cunoscuta) si secundara
(manifestare a unei boli cunoscute: boala Addison, infarct miocardic).
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA ESENTIALA
Hipotensiunea arteriala esentiala este:
-tranzitorie - hipotensiune ortostatica idiopatica, frecvent intalnita la barbati, care poate
determina sincope ortostatice
- permanenta observata mai des la femei si la indivizii cu constitutie astenica, care nu
prezinta nici o simptomatologie clinica (hipotensiune asimptomatica sau constitutionala) sau se
manifesta prin complexul simptomatic hipotensiv, format din fatigabilitate, tulburari de
memorie, scaderea puterii de concentrare, ameteli pana la stari lipotimice, cefalee, tulburari de
vedere, acrocianoza; de remarcat ca hipotensiunea constitutionala moderata, desi realizeaza o
perfuzie tisulara la o presiune joasa, nu determina tulburari functionale in diferite organe, iar
statistic, longevitatea acestor hipotensivi este mai mare decat a normo- si hipertensivilor.
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA SECUNDARA
Hipotensiunea arteriala secundara imbraca aspect :
- paroxistic (lipotimie, sincopa, colaps, soc)
- tranzitoriu infarct de miocard, miocardite,

boli

infectioase,

intoxicatii

medicamentoase, insolatie
- permanent in boli endocrine (boala Addison), cardiace (cardiomiopatii, pericardite,
valvulopatii) si neurologice (miastenia gravis, sleroza in placi)
Tratament
In hipotensiunea arteriala secundara se trateaza cauza.
Hipotensiunea arteriala esentiala nu are tratament. Se recomanda consumul de lichide
suficiente, evitarea expunerii la caldura (produce vasodilatatie), evitarea ridicarii bruste din
pozitie orizontala, eventual consumul moderat de cafea.
AFECTIUNILE VALVULARE
Cardiopatiile valvulare constau in alterarea si deformarea aparatului valvular (valve,
comisuri, cordaje, pilieri, inel de insertie), de etiologie diferita: reumatismala, degenerativa,
ischemica, infectioasa. Consecintele functionale ale acestor modificari constau in stenoze,

incompetente sau ambele. Atat stenozele cat si insuficientele valvulare afecteaza in primul rand
camera dinaintea leziunii. Stenoza mitrala se insoteste de dilatarea si hipertrofia atriului stang, in
timp ce stenoza aortica se insoteste de hipertrofia ventriculului stang.
STENOZA MITRALA
SM este valvulopatia caracterizata prin ingustarea orificiului mitral, avand drept
consecinta crearea unui obstacol in calea scurgerii sangelui din atriul stang (AS) in ventriculul
stang (VS).
Simptomatologie
A) simptome functionale
1. Dispnee, la inceput de efort, apoi devine permanenta
2. Tusea, la inceput seaca, este apoi insotita de expectoratie mucoasa
3. Hemoptiziile sunt frecvente, variabile cantitativ, si sunt produse prin mecanisme
diferite
4. Palpitatiile sunt frecvente si datorate , mai ales, fibrilatiei atriale.
5. Durerea precordiala, variabila ca frecventa si intensitate, de la simpla jena pana la
aspect tipic de angor.
6. disfagia, disfonia
B)Examenul obiectiv
Aspectul general: facies mitral cianoza buzelor, nasului si pometilor care contrasteaza
cu paloarea din jur
Examenul

aparatului

cardiovascular

va

evidentia:

freamat;

puls

mic;

- ascultator: Z1 accentuat la varf; Z2 accentuat; clacmentul de deschidere al mitralei (CDM)

datorat deschderii zgomotoase a valvei mitrale sclerozate, dar inca mobila; uruitura diastolica si
un suflu sistolic, secundar cresterii vitezei sangelui prin orificiul mitral stenozat.
Investigatii paraclinice
-radiografie: dilatarea arterei pulmonare, dilatarea atriului stang
- pulmonar: accentuarea desenului pulmonar si semne de staza venoasa si capilara
pulmonara
- ecg: P mitral
Tratament
Tratamentul medical al SM consta in profilaxia RAA si a endocarditei infectioase; se pot
administra diuretice la pacientii cu dispnee si edem pulmonar.
Tratamentul chirurgical comisurotomie mitrala, protezarea orificiului mitral
INSUFICIENTA MITRALA

Insuficienta mitrala este valvulopatia caracterizata prin refluarea (regurgitarea sangelui

din ventriculul stang in atriul stang (VS AS), in timpul sistolei, ca urmare a inchiderii
incomplete a orificiului mitral.
Etiologic se deosebesc doua tipuri de IM:
1) IM organica, prin leziuni anatomice ale aparatului valvular
2) IM functionala, cu aparat valvular mitral intact, dar care nu se poate inchide din cauza
dilatarii VS.
Consecintele functionale ale IM sunt hipertrofia si dilatarea AS, hipertrofia si dilatarea
VS, suprasolicitarea in final a VD.
Simptomatologie
I. Simptome functionale: dispnee de efort si palpitatii
II. Examenul obiectiv
- freamat sistolic la apex
- ascultator: suflu sistolic, holosistolic, cu intensitate maxima la apex, cu tonalitate inalta
(in tisnitura de vapori); Z1 normal; Z2 normal; apare zgomotul Z3 galop protodiastolic
Investigatii paraclinice
Examen radiologic : dilatarea AS, dilatarea VS; in stadii avansate dilatarea VD
Tratament
Formele usoare si medii beneficiaza de masuri generale: repaus, dieta hiposodata,
profilaxia RAA si a endocarditei infectioase. In formele severe se recomanda vasodilatatoare si
digitalice si chiar interventia chirurgicala.