Fodector MARIANA Pi Coperta: AL. CVASNAI “— Is0N g7o.0219.008 sraaassore (© Esiture Univers Alexandr oan Cuza’, 2001 (8500 =lagh, st: Pacurr ne oan 082) Ties a Gh. Maftei Cleopatra Mociutchi Irina Mazilu D.A. Mazilu UCasaat aon eee TEORIA RELATIVITATII RESTRANSE -‘iit 134285 BCU.-IAS! TEORI| AUNDAMENTALE EDITURA UNIVERSITATII ALEXANDRU IOAN CUZA* IAS! = 2001Cleopatra Mectten, 2001 cola XX/ Ch, Mai |. Got “Tage altura Usvershati"Al 1. Cua ‘y0t0m, ISBN s7aand058 Vol. 1: Teoria relativitiirestranse,- 2001. -p 53 ‘Bbioge= ISBN 972-8283.07-6 Natl, Gheorghe Gatle, loan Mocitchi Cleopatra NOTA ASUPRA EDITIEL Incredibil, dar adevarat : Teoria Relativitatii, unul dintre cele mai valoroase produse ale gindirii si civilizafiei umane, apartine de-acum socolului recut! Timpul trebuia cuantificat intr-un fel oarecare si atunci, implacabil gi nesimfitor, trecerea anilor (0, temporal) a aruncat teoria lui Einstein fn veacul de- acum implinit, Este adevérat ci de la elaborarea Teorici Relativititii s-a sours aproape un secol, dar la fel de adevarat este faptul c& depinarea vremii n-a facut altceva decat si-i confirme perenitatea, Spre deosebire de ultimii ani, care nu au adus elemente fundamental noi in cunoasterea legilor fizice ale naturii, la ingemanarea dintre secolele XIX si XX fizica a fost revolutionata de o serie de descoperiri care au ficut epoci: in 1895 J.-Thompson a descoperit electronul, in 1896 H.Becgerel a pus in evidenté radioactivitatea natural, in 1900 M.Planck a fundamentat teoria cuantelor, iar in 1905 A.Binstein & elaborat teoria relativitafi restrdnse. Aceste momente au marcat adevarate cataclisme pentru edificiul fizicii clasice, jalondnd totodaté directiile principale dupa care avea s& se dezvolte fizica in urmatoarcle decenii . Teoria Relativitatii Restranse — numitd astfel deoarece se referd exclusiv la migcarile mutuale rectilinii gi uniforme ale corpurilor - s-a ndscut in cadrul dezvoltarii electrodinamicii corpurilor in migcare, aparitia ei fiind strans legata de problema “eterului” si a posibilitatii antrenarii acestuia de catre corpurile in migcare. Spre deosebire de Teoria Relativitijii Generale, care este opera exclusiva a lui Albert Einstein, Teoria Relativitijii Restranse a fost cladité pe rodul minfii unor oameni de excepfie ca Lorentz gi Poinceré, ilustri precursori ai teoriei lui Einstein. Simptomatic este faptul cl Albert Finstein a fost declarat cea ‘mai proeminenté personalitate a secolului XX, dup ce in timpul viefii fusese prigonit din motive rasiale, iar teoria sa, anatemizata de furia nazista, a devenit parte integranta a culturii generale a omului obignuit. Este bine cunoscut faptul ca discipline precum : teoria cémpului, teoria nucleului atomic, teoria particulelor clementare, clectrodinamica 3.2. nu pot fi studiate riguros fird utilizarea rezultatelor Teoriei Relativitajii. Mai mult, orice1 a fenomen legat de migcarea relativaja corpurilor nu poate fi interpretat corect decat _ prin prisma avestei teorii, Se confirma astfel, pe deplin, adevarul confinut in 5 UNimie hus ‘mare aplicatic practic, decat o teorie buna!”.’ in trei volume, constituie un adevarat tratat cé se adrescazi crolor universitare, cercctatorilor, _profesorilor’ de» liceu, reelor cedoresc a-i completa cunostinfele in-domeniu, mare ca obiect expunerea bazelor: experimentale $i a BR, deducerea transformarii Lorentz din postulatele tui. Einstein, Lorentz $i interpretarea transformérii, Lorentz-Binstein. prin formalism. Volumul confine, de asemenea, cele mai importante ie cinematicii si dinamicii relativiste: cuadrivectorii viters, ‘impuls, fori, cuedritensorul moment cinetic, eouatiile miscirii unei e relativiste in diverse cimpuri de fort, ciocnirea relativisté @ particulelor el de al. doilea volum confine, in formutare covariant’, ecuaiile 'upa definirea unor nofiuni fundamentale , tensor cmp electromagnetic, cutadrivector densitate de curent, {ensor impuls-energie), autorii deduc prin formalismul oferit de mecanica analitica uate Lui Maxwell (cu si f8r% sursc), ecuafiile de transformare si conservare ale ‘mirimilor fundamentale asociate,cmpului electromagnetic (energie, impuls, ‘moment cinctie) si definese potentialele retardate ca solufii ale ecuafici cu derivate Partiale, de.tip hiperbolic, neomogene. Paragrafe speciale sunt acordate de autori Problemei masei electromagnetice si ccuatiilor electrodinamicii pentru mediile in miscare. Volumul al doilea se incheie cu un capitol dedicat formulari relativiste-a termodinamicii, Al.tcilea volum trateaz&.fomalismul opticii relativiste gi abordeaza uncle Paradoxuri ale TRR, a ciror interpretare corectd este un eriteriu al fnfelegerii de ‘iitre cititor a esenfei Teoriei Relativitajii Restranse, Remarc in mod deosebit faptul c& textul, riguros din. punct de vedere Sintfic si succint in prezentare, este presarat cu un numér de 26 exerctii si 20 anexe, avand menirea evident de a completa prin. extinderi si aplicapi problematica dezvoltatt in tralat, La acestea se adaugi-un mare numir de figur, reprezentind scheme de experimente, intuirea universului minkowskian, scheme de interatiuni etc, caracterizate prin claritate si expresivitete ‘Intamplarea face ca, intre cursurile de Fizict Teoretic& ce le-am predat studenfilor in decursul anilor, si se numere gi cel de Teoria Relativitat Tot fntémplarea a potrivt Iueurile fa aga fel, inet sivi fi avut ca dascili pe o parte dintze autori (au spun car!) si ca favaficei pe ceili. Faptul eX am fost solicitat si prefafez aceasti carte nu cred c& este, insi, fntémplitor si consider prilej de profund’ —_satisfacte. ast invitafie © deosebiti onoare, un aceasti invitajie 0 deos ee cs efios produs spi Recomatid, agadar, cu toaté cildura acest rar gi pref ; consultat cu ribdare gi curaj, condifii cerute de natura si nivelul unui astfel de demers. Prof.dr. Ioan MerchesPREFATA Secolul XX ne-a lisat mogtenire multe realizari stiinfifice gi tehnice cu totul deosebite dintre care se disting doud teorii fundamentale: Teoria Relativitajii (teoria relativitajiirestrénse gi teoria relativititii generale) $i Mecanica Cuanticd, O ccaracteristic& a stiinfei actuale consti in aspectul sit paradoxal in raport u experienja noastra cotidiand. Folosind un limbaj comun am putea spune c& stiinfa actuall ne avertizeaza: una pare, dar alta este. Adicd, experienfa cotidiand ne da o imagine asupra lumii ce diferd din ce in ce mai mult de imaginea pe care ne-o ofera stiinfa zilelor noastre. Putem spune cd stiina actualé ne evidentiazA noi nivele de Reaitate (Stéphane Lupasco (1982), Basarab Nicolescu (1999), Nivelele de Realitate reprezinté un ansamblu de sisteme invariant Ia ‘actiunea unui numar de legi generale. Asa este cazul, de exemplu, pentru nivelul cuantic unde actioneaza legile cuantice, radical diferite si opuse legilor generale ale mecanicii clasice, newtonicne, Teoria relativitajii se giseste in aceeasi posturi. Tntr-adevar, pentru teoria restrinsd. a relativitafipostulatul constanfei vitezei luminii fn vid este in flagrant contradictie cu legea clasic& de compunere a vitezelor. in consecin{&, proprietitile spatiului i ale timpului fizic sunt cu totul diferite si opuse cu proprietajile corespunzaAtoare evidentiate de fizica newtoniang, care este mai apropiatd de experienta noastra cotidiand, Imaginca lumii oferita de "ochiul fizic” se indepirteazi din ce in ce mai ‘mult de imaginea oferita de "ochiul mini", adic& de stiinga Se confirma ceea ce spuncau vechii infelepfi: "cele ce se vad sunt trecitoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice”. Aceste céteva elemente menfionate mai sus dorese si ne sugereze ceca ce ‘am numit aspeotul paradoxal al stiinfei actuale. Altfel spus, dac& pastrim modul de a gindi al fizicii clasice i incercdm si infelegem fizica actuald, stiinfa, in general, vom ajunge in mod incvitabl ta situafii paradoxale. $i aceasta pentru ci, jn conceptia stinfei clasice nu se poate ca simultan si fie adevarate asertiunile A $i non-A. Exemplul cel mai simplu este dualitatea unda.- particulA specifica ‘entitafilor cuantice Invitim agadar cititorii acestei cari dedicate Teorici Relativitétii Restrinse (FRR) 5A nu caute a o injelege prin prisma conceptelor fizicii clasice, concepte formate in urma experientei de zi cu zi a oamenilor. Nedumeririle vor aparea in mod inevitabil. ; ; Descrierea lumii de edtre stinja actuald este mai simpli, mai armonioast gi mai adevirat& decit descrierea realizatd in contextul clasic, newtonian. Aceasté alirmatic este adeviratf pentru cl experienfa confirma zi de zi previziunile stintei moderne, ; ‘Aceastd carte doreste ca in cele trei volume ale sale si familiarizeze citivorul cu elementele de baz ale TRR fn primul volum sunt prezentate principiile TRR, sunt obfinute transformatile Lorentz-Einstein, este redat grupul Lorentz gi apoi sunt discutate aplicafiile semnificative din cadrul cinematicii si dinamicii relativiste. ; Volumul doi, aproape in exclusivitate, este dedicat electrodinamicii relativiste. Este prezentata, destul de complet, tematica centrala a termodinamicii relativiste, incd incomplet constitutt r ‘Al treilea volum cuprinde elemente de opticd relativist®, sunt discutate “*paradoxurile” relativiste, sunt redate confirmarile experimentale reprezentative si sunt prezentate diferite extensiuni actuale ale TRR. Redactarea este riguroasi gi totodaté accesibila, Problematica mai dificilé ste ilustrata prin anexe si exereifii rezolvate, Pomnind de la premiza ci "sti dacd stit si aplies, recomandim cititorului s# nu evite anexele si exercifiile. Cititorului tueze si caleulele ‘care doreste si infeleagd cu adevarat fi recomandim s& el necesare. Sunt suficiente cunostin{e relativ elementare de calcul diferential si integral precum si cunostinte referitoare la ecuafiile diferentiae. Cele trei volume ale lucririi formeaz un tot, nu recomandim lectura lor "pe sari’. Acca cane local cto adsl ta primul rand studenfilor de la Chimie, Stiinfe Tehnice, profesorilor, Facultatile de Fizica, Matematicé, 0 hs inginerilor, tuturor celor ce se intereseaza de stiinJ&, tuturor celor care "au auzit despre TRR gi dorese si 0 reformuleze, si 0 completeze, si critice Iasi, 06 februarie 2001 AutoriiCUPRINS Continutul volumelor CAPITOLUL |. PRINCIPILE TEORIEI RELATIVITATHL RESTRANSE (TRR) 1. Referenfiale in mecanica clasicl 2. Referenfiale in electromagnetism 3. "Véntul de eter” ‘Anexa 1. Experimentul Michelson-Morley 4, Postulatele TRR ‘Anexa 2. Efectul Mossbauer 5. "Vantul de eter" si efectul Missbauer 6. Constanja vitezei luminii ‘Anexa 3. Aberatia luminii ‘Anexa 4, Experimentul Fizeau 7. Chteva experimente ideale 8. Intervalul 9. Conul luminos 10. Timpul propriu Exereitiul 1. Timpul propriu Volumul 3 Capitolul 8. Optica relativista CAPITOLUL I. TRANSFORMARILE LORENTZ-EINSTEIN 11. Transformarile Lorentz-Finstein speciale 12. Transformarile Lorentz-Einstein-Herglotz (LEH) Capitolul 10. Confirmari experimentale 13. Invarianfa intervalului 14, Rotafii in spatiul Minkowski 15, Reprezentarea cuclidian-complexa a spafiului Minkowski 16. Reprezentarea hiperbolicd a spafiului Minkowski 17. 4-vectori Exereifiul 2. Spafiul vectorial sau liniar real R® Exereifiul 3. Produsul scalar din spatiul R” Capitolul 9. “Paradoxurile” relativiste Capitolul 11. Extensiuni 53-85 3 56 38. 39 62 65 69 70 nvu CAPITOLUL Il. GRUPUL LORENTZ Matricea transformirilor Lorentz speciale 22 ae rolafilor tridimensionale jfjul 4. Relaiile de comutare “Gripul 03) Be iampiitome Be caper ia matricei A Exereitiul 5, Elemente de calcul matricial 26, Matticea transformatilor Lorentz-Einstein-speciale 21. Matricea rotatilor 28, Matricea trans rmérilor Lorentz-Einstein-Herglotz 29. Precesia Thomas Exercifiul 6. Necomutativitateatransformirilor Lorentz ‘Anexa 6 Spinul electronului CAPITOLUL IV. CINEMATICA RELATIVISTA 30, 4-viteza 31. 4-acceleratia Exercifiul 7. Migcarea rectilinie uniform accelerata 32, Simultaneitatea CAPITOLUL V. DINAMICA RELATIVISTA, 33. Functia Lagrange pentru particula liber& 34. Energia particulei libere 35. Impulsul particulei libere Exercifiul 8, Impulsul gi energia particulei libere Exercitiul 9. Ecuafia vectoriala de migcare a particulei libere Exercitiul 10. Inertia energiei — un experiment imaginar 36. 4-impulsul 86-149 86 89 a1 94 101 108 12 113 117 124 127 129 132 134 137 137 138 150-157 150 152 155 157 158-229 158 161 163, 165 174 177 179 Exercifiul 11. Efectul Doppler 37. 4-forta Exercifiul 12. Migcarea particule! sub actiunea unei forfe constante Exercifiul 13. Problema lui Kepler 38, Eouatia Hamilton-Jacobi 39. Funetia Lagrange intr-un cémp de forte Exercifiul 14. Invariana ccualiilor Lagrange 40, Ecuafia Hamilton-Jacobi pentru un cmp de forte 41. Ciocnitr elastice in referential “e Exercitiul 15. Dezintegrarea particulelor 42. Ciocniri elastice in referentialul “I” 43, Functia de distributie 4, Sectiumea eficace 45, 4-tensorul moment Exercitiul 16. Transformarea componentelor 4-tensorului moment 182 185, 187 190 196 199 200 204 206 209 au 218 221 225 228Teoria Relativitaii Restranse CAPITOLUL I PRINCIPIILE TEORIEI RELATIVITATIL RESTRANSE (TRR) 1. Referentiale in mecanica clasic& in mecanica clasici, nerelativista, interactiunea mutual dintre corpuri, asimilate uneori cu particule, avand sensul de "puncte materiale”, este des- cris prin intermediul energiei potentiale de interactiune U (7) =U (2, y,2). Energia potentiala de interactiume depinde in foarte multe cazuri numai de coordonatele particulei, nu gi de timp (iar noi ne vom referi mumai la aceste camuti), ceea ce este foarte important pentru cit are drept consecinta fap- tul urmitor: interactiunea se manifest inslantanen, Agadar, fortele ce se exercita asupra corpurilor vor depinde de pozitia acestora la momentul res- pectiv; daca pozitia unei particule se va modifica, acest fapt se va reflecta asupra tuturor celorlalte particule en cate interactioneaza intro manieri in- stantanee. Otice fenomen fizic (noi de astfel de fenomene ne ocupiim) are o localizare spatiala si temporal, adici se prodiice intr-un anumit Ioe precizat de un sis- tem de coordonate si la un moment dat, indicat de un crologiu (materializat cu ajutorul unui fenomen periodic in timp) atagat:sistemulai de coordonate ‘Ansamblul aledtuit dintr-un sistem de coordonate si un orologin sit- ust in originea acestui sistem de coordonate il numim referential. Asadar, fenomenele fizice sunt descrise prin intermedi referentjalelor. Alegerea aces- tor referentiale este arbitraré. Totusi, un anumit criteriu exist: vorn uti- liza acel referential care ne asigura o descriere cat mal comoda (simpli) a fenomenului fizic supus analizei. in fizica clasica se utilizeazi doua tipuri de referentiale: referenjiale iner- fiale (RI) gi referentiale neinerfiale (RN). Un RI este acela in care este adevarati legea inertiei din mecanica clasic’. Toate teferentialele cate se deplaseazi fat de un RI cu vitezé constanti (¥" = const) vor fi RI. Cele- lalte referentiale vor fi RN, pentru c& ele se deplaseaza neuniform (7 este2 Copitolul 1 Principtile Teoriei Relativitatii Restranse vatiabil) fata de RI RI suat echivalente in sensul c& legile mecanicii sunt identice in astfel ‘eferertiale. Spre exemplt, #8 considerdm migearea uniform acceleraté a ‘particnle. Daca in vaport cu un RI particula executa o migcare uniform Ceiats, stun! fat dB-oricare alt RI acea particula'va descrie olmigcare \arcelerat. Acceleratia migcarit nu se schimba, dar viteza si distanta Vor utiliza in continuare referentiale care folosesc sisteme de coordonate togonale carteziene gi de aceea localizarea fenomenelor se realizeazi prin intermediul coordonatelor ¥* = (x,y,z) gi a indicatiei ovologiului, t Figura 1.1 Experienta cotidiand ne’ aratick 0 exist nici’e diferent din punct de vedere fizic intre starea de tepaus' si de migcarévectilinie si tmiforma. Intr- adevar, si admitem ca suntem ‘ntr-un’vagon'in ‘tepaus: ‘Pe linia aliturat este un alt :ren in repaus.” Dacit tinul dintre trenini mcepe'si'se depliseze uniform, nu vom putea preciza cate se deplaseazd, trenul in cate”suntem noi sau trenul de'pe linia altiirata:-Tn'general, experimentul fizie tt poate disceme intre aceste doud stiri: repausul si deplasarea uniforma. Intrebarea daca exist un RI in repaus absolut a frdmantat cw insistonta pe marii crestori ai fiziciiclasi¢e” RAspunsitl se va despiinde din consideratiile ce urmeaza Conform fig.1.1, RIS este considerat fix (in'repialis) iar RIS" se-deplaseaci cu viteza V constant de-a lungul axéi commune a2! ‘La thomentul initial aceste RI coincid. Acelagi fenoinen fzic localizat in punctul M este desttis ct ‘Teoria Relativitifii Restranse jutorul coordonatelor (t,.2,y, 2) de observatorul din RIS si cu ajutorul coor- donatelor (t,2',1/, 2!) de observatorul din RIS'. Se va constata mai tirziu ci tste firesc ca si momentul t sau si aibii statutul de "soordonata”. Prin ob- servator intelegem persoana sat dispozitivul fzic ce inregistreaza informatiile referitoare la fenomenul fizic pe care-1 studiem. Legitura dintre coordo- natele din S si S' este data de transformarile Galile: studiate gi in cadrul jnvitaiméntului preuniversitar: wari Ve. qa) Cunoscand in RIS localizarea spatial 7* si localizarea temporali t, relatiile (1.1) permit localizarea spatialé si temporal in RIS’, Invers, vorn avea 7 4 Ve. (1.2) at Figura 1.2 Sa presupunem acum c& particulele M; si Ms, fig.1.2, interactioneaza, aceasta interactiune fiind descrisi prin intermediul potentialului U = U(rx2), rn find distanta dintre particulele My si Mz. Legea a doua a lui Newton se va serie in RIS’ sub forma ar CD BU (4) oe _ OU (4) oe ay en AaCopitolul 1 Principiite Teoriei Relativitatii Restranse S& remarciim acum c& eT, 4 (ar a [a oe maa = ae (Ge) =a |g (F- Vd) = a(t, 5) ery aa) in conformitate cu transformarile Galilei (1.1) si cu faptul ci V’ este un vector constant, 7m, fiind de asemenea constant. Pe de alt& parte, €,, @"5 $i @°4 sunt versorii axelor #/,y/' siz! iar @1, @2, “e's sunt versorii axelor x,y,z din RIS' si, respectiv, RIS. Figura 1.2. pre- cizeaza c& Ve C= ey (1.5) in sfargit, observam cd au (ra) x ne Oz} pentru c& r}y =a, conform figui 1.2, iar relatia (1.2) proiectata pe axe se BAB+V; mas a=4 (1.7) ‘Asadar, ecuatia (1.3) se scrie eT, mat = Val (rn) as) Forma acestei ecuatii coincide cut cea a ecuatiei (1.3). Spunem ci legile ‘mecaniciiclasice sunt invariante la transformarile Galilei. intr-adevar, forma (1.3) a ecuatiei de migcare corespunde RIS' pe cand ecuatia (1.8) descrie aceeasi migcare dar in RIS. Cateva observatii se impun: (i) ecuatiile (1.3) si (1.8) sau scris pentru particula 1. Analog se procedeazii si pentru particula 2; (ji) s-a admis, ca de Ja sine inteles, cdi masa particulei este aceeasi in ambele RI; (iii) daca Sieh tar P= mv =m (9) Teoria Relativititii Restrinse este impuloul particulei, relatile (1.3) si (1.8) se mai pot serie sub forma Viv (rn) Bta-vu ira). 0) Faptul ca legile mecanicii clasice sunt invariante la transformitile Gaiilei evidentiazi echivalenta RI si deci elimina problema determinarii unui RI in repaus absolut. ap" 2, Referentiale in electromagnetism Sa vedem daci RI sunt echivalente gi atunci cand se studiazi fenomenele clectromagnetice, Fie un cimp scalar descti ecuatia undelor in vid in RIS (™ i) wre) jn aceasta ecuatie c este o constanti, avand semnificatia unei viteze pen- tru c& ecuatia (2.1) deserie propagarea undei in vid. Mentioniim apoi ci e ee aztaaw (2.2) Be * ay? * a (22) Precum se va demonstra mai jos, utilizand transformiile Galilei de functia de und’ 4 (7",¢’) care satisface YW (F",t) =0. (24) Par eve; obtinem unde ero eae (25) punctul simbolizeaza produsul scalar, in acest caz, intre vectorul V gi opera~ torul vectorial V.a _dd_ 9a a & De aici rezulta V? = V2. In acelasi mod, 0 _ #9 ded WA ad 9 "wa Wee Boyt OTM 7) nde V = (35,90, aut =e ‘At! Ot’ at Ca urmate, in referentialul $ ecuatia undelor capita forma le 2 a If [am -3O-3-2(0-9) @-v) orn. (28) __Unele observatii se impun gi acum (§) ecuatia undelor nu este inwariante fn raport, cu transformarile Galilei. Forma ecuatiei (2.8) diferi de a ecuatiei (2:1). Am putea serie ecuatia (2.8) si sub forma 2 ale > b-30 5-20 -yF-v]urn=5 eo sore aa (ii) nici o transformare cinematica a functiei U (7,2) mu poate reduce ecuatia (2.9) la forma (2.1); (iii) daci V/e ~ 0, deci pentru viteze mici in raport cu ¢, forma ecuatiilor (2.9) si (2.1) coincide. unde 0 3. "Vantul de eter” Se stie ci undele elastice, cum sunt cele acustice, spre exemplu, necesitt lun suport, un mediu prin care se propaga. Acest suport poate fi in repaus satt in migcare, starea sa de migcare modificand unele din proprietaitile undei. ”Vantul ne modificd vocea”. De aceea este acceptabil rezultatul obtinut: forma ecustiei undelor este diferita in RI diferite. Ne agteptiim ca forma cea mai simpli a ecuatiei undelor (2.1) s& o obtinem in referentialul proprit Teoria Relativitatii Restranse ‘al suportului undei, adica in referentialul fat de care suportul material al jundei este in repaus. Constatiim ci pentru V = 0 ecuatia (2.9) se reduce, a forma, la ecuatia (2.1) Este adeviirat acest Iucru gi pentru nda electromagnetici care se propaga prin vid? Ar trebui sé fie adevarat daci unda electromagnetic necesit& un suport pentr propagare la fel ca undele elastice. Acest suport a fost numit eter” sau "eter luminos” - nu are nici o legéturii cu susstanta chimici avind aceeasi demumire! Care este starea de migcare a acestui "eter Iuminos”? Poate el reprezenta un RI absolut? Astfel de probleme preocupa fizica de la sfirsitul secolului XIX gi inceputul secolului XX. Se enuni diverse ipoteze cum ar fi (i) Sse reformuleze teoria campului electromagnetic astfel incat si deving invarianté fata de transformatile Galilei. Ar rezulta de aici ci ecuatiile Maxwell n-ar fi corecte, ceea ce nui poate fi acceptat din punet, de vedere experimental. (ji) 8% se accepte ci mecanica clasici admite echivalenta RI, pe cand elec- tromagnetisimul nu o admite. Blectromagnetismul, dirpotriva, precizeaz ci eferentialul privilegiat, aflat in repaus absolut, este referentialul propriu al eterului Luminos” (iii) $a se accepte ci echivalenta RI se pistreaza atit in mecanica clasic’, eft gi in cadrul electromagnetismului. insa invarianta legilor mecanicii gi ale clectromagnetismului nu se paistreazii in raport cu transformérile Galilei ci cu noi transformari. Aceasta implic’ modificarea legilor de baz ale mecanicii. Problemele ridicate sunt grave, implicand modificit de fond ale modelului fizic de intelegere a lumii fenomenenior fizice. Ipoteza (j) mu poate fi acceptata pentru ci succesele teotiei lui Maxwell, validate de experimente, ficeau putin probabile existenta unor evori grave in cadrul teoriei fenomenelor electromagnetice. fhainte de a analiza ipoteza (ii) vom discuta pe scurt un experiment celebru: experimentul Michelson-Morley. Anexa 1. Experimentul Michelson-Morley in 1881 Michelson, pornind de la o idee a lui Maxell, realizenzti un ex- periment ce-gi propune sd pund in evident "wintul de eter”, deci un RI fn repaus absolut. Pentru aceasta pornegte de la urmétoarele premize: (i)Pri cipiile Teorie’ Relativit transformérile Galilei tsi mengin valabilitatea gi in eadrul fenomenelor elec tromagnetice: (ii) pentru a se propaga, unda electromagneticd are nevoie de un "suport elastic” asimilat cu “eterul tuminos”; (iit) "eterul tuminos” reprezinté locmai RIS én'repaus absolul;: (iv) Paméntul este asimilal RIS', in migcare cw viteza V = 30 km/s fata de RIS, aceasta vitexd reprezentand viteza Paimantulus én migcarea sa. pe. orbita én jurul Soarelui, li Figura A.1.1 Dispozitivul experimentului, prezentat schematic én figura A.1.1, consti dintr-un interferometru aledtuit din izvorul (sursa) luminos I, lamela semi- transparenté L, oglinzile plane O gi Oz, luneta de observare Ly. Brajele inlerferometrulut au lungimi egale, 1. Orientarea acestor brafe se face ast- ‘fel incat, un brat st fie dirijat paralel cu directia vilezei V de deplasare a Paméntului pe orbitd. Planele oglinzilor Oy si Op le consider perpendi- culare intre ele gi pe directia brafelor interferometrului. Principial, problema constd in a determina timpul de propagare pentru cele dout fascicule ce pornesc de la lamela L spre oglinzile O; $i On, revenind ta lamela L gi interferdnd in cdmpul visual al lunetei de observare L, Asadar, fasciculul incident ta lamela L este divizat in fasciculele ce se propaga spre oglinzile O, i Op. Fasciculele reftectate de aceste oglinzi revin la lamela L care te dirijeazit spre luneta de observare Ly. ‘Nu discutam aici aspectele optice ale probleme; 0. vom face én capitolul dedicat verificdrilor experimentaie. Si analizém experimental din punctul de vedere al observatorului situat in RIS, adici observatorul este in repaus fafa’ de "eterul luminos”. Fata de acest observator lumina se propaga cu viteza ¢ dar parcurge distante diferite de | pentru ed interferometrul se deplaseazté odatd cu pdmantul prin "eterul Iuminos” ce umple gi spatiul extraatmosferic. (Este adevirat, tumina de ta stele ajunge pe Pamant parcurgénd spatiul cosmic.) FIZICA Figura A.1.2 TEU ww ewieescur tage ‘Momentul initial corespunde plecdrii fasciculului 1 spre oglinda O, (figura A.1.2.(a)). Fasciculul ajunge la Oglinda O, dupa un interval de timp t) (figura A.1.2.(b)). Dupd intervatul de timp (A) fasciculul 1 revine la lamela L. Conform figurii A.1.2, (ctl) =" + (vd)’, (A1.2) iar de aici z mat (A13) (414)Seas Capitolul 1 Principiile Teoriei Relativitetii Restranse Figura A.1.3 Analisim acum timpul necesar propagdrii fasciculului 2 tot din RIS. Con- Jorm figurit’A.1.3.(a), Jasciculul 2, incident la oglinda Oz, va parcirge in intervalul de timp t] 0 distanga mare’ mare decat 1, pentru cé bratul cores- punciitor al interferometrului se déplaseazi fala de RIS cu viteza V in acelagi sens cu fascéculul respectiv. Ca urmare, (A115) (A168) Fasciculul reflectat de ogtinda Ox, dupa figura A.1.8.(b), parcurge distanta eth = dvb (A.1.7) Timpul corespunziitor este (4.18) ‘Teoria Relativitatit Restrénse Timpul total necesar propagiirii fasciculului 2 pe traseul LO, — L este tatty (A1.9) Rezultatele (A.1.4) $i (A.1.9) ne arate ett t At, (A1.10) deci cele doud Jascicule sunt decalate, ceea ce conduce la un defazaj si, cum aindele sunt cocrente, se va obfine o figura de interferen{a. Masurdnd carac- leristicile acestei figuri de interferenta se poate determina diferenta At=t,-t), (AL) si deci viteza V a Péméntului fafa de “eterul luminos’. Acesta ar fi de fapt viteza vantului de eter”, nainte de a spune care a fost rezultatul experimentului ne punem intrebarea: cum este descris acest experiment de editre un observater situat in RIS’ adica pe Pimént? Dacit notim 1 (4.1.12) lungimea braelor interferometrutui in referentialul inertial S', sit observitm cif de aceasta data fasciculele 1 gi 2 parcurg aceeasi distanga U', insit viteza acestora este diferitd, in conformitate cu legea clasicd de compunere a vitezelor ce reziltd din transformérile Galilei Par eve 5 t (A113) De aici, prin derivare, obfinem legea clasicd de compunere a vitezelor: aT H+. (Aa14) Aici = dP [dt ; 0 = dF" fd! = dF" fat. Agadar, faté de “eter” (RIS), lumina are vitexa 7 = @ iar fala de Pamént (RIS' }, lumina are viteza W gi atunci VaT+V. (A..15)jitolul 1 Principiile Teoriet Relativitatii Restré 12 Fata de RIS’ lumina va parcurge distanfa | =U’, insi cu viteza relative 1, vitezd care este diferita pentru cele doud fascicule luminoase. _ Intr-adewir, pentru fasciculul 1 incident sau emergent, unghiul dintre witeza luminit Ww gi vileza Paméntului V este 90°: < (@,V) = 90° Din avest motiv, (A116) (A117) Acest rezultat coincide cu (A.1.3), ceea ce este pe deplin normal, deoarece RI sunt. echivatente Penkru fasciculul ineident 2, a (@,V)=0° we VEE US (wb VP (A118) gi alunci (A.1.19) Pentru fasciculul emergent 2, Ey. Fie acum Ep energia de recul a nucleului N si Pp impulsul de recul al aceluiasi nu- cleu dupa emisia radiatie’ 7. Legile de conservare ale energiei gi impulsului se wor serie By = Bat Exte (A24) si O=P+Fr (425) cu relatia clasica Ph = pt (A.2.6) En= oy (A.2.6)18 Capitolul 1 Principiile Teoriei Relativitalié Restriinse Energia de recul se mai poate serie gi sub forma 2 Pee ou > IMC dacés folosim rezultatele (A.2.5) si (A.2.3). Fie acum (4227) (428) intervalul energetic ce separd nivelele By gi By. Relatia (A.2.4) ne araté cat go=e+Ey sau e=co- Ep, (429) adica fotowul radiafies ¥ emise de nucleul N nu are suficientd energie pentru a realiza tranzifia Ey + By a nucleului N’, figura A.2.2(6).. 0 astfel de tranzifie este numilit gi tranzitie: rezonantit., Cauza rezidit in migearea de reeul a nusleului emititor. Dar gi nucleut absorbant N' va suferi o migcare de recul cénud.va fi."ciocntt” de radiatia + care va produce absorbtia rezonantit daca energia sa va fi, in.conformitate cu legea conservarii energies. e+ER. ’ (42.10) Constatitm eit energitle &! gi e diferd prin ee 2Ep. (42.11) ‘Reddm acum nigte rezultate fir demonstrate. Breit. si Wigner au ardtat ca starea excttatd (IE) nu poate fi caracterizatt printr-o energie bine definitd 29 = Ey~ Ey, Ey fiind energia starié fundamen- tale, ci printro probabilitate w(E) de a avea-energia E distribuitd tn jurul energiei. £9 in conformitate cu relafia r/4 (By ee ‘A2.12) ©) Gray PA ja unde T este lirgimen naturali a liniei spectrale legate de timpul de viata T a strié excitate prin relatia Fron, (A213) dn figura (A.2.3) redém probabilitaten de excitare w (e) in functie de ener- gia radialiei de rezonanté eo, ‘Teoria Relativitatié Restrinse Figura A.23 Dupé (A.2.9), dacé se fine cont de recul, cuanta emisit in tranzifia de la By la By se presinta sub forma unei distribufii energetice centrate fn jurul valorii £9 — Ep avand forma liniei naturale de largime P. Figura A.2.4 dn figura A.2.4 sunt redate doud linii de rezonan{a syprapuse si deplasate din cauza reculului. Linia (a) corespunde radiatiei y emise iar linia (b) radiatiei + absorbite rezonant. Rezonan{a se produce numai pentru partea suprapusd a liniilor (partea hagurald) ceea ce implica condigia 2p ST. (A214)20 Principiile Teoriet Relativitait Restriins Capitotut 1 Intr-adewdr, dacit ne referim la radiafia emisi, curba (a) din figura A.2.4, atunci E>e0+Er (42.18) iar pentru curba de absorbfie rezonantit avem E+ En Seo (42.16) Evident cit aceste conditié corespund zonei hagurate din figura (A.2.4). Pe de alté parte, figura A.2.3 ne permite sdf scriem cit w(B) = ev (60) = ; (A217) pentru a afla legdtura dintre E si T. Rezultatul este urmatorul: (creat i 5 Beet gt (A218) Folosind aici rezultatele (A.2.15) si (A.2.16) reobtinem conditia (A.2.14). Pentru tranzifiile nucleare lirgimea liniei T este cuprinsa én intervalul 19 , iar 1 PI =luye= A.2.24) weiue= 2, (A224) energia cincticd inifiala a nucleului ce are impulsul P's. Dacet O=4 (71.7), (4.2.25) din (A.2.19) resulta Ph = ph + pt 2pp, 0088 (2.28) inde Ba = M7 este impulsul nucleudui dupa ce a emis radiatia 7. Conservarea energici data de relafia (4.2.20) ne dx raw (A227 om te? ( ’) PP, 0 — Bat cos A.2.28) Bx + FE cos (4.2.28) Termenul p= 1 Pi BaVIMW = |Win (4.2.29) 2M ~ 2M se numegste termen Doppler. in acest fel relatia (A.2.28) se scrie22 Capitolul 1 Principiile Teoriei Relativitalit Resirénse — En + 2D cos. (4.2.30) Dacé nucleele ce emit radiatia y au viteze distribuite in méirime gi directie atunci din (A.2.29) vor avea =V En, (A231) fadici un termen Doppler mediu ce va conduce la un spectru pentru radiagia ~y emis $i nu la 0 radiatie monocromaticd. Lérgimile Doppler la, temperatura camerei sunt de ondinul a 0,1 eV i joacd un rol important pentru indeplinirea conditiei de rezonante. Deoarece spectrele de emisie $i absorbie sunt decalate, este necesar ca Tadiafiei 7 sit i se imprime o energie suplimentard fie modificénd viteza sur- sei, deci W, fie transferdnd wn recul rapid nucleului emifator - termenul Ey din relatic (A.2.30). In concluzie, efectul Mésshauer constd tn posibilitaten observarié liniilor spectrale + cu largime naturatd, fird deplasarea data de recul si fair largirea Doppler. c= 5. ”Vantul de eter” si efectul Méssbauer Problema "eterului Iuminos” incé mai preocupa comiinitatea stiintific’. Vorn prezenta un experiment relativ recent efectuat in anul 1963 gi reluat in anil 1970 care doreste'si evidentieze "'vantul de eter” prin intermediul efectului Méssbauer, Precizim c& efectul Mossbauer a fost descoperit in anul 10958 si consti in emisia sau absorbtia "fara recul” a radiatiei 7 (vezi Anexa 2). Antrenarea “eterului” se poate evidentia pe baza deplasirii Doppler Remarcam c& deplasarea Doppler nu ate drept cauzi agitatia termici cind ‘este vorba de astfel de tranzitii fata recul, Suntem in cadrul fizicii newtoniene, Referentialul inertial, considerat in repaus absolut, este referentialul proprin al "eterului”, fat de acest referential eterul” es:e in repaus. Pamantul, in deplasarea lui pe orbit in jurul Soarelui, este asimilat unui RI mobil avand viteza V ~ 3.10'm/s in raport cu “eterul” imobil. RIS pentru pericada experimentulni W = consi va fi referentialul proprit al Pamantului Impunen ca faza undei electromagnetice s& fie invariant in raport cu transformirile Galilei o(F.)= t’) (5.2) unde F si w sunt vectorul de und gi freeventa unghiularé (sau, simplu, frecventa) ale unde electromagnetice plane si monocromatice in RIS iat ” gi u/ au aceleasi sermificatii in RIS’ olosind in (5.2) transformarile (5.1) ave Ee(F 4 Ve) ut = Fi rate (a) Acest reaultat este adevirat pentru orice moment t' si pozitie 7” cea ce implic& Rak gi wae-F-V. (4) Viteza grupului de unde este, conform definitiei, aw v= (5.5) OF in RIS gi -V (5.6) Deoarece “eterul uminos” este un mediu nedispersiv, (5.8) wy = IF] = unde ¢ este viteza Iuminii in acest mediut "vid" si atunei gata ZCapitolul 1 Principiile Teoriei Relatiwitiiit Restrdns reoria Relativitdtii Restranse Observand ci |7| = [7] = 1, ridicdnd le p&trat expresia (5.9) si inlocuind aici pe 7 din (5.11) rezulta in final neglijand termenii ce contin pe V2/c? obtinem 7 an waufi-Z(es2)] Deoarece in relatia (5.17) intervine V/, viteza RIS' (Pimantul, labora- torul) in raport cu “eterul luminos”, rezultatul obtinut poate fi utilizat pen- (5.11) | tua evidentia efectul de "antrenare eterica”. Fie RIS; ce se deplaseaza cu viteza V’; constanta in raport cu RIS. Dupa (5.4), freeventa luminii in acest referential ar trebui sa fie wy 0-8 Px(1-2 2) (6.12) pentru c& wl wo =n (6.13) | Daca TW’, este viteza RIS; fat de RIS’, legea clasick de compunere a Vitezelor se scrie Figura 5.1 Viewi+V. (6.14) Folosim acum rezultatele (5.13) si (5.14) in (6.12) si (5:4) Emitatorul 1 si receptorul 2, figura 5.1, se gisesc la capetele unei bare sigide de lungime 2R ce se roteste in jurul unei axe perpendiculare pe planul | desenului, trecand prin punetul O', cu viteza unghiularé 2. Fie W, si We a a (@: + Vv) | vitezele emitatorulut gi ale receptorului fatii de laborator care este RIS. Dupi. OF ae ee 2 (5.15) | (6.17) vom serie pentru freeventa receptionata in aproximatia in care lucrim, oe g ere | siatunci anu(le 2) .-2Ge) | € | 1 (5.19) Dack V, este viteza laboratorului (a RIS’) perpendicular pe axa de totatie, atunci ou fp EP - ED) (2%) (6.16) |Capitolul 1 Principiile Teoriei Relativitatii Restrénse Ww (6.20) =71-W'=0 pentru cd vectorii 7, si W» sunt perpendiculari pe vectorul 7’. Rezultatul (5.19) devine astfel (5.21) Ins (6.22) si (5.23) Deoarece (6.24) ‘obtinem in final oh oe (6.25) In anu! 1963, la Birmingham, D.C.Champeney, G.R.Isaak si, A.K.Khan_ au tealizat un astfel de experiment de absorbtie rezonanta, Linia Méssbauer fa fost radiatia gama de 144KeV a izotopului Fe obtinut in urma emisiei BY a "Co, Receptorul continea fier imbogatit pana la 52% cu **Fe, izotop stabil ce se giseste in proportie de 2,2%. Dispozitivul experimental avea Ft = dom. Largimea liniei Méssbaner a fost Aw/ ~ 2-10-12, Numaratoarele, fixe in raport cu laboratorul, au fost dispuse de-a lungul unui diametru al cercului din planul sursei si receptorului. Ele au masurat radiatia transmis’ prin receptor. $-au folosit dou viteze de rotatie, 2, = 1257s"! si My 7728s". Daca 9 ~ 6000s"! si V, = 200mis“? atunct Aw/w este de ordinul 1argimii Iiniei Méssbauer. Experimentul a aritat lipsa oricdrui efect diurn ‘cu o precizie de 1-2%. Concluzia a fost c& Vi = 1,64 2,8m-s-!, adicd un rezultat'nul. Mentionam ed la latitudinea de 45°, viteza liniar’ la suprafata Pamantului, datorati rotatiei diume, este in jur de 300m-s-'. Un experiment ‘Teoria Relativitatié Restrinse jmbundtatit, folosind aceeasi tehnicd, a dat in anul 1970 0 limita pentru V de Sem s~!. Agadar, "vantul de eter” n-a putut fi ev-dentiat, | Precizim ci experimentul Michelson-Morlez din 1887 a ardtat ci V < “30m: 5°! | Experimente efectuate in anul 1958 folosind maseri cu amoniac au condns {a aceeasi limita si anume V < 30m s-!, Este foarte putin probabil ca experimente viitoare si evidentieze miscarea L fata de un referential inertial "absolut" 6. Constanta vitezei luminii Postulatul constantei vitezei luminii este incompatibil cu statutul de *timp absolut” acceptat de fizica clasic&. Intr-adevir, conditia t = ¢’ din ‘transformatile Galilei implica legea clasica de compunere a vitezelor care ar zebui si fie adevarata si pentru lumina, fapt infirmat de experiment pana eum, | __ Deasemenea, postulatul constantei vitezei luminii implic& faptul ¢& viteza " |uminii nu poate si depindi de viteza sursei care o emite. | In acest sens, Ritz, intre ani 1908-1911, a dat o versiune electrodinamicii _tfel incat viteza Inminii este c nnmai cénd este masurata fata de sursa. Blec- | trodinamica astfel modificati, accept valabilitatea transformérilor Galilel, | inl&turd conceptul de eter gi introduce in locul lui un concept, tot mecanic - _ emisiunea balistica a tuminii, Ca urmare, viteza luminii emis de un izvor I~ inos in migeare se obtine din suma geometricd a vitezel izvorului gi a vitezei Iuminii emisa de acest izvor cénd este in repaus. Agadar, viteza luminii nu “este constant, ci depinde de viteza sursei. Cu ajutoru. acestei ipoteze Ritz "@explicat rezultatul experientei Michelson-Morley folosind o sursi terestrt dar teoria nu a fost in stare si explice acceasi experienta ce folosea o surs | "de lumina extraterestra, “Teoria lui Ritz este in concordant cn fenomenul de aberatie a luminii ce “ptovine de la stele gi cu experimentul lui Fizeau, Anexa 3. Aberatia luminii In 1787 James Bradley constata ct pozitia aparenté a stelelor pe bolta | crreasedé se modifica in decursul unui an in sensul cd stelele din uecinditatea “Polului ectipticei descrie intr-un an pe bolla cereascd 0 elipsit avvind semiara28 Capitolul 1 Principiile Teoriei Relativitetii Restrénse mare de 41”. Fenomenul s-a numit aberatia stelarit. Acest fenomen are dou cauze: (i) migcarea Pamdntului pe orbitd in jurul Soarelui gi (ii) viteza finité ‘a luminii: Conform figurit A.3.1, Terrase deplasenza cu viteza V pe orbita in jurul Soarelui. Observatorul din pozitia T; observ steaua S proiectatdé ‘pe bolta cereascd in positia Py. Sé observd imediat cd in decurs de wun an, proicctia stelei pe bolla cereascil descrie'o elipsd. Bvident cit fenomenul de aberafie stelard nu are nici o legiturd cw refractia tuminié prin atmiosfera terestra. Unghiul de aberatie este unghiul dintre axa oplicé a lunetei $i direetia razei de lumind ce provine de la sursa observatd. Evident cit leosa = ct. (43.4) Observind cit Figura A.3.1 gta= F (A3.5) In figura A.9.2. este redatit inelinarea lunetei de observare ca urmare a vom avea din (A.9.2) Japtutui ca lumina se propagd cu. o.nitezd finite. Pentru a observa steaua S ‘este necesar sd inelindm luneta sub un astfel de unghi snedt, i intervalul Isina=Vt (43.6) de timp in care luneta se deplaseazt odaté cu Péimantul pe distanta OO,, TG EUE welied Uastanje si deci, folosind (A.3.1), putem elimina timpul sina _V V,, cap te} snes psing (A3.7) sin p = ot (43.4) unde I este lungimea lunetet de observare. Conform desenului, e Unghiut de aberatie este masim cand y= 5, deci leosy =VE (432) ots (438) gf alunciCapitotul 1 Principiile Teoriei Relativitatii Restrénse Viteza Péiméntului pe orbitd find V = 30Km/s, obfinem din (A.3.8) in concordant cu datele experimentale, ‘Sd presupunem acum cit luneta este umpluldé cu un mediu transparent, spre exemplu, apd. Unghiul de aberatie ar trebui si se schimbe gi-! vor nota cu f. Fie unghiul de refractie, 4 &104rad = 20 secunde de are | sing 96 any 7 unde n este indicele de refractie al apet. Se intelege ct unghiul + satisface 0 relatie de tipul (A.9.7) unde tn locul vitezei luminii in vid c vom introduce witeza luminii in mediud transparent ce umple luneta, in cazul nostru, apa: (43.9) v siny y= sin. (4.3.10) Viteza luminié in apa este (A3.11) BIS Obinem astfet v oxmean— ing = nsina ~ n'a. (A3.12) En 1871 astronomul Airz doweiteste experimental cd! 8 = a, relafia (A.3.12) nnefiind confirmatd. Aberatia stelari nu depinde de mediul transparent ce umple luneta. Asadar, acest medin transparent ce se deplaseazit odatd. cu Paméndul, nu antreneazit "eterul luminos”. Anexa 4. Experimentul Fizeau dn anul 1851 fizicianul francez H.Fizeau studiazxi cum influenteazid me- diile in migeare viteza luminii ce se propagi prin aceste medii. Dispo tivul experimental whilizat este redat schematic. figura A.f.1 si consti din urmitoarele elemente: sursa de lumina S, lama semitransparenta L, oglinda O, tubul T prin care circuld apd cu viteza V,, prisma cu reflerie totalit P si luneta de otservare ‘Teoria Relativititit Restranse Figura A.4.1 Fascicull de lumind monocromaticd este divicat in dowd fascicule de lamela L. Fasciculul 1 parcurge tubul prin care circuld apa én sensul curgerti pe cénd fasciculul 2 parcurge lubul in sens invers curgerii apei. Cele doud fascicule produc o imagine de interferenfd ce se observd cu luneta, Imaginile de interferenta vor fi diferite in cele dowd situalii: ciind apa este in repaus gi cand curge cu viteza V. in primul caz viteza luminii este u iar én al doilea cnz este U =utkv, (A41) unde k este numit coeficientul de antrenare. Semnul plus corespunde situaies cand lumina se propaga in sensul curgerii apet iar semuul minus corespunde siluafiei ciind lumina se propaga in sens opus curgerié apei. Admi{and ipoteza "eterului luminos”, coeficientul de antrenare este egal cu unu (k= 1) daca acest “eter” este total antrenat de apa in migcare gi este egal cu zero (k =0) dacd "eterul” nu este antrenat de apa in migcare, in general, de corpurile in migeare. Aceste consideratié sunt én concordant: cu legea clasied de compunere a vitezelor Modificarea tabloului de interferen{a oferd posibilitatea determindrii ex- perimentale a coeficientului de antrenare $i anume (442)32 Capitolul 1 Principitle Teoriei Relativitdtii Restriinse unde n este, in acest caz, indicele de refractie al apei. Concluzia este ca "eterul luminos” este partial antrenat de corpurile in migcare, Experimentul Michelson-Morley efectuat cu surse de lumini extraterestre - Soare, stele, stele duble - este citat deseori ca dovezi experimentale ale celui de-al doilea postulat, netinand seamia de teoria lui Ritz. Se ridic& insi urmatoarea obiectie: rezultatele objinute nu ‘considera ‘interactiunea luminii cu mediul prin care se propaga de la sursé panda la re- ceptor, Problema aceasta este legatii de teorema extinctiei elaborati de citre Ewald (1912) si Oseen (1915). Conform acestei teoreme, in momentul in care unda luminoas& trece din vid intr-un mediu dispersiv ea igi "pierde identi- tatea” pentru ci dipolii indugi de unda, prin eampul lor, anuleazé céimpul undei incidente generdnd o alta undii ce se deplaseaza cu viteza de fazi core- spunziitoare mediului respectiv. Amintind ¢& diferenta de faza la frecventa w este (6.1) A= (w= 1)5: cun indicele de refractie, definim distanfa de extinctie X prin relatia d Rolo” tele (6.2) unde A este lungimea de unda in vid. Precizim cd distanta X nu este legata de coeficientul de atenuare al undei, aici nu este vorba de fenomenul de absorbtie al luminii ci de modificarea fazei sale. Pentru sticlé n=1,5 51 A= 6-10-Tm astfel cz X ~/2-10-?m, Folosind lumina ‘vizibila, masurdtorile astiofizice indica valoarea X ~ 2a. (al. an lumind = 9,461 - 10"*m), nerelevanta pentrt experimentele din sistemul nostru solar. Dupi J.G.Fox (1962), toate dovezilé mai vechi preciim gi unele experi- mente recente asiipra celui de-al doilea postulat sunt viciate de consecintele teoremei extincti : Totugi, alte experimente nu implicd aceasta teorema. in 1964 un astfel de’ experiment a fost efectiiat in labotatoarele CERN de la’ Geneva, Elvetia. Viteza fotonilor de 6 GeV produsi prin descompunerea pionilor neutri de fnalt energie a fost determinata masurand timpul de zbor pe o distant de 80 m. Pionii proveneau in urma bombardarii unei finte de beriliu cu protoni ooria Relativitalii Restrinse ‘i JeV avaind viteza de 0,99975 c. Aceastit viteza se obtine cunoseéndu- oe pionilor incrcati electric ce se produc in cadrul aceluiagi proces. jajonul de timp a fost obtinut din structura de radiofrecvent a spotului. Ga determinat astfel viteza fotonilor emisi de o sursa in migeare cu o vitez’ — ‘mare: 0,99975¢. Dacii c este viteza fotonilor (a luminii) in raport cu [asa imobil& iar v este viteza sursei, atunci viteza fotonilor in raport cu © sursa mobil c’ se va scrie, conform fizicii clasice, astfe! d=ct+av (6.3) un parametru constant. Masuriitorile au indicat pentru @ valoarea a= (0+0,3)-10-4, (6.4) ica, practic, viteza Iuminii nu depinde de viteza sursei Relatia (6.2) aplicata fotonilor de 6 GeV conduce ‘a rezultatul X ~ 5. 10%m. Cert este ci distanta X este mai mare deciit 100 m. ; S-au ridicat gi alte obiectii. Spre exemplu, posibilitatea ca viteza luminii | _ jn vid s& depinda de frecventa acesteia, Acest lucru este posibil daca masa de “epaus a fotonului nu este strict nuld. Experientele att aratat ci modificares tezei luminii in vid ca urmare a faptultti e& masa de repaus a fotonulu nu te nuili satisface limita Ac/e ~ 10" O ltd obiectie se referii In efectul de dispersie al vidului. Se arata ci je(w1) ~ (2) ct 7 (6.5) “amde At este durata pulsului emis de pulsar iar D este distanta de la sursa_ (pulsar) la observator. Pentru pulsarul din constelatia Crabului Np 0532 se “cunoagte At ~ 3+ 10-8s si D ~ 6- 10° a. Ca urmare, Ac/e < 1,7- 10" _ (M.Rawls (1972) Echipa condusi de B.C.Brown (1973) de la acceleratorul Stanford a com- ‘parat viteza fotonilor de 7 GeV cu viteza luminii in vid obtinand limita de ‘variatie Ac/e < 10-™. /Concluzia ar fi ci pani la energii foarte mari nu exist nici o dovada _ teferitoare la efectele dispersive ale vidului _ Intr-un capitol ulterior vom reveni asupra verificdrilor experimentale ale _TRR.Capitolul 1 Principiile Teoriei Relativitatii Restrdinse | feoria Relativitatii Restranse jdentice. Localizarea punctelor A si A’ s-ar putea realiza astfel: Ia capetele frei se fixeazi doud oglinzi plane iar in punctul A o sursi de lumina ce smite intermitent. Daca punctul A este la mijlocul barei atunci semnalele | jellectate Ia capetele acesteia vor sosi simultan in punetul A. Acum intrebarea centralé este: care va fi lungimea MN misurat& de ob- wvatorul din S’ si care va fi lingimea M’N’ masurata de observatorul din 7. Cateva experimente ideale | Dorim si evidentiem implicatiile postulatelor TRR. asupra proceselor de misurare a distantelor si a intervalelor de timp (a duratelor), 1) Primm experiment imaginar se.referd la determinarea distantelor de- a hungul directiilor perpendiculare pe directia de migcare.a referentialului inertial. , Se impune © observatie foarte important’: daci un obiect, o bard in nosttu, se deplaseaza in raport cu un observator fix iar acest observa- jentru a "amula” efectele legate de deplasarea obiectului, si determine si- nullan pozitia extremitatilor obiectului respectiv. Deci observatorul din S trebuie si determine simullen pozitiile punctelor Psi N’ iar observatorul S* va determina deasemeni simultan pozitiilor © punctelor M gi N. jmultan in acest punct, Deci, observatorul din A’ va constata ci punctele si N’ ating simultan axa z. Pentru observatorul din A luctutile se petrec ja fel: cand axa y coincide cu y’, din punctele M si N sunt emise semnale Figura 7.1. Fie RIS si RIS’, figura 7.1. RIS se consider fix iar RIS’ se deplaseazi cu viteza V de-a lungul directiei comune xx’. Se admite ca planele xy gi xy’ coincid, de asemeni planele xz si x’2’, planele yz gi y’z' sunt paralele iar 7 la momentele t = t! = 0 originile 0 si 0° coincid, adica referentialele $ si S? coineid. Punctele N gi/M localizeazd extremitatile unéi bare situate-in repaus in referentialul S, figura’ 7.1, iar punctele N' si M’ simbolizeazé capetele unei bare idéntice din RIS'. Punctele A’i/A" éeprezinta-mijloacele acestor bare, Evident, RIS gi RIS’ sunt referentialele proprii ale barelor’NM gi N'M’, re- spectiv, pentru ci elé sunt in repaus fata de refetentialele precizate. Curh sa determinat hingimea proprie a acestor bare? Prin intermediul umii etalon natural, acelagi in toate RI, si anume etalonul reprezinta un anumit numir de lungimi de und a radiatiei emise de wn anumit atom.» Precizim ¢& in con- formitate cu recomandatile Conferintei Internationale de Mauri gi Greutiti din 1960, "metrul reprezinta 1.650.763,73 lungimi de unda in vid a radiatiel corespunzitoare tranzitiei dintre nivelele 2pro gi Sds (rost-oranj) a atomultd °K», in acest context putem admite cf in referentialele proprii barele sunt Ca urmare observatorii $ gi S’ mAsoarii simultan capetele MN’ gi MN “le celor dowit bare. In aceste conditii, daci MN’ # MN ar insemna c RIS 4) RIS’ n-ar fi echivalente ceea ce contrazice postulatul relativitatii al TRR. nvatorii $ si S’ vor constata ed MN =M'N’, (7.1) & lungimile nu se modificd dup& directii perpendiculere la divectia vitezei ative a RI. Deci coordonatele acestor puncte mu se modificé: yay sz (7.2)Capitolul 1 Principiile Teoriei Relativitaii Restrénse Figura 7.2.¢ Intervalele de timp sunt masurate cu orologii atomice, deci etaloane na- turale, identice in toate RI. Aceeasi Conferinta International de Masuri si Greutati precizeazd ca "secunda este durata a 9.192.631,770 petioade a radiatiei ce corespunde tranzitiei dintre doud nivele hiperfine ale strii fun- damentale @ atomului de cesiti 133”, in otigines O' a RIS' se giseste un astfel de orologiu: El va misura intervalul de timp AU’ scuts intre momentul emisiei unui semnal Iuminos din (0% spre oglinda A’ asezat pe axa y" Ja distanta y' de punctul O” si momentul receptiitii acestui semnal tot in punctul 0". Din figura 7.2.b este evident & ar = 2% (73) | rie” este evident pentru ci, in situat ‘Teoria Relativitdtii Restranse Va trebui si misuriim acelasi interval de timp cu ajutorul orologiilor din RIS, in repaus fat de acest referential. §i aici apare o observatie im- _portanta: indicatjile orologiului din S' se vor putea compara cu cel putin “Goud orologii situate in puncte diferite ale referentialulsi S. Aceast "asime- aleasi, sermnalul luminos se va “propaga de-a lungul directiei y’ in RIS’ ori, din cauza deplasirii RIS’, sem- jpalul emis si cel refiectat va “intersecta” axa x in puncte diferite unde va trebui s8 montim orologiile din RIS. Bineinteles, aceste orologii trebu sincronizate. Pentru aceasta se procedeazii in modul wmiitor, Admitem cé rologiile sunt localizate in puncte diferite ale axei x din RIS. Pozitia lor este funoscutd. Momentul ¢ = 0 corespunde emiterii unui semnal luminos (in yneval, und electromagnetics). Momentul cand semnalul luminos soseste fn punctul unde se gisegte orologiul, acesta va coincide cu o indicatie oare- fare a orologiului, indicatie ce va servi drept nou origine, diferita de zero, fatimpului, Agadar, prin definitie, originea de refering a misuréxii timpului pentru fiecare orologiu este legati de momentul t = x/c. Deci, mai gen- feral, toate evenimentele care coincid cu sosirea semnalului Iuminos emis de o sure punctiforma dintr-un punct arbitrar din spatiu sunt simultane. Dowd evenimente din puncte diferite ale spatiului sunt simultane in referentialul dat daca ele se produc, dupa indicatiile orologiilor sincronizate si situate in acele puncte, in acelasi timp. Revenind la problema initial, pentru observatorul RIS, utilizand figura 7.2c., intervalul de timp scurs intre momentul emiterii semnalului huminos din punctul 0" gi receptionarea acestiuia in acelasi punct se poate determina din relatia wv ay =alte (ay? 2] (74) pentru cd in intervalul de timp At punctul 0" a parcurs distanta O'O' = V-At iar lumina distanta 20’A' = 288 = ¢- At. Deci, (7.5) ev Folosim aici rezultatele (7.2) si (7.3) astfel incat obtinem legitura dintre duratele At gi At (76)38 Capitolul 1 Principiile Teoriei Relativitatit Restranse Intervalul de timp care separa evenimentele misurate de un acelagi orologin este numit interval de limp propriu. Evident, aceste evenimente au loc in acelgi punct, in cazul nostru intervalul de timp propriu este Al’, Din reaul- tatul (7.6):constataim ca At v2 At deci perioada orologiului in migcare este mai mica decat a orologiului in repauis, constatarea ficdnd-o observatorul din referentialul fix S. Are loc o"dilatare” a intervalului de timp. Intervalele de timp mu mai att un caracter absolut, Trensformatea Galilei t = satu At = Ad! mu mai este adevarati. Sa precizim c& ritmul timpului proprin nu depinde decat de natura fizick 9 orologiule: ales. TID) In sfarsit, s8 analiz’m modul in care se masoara lungimea unei bare cénd aceasta este orientata de-a lungul vitezei cu care se deplaseaza. yx <1 (77) Ris | I a Figura 7. Figura 7.3.b Referentialul propriu al barei este S’ iar lungimea sa proprie este lo. Capetele batei in referentialul propriu stint, 0’ si A’. La capatul A’ se giseste © oglinda plana ce reflect semnalul luminos emis din ©’, Intervalul de timp propriu scurs intre momentul emisiei semnalului din O” si momentul receptionarii semnalului reflectat este y _ 20 av=>, (78) dup’ cum se observa din figura 7.3.b. Dorim si caleulim intervalul de timp sours intre aceste evenimente din RIS, figura 7.3.c. in momentul emis semnalului din 0’, eapatul opus al barei ocup pozitia A. Dupa intervalul de Teoria Relativitilit Restranse Figura 7.3. dupa cum se observa din figura 7.3.b. Dorim si calculim intervalul de timp scurs intre aceste evenimente din RIS, figura 7.3.c. in momentul emisiei semnalului din O°, capatul opus al barei ocupa pozitia A. Dupa intervalul de timp At, semnalul luminos ajunge la oglinda care se giseste in pozitia Ay, lumina parcurgand distanta OA, =c- dh = O10, +1 =V- At +L (79) De aici, Ab = (7.10) in intervalul de timp At, semnalul reflectat ajunge de la oglinda, din pozitia Aj, la receptorul din pozitia O4: A\O} = 6: Aly = an) pentru c& in momentul sositii semnalului reflectat in O oglinda se gisea in ozitia Ap. Ca urmare, — AA, =1-V At, L c+V jar intervalul de timp trecut intre emisia si receptia semnalului Iuminos in punctul 0’, interval masurat din RIS, va fi Ab (72) 1 l ale tava (7-8) At= Al +AbPrincipiile Teoriei Relativitdit Restrinse 40 Capitol 1 Ja momentul {; iar evenimentul By se refer la receptarea acestui semnal in Din RIS, aceste intervale de timp au fost misurate cu orologii diferite < | punctul (¢2, 4p, 22) la momentul fg. Semnalul luminos va parcurge distanta pentru c& evenimentele - emisia si receptia semnalelor - s-au petrecut in puncte diferite si anume O’ si Oz. De aceea legitura dintre At si At’ este data de relatia (7.6): eta) = Vea — 21) + (ve — m)? + G21)? (8.4) at _¥) bf, ae V i 2) z( a). a) 2 (— 4)? (21)? em) (2)? 2) Evident, | este lungimea barei masurat& din RIS: Pentru aceleasi evenimente descrise insi din RIS’ vom avea 2G ~ 4) — (2a) (yA =0 (83) labying (7.15) Si acest rezultat infirmii transformarile Galilei. Observam c& U/l <1. ‘Am obtinut "contractia Fitzgerald-Loent2” dar de data aceasta nu in urma une! ipoteze "ad hoc”. Observim cum postulatul constantel vitezei luminii implica restrictii se- vere in procesele de miisura ale mérimilor fizice fundamentale: intervalele de timp gi distantele. Daca “interactiunea” dintre punctele 1 (z1,41,21) 1 2(t2,¥2,22) mu se propaga cu viteza luminii c, atunci ©(ta— th) # Vea 21)" + (ve ~ 1)? + (2-1)? (84) Prin definitie, intervalul ce separa evenimentele mentionate este P(t, — th) =)? —(w-m)-la-a). (8.5) _ Daci evenimentele sunt infinitezimale, adick E, = (ct,2,y,2)si Be = (e(t+ dt) 2 + de,y + dy,z + dz) tune intervalul dintre aceste evenimente on 8. Intervalul Orice fenomen (fizic, in particular) se produce intr-un anumit loc si la un anumit moment. In TRR se spune cit este vorba de un eveniment, Eveni- mentul Eva fi caracterizat, de ansamblul de patru. maxim (t,2,y,2) sau a > (ct, x,y, 2) unde c este viteza luminii in vid. In locul variabilei ”t” se intro dst = dt? — da? — dy? — dz? (8.6) duce “et” pentru ca toate variabilele si aiba dimensiunea unei Iungimi. O | inde, evident, dt® = (at)® , dx? = (dz)? ete. Mentionam e& geometria 4-dimensionala definita prin relatia (8.6) - care © poate interpreta ca patratul "distantei” dintre dou’ puncte de univers innit apropiate - este mumita pseudo-euclidiand. Ea a fost introdusé de HMinkowski pentru a da o interpretare geometric TRR. Rezultatele (8.2) si (8.3) ne arati c& daca intervalul este nul intr-un RI stunci el va raméne mul in orice RI. Referindu-ne la intervalul infinitezimal (8.6) scris in RIS si RIS’, observatia anterioara ne permite si scriem particul este caracterizata prin pozitia sa si prin momentul cand ea ocupi poritia mentionata. Ansamblul acesta de patru mirimi (ct, 7, y, 2) formeazi coordonatele unni punet dintr-un spatiu cu patrit dimensitini, axele sistemu- lui de coordonate ale acestui spatin fiind, respectiv, ct, x, y giz Unui eveniment fi va corespunde in acest spatiu un punct mumit punct de univers, Unei succesiuni de evenimente ii va corespinde o succesitine de puncte de univers, adic curb (linie) de univers. Pentru o particula in repaus curba sa de univers este o dreapté paralela cu axa ct. Daca particula se deplaseazi rectilinin gi uniform, curba sa de univers este tot o dreaptié care ins nu mai este paraleli cu axa ct. in RIS considera evenitnentele By (cty,21;31,21) si Be (ct, 2, ya, 22): Evenimentul £) const in emiterea unui semnal luminos din punctul (21, 91, 21) ds? = ads”, (87) linde a este © mitime de proportionalitate depinzand cel mult de miirimea |V | a vitezei RIS’ in raport cu RIS.2 Capitotul 1 TRR admite ci spatiul fizic este omogen gi izotrop iar timpul se scurge uniform ceea ce implic& faptul ci marimea a din (8.7) nu poate si depinds ‘explicit decoordonate si de timp. In caz contrar, diferitele puncte si momente ‘mu ar mai fi echivalente, = Fie RIS considerat fix, RIS, se deplaseazi cu viteza V; fata de RIS iar RIS, se devlaseazi cu viteza V2 in raport cu RIS, Dupa (8.7) putem scrie Shp = Cth, — Uy (8.14) 212 1B = 22 >0. (8.15) tha — Ue ia = ds*=a(Vi)dsj_ ; ds*=a(V,)ds} (8.8) st, Intervalele ce satisfac aceasta relatie se numesc ixtervale temporale. In est caz evenimentele Py si By pot filegate cauzal? Pentru a rispunde este za” semnalului” emis de patticula 1 si receptionat: particula 2, vitez’ egal cu Pe de alt parte, RIS; §i RIS se deplaseaza cu viteza relativi Vp: unul invraport cu celalalt, deci as} = a (Vou) dod. (83) Cum dt oe (8.16) Vea = [Va - Vil = YP £2 — 24%) cos (8.10) ne " unde a = <(V1, V2), reaulta ip cum rezulti din (8.15). R&spunsul la intrebare este deci afirmati | gvenimentele Ei gi Ey pot fi legate cauzal daca intervalul ce le separa este dst _-a(Vi) poral. aM) = Fed ThaV) (u) Este pasibil ca in RIS’ evenimentele si fie simultane, adici ty = 0. Vom Membrul stang al relatiei (8.11) depinde, dupa (8.10), atat de valorile Vj i aa oat era si Va cat side unghiul dintre aceste viteze. Pentru ca expresia (8.11) 88 fie adevarata este necesar ca mirimea a si fie o constant egal cu unitates gi sh = Oth lh = (8.17) atunci De data aceasta viteza ”semnalului” ds? = ds} = ds}, 6.2) v= Boe (8.18) adic& intervalul dintre evenimente este un invariant, este acelagi in toate RI. Egalitatea intervalelor infinitezirnale implica si egalitatea intervalelor finite a ue : fi dintre evenimente, Evident, invarianta intervalelor exprimii constanta vitezei [at ‘tebui si fie mai mate decat viteza maxima de propagare a interacjiunilor unin ‘si deci evenimentele 2 gi Ey nu mai pot fi legate cauzal Ne tefer:in acum la evenimentele Hy (cty,:r1, 91,21) si Be (clas, %as22) pentru care notim ta=b—h y Ih=(m—m)'+(e—n)t(2-a)- (813) Intervalele ce separa aceste evenimente este44 Copitolul 1 Principiile Teoriei Relativitait Restrénse 9. Conul luminos In spatiul 4-dimensional Minkowski ecuatia Btyte oP =0 (9.1) defineste tun con (sau, mai exact, un hipercon) numit con luminos a eXrui ax este axa ct. Fie acun evenimentul E; (0,0,0,0), un eveniment otigine, de refering’, iny evenimentul Ep (ct, .,y, 2) un eveniment oarecate. Ne intereseaza legitura dintre aceste evenimente. Pentrit simplitate suprimam coordonatele yi z Puinctul de univers al evenimentului By este punctul O si reptezinta originea sistemulti de coordonate din spatiul cu 4-dirhensiuni: Linia de univers a unei particule in repaus in originea sistemului de coordonate ales este tocmai axa ct. Figura 9.1 Daci particula se deplaseaz rectiliniu, gi uniform de-a Jungul axei x, trecand prin otiginea O, atunci linia sa de univers este o dreapta, spre exern~ plu MM), figura 9.1. (Daca particula este in repaus in punetul © = 0, Ih sa de univers este axa ct.) Din desen se observa ci tg = & Teoria Relativitigii Restranse unde v este viteza particulei. Viteza maximii a acesteia este c si deci (9.3) tga = 15 (asl Dreptele AA, si BB, reprezinta agadar intersectia conurilor de lumina cu vérful in O cu planul hattiei. Constatand ci tg < tg mas = 1 (0.4) ‘obtinem eet sau C2? >0. (95) Rezultatul acesta ne spume c& intervalele dintre evenimentele situate in zonele AOB gi A,B; si evenimentul Fy = 0 sunt temporale, deci pot existe - telatii cauzale cu evenimentul O. Concret, evenimentele din domeniul AOB sunt caracterizate prin conditia $< 0 (pentrn cd evenimentul O are ¢ = 0), deci ele se produc inaintea eveni- mentului O puténd fi cauza acestui eveniment, Din acest motiv domeniul AOB reprezinta treculul absolut in raport cu evenimentul O. Dimpotriva, toate evenimentele din domeniul 4}OB, au t > 0, se vor produce dupa ce s-a produs evenimentul O, ele reprezintit viitorul pentru | evenimentul O gi deci se poate ca evenimentul O s& fie cauza pentru unele dintre ele, cel putin, De aceea domeniul A\OB; este viitorul absolut in raport cu evenimentul 0. Pentru domeniile BOA; si AOB; putem serie 2 tg > tone sau = > 1. (9.8) De aici, era <0 (9.7) svenimentul O este ‘adic intervalul dintre evenimentele din aceste domenii s | spatial. Aceste evenimente nu pot fi legate cauzal de evenimentul O pentru c& ‘or exista referentiale in raport eu care evenimentele si se produci inaintea __evenimentului O, in alte referentiale aceleasi evenimente vor fi simultane cu evenimentul O gi in alte referentiale evenimentele respective se vor produce