CAPITOLUL III

ADMINISTRATIA PUBLICA

1. Notiunea de administratie

Notiunea de administratie presupune o activitate de conducere, organizare,

gospodarire. Administratia, desemneaza atat forma de activitate pentru realizarea
functiei executive cat si totalitatea organelor statului prin care se desfasoara
aceasta activitate. De aici deduce ca administratia, in mod curent poate desemna
atat o activitate, cat si un organ sau sistem de organe, care infaptuiesc aceasta
activitate.
Activitatea guvernantilor se desfasoara in vederea satisfacerii nevoilor de
interes general, deci este o administratie publica. Intr-un sens actual si uzitat,
sintagma de administratie publica desemneaza un ansamblu de organe prin care
sunt conduse si executate sarcinile publice.
Administratia publica infaptuita de autoritatile administrative este compusa
dintr-o:

Administratie active- organe subordonate ierarhic care au dreptul de a face

acte de gestiune si fapte material, acte juridice unilaterale si executorii
Administratie consultativa- se realizeaza pe cale de avize
Administratie jurisdictionala- exercitata de organe care au atributii in
solutionarea unor litigii juridice

2. Scopul administratiei
Scopul administratiei este realizarea interesului public general. Sfera
interesului public formeaza un domeniu propriu administratiei.
Mijlocul de actiune al administratiei in vederea realizarii interesului general
este puterea publica. Ea reprezinta ansamblul prerogativelor acordate administratiei
publice pentru a-I permite sa prevaleze interesul general, fata de interesele
particularilor.

3. Serviciul public

In Romania interbelica definirea notiunii de serviciu public s-a facut cel putin
prin prisma a doua criterii: functional si organic.
Dupa criteriul functional, serviciul public a fost definit ca fiind orice activitate
a autoritatilor administratiei publice indeplinita pentru satisfacerea unor nevoi de
interes general, cu caracter regulat si continuu. (ex: politia, invatamantul, asistenta
sociala)
Dupa criteriul organic, serviciul public este definit ca o structura
organizatorica menita sa indeplineasca activitati specific. In acest sens Paul
Negulescu definea serviciul public drept o creatiune a statului, judetuui sau a
comunei, pusa la dispozitia particularului in scopul de a satisfice, in mod regulat si
continuu, nevoi cu caracter general, carora initiative private nu ar putea sa le dea
decat o satisfactie incomplete si intermitenta.