GANDACELUL -ELENA FARAGO

Fara a se numara printre cei mai de seama reprezentanti ai literaturii romane, Elena
Farago ramane unul dintre autorii preferati ai generatiilor de copii de ieri, de azi si de maine.
Caci cine oare nu a citit sensibilele sale creatii Gandacelul, Catelusul schiop, Motanul
pedepsit, Micul vanator, Bondarul lenes, Fluturii, Closca, Doi frati cuminti etc.? Desi
majoritatea scrierilor sale pentru copii sunt in versuri, Elena Farago este si autoarea unor
carti in proza, la fel de apreciate, de-a lungul timpului, de cei mici: Sa fim buni (aparuta in
anul 1922), Ziarul unui motan (1924) sau Intr-un cuib de randunica (1925). Tot pentru tanara
generatie, scriitoarea s-a preocupat de coordonarea publicatiei Prietenul Copiilor (care a
aparut intre anii 1943 si 1946), o revista educativa pentru copii si tineret. Dedicandu-si talentul
si energia creatiilor pentru cei mici, numele Elenei Farago este asociat cu literatura pentru
copii si a fost atribuit unui numar mare de scoli si gradinite.
Pe 29 martie 1878 se nastea, la Barlad, Elena Paximade, cea care avea sa devina apoi
cunoscuta sub numele de Elena Farago. Pregatirea scolara de baza si-a facut-o in orasul natal,
la pensioanele Varlaam si Drouhet, apoi a pornit intr-o lunga peregrinare prin tara, stabilinduse in cele din urma la Craiova, acolo unde a si creat cea mai mare parte a operei sale.
Gndcelul, de Elena Farago, este o poezie asemntoare cu Celuul chiop. Cuprinde dou
pri: prima parte nfieaz drama unui gndcel strivit n pumn de incontiena unui copil.
Reproul su ndurerat este att de uman, prin asemnrile dintre copil i gndcel: plcerea
jocului, durerea i jalea prinilor i a surorilor la moartea lui: Copil ca tine sunt i eu, / i-mi
place s m joc i mie i mil trebuie s-i fie / De spaima i de plnsul meu. / i de ce vrei s
m omori? / C am i eu prini ca tine / i-ar plnge mama dup mine / i-ar plnge bietele
surori.
n aceast prim parte, drama gndcelului este nfiat ca n Celuul chiop prin monolog.
Spre deosebire ns de aceast poezie care este n ntregime constituit din
monolog, Gndcelul alterneaz monologul cu povestirea autoarei: n felul acesta plngea un
gndcel chinuit de un copil, care-l elibereaz prea trziu din strnsoarea pumnului. i acest
copil are, ca i cel din Celuul chiop regrete tardive, ncercnd s-l renvie: A ncercat s-l
mai nvie / Suflndu-i aripile-n vnt; / Dar a czut n rn frnt / i-nepenit pentru vecie.

Ultima parte a poeziei, cuprinde tot vocea autoarei, de data aceasta un ndemn struitor la o
schimbare de comportament fa de animale, ocrotind cu buntate aceste mici vieuitoare. Dac
regretele sunt tardive i inutile, el, copilul care a ucis fr voia lui un nevinovat gndcel trebuie
s-i mrturiseasc fapta prinilor fcnd legmnt s ocroteasc cu buntate / n cale-i orice
vietate / Orict de fr-de-nsemntate / i-orict de mic ar fi ea!

Micul cititor sau precolarul nelege c legmntul copilului trebuie s fie al su, iar
nvtura ce se desprinde este asemntoare cu cea dinCeluul chiop: micile vieuitoare
trebuie ocrotite cu grij, pentru c adeseori o joac incontient poate provoca stlcirea sau
chiar moartea lor.