MANASTIREA BISTRITA (de calugari)

Manastirea Bistrita, printre cele mai mari din Moldova, ii are ctitori pe voievozii Musatini, dintre care
primul intemeietor a fost Alexandru cel Bun. Acesta a ridicat-o in 1402 pe locul unui fost schit, ca
necropola voievodala cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care-l poarta si astazi. In acelasi timp cu
biserica, ctitorul a ridicat chiliile pentru calugari si Casa Domneasca. Stefan cel Mare si Sfant a construit
in 1498 clopotnita si un frumos paraclis, inchinat Sfantului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.
Paraclisul, pictat in tehnica fresca in acelasi an, este remarcabil din punct de vedere iconografic si
artistic. In 1538 manastirea a fost asediata de turci care i-au distrus zidurile exterioare. Intre 1541 si
1546 voievodul Petru Rares a construit un nou turn la intrarea in manastire, un paraclis inchinat
Sfantului Ierarh Nicolae, noi ziduri intarite, chilii, precum si o Casa Domneasca, pe care a pictat-o in
interior in tehnica fresca. In anul 1554, Voievodul Alexandru Lapusneanu a renovat biserica si a
construit un nou corp de chilii. Arhitecura nu a suferit modificari cu prilejul renovarilor facute. La
inceputul secolului al XVIII-lea, manastirea a fost inchinata Patriarhiei Ierusalimului pana la domnia lui
Cuza Voda. Intre 1969 si 1983, cu cheltuiala statului, prin grija Mitropolitului Justin, a Mitropolitului
Teoctist (astazi Patriarh) si prin stradania staretului Ciprian Zaharia, manastirea a fost din nou renovata,
aducandu-i-se importante imbunatatiri. Sub aceasta noua infatisare, manastirea Bistrita va putea sa
infrunte veacurile viitoare.
Arhitectonic, biserica respecta stilul moldovenesc clasic. Adevarata catedrala de piatra, cu ziduri
groase de peste un metru, are o lungime de 45 m si inaltimea de 40 m. Spatiul este
compartimentat in altar, naos, gropnita (camera mormintelor), pronaos si pridvor inchis.
Deasupra naosului se ridica o turla deschisa, de forma circulara in interior, poligonala la
exterior, luminata de patru ferestre mari si cu firide atat in partea superioara, cat si la baza. Ca si
biserica, este acoperita cu tabla in forma de solzi. Naosul este luminat de cate o fereastra pe fiecare
parte, la fel gropnita si pronaosul, dar aici ferestrele sunt mai mici. In gropnita, in partea stanga, a fost
inmormantat Alexandru cel Bun (+1432), alaturi de sotia sa, Ana (+1418), iar pe dreapta odihnesc
Alexandru Alexandrei (+1492) si Ana, fii ai lui Stefan cel Mare si Sfant, precum si doamna Maria,
sotia voievodului Stefan Lacusta, decedata 1542. Piatra funerara a doamnei Ana are inscriptia:
Stefan voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al tarii Moldovei am infrumusetat acest mormant al
doamnei Ana, sotia lui Alexandru Voievod, mama lui Ilie Voevod, care s-a mutat la vesnicele
lacasuri in anul 6926 luna Noembrie 2 in timpul egumenului Popa Grigorie (+ 1418). In gropnita
se afla si mormantul cronicarul Grigore Ureche (+ 1647). Biserica este pardosita cu placi din
marmura. In exterior zidurile au pe fiecare parte (sud si nord) cate patru stalpi mari din piatra.
Sub streasina larga, de jur-imprejur, se afla un rand de firide mici, iar sub acestea, alt rand de
firide, mai mari, nepictate.
Cel mai pretios odor al bisericii este Icoana Facatoare de Minuni a Sfintei Ana, daruita lui Alexandru
cel Bun de imparatul Manuel Paleologul (1395-1427). Aici a fost redactata prima cronica
moldoveneasca de catre calugari (1359-1506), precum si prima lista a ctitorilor. Tot aici au fost copiate
numeroase carti de cult, printre care si un Evangheliar (1384).

MANASTIREA CEAHLAU (de calugari)

Este situata pe muntele Ceahlau, deasupra statiunii Durau (unde este si manastirea de maici Durau).
Din Durau se poate urca pe la Cabana Fantanele sau pe la Cascada Duruitoare, dar pe aici urcusul
este mai greu fata de cel pe la Fantanele. Exista si un drum special, accesibil masinilor, pana la locul
numit Stanele, dar este un ocol de peste 20 km din Durau.
Din cele mai indepartate timpuri, in jurul muntelui Ceahlau au existat numeroase schituri sau pesteri cu
pustnici, calugari si calugarite. Unele au fost mistuite de foc, de avalansele de zapada sau de stancile
pravalite peste ele. A supravietuit timpurilor numai manastirea Durau. Sunt cunoscute din lucrarile de
specialitate schiturile pentru calugarite: Casiana Ceahlau, din secolul al XVIII-lea, desfiintat in secolul al
XIX-lea; Rapciuni Ceahlau, cu hramul Sfantul Ioan Teologul, fondat la inceputul secolului al XVIII-lea;
Sofia Ceahlau, din secolul al XVIII-lea, desfiintat in secolul al XIX-lea. Pentru calugari au fost schiturile:
Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil Rapciuni, fondat inainte de 1773, transformat apoi in parohie in secolul
al XlX-lea; Gura Bicazului, inceput in secolul al XlX-lea, acum disparut; Sfanta Treime din Poienile de
sub Ceahlau, fondat in 1599 de Ieremia Movila, de asemenea disparut. In 1992, Daniel, Mitropolitul
Moldovei si Bucovinei, a initiat infiintarea manastirii pe Ceahlau, fiind principalul ei ctitor. Asezamantul
este construit pe un platou al muntelui inconjurat de mari stanci. Foarte aproape de manastire se afla
cabana Dochia si Statiunea meteorologica Toaca. Materialele de constructie au fost transportate cu
elicopterele Armatei Romane. In august 1993 constructia bisericii a fost terminata. In pridvor, deasupra
usii de intrare in pronaos, este pisania, scrisa in marmura, care consemneaza intreaga istorie a
manastirii dupa cum urmeaza: Cu voia Tatalui, cu ajutorul fiului si cu lucrarea Sfantului Duh, S-a ridicat
aceasta sfanta biserica manastire cu hramul Schimbarea la Fata si Bine Credinciosul Stefan cel
Mare si Sfant, in memoria sihastrilor calugari si calugarite care s-au nevoit in aceste parti de-a lungul
vremurilor, coborand prin rugaciune, cerul pe pamantul Moldovei si inaltand sufletele oamenilor in
imparatia lui Dumnezeu.
Biserica a fost facuta de credinciosii ortodocsi romani din comuna Ceahlau si din alte localitati din
imprejurimi, cu binecuvantarea si purtarea de grija a Mitropolitului Moldovei si Bucovinei, cu osteneala
protoiereului Minai Damian si a vietuitorilor acestei manastiri. Transportarea ei s-a realizat cu ajutorul
elicopterului, pe cheltuiala Armatei Romane si a printului Dimitrie Sturza. Pomelnicul, cuprinzand
numele echipajului, precum si a altor binefacatori, se afla in proscomidiarul din Sfantul Altar.
Impodobirea bisericii cu sculpturi si cu icoane s-a facut de Arhiepiscopia Iasilor, familia Dr. Lancrajan
Popescu din Basel, Elvetia, precum si din daniile mai multor credinciosi din Iasi si din alte parti.
Sculptura a fost executata de echipa profesorului Alexandru Hutanu, iar icoanele au fost pictate de
Arhimandritul Vartolomeu Florea. Clopotul a fost donat de manastirea Sihastria Neamt, iar electrificarea
manastirii a fost facuta de dr. Ing. Constantin Apostol. Sfintirea acestei biserici manastiri s-a facut in
anul 1993, in ziua de 28 august, de Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, impreuna cu un sobor de
arhierei, preoti si diaconi.

MANASTIREA NEAMT (de calugari)

Cea dintai biserica a fost inaltata de domnitorul Petru Musat (1375-1391) pe locul unui schit vechi, din
lemn. Este cea mai veche si mai insemnata asezare monahala din Moldova. Actuala biserica, avand
hramul Inaltarea Domnului, a fost zidita de Stefan cel Mare si Sfant in 1495-1497, fiind cea mai mare si
mai expresiva dintre ctitoriilor sale. Deasupra usii de intrare in pridvor este pisania bisericii, cu urmatorul
cuprins: Doamne Iisuse Hristoase, primeste acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tau intru Slava Sfanta
si Slavita de la pamant la cer, Inaltarea Ta si Tu sfinte aco-pere-ne cu mila Ta, de acum si pana in veac.
Io Stefan Voevod, cu mila Lui Dumnezeu, domn al tarii Moldovei, fiul lui Bogan Voievod, a binevoit si
inceput si a zidit acest hram pentru Rugaciunea sa si a doamnei sale Maria si a fiului sau Bogdan si a
celorlalti fii ai sai si s-a savarsit la anul 7605 (1497) iar al domniei sale anul patruzeci si cel dintai
curgator luna lui Noembrie 14. In vremea lui Ilies Voda, la 1550, s-a adaugat pe latura de sud a absidei
altarului clisarnita (vesmantaria). Cu timpul s-au construit in incinta doua paraclise, in secolul al XIX-lea,
cel din mijlocul laturei sudice a incintei, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de
biruinta, si altul pe latura de nord-vest, in secolul al XVIII-lea, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. In
anul 1826 a fost construita, din lemn, bolnita din cimitir, care are hramul Sfantul Ioan Bogoslov. Tot in
secolul al XlX-lea, in afara incintei, la 40 m vest de biserica, s-a construit aghiasmatarul, de forma
circulara, care are o cupola foarte mare in forma de bulb intors. Aici se face sfintirea apei de Boboteaza,
la Izvorul Tamaduirii si la hramul bisericii
In pronaos, pe dreapta, sunt moastele sfantului necunoscut descoperite la 24 mai 1986 prin
scoaterea asfaltului de pe aleea ce duce spre gangul clopotnitei.
. Viata culturala. Manastirea Neamt a fost un important centru cultural si artistic. Inca de la inceputul
existentei acestui asezamant, s-a infiintat o scoala de caligrafi si miniaturisti de catre monahul
Gavriil Uric, care a scris pe pergament, cu remarcabile miniaturi, Tetraevanghelul de la 1429,
originalul aflandu-se acum in Biblioteca Bodleienne din Oxford.
Biblioteca manastirii, aflata pe latura de sud-vest a incintei, este inzestrata cu 18 000 de volume printre care manuscrise de mare valoare din secolele XIV-XIX, in limbile romana, slavona si greaca . In
afara marilor carturari, din manastirea Neamt s-au ridicat mari personalitati ale Bisericii Ortodoxe. Aici
au intrat in monahism viitori ierarhi precum Arhiepiscopul Pimen al Sucevei si Radautilor, Epifanie al
Buzaului sau Mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu. Fost staret al manastirii Neamt intre 1702 si 1704,
Arhimandritul Pahomie Pimen a fost Episcop al Romanului intre anii 1708 si 1714.

MANASTIREA PETRU VODA (de calugari)

Este situata pe soseaua Piatra Neamt-Bicaz-Vatra Dornei, din Valea Largului ramificatie dreapta 10 km
spre satul Petru Voda.
In zona n-a existat niciodata un asezamant monahal, dar dupa revolutia din 1989, credinciosii au dorit
si-au solicitat infiintarea unei manastiri in satul Petru Voda. Aceeasi dorinta au avut-o si autoritatile
locale care au pus la dispozitie, in poiana Hasca, terenul necesar constructiilor complexului
manastiresc. In anul 1990, Mitropolitul Daniel al Moldovei si Bucovinei a dat binecuvantarea si dupa
anul 1991 a inceput constructia bisericii. Sarcina infiintarii manastirii, a ridicarii constructiilor si
organizarea obstei si-au luat-o doi monahi din manastirea Secu, de origine din Poiana Teiului. Unul
dintre acesti monahi este actualul staret al manastirii, Protosinghel Justin Parvu. Desi a intampinat mari
greutati privind finantarea si asigurarea materialelor de constructie, muncind cu multa abnegatie,
sustinut de numeroasa obste pe care a reusit s-o organizeze in scurt timp, Parintele Iustin, a reusit sa
ridice biserica si trei cladiri din lemn pentru staretie, chilii, trapeza, bucatarie si camere pentru oaspeti.
Biserica ridicata in memoria eroilor neamului cazuti in perioada 1948-1989, este o constructie din grinzi
de lemn, pe fundatie de beton. Spatiul este compartimentat in altar, naos, pronaos si pridvor inchis.
Altarul este luminat de o fereastra asezata la rasarit. Este separat de naos prin catapeteasma din lemn
de stejar, care urca pana la zidul care coboara de la bolta altarului. Frumoasa sculptura este realizata
de mesterul Pantelimon Peiu din Tg. Neamt. Naosul, cu absidele putin conturate, se delimiteaza de
pronaos prin zidul care vine de la marginea peretilor spre centru, unde lasa o deschidere larga de 4 m.
Pe naos este o turla mare, deschisa, in forma ortogonala, luminata de patru ferestre. Naosul este
luminat de cate o fereastra pe fiecare zid. Pronaosul, destul de spatios, primeste de asemenea lumina
de la o fereastra aflata pe zidul din sud si alta pe cel din nord. Pridvorul inchis este spatios, luminat de o
fereastra fixata pe peretele vestic. Intrarea in pridvor se face prin partea sudica, pe o usa din lemn de
stejar sculptata. In biserica, inclusiv in pridvor, sunt asezate strane din lemn de stejar sculptat.
Pardoseala este din dusumea de scandura. Biserica este acoperita cu tabla, streasina fiind foarte larga,
specifica stilului moldovenesc. Pe turla, tabla este asezata in forma solzilor de peste. Peretii sunt
captusiti in interior cu un rand de sipca, peste care s-a asezat tencuiala, iar in exterior s-au captusit cu
doua randuri de scandura si s-a tencuit. Realizata in tehnica tempera de pictorul Mihai Gabor din judetul
Neamt.
Corpurile pentru chilii, trei la numar, construite la nord de biserica, sunt acoperite cu sindrila. Poiana in
care este construita biserica se intinde spre vest 300 m, dupa care incepe dealul impadurit. La nord,
sud si est de platoul pe care s-a construit asezamantul monahal sunt de asemenea dealuri inalte,
acoperite cu paduri de conifere. Lantul de dealuri de aici face legatura cu muntii Stanisoara. Destul de
aproape se afla Halanga lui Calistrat Hogas. In afara paraiasului Hascuta si a paraului Hasca, amintite
mai inainte, nu departe de acestea se mai afla paraurile Rascoala si Caprioru.

SCHITUL SIHLA (de calugari)

Este situat la 6 km de manastirea Sihastria daca se merge cu mijloace de transport pe drum pietruit si la
3 km daca se merge pe jos pe poteca din padure. Asezamantul este construit pe o coasta la poalele
muntilor Sihlei, altitudine 1000 m. De aici se poate cobori la manastirea Agapia pe un drum forestier sau
pe jos pe o poteca de padure 9 km distanta.
Prima biserica din lemn a fost ctitorita de familia Cantacuzino in anul 1741 cu hramul Nasterea
Sfantului Ioan Botezatorul. Aceasta a dainuit pana in anul 1813 cand Arhimandritul Benedict, staretul
manastirilor Neamt si Secu, o reinnoieste cu temelie de piatra si pereti din barne de lemn. Este o
constructie in stilul clasic al bisericilor moldovenesti, in forma de cruce cu o singura turla deasupra
naosului. Interiorul este impartit in altar, naos si pridvor. Catapeteasma sculptata in lemn de tei, poleita
cu aur, dateaza din secolul al XVII-lea. In anii 1973-1974, biserica a fost restaurata din temelie si s-a
pictat in tehnica fresca stil bizantin de catre pictorul Vasile Pascu cu intreaga cheltuiala a domnului
Vasile Ciordei din Bucuresti, originar din Bucovina. Dupa 1990 a fost renovata turla bisericii.
Bisericuta cu hramul Schimbarea la Fata, construita in apropiere, sub stanca, a fost ctitorita in 1763 de
Ionita Aga Can-tacuzino-Pascanu, in amintirea prietenului sau Ioan Coroiu, mort pe aceste meleaguri la
o vanatoare. Este construita in forma de nava, fara abside si turla. Catapeteasma este pictata in ulei o
data cu bisericuta, care se pastreaza si azi in starea initiala. In dreapta si stanga bisericutei se afla cate
o cladire mica pentru chilii construite mai tarziu, in secolul al XIX-lea. Dupa 1990, obstea schitului a
construit o cladire din zid, parter si etaj, care are la parter trapeza, bucataria si camara pentru alimente,
iar la etaj chiliile. O alta cladire tot din zid, construita pentru chilii, are beci la subsol. S-a mai construit si
grajdul pentru animale, iar in 1995-1996 s-au construit clopotnita bisericii mari.
Pestera Cuvioasa Teodora se afla in apropierea schitului, mai la vale de bisericuta de brad
despre care traditia spune ca a fost construita dintr-un singur copac. O despicatura verticala in
peretele stancii constituie intrarea in pestera. Interiorul este format dintr-o scobitura aproape rotunda, in
mijlocul careia este o stanca lata si putin inalta. Piatra din mijloc servea pustinicilor drept vatra. Putin
mai jos de pestera se afla stanca cu teuca din care Cuvioasa bea apa. Dar cine a fost Cuvioasa
Teodora? A fost fiica lui Joldea, armasul cetatii Neamtului, nascuta in 1650. Din tinerete a intrat in viata
monahala la manastirea Varzaresti din apropierea orasului Focsani, iar de aici s-a retras in muntii Sihlei
spre sfarsitul secolului al XVII-lea, unde a pustnicit pana la sfarsitul vietii, in 1710. Viata ei in credinta, a
impresionat intreaga Moldova. Moastele ei au fost duse in 1852 la manastirea Pecerska din KievUcraina, unde au fost cunoscute sub numele de Sfanta Teodora din Carpati. Pentru omagierea
vietii ei se spune ca a fost infiintat schitul Sihla in 1725 si tot in amintirea ei schitul infiintat in 1991 in
Codrii Pascanilor a primit hramul Sfanta Teodora. Cuvioasa Teodora a fost canonizata de Sfantul Sinod
al Bisericii Ortodoxe Romane in iunie 1992 si inscrisa in Calendarul Ortodox Roman in ziua de 7 august.

MANASTIREA SIHASTRIA (de calugari)

Este situata in partea nordica a judetului Neamt, la 22 km de orasul Tg. Neamt, la 7 km din
dreptul localitatii Leghin (fost Gura Secului), aflata pe soseaua Tg. Neamt-Poiana Largului si la 3
km de manastirea Secu pe langa care se trece. Asezamantul este construit intr-o depresiune
subcarpatica pe locul numit Poiana lui Athanasie. Aici, la marginea unei paduri seculare, cu dealuri a
caror culmi variaza intre 800 si 1100 m, erau mai multe chilii de pustnici. De aici, o poteca urca spre
apus, peste crestetul Stanisoarei cale de 4 ceasuri pana la Hangu. Intregul ansamblu manastiresc se
afla pe un platou insorit, infipt in coasta muntelui. Intrarea se face dinspre sud, prin gangul boltit al
turnului portii. Pe laturile incintei se ridica trei corpuri de chilii (latura din est pastreaza urmele unor chilii
mai vechi). Din fata manastirii urca o poteca care duce, dupa 3,5 km prin padure la schitul Sihla,
pe langa linia de, stalpi electrici. Cand poteca traverseaza drumul forestier, daca se merge la
dreapta 2 km pe acest drum si la podisca (aflata in dreapta drumului) se urca inca 1,5 km, se
ajunge la schitul Daniil Sihastru din zona ce poarta numele Rapa lui Coroi. La Sihla se poate
merge si pe drum de piatra carosabil (6 km) daca ne intoarcem spre manastirea Secu 400 m
ramificatie dreapta.
Sihastrii care au trait la Poiana lui Athanasie au ridicat prin 1655 o biserica din lemn, arsa mai tarziu de
tatari. Prin 1734, sapte calugari de la manastirea Neamt, retrasi aici, au agatat o icoana a Maicii
Domnului intr-un brad. Ei s-au rugat in fata icoanei si-au hotarat prin legamant sa nu faca pacate
trupesti, sa nu consume carne si sa nu aiba avere personala. Acestea au fost consemnate intr-un
pomelnic ctitori-cesc, transcris mai tarziu de staretul Dometie de la Neamt. Cu vremea, pomelnicul a
disparut, dar continutul sau a fost pastrat prin traditie. In anul 1740, calugarii ajutati de Episcopul
Ghedeon al Romanului au terminat constructia unei noi biserici, un corp de chilii si clopotnita. Noul ctitor
Ghedeon primeste la 28 septembrie 1741 carte domneasca de la Grigore Ghica Voievod prin care
obtinea anumite privilegii. Schitul lui Athanasie organizat de Episcopul Ghedeon, devine acum schitul
Sihastria. O data cu reorganizarea manastirilor Neamt si Secu la 1779 si schitul Sihastria capata un nou
impuls de viata. In timpul luptelor date de eteristii lui Alexandru Ispsilante cu turcii la manasirea Secu in
1821, schitul Sihastria Secului este incendiat de turci. Cu sprijinul Mitropolitului Veniamin Costache in
anii 1824 si 1825 s-a refacut din temelie biserica din piatra, turnul clopotnita, turnul portii, un corp de
chilii in partea de sud si zidul din incinta. Lucrarile au fost conduse de renumitul mester pietrar Nicolae
Cerneschi din Botosani, care a contribuit si cu insemnate sume de bani, fapt pentru care este
considerat al treilea ctitor al manastirii. Pentru slujbele de iarna s-a construit din lemn, in 1837,
paraclisul cu hramul Sfintii Parinti Ioachim si Ana si alte corpuri de chilii, iar in 1842 o cismea din care se
aducea prin conducte apa in manastire. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea Sihastria ajunge din nou in
stare de paragina, din pricina unei fabrici de cherestea construita in vecinatate, dar in 1909, prin
mutarea fabricii si revenirea calugarilor, manastirea isi reia viata ei fireasca sub conducerea vrednicului
staret, Protosinghelul Ioanichie Moroi (+ 1944).

MANASTIREA SECU (de calugari)

Din soseaua Tg. Neamt-Valea Largului la km 14 ramificatie stanga, este un drum asfaltat care trece peste
raul Ozana spre apus, pe valea paraului Secu si dupa 4 km de mers in urcus pe langa codrii batrani,
ajungem la manastirea Secu, care-si profileaza turlele albe pe fundalul verde al muntelui Vasanu.
Manastirea Secu, unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale din muntii Neamtului, isi are inceputul in prima
parte a secolului al XV-lea cand, printre alte sihastrii existente, apare sihastria Secului, numita schitul Ioan si Atanasie. Nu departe de actuala asezare a manastirii, pe locul unde se afla cimitirul, exista schitul Zosima.
Aceste date reies dintr-o inscriptie aflata la intrarea in schit, pierduta in 1821, cand ultima rezistenta a
Eteriei conduse de Ipsilante este infranta de turci, care incendiaza si manastirea. In acest asezamant cu viata
de obste, unde rugaciunea se impletea cu ascultarea, staretul Zosima, cunoscut erudit si dascal, fondeaza o
scoala in care se studia gramatica, muzica, pictura si sculptura. Scopul scolii era formarea monahilor scriitori,
copisti, carturari, mesteri artizani. Dintre acestia se remarca Dosoftei ca dascal, Varlaam, Ghedeon si Sava ca
stareti, toti Mitropoliti ai Moldovei, Mitrofan Episcop de Roman si alti clerici ce-au slujit lui Dumnezeu si natiunii,
cu credinta. Schitul lui Zosima a durat pana in anul 1602, cand vornicul Nestor Ureche (tatal scriitorului Grigore
Ureche) ctitoreste actuala biserica din zid inchinata Sfantului Ioan Botezatorul.
. Catapeteasma este din lemn de tei sculptat. Pridvorul a fost adaugat in secolul al XVIII-lea. In pronaos, in
dreapta se afla mormantul ctitorului Nestor Ureche (+ 1617), iar in stanga, cel al sotiei sale, Mitrofana (+ 1633).
Pardoseala bisericii este din scandura, iar acoperisul din tabla de plumb. In exterior peretii au un brau median
simplu care are deasupra si dedesubtul lui randuri de caramizi aparente, vopsite in maro. De jur-mprejurul
bisericii, deasupra braului median, este un rand de firide. In biserica se gasesc moaste ale mai multor sfinti
inclusiv al Sfantului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, o cruce cu lemn din Sfanta Cruce pe care s-a
rastignit si a patimit Mantuitorul si Chivotul sfintit in care s-au aflat moaste ale Sfantului Ioan Botezatorul.
In sud-estul incintei, la etaj, este paraclisul Adormirea Maicii Domnului zidit din piatra in 1610 de Episcopul
Ghedeon. Paraclisul Sfantului Nicolae a fost ridicat in 1823, cu sprijinul lui Veniamin Costache, pe locul unei
biserici de lemn construite de egumenul Nifon Udrea Trotusanul in 1785 si mistuita de foc in 1821. Pe naos are o
turla inalta. Catapeteasma este foarte frumoasa, lucrata de monahul Iulian. Este poleita in aur ca si amvonul.
Paraclisul a fost renovat dupa 1989 si in 1992 a fost pictat in stil neo-bizantin de pictorul Vasile Carp. Biserica
Bogoslovul, cu hramul Sfantul Ioan Botezatorul, este ctitorita tot de Veniamin Costache, cu sprijinul bunilor
crestini prahoveni si sfintita in 1832. Este o constructie masiva din zid de piatra si caramida. Are un pridvor
deschis.
Manastirea are o bogata colectie cu obiecte de patrimoniu: vestminte si broderii, odoare din metal, tiparituri,
manuscrise. Iata cateva din cele mai vechi: o vesta din 1601 de la Nestor Ureche, Sf. Aer de mare valoare cu
margaritare si pietre scumpe, cusut de ctitora Mitrofana in 1608. A fost furat de turci in 1821 si readus in
manastire prin cumparare; o bedernita, broderie in fire de aur, argint si pietre pretioase, din 1638; Cazania
lui Varlaam, tiparita la Iasi in 1643; indreptarea legii tiparita la Targoviste in 1652: Evangheliar -manuscris
slavon copiat in 1571 de Ioan Diaconu; sfesnic argintat din 1602, cu decoratiuni florale donat de Nestor
Ureche; cadelnite din argint aurit, secolul al XVII-lea etc. In lucrarea Sate si Manastiri din Romania, referindu-se
la manastirea Secu, Nicolae Iorga scria: Putine manastiri din tara vor fi avand o infatisare atat de deosebita, atat
de senina in vechime, atat de cuviincioasa in credinta ca aceasta.

Cele mai frumoase locuri din judeul Neam.

Mnstirile din pdurea de aram Alturi de Suceava, judeul Neam este recunoscut
pentru frumuseea i bogia mnstirilor. n zona oraului Trgu Neam este cea mai
mare densitate de mnstiri i schituri ortodoxe din jude. Mnstirea Neam, situat pe
raza comunei Vntori Neam, este cea mai veche i nsemnat aezare monahal din
Moldova, denumit i Ierusalimul Ortodoxiei Romne. Mnstirile de maici Agapia i
Vratec, situate n comuna Agapia, la circa 10 kilometri de Trgu Neam, sunt de
asemenea destinaii consacrate de pelerinaj pentru cei care caut linitea srbtorilor i
frumuseea slujbelor.
Mnstirea Agapia este renumit pentru pictura interioar executat de Nicolae
Grigorescu care a reuit s mbine cu succes stilul neoclasic cu tradiia bizantin i arta
romneasc. A pictat aici 29 de lucrri originale realiznd un stil romnesc al picturii
religioase. n satul mnstiresc se poate vizita casa memorial a scriitorului romn,
Alexandru Vlahu. Mnstirea Vratec este amplasat ntr-un cadru natural
deosebit (Pdurea de aram) i este cunoscut ca fiind mnstirea cu cel mai
mare numr de maici din ar. n satul mnstiresc se afl i mormntul poetei
Veronica Micle. n aceeai zon a judeului sunt situate i alte mnstiri sau schituri
cutate n aceste zile: Sihstria, Sihla, Secu sau Horaia. La Sihstria, slujbele
respect tipicul aproape ca la muntele Athos.