ENDOSCOPIA

Endoscopul este alcatuit dintr-un tub rigid sau

(mai frecvent) flexibil, cu o lungime ce poate ajunge de
la cativa zeci de centimetri la aproape doi metri (ca in
cazul colonoscopului) si o grosime medie de 0,5 cm
(existand insa endoscoape mult mai fine, cum ar fi cele
auriculare sau mai groase). Endoscoapele moderne
functioneaza pe baza unui sistem de fibre optice. Ele
sunt formate din doua-trei cabluri optice (fiecare
cuprinzand zeci de mii de fibre optice, din sticla sau
plastic, cu dimensiunea de 10 micrometri). Endoscopul
are un capat intern (care va fi introdus in organul
examinat) si altul extern, la care priveste si actioneaza
medicul care conduce investigatia. Unul sau doua cabluri
optice transporta lumina (de la o sursa externa) de-a
lungul endoscopului.
La capatul intern exista o lentila, de la care lumina
(si practic imaginea) va fi reflectata si preluata de alt cablu de fibre optice, fiind condusa spre o
lentila aflata la capatul extern, unde imaginea obtinuta va fi studiata de medic. Alteori, secventele
vor fi preluate de o camera video si transmise pe un monitor, de unde pot fi urmarite. Endoscopul
este introdus printr-un orificiu natural al corpului (de exemplu, cavitate bucala, nas, uretra) sau
printr-o incizie intr-o cavitate in mod normal inchisa (de exemplu, cavitatea abdominala, toracica
sau articulara).
La capatul extern, endoscopul mai are inserat un tub, prin care pot fi introduse instrumente
(forceps, foarfeca, perie, necesare pentru realizarea unei biopsii sau manevre chirurgicale). Se poate
introduce aer sau medicamente sau se poate aspira. Exista numeroase tipuri de endoscoape, de
marimi si forme diferite, adecvate organului pe care il investigheaza. Atunci cand e posibil, se
prefera un endoscop rigid (care permite o rezolutie optica mai buna), dar in majoritatea a cazurilor
endoscopul trebuie sa fie flexibil.
In afara de acuratetea vizuala, endoscopul trebuie sa prezinte biocompatibilitate, adica
materialul din care este construit nu trebuie sa determine reactii alergice, inflamatorii, toxice la
nivelul tesuturilor cu care vine in contact. Exista si endoscoape electronice, care nu folosesc fibre
optice, ci au montate trei computer chip-uri (pentru lumina rosie, verde, albastra) in varf.
Endoscopia cu magnificatie permite marirea imaginilor obtinute (in timp real) si astfel vizualizarea
in detaliu a tesuturilor.
Rolul
Endoscopia este folosita in scop diagnostic, pentru precizarea originii, localizarii unei afectiuni
si a naturii acesteia, atunci cand exista simptome persistente si suspecte, ca tuse, hemoragie
digestiva, diaree sau constipatie cronica etc. sau pentru stadializarea unei maladii. Endoscopia nu se
rezuma insa la o simpla constatare, ci are si rol terapeutic. In interiorul endoscopului se pot
introduce instrumente, care permit biopsia unei structuri suspecte (de exemplu, o formatiune
tumorala, o zona de inflamatie sau necroza), dar si indepartarea unor corpi straini, excizia unei
tumori sau oprirea unei hemoragii. Sonde laser introduse endoscopic permit realizarea unor manevre
chirurgicale de mare finete.
Fiecare organ intern, de la tractul digestiv, primul care a beneficiat de aceasta tehnica
revolutionara (de exemplu, excizia unor tumori, extirparea unui organ cum ar fi colecistul, repararea
unor hernii, tratarea diverticulilor sau a afectiunilor inflamatorii cronice, plasarea unor stenturi care
1

impiedica blocarea canalului biliar sau intestinului etc.), la maladii neurologice sau afectiuni ale
colonei vertebrale, boli ginecologice (cancere ale uterului sau colului uterin, polipi, fibroame,
endometrioza), la tumori pulmonare, tratarea unor fracturi dificile sau interventii articulare, operatii
ORL sau renale, toate pot fi realizate astfel, prin metode mai putin traumatizante pentru pacient si
care permit o recuperare mai rapida. Tot pe cale endoscopica se pot realiza si investigatii
complementare.
De exemplu, ecografia endoscopica presupune montarea unui transductor de ultrasunete la
varful endoscopului. Astfel, se poate realiza o mai buna investigare in cazuri complexe, cum ar fi
stadializarea unor tumori pulmonare sau ale sistemului digestiv. Endoscopia se face cu anestezie
locala sau sedare (rar anestezie generala) si este in general lipsita de riscuri (rareori pot aparea
hemoragii, perforatii de organ sau infectii).
Endoscopia digestiva superioara
Endoscopia digestiva superioara este o investigatie
video ce permite medicului sa observe interiorul intregului
tract digestiv superior (esofag, stomac, duoden) cu ajutorul
unui instrument flexibil prevazut cu o mica camera video si
sursa de lumina numit endoscop. Endoscopia digestiva
superioara este de mare ajutor atat in scop diagnostic prin
descoperirea leziunilor la nivelul tubului digestiv superior, cat
si in scop terapeutic prin prelevarea de probe biologice
(biopsii) pentru analiza histopatologica, extirparea polipilor
sau stoparea hemoragiilor, etc. Endoscopia digestiva
superioara mai este denumita si esofago-gastroduodenoscopie sau gastroscopie, intrucat permite investigarea segmentelor superioare ale tubului
digestiv.
Avantajele endoscopiei digestive superioare
Endoscopia digestiva este cea mai buna modalitate de a examina esofagul, stomacul si
duodenul. Este o investigatie extrem de precisa care poate depista leziuni ale tubului digestiv
superior, uneori cu mult timp inainte ca pacientul sa resimta simptome si sa fie constient de boala.
Prin endoscopie pot fi detectate si diagnosticate modificari precum hemoragiile, inflamatiile,
ulceratiile, infectiile, tumorile, hernia hiatala sau ciroza hepatica existand astfel posibilitatea ca
medicatia si investigatiile ulterioare sa fie tintite pe diagnosticul descoperit.
Spre deosebire de celelalte metode de investigare, endoscopia digestiva superioara se remarca prin
acuratetea diagnosticului, putand detecta leziuni care nu sunt vizibile prin efectuarea radiografiei cu
bariu (enema baritata). De asemenea, in comparatie cu "endoscopia cu capsula", endoscopia
digestiva superioara este unica metoda care permite recoltarea biopsiei pentru determinarea naturii
leziunii depistate sau confirmarea prezentei Helicobacter Pylori, cauza principala a ulcerului gastric
si duodenal.
Cancerul gastric si cel esofagian pot fi diagnosticate cu ajutorul endoscopiei, insa mai
important este faptul ca endoscopia digestiva poate depista cancerul in faza preclinica, cu multi ani
inainte ca pacientul sa acuze disconfort si sa fie constient de prezenta acestei boli. Depistarea
timpurie a cancerului si a altor afectiuni ofera cele mai mari sanse de vindecare, de aceea endoscopia
digestiva superioara este una dintre cele mai importante investigatii din sfera gastroenterologiei.
Cui i este recomandat endoscopia digestiva superioara?
n Romania, cancerul gastric se afla pe locul al doilea ca frecventa dupa neoplasmul
bronhopulmonar, si este o boala cu prognostic nefavorabil intrucat simptomele apar atunci cand
afectiunea este deja intr-un stadiu avansat. Cu toate acestea, cancerul gastric este de fapt una dintre
putinele afectiuni neoplazice care poate fi depistata timpuriu, atunci cand sansele de supravietuire
sunt cele mai mari.
2

In scop profilactic, oricarei persoane trecute de 40 ani i se recomanda endoscopia digestiva

superioara pentru screeningul cancerului gastric chiar daca starea sa de sanatate este aparent buna.
De asemenea, endoscopia digestiva superioara este recomandata persoanelor care:
- fumeaza si/sau au o alimentatie bogata in sare, condimente tari, afumaturi sau prajeli;
- prezinta anemie, pierdere in greutate sau alte simptome digestive fara o cauza aparenta;
- au testat pozitiv la prezenta bacteriei Helicobacter Pylori;
- au fost diagnosticati in trecut cu o afectiune cu localizare digestiva;
- au antecedente in familie de ulcer gastric sau cancer cu localizare digestiva;
- sufera de o afectiune cronica hepatica (hepatita virala, etc) si/sau consuma excesiv alcool.
n ce const examenul endoscopic?
naintea endoscopiei, pacientului i se prezinta aparatul folosit si i se explica in ce consta
investigatia. Endoscopul este un tub flexibil cu diametrul de 0,9 cm; este mai subtire decat degetul
mic de la mana, si de asemenea mai subtire decat bolul alimentar pe care il inghitim in timpul mesei.
Pacientului i se precizeaza faptul ca se lucreaza in permanenta pe calea digestiva astfel incat caile
respiratorii nu sunt blocate si se poate respira in voie, fiind sfatuit sa respire adanc si rar pe durata
intregii investigatii.
Nu sunt necesare masuri speciale inainte de investigatie, totusi cu sase-opt ore inainte,
pacientul nu trebuie sa mai manance. Investigatia se face cu anestezie locala si administrare de
sedative. In colangiopancreatografia retrograda, endoscopul este introdus prin esofag, stomac si
ajunge in duoden unde identifica ampula Vater, locul in care canalul biliar si pancreatic se varsa in
duoden. Se introduce apoi o substanta de contrast care permite vizualizarea acestor formatiuni.
Pacientului i se administreaza apoi spray Lidocaina in cavitatea bucala cu rol de anestezic local
precum si o injectie intravenoasa cu un calmant - Dormicum. Aceasta dubla anestezie are rolul de a
linisti pacientul si de a reduce eventualul disconfort, pacientul ramane insa treaz, aude ce spune
medicul si poate executa instructiunile acestuia in timpul endoscopiei.
Pacientul este culcat pe partea stanga pe masa de consultatie si o piesa bucala este introdusa
intre incisivi pentru a preveni lezarea endoscopului. Dupa aceasta pregatire, medicul introduce
endoscopul in cavitatea bucala a pacientului si il ghideaza apoi cu blandete in timp ce parcurge
esofagul, stomacul si prima parte a intestinului subtire numita duoden.
Sursa de lumina si camera video din capatul endoscopului permit observarea in detaliu a
interiorului segmentelor investigate, iar canalul de lucru permite introducerea de mici instrumente cu
ajutorul carora se pot preleva biopsii sau se pot rezeca eventualii polipi depistati. Imaginile video
sunt stocate astfel incat la plecare pacientul primeste pe suport DVD inregistrarea intregului examen
endoscopic.
Endoscopia dureaza aproximativ 3-5 minute si se face in regim ambulatoriu, pacientul putand
pleca acasa in aceeasi zi.
Este dureroas aceast investigaie?
Tinand cont ca endoscopul este un aparat flexibil si mai subtire decat mancarea pe care o
inghitim in timpul mesei, disconfortul cauzat de endoscopia in sine este in realitate mai mic decat
disconfortul auto-indus de teama cu care anumiti pacienti se prezinta la cabinet ca urmare a celor
auzite sau citite.
n practica s a observat ca un medic cu experienta care primeste pacientul cu omenie si ii
explica cu blandete in ce consta investigatia, face ca teama si implicit o buna parte din disconfort sa
dispara. De asemenea, administrarea a doua calmante (Lidocaina local si Dormicum intravenos)
contribuie la reducerea disconfortului.
Orice jena sau teama care determina pacientul sa amane endoscopia sunt periculoase intrucat
se pierde oportunitatea de a depista o posibila afectiune serioasa in faza incipienta, atunci cand
tratamentul si vindecarea acesteia au cele mai mari sanse de reusita.
3

Pregtirea pentru endoscopia digestiva superioara

Pentru reusita endoscopiei trebuie ca segmentele tubului digestiv superior sa fie libere de
resturi alimentare. Pregatirea pacientului pentru endoscopie este simpla:
- ultima masa servita va fi o cina usoara la ora 19 in seara dinaintea endoscopiei;
- in dimineata din ziua endoscopiei nu se mananca nimic, de asemenea nu se consuma cafea
sau alte lichide colorate;
- daca pacientul urmeaza medicatie dimineata (pentru afectiuni cardiace, diabet, etc), aceste
medicamente vor fi luate cu apa plata cu cel putin doua ore inaintea endoscopiei.
Daca pacientul doreste programare la alta ora decat dimineata, atunci nu va manca nimic cu 6
ore inainte de endoscopie fiind permis doar consumul de apa plata.
Dup endoscopie
Daca endoscopia indica prezenta unei afectiuni, pacientul va urma indicatiile medicului
gastroenterolog. In afectiunile tubului digestiv superior (esofag, stomac, duoden) tratamentul indicat
de medicul curant trebuie insotit de un regim igieno-dietetic corespunzator.
Acest regim este foarte benefic in afectiuni precum: boala de reflux gastro-esofagian,
esofagita, hernie hiatala, dispepsie, gastrita, ulcer gastric, duodenita, ulcer duodenal.
Daca endoscopia indica insa absenta vreunei afectiuni, cu alte cuvinte tubul digestiv superior
nu prezinta leziuni macroscopice si este "normal endoscopic", pentru mentinerea starii de sanatate se
recomanda urmarea in scop preventiv a aceluiasi regim de crutare digestiva.
Persoanelor in varsta de peste 40 de ani le este recomandata repetarea endoscopiei in scop
profilactic la intervale de 3 ani, pentru a putea depista si trata la timp eventualele afectiuni ale
tubului digestiv superior.