DEFICIENTA MINTALA SI LIMBAJUL COPIILOR CU DEFICIENTA MINTALA

MURGU DIANA PROFESOR PSIHOPEDAGOG 2007 "ntruct deficienta mintala

desemneaza o realitate complexa, un fenomen bio-psiho-social foarte eterogen determinat de
varietatea cauzelor, de gradul diferit de manifestare si de tulburarile asociate, termenul de
deficienta mintala nu se refera la o entitate, la un tablou clinic unitar si deci nu i corespunde o
unitate structural-functionala, biologica sau psihologica."(Drutu, I. 1995). "Termenul de
deficienta mintala este doar o notiune care include variate forme si tipuri care au n comun
insuficienta mintala si care confirma ideea unitatii n diversitate &# 20220j92u 351;i n acest
domeniu"(R. Zazzo, 1973; M. S. Pevzner, 1975; M. Rosca, 1967; dupa Drutu;1995). Toti
istoricii problemei sunt de parere ca punctul de plecare l constituie anul 1797, cnd niste
vnatori gasesc n padurile Caune din Aveyron un copil salbaticit, crescut departe de
societatea oamenilor, comportamentul sau semannd mai curnd cu cel al animalelor. Acest
copil a fost dus la Paris, unde a strnit un viu interes. Pinel a consultat copilul si a ajuns la
concluzia ca este vorba despre un copil oligofren congenital, aflat la nivelul idioteniei.
Salbaticul copil din Aveyron e cunoscut n literatura medicala si psihologica, ca fiind cel
dinti deficient mintal asupra caruia s-a ncercat o educatie stiintifica. Jean M. Itard, elev al
lui Pinel, s-a chinuit sa-l aduca pe copilul salbatic la o stare normala. l supune la un
"tratament" medico-pedagogic, adaptat trasaturilor particulare pe care le avea, n scopul
reconstituirii intelectului. Copilul nu poate fi nvatat sa vorbeasca si sa nteleaga relatia dintre
obiect si sensul sau, cu tot efortul depus din partea lui Itard, iar memoria a ramas mecanica si
gndirea concret-situativa. Cuvintele scrise au ramas pentru el obiecte fara semnificatie.
Astazi, copilul "salbatic" e considerat primul deficient mintal n istoria pedagogiei si
medicinii, demonstrndu-se ca o astfel de educatie e posibila.(Arcan, Ciumageanu, 1980).
Notiunea de deficienta mintala cuprinde toate formele clinice stabilite de-a lungul secolelor,
nglobnd forme si tipuri clinice variate, de diferite grade. Termenul a fost introdus ca
notiune de gen de catre anglosaxoni si americani la nceputul secolului al XX-lea iar in
Europa a fost substituit de numerosi alti termeni: deficienta intelectuala, slabiciune
intelectuala sau de handicap intelectual (Paunescu, C. 1976). O analiza succinta a literaturii de
specialitate, precum si a limbajului folosit n practica curenta ne releva faptul ca exista o
diversitate considerabila n ceea ce priveste terminologia utilizata. "Cronologic, termenul de
"idiotism" a fost utilizat de J. Esquirol n secolul XVIII, iar n 1846 E. Seguin introduce
notiuni cu privire la gradele de deficienta mintala: idiot, imbecil, napoiat sau ntrziat
mintal".(P. Arcan, D. Ciumageanu, 1980).
"Retardarea mentala este caracterizata printr-o functionare intelectuala semnificativa sub
medie (un IQ de aproximativ 70 sau sub 70) cu debut naintea de etatea de 18 ani si prin
deficite sau deteriorari concomitente n functionarea adaptativa".(DSM IV). Deficienta
mintala utilizata ca notiune de gen, cuprinde toate gradele prin care se desemneaza severitatea
sau gravitatea: deficienta mintala - usoara - I.Q. 50-55 pna la 70; - moderata sau medie - I.Q.
35-40 pna la 50-55; - severa - I.Q. -20-25 pna la 35-40; - profunda - I.Q. sub 20 sau 25.
(DSM.IV). O alta clasificare importanta este si ceea facuta de Ghergut n 2005: IQ 140inteligenta extrem de ridicata IQ 120-140- inteligenta superioara IQ 110-119- inteligenta
deasupra nivelului mediu IQ 90-109- inteligenta medie IQ 80-89- inteligenta sub nivel mediu
IQ 70-79- inteligenta de limita IQ 50-69- deficienta mintala usoara (de grad I) IQ 20-49deficienta mintala moderata si severa (de grad II) IQ 0-19- deficienta mintala profunda sau
grava (de grad III). Dupa Raven: IQ peste 140 - inteligenta extrem de ridicata IQ 120-140 inteligenta superioara IQ 110-119 - inteligenta deasupra nivelului mediu IQ 100-109 inteligenta de nivel mediu ( buna ) IQ 90-99 - inteligenta de nivel mediu ( slaba ) IQ 80-89 inteligenta sub medie IQ 70-79 - inteligenta de limita

IQ 50-69 - deficienta mintala usoara ( debilitate mintala ) IQ 20-49 - deficienta mintala medie
( imbecilitate ) IQ 0-19 - deficienta mintala grava ( idiotie ). Exista un acord cu privire la
faptul ca dezvoltarea lor cognitiva nu este fixata la nastere. n mod evident intervin alti factori
care joaca un rol important n mpiedicarea sau facilitarea progresului individual, cum ar fi:
mostenirea genetica, mediul familial n care copilul creste si nvata, accesul sau inaccesul la
serviciile de interventie, atentia acordata problemelor de sanatate, prezenta sau absenta
serviciilor de sprijin familial, accesul sau inaccesul la o gradinita sau scoala potrivita lui.(M.
Moldovan; G. Lakatos,2000). Deficientul mintal se comporta mult mai infantil, sub nivelul
copilului normale aceeasi vrsta cu el, este mult mai imatur, mai rigid, cu o mobilitate
dinamica mai redusa. Din dinamica afectiva decurg caracteristici importante ale intelectului:
concretism, deficit intelectual si mobilitate intelectuala redusa, absenta fanteziei, infantilism.
(Burlea, 2007). M. Cohn a semnalat 12 caracteristici ale inteligentei, care sunt deficitare la
copii cu deficienta mintala: - de a abstractiza, analiza si generaliza; - de a prentmpina situatii
noi; - de a elabora decizii optimale; - de a controla comportamentele (n desfasurarea lor); - de
a gasi modele practice de interventie n anumite situatii; - de a gasi mijloace adecvate
scopurilor; - de a crea si anticipa ; - de a opera cu simboluri si semnale; - de a sesiza
absurditatea; - de a reactiona adecvat la sensul direct si la cel figurativ; - de a reactiona
adecvat cu privire la laturile diferite ale acelorasi relatii; - de a folosi erorile ca surse de
informatii. Toate aceste trasaturi ale inteligentei umane nu sunt ntelese corect de catre copilul
deficient mintal, nu sunt tratate ca fiind importante si nu le nteleg sensul.
M. Chiva arata faptul ca, uneori, copilul deficient mintal poate deveni un adult normal, desi
nivelul intelectului rmne relativ constant. Aceasta afirmatie se bazeaza pe faptul ca
inteligenta nu este dect unul din multiplele instrumente psihice adaptative, alaturi de
calitatile afectiv - motivationale si volitiv - caracteriale ale personalitatii. Socializarea
deficientului mintal depinde de vrsta, de mediul familial, scolar, socio-profesional, deci de
exigentele variabile ale societatii. Limbajul verbal Limbajul este un sistem coerent, n sensul
ca are reguli pentru combinarea cuvintelor n anumite moduri, deci pentru a deveni un
utilizator eficient al limbii, copilul trebuie sa utilizeze nu doar un vocabular, ci si gramatica
acesteia. "Fiintele umane au potentialul pentru a dezvolta limbajul, care e parte integrata din
mostenirea speciei noastre."(Pinker, 1994 n Schaffer, 2005). Copiii sunt pregatiti pentru
limbaj de la nastere si vor dezvolta att abilitatea de a ntelege vorbirea ct si pe cea de a o
produce ntr-o gama larga de situatii. Materialul brut pentru dezvoltarea limbajului are nevoie
sa fie aprovizionat de catre mediu: un rol semnificativ n achizitia limbajului l au si felul si
cantitatea stimularilor verbale oferite de adulti."(Schaffer, 2005). "Limbajul este o
componenta proprie creierului uman, datorita utilizarii n timpul producerii lui a unui sistem
arbitrar de semne : limba, de natura fie sonora, fie vizuala. Nascut din nevoia de comunicare
cu aproapele, limbajul nseamna folosirea unui cod, dar cu particularitatile individuale, n
cadrul aceluiasi grup social. Desi foloseste acelasi cod, adica limba, limbajul reprezinta
folosirea limbii la nivel individual; n acest sens, limba poate fi considerata un instrument, pe
care fiecare persoana l foloseste cnd vrea, cnd poate, dar mai ales cum poate, avnd o
functionare conditionata multifactorial."(G. Burlea, 2007). Prelungirea nedezvoltarii
limbajului la intrarea n scoala a copiilor cu deficienta mintala se manifesta prin: nesurprinderea unitatii fonetice si grafice a sunetelor si literelor, a cuvintelor; - nediferentierea
sunetelor n cadrul cuvintelor; - insuficienta dezvoltare a mecanismelor transmiterii din limbaj
interior n cel exterior ( dificultatea n trecerea din vocabularul pasiv n cel activ); nerecunoasterea semnificatiei multiple pe care o au cuvintele;: - nentrebuintarea cuvintelor cu
un grad mai mare de abstractizare; - capacitatea redusa de formulare a propozitiilor, frazele au

lungime redusa, nu e folosita fraza formata prin subordonare; - folosirea incorecta a

singularului si pluralului; - greutati n asimilarea formelor flexionate ale pronumelui;
- folosirea excesiva a substantivelor si verbelor n povestire; - saracia adverbelor si a
adjectivelor folosite n vorbire; - folosirea inadecvata sau omiterea regulilor gramaticale; aparitia unor cuvinte parazitare, a repetarilor.
PARTICULARITI ALE COMUNICRII SI TERAPIEI LIMBAJULUI LA
SCOLARII CU HANDICAP MINTAL
n primele pagini ale capitolului III, din prezenta lucrare, am aratat ca una dintre cele
mai cunoscute caracteristici ale copiilor cu deficiente mintale o reprezinta ntrzierea n
dezvoltare, inclusiv n dezvoltarea limbajului. Am aratat, de asemenea, ca fenomenul
ntrzierilor sau al nedezvoltarii unor laturi ale limbajului este mentionat, practic, n orice
definitie sau n orice descriere a deficientei mintale si am exemplificat aceasta afirmatie prin
reproducerea mai multor definitii consacrate, cum sunt cele elaborate de A. Binet si Th.
Simon (1908) sau de B. Inhelder (1963). Fenomenul la care ne referim este evidentiat, de
asemenea, si n lucrari mai recente (47), (80), (127) s.a. De pilda, investignd un grup de zece
scolari handicapati mintal - a caror vrsta reala era cuprinsa ntre 9 si 10 ani, iar coeficientul
intelectual ntre 60 si 75 - si aplicndu-le o serie de teste de evaluare a limbajului (dupa A.
Descoeudres, R. Zazzo s.a.), Doru V. Popovici constata chiar ca nu exista absolut nici un
elev debil mintal din lotul analizat, care sa nu prezinte ntrzieri semnificative n dezvoltarea
limbajului, fata de vrsta cronologica (80, p.282). Dupa parerea noastra, insistenta diferitilor
cercetatori pe fenomenul ntrzierii n dezvoltarea limbajului si pe prezenta tulburarilor de
vorbire la deficientii mintal si gaseste explicatia, printre altele, si n legatura indisolubila ce
exista ntre limbaj, ca mijloc de comunicare usor accesibil observatiei nemijlocite, si alte
functii si procese psihice, n primul rnd, procesele gndirii, ale caror calitati, dar si trasaturi
negative, le pune n evidenta, exteriorizndu-le. Asupra acestor aspecte ne-am concentrat
atentia, mai ales, n alte lucrari (84), (86) s.a. si nu ne propunem sa revenim aici cu o expunere
amanuntita, n cele ce urmeaza, vom insista, n schimb, asupra defectelor de vorbire si a
tulburarilor de limbaj, avnd o frecventa ridicata la scolarii cu handicap mintal, precum si
asupra specificului terapiei logopedice, desfasurata cu acesti scolari. Ne vom argumenta
expunerea, att prin trimiteri la surse bibliografice, ct si facnd referiri la date proprii de
cercetare.
ALTE DOCUMENTE Formele comunicrii: schimbul, propagarea, publicarea
VORBIREA/LIMBAJULcomunicare lucrare de dizertatieCOMUNICAREA N CADRUL
GRUPULUICosmoteChestionar privind arta de a comunica
Tehnici de captare a atentiei
10 reguli nescrise pentru un comunicat cu impact maxim